Manipularea In Mass Media

Despre manipulare se vorbește din ce în ce mai mult în ultimii ani. S-ar putea nota aici, probabil, cauze multiple – ținând seama și de trăirile sub comunism, și de ideea că s-a ajuns la o conștientizare a faptului că se manipulează. Termenului de manipulare îi sunt atribuite nenumărate sensuri și explicații pentru români și nu numai, tehnicile prin care este pusă în practică având uneori un mod mai rafinat în depistarea lor. Conform Dicționarului Enciclopedic Român, „influențarea opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace (presă, radio, televiziune) prin care, fără a se apela la constrângeri, se impune acesteia anumite comportamente, cultivându-i-se impresia că acționează în concordanță cu propriile interese”, poartă denumirea de manipulare.”

Din motive psihologice, s-ar spune că oamenii își exprimă un interes mai mare în aflarea unor lucruri ce nu se pot explica. Philippe Breton afirmă că „manipularea constă în a intra prin efracție în mintea cuiva pentru a-i forma o opinie sau a-i provoca un comportament, fără ca el să știe că efracția s-a produs. Spre deosebire de violența fizică, instituind o interacțiune explicită, violența psihologică sau cognitivă pe care manipularea o implică își datorează întreaga eficacitate disimulării sale. Și mecanismele tehnice de construcție a mesajului manipulator relevă o dublă preocupare: cea de a identifica rezistența care le-ar putea fi opusă și de a masca demersul în sine”.

E limpede că manipularea nu se lasă ușor definită, deși s-ar putea spune că orice om intuiește măcar ce înseamnă manipularea. Foarte interesant de precizat este faptul că, înainte de Revoluție, termenul de manipulare nu-și găsea explicația în dicționarele limbii române, poate doar în cazurile unor acțiuni de desemnare tehnică, strâns legată de aparate și diverse mecanisme. Conturul exact al termenului se poate prinde doar în momentul în care se face o analiza strictă a acțiunii de manipulare.

Până atunci, totul s-ar rezuma la diferite nuanțe. Certificând faptul că această acțiune se produce oricum, s-ar putea spune, deci, că ea a existat din toate timpurile, fără a fi ceva greșit. În termenii psihologiei sociale, Bogdan Ficeac definește manipularea ca „o anume situație creată premeditat pentru a influența reacțiile și comportamentul manipulațiilor în sensul dorit de manipulator”.

De reținut este faptul că orice manipulare, ca să se realizeze, are nevoie de două elemente:

O sursă – reprezentată de persoana care o înfăptuiește;

O țintă – reprezentată de segmentul cărora îi este destinată pentru a schimba comportamentul și atitudinea (fie că vorbim aici de o singură persoană, de grupuri sau de mulțimi)

De aici se mai poate observa că implică activitatea specific umană și că, indiferent de varietatea tehnicilor, ea acționează într-un mod conștient și planificat asupra țintei, în vederea obținerii scopului acela de schimbare.

Pe această idee, și Sonia-Cristina Stan aduce o definiție cuprinzătoare a manipulării, definind-o ca „acțiunea de schimbare a opiniilor, atitudinilor și comportamentelor unei persoane sau ale unui grup social în vederea atingerii unor scopuri dorite de către altcineva (persoane, grupuri, organizații) fără exercitarea forței și lăsând impresia că această schimbare este o decizie liberă”. Și de aici s-ar putea înțelege că manipularea vrea a fi de fapt o inducere în eroare, în vedere obținerii scopului care ar duce la controlul total al țintei. În acest caz, toate acțiunile sunt săvărșite contrar propriilor interese, rezultatul lor fiind o supunere necondiționată, în baza căreia deciziile sunt influențate de manipulator, nu luate capabil. Gândirea este remodelată de niște factori externi, manipulatorul folosind și presiunea pentru a o schimba și pentru a o duce către noul scop.

Cealaltă extremă de luat în vedere ar sta în faptul că nu totul este manipulare. De regulă, atunci când nu se cunoște intenția sau când lipsa, respectiv prezența informațiilor

în exces, este evidentă – sentimentul când se discută despre manipulare este unul de indignare, neliniște chiar.

2. Mass-Media – principalul instrument de manipulare!?

Dezvoltarea mijlocelor de informare a făcut ca și manipularea să beneficieze de un avantaj și de o altă cotă decât cea inițială. Astfel, mass-media din zilele noastre este considerată de cei mai mulți drept principalul instrument de utilizare al manipulării. Mass-media are de partea sa acest instrument și nu se dezice să-l folosească, ba chiar îl transformă într-o armă principală. De la ziare la apariția internetului, dezvoltarea întregii tehnologii a făcut ca întreaga lume să poată fi și mai ușor manipulată.

