Manifestarile Dedicate Anului Omagional al Sfintilor Imparati Constantin Si Elena

PLANUL LUCRĂRII

Constantin cel Mare,

în lumina cercetărilor contemporane

INTRODUCERE

0.1. Anul omagial 2013 Constantin cel Mare

0. 2. Motivarea alegerii temei

CAPITOLUL I

Constantin cel Mare, din perspectivă istorică

1.1. De la păgânism la creștinism

1.2. Convertirea

1.3. Edictul de la Mediolanum

1.4. Politica religioasă a lui Constantin cel Mare

CAPITOLUL al II-lea

2.1. Receptarea contemporană a lui Constantin cel Mare

2.2. Hotărârea Sfântului Sinod Bisericii Ortodoxe Române

2.3. Manifestările dedicate Anului Omagial  al Sfinților Împărați

Constantin și Elena

2.3.1. Relații externe

2.3.2.Lucrările Congresului Internațional de Teologie

2.3.3. Pastorale ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române

2.3.4. Simpozioane și conferințe omagiale

2.3.5. Cărți dedicate Sfinților Împărați Constantin și Elena

2.3.6. Procesiuni religioase închinate Sfinților împărați

Constantin și Elena

2.3.7. Manifestări organizate pentru elevi și studenți

2.3.8. Manifestări mass-media

2.3.9. Efectele spirituale ale anului omagial și comemorativ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

INTRODUCERE

0.1. Anul omagial, 2013, Constantin cel Mare

În fiecare an, la data de 21 mai, creștinătatea îi cinstește pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena, ca pe niște Apostoli ai creștinismului.

În anul jubiliar, 2013, se împlinesc 1.700 de ani de la promulgarea, în luna februarie, anul 313, a Edictului de la Mediolanum, orașul Milano, de astăzi, un adevărat „certificat de naștere al creștinismului universal”.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în ședința de lucru din 25 octombrie, hotărât ca, anul 2013, să fie proclamat „Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” și „Anul comemorativ Dumitru Stăniloae”.

Programul-cadru național bisericesc, redactat în 11 puncte, pentru realizarea acestui proiect religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic și mediatic, la nivelul unităților bisericești ale Patriarhiei Române, din țară și de peste hotare, inclusiv al celor de învățământ teologic, la nivelul instituțiilor media centrale și eparhiale, a statuat responsabilitatea de a publica și de a mediatiza acest Program-cadru, precum și de a comunica, la Cancelaria Sfântului Sinod, modul în care obiectivele acestuia s-au realizat.

Obiectivele acestei hotărâri au fost: prezentarea rolului și a importanței Sfinților împărați Constantin și Elena la încetarea persecuțiilor, pe motive religioase, în Imperiul Roman, și recunoașterea creștinismului, ca religie licită; contribuția Sfinților împărați la apărarea dreptei credințe și susținerea Bisericii creștine; cinstirea lor, ca mari ctitori de lăcașuri sfinte; efortul spiritual și material, pe care l-au depus, pentru educația creștină; contribuția lor la susținerea și dezvoltarea lucrării social-filantropice a Bisericii.

În cadrul acestui proiect, Centrele eparhiale și instituțiile media, centrale și eparhiale, au avut responsabilitatea de a publica și de a mediatiza acest Program-cadru, precum și de a comunica la Cancelaria Sfântului Sinod modul în care obiectivele acestuia s-au realizat.

Sfântul Sinod a subliniat actualitatea temei în viața Bisericii și a societății românești și nece-sitatea pregătirii din timp, prin studii, articole, cărți de reflecție și manifestări cu caracter liturgic, duhovnicesc, educativ, social-filantropic și teologic-științific, organizarea de congrese, colocvii, seminarii, conferințe preoțești cu tema: „Sfinții împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii”, organizarea de pelerinaje la Niș, Milano, Constan-tinopol, Ierusalim, Roma, precum și în alte locuri unde se află vestigii ale ctitoriilor pe care le-au făcut Sfinții împărați Constantin și Elena, evidențierea temei și a activităților organizate, prin

mass-media și alte medii de popularizare a activității Bisericii noastre, precum și evaluarea, la încheierea anului, a modului de aducere la îndeplinire, în eparhii, a Programului-cadru de cele-brare a „Anului omagial al Sfinților împărați Constantin și Elena”.

Pentru a sublinia caracterul ecumenic al acestei manifestări, s-a hotărât ca, la nivelul Patriarhiei Române, să se organizeze un congres internațional, ale cărui rezultate vor fi publicate într-un volum academic, obiectiv care a și fost realizat, atât la nivelul Patriarhiei, precum și prin contribuția unor Părinți profesori care au editat o serie de albume și lucrări dedicate acestei teme.

Punând în aplicare acest generos proiect, Centrul de presă „Basilica”, al Patriarhiei Române, Radio Trinitas, Trinitas TV, Ziarul „Lumina” au realizat programe și emisiuni, filme documentare, materiale publicistice etc., pentru promovarea acestei manifestări teologice complexe, așezate sub sigla „ 2013 – Anul omagial al Sfinților împărați Constantin și Elena”.

În același demers ecumenic s-au înscris eforturile centrelor eparhiale pentru identificarea, în biserici și mănăstiri, precum și în biblioteci eparhiale sau locale, a celor mai frumoase și reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii și țesături, mozaicuri și vitralii, reprezentându-i pe Sfinții împărați Constantin și Elena.

În cadrul mitropoliilor, arhiepiscopiilor, episcopiilor și al centrelor universitare, în care se află instituții de învățământ teologic, s-au organizat sesiuni de comunicări științifice, simpozioane și conferințe, dedicate „Anului omagial al Sfinților împărați Constantin și Elena”.

În instituțiile de învățământ teologic s-au organizat concursuri tematice la care au participat elevii și studenții acestora.

Pornind de la informațiile primite din cadrul eparhiilor, s-a constat că, pe teritoriul României, există numeroase edificii și așezăminte eclesiastice închinate Sfinților împărați Constantin și Elena, unele dintre acestea, datând din secolele al XV-lea al XVI-lea, necesitând lucrări de restaurare sau de consolidare, precum și altele, care, în spiritul promovat de către Patriarhia Ortodoxă Română, se dovedesc deosebit de active în procesul de atragere și educare a credincioșilor în strămoșeasca noastră credință.

0.2. Motivarea alegerii temei

În Biserica Ortodoxă Română, cinstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena este prezentă, din cele mai vechi timpuri, pentru că domnitorii și boierii români, urmând exemplul acestor Împărați creștini, au ridicat biserici și mânăstiri, au apărat și au ajutat Biserica Neamului Românesc.

În zilele noastre, ca semn de evlavie și cinstire a Sfinților Împărați Constantin și Elena, în multe localități găsim lăcașuri de cult parohiale sau mănăstirești, puse sub ocrotirea lor, iar aproape două milioane de români, poartă numele sau derivate ale numelor Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Având în vedere faptul că, la 25 octombrie, 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a hotărât ca anul 2013 să fie proclamat „Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”, am găsit de cuviință că ar fi bine ca toate manifestările prilejuite de acest eveniment să fie adunate și sintetizate într-un fel de „bibliografie comentată”, care să servească, mai mult ca reper, pentru cei care vor dori să aprofundeze această lucrare teologică, de mare însemnătate creștinească, efectuată de slujitorii Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru realizarea acestui deziderat, am adunat și am sistematizat, pe cât ne-a fost cu putință, aproape toate informațiile furnizate de mass-media și de revistele teologice.

Mărturisim că intenția noastră nu a fost să „epuizăm” subiectul, deosebit de vast și de generos, ci doar să realizăm un modest reper, care poate fi criticat, completat, îmbunătățit și dezvoltat.

Ținând seama de recomandările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, am încercat, în lucrarea noastră, să realizăm și un scurt excurs istoric, pentru a ilustra importanța reformelor epocii constantiniene, în plan instituțional și administrativ, militar, juridic și, mai ales, religios, pentru a sublinia rolul fundamental al credinței creștine în unitatea și progresul societății contem-porane, precum și pentru a sublinia importanța majoră a conducătorului creștin, înțelept, în lumea contemporană, în care credința și valorile ecumenice și național-creștine se află sub un mare semn de întrebare.

CAPITOLUL I

Împăratul Constantin cel Mare, din perspectivă istorică

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost Împărat Roman între anii 306 și 337.

Numele sale de referință sunt: Imperator Caesar Flauius Valerius Aurelius Constantinus Pius Felix Inuictus Augustus, Germanicus Maximus, Sarmaticus Maximus, Gothicus Maximus, Medicus Maximus, Britannicus Maximus, Arabicus Maximus, Adiabenicus Maximus, Persicus Maximus, Armeniacus Maximus, Carpicus Maximus.

În Ortodoxie, este ca considerat ca avînd statut echivalent apostolilor sau izo-apostolic.

1.1. De la păgânism la creștinism

Constantin I cel Mare s-a născut la Mediana, lângă orașul Naissus, actualul oraș Niš, din sudul Serbiei, în provincia romană Moesia Superior, fiind fiul generalului Constantius Chlorus, viitorul împărat Constantius I, și al Helenei.

Numele tatălui său era Gaius Flavius Valerius Constantius (n. 31 martie 250,- d. 25 iulie 306) și era poreclit „Chlorus”, care, în limba greacă, înseamnă „palid”.

Între anii 271-272, sub domnia împăratului Aurelian, Constantius Chlorus a făcut parte din rândul numiților „protectores”, militari superiori, aflați sub comanda directă a împăratului, detașat în zona de răsărit a Imperiului Roman, iar, ulterior, a ajuns tribun.

Între anii 284-285, Constantius Chlorus a avut funcția de „praeses”, adică guvernator de provincie, subordonat unui „consularis”, consul imperial, al provinciei romane Dalmatia.

Între anii 288-293, sub domnia împăratului Maximian, Constantius Chlorus a avut funcția de prefect pretorian.

La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de „caesar”, adică guverntor general, al împăratu- lui Maximian, însărcinat cu guvernarea provinciilor Gallia, Hispania și Britannia.

În cadrul celei de-a doua tetrarhii, la data de 1 mai 305, Constantiu este desemnat „augustus” al Occidentului, dar moare, la scurt timp, la 25 iulie 306, în Britannia, în localitatea Eboracum, astăzi orașul York, din Anglia. Pentru Orient, fusese desmnat „augustus” Galerius, care va ajun-ge împărat, între anii 305 – 311.

Scriitorul și apologetul creștin de limbă latină Lucius Caecilius Firmianus, (c.240 – c.320), cunoscut sub numele de Lactantiu, a fost contemporan cu cei doi. În cartea sa „De Mortibus Persecutorum”, „Despre moartea persecutorilor”, Lactantiu consemnează că, după ce a ajuns împărat, Galerius și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui „roman”, propunând chiar ca imperiul să se numească „Imperiul Dac”, spre oroarea patricienilor și senatorilor de la Roma. Deși, inițial, a fost sprijinitorul cel mai zelos al politicii anticreștine a împăratului Diocletian, Galerius a promulgat, la 30 aprilie 311, cu câteva zile înainte de moarte, un edict de toleranță față de noua religie. „Tot atunci, situația creștinilor în Imperiu avea să se schimbe cu totul, fără vreo intervenție, în acest sens, din partea lui Constantin. Adevăratul edict de toleranță a fost en partea lui Constantin. Adevăratul edict de toleranță a fost emis în 311, de Galerius. El proclama recunoașterea creștinismului ca religie și dădea creștinilor dreptul de a se întruni, sub condiția de a nu tulbura ordinea publică; în schimb, creștinii aveau datoria să se roage zeului lor pentru prosperitatea împăratului și a statului roman. Explicația emiterii acestui edict, surprinzător, dacă ne gândim că, mai înainte de anul 311, Galerius îi persecutase cu asprime pe creștini, trebuie căutată, poate, în starea de derută în care acesta se găsea în acel moment, atins fiind de o boală necruțătoare, de pe urma căreia avea să și moară, în scurtă vreme: este de crezut, de asemenea, că romanii începuseră să se sature de atâtea persecuții, vădit zadarnice, împotriva creștinilor. Oricum, adevăratul edict de toleranță este cel al lui Galerius, iar tradiția care stăruie să-i transfere meritul asupra așa-numitului, în chip impropriu, cum vom vedea, „edict din Milan” nu este conformă cu realitatea”.

Mama viitorului împărat, Constantin cel Mare, a fost Flavia Iulia Helena, cunoscută sub numele de Helena Augusta sau Sfânta Elena, născută în jurul anului 248, în orașul Drepanon, din provincia Bythinia, actualul oraș Karamürsel, din Turcia.

Unii autori antici afirmă ca Helena era concubina lui Constantiu, în timp ce alții nu specifică statutul ei legal sau social, iar câțiva autori o numesc „uxor”, adică „soție” a lui Constantiu.

Informațiile sunt contradictorii, dar se pare că, totuși, Helena avea un statut social umil. Sfântul Ambrozie al Mediolanului afirmă că ea era o „stabularia”, adică o „servitoare” într-un han sau tavernă. Pe când avea în jur de 20 de ani, a fost luată în căsătorie de catre tribunul Constantiu Chlorus, trecând peste cutuma de a-și lua soție dintre fetele sărace. În anul 272, la un an după căsătoria celor doi, se naște Constantin, viitorul împarat. Când Constantiu Chlorus ajunge Augustus, împreună cu partenerul său, Galerius, este silit sa o repudieze pe Elena, probabil în anul 289, pentru a se căsători cu fiica vitrega a împăratului Maximian, Theodora, femeie cu un statut social pe măsura rangului imperial la care ajunsese. Sistemul tetrarhiei, pe care împăratul Dioclețian l-a inițiat, în anul 285, cerea unele sacrificii, deoarece el își asocia la

domnie un „cezar”, dar lua garanții pentru ca acela să îi fie fidel. Astfel, tânărul Constantin a fost nevoit să trăiască la curtea lui Dioclețian, ca un fel de garanție, respectiv, ca un „ostatic nobil”. În aceste condiții, Elena era despărțită și de fiul său. Părăsită de Constantiu Chlorus, Elena nu și-a pierdut liniștea sufletească, ci a continuat să trăiască departe de lume, în tristețe și singură-tate. Probabil că, în această perioadă cunoaște și îndrăgește credința creștină. Principala sa preocupare a fost educația fiului său, căruia s-a străduit să-i sădească în inimă dragostea și respectul pentru virtute, pregătindu-l pentru a fi un merituos succesor al tatălui său. Se ruga, nopți întregi, ca fiul său să nu fie corupt de gloria deșartă și de orgoliul imperial, considerând că „cea mai importantă calitate a unui viitor împărat este ca, înainte de a-i comanda pe alții, să fie stăpân asupra propriilor patimi”.

După ce împăratul Constantin a ajuns „cezar”, în Apus, în locul tatălui său, în anul lu-at-o pe Elena la curtea sa, de la Trier, din Germania.

În anul 312, Constantin îl învinge pe Maxențiu și îi acordă mamei sale primul titlu, de „Nobilissima Femina“. Ascensiunea ei s-a definitivat în anul 324, după confruntarea victorioasă a lui Constantin cu împăratul, când a primit titlul de „Augusta“, co-împărăteasă. Abia după acest moment putem vorbi de Elena ca împărăteasă. Ca un semn de supremă recunoaștere, Constantin va schimba numele orașului în care s-a născut mama sa, în Helenopolis, în onoarea mucenicului Lucian, al cărui piept a fost „pristol viu al Dumnezeului celui viu”, și a mamei sale. În anul 326, după moartea nepotului său, Crispus, și a nurorii sale, Fausta, Helena Augusta a mers în pelerinaj în Țara Sfântă, pentru a cinsti locurile unde a trăit Mântuitorul Hristos. La Ierusalim, din ordinul lui Constantin cel Mare, unele lucrări la Biserica Anastasis, la locul Răstignirii și al Învierii lui Hristos, erau deja realizate. Împărăteasa Elena a plecat la Locurile Sfinte la îndemnul lui Constantin cel Mare, care discutase, deja, cu Patriarhul Macarie al Ierusalimului, prezent la Sinodul I Ecumenic, să încerce descoperirea locului Sfintei Cruci și al Sfântului Mormânt. Se pare că Eusebiu de Cezareea a însoțit-o pe Elena în pelerinajul la locurile sfinte, deoarece mărtu-riile acestuia par a fi directe de la fața locului. Dorința cea mai mare a Sfintei Elena era să găsească Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos, care, după căutări și săpături minuțioase a fost scoasă la iveală. Cu osteneală și rugăciune fierbinte, Sfânta împărăteasă Elena a reușit sa afle Sfânta Cruce care a fost înălțată, solemn, în văzul poporului creștin, de către Episcopul cetății Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. În Țara Sfântă, Împărăteasa a mai ridicat două biserici: una, la peștera din Betleem, unde S-a născut Mântuitorul Hristos și, cealaltă, pe Muntele Înălțării Sale la ceruri.

În mod tradițional, Sfânta împărăteasă Elena este creditată și cu găsirea rămășițelor celor trei magi care, în prezent, se găsesc în Altarul celor Trei Magi, din Catedrala din Köln. Sfânta împărăteasă Elena murit la scurt timp după întoarcerea din pelerinaj, la vârsta de 80 de ani, în jurul anului 329 în Nicomedia, azi, orașul Izmit, din Turcia.

1. 2. Convertirea la creștinism a lui Constantin cel Mare

În anul 305, după abdicarea împăraților Diocletian și Maximian, tânărul Constantin, care se afla la Roma, în custodia lui Maximian, se alătură tatălui său, Constantius Chlorus, care deținea funcția de „caesar” în partea apuseană a Imperiului Roman.

După moartea împăratului Constantius I, la Eburacum, în Britannia, la 25 iulie 306, fiul său, Constantin este proclamat împărat, de către armată.

În aceste împrejurări, Galerius, personalitatea dominantă a celei de-a doua tetrarhii, ajuns împărat, îl proclamă pe Flavius Severus „augustus” al Occidentului și îl acceptă pe Constantin, „caesar”, pentru Orient. În aceste condiții, Constantin a acceptat titlul, dar pacea și a treia tetrarhie nu aveau să dureze prea mult. La Roma, în data de 28 octombrie, 306, Maxentius, fiul lui Maximian, a fost proclamat împărat, iar Maximian care se retrăsese, se întoarce pentru a pretinde puterea. În condițiile destrămării tetrarhiei, la adunarea militară imperială de la Carnuntum, din 11 noiembrie, 308, Constantin este recunoscut oficial „caesar” și pentru partea occidentală a imperiului, iar Maxentius este declarat uzurpator. În înțelegere cu Licinius, noul „augustus” al Occidentului, Constantin ocupă, în anul 310, Spania, apoi, pătrunde cu armata în Italia, înfrânge legiunile lui Maxentius, la Turin, la Verona și în bătălia decisivă de la Podul Milvius, de lîngă Roma, din 28 octombrie 312, în care Maxentius moare înecat în Tibru. Astfel, toate provinciile occidentale ale imperiului sunt reunite sub autoritatea sa.

Istoricii bisericești afirmă că, în ajunul bătăliei, Constantin a văzut ziua, pe cer, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripția „In hoc signo vinces”, „prin acest semn vei învinge”. Se spune că, noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale simbolul Său, ca semn protector în lupte. Steagul, cu monograma creștină s-a numit „labarum”, cu o etimologie prea puțin elucidată. Inițial a fost un stindard militar, în vârful lăncii căruia au fost fixate literele X = chi și P = ro, ☧, primele două litere ale cuvântului XPIΣTOΣ, sub care se afla o bară orizontală, simbolizând Răstignirea lui Iisus Hristos.

Un alt argument, în acest sens, îl constituie monedele imperiale emise, în această perioadă, care dovedesc devoțiunea sa față de zeul războiului, Marte, apoi, din ce în ce mai mult față de Apollo, venerat ca „Sol Invictus”, „Soarele Atotbiruitor”. În conformitate cu vechile și bunele tradiții imperiale romane, Constantin cel Mare restaurează imperiul și reușește reformele în reali-zarea cărora Diocletian eșuase. Reformează administrația, unde separă funcția judiciară și fiscală de funcția militară. În timp ce, sub conducerea predecesorilor săi, imperiul fusese susținut, mai ales, prin armată și printr-o administrație minimală, Constantin a dezvoltat funcția publică și instaurează un stat adaptat unui imperiu universal. În aceeași ordine de idei, Constantin a luat hotărârea de a restaura vechiul Byzantion și de a face din el capitala Imperiului. În noiembrie, 324, a stabilit, în mod oficial, hotarele noului oraș, mutându-le cu circa 4 km. în afară și mărind cam de patru ori suprafața sa. Noul oraș a devenit un centru al creștinismului, reședința unui patriarh, comparabil, ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. Constantinopolul, „Noua Romă”, a moștenit instituțiile politice ale vechii Rome, dar și tradiții culturale ale Răsăritului grec.

În perimetrul ocupat, în zilele noastre, de Moscheea Albastră a Sultanului Ahmet, Constantin a construit palatul imperial. Hipodromul a fost mărit la o capacitate de 50.000 de locuri și a început construcția a doua mari biserici, închinate Înțelepciunii și Păcii, Hagia Sophia și Hagia Eirini. La 11 mai, 330, are loc, inaugurarea oficială a Constantinopolului, ca noua capitală a Imperiului Roman. Festivitățile au durat 40 de zile și s-au desfășurat pe hipodrom. Monedele bătute în acel an anunțau lumii evenimentul, dar legendele monedelor păstrau semnificațiile împăratului ca „pontifex maximus”. Tot în anul 324, la data de 8 noiembrie, Constantin l-a numit pe fiul său, Constantiu, în funcția de „caesar” și se pare că, în aceeași zi, a oferit rangul de „augusta” soției sale, Fausta, și mamei sale, Helena.

Rămân în discuția istoricilor două mari probleme: datarea Edictului de la Mediolanum, între anii 311 – 313, și reunirea Sinodului de la Niceea, din anul 325. Problema recunoașterii creștinismului, în vremea lui Constantin cel Mare, rămâne încă una deschisă, datorită faptului că, în timpul domniei acestuia creștinii nu reprezentau mai mult de 10% din populația Imperiului, iar Constantin, uzitând de tradiția imperială romană, a rămas un împărat păgân, până pe patul de moarte.

Fără a avea pretenția de a contrazice „părerile autorizate” ale istoricilor creștini, în ceea ce privește Edictul de la Mediolanum, ar trebui să avem în vedere principiul latin „est modus in rebus”, adică există o regulă a tuturor lucrurilor și evenimentelor. Fără a face un excurs asupra originilor și convingerilor religioase ale lui Galerius, suntem înclinați să credem că acesta, având obârșiile într-o regiune deja creștinată, din Moesia Superior, tangentă cu Dacia, avea o percepție reală asupra fenomenului religios al creștinismului și, în consecință, acesta, așa cum s-a mai întâmplat în nenumărate cazuri din istorie, aflat pe patul de moarte, a inițiat Edictul de recunoa- ștere oficială a religiei creștine. Înclinăm să credem că, devenit împărat și aflat sub influența benefică a mamaei sale, Elena, care îmbrățișase creștinismul, împăratul Constantin a dus o politică tolerantă față de creștini și a reconfirmat, legislativ, respectiv, a continuat, într-o formă mai explicită, ceea ce inițiase Galerius. Afirmăm aceasta, având în vedere că, abia în anul 391, împăratul bizantin Theodosius a interzis, oficial, practicarea cultelor păgâne.

Deci, a fost nevoie de aproape un secol pentru ca, la nivelul jurisdicției imperiale, să fie legiferat creștinismul, fenomen care, la nivel spiritual, a modificat radical modul de percepere a originilor lumii și a lucrării divine.

Cu doi ani înainte de moarte, Constantin a împărțit imperiul între cei trei fii ai săi și doi nepoți de frați. Fiul cel mare, Constantinus al II-lea, a primit Gallia, Spania și Britannia, Constantius a primit Asia, Siria și Egiptul, iar mezinul, Constant, a primit Italia, Africa și Illyricum.

Unuia dintre nepoți, Dalmatius, i se atribuise Tracia, Macedonia și Grecia, iar cel de-al doilea nepot, Hannibalianus, urma să-și exercite guvernarea în provinciile Cappadociei, Pontului și în Armenia Mică. Cei doi nepoți nu au mai apucat să-și preia partea de moștenire atribuită, fiind uciși de Constantinus al II-lea. Constantin a murit, în Duminica Rusaliilor, la Nicomedia, în Asia Mică, în drum spre frontiera răsăriteană a imperiului, unde izbucnise războiul cu perșii regelui Sasamid Sapur al II-lea. Era în ziua de 22 mai, 337, iar, pe patul de moarte, a fost botezat în religia creștină, de către episcopul Eusebius de Nicomedia. Trupul său a fost dus, cu escortă, la Constantinopol și expus, pe un catafalc de onoare, în Palatul imperial, iar sarcofagul său a fost depus în biserica Sfinților Apostoli, din Constantinopol, ctitoria sa.

Primul împărat creștin al imperiului roman, apoi bizantin, Constantin cel Mare, a avut o domnie lungă, de peste 30 de ani, 306-337, în care s-a dovedit un om de mare voință, un înțelept, un strateg, făcând Bisericii creștine cel mai mare serviciu, oferindu-i libertatea, după lunga perioadă de persecuții, care au tulburat-o profund, de la Nero până la Dioclețian. Bigotismul creștin i-a reproșat lui Constantin cel Mare faptul că nu s-a botezat decât pe patul morții și că a păstrat titlul de „pontifex maximus”, fără a ține seama de realitatea acută și concretă, potrivit căreia, în primele veacuri ale creștinismului, mulți catehumeni, adică oamenii care doreau să se boteze și erau în stadiul de învățare a normelor credinței creștine, amânau botezul, cu anii, datorită importantelor lor poziții administrative sau politice, pe care nu doreau să le piardă, lucru pe care l-a făcut și împăratul Constantin. Rațiunea este simplissimă: botezându-se creștin, ar fi fost obligat, automat, să renunțe la funcția imperială pe care o deținea și ar fi determinat ca, un rival la tron, puternic și păgân, să restabilească vechea religie idolatră.

1.3. Edictul de la Mediolanum

Secolul al III-lea a fost deosebit de sângeros, în ceea ceprivește oprimarea creștinilor. Împăratului Valerian, mort între anii 257-258, într-un război cu perșii, care l-au prins și l-au jupuit de viu, apoi i-au dat foc, un persecutor feroce, i-a precedat un alt mare persecutor, Decius, care, între anii 249 și 251, a decretat persecuția generală a creștinilor. Până atunci se manifesta-seră persecuții locale. Deosebirea dintre rescript și edict este legată de zona în care acționa o anumită măsură a autorităților.

Rescriptele erau emise de către guvernatorii locali, fiindcă se crease obsesia că, populația creștină, neaducând jertfe zeilor, necinstind divinitățile tradiționale, păgâne, aduce prejudicii credinței publice. Se strica, astfel, acea „pax deorum”, de care vorbește Cicero. Exista în lumea antică o convenție: „do ut des”, „îți dau ca să-mi dai“, care funcționa în orice tip de relație, între oameni sau între aceștia și divinitate. „Eu te slăvesc, tu trebuie să-mi dai și mie ceva”. Prin urmare, creștinii, supărând pe zei, prin indiferența lor, față de aceștia, toate nenorocirile care se abăteau asupra imperiului erau cauzate de lipsa de pietate a creștinilor față de divinitățile păgâne și față de persoana împăratului, considerată, și ea, de origine divină. Asemenea măsuri au fost luate în multe locuri din imperiu. Când s-au întâlnit, la Mediolanum, cei doi împărați, aveau în spate acest trecut. Constantin, crescut într-un mediu creștin, cu experiența persecuției de la Nicomedia, cu credința tatălui său, care nu persecutase creștinii din Apus, și sub influența mamei sale, Elena, născută într-o zonă cu mulți creștini, era deschis acceptării noii religii.

Aceste precedente au contribuit la consacrarea Edictului, din anul 313. Edictul de la Mediolanum este un document oficial cu valabilitate regională nelimitată, potrivit căruia măsurile luate trebuiau respectate pe teritoriul întregului imperiu. 

Cine urmărește parcursul vieții lui Constantin cel Mare, constată un progres continuu pe linia acceptării creștinismului. Lucrul acesta e evident, mai ales, după viziunea, de la Podul Vulturu-lui, de lângă Roma, când insuflă ostașilor săi credința în biruința divină.

În luna februarie, anul 313, la Mediolanum, orașul Milano, de astăzi, Constantin a participat la nunta surorii sale vitrege, Constantia, cu împăratul Licinius. După toate probabilitățile, având în vedere antecedentele, acolo s-a luat hotărârea ca să se ofere libertatea de cult creștinilor.

O atitudine pro-creștină, înaintea lui Constantin, se manifestase, în anul 311, când Galeriu, cel mai mare persecutor al creștinilor, ginerele împăratului Dioclețian, s-a îmbolnăvit de un cancer teribil în zona abdomenului. Bătrânețea a adus, cu sine, o boală teribila pentru Galerius, poate cel mai aspru persecutor al creștinilor din perioada primelor patru secole. Se pare că împăratul roman a fost afectat de o forma severă de cancer, care s-a extins rapid, provocandu-i dureri atroce. Cu șase zile, inainte de moartea sa, Galerius a emis un Edict prin care permitea creștinilor să își exercite propria religie și înceta, astfel, prigonirea îndelungată a credincioșilor nevinovați.

Textul integral al Edictului împăratului Galerius este redat in lucrarea lui Lactantiu intitulata „Despre moartea persecutorilor”. Lactantiu este cel care ne oferă cele mai multe detalii nu doar despre Edict, ci și despre starea de sănătate a lui Galerius și despre momentele în care aceasta s-a înrăutățit brusc. Asemănarea între descrierea evoluției cancerului generalizat, în cazul lui Galerius, și cea a unei boli asemănătoare a conducătorului Antioh al IV-lea Epifanes, relatată în cea de A Doua Carte a Macabeilor, este destul de mare, ceea ce ne face să credem că Lactantiu a dezvoltat o portretizare oarecum imaginară a situației respective. Cu toate acestea, este de puțin interes dacă Galerius a suferit de o boală sau a avut o lungă agonie, datorată unei otraviri latente. Ceea ce ne interesează, în primul rând, este conținutul faimosului său Edict, despre care mulți cercetători au considerat că este o anticipare a celui de la Mediolanum, promulgat în anul 313. Istoricul Eusebiu mărturisește că împăratul se umpluse de viermi, și, din pricina mirosului greu, nu se putea apropia nimeni de el. Cei din anturajul lui i-au sugerat că persecuția creștinilor ar putea fi motivul bolii sale grave. În această situație disperată, Galeriu promulgă un Edict de toleranță pentru creștini, cu obligația ca aceștia să se roage lui Dumnezeu pentru sănătatea împăratului și bunăstarea imperiului. Acest act a fost semnat de Galeriu, ca împărat de Răsărit și de Constantin, ca reprezentant al Apusului. În versiunea lui Lactantiu, textul Edictului lui Gale-rius ar fi, cu aproximație, următorul: „Între celelalte [hotărâri], pe care le-am luat, întotdeauna, în interesul și spre binele statului, noi hotărâserăm, mai înainte, să îndreptăm toate [problemele], după legile vechi și Constituția romană și să veghem ca, până și creștinii, care au părăsit religia strămoșilor lor, să revină la sentimente [mai] bune. Având în vedere faptul că, din anumite rațiuni, aceștia au fost cuprinși de o anumită încăpățânare și posedați de o atât de mare nebunie încât, departe de a urma obiceiurile înaintașilor lor, [obiceiuri] care fuseseră poate stabilite de propriii lor părinți, ei își făceau, pentru ei înșiși, după propria voință și după bunul lor plac, legi pe care le respectau și prin care, în diferite locuri, strângeau o mulțime de oameni de diferite feluri. În sfârșit, după publicarea Edictului nostru, care le ordona acestora să se conformeze vechilor obiceiuri, mulți au fost supuși amenințărilor periculoase și mulți au fost tulburați de tot felul de chinuri. Dar, fiindcă foarte mulți au rămas în aceeași stare și am văzut că aceștia nu își mai arată față de zei cultul și respectul cuvenit și nu îl mai cinstesc nici pe Dumnezeul crești-nilor, ținând seama de infinita noastră bunătate și luând în considerare obiceiul nostru statornicit potrivit căruia noi obișnuim să acordăm iertare tuturor, am decis că iertarea noastră trebuie să acționeze și în cazul lor, ca să poată exista din nou creștini și să-și ridice locașurile lor de adunare, așa încât să nu mai întreprindă nici un act contrar ordinii stabilite. În consecință, în urma iertării pe care le-am acordat-o, creștinii vor trebui să se roage Dumnezeului lor pentru sănătatea noastră, a statului și a lor personal, încât statul să se mențină peste tot nevătămat și ei să poată trăi în liniște în casele lor. Textul Edictului s-a trimis guvernatorilor din provincii. Ei aveau datoria să-l scrie pe tăblițe de bronz sau în piatră. Și s-au găsit fragmente. Lactantiu, care se afla la Nicomedia, a copiat textul, iar, după el, Eusebiu de Cezareea. Oamenii aceștia au trăit evenimentele respective, deci spusele lor au valabilitate incontestabilă. Anul 313 a reprezentat, în istoria creștinătății, un moment crucial. Importanta lucrare a lui Eusebiu de Cezareea a fost tipäritä, pentru prima dată, la Paris, în anul 1544, de cätre Robert Estienne, apoi, într-o ediție criticä, în anul 1659 de cätre Henri Valois, supranumit Valesius. Un nou text stabilește și publicä, în anul 1852, Schwegler, retipărit de cätre Teubner, în anul 1877, însä editorul de bazä rămâne, până astăzi, Ed. Schwartz, care a dedicat acestui document 28 de ani din viața sa.
Într-o aproximativă versiune românească, textul Edictului de la Mediolanum spune următoa- rele:„ 1. …și, acum, să reproducem textul Ordonanțelor bisericești, ale lui Constantin și Liciniu, traduse din limba latină. Copie de pe edictele impătătești traduse, din limba latinä. 2. Socotind, încă de mai demult, că nu se cade să oprim libertatea religiei, ci că ar trebui să se îngăduie fiecäruia, după cugetarea și dupä voința sa, să hotärască liber, din punct de vedere religios, de aceea am decis, încä de mai înainte ca și creștinilor sä li se ingăduie să-și păstreze credința sectei lor și a religiei lor. 3. Dar, întrucât, în Rescript, părea ar fi fost adăugate numeroase și variate condiții, potrivit cärora această permisiune era dată și pentru creștinii înșiși, poate că s-a întâm-plat, ca unii dintre ei să fi fost, între timp, respinși ori impiedicați de a se aplica acestui cult.

4. Întrucât, dar, și eu, Constantin Augustul, și eu, Liciniu Augustul ne-am întâlnit, în chip fericit, la Milan, și am căutat să împlinim tot ce interesa binele și folosul poporului, între alte lucruri pe care le credeam utile tuturora, în multe privințe, am hotărât, în primul rând, și să asigurăm res-pectul și cinstea, cuvenite divinității, înainte de toate, adică ne-am hotărât să acordäm creștinilor și tuturor celorlalți libera alegere, la cinstirea religiei pe care o vor, cu gândul că, orice divinitate sau putere cerească ar fi aceasta, să ne poată fi de folos și nouă și tuturor celor care trăiesc sub ascultarea nostră. 5.Drept aceea, cumpănind lucrurile, în chip salutar și drept, am hotärät că voința noastră este că nu trebuie să oprim pe nimeni de a urma și a alege respectarea sau ținerea religiei creștine și că fiecăruia să i se lase libertatea de a-și da consimțământul și a alege acea formă de religie, pe care o crede cea mai potrivită pentru el, pentru ca și divinitatea să ne arate, în toate ocaziile, providența și bunävoința sa. 6. De aceea, ne exprimăm dorința noastră, în acest Edict, ca respectivele condiții, conținute în scrisorile noastre anterioare, trimise Domniei Tale, în legătură cu creștinii, să fie complet suprimate și înlăturate, pentru că păreau cu totul nedrepte și străine de blândețea noastră, și, ca de acum înainte, fiecare dintre cei, la care se referă această alegere, să poată să aleagă liber religia creștină și să o practice fără nici o supărare. 7. Și am mai hotărât să-ți mai facm cunoscute, în toată întinderea lor, aceste măsuri ca să știi că am dat creștinilor amintiți putere liberă și fără piedică de a-și practica religia lor. 8. Iar, întrucât Domnia Ta vede că noi le acordăm această libertate, fără nici o restricție, prin aceasta, tot așa înțelege Domnia Ta că și altora li s-a dat îngăduință să urmeze, cum doresc, religia proprie, lucru cerut și de liniștea vremurilor actuale, că fiecare este liber să își aleagă și să prctice religia care îi place. Am hotărât acest lucru, pentru ca să nu lăsăm impresia că am nesocotit cultul sau religia cuiva.

9. Mai hotărâm, totodată, în legătură cu creștinii, că lăcașurile, în care obișnuiseră să se adune, până acum, și despre care, stabilisem, într-o epistolă anterioară, pe care ți-am trimis-o, că lor li s-a dat altă destinație, de acum înainte, dacă apar oameni, care par că ar fi cumpărat aceste lăcașuri, de la fiscul nosru, fie, de la altcineva, să le înapoieze, fără amânare și fără echivoc zișilor creștini, fără plată. 10. Iar, dacă cineva a primit acele locașuri, sub formă de daruri, și cer ceva în schimb, de la bunăvoința noastră, aceia să se prezinte la tribunalul magistratului local, ca, prin mărinimia noastră, să li se plătească o compensație. Prin grija Domniei Tale, toate aceste bunuri vor trebui restituite, neîntârziat și în întregime creștinilor. 11. Și deoarece aceiași creștini nu posedau numai locașuri de cult, unde aveau obiceiul să-și țină întrunirile, ci întrucât se știe că

avuseseră și alte bunuri, care nu aparținuseră persoanelor singuratice, ci comunității întregi, vei da porunci ca, potrivit legii, anunțate mai înainte, toate aceste bunuri să fie restituite, absolut fără nici o împotrivire creștinilor, adică totalității sau comunității lor. Dispoziliile amintite trebuie să fie clar respectate, pentru ca cei care vor înapoia sau vor primi, în schimb, prețul lor să aibă, cum am spus, nădejdea că vor fi răscumpărați, potrivit mărinimiei noastre.

12. Oricum, trebuie să acorzi toată atenția față de comunitatea creștinilor, în sensul că porunca noastră să fie dusă la îndeplinire pentru ca, după blândețea noastră, să avem convingerea că liniștea publică este, în felul acesta asigurată. 13. Fie ca, după cum s-a mai spus, mai sus, prin această rânduială, bunăvoința dumnezeiască, pe care am simțit-o de atâtea ori, să rămână nedez-mințită față de noi! 14. Iar, pentru ca textul prezentei legi și a bunătății noastre să poată fi adus la cunoștinta tuturor, este bine ca, ceea ce am scris, să fie afișat, prin bunăvoința Ta, să fie publicat pretutindeni și să ajungă la cunoștința tuturor, pentru ce legea, pornită din bunăvoința noastră, să nu rămână ascunsă nimănui”.

Promulgarea Edictului de la Mediolanum a consemnat încheierea unei perioade de persecuții aspre, care continuau din cauza lipsei de comunicare dintre conducătorii romani și populația creștină. În pofida Edictului emis de Galerius, cu șase zile înainte de moartea sa, creștinii încă mai erau persecutați în anumite regiuni ale imperiului, iar acest fapt trebuia să înceteze definitiv. Specialiștii afirmă că textul Edictului lui Galerius era destul de evaziv. Cei care îl citeau puteau să interpreteze că libertatea le-a fost acordată creștinilor doar pentru că aceștia se aflau într-o rătăcire atât de mare, încât nu mai puteau fi opriți să își manifeste principiile de credință. Prin urmare, unii conducători romani au preferat să îl treacă cu vederea și să aplice, în continuare, pedepse drastice pentru populația creștină. Cele două versiuni ale Edictului, de care dispunem, în momentul de față, cea a lui Eusebiu de Cezareea și cea a lui Lactantiu, diferă în privința părții introductive, care lipsește în cea de-a doua.

În text se precizează următoarele: „Socotind, încă de mai demult, că nu se cuvine să ne opunem libertății religiei, ci că ar trebui îngăduit fiecăruia, după judecata și voința proprie, să hotărască liber asupra convingerilor sale religioase, am decis ca și creștinilor să li se permită păstrarea credinței comunității și religiei lor. Dar, deoarece în acea copie în care era acordată și creștinilor această permisiune părea că au fost adăugate, cu siguranță, numeroase și diferite condiții, poate că s-a întâmplat ca unii dintre ei să fi fost împiedicați în a practica acest cult“. Din cele declarate aici, de-ducem că nu mai trebuie păstrate nici un fel de restricții și condiții care să îngrădea- scă libertatea credinței creștine, respectiv, se precizează că s-a încercat „asigu-rarea respectului și cinstei cuvenite divinității“, adică, practic „să acordăm creștinilor și tuturor celorlalți posibilitatea unei libere alegeri a cultivării religiei pe care și-o doresc, astfel încât orice divinitate sau putere cerească ar fi aceea să ne poată fi de folos și nouă, și tuturor celor care se găsesc sub puterea noastră“.

Termenul „Edictul de la Mediolanum” este cunoscut încä din timpul lui Cæsar Baronius, (1538-1607), cardinal roman și istoric al Bisericii. Baronius afirmä că textul transmis de Eusebiu de Cezareea reprezintă o copie a unui „Edictum Mediolani”, în urma identificării unui „Codex Colbertinus”, de către J. Balduze, care a descoperit și editat acest document important, și este convins că Lactantiu redă, în lucrarea „De mortibus persecutorum”, orginalul latin al Edictului de la Milan. Convertirea și botezul lui Constantin cel Mare, ca și politica sa religioasä, reprezintă unul din punctele cele mai spinoase care au atras atenția istoricilor, și aceste lucruri nu privesc doar soarta unei persoane, ci destinul unui imperiu și chiar al unei lumi întregi. Ni se pare firesc să subliniem faptul că evenimentul nu s-a produs spontan, ci a fost nevoie de o perioadă destul de îndelungată de trecere, ținând seama că, între anii 312 -324, Constantin și-a dat seama de importanța crescândă a creștinilor în susținerea și prosperitatea imperiului său.

1.4. Politica religioasă a lui Constantin cel Mare

    Un eveniment important în afirmarea creștinismului și un merit incontestabil al împăratului Constantin cel Mare, în afirmarea acestuia, îl constituie convocarea Sinodului Ecumenic de la Niceea, din anul 325, care a pus bazele dogmatice și canonice ale religiei creștine. Sinodul a reunit între 200 și 318 episcopi, din toate regiunile încreștinate, cu excepția reprezentanților iudeilor creștini și a celor din Biserica Ortodoxă indiană Mar Thoma.

Din cauza neînțelegerilor apărute, Constantin cel Mare a invitat Episcopii Bisericii la un Sinod Ecumenic, unde urmau să fie luate măsurile necesare împotriva lui Arie. Sinodul I Ecumenic s-a desfășurat la Niceea, între 20 mai și 25 august, 325.

preoții Vitus și Vincentius. Tradiția Bisericii a consacrat numărul de 318 Episcopi care au participat la Sinodul de la Niceea. În istoria creștinismului primar, se afirmă că Sinodul de la Niceea este al doilea eveniment important, după stabilirea Simbolului Apostolic, în anul 50 d.Hr., considerat a fi drept esența credinței apostolice, care stă la baza simbolului niceeano-constantinopolitan.  În realitate, ceva mai devreme, în cursul aceluiași an, 325, avusese deja loc un Sinod în Antiohia, prezidat de Sfântul Osius de Cordoba, care a condamnat doctrina ariană și pe adepții acesteia, numindu-l chiar explicit și pe Eusebiu de Cezareea, despre care se crede că a avut o atitudine întrucâtva echivocă pe această temă. Convocând Sinodul la Niceea, Constantin a avut în vedere, în primul rând, păstrarea unității Imperiului, și, în al doilea rând , urmărind să influențeze formularea învățăturii fundamentale a Bisericii. Potrivit unor informații, parvenite din surse imperiale, după ce împăratul și-a ținut discursul de deschidere, Sfântul Osius a fost cel care a prezidat Sinodul, fiind convocat, în acest scop, chiar de către împărat, care și-l alesese drept sfătuitor în chestiuni teologice. Teologul și istoricul ortodox, prof. Alexander Schmemann, consideră că împăratul își dorea ca acest sinod să fie „simbolul și încununarea” victoriei sale asupra lui Licinius și a reunificării Imperiului . În discursul său de deschidere, împăratul Constantin descrie disputele din interiorul Bisericii ca fiind „mai periculoase decât războaiele sau alte conflicte; ele îmi provoacă mai multă durere decât orice altceva”.

Creștinismul primar se remarcă prin amploarea diversității de opinii și credințe, în numeroase chestiuni teologice, determinate de caracterul oral al mesajului lui Iisus Hristos. Fenomen religios de mare audiență, mai ales, pentru cei oprimați, creștinismul s-a rîspândit atât în Imperiul Roman, cât și în afara acestuia.

Această amplă difuziune teritorială a determinat apariția unor „teme doctrinare locale”, precum arianismul, gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul și alte „-isme”. Din a doua jumătate a secolului al II-lea, în contextul criticii elitelor culturii păgâne, în special a criticii doctrinelor filozofilor greci, a înflorit apologetica, adică acea structură ideatică filosofico-dogmatică creștină, care a constituit fenomenul ideologic de autoapărare a creștinismului, pe plan cultural și moral, reprezentat de gândirea unor iluștri teologi, precum Iustin Martirul și Filozoful, Tertulian, Clement din Alexandria, Origene, Eusebiu din Cezareea și alții. Împăraților romani, toleranți față de creștinism, le-au fost recunoscute intervențiile „benefice” în dezvoltarea creștinismului primar, inclusiv dreptul de a convoca Sinoadele sau Conciliile Ecumenice, care, în acele secole de început, au avut de înfruntat diferite controverse, mai ales cele care au sfârșit în erezii trinitare și hristologice. În urma acestor controverse, creștinismul a ajuns la formulări riguroase a adevărurilor de credință, concretizate în dogme, cuprinse, inițial, în Crezul de la Niceea și, ulterior, în Crezul niceno-constantinopolitan, stabilit prin Sinodul de la Constantinopol, din anul 381 d.Hr. Sinodul de la Niceea a pus bazele dogmatice și canonice ale religiiei creștine, definind mai precis dogmele creștine, drept răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă. Toți episcopii prezenți s-au declarat de acord cu pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie, dat fiind că în acel moment alte forme de creștinism fuseseră „deja excluse, suprimate, reformate sau distruse”. Deși proto-ortdocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine, ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea, de către succesorii lor, cu propriile lor arme, fiind, în cele din urmă, declarați eretici, nu pentru că ar fi combătut idei privite drept corecte, ci pentru că poziției lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi.

Participanții la Sinodul de la Niceea au discutat opiniile formulate de către Arius din Alexandria, care susținea că Iisus din Nazaret nu ar fi fiul lui Dumnezeu, născut din veșnicie, ci doar o creatură a Tatălui, care, în singurătatea Lui, l-ar fi creat pe Iisus și l-ar fi înfiat. Discuția centrală s-a purtat în julul termenului „” „consubstanțial”, „de aceeași ființă”, ”ființă asemănătoare”, propusă de Arius, în sensul că Iisus ar fi primit „o ființă asemănătoare Tatălui” și nicidecum „aceeași ființă”, „deoființă”. Mai mult, Arius susținea că „a fost o vreme când Fiul nu exista”, adică Fiul ar fi fost o „creatură superioară, dar, totuși, doar o creatură”.

Eusebiu de Nicomidia este primul care propune delegaților spre analiză un crez arian, care este imediat respins. Eusebiu de Cezareeapropune atunci un crez baptismal, originar din Palestina. Acesta este considerat de mulți istorici ca fiind cadrul esențial pentru articularea Crezului de la Niceea. Alții consideră că versiunea adoptată a Crezului își avea originea într-o formulare mai veche a unui Crez la un sinod din Antiohia.

Crezul palestinian includea, în descrierea Persoanei lui Hristos, formula, de origine biblică, „Întâi-născut din toată făptura”. Această formulare nu apare în Crezul de la Niceea, probabil pentru că, scoasă din contextul în care este integrată, în Epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni, ar fi putut fi interpretată în sens arian. În locul său a fost introdus termenul, devenit celebru, „”, un termen filosofic, care înseamnă că Fiul lui Dumne-zeu este „de o ființă”, „consubstanțial” cu Tatăl. Este foarte interesant de semnalat faptul că a fost adoptat acest termen, deși acesta fusese utilizat, mai înainte, de către ereticii sabelieni și, în special de către Paul de Samosata, în cursul secolului al III-lea d.Hr., în timpul disputei lor cu Sfântul Dionisie cel Mare. Ca și în cazul multor altor termeni filosofici, Sfinții Părinți au preluat termenul „homoousios” și i-au dat un sens nou, ortodox. Conceptul a fost propus, pentru prima dată, la Niceea, de către Sfântul Osius de Cordoba, sau chiar de către Constantin însuși, fiind, mai apoi, susținut de „un mic grup de teologi îndrăzneți și luminați, care au înțeles că nu era suficientă o simplă condamnare a lui Arie, ci era nevoie și de o cristalizare a Tradiției Bisericii, prin folosirea unui termen clar”. În alcătuirea Crezului niceo-constantinopolitan Sfinții Părinți au avut ca punct de plecare mărturisirile de credință anterioare. Se constată o mare asemănare cu Crezul Apostolic. La Niceea, în formularea învățăturii despre Fiul, s-a folosit mărturisirea de botez a Bisericii din Cezareea Palestinei, prezentată în Sinod de episcopul Eusebiu de Cezareea, cu unele adaosuri făcute de el însuși. El a citit doar o parte din această mărturisire, cea referitoare la Fiul: „Credem în unul Domn Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, lumină din lumină, viață din viață, Fiul Unul-Născut, Cel întâi născut din toată creația”.

Sinodul a eliminat unele adaosuri ale lui Eusebiu. Astfel, numirea de „Cuvântul lui Dumne-zeu”, care putea fi înțeleasă în sens subordinațianist, a fost înlocuită cu expresia „Fiul lui Dumnezeu”. Din același motiv, Sfinții Părinți au lăsat deoparte și formulările: „Cel întâi născut din toată creația” și „viață din viață”, aducând lămuriri cu privire la Dumnezeirea Fiului și deoființimea cu Tatăl, atacate de Arius. Sinodul nu și-a propus să definitiveze mărturisirea ca Simbol de botez. De aceea a dezvoltat învățătura despre Fiul, care era atunci atacată, încheind cu afirmația credinței și în Duhul Sfânt, fără a o dezvolta.

Nefiind un simbol propriu-zis, ci mai degrabă o definiție de credință trinitară, aceasta nu a fost folosită în cult, multe Biserici păstrându-și propriile mărturisiri de credință, pe care le completau cu fraze din mărturisirea Sinodului I și cu alte formulări dogmatice, ca răspuns la ereziile apărute după sinod. Astfel au continuat să existe o mulțime de mărturisiri de credință. Mulți semiarieni au acceptat crezul niceean, dar, datorită lipsei lămuririlor acestuia despre Sfântul Duh, au contestat dumnezeirea Lui, stări de fapt oglindite în mărturisirile lor. Mărturisirile au fost folosite de ei în răspândirea ereziilor. Toate acestea au făcut să se simtă nevoia completării Crezului de la Niceea și transformării lui într-o normă de credință general acceptată. Necesitatea completării Crezului a fost afirmată de către Sfântul Atanasie cel Mare, cu aproape două decenii înainte de Sinodul al II-lea ecumenic , de la Constantinopol, din 381, în scrisoarea Către Jovian, despre credință și în Scrisoarea către episcopii africani. Astfel s-a ajuns la versiunea niceeano-constantinopolitană a Crezului:

Πιστεύoμεν εἰς ἕνα Θεόν,Πατέρα,Παντoκράτoρα,πoιητὴν oὐρανoῦ καὶ yῆς, ὁρατῶν τε πάντων καὶ ἀoράτων.

Kαὶ εἰς ἕνα Kύριoν Ἰησoῦν Xριστόν,τὸν Yἱὸν τoῦ Θεoῦ τὸν μoνoyενῆ, τὸν ἐκ τoῦ Πατρὸς yεννηθέντα πρὸ πάντων τῶν αἰώνων· φῶς ἐκ φωτός,

Θεὸν ἀληθινὸν ἐκ Θεoῦ ἀληθινoῦ,yεννηθέντα oὐ πoιηθέντα, ὁμooύσιoν τῷ Πατρί,

δι oὗ τὰ πάντα ἐyένετo.

Tὸν δι ἡμᾶς τoὺς ἀνθρώπoυς καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν κατελθόντα ἐκ τῶν oὐρανῶν καὶ σαρκωθέντα ἐκ Πνεύματoς Ἁyίoυ καὶ Mαρίας τῆς Παρθένoυ καὶ ἐνανθρωπήσαντα.

Σταυρωθέντα τε ὑπὲρ ἡμῶν ἐπὶ Πoντίoυ Πιλάτoυ, καὶ παθόντα καὶ ταφέντα.

Kαὶ ἀναστάντα τῇ τρίτῃ ἡμέρα κατὰ τὰς Γραφάς.

Kαὶ ἀνελθόντα εἰς τoὺς oὐρανoὺς καὶ καθεζόμενoν ἐκ δεξιῶν τoῦ Πατρός.

Kαὶ πάλιν ἐρχόμενoν μετὰ δόξης κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρoύς, oὗ τῆς βασιλείας oὐκ ἔσται τέλoς.

Kαὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅyιoν,τὸ κύριoν,τὸ ζωoπoιόν, τὸ ἐκ τoῦ Πατρὸς ἐκπoρευόμενoν, τὸ σὺν Πατρὶ καὶ Yἱῷ συμπρoσκυνoύμενoν καὶ συνδoξαζόμενoν, τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν πρoφητῶν.

Eἰς μίαν, Ἁyίαν, Kαθoλικὴν καὶ Ἀπoστoλικὴν Ἐκκλησίαν.

Ὁμoλoyῶ ἓν βάπτισμα εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν.

Πρoσδoκῶ ἀνάστασιν νεκρῶν.

Kαὶ ζωὴν τoῦ μέλλoντoς αἰῶνoς.

Ἀμήν.

Starea de semiconfuzie dogmatică, de după Sinodul de la Niceea, se datorește faptului că Mărturisirile de credință au apărut încă din primul secol creștin, ca răspuns la necesități concrete ale Bisericii: liturgice, ca exprimare a credinței, moment pregătitor obligatoriu pentru primirea botezului, a împărtășaniei etc.; didactice, ca punct de plecare în pregătirea catehumenilor; apologetice, ca dreptar al credinței adevărate, în lupta împotriva ereziilor.

Cea mai veche mărturisire de credință este Simbolul Apostolic, considerat a fi fost alcătuit chiar de Apostoli. Acesta cuprinde, pe scurt, mărturisirea credinței în Sfânta Treime, cu amintirea câtorva însușiri specifice pentru fiecare Persoană, a credinței în Biserică, în comu-niunea Sfinților, în iertarea păcatelor, în învierea morților și în viața veșnică. Simbolul Apostolic constituie modelul pentru mărturi-sirile ulterioare, care au apărut în majoritatea centrelor creștine importante. Sfântul Irineu de Lugdunum, pe la anul 200, transcrie un Crez, care era folosit de mult timp în Biserică, și care este foarte asemănător cu cel Apostolic. Tertulian, în jurul anului 220, Marcellus, pe la începutul secolului al IV-lea, Rufinus, în jurul anului 390, și Fericitul Augustin, în jurul anului 400, reproduc un Crez asemănător. Sunt cunoscute mărturisiri de cre-dință din Ierusalim, Neocezareea Pontului, Cezareea Palestinei, Niceea sau din Alexandria, unde se folosea Crezul atanasian.

În afară de formularea de bază a Crezului, au fost formulate și patru anateme  explicite. la adresa arienilor. Toți episcopii de la Sinod au semnat Crezul, cu excepția a doi dintre ei, Theonas de Marmarica și Secundus de Ptolemaida, care au fost, ulterior, depuși de Biserică și exilați de către împărat împreună cu Arie, care a refuzat și el să accepte decretele Sinodului. Prof. Alex.Schmemann observă, cu privire la cei exilați, că astfel Constantin „confundă, iarăși, judecata Bisericii cu cea a Cezarului”, făcând, probabil, aluzie la nefericita folosire de către împărat a puterii civile atunci când a ales să îi persecute pe donatiști.

În afară de problema arianismului, Primul Sinod Ecumenic a abordat și o serie de alte probleme. Dintre acestea, merită amintită chestiunea Pascaliei, metoda calculării datei la care trebuiau celebrate Paștile. Până în acel moment, existau mai multe metode de calculare a datei Paștilor, dar episcopii întruniți la Niceea au decis să accepte practica alexandrină de a face calculele independent de data Paștilor  evreiești, stabilind și că data sărbătorii trebuia să cadă după echinocțiul de primăvară. Astfel, ei au respins practica antiohiană de a face referire la calcularea datei în funcție de practica iudaică.Alegerea soluției alexandrine s-a impus de la sine, în vremea aceea, întrucât cetatea era renumită pentru rigoarea și acuratețea de care dădeau dovadă astronomii săi. Până în zilele noastre, Papa Alexandriei păstrează, în titulatura sa, o formulă care amintește de această alegere a Alexandriei.

Este vorba de un titlu tradus, uneori, ca „Stăpân al Universului”, dar care se referă, în realitate, mai ales, la capacitatea de a interpreta conformația astronomică a Universului.

Cu prilejul Sinodului de la Niceea s-au adoptat și 20 de canoane care s-au referit la, în ordine stabilită de Sinod:

1. cei care se mutilează sau cer să fie mutilați să nu fie primiți în cler;

2. cei de curând botezați să nu fie promovați de îndată la hirotonisire;

3. viața clandestină a clericilor;

4. cerințe pentru a fi consacrat episcop;

5. situația celor excomunicați și datoria de a ține sinod de două ori pe an în fiecare

episcopie;

6. precedența anumitor sedii episcopale; consensul mitropolitului pentru a fi

consacrat episcop;

7. episcopul Ierusalimului;

8. atitudinea față de catari;

9. promovarea la preoție fără examenul recerut;

10. cei care și-au renegat credința în timpul prigoanei și apoi admiși între clerici;

11. renegarea propriei credințe de către mireni;

12. cei care au părăsit lumea pentru viața consacrată și apoi s-au întors la ea;

13. penitenții care cer Euharistia pe patul morții;

14. despre catehumenii lași (care au cedat în timpul prigoanei);

15. despre clericii care se mută din loc în loc;

16. despre clericii care nu locuiesc în bisericile pentru care au fost aleși;

17. despre clericii cămătari;

18. locul diaconilor la celebrările liturgice și rândul lor la împărtășanie;

19.despre cei care vin în Biserica ortodoxă de la eroarea /erezia lui Paul din Samo-

sata și despre diaconese;

20. în zilele de duminică și în zilele Cincizecimii nu trebuie să se facă rugăciuni în

genunchi.

Există o listă a episcopilor care au participat la Sinodul de la Niceea, cuprinzând aproximativ 230 de nume, dar există unele indicii că listele aveau numeroase lacune. Sfântul Atanasie al Alexandriei afirmă că numărul participanților era de 318, număr cu semnificație biblică, întrucât acesta era numărul slujitorilor lui Avraam, pe care acesta i-a luat cu el, atunci când s-a dus să îl salveze pe nepotul său, Lot, (Cartea Facerii,  14, 14). La Sinod au fost prezenți puțini episcopi din Occident, o situație care se va repeta, la toate Sinoadele Ecumenice. Dintre episcopii occidentali au participat Marcu de Calabria, Nicasie de Dijon, Domnus de Stridon, Osius de Cordoba  și Cecilian al Cartaginei, iar Sfântul Silvestru, Papă al Romei, a fost reprezentat de doi preoți. Dintre Sfinții Părinți Răsăriteni sun amintiți Atanasie cel Mare, Nicolae al Mirelor, Spiridon al Trimitundei, Alexandru al Alexandriei și Pafnutie Egipteanul. Între participanții la Sinod, sem-natari ai hotărârilor doctrinare și canonice, se numără și doi ierarhi de pe teritoriul de astăzi al României. Este vorba de „Scitanul”, cum este menționat de Eusebiu de Cezareea, respectiv, Marcu Tomensis, așa cum a fost identificat de către istorici, și Teofil, episcopul Goților, care își

Marcu Tomensis, așa cum a fost identificat de către istorici, și Teofil, episcopul Goților, care își avea reședința în zona de astăzi a județului Buzău.

CAPITOLUL al II-lea

2.1. Receptarea contemporană a lui Constantin cel Mare

Timp de 300 de ani, moștenirea Romei și a Greciei, amenințată de invaziile popoarelor barbare, a fost transferată, treptat, la Bizanț, iar Imperiul Roman a căpătat caracterele esențiale ale Imperiului Bizantin. Actul fondator îl constituie crearea noii Rome, Constantinopolul, pe malurile Bosforului, la decizia lui Constantin ce Mare, data de 11 mai, 330. Personalitatea istorică, destinată să inițieze acest îndelungat proces, este împăratul roman Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai 337), cunoscut sub numele de Constantin cel Mare, care s-a bucurat, încă din timpul vieții, de aprecierea unor ilustre personalități ale lumii antice, ale căror informații sunt credibile.

Cel dintâi este Eusebius de Cezareea, (*cca 260-†340), părintele istoriei bisericești și prieten apropiat al împăratului, cu lucrările Θεoφάνεια sau  , Istoria Bisericească, a cărei primă ediție datează din anul 312 d. Hr. și Laudes Constantini  sau Vita Constantini, realizată între anii 336-339.

Al doilea este apologetul creștin de limbă latină, Lucius Cæcilius Firmianus, zis Lactantius, *cca 250-†325, autorul lucrării, Divinae institutiones, Instituțiile divine, prima ediție 304-311, și al lucrării De mortibus persecutorum, Despre moartea prigonitorilor, prima ediție 313-316, și prieten cu Crispus, fiul lui Constantin cel Mare.

Al treilea este Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, (*cca 329-†390), cunoscut și ca Grigorie de Nazianz, care, în poemele sale, face referințe la Vechea și Noua Romă, considerând Constantinopolul „o punte” între Bisericile Răsăritului și cele ale Apusului.

Cei trei admiratori ai împăratului Constantin sunt urmați de către Arnobius, (*cca. 250- †327), cu lucrarea Adversus Nationes, Împotriva păgânilor, de către Atanasie, (*295-†373), cu lucrarea Oratio contra gentes, Discurs împotriva păgânilor, realizată înainte de anul 325, de către Iulius Firmicius Maternus, (*cca. 300/310-†?), prin lucrarea De errore profanarum religionum, Despre greșelile religiilor păgâne, realizată între anii 343-350 și prin bogata operă omiletică a prelaților care le-au urmat acestora.

Un contestatar deosebit de dur al împăratului este Zosimos, (425-518), un reprezentant fanatic al cultului păgân al zeilor și al împăratului, ca „Pontifex Maximus”. Lucrarea sa, Noua Istorie, este singura lucrare non-creștină despre începuturile creștinismului bizantin.

Unul dintre marii critici moderni ai lui Constantin cel Mare este Edward Gibbon (1737-1794) , în lucrarea The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, Istoria Declinului și căderii Imperiului Roman,pubicată în șase volume, între anii 1776-1789, în care arată cu nu este vorba de Imperiul Bizantin, ci despre Noua Romă. El afirmă că este vorba despre continuarea sistemului politic și spiritul al vechii Rome. Consideră că scrierile Părinților Bisericii și ale istoricilor bisericești sunt „surse secundare” și contestă numărul tradițional de martiri creștini estimat de către aceste izvoare teologice și istorice.

Din perspectivă contemporană, specialiștii afirmă că împăratul roman Constantin, merită pe deplin atributul „cel Mare”, deoarece, deoarece in 15 ani, din cei 30, cât a durat domnia sa, a luat două decizii fundamentale, care au modificat destinul și viitorul lumii civilizate. Prima a fost adoptarea creștinismului drept religie oficială a Imperiului Roman, iar, a doua a fost transferul capitalei acestui Imperiu de la Roma la Constantinopol. Aceste două decizii, cu uriașele lor consecințe, i-au conferit lui Constantin dreptul de a concura pentru titlul „omul cel mai influent din istorie”.