Diverse studii efectuate au concluzionat faptul că omul de rând ajunge să-și reducă spiritul critic în momentul în care este pur și simplu bombardat cu o sumedenie de informații, adică atunci când primește mult peste ceea ce ar avea nevoie. Desigur, nu doar modalitatea aceasta de transmite a informațiilor poate fi decisă în contextul manipulării, ci și o serie de alți factori precum lipsa educației, stereotipurile, necunoașterea reală a problemelor, lecturile haotice sau alte astfel de exemple care ar putea crea o listă nesfârșită. Mass-media este însă responsabilă pentru faptul că cineva ar putea manipula prin intermediul ei. Chiar și așa, tot ceea ce nu se înțelege se poate auzi mai mereu sub forma că cineva dictează, de aici și felul de abordare.

Foarte clar și deloc surprinzător e că toate procesele de manipulare au la bază astfel de abordări. Puterea, influența, schimbarea de atitudine și schimbare de comportament sunt utilizate ca și procese de comunicare, de influențare, implicând o evidentă schimbare. Efectele pe care le generează pot avea consecințe majore sau minore, în funcție de cât de bine sunt realizate. De cele mai multe ori, comportamentul persoanelor este schimbat chiar fără ca acestea să-și dea seama sau să realizeze o trecere de la firesc la manipulare.

3. Cum se poate manipula în mass-media?

În presa scrisă

De pildă, articolul unui jurnalist poate ascunde aprecierile lui sau ale instituției media pentru care lucrează. Pentru acest lucru există mai multe tehnici care se pot folosi sub aparența de obiectivitate și neutralitate avută de articol.

Tonul s-ar spune că dictează foarte mult. El poate lăsa clar impresia că s-a făcut o apreciere pozitivă sau negativă, în funție de ironii, peiorative, ba chiar ghilimele utilizate într-un mod subtil. Din veșnica lipsă de timp invocată, anumite informații preambalate vin privilegiate, deși un rol important în anumite cazuri îl au persoanele implicate, fie că e vorba de martori, experți sau chiar instituții care oferă documente în folos presei. Așa-zisele informații pe surse sunt cele care pot fi amintite în acest caz, dat fiind că se alege optarea lor fără a fi vorba de lucruri oficiale.

În obținerea informațiilor, presa poartă o strânsă legătură cu departamentele de relații publice, însă departe uneori de acel dezinteres de colaborare afișat, și aici anumite surse sunt privilegiate tocmai pentru a păstra cât mai sudate relațiile dintre sursă și departamentul respectiv. Falsele informații parțiale sunt și ele o practică întâlnită în presă. Aici, omisiunea, mai exact scoaterea anumitor părți în evidență în defavoarea altora aduc ideea că este posibilă falsificarea prin orice mijloace.

Tot în Manipularea prin presă scrisă, Sonia-Cristina Stan face o radiografia a principalele tehnici de manipulare. Ea vorbește despre modul în care structura informației poate influența clar percepția cititorului, organizarea și ierarhizarea având o deosebită importanță. La fel, pentru manipulare, prima pagină pe care apare articolul este extrem de importantă, ținându-se cont de faptul că informațiile de acolo sunt primele în ochii cititorului. Acum, se poate discuta aici și despre poziția celorlalte pagini, știindu-se că articolele plasate pe o pagină cu număr impar ajung să fie citite mai greu. Poziția de plasare este întotdeauna decisivă, fiind evident că un articol din dreapta-sus ar atrage atenția în primul și în primul rând. Fotografiile au de asemenea rolul lor important, selecția și textul care le însoțesc având șansa de a afecta seminificativ atitudinea țintei. Cumva și pe vechea teorie că o imagine face cât o mie de cuvinte…

Piramida inversată este, la rândul ei, o altă tehnică de manipulare utilizată. Ea ajută la înțelegerea directă a informației, oferind răspunsuri la cele șase întrebări fundamentale („Cine?”, „Ce?”, „Când?”, „Unde?”, „De ce?”, „Cum?”). În fapt, ținând ca

și o prioritate graba celor care își doresc să afle ceva într-un timp cât mai scurt, baza este pusă doar pe răspunsurile la întrebările „Cine?” și „Ce?”. Tot pentru a atrage atenția, titlurile și subtitlurile beneficiază de o atenție mai ridicată în momentul redactării. Cum întregul articol nu este citit decât eventual după ce problema a fost înțeleasă în titlu și în subtitlu, importanța lor e decisivă. Din păcate însă, în vremurile noastre, multe titluri atrag atenția prin contrucția lor, însă ele nu reflectă problema în conținutul detaliat al articolului, ceea ce duce la o manipulare evidentă, conștientizată ulterior de cel interesat să citească materialul.