Istoricul Eusebiu de Cezareea, în lucrarea sa „Vita Constantini”, și apologetul latin creștin Lactantiu, în lucrarea „De mortibus persecutorum” relatează pe larg acest două evenimente importante din istoria universală și din istoria Bisericii universale.

Până la Constantin cel Mare credința creștină nu era deloc o religie tolerată, adesea era persecutată. Creștinii puteau maxim să spere în libertatea religioasă. Dar, imediat ce creștinismul a devenit religia Imperiului roman, el a încetat să fie tolerant față de celelalte religii. Ce înseamnă „el”, în acest caz, este o formulare ambiguă. Nu însea-mnă nici Biserica, nici numai împăratul. Conducătorii erau interesați de fundamentele și de unitatea imperiului lor, Biserica era interesată să cucerească inimile poporului. Dar, în pofida diversității intereselor acestora, cele două instituții cooperau. Politica a devenit instrument de apărare pentru religie și religia, ca singura concepție adevărată despre realitate, instrument de validare, pentru politică. Acest binom nu înseamnă că susținătorii respectivei alianțe au persecutat imediat și în mod constant persoanele care aparțineau altor credințe.

Într-un prim moment, aceste persoane au fost, pur și simplu, discriminate și numai autoritățile cultelor păgâne erau constrânse, uneori, să se retragă din viața publicî sau să se exileze. Violența latentă era prezentă, fără ca nici politica nici autoritățile ecleziastice să o încurajeze, în mod explicit. Un exemplu interesant este uciderea cu pietre, la Alexandria, a Hypatiei, una dintre ultimele reprezentante ale filosofiei neoplatonice, care a avut loc în anul 415, de către o mulțime creștină foarte agitată.

Ca împărat roman, Constantin cel Mare nu a repudiat, dintr-odată toată tradiția imperială păgână, ci, ca și tatăl său, Constantius Chlorus, a continuat să considere Soarele ca mediator vizibil între Dumnezeul suprem și oameni. El va înclina, însă, din ce in ce mai mult, spre creștinism din rațiuni spirituale și politice. „Vedenia” sa, dinaintea bătăliei și bătălia de la Pons Milvius, „Podul Vulturului” sau Saxa Rubra, „Stâncile roșii”, de pe Via Flaminia, la 10 – 12 km. nord-est de Roma, a facut din Constantin stăpânul absolut al Europei. Acest eveniment a marcat, totodată, dacă nu propria sa convertire, cel puțin momentul din care el a devenit protectorul creștinilor. El a oferit creștinilor posibilitatea de a intra în administrația imperială și chiar a încurajat dezvoltarea civică a unor comunități religioase creștine, precum cea din Maiuma, din Gaza, și Orikistos, din Frigia, ca „adepți ai celei mai sfinte religii”.

Orașul Byzantion, de unde vine numele de Bizanț, a fost fondat pe malul vestic al

Bosforului, în jurul anului 660 î.d.Hr. Poziția sa geografică, deosebit de favorabilă, i-a permis să aibă succese economice și politice notabile, încă de la înființarea sa.

Acest oraș domina comerțul dintre Marea Neagră și Marea Egee, dintre Europa și Asia Mică, fiind ușor de apărat, înconjurat pe trei laturi de ape. Cu toate acestea Bizanțul nu și-a putut apăra granițele sale, fiind cucerit pentru o scurtă perioadă de perși, la sfârșitul secolului al VI-lea. Adevărata glorie a orașului va începe în timpul domniei lui Constantin cel Mare, cel care îl va transforma în capitala Imperiului

Foarte mulți cercetători au considerat că Imperiul Bizantin a fost o continuare directă a Imperiului Roman, numindu-l, începând cu anul 395, „Imperiul Roman de Răsărit”. Afirmația nu este lipsită de temei, deoarece Împărații bizantini au păstrat, o lungă perioadă de timp, titulatura Împăraților romani, și s-au considerat, până la sfârșitul Imperiului, urmașii acestora, revendicând toate teritoriile asupra cărora aceștia stăpâniseră. În Imperiul Bizantin au supraviețuit forme de organizare statală, administrativă și socială de tradiție romană. Dreptul și normele juridice romane au rămas în vigoare multă vreme, cu modificări neesențiale. Chiar și limba oficială a Imperiului a fost, până la începutul secolului al VII-lea, latina. La rândul lor, locuitorii Imperiului Bizantin se numeau pe sine „romei”, iar țara lor era „Románia” sau „pământul roman”.

Rolul Imperiului Bizantin, în istoria europeană și a poporului român, nu poate fi neglijat chiar dacă mulți îl trec, uneori, cu vederea. Întreaga istorie a creștinismului, din momentul în care a devenit religie liberă, s-a desfășurat în cadrul acestui Imperiu.

Prin studierea Istoriei și Spiritualitatății Bizanțului, putem înțelege mai bine cadrul și modul în care creștinismul s-a dezvoltat, și-a formulat dogmele și normele sale de bază, a creat opere de cultură, artă și arhitectură, a dat viață unor forme superioare de trăire spirituală și s-a impus în viața societății determinându-i cursul. Bizanțul a fost, așa cum spune bizantinologul, Steven Runciman, „Imperiul lui Dumnezeu pe pământ, o palidă imagine a Împărăției lui Dumnezeu din Cer”.

Încă din perioada regatelor daco-gete, locuitorii de la nord de Dunăre, de pe actualul teritoriu al României, Bizanțul a avut un rol hotărâtor în continuitatea daco-romană, în creștinarea noastră, în procesul de formare a poporului și a limbii române, în organizarea și viața bisericească, în cultură și artă. În perioada migrației popoarelor, Imperiul bizantin a reprezentat singura forma-țiune politică din sud-estul european care a reușit să se impună în fața barbarilor, obligându-i pe aceștia să dea libertate de viață și de credință autohtonilor daco-romani.

De la Bizanț a fost condusă activitatea misionară de creștinare din Dobrogea și, apoi, de pe întreg teritoriul românesc actual. Mai târziu, cânds-au constituit Statele feudale independente românești, în secolul al XIV-lea, întemeierea mitropoliilor și organizarea bisericească, formele pe care le-a îmbrăcat monahismul, toate s-au făcut în strânsă legătură cu Bizanțul. Caracterul grecesc al lumii bizantine s-a accentuat începând cu secolul al VII-lea, cu domnia împăratului Heraclius, când latina este înlocuită cu greaca. Grecismul va deveni mai pregnant în secolele următoare, când între Apus și Răsărit vor interveni disensiuni religioase majore, precm iconoclasmul, diverse schisme și chiar conflicte politice, ca în cazul cruciadelor. În această perioadă, bizantinii au fost numiți, ocazional sau izolat, și „helleni” sau „helladikoi”, dar, în mod frecvent, li s-a spus „romei”. Persistența tradițiilor grecești și a populației de limbă greacă în Imperiul Bizantin l-a determinat pe istoricul August Heisenberg să spună că: „Bizanțul este Imperiul Roman, devenit creștin, dar de naționalitate greacă”, iar pe Karl Krumbacher să considere elenismul ca al doilea element fundamental al civilizației noastre. De altfel, și grecii de astăzi consideră că istoria Bizanțului este, de drept, istoria lor națională. În definiția lui Krumbacher și a altor cercetători, se menționează creștinismul, ca al treilea element constitutiv al Imperiului, deoarece, după cum se știe, religia creștină a reprezentat osatura spirituală a Impe-riului Bizantin.

Întreaga viață publică și particulară a bizantinilor era pătrunsă de învățătura creștină. Literatura bizantină, ca și majoritatea creațiilor artistice și arhitectonice își au sursa de inspirație în creștinism. De aceea, Istoria și Spiritualitatea Bizanțului presupune preocuparea pentru cunoașterea istoriei creștine pe o perioadă de 1.000 de ani, atât cât a durat Imperiul Bizantin.
Italia, Olanda și Franța sunt țări în care interesul pentru Bizanț a fost evident, fenomen favorizat și de relațiile privilegiate pe care, îndeosebi Franța, le-a întreținut cu Imperiul otoman începând cu secolul al XVI-lea. Astfel, naturalistul Pierre Gilles, călătorind la Constantinopol, a descoperit și a cercetat, cu pasiune, vestigiile bizantine, care vor împodobi cele 4 volume postume ale cărții Topographia Constantinopoleos et de illius antiquitatibus, publicate la Lyon, în anul 1561. Lui i se alătură iezuitul Denis Pétau, zis Petavius, teolog și inițiator al cronologiei bizantine, autorul cărții Byzantine du Louvre, primul veritabil corpus de texte istorice bizantine.

Bizantinologia a apărut, ca știință și ca disciplină aparte, destul de târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai ales prin contribuția savantului german Karl Krumbacher (*23 sept.1845-†12 decembrie1909), care este unul dintre principalii fondatori ai studiilor bizantine, consacrate ca o disciplină academică independentă în universitățile moderne. El a fondat Catedra de Stdii Bizantine din München, a inițiat, în anul 1892, revista Byzantinische Zeitschrift, cea mai veche revistă academică de Studii Bizantine, și a constituit, în anul 1898, arhiva universitară  Byzantinisches Archiv.  Colaboratorul său cel mai apropiat a fost bizantinologul sârb Božidar Prokić, (1859-1922), iar continuatorul inițiativelor sale a fost profesorul August Heisenberg. Cea mai importantă lucrare a lui Karl Krumbacher este Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des oströmischen Reiches (527-1453), Istoria literaturii bizantine de la Iustinian, până la căderea Imperiului Roman de Răsărit, publicată în anul 1891. Revista Byzantinische Zeischrift are marele merit de a ne oferi, inclusiv în contemporaneitate, un index exhaustiv cu toate publicațiile care fac referire la Istoria Bizanțului. Heinrich Gelzer a studiat structurile administrative ale Imperiului și a publicat, în anul 1909, lucrarea Byzantinische Kulturgeschichte iar, împreună cu Heinrich Hilgenfeld și Otto Cuntz, lucrarea Patrum nicaenorum nomina. La rândul său, Karl Salomo Zachariae von Lingenthal, prin lucrarea Jus Graeco-Romanum, a dat publicității cel mai însemnat corpus de texte juridice bizantine.
Preocupările pentru studiul perioadei împăratului Constantin cel Mare și a istoriei bizantine datează, în Germania, din secolul al XVI-lea, și interesul pentru ea s-a manifestat, mai întâi, prin ediții și traduceri de texte. Reprezentanții Reformei, în căutarea „celuilalt creștinism”, au găsit în cultura și religia bizantină un teren de studiu și de argumente extrem de favorabil. Erudiți ca Jérôme Wolf, (1516-1580), dar, mai ales, Johann Löwenklau, zis Leunclavius, (1533-1593), au reușit să facă accesibile, prin traducerea în latină, lucrări ale unor cronicari bizantini precum Zonaras și Manases.

Pentru secolul al XX-lea, orașul München rămâne centrul principal al studiilor bizantine germane, iar dintre reprezentanții acestei perioade menționăm pe Franz Dölger, unul dintre primii savanți care subliniază dimensiunea europeană a fenomenului bizantin, repertoriul său de acte emise de puterea imperială intitulat: Regesten der Kaiserurkunden des oströmischen Reiches, fiind un instrument de lucru pe care-l folosește orice cercetător al Bizantinologiei. Un alt reprezentant al Școlii müncheneze este și Hans-Georg Beck, iar reprezentanții Școlii berlineze sunt Hans Ditten, Helga Köpstein și Johannes Irmscher.

În Austria, s-au remarcat ca bizantinologi Herbert Hünger și Johannes Köder.
Revenind la Franța, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, îl amintim pe Charles Diehl, cu un stil oarecum învechit, lipsit de reflecții sintetice, dar care rămâne interesant prin pasajele narative atât de utile popularizării. În această categorie se înscriu creațiile sale de geniu, L’Afrique byzantine sau Manuel d’art byzantin , lucrare de neînlocuit până astăzi, ca și Manuel d’études byzantine, a lui Louis Bréhier. Dacă cercetarea franceză se bucură, în do-meniu, de o reală autoritate, aceasta se datorează, în bună parte, lui Paul Lemerle, care, la Sorbona sau la Collège de France, a știut să combine forța învățământului său cu rigoarea lucrărilor sale personale. De la istoria agrară la analiza fenomenului eretic, el a inspirat și îndrumat majoritatea istoricilor actuali: Hélène Ahrweiler, Gilbert Dagron, Michel Balard, Michel Kaplan, Alain Ducellier, Cécile Morisson. Parisul este astăzi o etapă esențială pentru toți bizantiniștii, iar publicația Travaux et Mémoires, a Centrului de cercetări istorice și civilizație bizantină mărturisește din plin vigoarea cercetării franceze.

Pentru Belgia, îl menționăm pe Henri Grégoire, principalul animator, de la Liége, al revistei Byzantion, cel care, alături de Charles Delvoye, a fost atras către istoria artei bizantine sau împreună cu François Halkin și André Jacob către haghiografie.

Italia s-a remarcat prin varietatea cercetărilor și aici îl menționăm pe Agostino Pertusi, atras către istoria ideologiilor sau de cea administrativă. De asemenea, la Vatican, există un important Centru de studii al manuscriselor și textelor bizantine.

Înainte de anul 1917, în Rusia s-au remarcat savanții V.G. Vasilievsky, F.O. Uspenskij și A.A. Vasiliev. Revista Vivantijskij Vremennik, fondată de Vasilievskij,

în anul 1894 și suspendată în 1927, a redeveni, după cel de-a doilea război mondial un instrument indispensabil pentru specialiști. Trebuie subliniat și faptul că, în Rusia, a existat și o școală solidă,specializată în domeniul artei bizantine, în cadrul căreia s-au remarcat V. Lazarev și A.P. Kajdan.

28

În Ungaria s-a remarcat Gyula Moravscsik, (29 ianuarie,1892 -10 decembrie1972), descendent dintr-o familie de academicieni maghiari, el însuși membru al Academiei Maghiare de Științe și

Laureat al Premilului Kossuth. În lucrările sale, a urmărit influența relațiilor bizantino-otomane asupra destinului Ungariei.

În Cehia, trebuie menționată binecunoscuta revistă Byzantinoslavica, cu o seamă de articole, care pun accentul, îndeosebi, pe relațiile slavo-bizantine.

Pentru țările balcanice putem aminti, mai întâi, Iugoslavia, cu personalitatea lui G. Ostrogorsky, autorul unei Istorii a statului bizantin, iar, în Bulgaria, au activat cercetătorii Vasilka Tapkova-Zaimova, Elisabeta Todorova, Petar Angelov, cu toții urmași ai lui Ivan Dujcev, trecut la cele veșnice în anul 1985, colaboratori la Etudes balkaniques, redactată de Institutul de Studii Balcanice, de la Sofia.

În Grecia, studiile de bizantinologie sunt focalizate în Universitățile din Thessalonyki și Athena, cultivate în cadrul a două organisme foarte active, Centrul de Cercetări Bizantine și Institutul de Studii Balcanice. Principalii bizantinologi sunt Alexis D. Zakythinos și Jean Nikolaus Svoronos (1863-1922), care și-au publicat studiile în revistele Epétèris Hetaireias byzantinôn spoudôn, respectiv, Anuarul Asociației de Studii Bizantine, Studii balcanice, sau Cyrillomethodianum.

Profesorul Vlásios Feidás susține faptul că politica religioasă a împăratului Constantin a dobândit o importanță fundamentală în istoria umanității, nu din cauză că un împărat roman a consolidat libertatea religioasă sau pentru că a îmbrățișat creștinismul, adică una dintre multele religii ale imperiului, ci pentru că această inițiativă s-a legat, în ultimă analiză, de înlocuirea teoriei cosmocentrice a antichității greco-romane cu învățătura teocentrică a creștinismului. Conform învățăturii creștine, împăratul nu este Dumnezeu, dar este ales prin bunăvoința divină, este „unsul lui Dumnezeu”, care guvernează numai cu ajutorul harulului și cu insuflarea Sfântului Duh.

Bibliografia românească referitoare la istoria lui Constantin cel Mare și la Istoria Bizanțului este impresionantă, începând cu Nicolae Iorga, continuând cu Nicolae Bănescu și cu Gheorghe I. Brătianu, iar, după cel de-al doilea război cu Alexandru Elian, Nicolae Stănescu, Vasile Grecu, Emilian Popescu și Stelian Brezeanu. O sinteză a lucrărilor acestor personalități ale istoriografiei românești, referitoare la personalitatea, activitatrea și influența împăratului Constantin cel Mare asupra spațiului carpato-danubiano-pontic, evidențiază faptul că, începând cu anii 324 – 325, asistăm la instaurarea unui nou curs în politica dunăreană a Imperiului Roman impus de Constantin cel Mare care, preluând inițiativa militară și politică, abandonează defensiva activă, de la Dunărea inferioară, promovată, în intervalul anilor 312-323, în favoarea unei politici ofensive de mari proporții, îndreptată împotriva neamurilor barbare, stabilite la nord de fluviu, care, prin incursiunile lor repetate, la sud de Dunăre, reprezentau o amenințare permanentă pentru provinciile nord-balcanice ale Imperiului, inclusiv pentru noua capitală însăși. În aceste condiții, factorului militar i-a revenit rolul determinant în impunerea politicii Imperiului, la nord de Dunăre. Ofensiva romană răsăriteană, precedată și anunțată de o puternică ripostă dată unei invazii a goților, din anul 323, care duce forțele imperiale până în Câmpia Munteană, unde îi zdrobesc pe germanici, avea să ducă la reincluderea în hotarele Imperiului Roman de Răsărit a teritoriilor Daciei sudice, din regiunea Banatului și până la Gurile Dunării și Limanul Nistrului, la o jumătate de secol după abandonarea lor de către Aurelian.

    Noua politică dunăreană a Imperiului Roman înregistra un moment de vârf, în anul 326, materializat într-o viguroasă campanie militară întreprinsă la nord de Dunăre. Acțiunea de forță a Imperiului Roman a avut ca obiectiv aducerea la ascultare a turbulentelor neamuri barbare stabilite în regiune, fapt confirmat de unele surse istorice mai târzii, inspirate, cu certitudine, din altele mai vechi. O astfel de informație aparține cronicarul bizantin Theophanes Confessor, din secolul al VIII-lea: „În acest an, Constantin, victoriosul și preacucernicul, a pornit cu oaste împotriva germanilor [taifalilor, n.n.], sarmaților și goților și a dobândit o izbândă temeinică cu ajutorul crucii; și după ce i-a pustiit, i-a adus la cea din urmă sclavie”.

Asemenea informații au fost preluate, ulterior, și transmise și de un alt cronicar bizantin, Georgios Kedrenos, de la răspântia secolelor al XI-lea – al XII-lea, care datează campania romană, din Dacia, în anul 328. Izvoarele istorice ne permit, printre altele, și urmărirea aproximativă a itinerariului urmat de forțele romane în Dacia. Pe baza lor, considerăm că, declanșată în zona Banatului actual, campania romană avea să se încheie undeva în regiunile sudice ale Moldovei, probabil în teritoriile din nordul Gurilor Dunării, controlate de vizigoți. Conchidem, de asemenea, că în urma succesului militar, înregistrat de forțele sale, Imperiul Roman și-a asigurat, atât stăpânirea asupra teritoriilor din dreapta Alutusului, adică a Oltului, cât și preeminența incontestabilă în raporturile cu vizigoții. Astfel, după circa o jumătate de secol de la abandonarea lor, regiunile meridionale ale fostelor provincii romane Dacia Apulensis și Dacia Malvensis reintrau în componența statului roman. Acțiunea militară, din anul 326, a fost urmată de consistente demersuri diplomatice, subordonate aceluiași obiectiv: slăbirea barbarilor, care controlau regiunile de pe malul stâng al Dunării inferioare, în vederea facilitării recuceririi integrale a acestora.

Pentru atingerea obiectivului politico-teritorial urmărit, diplomația imperială integrale a acestora. Pentru atingerea obiectivului politico-teritorial urmărit, diplomația imperială a recurs la toate mijloacele și metodele avute la dispoziție. Ca urmare, au fost investite sume mari de bani și daruri, în cantități apreciabile, destinate cumpărării conducătorilor unor grupări barbare, care să fie, ulterior, asmuțite, una împotriva alteia, spre a se anihila reciproc. Referindu-se la aceste acțiuni ale diplomației constantinopolitane, cronicarul Leo Grammaticus, din secolul al X-lea, consemnează că „din aceste pietre prețioase, împăratul [Constantin] a făcut un obiect de podoabă și l-a trimis neamurilor de dincolo de Dunăre, scriind pe el: „Dar pentru cel mai vrednic”. Acest obiect a devenit pentru ei prilej de măceluri, din pricina cuvintelor scrise pe dânsul”. Făcând abstracție de forma metaforică, pe care o îmbracă textul, care-l parafrazează pe cel homeric, informațiile pe care le conține, purificate de înfloriturile lor literare, ne relevă un incontestabil succes diplomatic roman, datat, de către autorii menționați, în anul 327. Concomitent cu acțiunile diplomatice, Constantin a realizat și o serie de construcții cu caracter militaro-strategic pe linia Dunării. Între acestea se numără ridicarea unui pod de piatră ce lega fortăreața Oescus, actualul oraș Ghighen, din Bulgaria, de pe malul drept al Dunării, de cetatea Sucidava, actuala localitate Celei, situată pe malul stâng, inaugurat, cu mare fast, la 5 iulie 328. Impozanta construcție avea scopul de a facilita trecerea rapidă, în Dacia, a armatelor imperiale, și de a asigura o legătură permanentă și sigură între Imperiu și noile sale achiziții teritoriale de Dunăre. În baza acestei constatări, conchidem că, ridicarea podului de la Oescus-Sucidava reprezintă confirmarea certă a faptului că, la data construirii sale, teritoriile din sudul Daciei, de la vest de Olt, intraseră, sub stăpânirea fermă a Imperiului Roman. Odată încheiate aceste pregătiri, Constantin a reluat operațiunile militare de recucerire a întregii Dacii sudice. O nouă campanie militară era întreprinsă, la nord de fluviu, de către forțele imperiale, în a doua jumătate a anului 328. Îndreptată, cu precădere, împotriva vizigoților din Câmpia Munteană și din sudul Moldovei, cei mai periculoși și mai puternici adversari ai Imperiului de la Dunărea inferioară, campania romană din anul 328 desăvârșea acțiunea de recucerire a Daciei sudice. Potrivit lui Theophanes Confessor, „Constantin cucernicul a trecut Dunărea, după ce a făcut peste ea un pod de piatră, și i-a supus pe sciți [vizigoți, n.n.]”. Acțiunea de recucerire a teritoriilor nord-dunărene a fost urmată de o intensă activitate constructivă, de natură militaro-strategică, în vederea conso-lidării prezenței romano-bizntine în Dacia. În acest scop, Constantin întărește și extinde sistemul de fortificații, care flancau malul stâng al Dunării, unele dintre ele rămase sub controlul Imperiului și după retragerea aureliană. Peste douăzeci de capete de pod, de la Dunărea bănățeană până la Dunărea maritimă, precum Moldova Nouă, Moldova Veche, Putinei, Pojejena, Dierna, Drobeta, Hinova, Desa, Caronini, Gornea, Drencova, Sucidava, Piua Pietrei, Constantiniana Daphne, Barboși și altele sunt recontruite sau nou construite.

Cetăților de pe malul stâng li se adăugau fortificațiile insulare ca Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare, Ostrovul Banului, sau cele din interior precum Romula-Reșca sau Pietroasele. Din cele mai vechi timpuri spațiul danubiano-pontic a constituit un punct de interes pentru Imperiul Roman, mai ales datorită coloniilor grecești, importante centre comerciale. Acestea au intrat în sfera de influență romană în anul 71 î.d.Hr., dar întreg spațiul a fost cucerit de împăratul Traian (98-117d.Hr.) În perioada imperială Statul roman prefera să-și întindă frontierele de-a lungul unor obstacole naturale, cum ar fi fluviile, pe malul cărora să ridice fortărețe și castre organizate în limes. Elementele componente ale unui limes erau: vallum, castri, castelii, burgi, turris, adică turnurile și fossa, adică șanțul. În spatele valului erau construite, la distanțe care puteau varia între 5 și 10 kilometri, castrele și turnurile de supraveghere care utilizau diverse mijloace de semnalizare, iar mișcarea trupelor se efectua pe „via”, adică drumul strategic, care unea castrele, urmând castrele și linia limesului. Limesul dobrogean a cunoscut o evidentă deteriorare în timpul invaziilor carpo-goto-costoboco-sarmatice din 242 și 245-247, fapt dovedit și de descoperirile arheologice din Dobrogea. Refacerea limesului s-a realizat după 50 de ani, în vremea împăraților Dioclețian, (284-305), și Constantin cel Mare, (306-337). Ridicarea din temelii a unor cetăți din Dobrogea în vremea lui Constantin cel Mare rezultă din inscripția descoperită la Tropaeum Traiani, datată 315-317, în care există un fragment edificator: „Romanae securitas libertatisque vindicibus/Dominis nostris Flavio Valerio Constantino et Liciniano/Licinio piis felicibus aeternis Augustis / quorum virtute et providentia edomitis/ubique barbarum gentium populis/ad confirmandam limitis tutelam etiam/Tropaensium civitas auspicato a fundamentis / feliciter opere constructa est”, adică „…Fiind apărători ai siguranței/securității și libertății romane Domnii noștri Flavius Valerius Constantinus și Licinianus Licinius, pioși, fericiți și veșnic auguști, prin a căror virtute și înțelepciune au fost supuse pretutindeni popoarele de seminție străină, în scopul asigurării durabile a fost zidită cu succes, din temelii și cetatea Tropeenilor, pe vremea când prefecți ai preotoriului erau Petronius Annianus, bărbat de rang senatorial și Iulius Iulianus, bărbat de rang ecvestru, prea credincioși voinței divine a acestora”. Asupra conținutului acestui fragment s-a emis ipoteza că goții pătrunseseră la Sud de Dunăre, în toamna anului 314, chemați în ajutor de Licinius, în luptele sale cu Constantin. După ce a fost restabilită pacea între cei doi, trupele unite au pornit împotriva goților. În amintirea acestei victorii, Constantin a luat titlul de „Gothicus Maximus”.

Constantin cel Mare fondatorul Imperiului creștin oriental a lăsat urmașilor săi ca principală sarcină apărarea lui împotriva ereziilor și a invaziilor barbare. În plus, la moartea sa, Imperiul nu avea încă un Augustus desemnat. În anul 335, cu prilejul sărbătoririi a 30 de ani de domnie, împăratul a împărțit Imperiul între cei trei fii ai săi și cei doi nepoți, fără să fi indicat fiului cel mare, Constantin al II-lea, că ar avea drepturi deosebite. Nepoților Dalmatius și Hanibalianus li s-a refuzat, din start, de către armată un rol politic. Astfel cei trei frați s-au întâlnit la Viminacium, în Moesia Superior și și-au împărțit teritoriile moștenite de la tatăl lor astfel: Constantius al II-lea, (337-360), a avut mai întâi Orientul, respectiv, Asia Mică, Siria, Palestina și Egiptul, la care se adăuga Tracia, iar, mai apoi, tot Imperiul. Constantin al II-lea, (337-340), primește Occidentul, adică Bretania, Galia șiSpania, iar Constans, (337-350), care avea numai 14 ani primește Italia, Africa și Illyricul Oriental. Constans își fixează, mai întâi, capitala la Sirmium, iar, mai târziu, la Roma. Cucerind Nordul Italiei, Constantius al II-lea și Constans domnesc fiecare în bună înțelegere, cu toate că între ei existau deosebiri de credință, Constans fiind ortodox iar Constantius al II-lea arian. Dorința de a scăpa de sub tutela fratelui său, Constantin al II-lea, îl va determina pe Constans să declanșeze un război fratricid, soldat cu moartea celui din urmă în anul 350. Rămas singur împărat, Constantius al II-lea are de făcut față unor situații delicate de natură politică și militară, atât în Occident cât și în Orient.

Începând cu anul 338, când Sapor al II-lea asediază cetatea Nisibis, conflictul cu perșii va fi practic permanent până în 350. În ceea ce privește situația Imperiului la Dunărea de Jos, putem spune că, sub Constantius al II-lea, este continuată politica dusă de Dioclețian și de Constantin cel Mare. El instalează noi trupe în Scythia Minor cum ar fi Milites Primi Constantiniani, la Noviodunum. În această perioadă a fost renovată cetatea Capidava, iar Constantiniana, oraș de pe malul Mării Negre, la Nord de Histria, pare să fi fost refăcută tot acum. O importantă inscripție, descoperită pe teritoriul cetății Troesmis, ne oferă amănunte interesante cu privire la măsurile suplimentare întreprinse de Constantius pentru paza acestor locuri de graniță. Măsura se impunea, pentru a face față goților, care, adesea, năvăleau dincolo de fluviu, treceau Dunărea pe furiș, primejduind viața pașnică a locuitorilor din această zonă.

2.2. Hotărârea Sfântului Sinod Bisericii Ortodoxe Române

Hotărârea Sfântului Sinod privind declararea anului 2013 ca „An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” în Patriarhia Română, adresată ierarhilor și eparhiilor ortodoxe române din țară și străinătate

Cu frățească dragoste, Vă aducem la cunoștință că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 25 octombrie 2011, a examinat referatul Cancelariei Sfântului Sinod în legătură cu declararea, de către Patriarhia Română, a anului 2013 ca „Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”.

Având în vedere că, în ședința Permanenței Consiliului Național Bisericesc, din 7 septembrie, 2011, a fost aprobată inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu privire la declararea anului 2013 ca „Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”, la împlinirea a 1.700 de ani de la Edictul de toleranță religioasă de la Milano, din anul 313, și s-a stabilit ca aceasta să fie supusă examinării și aprobării Sfântului Sinod;

Ținând seama că această inițiativă are ca obiective: prezentarea rolului și a importanței Sfinților Împărați Constantin și Elena la încetarea persecuțiilor pe motive religioase, în Imperiul Roman, și recunoașterea creștinismului ca religie licită; evlavia lor în apărarea dreptei credințe și susținerea Bisericii creștine; cinstirea lor ca mari ctitori de locașuri sfinte; zelul lor pentru educația creștină; contribuția lor la susținerea și dezvoltarea lucrării social-filantropice a Bisericii;

Luând act de actualitatea temei în viața Bisericii și a societății și de necesitatea pregătirii din timp, prin: studii, articole, cărți de reflecție și manifestări cu caracter liturgic, duhovnicesc, educativ, social-filantropic și teologic-științific; organizarea de congrese, colocvii, seminarii, conferințe preoțești cu tema: „Sfinții Împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii”; organizarea de pelerinaje la Roma, Milano, Constantinopol, Ierusalim, Niș, precum și în alte locuri unde se află vestigii ale ctitoriilor pe care le-au făcut Sfinții Împărați Constantin și Elena; evidențierea temei și a activităților organizate prin mass-me-dia Bisericii noastre; evaluarea, la încheierea anului, a modului de aducere la îndeplinire în eparhii a programului-cadru de celebrare a „Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”;

Constatând că, pe baza obiectivelor prezentate de Patriarhul României, în cadrul ședinței Permanenței Consiliului Național Bisericesc, din 7 septembrie, 2011, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat următorul Program-cadru pentru realizarea proiectului liturgic, cultural și mediatic intitulat  „2013 – Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”:

I. În primul semestru al anului 2013, tema va fi tratată sub genericul „Sfinții Împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase” și prezentată astfel:

1. Starea Imperiului Roman înaintea Edictului de la Milano (313):

a) Criza politică, militară și socială (divizarea conducerii tetrarhice, luptele interne pentru putere și slăbirea autorității imperiale; războaiele pentru asigurarea stabilității imperiului; diversitatea etnică și culturală a imperiului, cauze ale instabilității societății romane) șicriza religioasă și morală (confruntarea dintre păgânism și creștinism; influențe ale curentelor filozofico-religioase care au condus la degradarea vieții umane și a familiei);

b) Persecutarea creștinilor și suferința Bisericii creștine (cauze, forme de manifestare a persecuției, Biserica din catacombe, martiriul creștinilor – dezvoltarea cultului martirilor) și manifestări preconstantiniene de toleranță relativă față de creștinism: Nerva (96-98), Alexandru Sever (225-235), Filip Arabul (224-249), Gallienus (260-268).

2. Edictul de la Milano (313) – toleranță și libertate pentru Biserica creștină:

a) Constantin cel Mare (306-337) – convertirea sa la creștinism: de la păgânism la creștinism; rolul și importanța împărătesei Elena și ale tatălui său Constantius Chlorus, tolerant cu creștinii, la creștinarea lui Constantin cel Mare; arătarea semnului Crucii pe cer, încreștinarea însemnelor militare (scuturi, steaguri) cu monograma creștină, victoria de la Pons Milvius – Podul Vulturului (312); botezul lui Constantin cel Mare;

b) Edictul de la Milano (313): înțelegerea de la Milano dintre Constantin și Licinius -februarie 313; reînnoirea edictului în Nicomidia – iunie 313 (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, 10, V, 1-14; Lactantius, Despre morțile persecutorilor,

XLVIII, 2-12); Perspective interconfesionale și istoriografice actuale referitoare la Edictul de la Milano;

c) Urmările Edictului de la Milano – Carta libertății creștine și a toleranței religioase: recunoașterea creștinismului ca religie oficială; toleranță religioasă completă într-o lume încă divizată între păgânism și creștinism – apariția conceptului de libertate de conștiință în materie religioasă în lumea greco-romană; restabilirea echilibrului politic și a păcii sociale în imperiu; creșterea autorității împăratului în Apus și Răsărit.

3. Sfinții Împărați Constantin și Elena, susținători ai Bisericii:

a) Politica socială și religioasă a lui Constantin cel Mare și relațiile dintre stat și Biserică: promovarea în demnități publice a creștinilor cu comportament moral ireproșabil față de supuși; consacrarea duminicii ca zi obligatorie de repaus în imperiu, pentru creștini și păgâni (321); emiterea de monede cu monograma creștină (317); diminuarea rolului vechii capitale (cedarea palatului imperial de la Lateran către episcopul Romei) și inaugurarea unei unei noi capitale și catedrale creștine la Byzantion (Constantinopol – 11 mai 330), simbol al renașterii și înnoirii religioase și social-politice a Imperiului Roman etc;

b) Viața bisericească în timpul lui Constantin cel Mare: încurajarea Bisericii de a-și organiza sinoade pentru apărarea învățăturii de credință și a unității ei: Ancira (314); Neocezareea (314/315); Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325); prețuirea demnității sacerdotale prin scutirea clerului de impozite și de a îndeplini funcții cetățenești (municipale) obligatorii; interzicerea accesului în rândul clerului al celor nedemni (320, 326); restituirea către comunitățile creștine a bunurilor confiscate în timpul persecuțiilor (pământuri, grădini, capele, cimitire) și sprijinirea acestora de a-și constitui și administra patrimoniul (averea), în vederea asigurării educației creștine și a ajutorării celor nevoiași; înflorirea vieții monahale.

II. În al doilea semestru al anului 2013, tema va fi tratată complementar sub genericul „Sfinții Împărați Constantin și Elena, susținători ai Bisericii” și prezentată astfel:

1. Importanța Sfinților Împărați Constantin și Elena pentru viața și activitatea Bisericii:

a) Dezvoltarea vieții liturgice, a artei și arhitecturii creștine: mari ctitori de biserici pe întreg cuprinsul imperiului (Constantinopol, Ierusalim, Antiohia, Tir, Nicomidia, Trier, Roma, în teritoriile Daciei și Scythiei); promotori și sprijinitori ai pelerinajului creștin (pelerinajul împăratului Constantin cel Mare la inaugurarea Bisericii învierii de la Ierusalim, în 335; pelerinajul împărătesei Elena la Ierusalim pentru aflarea cinstitului lemn al Sfintei Cruci și înălțarea acesteia de către Episcopul Macarie (14 sept. 326);

b) Educația și familia creștină: virtuțile creștine ale Sfinților Împărați Constantin și Elena (cumpătarea, milostenia, evlavia, dreptatea față de supuși, iubirea de familie; fidelitatea conjugală, postirea, rugăciunea etc); educația creștină a copiilor (Lactantiu va fi educatorul lui Crispus, fiul cel mare al lui Constantin); cinstirea părinților (Constantin cel Mare prețuiește pe împărăteasa Elena, prin emiterea unei monede cu chipul acesteia); sprijinirea Bisericii ca factor de educație creștină (confecționarea a 50 de codici ai Sfintei Scripturi);

c) Apărarea demnității umane prin legi și opere de caritate: interzicerea luptelor de gladiatori (325) și a pedepselor contrare învățăturii creștine (răstignirea, stigmatizarea, zdrobirea picioarelor); grija Sfinților Împărați Constantin și Elena față de cei nevoiași și încurajarea Bisericii de a proteja și a ajuta pe săraci, orfani, bolnavi, văduve; încreștinarea legislației privitoare la căsătorie, celibat, familii fară copii, adulter, avort, interzicerea vinderii copiilor din familiile sărace prin ajutorarea acestora; sprijinirea femeilor cu scopul de a se dedica familiei; ușurarea situației sclavilor recunoscându-se și clerului dreptul de a-i proclama liberi, în Biserică; îmbunătățirea tratamentului celor din închisori.

2. Actualitatea politicii religioase, sociale, legislative și social-filantropice a Sfinților Împărați Constantin și Elena pentru viața lumii contemporane:

a) Libertatea religioasă într-o lume secularizată și laicizată. Rolul statului în recunoașterea legislației proprii a Bisericii (în lume, în Europa și în România);

b) Omul politic contemporan și creștinismul (de la indiferentism la mărturie creștină și implicare activă în viața Bisericii);

c) Sărbătorirea duminicii și a marilor sărbători bisericești (prilej de renaștere morală și educație religioasă);

d) Construirea de biserici (o necesitate liturgică, misionară-pastorală și cultural-educațională în dezvoltarea și viața comunităților creștine urbane și rurale și pentru cele ortodoxe românești din diasporă);

e) Sprijinirea de către stat a activităților social-filantropice și cultural-educaționale ale Bisericii (punerea la dispoziția Bisericii a unor imobile și a altor bunuri);

f) Restituirea către comunitățile creștine a bunurilor confiscate în timpul regimului comunist (un act de dreptate istorică și de sprijinire a Bisericii în dezvoltarea propriilor activități social-filantropice, cultural-educaționale etc);

g) Cercetarea și valorificarea trecutului istoric al Bisericii (sprijinul statului pentru susținerea și protejarea monumentelor istorice, de artă și arhitectură creștină).

3. Evlavia și cinstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena de către Biserică:

a) Din punct de vedere liturgic (cinstiți ca Mari Împărați, întocmai cu Apostolii, prin slujbă în minei, acatist, hramuri de biserici și mănăstiri);

b) Din punct de vedere iconografic (Sfântul Constantin cel Mare reprezentat în rândul drepților în veșminte împărătești; Sfântul Împărat Constantin stând pe tron în mijlocul adunării, la reprezentarea Sinodului I Ecumenic; Sfinții Împărați Constantin și Elena reprezentați împreună cu Sfânta Cruce în registrul de jos al naosului, în stânga spre altar; Sfinții Împărați Constantin și Elena conducând ceata împărătească etc.);

c) Alte forme de cinstire (topografie, onomastică, heraldică, numismatică, medalistică, folclor, tradiții, obiceiuri etc.).

III. Centrul de presă BASILICA al Patriarhiei Române (Radio TRINITAS, TRINITAS TV, ZIARUL LUMINA) va realiza programe și emisiuni, filme documentare, materiale publicistice etc. pentru promovarea, în anul 2013, a „Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”. 

În acest scop se va solicita colaborarea centrelor eparhiale pentru identificarea în biserici și mănăstiri, precum și în biblioteci, a celor mai frumoase și reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii și țesături, mozaicuri și vitralii, reprezentând pe Sfinții Împărați Constantin și Elena.

IV. Realizarea de studii, comentarii și bibliografii cu conținut patristic, istoric, dogmatic, liturgic, catehetic, pastoral, social-filantropic și ecumenic pentru prezentarea  „Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” în cadrele prezentate la punctele I și II.

V. La nivelul Patriarhiei Române se va organiza un Congres internațional, ale cărui rezultate vor fi publicate într-un volum academic, iar la nivelul eparhiilor și al instituțiilor de învățământ teologic, se vor organiza dezbateri, colocvii și seminarii pe tema „Sfinții Împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii".

VI. În cursul anului 2013, se vor organiza expoziții de icoane, fresce, mozaicuri reprezentând pe Sfinții Împărați Constantin și Elena.

VII. În cursul anului 2013, se vor organiza pelerinaje la Roma, Milano, Constantinopol, Ierusalim, Niș, precum și în alte locuri unde se află vestigii ale ctitoriilor Sfinților Împărați Constantin și Elena.

VIII. Se va publica un album omagial consacrat „Sfinților Împărați Constantin și Elena în evlavia ortodoxă”.

IX. Patriarhia Română va emite o medalie jubiliară cu Sfinții Împărați Constantin și Elena.

X. Ca parte a Programului-cadru național bisericesc, la Conferința pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2013 se va trata tema „Sfinții Împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii”, cu posibilitatea aprofundării acesteia la una din conferințele preoțești administrative lunare, pe care o va stabili fiecare eparhie.

XI. În luna octombrie din anul 2013, la Palatul Patriarhiei, se va organiza o ședință solemnă a Sfântului Sinod cu tema „2013 – Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”, precum și o expoziție tematică cuprinzând cele mai frumoase și reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii și țesături, mozaicuri, vitralii, fotograme, reprezentând pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, precum și biserici și mănăstiri reprezentative cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

În urma discuțiilor care au avut loc și a lămuririlor suplimentare prezentate de Patriarhul României la propunerea Comisiei teologice, liturgice și didactice, precum și a votului unanim exprimat, Sfântul Sinod a hotărât:

1. Ia act și aprobă inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, propusă Sfântului Sinod de Permanența Consiliului Național Bisericesc, privind declararea în Patriarhia Română a anului 2013 ca „Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”.

2. Aprobă Programul-cadru național bisericesc în 11 puncte (I-XI), redat în prezentul referat, care va fi adus la cunoștința eparhiilor, în vederea realizării proiectului liturgic, cultural și mediatic intitulat „2013 – Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”.

3. Aprobă ca, în fiecare eparhie și în fiecare școală teologică, ierarhii eparhioți să ia măsurile necesare pentru a ilustra programul-cadru național bisericesc intitulat „2013 – Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”, prin acțiuni și manifestări locale (media, publicistice, conferințe, întruniri, simpozioane și seminarii pastorale, teologice, cultural-educati- ve), prin contribuția profesorilor de teologie, a istoricilor, a preoților și monahilor, subliniindu-se importanța Sfinților Împărați Constantin și Elena, ca promotori ai libertății religioase și susți-nători ai Bisericii, precum și locul Sfinților Împărați Constantin și Elena în evlavia poporului român.

4. Aprobă ca Centrul de presă BasIlica al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Trinitas TV, ziarul Lumina) să inițieze și să prezinte programe, emisiuni, filme documentare, materiale publicistice etc. pentru promovarea, în anul 2013, a „Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”.

5. Aprobă publicarea unui album omagial intitulat „Sfinții Împărați Constantin și Elena în evlavia ortodoxă” (hramuri, onomastică, folclor, tradiții, obiceiuri), colectivul redacțional urmând a se stabili de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

6. Aprobă emiterea de către Patriarhia Română a unei medalii jubiliare cu Sfinții Împărați Constantin și Elena.

7. Ca parte a programului cadru național bisericesc din anul 2013 dedicat „Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”, aprobă ca, în cadrul Conferinței pastoral-misionare semestriale de primăvară din anul 2013, să se trateze tema intitulată „Sfinții Împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii”, cu posibilitatea aprofundării aceste-ia și la una din conferințele preoțești administrative lunare pe care o va stabili fiecare eparhie.

Cu dragoste în Hristos, Domnul nostru,

Președintele Sfântului Sinod

† Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Secretarul Sfântului Sinod,

† Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal

2.3. Manifestările dedicate Anului Omagial  al

Sfinților Împărați Constantin și Elena

Constantin a emis Edictul de libertate religioasă de la Mediolan. Această libertate religioasă, pentru toate religiile, a făcut ca și creștinii să nu mai fie persecutați. Anul 313 este o piatră de hotar. Aproape 300 de ani, creștinii au fost persecutați că nu se închinau împăratului și zeilor păgâni greco-romani. De aceea, mulți dintre ei au fost uciși în chinuri deosebite, episcopii și preoții au fost duși în închisori, mutilați și uciși, astfel calendarul nostru, din primele trei veacuri, este plin de sfinți martiri sau mucenici ca urmare a politicii mai multor împărați romani de a persecuta pe creștini”, a spus patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), PF Daniel, în cuvântul rostit cu acest prilej.

Vorbind despre Sfântul Constantin cel Mare, patriarhul României a arătat că acesta a fost un om chemat de Dumnezeu pentru o schimbare deosebită în istoria Europei și a lumii întregi, el neprimind „chemarea” de la oameni, ci de la Dumnezeu.De asemenea, PF Daniel a evidențiat preocuparea Sfinților Împărați pentru o societate creștină, dar și sprijinul acordat Bisericii. „În primul rând, noi cinstim pe Sfinții Împărați Constantin și Elena pentru că au fost mărturisitori ai lui Hristos. De asemenea, îi cinstim ca fiind susținători și ajutători ai Bisericii. După ce i-a eliberat pe episcopi și pe preoți din închisoare, i-a și chemat să ajute la formarea și educarea unei societăți noi, creștine. De aceea, episcopii și preoții erau încurajați să propovăduiască eliberarea sclavilor din robie.

Sfinții Împărați au dăruit unele imobile publice împărătești, numite „basilica”, folosite pentru judecată publică sau pentru a anunța hotărârile imperiale.

Sfinții Împărați Constantin și Elena au oferit astfel de basilici creștinilor, pentru că multe biserici au fost dărâmate de împărații prigonitori romani și, ca o compensație pentru bisericile pierdute, au fost oferite aceste lăcașuri imperiale publice, pentru a servi ca biserici”, a mai arătat patriarhul. PF Daniel a subliniat că Sfinții Împărați au fost nu numai apărători ai libertății religioase, ci și buni creștini, apărători ai demnității umane, ai omului, interzicând tortura, care se practica foarte des în timpul împăraților păgâni.

Patriarhul a arătat, de asemenea, că Sfinții Constantin și Elena sunt modele de viață creștină. „În ei doi avem și rugători în ceruri. Sfinții Împărați sunt rugători pentru noi și atunci când trebuie să dăm o educație aleasă copiilor. Sfânta Elena este model de mamă care dăruiește o educație luminată de credința în Hristos, care are ca temelia iubirea față de Dumnezeu și față de semeni”, a mai spus PF Daniel.

La inițiativa patriarhului BOR, în ședința de lucru din 25 octombrie 2011, Sfântul Sinod a aprobat ca 2013 să fie declarat Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena la împlinirea a 1 700 de ani de la Edictul de toleranță religioasă de la Milano (313): „Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile Sfinților Împărați Constantin și Elena, în anul în care am intrat, 2013, să săvârșim și noi fapte bune pentru întărirea în credință, pentru ajutorarea Bisericii, pentru ajutorarea societății noastre românești”, a încheiat PF Daniel.

Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, la 21 mai. Activitatea internă și externă a Bisericii Ortodoxe Române în anul 2013, proclamat în Patriarhia Română „An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” și „An comemorativ Părintele Dumitru Stăniloae” este sintetizată și prezentată din punct de vedere pastoral-liturgic, cultural-misionar și social-filantropic.

I. Activitatea pastoral–liturgică

Printre evenimentele importante din viața Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2013, din punct de vedere pastoral-liturgic, evocăm:

1. Manifestările din cadrul „Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” și al „Anului comemorativ Părintele Dumitru Stăniloae”, organizate la Patriarhia Română și în toate eparhiile din țară și din străinătate, care au fost evaluate în ședința solemnă a Sfântului Sinod din 28 octombrie 2013;

2. Declararea de către Sfântul Sinod a anului 2015 ca „Anul omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi”;

3. Susținerea, la nivelul tuturor unităților bisericești, a inițiativei cetățenești-europene „Unul dintre noi”, având ca scop ridicarea nivelului de protecție juridică în Uniunea Europeană, a demnității, a dreptului la viață și a integrității ființei umane, încă din momentul concepției;

4. Manifestări, organizate în comun, de Patriarhia Română și Academia Română, cu prilejul împlinirii a 154 de ani de la Unirea Principatelor Române. Manifestarea inaugurală a avut loc la Palatul Patriarhiei, la 24 ianuarie, 2013;

5. Sesiunea de comunicări științifice, organizată în comun, de Patriarhia Română și Academia Română, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la votarea Legii pentru secularizarea averilor mănăstirești. Manifestarea inaugurală a avut loc la Palatul Patriarhiei, la 12 noiembrie, 2013;

6. Manifestările organizate la Patriarhia Română cu prilejul împlinirii a 15 ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie. Manifestarea inaugurală a avut loc la  Palatul Patriarhiei, la 2 decembrie, 2013.

7. Vizitele canonice ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, efectuate în Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, precum și în Episcopia Sălajului;

8. Participarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Întâlnirea anuală a liderilor religioși din Europa cu înalți reprezentanți ai instituțiilor europene, desfășurată la Bruxelles, la 30 mai 2013;

9. Ședința anuală a Consiliului Consultativ al Cultelor din România, ținută la Palatul Patriarhiei, între 19-20 iunie, 2013, în care:

– s-a solicitat menținerea în textul Constituției României a instituției familiei naturale și tradiționale, ca uniune dintre bărbat și femeie;

– a susținut și a promovat inițiativa cetățenească-europeană „Unul intre noi”; 

– a solicitat accelerarea procesului de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor; 

– a solicitat autorităților publice centrale și locale să respecte legea și hotărârile judecătorești, prin care se interzice edificarea unor construcții de mari dimensiuni în vecinătatea locașurilor de cult, să impună o nouă conduită față de bisericile monumente istorice sau de artă și să nu mai autorizeze astfel de construcții în zonele

de protecție, cu prezentarea unor cazuri concrete;

– a hotărât transmiterea unei scrisori Excelenței Sale domnului Ban Ki-Moon, Secretarul General al ONU, privitoare la situația creștinilor din Siria.

10. Aprobarea de către Sfântul Sinod a scrisorii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel către președinții Camerelor Parlamentului României, cuprinzând amendamen-tele propuse de Biserica Ortodoxă Română la Constituția României, cu privire la familie ca entitate compusă dintr-un bărbat și o femeie;

11. Semnarea Protocolului între Patriarhia Română și Ministerul Justiției – Admi-nistrația Națională a Penitenciarelor privind asigurarea asistenței religioase ortodoxe în sistemul ANP, la 26 martie, 2013;

12. Semnarea Protocolului de finanțare între Patriarhia Română și Secretariatul de Stat pentru Culte, la 1 aprilie, 2013;

13. Semnarea Protocolului de colaborare între Patriarhia Română și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru promovarea satului românesc, la 13 mai, 2013;

14. Semnarea Protocolului de cooperare dintre Patriarhia Română și Televiziunea Română pentru promovarea culturii și identității naționale, la 26 septembrie, 2013;

15. Elaborarea Ghidului legislației în vigoare referitoare la exercițiul libertății religioase în România, din punct de vedere cronologic și tematic, pentru perioada 1990-2013.

În cadrul Oficiului canonico-juridic s-au elaborat: documentații, propuneri de amendamente și intervenții către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Parlament, Guvern, ministere și alte instituții, dintre care amintim:

1. Susținerea demersurilor Statului Român în cauza „Sindicatul Păstorul cel bun contra României”, care a avut drept consecință hotărârea definitivă a Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), de la Strasbourg, în cauza respectivă, prin care s-a decis că Statul român nu a încălcat dreptul de asociere atunci când a respins înregistrarea unui sindicat al preoților în anul 2008;

  2. Reafirmarea poziției Sfântului Sinod, adoptată  la data de 11 noiembrie, 2003, prin care s-a pronunțat în defavoarea realizării proiectului „Roșia Montană”, în cadrul dezbaterii de la Parlamentul României, în data de 4 octombrie, 2013.

II. Activitatea cultural-misionară

Principalele activități ale Bisericii Ortodoxe Române, desfășurate prin Sectorul relații bisericești și interreligioase, pe plan extern, au vizat, pe de o parte, legăturile sale tradiționale cu Bisericile Ortodoxe surori, iar, pe de altă parte, promovarea relațiilor de respect și cooperare intercreștină și interreligioasă, inclusiv prin intermediul comunităților ortodoxe române din străinătate, după cum urmează: 

1. Participarea Patriarhului României la Întâlnirea anuală la nivel înalt a liderilor religioși cu Președinții Comisiei, Consiliului și Parlamentului European, precum și cu înalți funcționari europeni, de la Bruxelles, din 30 mai, 2013;

2. Participarea reprezentanților Patriarhiei Române la cea de a XIII-a Întrunire de Dialog Teologic dintre  Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică din Germania, organizată la Mănăstirea Drübeck, Germania, între 13-17 martie 2013;

  3. Participarea unei delegații a Bisericii Ortodoxe Române la cea de a XIV-a Adunare Generală a KEK, de la Budapesta, Ungaria, între 3-8 iulie 2013;

4. participarea la Reuniunea Comisiei Internaționale de Dialog teologic între Bisericile Ortodoxe și Comuniunea Anglicană, de la Novi-Sad, Serbia, între 5-11 septembrie, 2013;

5. Participarea la cea de-a X-a Adunare a Consiliului Mondial al Bisericilor, de la Busan, Coreea de Sud, ître 30 octombrie – 9 noiembrie 2013;

6. Participări și vizite ale unor ierarhi, profesori de teologie, monahi și monahii la evenimente organizate de alte Biserici Ortodoxe surori sau la conferințe și simpozioane științifice și întâlniri bilaterale, unde au fost transmise mesaje ale Patriarhului României; 

7. Întâlnirile, de la Ierusalim, a delegațiilor Patriarhiei Române și Patriarhiei Ierusalimului  privind Căminul românesc pentru pelerini de la Ierihon , între 21 febru-arie și 2 iulie 2013;

8. Participarea la manifestările organizate la împlinirea a 1700 de ani de la proclamarea Edictului de la Milano, de la Mănăstirea Balukli, Turcia, între 16-18 mai, 2013; 

9. Participarea la manifestările prilejuite de împlinirea a 1025 de ani de la creștinarea rușilor, organizate la Moscova și Kiev, între 23-28 iulie, 2013.

10. Reprezentanța Patriarhiei Române, acreditată pe lângă instituțiile Uniunii Europene, a participat, în anul 2013, la seminarii, dezbateri, conferințe găzduite de Instituțiile europene, de Conferința Bisericilor Europene sau la diverse întâlniri interortodoxe și la acțiuni de promovare a lucrării pastoral-misionare a Bisericii Ortodoxe Române.

11. Reprezentanța Patriarhiei Române a pregătit și organizat vizita la Bruxelles a Patriarhului României, cu prilejul Întâlnirii anuale la nivel înalt a liderilor religioși cu Președinții Comisiei, Consiliului și Parlamentului European, precum și cu înalți funcționari europeni, de la  Bruxelles, din 30 mai 2013. Cu această ocazie, la finalizarea lucrărilor de consolidare și reamenajare a Casei de protocol a Patriarhiei Române din curtea bisericii „Sfântul Nicolae”, din Bruxelles, a fost săvârșită, la 29 mai, 2013, slujba de sfințire, urmată de o întâlnire cu reprezentanții mai multor Biserici Ortodoxe pe lângă instituțiile europene.

Dintre activitățile Sectorului Teologic-educațional,  în anul 2013, menționăm:

1. Elaborarea formei finale a Programei școlare la disciplina Religie pentru clasele pregă-titoare, I și a II-a, aprobată prin ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3.418 / 19. 03. 2013;

2. Elaborarea, avizarea de către Ministerul Educației Naționale, publicarea la Editura  BASILICA a Patriarhiei Române și distribuirea către eparhii a setului de fișe de lucru, la disciplina religie, pentru clasa pregătitoare (ediția a II-a), precum și a lucrării „Religie – pentru clasa I”;

3. Elaborarea și publicarea ghidului pentru profesori „Religia la clasa pregăti-toare și la clasa I”, în format online, pe site-ul www.patriarhia.ro;

4. Finalizarea Proiectului „Alege Școala!”, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, la nivelul întregii țări, pentru prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii;

5. Organizarea a 20 de sesiuni de închidere a proiectului, câte una în fiecare eparhie implicată în proiect și una finală, la Palatul Patriarhiei;

6. Organizarea și desfășurarea Concursului de creație „Alege Școala!”, etapa a patra și premierea a 9 copii, la nivel național;

  7. Organizarea și desfășurarea Congresului Internațional de Teologie„Sfinții  Împă-

 rați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii”;

  8. Organizarea și desfășurarea Congresului Internațional de Teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi”;

9. Organizarea și desfășurarea celui de-al VI-lea Congres Național „Hristos împărtășit copiilor”;

10. Organizarea și desfășurarea Concursului Național de Muzică Bisericească  „Lău-dați pe Domnul!” – a VI-a ediție;

11. Organizarea și desfășurarea Concursului Național „Icoana ortodoxă – lumina credinței” – a II-a ediție;

12. Organizarea și desfășurarea Concursului Național „Părintele Dumitru Stăniloae – 110 ani de la naștere și 20 de ani de la trecerea la cele veșnice”;

13. Organizarea și desfășurarea Concursului Național „Bucuria de a fi creștin”, la care au participat aproximativ 100.000 de copii.

14. În anul școlar 2013-2014 predau disciplina religie 6.709 profesori, dintre care 4.039 de titulari și 171titulari de altă specialitate, care au avut în completarea normei ore de religie; 1.410 sunt preoți, 5.032 mireni cu studii teologice, iar 267 și cu alte studii.

15. În cadrul Patriarhiei Române funcționează 31 de seminarii teologice, cu diferite specializări – Teologie Pastorală,Teologie Patrimoniu, Muzic bisericească,  Filologie, Științe sociale  și  6  licee teologice ortodoxe.

16. În anul școlar 2012-2013 au fost școlarizați 4.511 elevi la nivel liceal; din 1256 de elevi în clasa a XII-a, 946 au obținut diplomă de bacalaureat. 

17. În școlile teologice preuniversitare au fost școlarizați 38 de elevi de etnie română din afara granițelor țării, 32 provenind din Republica Moldova, 4 din Serbia și 2 din Ucraina.

18. În anul școlar 2013-2014 au fost înscriși în clasa a IX-a1.389 de elevi, iar pentru anul școlar 2014-2015 au fost solicitate 1.742 de locuri.

19. În cadrul unităților de învățământ teologic ortodox preuniversitar își desfășoară activitatea didactică 827 de profesori. Dintre aceștia 430 sunt titulari și 397 sunt suplinitori. Fondurile alocate acestor școli, în anul școlar 2012-2013, au fost în valoare totală de 3.453.560 de lei, dintre care 2.663.560 de lei au fost investiți de centrele eparhiale.

20. În cele 11 facultăți de teologie care funcționează în cuprinsul Patriarhiei Române au fost școlarizați5.761 de studenți în anul 2013, au absolvit 1.260 de studenți, iar în anul universitar 2013-2014 s-au înscris 1.408.

21. În cadrul specializării Teologie Pastorală au fost școlarizați 4.379 de studenți, iar 951 absolvenți au obținut Diplomă de licență.

22. Numărul masteranzilor a fost de 2.301, dintre care 850 de absolvenți, iar, în anul universitar 2013-2014, s-au înscris 1.083 de studenți masteranzi.

23. Studiile de Doctorat se organizează în opt centre universitare, fiind înscriși, în pre-zent, 349 de doctoranzi, dintre care 128 în anul universitar 2013-2014. În anul universitar 2012-2013, 78 de doctoranzi au obținut titlul de Doctor în Teologie.

24. Prin Sectorul Cultură și Patrimoniu religios s-au organizat programe și cursuri de formare și perfecționare profesională pentru specializările: conservatori bunuri culturale, muzeologie generală, gestionar-custode, evidența și gestiunea patrimoniului.

25. În contextul Anului omagial al SfințilorÎmpărați Constantin și Elena a fost realizat albumul „Ctitoriile Sfinților Împărați Constantin și Elenaîn Răsărit și Apus”;

26. S-a desfășurat, în cadrul grilei de programe a postului de televiziune TRINITAS – TV, ciclul săptămânal de emisiuni: „Moștenirea bizantină în România”, cu participarea unor invitați de prestigiu din lumea bisericească și laică.

27. Întrucât se constată necesitatea păstrării, cultivării și promovării picturii bisericești autentice, precum și o mai bună pregătire teologică liturgică a pictorilor bisericești, în anul 2013, Comisia de pictură bisericească a organizat, în perioada 04 – 07 noiembrie, Conferința Națională „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească”, cu participarea unui număr de 340 de persoane la cursurile teoretice.

28. În anul 2013, Radio TRINITAS a realizat o nouă extindere a ariei de emisie prin punerea în funcțiune, în luna februarie, a stațiilor de emisie de la Oradea (87,80 MHz) și Sighetu Marmației (87,90 MHz), iar din luna iunie a emițătorului de la Constanța (92,40 MHz).

29. În urma concursului organizat de Consiliul Național al Audiovizualului, în data de 21 noiembrie 2013, Radio TRINITAS a obținut patru noi frecvențe: Nucet (96,40 MHz),  Panciu (93,00 MHZ), Slobozia (102,60 MHz) șiPetroșani (93,70 MHz).  Toate aceste stații de emisie au devenit funcționale în luna decembrie 2013. Astfel, numărul frecvențelor pe care Radio TRINITAS poate fi ascultat în țară a crescut la 51.

30. Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a acordat postului de radio TRINITAS al Patriarhiei Române „Diploma de excelență pentru promovarea Culturii”, în cadrul evenimentului Premiile CNA, din 11 decembrie 2013.

31. Activitatea Televiziunii TRINITAS a Patriarhiei Române s-a îmbunătățit în anul 2013 prin transferul emisiei pe satelitul EUTELSAT 16A. Cu acest prilej, s-a adoptat un standard de emisie superior și a fost reechipată stația terestră de emisie pe satelit.

32. Pentru completarea dotării tehnice, au fost achiziționate trei ecrane LED, foarte performante, pentru a se evita pe viitor închirierea acestora de la furnizori externi.  Finanțarea a fost asigurată printr-un efort considerabil al Arhiepiscopiei Bucureștilor, la care s-au adăugat împrumuturi sau donații de la unele eparhii din țară și parohii ori mănăstiri bucureștene.

33. În ziua de 26 septembrie 2013, s-a semnat un Protocol de cooperare între Patriarhia Română și Televiziunea Română, pentru promovarea culturii și identității naționale. Din mo-mentul semnării sale, Protocolul a fost pus în aplicare prin schimbul de materiale video, de arhivă și de actualitate, între Televiziunea Română și Televiziunea TRINITAS, preluări de transmisiuni directe și altele.

34. Finanțarea Televiziunii TRINITAS a fost asigurată în anul 2013 astfel: 60% Arhiepiscopia Bucureștilor, 30% eparhiile din țară și unele eparhii din străinătate, iar 10% sponsori- zări și încasări din distribuția de DVD-uri.

35. Activitatea Publicațiilor LUMINA din anul 2013 s-a materializat prin edițiile tipările și prezența virtuală pe site-ul www.ziarullumina.ro. Ediția Națională și Ediția de Oltenia ale Ziaru-lui Lumina, precum  și tirajul integral al săptămânalului Lumina de Duminică se tipăresc la Imprimeria Pharos a Patriarhiei Române. Edițiile regionale sunt imprimate în teritoriu (la Iași, Cluj și Timișoara), din rațiuni privind difuzarea rapidă către abonați. Din statisticile BRAT reiese că Ziarul Lumina se situa, în luna septembrie 2013, pe locul 4 în clasamentul cotidienelor din România, având un tiraj superior tuturor cotidienelor cu profil generalist.

36. Activitatea Agenției de știri „Basilica” s-a concretizat în numărul mare de știri, interviuri, documentare și fotografii, publicate pe site-ul www.basilica.ro, care au reflectat informații privind viața Bisericii Ortodoxe Române în anul 2013. 

37. Biroul de Presă și Relații Publice al Patriarhiei Române a redactat peste 90 comunicate de presă, știri, documentare, drepturi la replică și precizări în cazul unor prezentări tendențioase sau al atacurilor la adresa Bisericii, al unor erori de informare în legătură cu probleme bisericești sau aflate în dezbatere publică.