Un alt exemplu pentru manipulare ar putea fi decontextualizarea, evidențiată prin caracterul presei de a transmite independent, fără a fi într-o relație sau alta cu realitatea propriu-zisă. Aici, lucrurile se pot înțelege mai ușor în cazul editorialului, când autorul lui devine un fel de lider de opinie al publicului. Evident, dacă intră în jocul autorului și își însușește editorialul, publicul nu o să facă niciodată impresia că nu ar fi obiectiv, un pas și mai ușor către o manipulare așa cum s-ar dori.

Mai poate fi vorba despre o asociere a cuvintelor cu faptele, iar asta să ducă iarăși către o manipulare. Spre exemplu, orice prezentare a unui subiect într-un mod repetitiv atrage după sine o asociere cu o idee neclintită. S-ar putea prezenta, de pildă, pentru că tot a fost în vogă pe începutul acestui an, știri despre islamiști. Prezentarea lor într-o structură negativă și repetitivă – cum a fost cea a atacurilor teroriste – ar putea conduce la ideea că toți islaminiștii sunt teroriști. Puterea cuvintelor este atât de mare încât presa ar mai putea manipula prin euferisme și tehnicisme. Simplificat, prin acestea s-ar reduce valorea într-un context și s-ar încerca banalizarea. De asta, multe dintre faptele care sunt prezentate ajung să fie departe de adevărul din sinea lor, observând cu ușurință că uneori ele nu sunt, spre exemplu, atât de violente precum sunt în realitate sau viceversa. Expresiile orientate sau expresii cunoscute poate sub ideea de gata făcute sunt în noua tendință de a face un jurnalism slab. Cu același limbaj repetat, pe miza căruia ajunge să fie întregul context, cititorul poate fi ușor indus în eroare.

b) În televiziune

Și dacă toate astea se întâmplă în presa scrisă dar, evident, ele se pot aplica și radio sau televiziune, segmentul acesta de televiziune deține în fapt și mai multe mijloce de a influența opinii, a schimba adevărul, deci de a manipula. Tendința de înțelegere a oamenilor vine mereu din ideea nu cred până nu văd. Spre deosebire de presa scrisă, televiziunea oferă imagini și sunet, la fel cum este credibilă pentru mulți care susțin că dacă un respectiv lucru s-a arătat la televizor, el trebuie să fie adevărat. Nu însă în toate cazurile se întâmplă asta. Televiziunea rămâne un centru, o putere pentru tot sectorul care manipulează. În televiziune, orice factor, de la imagine filmată – la varianta redactată, de la sunet – la orice tip de cadru, mișcare de cameră, lumină sau poziționare, compune un material capabil oricând de a manipula.

În Manipularea opiniei publice prin televiziune, Corina Crișan și Lucian Danciu surprind o serie de tehnici cum ar fi: manipularea prin comentariul din off, manipularea prin paginație, prin omisiune, prin zvonuri mediatice, prin cenzură, prin procedeul „a ascunde arătând”, prin charismă, prin jurnaliști și mijloace non-verbale. Iată și la ce se referă fiecare dintre aceste tehnici:

manipularea prin comentariul off – ține de faptul că unor imagini corecte li se pot atribui un comentariu care să exagereze, care să diminueze cauzele sau efectele, care să acuze sau care să compromită situația. În acest caz, apartenența unor imagini filmate într-un loc poate fi atribuită prin comentariu altui loc;

manipularea prin paginație – se referă mai mult la grupajele de știri și ține de faptul că se face o inversare a subiectelor. Mai exact, ceea ce ar trebui să fie deosebit de important pentru populație ajunge să fie difuzat mai târziu sau chiar la sfârșit, ca să spulbere toată răbdarea și să elimine principala atenție;

manipularea prin omisiune – considerată și cea mai eficientă metodă de manipulare. Ea se referă pur și simplu la omisiune (excludere), fie că este

vorba despre un eveniment, fie despre o anumită persoană sau grup de persoane. Un exemplu la îndemâna mea îl pot oferi din prezentarea pe care am făcut-o la seminarul de Patologii comunicaționale. Am analizat acolo principalele subiecte din principalele grupaje de știri, de la 19:00, de la Antena 1 și Pro TV – și am observat că, deși 25 noiembrie 2014 fusese ziua în care premierul Victor Ponta s-a întors din concediu pentru votul din parlament, Antena 1 a făcut omisiune de acest subiect, în timp ce Pro TV-ul l-a plasat la început, în topul importanței.