38. Pentru promovarea „Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” și a „Anului comemorativ Părintele Dumitru Stăniloae” Editurile Patriarhiei Române  (Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Editura BASILICA și Editura TRINITAS) au publicat 10 lucrări:

38./1. „Cruce și misiune. Sfinții Împărați Constantin și Elena – promotori ai libertății religioase și apărători ai Bisericii”, vol. 1, coord. Prof. Emilian Popescu și Pr. Mihai-Ovidiu Cățoi, Ed. BASILICA;

38./2. „Cruce și misiune. Sfinții Împărați Constantin și Elena – promotori ai libertății religioase și apărători ai Bisericii”, vol. 2, coord. Prof. Emilian Popescu și Pr. prof. Viorel Ioniță, Ed. BASILICA;

38./3. „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (carte pentru copii), de Narcisa Câdă, Ed. BASILICA; 

38./4. „Sfinții Împărați Constantin și Elena în bisericile din Mitropolia Munteniei și Dobrogei”, coord. Pr. Mihai Hau, Ed. BASILICA;

38./5. „Ctitoriile Sfinților Împărați Constantin și Elena în Răsărit și Apus”, coord. Pr. Florin Șerbănescu și Dl. Bogdan Tătaru Cazaban, Ed. BASILICA;

38./6. „Constantin. Un împărat creștin”, de Bertrand Lançon și Tiphaine Moreau, Ed. BASILICA;

38./7. „Părintele Dumitru Stăniloae. Biobibliografie”, de Virginia Popa, ediție revizuită și adăugită, Ed. TRINITAS;

38./8. „Iisus Hristos sau Restaurarea omului”, de Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, vol. 4, în coll. „Opere complete”, Ed. BASILICA;

38./9. „Chipul nemuritor al lui Dumnezeu”, de Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, vol. 5, în coll. „Opere complete”, Ed. BASILICA;

38./9. „Cunoașterea apofatică în gândirea Părintelui Stăniloae”, de Pr. prof. dr. Ștefan Buchiu, Ed. BASILICA.

39. În ceea ce privește publicarea de carte teologică, sub egida Editurilor Patriarhiei Române, portofoliul a fost îmbogățit cu un număr de 53 de titluri noi, cu caracter dogmatic, istoric, liturgic, pastoral și monografic dintre care, pe lângă cele dedicate anului omagial și comemorativ, mai amintim:

39./1. † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Semne de speranță în vreme de suferință. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2012”, Ed. BASILICA;

39./2. † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Brâncuși – sculptor creștin ortodox”, ediția a II-a, revizuită de autor, Ed. TRINITAS;

39./3. † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Daruri de Crăciun – înțelesuri ale sărbătorii Nașterii Domnului”, Ed. BASILICA;

39./4. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, „Basarabia – aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc”, Ed. BASILICA;

39./5. Pr. prof. dr. Adrian Gabor, Pr. conf. dr. Mihai Săsăujan, Pr. conf. dr. Daniel Benga, Lect. dr. Ionuț-Alexandru Tudorie, „Istoricul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Universității din București (1881-2013)”, Ed. BASILICA;

39./5. „Orthodox Theology in the 20th century and early 21st century. A Romanian Orthodox Perspective”, coord. Pr. prof. dr. Viorel Ioniță, Ed. BASILICA;

39./6. „Pelerin în București. Ghid pentru vizitatori”, coord. Pr. Nicolae Dascălu, Ed. BASILICA;

39./7. „Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Comisiei de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române”, Ed. IBMO;

39./8. „Dicționar de muzică bisericească românească”, coord. IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, Ed. BASILICA.;

39./9. „Apologetica ortodoxă”, vol. 1, coord. Adrian Lemeni, Ed. BASILICA;

39./10. Pr. prof. dr. Nicolae Achimescu, „Religie, modernitate și postmoderni-tate”, coll. „Media Christiana”, Seria „Lumina”, Ed. TRINITAS;

39./11. Arhim. Timotei Aioanei, „Slujind lui Dumnezeu în Catedrala patriarhală”, Ed. BASILICA;

39./12. „Părintele Cleopa Ilie – luminător de suflete pe calea mântuirii”, coord. Arhim. Timotei Aioanei, Ed. BASILICA.

40. În cadrul departamentului „Carte de cult” s-a continuat opera de diortosire a textelor liturgice publicându-se un număr de 10 volume (6 cărți de cult + 3 cărți de muzică bisericească + 1 volum de Proloage), la care se adaugă 74 de acatiste și vieți de sfinți publicate în noua colecție„Acatiste și Vieți de Sfinți”.

41. Prioritatea anului 2013, pentru Tipografia Cărților Bisericești, a fost achitarea integrală a utilajelor necesare eficientizării și rentabilizării tipografiei, achiziționate cu plata în rate în anul 2012.

42. În cursul anului 2013 au fost imprimate: 140.334 volume carte, 142.677 ex. revi-ste, 62.293 ex. broșuri și ghiduri, 256.260 acatiste, 70.000 ex. pastorale,108.120  ex. felicitări, cărți poștale, 213.050 ex. calendare foi, 165.000 ex. calendare agendă,  22.100 ex. calendare de birou, 21.850 ex. calendare de perete cu spiră, 3.000 ex. calendar de însemnări, 647.520 ex. icoane diverse dimensiuni și alte lucrări.

43. Atelierele Institutului Biblic și-au desfășurat activitatea pentru confecționarea obiectelor de cult în cadrul următoarelor secții: metale prețioase, metale comune,  tămâie,  filigran,  pictură,  tâmplărie și sculptură, la punctul de lucru din București (Popești Leordeni);  croitorie,  cizelură,  pictură și broderie, la punctul de lucru de la Mănăstirea Pasărea, precum și țesătorie,  broderie,  tricotaje, la punctul de lucru de la Mănăstirea Țigănești.

44. Centrul de pelerinaje „Sfântul Apostol Pavel” al Patriarhiei Române a organizat pelerinaje externe și interne spre mai multe destinații, pentru 15.247 de pelerini (206 pelerinaje interne și 144 pelerinaje externe). Destinațiile pelerinajelor externe au fost cu precădere Țara Sfântă – Israel, Iordania, Egipt, Turcia (Capadocia și Istanbul), Grecia – Muntele Athos, Italia, Bulgaria, Ucraina ș.a.

45. Cu sprijinul financiar al S.C. Basilica Travel S.R.L., având în vedere creșterea activității de pelerinaj, în luna august 2013 a fost achiziționat un nou autocar de 51 locuri, marca Setra (cel de-al treilea din dotarea parcului auto al Sectorului Pelerinaje).

46. Printre cele mai importante activități legate de edificarea Catedralei Mântuirii Neamului, desfășurate în anul 2013 la Sectorul Monumente și Construcții Biseri-cești al Patriarhiei Române, se înscrie organizarea licitației pentru semnarea contra-ctului de execuție lucrări suprastructură. La această licitație au aplicat 5 ofertanți, firme specializate capabile să execute o lucrare de asemenea anvergură. Negocierea acestui contract a adus o economie de 5,250,000 euro, adică de 11.72 % față de valoarea bugetată, revizuită la începutul anului, și de 2,411,991 euro adică 5.74 % față de cea mai bună ofertă inițială.

47. Au fost finalizate lucrările de realizare a infrastructurii catedralei, recepționate la sfârșitul lunii august. Tot la acea dată a fost predat amplasamentul către executantul suprastructurii, care după efectuarea tuturor demersurilor necesare preluării, a început lucrul la elementele verticale ce iau naștere de la cota + 0,00 m. De la data preluării și până la sfârșitul anului 2013 au fost finalizate lucrările de montare a armăturii rigide aferente nivelului cuprins între cotele +0,00 m ÷ + 9,00 m, a fost montată armătura flexibilă din oțel beton în procent de 50 % și s-au efectuat aproximativ 8.000 ml suduri ale acesteia.

48. În anul 2013, Patriarhia Română a făcut eforturi mari și multiple pentru asigurarea finanțării lucrărilor executate la Catedrala Mântuirii Neamului. La efortu-rile unităților de cult din cuprinsul eparhiilor s-a adăugat și sprijinul financiar din partea autorităților administrației centrale și locale de Stat, precum  și unele sponsori-zări mai modeste, acordate de unii agenți economici în această perioadă de criză financiară. Tuturor le suntem recunoscători pentru că înțeleg necesitatea practică și semnificația etnică a acestei Catedrale Naționale.

49. Centrul de Conferințe – Palatul Patriarhiei a desfășurat 387 acțiuni (conferințe, congrese, seminarii, simpozioane, concerte, spectacole, lansări de carte, ședințe de lucru, întruniri, vizionări, prezentări etc.), unele ale Bisericii Ortodoxe Române, iar altele ale unor instituții sau firme care au închiriat aceste spații la prețuri adaptate perioadei de criză financiară. Din acest motiv, veniturile din aceste activități acoperă doar parțial cheltuielile de întreținere ale Palatului Patriarhiei.

50. Dintre realizările importante din anul 2013 menționăm montarea a 6 (șase) icoane mozaic în Sala Europa Christiana, realizate cu sprijinul Arhiepiscopiei Bucureștilor și al unor sponsori.

51. Sectorul Stavropighii Patriarhale și Centre Sociale, prin echipa de întreți-nere ARCADA, a efectuat lucrări de renovare, reamenajare și dotare tehnică la: Centrul Social-Cultural „Sfântul Apostol Andrei”, Reședința Patriarhală, Depozitul de Colportaj al Arhiepiscopiei Bucureștilor ș.a

52. începând cu data de 18 martie 2013, Cofetăria „Misionarul” a Centrului Social Cultural „Sfântul Apostol Andrei” vine în sprijinul angajaților Administrației Patri-arhale și ai Administrației Centrului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor (care și-au exprimat acordul) oferindu-le masa de prânz în regim catering, cheltuielile fiind suportate parțial de către instituție (bugetul fiecărui sector sau departament) și parțial  de către angajat. 

53. Centrul Social Pastoral „Sfânta Maria” – Techirghiol a finalizat lucrările de construire a Casei de protocol „Sfântul Proroc Daniel și Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”, sfințită în data de 11 iulie 2013.

III. Activitatea social-filantropică

Opera social-filantropică izvorăște din îndemnul clar și ferm la acțiune, la fapta cea bună, adresat de Mântuitorul Hristos: „Mergi și fă și tu asemenea!” (Luca 10, 37).

1. În anul 2013, în lucrarea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române au fost implica- te  9.147persoane, după cum urmează: 28 consilieri eparhiali, 23 inspectori eparhiali de specia-litate și eparhiali, 449 asistenți sociali acreditați, 1.257 persoane cu diverse specializări (cadre didactice, cadre medicale, juriști, psihologi etc.), 7.390 voluntari și membri ai comitetelor filantropice).

2. Activitatea social-filantropică s-a desfășurat în Patriarhia Română prin 784 de instituții și servicii sociale. La nivelul structurilor bisericești (centre eparhiale, protopopiate și parohii), diagrama așezămintelor social-filantropice cuprinde: 141 cantine sociale și brutării, 50 instituții ce oferă servicii medicale și farmacii, 75 centre de zi pentru copii, 15 centre de zi pentru vârs-tnici, 47 centre rezidențiale vârstnici, 11 centre comunitare, 35 centre de tip familial,  38  grădini- țe sociale și afterschool, 13 locuințe protejate, 130 centre de informare, de consiliere și centre de resurse, 2 instituții de învățământ pentru adulți, 18 centre de urgență (pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenței domestice, pentru victime ale tra-ficului de persoane),  13 campusuri de tabără, 68 centre educaționale și alte 128

de instituții cu specific diferit.

3. În prezent, la nivelul eparhiilor se află în derulare un număr de 271 proiecte și programe sociale, dintre care: 19 cu finanțare externă, 18 cu finanțare publică,  178 finanțate din fonduri proprii și 56cu finanțare mixtă.

4. În anul 2013, atât în cadrul așezămintelor social-filantropice, cât și prin intermediul programelor și proiectelor sociale, au primit asistență specializată  61.711 de beneficiari, astfel: 22.945 copii din așezămintele sociale ale Bisericii Ortodoxe Române, dar, mai ales, din familii sărace și fără posibilități de întreținere, sau cu părinții aflați la muncă în alte țări; 4.920 persoane cu dizabilități, cu defi-ciențe de vorbire, vedere și auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependențe, persoane infectate cu HIV/SIDA; 15.086 persoane vârstnice din așezămintele de protecție socială bisericești, din centrele sociale de tranzit și adăposturi de noapte, bătrâni sin-guri, nedeplasabili, abandonați de familie și care prezentau grave probleme de sănătate;  13.110 șomeri, adulți în dificultate, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deținuți eliberați, victime ale calamităților naturale;  5.650 alte categorii.

5. Asistența religioasă în unitățile militare, penitenciare, spitale și așezăminte de ocrotire socială este asigurată de un număr de 512 preoți, dintre care: 154 în unități militare și penitenci- are și 358 în spitale, așezăminte de ocrotire socială, unități de învățământ etc. În toate unitățile menționate mai sus, există în prezent un număr de 423 biserici și capele sfințite, altele  88 aflân-du-se în diferite stadii de construcție și amenajare.

6. Activitatea social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române din anul 2013 s-a concretizat în 152.542 de ajutoare financiare directe, în valoare de 17.957.098 lei;  418.376 ajutoare materi-ale, constând în alimente, îmbrăcăminte, rechizite, produse igienico-sanitare,  medicamente, electrocasnice ș.a., în valoare de 15.341.700 lei;  colecta pentru persoanele afectate de calamități (inundații) în septembrie 2013, în valoare de 1.564.380 lei și bunuri, a căror valoare estimată este de 448.470 lei.

7. În ansamblu, pentru susținerea activităților social-filantropice și pentru sprijinirea sinistraților, în anul 2013, la nivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit  80.828.191 lei. La acesta se adaugă ajutoarele social-filantropice acordate săracilor de către clerici și credincioși în mod ocazional sau neprogramat.

În concluzie, anul 2013, consacrat în Biserica Ortodoxă Română ca An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena și an comemorativ al Părintelui Dumitru Stăniloae, a fost unul rodnic în activități pastorale și sociale, puse în slujba credinței ortodoxe și a multor oameni bolnavi, săraci sau aflați în dificultate.

Susținerea acestor activități multiple ale Bisericii  Ortodoxe Române nu este însă o lucrare ușoară, ci necesită multă dăruire de sine și răbdare din partea celor angajați în misiunea ei, date fiind multe obstacole întâlnite în desfășurarea acestor activități, ca de pildă: blocarea temporară a liniilor de finanțare europene, blocarea multor posturi în cadrul administrațiilor locale, care reprezintă principalii parteneri ai Bisericii, sărăcia generată de criza economică și numărul crescând de solicitanți de servicii medico-sociale.

Faptul că anumite așezăminte social-filantropice cu posibilități materiale modeste reușesc, totuși, să dezvolte și să susțină servicii sociale cu caracter permanent la standardele cerute de legislația europeană în vigoare constituie o încurajare și o speranță că, prin credință, iubire milostivă și hărnicie, putem aduce la îndeplinire porunca Domnului nostru Iisus Hristos de a sluji aproapelui.Totodată, avem conștiința datoriei, nu a meritelor, deoarece, așa cum se spune în Sfânta Evanghelie, „am făcut ceea ce eram datori să facem” (Luca 17, 10), știind că oamenii vor fi judecați de Dreptul Judecător, Iisus Hristos, nu numai pentru faptele rele săvârșite, ci și pentru binele pe care puteau să-l facă, dar nu l-au făcut în timpul vieții pământești (cf. Matei 25, 31-46). Desigur, sunt încă multe de făcut pentru a răspunde pe deplin nevoilor urgente ale multor oameni aflați în dificultate azi în țara noastră, dar credința în ajutorul lui Dumnezeu ne dă speranță și putere pentru a continua lucrarea social-filantropică.

La vremea bilanțului activității Bisericii Ortodoxe Române desfășurate în anul 2013, cu smerenie și bucurie, mulțumim lui Dumnezeu pentru ajutorul și darurile Sale revărsate asupra Bisericii noastre.

De asemenea, mulțumim și celor care au ajutat Biserica, prin rugăciune sfântă, prin dărnicie și cooperare practică, spre a împlini împreună, cler și mireni, lucrarea ei în poporul român.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute să continuăm și să intensificăm activitățile pastorale, misionare și filantropice ale Bisericii noastre, ca fapte ale dreptei credințe și ale iubirii milostive în societatea de azi.

† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

2.3.1. Relații externe

Patriarhul României a participat, în data de 30 mai 2013, la Bruxelles, la întâlnirea anuală a liderilor religioși din Europa cu președinții Comisiei, Consiliului și Parlamentului European, precum și cu alți înalți funcționari ai UE. În acest an, discuțiile s-au axat asupra conceptului de cetățenie europeană, la 20 de ani de la introducerea acestuia, prin Tratatul de la Maastricht, și mai ales în contextul provocărilor multiple pe care climatul economic și cel social actuale le ridică la adresa viitorului proiectului european. Întâlnirea a avut loc la sediul Comisiei Europene, în contextul Anului European al Cetățeniei Europene, sub motto-ul „Punând cetățenii în inima Europei în vremuri de criză”. Astfel, participanții au schimbat puncte de vedere asupra felului în care proiectul european poate fi adus mai aproape de cetățenii Uniunii. În cadrul acesteia Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a ținut un cuvânt intitulat „2013 – Anul cetățeniei europene. Criza actuală – o șansă pentru a progresa în înțelepciune”.

Detalii despre discuțiile purtate a oferit pentru Radio TRINITAS Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei: „Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit la deschiderea sesiunii în această dimineață și a accentuat foarte mult că este nevoie la toate nivelurile de înțelepciune și de responsabilitate pentru a promova proiectul european. Președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a deschis cuvântul în această dimineață și a spus în timp ce noi căutăm să promovăm valorile europene și să scoatem Europa din criză este foarte clar că noi vorbim de o criză a încrederii și de o criză a valorilor europene”.Patriarhul României a fost însoțit la această întâlnire de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal pentru relațiile Patriarhiei Române cu instituțiile creștine internaționale și cu instituțiile europene și de către Pr. Sorin Șelaru, Directorul Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Române pe lângă instituțiile europene.Între participanți s-au numărat și PF Leo al Kareliei, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Finlandei, ÎPS Emanuel al Franței, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice pe lângă UE și președinte al Conferinței Bisericilor Europene, ÎPS Ieremia, Arhiepiscop ortodox de Wrocław și Szczecin și Președinte al Consiliului Ecumenic al Poloniei.Din partea instituțiilor europene, au luat parte la întâlnire Dl. José Manuel Barroso, Președintele Comisiei Europene, Dl. Herman Van Rompuy, Președintele Consiliului Uniunii Europene, Dl. László Surján, Vice-Președinte al Parlamentului European, Dna. Viviane Redding, Vice-Președinte al Comisiei Europene și Comisar European pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie, și Dl. Dacian Cioloș, Comisar European pentru agricultură și dezvoltare rurală, după cum informează site-ul www.orthodoxero.eu. În cursul după amiezii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a întâlnit cu Dl Laslo Andor, Comisar European pentru Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, cu Dl Dacian Cioloș, Comisar European pentru Agricultură și dezvoltare rurală, dar și cu Dna Androulla Vassiliou, Comisar European pentru Educație, cultură, multilingvism și tineret.Delegația Bisericii Ortodoxe Române va reveni în țară în cursul zilei de mâine. 

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Întâlnirea anuală a liderilor religioși din Europa cu înalți reprezentanți ai instituțiilor europene, Bruxelles, 30 mai 2013:

– L'année de la citoyenneté européenne. La crise actuelle – une chance de progresser en sagesseAllocution de Sa Béatitude DANIEL,

Patriarche de l'Eglise Orthodoxe Roumaine, lors de la rencontre annuelle des chefs religieux en Europe avec de hauts représentants des institutions européennes, Bruxelles, 30 mai 2013: Nous voulons d'abord remercier Son Excellence Monsieur José Manuel Barroso, de l'invitation de participer à la réunion annuelle des leaders religieux en Europe avec de hauts représentants des institutions européennes.

Le thème de cette année, qui célèbre 20 ans depuis l'introduction par le Traité de Maastricht en 1992 du concept de citoyenneté européenne, est un thème actuel, étant donné que les multiples crises qui affectent l'Europe d'aujourd'hui diminuent la confiance des citoyens dans l'Europe unie.La prospérité remise en questionL'Union européenne est une expérience unique en cours de construction, basée sur une synthèse de valeurs: la liberté, l'Etat de droit, la démocratie, les droits de l'homme, la solidarité etc. L'idéal ou le projet européen initial avait deux ailes ou motivations majeures qui lui ont permis de s'élever d'une manière vertigineuse. Ces deux motivations étaient la paix et la solidarité entre les pays européens. Et le moteur ou la force motrice derrière le projet européen était la prospérité matérielle, qui résultait d'une croissance économique soutenue. Cependant, ces dernières années ont montré que la prospérité de l'Europe s'est affaiblie en raison de plusieurs crises: la crise financière et économique, la crise sociale et la crise de crédibilité des institutions. Toutefois, lorsque la motivation de la prospérité matérielle immédiate affaiblit, elle doit être complétée par une forte motivation spirituelle ou morale, qui favorise la justice, l'équité, l'éradication de la corruption, de la fraude et de l'évasion fiscales dans la société.La crise actuelle – un appel à la sagesse et à la solidaritéLa crise économique actuelle appelle les États membres et tous les citoyens européens à manifester modération et vigilance dans l'utilisation des fonds et appelle l'Union Européenne à progresser en sagesse et solidarité, c'est-à-dire à répondre aux nouvelles questions qui se manifestent comme tensions majeures entre la crise économique et la crédibilité politique, entre les politiques d'austérité et la nécessité de la croissance économique, entre la liberté individuelle et la solidarité sociale, entre l'identité nationale et l'unité globale, entre la tradition et la sécularisation, entre la crise de la famille et la diminution de la natalité, entre la crise de la vie spirituelle et la détérioration de la vie sociale. Face à ces tensions, qui provoquent souvent la confusion et l'incertitude chez les citoyens européens, on devrait encourager de manière plus intense la coresponsabilité et la coopération entre les États membres de l'Union, mais aussi le dialogue de l'Union avec les citoyens européens, mal informés ou peu motivés, en vue de soutenir le projet européen. D'autre part, l'Union Européenne n'est pas aimée lorsqu'elle émet des recommandations qui affectent négativement l'identité culturelle et religieuse traditionnelles des citoyens européens, ou quand elle ne parvient pas à accroître la confiance des citoyens européens dans les programmes qu'elle développe.Par conséquent, nous considérons qu'une participation plus active des citoyens dans les affaires européennes est nécessaire. À cet égard, par exemple, le Patriarcat Roumain soutient activement l'initiative citoyenne européenne (instrument rendu possible par le Traité de Lisbonne – voir l'article 11 paragraphe 4 du Traité sur l'Union Européenne/TUE), qui est appelée «Un de nous» et vise à renforcer le niveau de protection juridique, dans l'Union européenne, de la dignité humaine, du droit à la vie et à l'intégrité de chaque être humain depuis sa conception.

La Roumanie étant l'Etat membre de l'Union Européenne avec le plus grand nombre de chrétiens orthodoxes, l'Eglise Orthodoxe Roumaine encourage la coopération et la solidarité européennesDans le contexte de la crise actuelle, les Églises en Europe contribuent déjà au développement de cette solidarité sociale, en particulier dans les pays sévèrement touchés par la crise, comme la Grèce et le Chypre. En Roumanie, l'Eglise développe des projets financés par l'Union Européenne dans le domaine de l'inclusion sociale, de l'éducation des enfants et des jeunes, de la restauration de monuments historiques, religieux et civils, et même dans le domaine de l'agriculture. Un protocole de coopération entre le Patriarcat Roumain et le Ministère de l'Agriculture et du Développement Rural de la Roumanie a récemment été signé, en vue d'encourager l'utilisation des fonds européens pour le développement agricole par le biais de divers programmes. Nous espérons que les fonds distribués par l'Union Européenne pour l'agriculture vont augmenter dans l'avenir pour la Roumanie aussi.Un projet européen majeur nécessite de fortes convictionsEn conclusion, la crise actuelle appelle tous les pays européens et tous les citoyens européens à manifester une plus grande coresponsabilité, coopération et solidarité, c'est-à-dire une plus grande unité. Les chefs religieux en Europe peuvent également contribuer à surmonter la crise actuelle en appelant à la coresponsabilité et à la solidarité, à travers la prière et l'action, en cultivant l'espoir et la confiance dans l'effort commun pour améliorer la situation actuelle. Toutefois, lorsque tout change trop vite dans la société du point de vue technique, économique et politique, beaucoup de gens trouvent dans la religion un repère majeur pour la continuité et la préservation de l'identité spirituelle et culturelle, ethnique ou nationale. Et la diversité spirituelle et culturelle de l'Europe est sa grande richesse qui doit être préservée, même si elle ne peut être quantifiée économiquement ou financièrement. À cet égard, le dialogue de l'Union Européenne avec les Eglises, les communautés religieuses et philosophiques est en même temps un acte démocratique et de respect pour les citoyens européens, pour leur foi et leur culture, indépendamment de leur prospérité matérielle.Je vous remercie de votre attention!† DANIELPatriarche de l'Eglise Orthodoxe Roumaine 

„Dorim în primul rând să mulțumim Excelenței Sale José Manuel Barroso, pentru invitația adresată de a participa la întâlnirea anuală a liderilor religioși din Europa cu înalți reprezentanți ai instituțiilor europene. Tema, de anul acesta, care aniversează 20 de ani de la introducerea prin Tratatul de la Maastricht din 1992 a conceptului de cetățenie europeană, este una actuală, deoarece crizele multiple care afectează Europa azi diminuează încrederea cetățeanului în proiectul Europa unită. Prosperitatea pusă sub semnul întrebării. Uniunea Europeană este un experiment unic, aflat în construcție, pe baza unei sinteze de valori: libertatea, statul de drept, democrația, drepturile omului, solidaritatea ș.a.. Idealul sau proiectul european inițial avea două aripi sau motivații majore care i-au permis să se înalțe foarte mult.

Aceste două motivații erau pacea și solidaritatea între statele Europei. Iar motorul care a propulsat cu forță proiectul european a fost prosperitatea materială, ca urmare a unei creșteri economice susținute. Însă, ultimii ani au arătat că prosperitatea Europei a slăbit din cauza mai multor crize: criza economico-financiară, criza socială și criza de credibilitate a instituțiilor. Ori-cum, când motivația prosperității materiale imediate slăbește, ea trebuie completată cu o motiva-ție spirituală sau morală solidă, care să promoveze corectitudinea, echitatea, eradicarea corupției, a fraudei și a evaziunii fiscale în societate.Criza actuală – un apel la înțelepciune și solidaritate. Criza economică actuală cere statelor membre și tuturor cetățenilor europeni moderație și vigilență în folosirea banilor și cheamă Uniunea Europeană să progreseze în înțelepciune și solidaritate, adică să răspundă noilor probleme apărute ca tensiuni majore între criza economică și credibilitatea politică, între politicile de austeritate și nevoia de creștere economică, între libertatea individuală și solidaritatea socială, între identitatea națională și unitatea globală, între tradiție și secularizare, între criza familiei și diminuarea natalității, între criza vieții spirituale și degradarea vieții sociale. În fața acestor tensiuni, care creează adesea confuzie și incertitudine în rândul cetățenilor europeni, trebuie promovate mai intens coresponsabilitatea și cooperarea între statele membre ale Uniunii, dar și dialogul Uniunii cu cetățenii europeni, insuficient informați sau insuficient motivați, pentru a susține proiectul european. Pe de altă parte, Uniunea Europeană nu este iubită când emite și unele recomandări care afectează negativ identitatea culturală și religioasă tradițională a cetățenilor europeni sau când nu reușește să intensifice încrederea cetățenilor europeni în programele elaborate de ea.De aceea, credem că este necesară implicarea mai activă a cetățenilor în inițiative europene. În acest sens, de pildă, Patriarhia Română sprijină activ o inițiativă cetățenească europeană (instrument devenit posibil prin Tratatul de la Lisabona – art. 11(4) din TUE), care se numește „Unul dintre noi” și urmărește ridicarea nivelului de protecție juridică în Uniunea Europeană a demnității umane, a dreptului la viață și a integrității fiecărei ființe umane de la concepție.România fiind statul membru al Uniunii Europene cu cei mai mulți creștini ortodocși, Biserica Ortodoxă Română încurajează cooperarea și solidaritatea europeană.În contextul crizei actuale, Bisericile din Europa contribuie deja la dezvoltarea solidarității sociale, în special în țări puternic afectate de criză, ca Grecia și Cipru. În România, Biserica dezvoltă proiecte cu finanțare europeană în domeniul incluziunii sociale, al educației copiilor și tinerilor, în domeniul restaurării monumentelor istorice, religioase și civile, și chiar în domeniul agriculturii. Recent, a fost semnat un protocol de colaborare între Patriarhia Română și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România cu scopul de-a încuraja folosirea fondurilor europene pentru dezvoltarea agriculturii prin diverse programe. Sperăm din partea Uniunii Europene ca aceste fonduri destinate agriculturii să crească în viitor și pentru România.

Un proiect comunitar major cere convingeri puterniceÎn concluzie, criza actuală cheamă toate statele Europei și pe toți cetățenii europeni la mai multă coresponsabilitate, cooperare și solidaritate, adică la mai multă unitate. Liderii religioși din Europa pot contribui, de asemenea, la depășirea crizei actuale prin apelul la coresponsabilitate și solidaritate, prin rugăciune și acțiune, prin cultivarea speranței și încrederii în efortul comun de-a ameliora situația actuală. Totuși, într-o lume aflată în proces de globalizare rapidă, când în societate totul se schimbă prea rapid din punct de vedere tehnic, economic și politic, un mare număr de oameni găsesc în religie un reper major de continuitate și de conservare a identității spirituale și culturale, etnice sau naționale. Iar diversitatea spirituală și culturală a Europei este marea sa bogăție care trebuie păstrată, chiar dacă nu poate fi cuantificată economic sau financiar. În acest sens, dialogul Uniunii Europene cu Bisericile, comunitățile religioase și filosofice este în același timp un act democratic și de respect pentru cetățenii europeni, pentru credința și cultura lor, indiferent de prosperitatea lor materială. Vă mulțumesc pentru atenție!

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 2013

2.3.2.Lucrările Congresului Internațional de Teologie

În Aula Magna „Teoctist Patriarhul”, a Palatului Patriarhiei Ortodoxe Române, din București, s-au desfășurat, în zilele de 3 și 4 octombrie, 2013, lucrările Congresului Internațional de teolo- gie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae – astăzi”. Sesiunea festivă de deschidere s-a desfășurat joi dimineață și a fost moderată de către Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal.

Cuvântul de deschidere a fost rostit de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și s-a intitulat: „Anul comemorativ Dumitru Stăniloae – recunoștință, comuniune și conlucrare”.
În continuare, s-a dat citire unor mesaje din partea unor instituții ale statului și din partea participanților la acest eveniment. Astfel, din partea Secretariatului de Stat pentru Culte a dat citire mesajului Dl. Victor Opaschi, secretar de stat, care a vorbit despre teologia profundă a părintelui Stăniloae. Următorul mesaj a fost din partea Academiei Române și a fost susținut de către președintele instituției, Dl. acad. Ionel Haiduc, care a spus despre Părintele Stăniloae, printre altele, că a fost un mare teolog și patriot. Sesiunea a continuat cu prezentarea din partea Universității București care a fost susținută de rectorul instituției, Dl. prof. univ. dr. Mircea Dumitru, care a vorbit despre Teologia Iubirii abordată de părintele Dumitru Stăniloae. A urmat expunerea Pr. prof. univ. dr. Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București care a fost intitulată Receptarea operei Părintelui Stăniloae în teologia academică românească. Ultima prezentare din această expunere a aparținut D-nei Elena Solunca Moise și a avut titlul Receptarea operei Părintelui Dumitru Stăniloae în cultura laică.

Sesiunea I s-a încheiat prin vernisarea expoziției Opera Părintelui Stăniloae, organizată de Biblioteca Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române  în Sala „Europa Christiana”.

În sesiunea a II-a a fost moderator Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului. În cadrul acesteia Dna. Lidia Stăniloae a vorbit despre Părintele Dumitru Stăniloae și despre opera sa.

La finalul evocării, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Dlui. prof. univ. dr. Mircea Dumitru – rectorul Universității din București și D-nei Lidia Stăniloae Diploma și Distincția omagială Părintele Dumitru Stăniloae. Această sesiune a fost finalizată prin vizionarea filmului documentar Părintele Profesor Dumitru Stăniloae realizat de TRINITAS TV.

În cea de-a doua parte a zilei, lucrările congresului s-au desfășurat în Sala „Conventus“ din Palatul Patriarhiei.

Cea de-a III-a sesiune a fost moderată de IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, și a reunit comunicările științifice ale PS Mitrofan Kodic, Episcopul sârb al Americii de Est, Privire comparativă între teologia părintelui Dumitru Stăniloae, teologia Sfântului Nicolae Velimirovici și cea a cuviosului Justin Popovici, prof. univ. dr. Hermann Pitters, Receptarea operei părintelui Stăniloae în spațiul german, pr. dr. Jean Boboc, Receptarea operei părintelui Stăniloae în spațiul francofon, pr. dr. Ioan Ioniță, Aspecte ale receptării teologiei părintelui Stăniloae în spațiul nord-american, și prof. univ. dr. Christos Arabatzis Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae în mediul academic grecesc.

Cea de-a IV-a și ultima sesiune a zilei de congres internațional a fost moderată de conf. univ. dr. Cristinel Ioja, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Arad. Comunicările științifice au fost susținute de arhim. prof. Marcel Pavuk, Învățătura despre patimi și lupta împotriva acestora în operele părintelui Dumitru Stăniloae și ale asceților ruși din sec. XIX: analiză comparată“, conf. univ. dr. Ciprian Streza, Importanța viziunii liturgice și ascetice a părintelui Dumitru Stăniloae privind chemarea omului de a intra prin Hristos la Tatăl, în stare de jertfă, și conf. univ. dr. Emil Bartoș, Doctrina despre justificare prin credință în teologia ortodoxă și reformată. Un studiu comparativ între gândirea părintelui Dumitru Stăniloae și Jean Calvin.

A doua zi a lucrărilor Congresului internațional de Teologie dedicat Părintelui Dumitru Stăniloae s-a desfășurat vineri, 4 octombrie.

Sesiunea a  V-a desfășurată în Sala „Conventus” l-a avut ca moderator pe Pr. prof. univ. dr. Dumitru Megheșan și a reunit comunicările științifice ale Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Hristos, Ipostasul suprem al ipostaselor create, la Părintele Stăniloae, Prof. dr. Serghei Chiursanov, Principiul trinitar al unității în diversitate în teologia părintelui Dumtiru Stăniloae în contextul antropologiei teologice ortodoxe,

Pr. prof. univ. dr. Adrian Niculcea Personalismul la Părintele Stăniloae – semnificații și actualitate, Pr. lect. univ. dr. Gheorghe Holbea, Patristica restauratio" în opera Părintelui Stăniloae, Pr. prof. univ. dr. Ioan Tulcan, Teologie și teologi în viziunea Părintelui Stăniloae și receptarea acesteia în teologia românească contemporană, Dl. Costion Nicolescu,Receptarea Părintelui Stăniloae in cultura laică.

În cadrul sesiunii a VI-a moderator a fost Pr. prof. univ. dr. Viorel Ioniță și comunicările științifice au fost susținute de Pr. prof. univ. dr. Vaier Bel, Teologia mărturisitoare a Părintelui Stăniloae și receptarea ei astăzi, Pr. prof. univ. dr. Sterea Tache, Contribuția cosmologică a Părintelui Stăniloae și receptarea ei în teologia românească, Conf. univ. dr. Adrian Nicolae Lemeni, Contribuții apologetice în opera Părintelui Stăniloae și receptarea lor în teologia academică, Pr. prof. univ. dr. Dumitru Megheșan, Eshatologia Părintelui Stăniloae și receptarea ei în teologia românească, Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, Teologia muzicii bisericești în opera Părintelui Stăniloae, Pr. prof. Vadim Bogoslovski, O analiză a moștenirii orale a părintelui Dumitru Stăniloae.

Sesiunea a VII-a a fost moderată de  Pr. prof. univ. dr. Ioan Tulcan, iar comunicările au fost susținute de Prof. em. dr. Jiirgen Moltmann, Părintele Dumitru Stăniloae în context ecumenic –  referat prezentat de pr. prof. dr. Viorel Ioniță, Prof. dr. Daniel Munteanu, Influenta teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae asupra teologiei trinitare și ecologice a lui Jiirgen Moltmann, Conf. univ. dr. Vasile Cristescu, Antropologia și hristologia Părintelui Stăniloae în dialog cu teologia apuseană  – Wolfhart Pannenberg, Pr. lect. univ. dr. Sorin Șelaru, Contribuția Părintelui Stăniloae la dialogul oficial dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică, Pr. prof. univ. dr. Constantin Pătuleanu, Contribuția Părintelui Stăniloae la dialogul oficial dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică din Germania, Pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel, Părintele Stăniloae – principii teologice și misionare.

Sesiunea a VIII-a desfășurată tot în Sala „Conventus”  l-a avut ca moderator pe Pr. prof. univ. dr. Ștefan Buchiu.  Prof. univ. dr. Cristinel Ioja, Părintele Stăniloae, creație și restaurare în teologia ortodoxă. Receptarea gândirii sale în areopagul culturii române contemporane, Pr. conf. univ. dr. Gheorghe Zamfir, Eclesiologia Părintelui Dumitru Stăniloae și receptarea ei în teologia academică, și Pr. conf. univ. dr. Nicolae Moșoiu, Forma Bisericii; perspectiva mistică a Părintelui Stăniloae asupra eclesiologiei și importanța receptării acesteia în contextul actual, au fost cei care au susținut ultimele lucrări științifice ale congresului.

Lucrările congresului s-au încheiat sâmbătă, 5 octombrie 2013, prin slujba Parastasului pentru Părintele Dumitru Stăniloae oficiată în Biserica „Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Cernica din județul Ilfov. Cu acest prilej, Patriarhul României a rostit un cuvânt intitulat: Odihnă în pacea și iubirea Preasfintei Treimi.

La finalul slujbei de pomenire a fost lansată lucrarea Părintele Dumitru Stăniloae – mărturii și evocări, apărută recent la Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. Volumul a fost prezentat de Părintele Profesor Viorel Ioniță, de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Capitală. La final, a fost săvârșită slujba Trisaghionului la mormântul Părintelui Dumitru Stăniloae din cimitirul Mănăstirii Cernica.

Congresul Internațional de teologie dedicat Părintelui Dumitru Stăniloae a fost organizat de Sectorul teologic-educațional al Administrației Patriarhale și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.

Timp de două zile, au susținut prelegeri ierarhi, oameni de cultură și profesori de teologie din țară și din străinătate (Germania, Franța, Statele Unite ale Americii, Rusia, Ucraina, Grecia, Serbia) care cunosc și promovează teologia Părintelui Dumitru Stăniloae în țările din care provin. Receptarea operei Părintelui Stăniloae a fost abordată, în cadrul lucrărilor, pe trei direcții: în teologia academică, în țară și în străinătate; în viața și în spiritualitatea monahală și în cultura laică. Participanții au avut prilejul să rememoreze cu acest prilej și personalitatea Părintelui.

2.3.3. Pastorale ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române

Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române, mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi, au comemorat, în Pastorarele și Epistolele lor, personalitățile Sfinților Împărați Con-stantin și Elena, contribuția lor la începutul unei noi ere în istoria comunității uma-ne, începutul unei tradiții cu evidente conotații umaniste, identificarea unor noi posi-bilități de valorificare a personalității umane.

Un elogiu deosebit al Sfinților împărați se află în „Pstorala la Învierea Domnului, 2013”, a Preafericitului Părinte DANIEL, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bise-ricii Ortodoxe Române, precum și în cele ale:

†Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit TEOFAN al Moldovei și Bucovinei,

†Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit LAURENȚIU al Ardealului,

†Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit ANDREI al Clujului, Maramureșului

și Sălajului,

† Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit IRINEU al Olteniei,

† Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit NICOLAE al Banatului,

† Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit PETRU al Basarabiei

† PS Macarie Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord, și ale altor ierarhi ai Bisericii noastre.

Pastorală a Sf. Sinod privind Anul Omagial Sf. Împărați Constantin și Elena

Iubiți frați și surori în Domnul,

Anul 2013 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul  omagial  al  Sfinților, întrucât se împlinesc 1700 de ani de la emiterea, de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare, a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313. Prin acest document unic, deosebit de important prin consecințele sale în viața Bisericii, a fost garantată libertatea credințelor religioase și proclamarea încetării persecuției împotriva creștinilor pe tot cuprinsul vastului Imperiu Roman. După aproape 300 de ani în care Imperiul Roman adoptase față de creștinism o atitudine ostilă, ce mergea de la toleranță îngăduitoare sau disprețuitoare până la persecuția cea mai fățișă și mai violentă, creștinii și-au dobândit libertatea de manifestare religioasă, după ce multă vreme au fost închiși, torturați, mutilați și uciși în chinuri mari pentru numele și Evanghelia Mântuitorului Hristos, așa cum El însuși îi avertizase pe ucenicii Săi, zicând:„Dacă M‐au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni… Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu” (In. 15, 20-21). Pe acești creștini, prigoniți până la moarte, Biserica i-a cinstit permanent și i-a inclus în calendar, iar moaștele sfinților martiri episcopi, preoți, diaconi, bărbați, femei, tineri și copii din toate stările sociale ale acelor timpuri, precum și ale martirilor târzii sau neomartirilor sunt așezate la temelia sau Altarul tuturor lăcașurilor de cult ortodoxe, din cele mai vechi timpuri și până azi. Memoria și evlavia Bisericii îi păstrează și îi cinstește pe Împărații Constantin și Elena ca Sf inți, Întocmai cu Apostolii, deși au trăit la peste două secole după ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Împărat Constantin este primul conducător creștin al Imperiului Roman și a fost chemat la misiune de Hristos, prin arătarea semnului Sfintei Cruci, asemeni Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Împărat Constantin s-a convertit în mod minunat în anul 312 când, în ajunul luptei împotriva lui Ma-xențiu de la Pons Milvius (podul Vulturului) din apropierea Romei, Hristos Domnul i-a descoperit în lumină pe cer, în miezul zilei, semnul Crucii Sale, însoțit de îndemnul: „În acest semn vei învinge!”, iar în timpul nopții, în vis, i-a întărit această dumnezeiască descoperire .Astfel, venirea pe tronul Imperiului a Sfântului Împărat Constantin este strâns legată de conver-tirea sa la credința în Hristos sub semnul luminos al Sfintei Cruci, iar ascensiunea și importanța sa politică este marcată de emiterea în anul 313, la Mediolanum (Milano), aEdictului de libertate religioasă, o piatră de hotar în istoria lumii, deoarece, luând, după cum se spune în tropar,  „Chemare nu de la oameni, ci de la Dumnezeu”, Sfântul Împărat Constantin a schimbat situația grea a creștinilor din Imperiul Roman și a deschis noi căi de împlinire a rolului Bisericii în societate. Și credința Sfintei Împărătese Elena este pecetluită de semnul de viață făcător al Crucii Mântuitorului, pe care ea a descoperit-o, cu multă rugăciune, osteneală și smerenie, în pământul Ierusalimului, și care, mai apoi, a fost înălțată solemn în văzul poporului creștin de episcopul cetății, Macarie I, la 14 septembrie 326. În  conștiința  Bisericii  creștine  și  a  întregii  umanități  Sfântul  Împărat Constantin și mama sa, Sfânta Împărăteasă Elena, au rămas nu numai apărători ai libertății religioase și buni credincioși, ci și mari civilizatori ai epocii lor și apărători ai demni-tății persoanei umane, ai omului creat după chipul lui Dumnezeu. Astfel, legislația constantiniană a cuprins legi prin care episcopii și preoții au primit dreptul de a proclama, în biserici, eliberarea sclavilor creștini; legi prin care erau protejate logodna și căsătoria și au fost interzise adulterul și avortul; legi care interziceau tortura, uciderea sclavilor de către stăpâni și stigmatizarea feței oricărui deținut; legi prin care erau protejați copiii abandonați, copiii minori și copiii orfani; legi prin care se interzicea abandonarea copiilor nou născuți, răpirea copiilor, vânzarea copiilor din motive de sărăcie, iar părinții săraci trebuiau ajutați de fisc sau din vistieria personală a Împăra- tului. Toate acestea erau prevederi legale, revoluționare, pentru mentalitățile sociale păgâne de la începutul secolului al IV‐lea, și au devenit repere definitorii pentru matricea spirituală a Europei și a întregii umanități. Îi cinstim pe Sfinții Împărați Constantin și Elena pentru că, prin viața și faptele lor, au fost mărturisitori ai lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om, din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. De asemenea, îi cinstim pentru că au fost împreună lucrători cu Biserica în activitatea social-filantropică și de înnoire morală a societății. Sfinții Împărați nu numai că i-au eliberat pe episcopi și preoți din închisoare, arătând un respect deosebit față de slujitorii Bisericii, dar au dăruit Bisericii, pentru a fi locașuri de cult, edificii imperiale de judecată, care au purtat și pe mai departe numele de „basilica”, nume păstrat în limba română sub termenul de „biserică”. Gestul a reprezentat o compensație pentru pierderile suferite de creștini în timpul persecuțiilor, când multe lăcașuri de închinare au fost dărâmate de împărații prigonitori romani iar bunurile, aparținând comunităților creștine, au fost răpite de persecutori. Sfinții Constantin și Elena, deși au condus Imperiul într-o vreme în care împăratul era considerat și cinstit precum un zeu, având statuie în templele păgâne, au refuzat această cinstire idolatră și s-au comportat ca modele de viață creștină și de stăruință în credință, de conducători creștini înțelepți, implicați în ajutorarea aproapelui, preocupați de respectarea libertății și demnității umane. Ei sunt rugători pentru noi, în fața tronului lui Dumnezeu, dar și îndrumători ai noștri prin exemplul vieții lor, întrucât au asigurat o educație creștină alea-să copiilor și au ocrotit familia creștină. Sfânta Împărăteasă Elena este un model de mamă creștină, care îi oferă fiului său, Sfântul Împărat Constantin, o educație luminată de credința în Hristos, care are ca temelie iubirea față de Dumnezeu și față de semeni. Sfinții Împărați Constantin și Elena au înființat, sprijinit sau au încurajat activitatea a numeroase așezăminte sociale, care exprimau dragostea creștină față de aproapele aflat în suferință, precum:  orfelinate, spitale, leprozerii, așezăminte pentru săraci, pentru fecioare sau văduve, pentru primirea străinilor.

Sfânta Împărăteasă Elena s-a implicat direct în construirea, la Constantinopol, a unui azil pentru văduve, precum și a unor așezăminte pentru primirea străinilor, la Ierusalim, Constantinopol și Sevasta. În iconografia ortodoxă, Sfinții Împărați Constantin și Elena au așezată, între ei, Sfânta Cruce, pentru că Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfânta Elena în pământ. Icoana lor transmite, astfel, un sens duhovnicesc, înțelegând că Sfânta Cruce, semnul iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu întrupat, unește tainic cerul și pământul, lumea nevăzută și cea văzută, cele inteligibile și cele sensibile, în iubirea infinită și eternă a Preasfintei Treimi. În lumina acestui tip de înțelepciune divină, Sfinții Împărați Constantin și Elena au înțeles că, după modelul și cu puterea lui Hristos, iubirea jertfelnică pentru binele celor mulți este flacăra și puterea misiunii creștine în lume. Sfinții Împărați Constantin și Elena au promovat și au protejat dezvoltarea artei și arhitecturii creștine, prin construirea de lăcașuri de închinare pe tot teritoriul Imperiului: două biserici în Ierusalim, Biserica Învierii și Biserica Înălțării, una în Bethleem , Bisericaa Nașterii Domnului, mai multe biserici în Constantinopol, în Roma, în Trier, în Germania, în Nicomidia, precum și în Antiohia. Totodată, prin construirea noii capitale, la Constantinopol, inaugurată la 11 mai, 330, Sfântul Împărat Constantin a rămas în istoria lumii ca fondator de civilizație și cultură creștină și cel care a zguduit din temelii păgânismul și idolatria. În poziția politică înaltă pe care au ocupat-o, Sfinții Împărați Constantin și Elena s-au dovedit adevărați slujitori misionari ai lui Hristos și exemple inegalabile de cooperare a Statului cu Biserica. Expresii ale slujirii misionare a Sfinților Împărați Constantin și Elena, ale apostolatului lor mirean în lumina Crucii lui Hristos, au fost convocarea primului Sinod Ecumenic, la Niceea, în anul 325, Sinod care a proclamat învățătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevărat  din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s‐au făcut” (Simbolul credinței sau Crezul), și reflectarea valorilor evanghelice în legislația constantiniană prin cele 361 de norme legislative relevante pentru credință și morală, inclu-siv generalizarea duminicii, sărbătoarea săptămânală a creștinilor, ca zi de odihnă în Imperiu. De asemenea, Sfinții Împărați Constantin și Elena, ca slujitori misionari ai lui Hristos, au promovat și susținut pelerinajul la locurile sfinte. Este binecunoscut faptul că Împărăteasa Elena a făcut un pelerinaj la Ierusalim, în anul 326, pentru a găsi Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, iar Împăratul Constantin, însuși, a mers în pelerinaj la Ierusalim, pentru a participa la sfințirea Bisericii Învierii Domnului, în data de 13 septembrie 335. Sfântul Împărat  Constantin, originar din sudul Dună-rii, de la Naisus, azi orașul Niș, din Serbia, a păstrat o legătură directă atât cu provincia sa natală, Dacia Mediteranea, dar și cu teritoriul actualei Românii, locuit atunci de daco-romani. Realiză-rile sale cele mai importante, în această zonă, au fost recucerirea unei părți din fosta Dacie Traiană, adică Banatul, Oltenia și Muntenia, pe care o realipește Imperiului Roman; extinde asupra acestor ținuturi administrația imperială civilă și religioasă și le întărește din punct de vedere militar, înzestrându-le cu cetăți, castre, forturi și drumuri de acces, între care podul de piatră, numit și Podul lui Constantin, al cărui capăt de nord era în cetatea Sucidava, localitatea românească Celei. Odată cu perioada constantiniană, în teritoriul nord dunărean situația Bisericii și a creștinilor se îmbunătățește, ca urmare a libertății credinței, a promovării creștinismului ca religie oficială și a renașterii vieții urbane, Sfântul Împărat Constantin continuând misiunea apostolică de creștinare a populației, începută de Sfântul Apostol Andrei în Sciția Mică (Dobrogea de azi). Cinstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena în Biserica Ortodoxă Română este prezentă din cele mai vechi timpuri, pentru că domnitorii și boierii români, urmând exemplul acestor Împărați creștini, au ridicat biserici, au apărat și au ajutat Biserica. În zilele noastre, ca semn de evlavie și cinstire a Sfinților Împărați Constantin și Elena, în multe localități sunt locașuri de cult parohiale sau mănăstirești puse sub ocrotirea lor, iar peste 1 milion 700 de mii de români poartă numele sau derivate ale numelor Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Iubiți fii și fiice duhovnicești în Domnul,

Sfinții Împărați Constantin și Elena se bucură și astăzi de o evlavie deosebită, datorită credinței, dragostei de Dumnezeu, milosteniei și jertfelniciei care caracterizau viața lor zilnică. Ca apără-tori ai libertății creștine și ctitori de lăcașuri sfinte, Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt modele de slujire a Bisericii și de mărturisire a Mântuitorului Iisus Hristos în societate și în familie, prin îmbinarea armonioasă dintre înțelepciune și rugăciune, credință și dărnicie. Pentru lumea contemporană secularizată, depărtată de Hristos și debusolată în căutările ei, înțelegerea celor mai importante aspecte din viața și activitatea Sfinților Împărați Constantin și Elena reprezintă o cale de urmat în trăirea și promovarea valorilor morale în societate, întrucât sfinții  sunt  învățătorii  noștri.  După  modelul  constantinian, înțelepciunea soluțiilor și direcțiilor adoptate de conducătorii politici pot conduce la bunăstarea și pacea societății noastre, marcată de prea multe conflicte și de prea puțină înțelegere și dragoste a unora pentru alții.

Anul omagial a fost sărbătorit în eparhiile din țară și străinătate, în parohii și mănăstiri, în centrele culturale și școlile teologice din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române. Reflectarea în acest An omagial la reformele epocii constantiniene, în plan instituțional și administrativ, militar, juridic și, mai ales, religios ne arată rolul fundamental al credinței în unitatea și progresul societății și ne oferă prilejul de a sublinia importanța majoră a conducătorului creștin înțelept în lumea actuală, în care credința și valorile tradiționale sunt contestate și atacate.

Preacuvioși și Preacucernici Părinți; 

Iubiți frați și surori în Domnul,

Tot în anul 2013 am comemorat pe Părintele Dumitru Stăniloae, la împlinirea a 110 de ani de la nașterea sa și a 20 de ani de la mutarea din această viață. Considerat „cel mai mare teolog al secolului al XX‐lea”, Părintele Dumitru Stăniloae a cunoscut în profunzime și a folosit în toate operele și studiile sale teologice gândirea și scrierile Sfinților Părinți, pe care le-a prezentat într-o formă vie și actuală. Întreaga sa operă este o sinteză neo-patristică creatoare, pe care a realizat-o nu doar citind, citând și traducând operele Sfinților Părinți, ci continuând în duhul Sfinților Părinți reflecția teologică ortodoxă. Părintele Dumitru Stăniloae nu se referă doar la teologia Sfinților Părinți, ci preia temele majore din literatura patristică, le adâncește și le continuă, în dialog cu contextul socio‐cultural și misionar al epocii noastre.

În monumentala „Filocalie”, în 12 volume, notele explicative constituie aprofundări teologico-mistice de o copleșitoare bogăție spirituală, încât, prin strădania de o viață a Părintelui Stăniloae, Sfinții Părinții devin contemporani și prieteni cu cititorii teologiei acestui mare dascăl și teolog român. Despre Părintele Profesor Dumitru Stăniloae putem vorbi numai la prezent, el fiind o făclie de Înviere pentru teologia și spiritualitatea Bisericii noastre. Purtător al unei mărturii mature și rodnice, luminoasă și plină de speranță, Părintele Dumitru Stăniloae rămâne pentru noi un mare dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii Ortodoxe, precum și o frumoasă pildă care trebuie să ne inspire constant. Prin teologia sa vastă, profundă și bogată, ca sinteză creatoare între Tradiție și actualitate, Părintele Dumitru Stăniloae rămâne în memoria Bisericii un mărturisitor al iubirii divine și un apărător al demnității umane, atât în timp de libertate, cât și în timp de prigoană. Pentru Părintele Dumitru Stăniloae, persoana umană este permanentă taină și permanentă noutate. Om al rugăciunii tainice, el a scris și promovat o teologie care îndeamnă mereu la rugăciune, la unirea omului cu Dumnezeu, Izvorul vieții și bucuriei veșnice. Profunzimea sintezei neo-patristice creatoare a Părintelui Dumitru Stăniloae este un model care trebuie urmat în toată teologia noastră pentru a rămâne constant fideli Sfintei Evanghelii a lui Hristos, pentru a ne menține neîntrerupt în comuniune cu Sfinții Părinți ai Bisericii și pentru a elabora astăzi o teologie misionară, care leagă textul Sfintelor Scripturi de contextul istoric al vieții creștine.

Iubiți fii și fiice duhovnicești în Domnul,

Cu părintească dragoste, la încheierea acestui an în care am cinstit modele sfinte de viață, vă îndemnăm ca, în lumina credinței și a faptelor creștine ale Sfinților Împărați Constantin și Elena, să iubiți pe Hristos și Biserica Sa, să promovați și să apărați demnitatea persoanei umane și binele comun, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră. La încheierea unui an de cinstire liturgică și omagiere deosebită a Sfinților Împărați Constantin și Elena, să luăm aminte la virtuțile Sfântului Împărat Constantin pentru eliberarea creștinilor de persecuții și apărarea Bisericii, pe care le-a susținut constant și cu fermitate, dând măsura numelui pe care îl purta (lat.  „constans”, „constantis” = „constant”, „ferm”), dar și la faptele minunate ale credin-ței Sfintei împărătese Elena care strălucesc și astăzi și luminează viața multor creștini, așa cum însuși

numele său o spune (gr. „helane” = „torță”, „făclie”, „foc sacru” sau gr.„hele” = „lumină arzătoare a Soarelui”. Să îi cinstim pe Sfinții Împărați Constantin și Elena care, prin credință și fapte bune, au primit cununa cerească nemuritoare, ostenindu-ne și noi în ajutorarea sfintei Biserici pentru lucrarea ei liturgică, pastorală și misionară. Sfătuim părinții să apere demnitatea familiei și a persoanei umane prin nașterea, creșterea și educarea pruncilor, să acorde mai mult  timp copiilor, învățându-i să cultive credința, speranța și dragostea, libertatea de a face binele și nu răul, spre a aduce bucurie celor din jurul lor, și să își cinstească înaintașii. Pentru a păstra vie evlavia noastră, în această perioadă a Postului Nașterii Domnului, toate învățăturile morale, precum și deprin-derile practice și duhovnicești acumulate pe durata acestui An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena, vă îndemnăm să organizați la parohii, mănăstiri, protopo-piate și la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine și medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflați în suferință și în lipsuri, familii defavorizate cu mulți copii, persoane singure fără copii sau rude, astfel încât „prisosințavoastră să împlinească lipsa acelora”, (II Corinteni 8, 14). Ne rugăm lui Dumnezeu pentru toți cei care iubesc și ajută Biserica în lucrarea ei sfințitoare și mântuitoare, îi prețuim și îi povățuim părintește ca, după modelul Sfinților Împărați Constantin și Elena, care au ajutat mult la construirea și dotarea bisericilor cu cele trebuincioase, să-și exprime cu putere, iubire și credincioșie dragostea către Dumnezeu și să continue să ajute Sfânta Sa Biserică în ducerea la îndeplinire a atâtor lucrări de care au trebuință comunitățile creștine ortodoxe românești.Lumina credinței, a apostolatului misionar, a lucrării ziditoare de ctitorii și a faptelor creștine ale Sfinților Împărați Constantin și Elena, care a fost urmată peste veacuri de mulți împărați, regi, principi și conducători creștini, să fie un îndemn puternic și o călăuză pentru conducătorii de azi, care au datoria de a lucra în folosul semenilor lor și de a susține Biserica printr-o cooperare eficientă în diferitele ei domenii de activitate, dar mai ales în cel al asistenței sociale și medicale spre a asigura binele comun în societatea noastră.

Preacuvioși și Preacucernici Părinți; Iubiți frați și surori în Domnul,

Cu nădejdea că îndemnul nostru pastoral va fi o întărire în credință și o chemare la fapta cea bună în folosul semenilor bolnavi și neajutorați, ne rugăm Domnului Iisus Hristos de la care vine „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”, (Iacob 1, 17), să vă binecuvinteze pe toți cu iubirea, mila și bunătatea Sa dumnezeiască, spre a arăta mai ales în vremea Postului Crăciunului multă rugăciune și grijă pentru cei bolnavi, precum și milostenie față de toți cei neajutorați. În felul acesta ne vom pregăti mai bine pentru slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”,(Simbolul credinței sau Crezul) .Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să f ie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13).

(Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu prilejul Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena se citește în toate bisericile ortodoxe din Patriarhia Română în prima duminică din postul Nașterii Domnului – 17 noiembrie 2013).

† Teofan, prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei

Iubiților preoți din parohii, Cuvioșilor viețuitori ai sfintelor mănăstiri și Drept-credinciosului popor al lui dumnezeu din Arhiepiscopia Iașilor: Har, bucurie, iertare și ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime Preaslăvit – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt

„Glas în ramă s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mîngâiată pentru că nu sunt”.(Mt. 2, 18)

Iubiți frați preoți, Iubiți frați și surori în Hristos-Domnul,

Ne-a învrednicit Dumnezeu să întâmpinăm și anul acesta slăvitul praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Ca de fiecare dată, sălășluirea Fiului lui Dumnezeu printre oameni aduce în suflete bucurie, pace și nădejde. De la copii, până la cei în vârstă, cu toții suntem cuprinși de taina cea negrăită a întrupării, încercând a o trăi fiecare după putere: înălțând lui Dumnezeu doxologie în biserici, regăsindu-ne în jurul mesei și a căldurii căminului, revărsând puțină alinare asupra celor sărmani sau aflați în suferință, ducând mai departe tradiția strămoșească a colindatului. Cu adevărat, contemplăm astăzi „taina străină și preaslăvită: cer fiind peștera, scaun de heruvimi fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat cel neîncăput, hristos dumnezeu”. Dumnezeu s-a coborât printre oameni din multa sa iubire pentru ei. „căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe fiul său cel unul-născut l-a dat ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”

Dreptmăritori creștini, iubiți și iubitori de Hristos,

Născându-Se Hristos, îngerii cerului și o parte dintre oameni s-au bucurat. Îngerii lăudau pe Dumnezeu, zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună-voire”.„Ca temelie a păcii și a bunei voiri între oameni, spune Părintele Dumitru Stăniloae, a fost văzută de îngeri însăși Nașterea Domnului. Și mărturia aceasta a îngerilor a fost vestită oamenilor. Căci în noaptea Nașterii s-a văzut oaste mare cerească lăudând pe Dumnezeu, pentru această temelie a păcii între oameni, pusă de Dumnezeu prin Nașterea Fiului Său ca om, ca Frate al oamenilor, ceea ce a întărit frăția între ei.” Magii cei înțelepți și păstorii cei curați la suflet s-au alăturat îngerilor și au trăit ei înșiși bucuria Nașterii lui Hristos.

† PETRU, Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și  Exarh al Plaiurilor

Învierea lui Hristos  –  biruință asupra morții

Iubitului nostru cler, preacuviosului cin monahal și prea iubiților credincioși din Sfânta Mitropolie a Basarabiei,  har, milă și bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morți, iar de la Noi, Arhierești binecuvântări

„Acum toate s-au umplut de lumină, și cerul, și pământul, și cele dedesubt“. (Canonul Învierii)

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Hristos a Înviat!   

Dreptmăritori creștini, Întreaga noastră viață religioasă și toată lucrarea spirituală a Bisericii noastre se bazează pe adevărul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar noi suntem răscumpărați și mântuiți prin moartea și Învierea Lui. Despre firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos adeveresc minunile de care vorbesc Evangheliile, profețiile pe care le-a făcut și care s-au împlinit, învățătura Sa admirabilă și viața Sa neprihănită. Sfântul Apostol Pavel spune că Hristos a dovedit prin Înviere că este Fiul lui Dumnezeu (Rom. 1, 4). Mântuitorul, după scularea Sa din morți, S-a arătat multora, în repetate  rânduri, arătări care sunt, de asemenea, dovezi incontestabile ale Învierii Sale. Nălucă, cum au spus unii, nu a putut fi, deoarece ucenicii L-au văzut, au vorbit cu El, au umblat cu El, I-au pipăit rănile… Despre furarea Trupului Domnului, idee răspândită de necredincioși, de asemenea, nu poate fi vorba, deoarece mormântul a fost pecetluit și păzit de ostași și străjuit cu mare grijă de căpeteniile iudeilor, dușmani declarați ai Mântuitorului. Înșelarea, o altă opinie vehiculată de cei care contestă Învierea, la fel, nu poate fi admisă, fiindcă pentru o minciună nimeni nu-și dă viața, așa cum au făcut-o apostolii și apoi cei care au crezut în El – mucenicii.

Iubiți fii și fiice duhovnicești, Anul 2013 este declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena. Proclamarea este motivată de împlinirea a 1700 de ani de când Sfântul Constantin a emis Edictul de libertate religioasă de la Mediolan. Această libertate acordată tuturor religiilor a făcut ca și creștinii să nu mai fie persecutați, supuși la chinuri groaznice și omorâți. Biruința lui Hristos asupra morții și asupra păcatului s-a arătat și în această lucrare a Sfântului Constantin și a mamei sale Elena, căci imperiul păgân care a fost ostil credinței creștine, prin lucrarea Bisericii s-a convertit la credința în Iisus Hristos, Fiului lui Dumnezeu, Biruitorul morții.

Iubiți credincioși,

De peste două mii de ani, creștinii se închină lui Iisus Hristos celui Înviat. Numele lui Iisus este mai presus de orice nume lăudat și preamărit. El este Mântuitorul nostru și noi suntem poporul Lui, iar Biserica întemeiată de El este Maica noastră spirituală, care ne-a născut și ne hrănește cu pâinea cerească a adevărului. Iisus Hristos a ieșit biruitor din suferință și din moarte, iar prin aceasta ne-a făcut și pe noi părtași biruinței Lui. Sfinții Părinți, cuvântători de Dumnezeu, ne învață că în Iisus Hristos Cel Înviat se află centrul, cheia înțelesului și sensul istoriei. El, prin jertfa și învățătura Sa, luminează mersul istoriei, îi dă acesteia noutate și dinamism, ferind-o de monotonia repetării la nesfârșit a acelorași evenimente și o așează pe planul superior al existenței, ajutând  eforturile omului în urcușul său spre desăvârșire și îndumnezeire.