manipularea prin zvonuri mediatice – ține de efectul pe care îl crează informațiile neverificate, zvonurile, ale căror circulație ajunge virală într-un timp impresionant. Acest efect este deosebit de periculos și are ca scop intoxicarea și răspândirea unei minciuni care să afecteze vizibil imaginea celui adus în discuție;

manipularea prin cenzură – ține de faptul că televiziunea nu poate fi mereu obiectivă, și aici explicația ar sta sub o serie de factori socio-econimici, de la constrângerile comerciale la tot felul de lacune din informații, stereotipuri sau medii sociale. Cenzura în acest caz s-ar putea aplica prin impunerea subiectului de discuție, respectiv a condițiilor de comunicare, precum și a diverselor limitări temporale care pot afecta opiniile;

manipularea prin procedeul „a ascunde arătând” – scoate în evidență ceea ce nu ar trebuie să arate, ceea ce nu este important, în detrimentul lucrurilor care contează. În acest caz, contrucția în care este plasată manipularea poate diminua de altfel importanța reală;

manipularea prin charismă – se bazează pe farmecul și pe apariția pionilor principali (de pildă, prezentatori), pe ideea că aceștia ar capta interesul telespectarilor printr-un anumit fel și dintr-un anumit motiv, rezultat care i-ar câștiga de partea programului prezentat. Un exemplu util poate fi Andreea Esca la Pro TV sau Mirela Boureanu Vaida, la Antena 1. Nu puțini sunt aceia care preferă să urmărească buletinul de știri, respectiv talk-show-ul, doar

pentru că este prezentat de cele două. La fel se întâmpla și în trecut, pe vremea emisiunii „Surprize, Surprize!”, atunci când o bună parte a publicului o urmărea datorită prezentatoarei charismatice Andreea Marin;

manipularea prin jurnaliști – se întâmplă în două cazuri, la rândul ei: atunci când e intenționată și atunci când jurnalistul este pus în situația de a manipula inconștient, în baza dorințelor șefilor sau a politicii de trust. Jurnalistul nu este decât o portavoce;

manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare – implică un proces complex ale cărui acțiuni includ mesaje, emoții, mișcări, ton, volum sau ritm. Cuvintele ar fi cele mai ușor de controlat, însă față de celelate elemente ele au un efect mai scăzut. Tonul are în schimb un impact mai mare, respectiv o posibilitate de control medie, în opinia specialiștilor. Deși transmise, nu toate mesajele pe care non-verbală sunt și receptate de telespectatori. Înțelegerea lor constă în cunoașterea simbolurilor și semificațiilor diverse. De pildă, gestul unui prezentator de a sta cu mâinile în sân denotă faptul că nu este interesat de ceea ce urmează să spună interlocutorul său. La fel, ticuri precum jocul cu pixul denotă o stare de nervozitate. Toate acțiunile au de fapt o explicație în amănunt, de asta ele nu sunt înțelese toată lumea, însă uneori e suficient ca ele să reușească să alterneze percepția urmăritorului.

4. Manipulările din mass-media la alegerile prezidențiale din 2014

Anul 2014 a adus alegerile prezidențiale în România. Ca pentru orice alte alegeri prezidențiale, locale sau europarlamentare, mass-media a jucat un rol deosebit de important, poate chiar esențial, în formarea opiniei publice. Dintr-o scurtă radiografie s-ar putea observa că totul a avut la bază, și de această dată, manipularea prin sondaje, care a vizat electoratul și candidații. Unii ar spune chiar mai mult candidații, întrucât dreapta reprezentată de Klaus Iohannis, Elena Udrea și Monica Macovei a „suferit” în sondaje, tocmai din motivul de a fi intimidată.

Evident, primele două sondaje au apărut „pe surse” și au fost preluate de presă. Unul dintre ele fusese realizat chiar de PSD, partid al cărui candidat se afla în cursa pentru Controceni. Deși declarațiile de la vremea aceea dezvăluiau nemulțumirea publicării lui, în fapt, nemulțumirea stătea în faptul că rezultatul PSD-ului din propriul sondaj comandat a fost sub așteptările partidului. De asemenea, publicația econtext.ro a remarcat rezultatelor destul de ridicate ale dreptei, în ideea de a amplifica toate conflictele, de a eroda imaginea, de a radicaliza electoratul și, în fapt, de a se auto-elimina.