† Macarie, Din harul lui Dumnezeu Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord,

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal și preaiubiților credincioși și credincioase,

har, milă și pace de la Hristos – Pruncul, care a luminat și a bucurat, astăzi, Betleemul si intreaga lume!

Iubiți frați și surori în Iisus Hristos – Împăratul împăraților,

  Nașterea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, ne așează, pe fiecare, în starea de primitori ai Veștii celei bune și, totodată, de mărturisitori ai Plinirii vremii.

Creștinul are conștiința trăirii sub pecetea istoriei, dar, în același timp, mărturisește că fiecare om își poate aduce contribuția la continuarea lucrării lui Hristos în lume, prin mărturia vieții și prin rugăciune.

Veacurile creștine au fost marcate de oameni sfinți, care au influențat soarta lumii întregi. Biserica ni-i prezintă, ca modele, și, cinstindu-I, prelungim, în timp, trăirea lor pilduitoare.

Dupa cum stiți, anul 2013, care se incheie acum, a fost dedicat de Sfântul Sinod, la ințiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Această hotărâre pastorală a fost luată, întrucât s-au împlinit 1700 de ani de la emiterea, de catre Sfântul Împărat Constantin cel Mare, a Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313.

Cunoaștem, din antichitatea creștină, de la istoricii Lactantiu și Eusebiu de Cezareea, faptul că Împăratul Constantin, înainte de convertirea sa, cinstea, împreună cu legiunile sale, divinitatea solară „Sol invictus, adică „Soarele nebiruit”. În anul 312, înaintea unei lupte decisive împotriva rivalului său, Maxentiu, la Podul Milvius, (Podul Vulturului), de lângă Roma, Constantin a avut o vedenie minunată. În lumina zilei, când soarele începea să coboare spre asfințit, i s-a arătat, pe bolta cerească, deasupra globului solar, semnul stralucitor al crucii, însoțit de inscripția: „In hoc signo vinces”, „In acest semn vei invinge”. Hristos Însuși l-a îndemnat să se așeze sub puterea Crucii Sale. Constantin a urmat porunca și a pus pecetea pro-tectoare a Crucii pe steagurile și scuturile armatei, ieșind, apoi, victorios, din luptă. Intrarea sa triumfală, în Roma, cu stindardul Crucii lui Hristos, însemna și sfârșitul persecuțiilor îndreptate împotriva creștinilor din Imperiul Roman, vreme de aproape 300 de ani. Într-o frescă românească, unică în intreaga artă de tradiție bizantină, Sfântul Împărat Constantin este înfățișat în această dimensiune biruitoare, supratempo-rală, conducând oștenii martiri ai Marelui Împărat ceresc, uciși în timpul persecuțiilor anti-creștine din cele trei veacuri. Icoana, de mari dimensiuni, de aproape 5 metri liniari, este sugestiv intitulată „Cavalcada Sfintei Cruci”, aflându-se pe peretele vestic al pronaosului bisericii bucovinene „Sfânta Cruce” din Pătrăuți, ctitorită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, în anul1487. În fruntea cetei sfinților mucenici militari, zugrăviți călare pe cai roibi și albi, se află Arhanghelul Mihail, alături de Împăratul Constantin, îndreptându-se spre biruitorul semn al Crucii, înscris luminos pe cer, cu inscriptia din viziunea de la Podul Milvius: „In hoc signo vinces” (In acest semn vei invinge). După ce s-a întâlnit cu Hristos, Constantin a înțeles că Sol invictus (Soarele nebiruit), la care se închina odinioară, nu era un astru ceresc, ci Insuși Hristos – Soarele vieții, care l-a chemat să împlinească, prin puterea Crucii, o nouă lucrare de apostolat în lumea păgâna. De aceea, în cuvântările sale, Constantin îl numea pe Mântuitorul Hristos, Invictus Christus (Hristos cel nebiruit). 

Cântările Canonului Utreniei de la Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și mama sa, Elena, care era cresștină de multă vreme, dinaintea convertirii fiului ei, pe care l-a susținut mult în răspândirea credinței creștine, reflectă minunat acest crez: „Cu prealuminat semn din stele, fericite, Hristos – Soarele te-a luminat și luminător pe tine celor intunecați te-a aratat”… „Mânecând la Soarele cel neapus și Stăpânul, Împărate Constantin, de Dumnezeu înțelepțite, te-ai umplut de lumină”. 

2.3.4. Simpozioane și conferințe omagiale

Centrele eparhiale, în strânsă colaborare cu instituțiile de învățământ teologic sau cu alte instituții publice, au organizat congrese, simpozioane și colocvii dedicate Sfinților Împărați Constantin și Elena sau părintelui Dumitru Stăniloae la care au participat cu lucrări științifice invitați de prestigiu din țară și din străinătate:

1. Organizat de către Administrația Patriarhală și Arhiepiscopia Bucureștilor s-a ținut Congresul internațional de teologie „Sfinții Împărați Constantin și Elena – promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii” și Congresul internațional „Receptarea operei Părintelui Dumitru Stăniloae”;

2. Arhiepiscopia Iașilor a organizat Simpozionul internațional „Laicii și misiunea creștină: realitatea istorică, vocație personală, necesitate eclesială”, cu o secțiune specială dedicată Părintelui Dumitru Stăniloae, și Simpozionul inter-seminarial „Sfinții Împărați Constantin și Elena în cultura și conștiința elevului seminarist”;

3. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului a organizat Simpozionul internațional „Credință și Politică. Sfinții Împărați Constantin și Elena – promotori și apărători ai libertății religiose”;

4. Arhiepiscopia Craiovei a organizat Simpozionul internațional „Dimensiunea istorică și religioasă a domniei Sfântului Constantin cel Mare și receptarea ei în actualitate” și Simpozionul național studențesc „Sfinții Împărați Constantin și Elena, punte de legătură între lumea greco-romană și modernitate” și „Teologie și viață în opera Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae”;

5. Arhiepiscopia Timișoarei a organizat simpozionul național de teologie „Sfântul Constantin cel Mare: teologie politică și hagiografie în Bizanțul timpuriu”.

6. Arhiepiscopia Tomisului a organizat Simpozionul „Edictul de la Milan. 1700 de ani de libertate religioasă la Dunăre și Marea Neagră (313-2013)”, Simpozionul internațional „Edictul de Milan și libertatea religioasă. Impactul acestei libertăți peste veacuri”, Simpozionul „Sfânta Treime structura supremei iubiri. Părintele Dumitru Stăniloae – 110 ani de la naștere și 20 de ani de la trecerea la cele veșnice”.

7. Arhiepiscopia Târgoviștei a organizat un simpozion științific dedicat anului omagial-comemorativ.

8. Arhiepiscopia Alba Iuliei a organizat Simpozionul internațional „Relația Stat-Biserică: de la Constantin cel Mare la Europa Post-Maastricht” și Simpozionul interconfesional „Sfinții Împărați Constantin și Elena, model de slujire și cinstire”.

9. Arhiepiscopia Râmnicului a organizat Simpozionul național „Părintele Profesor Dr. Dumitru Stăniloae – Pelerin pe calea bucuriei Învierii Domnului”.

10. Arhiepiscopia Romanului și Bacăului a organizat Simpozionul „Mărturisirea credinței prin trăire, cuvânt și faptă”.  

11. Arhiepiscopia Dunării de Jos a organizat Simpozionul internațional „2013 – Anul jubiliar al Sfinților Împărați Constantin și Elena. Anul comemorativ Părintele Dumitru Stăniloae” și Simpozionul național studențesc „2013 – Anul Sfinților Împărați Constantin și Elena, în Patriarhia Română”.  

12. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi a organizat Simpozionul „Sfinții Împărați Constantin și Elena și moștenirea lor. Credința creștină în contextul libertății. Dinamica transformativă a Bisericii între responsabilitate socială și angajament creștin”.

13. Episcopia Caransebeșului a organizat Simpozionul internațional „Taină și comuniune”, ediția a VI-a, cu temele: Sfinții Împărați Constantin și Elena în spiritualitatea ortodoxă și contribuția preotului profesor dr. Dumitru Stăniloae la dezvoltarea teologiei ortodoxe.

14. Episcopia Oradiei a organizat Simpozionul național „Epoca, personalitatea și contribuția Împăratului Constantin cel Mare la libertatea și consolidarea Bisericii creștine”.

15. Episcopia Maramureșului și Sătmarului a organizat Simpozionul național „Actualitatea teologiei părintelui Dumitru Stăniloae”.

16. Episcopia Severinului și Strehaiei a organizat Simpozionul internațional „Mărturisire, cinstire și recunoștință”.

18. Episcopia Devei și Hunedoarei a organizat Simpozionul „Libertate și constrângere religioasă de la Constantin cel Mare și până în contemporaneitate”.

19. Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord a organizat sesiunile de comunicări științifice: „Sfinții Împărați Constantin și Elena – luptători pentru unitatea Bisericii lui Hristos” și „Sfinții Împărați Constantin și Elena în istoria și spiritualitatea creștină”.

În cadrul Universităților, care cuprind și Facultăți de Teologie Ortodoxă, au fost organizate simpozioane tematice, iar comunicările științifice, din cadrul acestora au fost cuprinse în volume omagiale.

Dimensiunea ecumenico-europeană a evenimentului a fost marcată de prezența numeroa- selor personalități din Universități, facultăți și colegii teologice, pre-cum: prof. dr. Adolf Martin Ritter, de la Universitatea din Heidelberg, Germania, prof. dr. Felix Unger, președintele Academiei Europene de Științe și Arte de la Salzburg, prof. dr. Jean-Paul Durand, de la Faculta- tea de Drept Canonic, Institutul Catolic din Paris, prof. dr. Marian Machinek, de la Universitatea Olsztin, Polonia, prof. dr. Varga Szabolcz și prof. dr. Cziglányi Zsolt,de la Universitatea din Pecs, Ungaria, prof. dr. Darko Djogo, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sarajevo, Pr. rr. Nebojsa Topolic, Catedrala Sf. Marcu din Belgrad, Serbia, Prof. univ. dr. Nenad Vesic- Univer-sitatea Națională Tehnică din Atena,

Prof. univ. dr. Antonia Moropoulou,  Vicerector Universitatea Națională Tehnică din Atena, Prof. univ. dr. Manuela E. Gheorghe, Facultatea de Arte a Universității Palacký din Olomouc, Cehia, Domnul Herman Tristram Engelhardt jr. Rice University, USA; Ryan Nash, The Ohio State University, Wexner College of Medicine, Columbus, OH, USA; Mark J. Cherry, St. Edward's University Austin, Texas, USA; Ana Iltis, Wake Forest University, Winston-Salem, North Carolina, USA; Corinna Delkeskamp-Hayes, European Programs, International Studies in Philosophy and Medicine, Freigericht, Germany; Tiziano Salvaterra, University Trento, Italia; Roberto Giraldo, L'Istituto di Studi Ecumenici „San Bernardino”, Venezia, Italia; Theodore Damian, Romanian Institute of Orthodox Theology and Spirituality, New York, USA; Petr Balcarek, Palacy University, Omolouc, Republica Cehă.

În perioada 15 -17 mai, 2013, la Galați, a avut loc simpozionul Științific internațional intitulat „2013- Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” și Anul comemorativ „Părintele Dumitru Stăniloae”, organizat de arhiepiscopia Dunării de Jos, prin Departamentul teologic al Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos”. Au participat profesori  de la Facultățile de Teologie din București, Iași, Târgoviște, Constanța, Galați, Arad și Oradea, invitați de la Facultățile de Tologie și Filosofie din Ludwigsburg, Tesalonic și Chișinău, precum și cercetători de la Institutul de Studii Elenistice de la Atena, de la Academia Română și de la Secretariatul de Stat pentru Culte din București.  ÎPS Casian a deschis lucrările simpozio-nului. „Să nu se creadă că părintele Stăniloae a fost doar un filozof al teologiei și al culturii, ci a fost fascinat de întâlnirea cu omul necăjit, bolnav și singur. A văzut în paharul de apă pe care îl dai omului bolnav astăzi pe Iisus Hristos, pe Care Îl chemi să te ajute. De aceea, sunt sigur că, în duhul lui, se bucură că teologia iubirii a rodit în filantropie. Niciodată în viața Bisericii Ortodoxe Române, poate, nu s-a făcut o legătură mai profundă între teologie, Liturghie și slujirea socială“, a arătat Înaltpreasfinția Sa. În centrul expunerilor s-a aflat doamna Lidia Stăniloae, fiica părintelui profesor Dumitru Stăniloae, care a evocat chipul, personalitatea și opera tatălui său, arătând că „el a trăit pentru ceilalți și după el a rămas tot ceea ce a făcut pentru ei, pentru credință, pentru ca spiritualitatea și cultura noastră să nu se piardă“. De asemenea, „pentru el, modul de viață filocalic devenise o a doua natură“, urmărind doar gândirea și săvârșirea faptelor ziditoare pentru semeni, într-un trup în care„mândria nu avea ce căuta“. „Am învățat de la el că la temelia întregii umanități, care se înțelege ca umanitate, și nu ca o specie animală, cu funcțiuni exclusiv biologice, stau poruncile Domnului: să nu înșeli, să fii cinstit. Ele sunt premisele oricărei aspirații către îmbunătățirea spirituală, către dobândirea chipului de drept, bineplăcut lui Dumnezeu“, a mărturisit Lidia Stăniloae.

Pr. prof. dr. Nicolae Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, a oferit auditorilor câteva impresii despre părintele Stăniloae, desprinse de-a lungul anilor, mai întâi ca elev, apoi ca student și doctorand și în final colaborator în cadrul universitar. În continuare, lect. dr. Reinhold Gestrich, reprezentând Universitatea Teologică Protestantă din Ludwigsburg, Germania, a prezentat o recenzie a lucrării dr. Michael Weber, Omul duhovnicesc și teologia harului, în opera părintelui Dumitru Stăniloae. Sociologul dr. Mirel Bănică, cercetător științific la Secția de științe istorice a Academiei Române, a vorbit despre Dumitru Stăniloae,  Spiritua-litate ortodoxă. Ascetica și Mistica. O lectură social-teologică. Pr. prof. dr. Ioan Vicovan, deca-nul Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iași, a făcut trecerea către cea de-a doua parte a simpozionului, cea dedicată Anului omagial al Sfinților Împărați, prezentând referatul cu titlul Biserica străromână, parte a Bisericii Universale, în vremea Sfântului Constantin cel Mare.

Secțiunea a II-a – ,,Sistematica” a simpozionului a fost deschisă de diac. prof. dr. Ioan Caraza, de la Facultatea de Teologie ,,Justinian Patriarhul” din cadrul Universității București, cu referatul intitulat Jertfa Mântuitorului ca revelație și însemnătatea ei în lumina evenimentului Înălțării Sfintei Cruci, de către Sfinții Împărați Constantin și Elena. Conf. dr. Cristinel Ioja, de la Facultatea de Teologie ,,Ilarion Felea” a Universității ,,Aurel Vlaicu” din Arad, a vorbit despre ,Dogmă și experiență în viața Părinților de la Sinodul I Ecumenic, reflectate în cultul Bisericii. Lucrările s-au reluat în sala ,,Melchisedec Ștefănescu” a Facultății de Istorie, Filozofie și Teologie a Universității ,,Dunărea de Jos” din Galați. Pr. prof. dr. Gheorghe Petraru, de la Fa-cultatea de Teologie ,,Dumitru Stăniloae” din Iași, a susținut o prelegere intitulată Hermeneutica Revelației în perspectiva viziunii Crucii lui Hristos de către Împăratul Constantin. Perspective misionare. Drd. Stelian Gomboș, de la Secretariatul de Stat pentru Culte din București, a vorbit ,Despre importanța și semnificația Sfinților Împărați în istoria Bisericii creștine. O abordare istorică, fenomenologică și teologică. Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității ,,Dunărea de Jos” din Galați a fost reprezentată, în prima zi a simpozionului, de pr. lect. dr. Sorin Marinescu, Cuvânt, comunicare, comuniune. Sfântul Atanasie cel Mare și actualitatea teologiei Logosului, pr. lect. dr. Ovidiu Soare, Libertatea religioasă, componentă structurală a vieții sociale”, și pr. asist. drd. Ionel Ostache, Probleme morale în epoca Sfântului Constantin cel Mare și remediile Bisericii creștine. Joi, 16 mai, în cea de-a doua zi a Simpozionului științific internațional organizat la Galați a avut loc și Conferința semestrială de primăvară a preoților din Arhiepiscopia Dunării de Jos. În Catedrala arhiepiscopală din Galați, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de un sobor de preoți și diaconi, în prezența ÎPS Arhiepiscop Casian, a invitaților clerici și mireni de la instituții de învățământ din țară și din străinătate și a preoților din eparhie. A fost săvârșită apoi o slujbă de pomenire a fericitului întru amintire episcop Melchisedec Ștefănescu, la împlinirea a 121 de ani de la mutarea sa la Domnul.

Secțiunea a III-a – ,,Liturgica” a simpozionului s-a desfășurat în sala Teatrului Muzical „Nae Leonard“ din Galați, cu participarea preoților din Arhiepiscopia Dunării de Jos. Pr. prof. dr. Nicolae Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din  București, a vorbit despre Evoluția cultului Bisericii creștine în epoca Sfântului Împărat Constantin cel Mare. De la aceeași facultate,  pr. prof. dr. Adrian Gabor a prezentat Ctitoriile Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Dr. Florin Marinescu, cercetător la Institutul de Studii Neoelenice din Atena, a prezentat referatul Biserici din România cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena. Au mai fost susținute referate de pr. lect. dr. Nicușor Tucă, de la Facultatea de Teologie din Constanța, Biserici creștine construite în timpul Sfinților Împărați Constantin și Elena, pr. lect. dr. Lucian Farcașiu, de la Facultatea de Teologie ,,Ilarion Felea” din Arad, Contribuția Sfinților Împărați Constantin și Elena la dezvoltarea cultului creștin și a arhitecturii bisericești, potrivit mărturiilor scriitorilor bisericești Eusebiu de Cezareea și Teodoret al Cirului și pr. lect. dr. Adrian Ignat, de la Facultatea de Teologie din Târgoviște, Relația Biserică – Stat în timpul Împăratului Constantin cel Mare. „Concluzia cea mai bună a întrunirii profesorilor de teologie invitați de Departamentul Teologic din cadrul Universității Dunărea de Jos, din țară și din străinătate, a fost Dumnezeiasca Liturghie, săvârșită astăzi în catedrală, cu prezența corpului preoțesc din Arhiepiscopie, în cadrul căreia am cinstit deodată, jubiliar, pe Sfinții Împărați Constantin și Elena și chipul luminos al părintelui Stăniloae, dar pe toate le-am așezat sub semnul începătorului cinstirii lucrării apostolice la Dunărea de Jos, al slujirii culturale și misionare în acest spațiu de către luminatul episcop Melchisedec Ștefănescu. Ziua lui este o zi închinată, în anul jubiliar al Sfinților Împărați, Bisericii, culturii și spiritualității poporului român“, a apreciat ÎPS Arhiepiscop Casian, la finalul celei de-a doua zile de simpozion internațional la Galați.

Vineri, 17 mai, simpozionul a continuat cu secțiunea a IV-a – ,,Historica”, desfășurată în sala ,,Melchisedec Ștefănescu” a Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie din Galați. Pr. lect. dr. Ionuț Holubeanu, de la Facultatea de Teologie din Constanța, a prezentat referatul Câteva con-siderații despre un martir mai puțin cunoscut: Sfântul Mucenic Alexandru din Dinogeția. Alte referate au fost susținute de profesori de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității ,,Dunărea de Jos” din Galați: pr. conf. dr. Ionel Ene, Realitățile nord-dunărene în timpul lui Constantin cel Mare, conf. dr. Mihaela Denisa Liușnea, Contextul istoric al orga-nizării Sinodului I Ecumenic, pr. lect. Gabriel Pandele Sfântul Constantin cel Mare – portret istoric, pr. lect. Cristian Gagu, Martiri și mărturisitori creștini ce au pătimit sub stăpânirea împăratului Licinius, după Edictul de la Mediolanum din anul 313 și lect. dr. Gina Scarlat, Sfinții Împărați Constantin și Elena în omiliile Sfinților Mitropoliți Dosoftei și Varlaam al Moldovei, Antim Ivireanul al Ungrovlahiei și în cea a lui Constantin Brâncoveanu.

Toate referatele susținute au fost publicate în vol. 12 al seriei ,,Teologie și educație la Dunărea de Jos”, un volum poliglot cu materiale publicate în limbile engleză, franceză, germană și rusă și rezumat în limba română.

Timp de două zile, teologi, cercetători, istorici și oameni de carte din țară și de peste hotare s-au întrunit la Mănăstirea Tismana pentru a discuta despre „Dimensiunea istorică și religioasă a domniei Sfântului Constantin cel Mare și receptarea ei în actualitate”. Sub genericul „Paradigma creștină a unei Europe unite”, evenimentul a fost organizat cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, după cum ne-a precizat Diac. Ioniță Apostolache.În zilele de miercuri și joi, 29-30 mai, Lavra Sfântului Nicodim din Tismana a găzduit o serie de activități de nivel academic, dedicate evaluării științifice a perioadei constantiniene, în contextul unui simpozion internațional dedicat „Paradigmei creștine a unei Europe unite”. Activitatea a fost organizată de Facultatea de Teologie din Craiova, în parteneriat cu Arhiepiscopia Craiovei și Consiliul Județean Gorj. Sfinții Împărați, „roditori de fapte bune cu rădăcini în patria noastră”Evenimentul a debutat miercuri, 29 mai, în sala de ședințe a arhondaricului Mănăstirii Tismana, prin cuvântul de binecuvântare al IPS Părinte Irineu. De față au fost prezenți și Preasfințiții Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, pr. acad. univ. dr. Mircea Păcurariu, Ion Călinoiu, președintele Consiliului Județean Gorj, precum și numeroși profesori de teologie, preoți și cercetători din țară și de peste hotare, în total 30 la număr. Cu acest prilej, Mitropolitul Olteniei a ținut să sublinieze necesitatea abordării unei problematici contextuale, legate de viața și realizările celor doi mari sfinți ai Ortodoxiei. „Este o deosebită bucurie pentru noi întrucât aici, în Lavra Sfântului Nicodim, realizăm acest simpozion dedicat Sfinților Împărați Constantin și Elena, pe care l-am așezat sub genericul Paradigma creștină a unei Europe unite. Sfinții Împărați reprezintă pentru noi foarte mult, atât din punct de vedere al credinței creștine în general, cât și pentru noi românii în special. Ei sunt aceia care au dat libertate creștinilor și nu numai, fiind roditori de multe fapte bune, suficiente ca Sfânta Biserică să-i așeze la loc de cinste. Pentru noi, românii, Sfinții Împărați au rădăcini foarte aproape de patria noastră. De aceea, credem că atât prin activitatea lor socială, cât și din punct de vedere al evlaviei ce-i caracteriza, Sfinții Împărați au fost și vor rămâne la loc de cinste în Sfânta noastră Biserică”, a spus IPS Părinte. Două lucrări inedite de muzică bizantină, la Editura „Mitropolia Olteniei”.Tot miercuri, înaintea sesiunii de prelegeri, Editura „Mitropolia Olteniei” a lansat cele mai noi apariții ale sale, două sticuri, una în formă de amforă, cuprinzând fragmente din slujba Sfinților Împărați și cea de-a doua, dedicată Sfintei Mucenițe Tatiana Diaconița, în interpretarea membrilor Grupului psaltic al Catedralei mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova. Moderatorul acestei intervenții a fost pr. Adrian Boldișor, directorul Editurii „Mitropolia Olteniei”.

Sesiunea comunicărilor a fost deschisă de PS Nicodim care a vorbit despre Sfânta Cruce și rolul ei în viața credincioșilor de ieri și de azi. PS Emilian Lovișteanul a dezvoltat problema Omul între libertate și dragoste, ca daruri ale lui Dumnezeu. Prima sesiune a fost moderată de pr. prof. acad. dr. Mircea Păcurariu. În cea de a doua parte a zilei au mai susținut prelegeri: prof. univ. dr. Eugen Onicov și pr. lect. univ. dr. Viaceslav Ciorbă, de la Academia de Teologie Ortodoxă din Moldova, Chișinău, Republica Moldova, pr. lect. univ. dr. Radu Tascovici, cadru didactic la Facultatea de Teologie din Pitești, pr. lect. univ. dr. Sergiu Popescu – Facultatea de Teologie din Craiova, prof. univ. dr. Gheorghe Dănișor – cadru didactic la Facultatea de Drept din Craiova, prof. univ. dr. Dinică Ciobotea – Facultatea de Istorie din Craiova, pr. prof. univ. Constantin Pătuleanu – Facultatea de Teologie din Craiova, cercetătorul Toma Rădulescu, pr. lect. univ. dr. Gabriel Gârdan – Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca etc.Toate comunicările prezentate sunt așezate într-un volum, tradus într-o limbă de circulație internațională și publicat la Editura „Mitropolia Olteniei”. Activitățile cultural-academice vor continua în Mitropolia Olteniei prin Simpozionul național „Severin – pagini de istorie și spiritualitate”, organizat la Turnu Severin, cu binecuvântarea PS Nicodim.

Mai multe Facultăți de Teologie Ortodoxe din Ardeal au fost reprezentate la Simpozionul Internațional „Studia Theologica Doctoralia“, un eveniment academic organizat în acest an de Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași, în parteneriat cu Universitatea din Graz, Austria. Gazda simpozionului din acest an a fost Centrul Socio-Cultural „Sfântul Paisie“ al Mănăstirii Neamț. Șase doctoranzi ai principalelor facultăți de Teologie Ortodoxă din Transilvania au participat în perioada 26-28 mai la cea de-a cincea ediție a Simpozionului „Studia Theologica Doctoralia“, manifestare academică organizată anual de Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iași, la inițiativa unui grup de doctoranzi. Noutatea acestei ediții a stat în parteneriatul facultății ieșene cu Facultatea de Teologie Catolică a Universității „Karl Franzenz“ din Graz, Austria. Din partea Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna“ din Sibiu au participat la simpozion drd. Dragoș Boicu și drd. Ștefan Mărculeț, iar referatele susținute s-au intitulat De la protectoratul constantinian la sacerdoțiu imperial. Moise – Paradigma monarhului creștin în viziunea eusebiană, respectiv Inculturație în epoca Sfinților Împărați: „ousia“ și „ipostasis“ în terminologia trinitară. Facultatea de Teologie din Cluj Napoca a fost reprezentată de drd. Cezar Login, cu referatul Slujbele cu „Aliluia“ în perioada Postului Nașterii Domnului: actuale sau desuete?“, de către drd. Silviu Cristian Rad, care a elaborat lucrarea Paradigma dragostei în teologia părintelui Dumitru Stăniloae“ și de către drd. Simeon Ștefan Pintea, cu lucrarea Misiunea creștină ca participare la misiunea Preasfintei Treimi în teologia secolelor XX și XXI. O fundamentare teologică pentru misiunea contemporană.

Din partea Facultății de Teologie din Alba Iulia, a participat la evenimentul de la Mănăsirea Neamț, drd. Ionuț Filimon, cu referatul Misiunea Bisericii și necesitatea dialogului interconfesional, iar din partea Facultății de Teologie din Oradea a participat diac. asist. dr. Florin Toader Tomoioagă, cu lucrarea Dogmatica părintelui Dumitru Stăniloae și cea a părintelui Iustin Popovici – o privire comparativă. Simpozionul s-a bucurat de o participare largă și din rândul cadrelor didactice de la facultățile organizatoare, amintind aici pe pr. prof. univ. dr. Viorel Sava, pe pr. prof. univ. dr. Petre Semen și pe pr. prof. univ. dr. Gheorghe Petraru de la Facultatea de Teologie din Iași, secretarul de stat în Ministerul Culturii și lector la Facultatea de Teologie din Târgoviște, Vasile Cristian Petcu și prof. univ. dr. Pablo Argarate de la Facultatea de Teologie Catolică din Graz.Referatele prezentate la simpozion au abordat subiecte legate de Sfinții Împărați Constantin și Elena, dar și de opera părintelui Dumitru Stăniloae. Programul a debutat cu un Te Deum oficiat în biserica mare a Mănăstirii Neamț, după care profesorii invitați au prezentat comunicările scrise. Simpozionul a continuat cu prezentarea referatelor elaborate de cei 33 de doctoranzi participanți la manifestarea academică.„În realizarea acestor simpozioane a existat un progres. Este mare diferență între ceea ce s-a întâmplat acum cinci ani și întâlnirea din aceste zile. Receptivitatea din partea Universității din Graz a fost maximă, încât simpozionul nostru a fost internațional, nu doar prin participarea invitaților din Graz, Franța sau Grecia, ci și prin organizarea evenimentului. Ne-am bucurat și de calitatea materialelor prezentate de doctoranzii prezenți, remarcând faptul că majoritatea școlilor doctorale din țară au fost reprezentate“, a spus pr. prof. univ. dr. Viorel Sava.

La data de 10 octombrie, 2013, a debutat Simpozionul Internațional organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca pe tema „Credință și Politică. Sfinții Împărați Constantin și Elena-promotori și apărători ai libertății religioase”.

Deschiderea oficială a avut loc după ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa, prof. univ. dr. Felix Unger, Președintele Academiei de Științe și Arte din Salzburg.

Cuvântul inaugural a fost rostit de decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, care a explicat faptul că organizarea unui astfel de eveniment este un mijloc de a aduce cinstire Sfinților Împărați Constantin și Elena: „Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, a Universității „Babeș-Bolyai”, și-a propus ca, în anul omagial dedicat Sfinților Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, să-i cinstească, după cuviință, sub aspect academic, prin susținerea de comunicări științifice, de către cei mai avizați specialiști din țară și din străinătate, dar, și Liturgic, mulțumindu-le prin rugăciuni și cântări de laudă pentru darul esențial al libertății, făcut întregii creștinătăți.”

În continuare, au urmat sesiunile de comunicări pe teme de credință și politică legate de viața și activitatea Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Prima lucrare a fost prezentată de ÎPS Părinte Andrei, care le-a vorbit celor prezenți despre Hristos, singurul care ne poate oferi libertatea deplină: „Omul devine liber de păcat și de toate servituțile, prin Hristos. Din toate patimile amintite și din toate urmările lor, ne eliberează Hristos. El ne oferă libertate deplină de păcat și de moarte. Sfântul Apostol Pavel ne spune că prin Hristos -Adam cel nou- ne eliberăm de păcat, de suferință și de moarte”.

În prima parte a sesiunilor de comunicări a susținut o prelegere și PS Petroniu, Episcopul Sălajului, pe tema de la teocrație la demo(no)crație. Au susținut prelegeri în prima parte a sesiunilor de comunicări: Dr. Peter Leithart, de la New Saint Andrews College, SUA, pr. prof. univ. dr. Nicolae Chifăr, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, precum și prof. univ. dr. Jean Paul Durand de la Facultatea de Drept Canonic a Institutului Catolic din Paris. A doua parte a sesiunii de comunicări a fost moderată de pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă și pr. prof. univ. dr. Adrian Gabor. Simpozionul a continuat cu o serie de prelegeri susținute de participanți atât în Aula Universității Babeș-Bolyai cât și în Aula Facultății de Teologie Ortodoxă.