4.1 Manipulările de la Antena 3 și România TV

După primul tur de scrutin și după toate problemele apărute în diaspora cu imposibilitatea de a vota, protestele organizate în București și în alte orașe din țară au fost ignorate cu desăvârșire de posturi ca Antena 3 și România TV. Digi 24 a fost singura televiziune de știri care a deschis jurnalele cu imagini în direct din Piața Universității, informează hotnews.ro. La Antena 3 s-a discutat despre o variantă de „manipulare imensă cu voturile din diaspora”, dar și despre „România protestului bine făcut, oameni aduși cu autocarele la București”, în timp ce România TV își capta audiența în aceeași manieră senzațională, prezentând „dezvăluiri șocante despre protestele orchestrate de Iohannis.” De partea cealaltă, taberele B1 și Realitatea TV au ales să atingă subiectul protestului, dar și-au concentrat mai mult atenția pe „incidentele de la Brașov”, nu pe acțiunea din centrul capitalei.

În ziua celui de-al doilea tur de scrutin, realizatorul Antena 3, Mihai Gâdea, a intrat în direct atât pe Antena 3, cât și pe Antena 1, să le spună telespectatorilor să iasă la vot, „pentru a învinge mașinăria de partid a lui Băsescu”. Asta se întâmpla undeva la ora

19:00, după ce ultimele sondaje arătau aproape o egalitate între cei doi candidați la Președinție, scrie adevarul.ro. În acea intervenție, Mihai Gâdea promova mai mult acuzația adusă șefului statului, Traian Băsescu, de a cere Guvernului prelungirea programului de vot în secțiile din diaspora, până la ora 24:00.

În aceeași zi, undeva la ora 17:50, România TV a transmis în direct de la Paris aglomerația de la secțiile de votare. Maniera de prezentare a subiectului a fost una de-a dreptul rușinoasă, asta după ce camera de filmat era îndreptată în spatele șirului de oameni care așteptau să voteze, lăsându-se astfel impresia că totul se desfășoară în perfectă ordine și că nu mai există cozi. Totul a fost demascat de oamenii prezenți la fața locului, stupefiați de ceea ce relatează reporterul. Conform adevarul.ro, manipularea a continuat și a făcut ca burtiera să anunțe faptul că „băsiștii agresează reporterul România TV”. Aceeași sursă notează și că Antena 3, după ce s-au anunțat primele exit-poll-uri, a invocat la rândul ei o „manipulare și o splălare pe creier a oamenilor de pe internet”, vedetele postului adunându-se în studio și vorbind despre „fraudarea votului” sau „iresponsabilitatea românilor ieșiți în stradă”.

5. Concluzii

Fără a fi greșit, s-ar putea spune că mass-mediei din România îi lipsește uneori profesionalismul și că manipulează printr-o multitudine de tehnici, în funcție de interesul aflat în joc. Greșit nu ar fi nici dacă s-ar spune că uneori manipularea se face inconștient, însă balanța între conștient și inconștient cade mult în favorea primei opțiuni.

Într-un principal rol ocupat, e limpede că jurnalistul nu poate fi un manipulator cu principii morale, decât dacă moralitatea sau etica nu ar intra în definiția jurnalismului, ori manipularea ar însemna altceva decât acea intenție de a schimba (idei, atitudine, mentalitate, comportament) fără ca cineva să bage de seamă.

6. Bibliografie

adevarul.ro, Cum au reflectat televiziunile votul decisiv: „fraude băsiste“, schimbări de atitudine și eșecul „ de proporții, inimaginabil“ al lui Victor Ponta, accesat la 1 februarie 2015

< http://adev.ro/nf6xih >

adevarul.ro, Disperare și manipulare la Antena. Mihai Gâdea a pornit propaganda împotriva românilor din Diasporă folosindu-i pe românii din țară, adevarul.ro, accesat la 1 februarie 2015

< http://adev.ro/nf5acg >

Asaftei, Bogdan, Alegeri prezidențiale 2014: Cum îi manipulează PSD pe Iohannis, Udrea și Macovei. Metoda ochilor închiși, econtext.ro, accesat la 1 februarie 2015

< http://goo.gl/JXFVsg >

Breton, Philippe, Manipularea cuvântului, Institutul European, Iași, 2006

Crișan, Corina, Danciu, Lucian, Manipularea opiniei publice prin televiziune, editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000

Dicționar Enciclopedic Român, ed. Enciclopedică, București, 1993, vol. IV

Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, ed. Nemira, București, 1998

hotnews.ro, Protestele pentru alegeri liber în turul II, ignorate din nou de televiziunile de știri […], accesat la 1 februarie 2015

< http://goo.gl/Ca5o0f >

Stan, Sonia-Cristina, Manipularea prin presă, ed. Humanitas, București, 2004