La 12 octombrie, 2013, în cadrul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, PS episcop-vicar Ioachim Băcăoanul a deschis Simpozionul „Părintele Dumitru Stăniloae – noul teolog al secolului XX”, organizat la 20 de ani de la moartea marelui teolog român. Racla cu moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena se află spre închinare la Centrul Eparhial Roman. Poposirea raclei cu moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena la Centrul Eparhial Roman și simpozionul „Părintele Dumitru Stăniloae – noul teolog al secolului XX”, susținut la Liceul Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec Ștefănescu” din Roman, au fost cele două evenimente organizate sâmbătă, 12 octombrie, și dedicate sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva. Aducerea moaștelor spre închinare la Roman, de la Catedrala Patriarhală din București, cu binecuvântarea PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), a fost un prilej de bucurie, binecuvântare și de comuniune pentru credincioși și preoți. Sala Amfiteatru a Liceului Teologic „Episcop Melchisedec Ștefănescu” din Roman a găzduit sâmbătă, 12 octombrie, simpozionul cultural – religios intitulat „Părintele Dumitru Stăniloae – noul teolog al secolului XX”. Simpozionul a cuprins două mari teme dezbătute în acest an în BOR, și anume: anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena și anul dedicat părintelui Dumitru Stăniloae. La eveniment au participat PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, preotul Ioan Gherasimescu, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei, protopopul de Roman, preotul Dragoș Alexandru Munteanu, preoți din eparhiile Roman și Bacău, profesori și seminariști. Lucrările simpozionului au fost deschise de preotul Ioan Gherasimescu, cel care a invitat auditoriul să vizioneze o înregistrare video realizată de postul de televiziune Trinitas, în care PS Ioachim Băcăuanul vorbește despre părintele Dumitru Stăniloae. „Am avut șansa să stau, de mai multe ori, în fața părintelui Dumitru Stăniloae, simbolul ortodoxiei românești. L-am întâlnit încă din anul 1969, când am intrat ca frate la Mănăstirea Sihăstria și, de atunci, chipul lui mi-a devenit paradigmă și icoană. Opera părintelui Stăniloae trebuie văzută ca o operă de perspectivă. El a scris o teologie pentru mileniul III, într-o perioadă de mari restricții. Puțini știu cum se ruga părintele Stăniloae: avea gesturi molcome, de călugăr autentic. Nu folosea cuvinte mari atunci când se ruga, din când în când scotea câte un suspin, dar știu că gândirea lui era foarte profundă. A trăit în puterea Duhului Sfânt. Chipul lui era și a rămas iconic, te odihneai în persoana sa. Țin în chilia mea fotografiile mamei și a părintelui Stăniloae. Mă încearcă o liniște deplină când întâlnesc ochii din  aceste fotografii”, mărturisește PS Ioachim Băcăuanul. Despre viața și activitatea marelui teolog român a vorbit profesorul universitar doctor Cristian Teșu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași: „Despre părintele Stăniloae se poate vorbi cu foarte mult respect și prețuire. El este cel care a întors teologia la adevăratele ei izvoare. Orizontul larg și profunzimea creatoare a teologiei părintelui Dumitru Stăniloae l-au făcut cunoscut nu numai în țară, ci și în străinătate”.Conferința a fost urmată de lansarea volumului Despre botezul Sfântului Împărat Constantin, semnat de Mihai Flavius Balaban, și de un concert coral.

O delegație a Universității „Babeș-Bolyai”, condusă de acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop a participat, în perioada 24-26 octombrie 2013, la cea de a 12-a ediție a conferinței internaționale „European Culture”. Evenimentul s-a desfășurat în Spania, la Barcelona, la International University of Catalonia.

Rectorul UBB, acad. prof. dr. Ioan-Aurel POP a prezentat comunicarea Romania – between Byzantine Orient and the Latin Occident, iar asistent dr. Monica MERUȚIU a prezentat comunicarea Secular identities and Religion in an Enlarging Europe.

2.3.5. Cărți dedicate Sfinților Împărați Constantin și Elena

La editurile Centrelor eparhiale și mitropolitane au fost publicate numeroase volume dedicate Sfinților Împărați Constantin și Elena sau părintelui Dumitru Stăniloae, dintre care menționăm:

1. Sfinții Împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase și apărători ai Bisericii, apărută cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.Lucrarea cuprinde varianta extinsă a referatelor prezentate în cadrul Conferinței pastoral-misionare semestriale de primăvară, 2013.Volumul însumează 252 pagini, fiind prefațat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care spune:„În Arhiepiscopia Bucureștilor multiplele aspecte implicate în tema conferinței au fost aprofundate de opt clerici: șase cadre universitare și doi consilieri din cadrul Administrației patriarhale și Administrației eparhiale. Astfel că, Preacucernicul Preot Profesor Viorel Ioniță a abordat problematica Edictului de la Milano, promulgat în 313, Preacucernicul Preot Profesor Emanoil Băbușa a conturat itinerariul dezvoltării creștinismului în contextul politicii religioase constantiniene, Preacucernicul Preot Conferențiar Daniel Benga a analizat care este rolul împăratului Constantin cel Mare în alcătuirea Simbolului de credință de la Sinodul ecumenic de la Niceea (325), iar Preacucernicul Preot Profesor Adrian Gabor a subliniat miza socială și filantropică a legislației imperiale constantiniene. Perspectiva prioritar istorică a acestor cercetări a fost completată de Preacuviosul Arhimandrit Lector Veniamin Goreanu, consilier eparhial, care a analizat legislația bisericească din timpul Sfântului Constantin cel Mare, principalele canoane vizate fiind cele ale Sinodului I Ecumenic (Niceea, 325) și ale Sinoadelor locale de la Ancira (314) și de la Neocezareea (314/315), de Preacucernicul Preot Profesor Nicolae Necula în studiul despre dezvoltarea vieții liturgice în timpul Sfinților Împărați Constantin și Elena, de Preacuviosul Arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural și mare eclesiarh al Catedralei patriarhale, care a reliefat elementele definitorii ale evlaviei și cinstirii Bisericii pentru Sfinții Împărați întocmai cu Apostolii, și de Preacuviosul Arhimandrit Policarp Chițulescu, consilier patriarhal și director al Bibliotecii Sfântului Sinod, care a realizat un inedit inventar al reprezentărilor în texte și imagini ale Sfinților Împărați Constantin și Elena în vechile tipărituri românești. Deoarece materialul rezultat a depășit prin complexitate posibilitățile de prezentare în cadrul întrunirilor clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, am considerat firească și oportună publicarea integrală a acestor studii într-un volum dedicat lucrărilor Conferinței pastoral-misionare semestriale de primăvară din anul 2013. Concluziile cercetărilor prezentate de referenți, pe care îi binecuvântăm și îi felicităm pentru efort și hărnicie, pot fi accesate, astfel, și după încheierea conferinței, de cei care au înțeles că principala miză a reflecției asupra personalității și activității Sfinților Împărați Constantin și Elena în acest an este reprezentată de disponibilitatea fiecărui cleric de a imita modelul pastoral și misionar al acestora, împlinindu-și vocația de slujitori ai Bisericii, făcând roditoare Evanghelia Mântuitorului în mijlocul semenilor sub semnul biruitor al Crucii Domnului nostru Iisus Hristos” (pp. 5-6).Lucrarea a fost lansată în cadrul Conferinței pastoral-misionare semestriale de primăvară 2013 desfășurată sub același nume. La finalul lucrărilor, fiecare participant a primit, ca dar al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, câte un exemplar din volumul amintit.Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bucureștilor 

Volumul cuprinde textul comunicărilor prezentate la Simpozionul Comisiei de Istorie Bisericească a Patriarhiei Române, de la Manastirea Tismana, între 17-19 septembrie, 2012. Volumul abordeaza o tematică amplă, pornind de la situația creștinismului, în perioada imediat anterioară domniei împăratului Constantin cel Mare și continuând cu perioada domniei acestui mare împărat. S-a subliniat, cu precădere, rolul pe care l-a avut în acordarea totalei libertăți creștinismului, ca o consecință a Convertirii sale, din 28 octombrie, 312, și a Edictului de la Mediolanum, promulgat în februarie, 313. Lucrările au subliniat și progresele înregistrate de religia creștină pe teritoriul românesc, ca urmare a misiunii efectuate în rândul populației autohtone și barbare.

2. Părintele Dumitru Stăniloae: mărturii și evocări, lucrare apărută cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. Despre profesorul și teologul, dar, mai ales, despre omul Dumitru Stăniloae, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cel care i-a fost discipol, notează: „Părintele avea un dar mare, acela de a apropia oamenii, iar în această apropiere puteai înțelege ceea ce n-ai înțeles în teologia sa (…) Odată, când i s-a permis să reprezinte teologia românească la întruniri internaționale, a fost întrebat: Care este lucrul cel mai important care v-a marcat mai mult în anii de detenție?Părintele Stăniloae a spus: În închisoare am învățat să mă rog, răspuns care i-a șocat pe cei prezenți. Deci închisoarea a devenit pentru el o școală a rugăciunii (…) Le spunea, mai departe: în închisoare, când nu știi dacă mai scapi sau nu cu viață, legătura cu Dumnezeu devine singura șansă de a nu-ți pierde identitatea și speranța, atunci rugăciunea cu adevărat devine o respirație vitală a sufletului, nu în sens metaforic, ci în sens existențial”. La prima vedere, n-avea absolut nimic impresionant când slujea. Dar după ce meditai asupra modului cum slujea, îți dădeai seama că ceea ce era cel mai impresionant era autenticul. Slujea cu o smerenie, ca și când ar fi un preot simplu de la sat, cu pregătire teologică modestă (…), nu se interesa nici cum sună vocea sa, slujea cu o voce aproape stinsă, nici cum îi arătă înfățișarea, nici gesturile. Era foarte natural, simplu, smerit, timid, reținut, iar când predica, la bisericuța de lângă strada Cernica, la care mergea dânsul mai des, rostea o cateheză foarte substanțială, dar simplă, pentru ca și oamenii simpli să poată înțelege esențialul credinței ca viață în Dumnezeu (…)

N-a confundat niciodată libertatea cu izolarea, unitatea cu dominația și nici fidelitatea în credința ortodoxă cu fanatismul sectar, ci a mărturisit cu tărie adevărul în iubire”.

3. În contextul „Anului comemorativ 2013 al Sfinților Împărați Constantin și Elena”, din încredințarea și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, a fost realizat de către Componenta Cultură Albumul Ctitoriile Sfinților Împărați Constantin și Elena în Răsărit și Apus. Lucrarea, însumând 278 pagini și constituind o amplă și semnificativă sinteză a temei respective, a fost elaborată sub coordonarea pr. dr. Florin Șerbănescu, care a redactat și textul, în colaborare cu dr. Bogdan Tătaru-Cazaban. Ilustrația, la completarea căreia au contribuit și o serie de colaboratori externi, a fost întocmită, împreună cu hărțile aferente, de pr. dr. Florin Șerbănescu și cond. arh. Lucian Eustațiu Mihăescu acesta realizând și tehnoderactarea computerizată a acestora. Albumul, apărut la Editura „Basilica” și tipărit în condiții grafice de excepție la tipografia Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, a fost prezentat de către Preasfințul Episcop Varlaam Ploieșteanul, Vicar Patriarhal, la Sesiunea Solemnă a Sfântului Sinod, din 28 octom-brie, 2013, consacrată „Anului Omagial 2013 al Sfinților Împărați Constantin și Elena”.

4. Spiritualitate creștină și rigoare științifică: Notele de subsol ale Filocaliei românești, lucrare realizată de către Asist.univ.drd. Alexandru Prelipcean, în 2 volume, cu o prefață de Lidia Stăniloae, apărută la Editura „Doxologia”, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Această lucrare de referință îi ajută pe cei interesați să pătrundă profund în uriașul monument al spiritualității filocalice și să înțeleagă cum cele 7.500 de note de subsol, tratate în cele două volume pot să faciliteze înțelegerea manierei de lucru a părintelui Stăniloae.  Notele de subsol ale „Filocaliei” românești nu sunt numai niște simple mostre de erudiție sau completări certe ale literaturii bibliografice, ci sunt note personale ale părintelui Stăniloae, astfel încât dacă cineva ar dori să descopere o nouă teologie a marelui nostru teolog, o poate face prin intermediul acestora. În prima parte a lucrării, se subliniază aspecte ale notelor de subsol, stârnind interesul pentru continuarea și dezvoltarea în cadrul teologiei dogmatice românești a lucrărilor de înțelegere și explicare a operelor părintelui Dumitru Stăniloae. În partea a doua a lucrării, intitulată sugestiv „Indice ale notelor de subsol ale Filocaliei Românești“, se face prezentarea unui indice tematic și al unuia onomastic. Importanța acestora se legitimează din două perspective: prima, pentru a fi utile celor ce vor realiza studii despre opera și personalitatea părintelui Stăniloae, iar cea de-a doua perspectivă, de a fi un material complet pentru cei ce vor elabora diverse studii, articole, omilii. Partea a treia oferă cuprinsul notelor de subsol ale părintelui Stăniloae, din „Filocalia” românească.

5. Părintele Dumitru Stăniloae, teolog al profunzimilor, apărută la Editura „Renașterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, sub îngrijirea pr.dr. Paul Siladi și a pr. dr. Cătălin Pălimaru. Chipul luminos al Părintelui Dumitru Stăniloae, profilul personalității sale savante, gândirea și teologia lui fac obiectul articolelor incluse în acest volum. Ele sunt reunite sub genericul Restituiri și readuc în atenția cititorilor contribuția revistei clujene Renașterea la creionarea portretului spiritual al marelui teolog. Revista a publicat de-a lungul timpului articole de o înaltă calitate și care astăzi alcătuiesc o valoroasă arhivă. Volumul omagial, gândit cu intenția de a valorifica acest tezaur, se deschide cu un eseu semnat de Părintele Dumitru Stăni-loae, urmat de o evocare scrisă de Mitropolitul Bartolomeu Anania. Restul articolelor, ușor revizuite sau îndreptate ortografic, sunt publicate în ordine cronologică.

6. La deification de l’homme d’après la pensée du père Dumitru Stăniloae, lucrare elaborată de către Preasfințitul Părinte Ioachim Giosanu, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, ediția aII-a, 2013, apărută la Editura „Filocalia” din Roman. Este o lucrare revizuită și adăugită a tezei de doctorat, susținută la 26 octombrie, 1994, și publicată în prima ediție, în anul 2002, la Editura „Trinitas”, din Iași. În traducere românească, înseamnă Îndumnezeirea omului, în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae. Lucrarea este expresia unei munci asidue, depusă cu scopul de a pătrunde sensurile profunde ale gândirii marelui teolog, care a fost Părintele Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai mari teologi ai secolului al XX-lea. Cu o deosebită fidelitate teologică și științifică, Preasfințitul Părinte Ioachim Giosanu prezintă personalitatea celui care a fost, între altele, și Doctor Honoris Causa al Institutului Saint-Serge, din Paris. Analiza meticuloasă, întreprinsă de către Preasfințitul Părinte Ioachim Giosanu, se confundă, până la identificare, cu gândirea marelui teolog Dumitru Stăniloae, sinonimă cu devoțiunea fiului față de marele său Părinte Spiritual.

7. Despre botezul Sfântului Împărat Constantin, lucrare realizată de către Mihai Flavius Balaban, apărută la Editura „Filocalia” , a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Lucrarea prezintă critic versiunile clasice despre acest Botez, pornind de la Eusebiu de Nicomidia, și punând în discuție și contribuția Sfântului Silvestru, Papă al Romei. Anumiți istorici amintesc de Eusebiu de Cezareea, alții de Eusebiu de Nicomidia, iar slujba Vecerniei amintește de Sfântul Silvestru. Ipotezele sunt numeroase și adevărul istoric încă nu poate fi dovedit, dar ceștinarea, chiar târzie, a lui Constantin cel Mare este benefică pentru evoluția credinței creștine. Botezul întîrziat al Sf.Constantin a fost o jertfă a lui pentru Biserica lui Hristos. El nu putea să schimbe toată rînduiala romană peste noapte, în timpul vieții a trebuit să participe la ritualuri păgînești romane, pentru că, altfel, oamenii nu l-ar fi primit și ar fi pus un alt împărat, reîncepînd prigoana împotriva Bisericii. Prin primirea Botezului de către împărat Imperiul Ortodox Bizantin a dăinuit mai bine de o mie de ani, fapt nemaiîntîlnit în istorie, iar creștinii, cu unele excepții, au fost feriți de prigoana păgînilor pentru 1600 de ani. Deciziile acestui împărat au repercusiuni în istorie pînă în ziua de azi

8. Sfinții Împărați Constantin și Elena cei întocmai cu Apostolii, apărută la Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, este o lucrare de sinteză care prezintă aspectele semnificative din activitatea Sfinților Împărați aflate în legătură directă cu recunoașterea oficială a creștinismului.

2.3.6. Procesiuni religioase închinate Sfinților împărați

Constantin și Elena

Cu Înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în zilele de 29-30 mai 2013, au avut loc cele două sesiuni ale cercului pastoral lunar, organizat de Protopopiatul 3 Capitală, la Centrul Social-Patoral Sfânta Cruce din Bușteni.P.C. Protoiereu Dinu Pompiliu a prezidat cele două ședințe de lucru.În seara zilei de 29 mai, au fost prezentate două prelegeri. Cea dintâi, susținută de P.C. Preot Profesor Tache Sterea, care a supus atenției câteva probleme pastoral-misionare ale realității triste zilelor noastre. Redăm câteva dintre cele mai nocive:- eliminarea Bisericii din sfera socială (spre exemplu: inițiativa scoaterii religiei din școală, sau diversele atacuri din mass-media);- lucrarea Bisericii privită doar din perspectivă personală;- minimalizarea dimensiunii pastoral-misionare a Bisericii.- Postmodernismul demolează fără a pune ceva în loc. Se ajunge până la a justifica răul prin genetică, prin urmare omul nefiind direct responsabil pentru patimile sale, bai mai rău de atât, ajungem să-L facem pe Dumnezeu autor al răului.- Cosmopolitismul ce ne cuprinde ne duce la disprețuirea valorilor proprii în pofida admirației față de tot ce vine din afară .Relația teologie-cultură-știință trebuie reașezată pe adevăratele direcții: Biserica contrapune acestor provocări modelul Trinitar, bazat pe iubire. Norma obiectivă a realității trebuie să fie revelația divină. Poate o soluție pentru mobilizarea enoriașilor noștri ar fi un accent pus pe aspectul preoției generale.În a doua prelegere, Părintele Profesor David Pestroiu a supus atenției preoților din Protopopiatul III Capitală un proiect ce se adresează tinerilor din parohiile acestora. În cadrul proiectului: Pe munte spre Cruce, se vor organiza săptămânal grupe de câte 50 de tineri, ce vor fi găzduiti la Centrul Social-Patoral Sfânta Cruce din Bușteni. Aceștia vor participa la acțiuni cultural-teologice. Proiectul este organizat de Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor ce va fi propus spre aprobare Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, proiect susținut și de forurile locale ale orașului Bușteni.În dimineața zilei de 30 mai, un sobor de preoți au săvârșit Sfânta Liturghie., urmată de un parastas spre pomenirea Preotului Profesor Doctor Dumitru Stăniloae.În dimineața aceleiași zile au urmat alte două prelegeri.P.C. Preot Prof. Dr. Ionuț Moldoveanu a supus atenției participanților câteva aspecte istorice legate de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, evidențiind importanța rolului său în istoria Bisericii lui Hristos, având în vedere anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena.A menționat apoi amprenta istorică a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae asupra neoisihasmului, având în vedere contribuția sa în special prin traducerea volumului 8 al Filopcaliei, traducerea lucrărilor celor doi mari părinți bisericești – Sfântul Maxim Mărturisitorul și Sfântul Grigorie Palama, care îndeamnă la cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciune.P.C. Preot Profesor Stancu Ion, în cuvinte frumoase a vorbit despre misiunea mamei Împăratului Constantin – Sfânta Împărăteasă Elena, dar și despre adevăruri biblice privitoare la Melchisedec, regele Salemului.Cercul pastoral s-a încheat cu o agapă frățească, în amintirea Părintelui Profesor Doctor Dumitru Stăniloae. 

Preoții din Protoieria Craiova Sud s-au întrunit joi, 30 mai, în sala de ședințe a Centrului de restaurare, conservare patrimoniu și vizualizare al Arhiepiscopiei Craiovei cu ocazia Conferinței pastoral-misionare de primăvară. Întâlnirea a fost prezidată de Înalt Preasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, după cum ne-a precizat Gheorghe Cioiu.Sfinții Împărați și rolul lor în istoria creștinismului a fost subiectul dezbătut de clericii din Protoieria Craiova Sud cu prilejul conferinței pastoral misionare de primăvară din acest an, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”. Activitatea a fost deschisă prin oficierea Sfintei Liturghii la altarul Bisericii Obedeanu, închinată, de asemenea Sfinților Împărați, de un sobor de preoți condus de părintele protoiereu Grigore Vulcănescu, în prezența IPS Părinte Irineu. După Sfânta Liturghie, preoții s-au deplasat spre sala de festivități a Centrului de restaurare pentru a participa la conferința propriu-zisă. În deschidere, părintele Mihail Florin a susținut o prelegere pe tama anunțată, urmată de luări de cuvânt, întrebări și dezbateri. La finalul întâlnirii, IPS Părinte Mitropolit Irineu a subliniat rolul deosebit al Sfântului Constantin cel Mare în formarea Europei creștine de mai târziu, în general, și a poporului român creștin, în special. „Sfântul Constantin este cel care a pus bazele Europei creștine. Legile, edictele, lăcașurile de cult și tot ceea ce a făcut pentru religia creștină ne arată cât de mare a fost Sfântul Constantin pentru noi. De aceea, Biserica l-a așezat în rândul sfinților, pentru că el s-a îngrijit de viața Bisericii creștine întocmai ca un Apostol, sau, așa cum se numea el însuși, ca un „episcop al treburilor din afara Bisericii”. Sfântul Constantin, strămoșul nostru de la sudul Dunării, a iubit și s-a îngrijit de poporul daco-roman, mulți dintre generalii săi fiind de origine daco-romană. De aceea el este atât de iubit pe aceste meleaguri, multe biserici de la noi îi sunt închinate și peste 1700 000 de credincioși îi poartă numele”, a precizat IPS Irineu 

Peste 150 de preoți din Protoieriile Târgu Jiu Sud și Târgu Jiu Nord s-au reunit marți, 28 mai, în cea de-a doua, din seria conferințelor preoțești de primăvară derulate în Arhiepiscopia Craiovei sub pronia Sfinților Împărați Constantin și Elena, după cum ne-a precizat Gheorghe Cioiu.

Întrunirea, prezidată de Inalt Preasfințitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, a debutat cu săvârșirea slujbei Sfintei Liturghii la Biserica „Sfinții Apostoli”, după care, preoții s-au întâlnit în sala de festivități a Cercului militar din municipiu, aici unde părintele Florin Rogobete de la Parohia Fărcășești, Protoieria Craiova Sud, a prezentat o prelegere despre Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena. Au urmat întrebări și dezbateri pe marginea subiectului abordat, iar la final, IPS Irineu a prezentat câteva concluzii referitoare la rolul și importanța Sfinților Împărați în istoria creștinismului și în viața de zi cu zi a credincioșilor. „Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt apărătorii dreptei credințe, precum și mijlocitorii noștri în fața tronului ceresc. Pentru noi este o mare bucurie să-i avem ocrotitori, să avem acest oraș încredințat purtării de grijă a Sfinților Împărați. Prin ei avem Sfânta Cruce, stindardul nostru, drapelul nostru, care ne face cu adevărat purtători de biruință în toate împrejurările”, a precizat IPS Părinte Mitropolit IrineuDupă încheierea conferinței, IPS Irineu, înconjurat de un sobor de preoți, a săvârșit slujba de sfințire a sediului Protoieriei Târgu Jiu Sud, în prezența unui mare număr de preoți și a reprezentanților autorităților publice locale. Mitropolitul Olteniei i-a felicitat pe toți cei care au contribuit la renovarea și modernizarea sediului Protoieriei Târgu Jiu Sud, în frunte cu părintele protoiereu Ionuț Câmpeanu. De altfel, după cum a precizat părintele Câmpeanu, zilele acestea se împlinesc 3 ani de când au demarat lucrările de renovare a acestei clădiri și a spațiilor anexe acesteia, inclusiv a gardului împrejmuitor

La sărbătorirea hramului Catedralei Arhiepiscopale din Roman, au fost organizate manifestări religioase și culturale – conferințe, lansări de carte și concerte corale.

În perioada 12-14 octombrie,2013, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului a organizat manifestări religioase și culturale dedicate sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva. Hramul Catedralei Arhiepiscopale din Roman a reunit preoți din toată Arhiepiscopia, precum și un număr mare de pelerini, care au participat la slujba oficiată de PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepisciopiei Romanului și Bacăului. Ctitoria mușatină are o vechime de 451 ani de la târnosire și a trăit, cu acest prilej, câteva zile de mare bucurie duhovnicească.

Cu binecuvântarea PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), la Roman a fost adusă racla cu moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, de la Catedrala Patriarhală din București.

Sala Amfiteatru a Liceului Teologic “Episcop Melchisedec Ștefănescu” din Roman a găzduit simpozionul „Părintele Dumitru Stăniloae – noul teolog al secolului XX”. Despre viața și activitatea marelui teolog român a vorbit profesor universitar doctor Cristian Teșu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie” din Iași. Conferința a fost urmată de lansarea volumului „Despre botezul Sfântului Împărat Constantin”, semnat de Mihai Flavius Balaban, în prezentarea preotului Nicolae Hurjui.

Duminică, 13 octombrie, 2013, după Liturghie, PS Ioachim Băcăuanul a săvârșitrugăciunea de binecuvântare a pelerinilor. De la înființarea Eparhiei Romanului de către Alexandru cel Bun a rămas un document în care este amintită cinstirea Sfintei Parascheva la Roman. Cinstirea ei se datorează și faptului că mai multe biserici ridicate în această eparhie sunt închinate Sfintei Parascheva. Sfântul Sinod al BOR a aprobat ca pe stema eparhiei să fie icoana Sfintei Parascheva, care vorbește despre cultul ei de peste două sute de ani în această zonă, înainte ca sfintele ei moaște să ajungă la Iași.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în zilele de 3 și 6 iunie, 2013, s-au desfășurat cele două sesiuni ale Conferinței pastoral-misionare semestriale de primăvară ale clerului din Arhiepiscopia Bucureștilor, cu tema „Sfinții Împărați Constantin și Elena – promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii”.

Clericii din Protopopiatele 1, 2 și 3 Capitală, Ilfov Nord și Ilfov Sud, împreună cu exarhii, stareții, starețele și preoții de caritate din București și județul Ilfov, s-au întrunit, luni, 3 iunie, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei.

Întrunirea preoților și diaconilor din Protoieriile Ploiești, Câmpina, Vălenii de Munte și Urlați, a exarhilor locali, a stareților, a starețelor și a clerului de caritate din județul Prahova a avut loc joi, 6 iunie, 2013 , în Sala Filarmonicii „Paul Constantinescu”, din Ploiești.

Ambele sesiuni au fost precedate de săvârșirea Sfintei Liturghii și a slujbei de „Te Deum”.

Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie și „Te Deum”- ul, începând cu ora 8:00, la București, în Biserica „Sfântul Spiridon – Nou”, și, la Ploiești, în biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

În cadrul celor două sesiuni ale Conferinței pastoral-misionare de primăvară, de la București și Ploiești, au fost susține referatele: Pr. prof. dr. Viorel IONIȚĂ – Edictul de la Milano (313) – toleranță și libertate pentru Biserica creștină; Pr. prof. dr. Emanoil BĂBUȘ, Creștinismul în contextul politicii religioase constantiniene dintre anii 324-337; Pr. conf. dr. Daniel BENGA, Constantin cel Mare și Simbolul de credință de la Niceea (325) ; Pr. prof. dr. Adrian GABOR, Legislația imperială a Sfântului Împărat Constantin cel Mare față de creștinism cu specială privire asupra asistenței sociale; Pr. prof. dr. Constantin PĂTULEANU, Actualitatea politicii religioase a Sfinților Împărați Constantin și Elena. Libertatea religioasă azi ; Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, Dezvoltarea vieții liturgice în timpul Sfinților Împărați Constantin și Elena; Arhim. dr. Veniamin GOREANU, Legislația bisericească în timpul Sfântului Constantin cel Mare [Sinoadele de la: Ancira (314), Neocezareea (314/315), Sinodul I Ecumenic (325)]; Arhim. Timotei AIOANEI, Evlavia și cinstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena de către Biserică;

Arhim. dr. Policarp CHIȚULESCU, Reprezentări ale Sfinților Împărați Constantin și Elena în vechile tipărituri românești. Texte și imagini; Prof. dr. Emilian Popescu – invitat extraordinar.

Cu această ocazie, a fost lansat și volumul cu titlul Sfinții Împărați Constantin și Elena – promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii, care reunește varianta extinsă a referatelor susținute în cadrul Conferinței. La finalul lucrărilor, fiecare participant la Conferință a primit, ca dar al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, câte un exemplar din volumul amintit.

Seria de conferințe preoțești din județul Mureș, din protopopiatele Luduș, Târgu-Mureș și Reghin, prezidate de Înalt Preasfințitul Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, s-a încheiat la 28 mai, 2013, potrivit mitropolia-ardealului.ro. Tema conferințelor preoțești din această primăvară a avut în vedere viața și misiunea sfântă pe care au împlinit-o Sfinții Împărați Constantin și Elena, evidențiind rolul lor providențial, de susținere și întărire a Bisericii, crunt persecutată în primele patru secole ale existenței sale. La 23 mai, 2013, IPS Arhiepiscop Irineu a fost, alături de pr. inspector Petrișor Muntean și de protopopul Lucian Voșloban, în mijlocul preoților din Protopopiatul Luduș. Aici, pr. Raul Bucur, din Parohia Sângeorgiu de Câmpie și pr. Ionel Suciu, din Parohia Șăușa, au susținut conferința „Viața bisericească în timpul împăratului Constantin cel Mare. Politica socială și religioasă a acestuia“. La 27 mai, 2013, ierarhul, însoțit de pr. consilier Rafael Orzeiu, a fost alături de preoții din Protopopiatul Târgu-Mureș și de protopopul Olimpiu Zăhan. Conferința a fost susținută de pr. Cătălin Maier, secretarul protopopiatului, și de pr. Viorel Stoica din Parohia Mădăraș, și a avut tema „Sfinții Împărați Constantin și Elena, susținători ai Bisericii". La 28 mai, 2013, IPS Arhiepiscop Irineu a prezidat conferința preoțească din Protopopiatul Reghin, unde pr. Toader Roșca de la Parohia „Sfântul Lazăr“ din Reghin, pr. Ovidiu Lazăr din Parohia Apalina și pr. Mircea Fusaru din Parohia Ercea, au susținut conferința care a tratat aspecte practice ale relațiilor dintre stat și biserică în veacul al IV-lea, în speță din timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. 

La 23 octombrie, 2013, Preasfințitul Episcop Macarie al Europei de Nord s-a aflat în mijlocul românilor din capitala Danemarcei pentru a participa la manifestările dedicate Sfinților Împărați Constantin și mama sa Elena, organizate de Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, în cadrul parohiei românești din Copenhaga. Începând cu ora 16.00, în Sala românească a parohiei, a avut loc vernisajul expoziției de icoane pe sticlă cu tema: „Prezența Sfinților Împărați Constantin și Elena în iconografia populară”, icoanele expuse fiind lucrate de pictorița Simona Mădălina Păunescu. Cu acest prilej, au vorbit Preasfințitul Părinte Episcop Macarie, Excelența Sa Viorel Matei Ardeleanu, Ambasadorul României în Regatul Danemarcei și dna. Simona Mădălina Păunescu. Manifestările au continuat cu o sesiune de comunicări științifice, cu tema: „Sfinții Împărați Constantin și Elena în istoria și spiritualitatea creștină” la care au participat profesori și cercetători de la Universitățile din Copenhaga și Lund (Suedia), în frunte cu bizantinologul Jon Gissel de la Copenhaga și istoricul Thomas Arentzen de la Lund.

2.3.7. Manifestări organizate pentru elevi și studenți

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica Părinților și a Copiilor, 2 iunie 2013: Duminica Părinților și a Copiilor, prima duminică după data de 1 iunie, a fost rânduită de Sfântul Sinod al Bisericii noastre (hot. 629/2009) pentru a cultiva mai intens comuniunea de iubire și respect între părinți și copii. Anul 2013 a fost proclamat, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena, cu ocazia împlinirii a 1700 de ani de la Edictul de libertate religioasă de la Milano (313). Biserica Ortodoxă Română înțelege, astfel, să-i prețuiască și să-i cinstească pe Sfinții Împărați Constantin și Elena ca promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii. Printre  domeniile în care se resimte și astăzi influența lor este și acela al educației copiilor și tinerilor. Tocmai de aceea în agenda activităților propuse de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru anul 2013 figurează și o serie de proiecte care se adresează copiilor. Între manifestările culturale, programate cu prilejul anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena, Patriarhia Română a organizat concursul „Bucuria de a fi creștin”, adresat copiilor, preoților și profesorilor de religie implicați în Programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor”. Acesta a reprezentat o mărturie publică a copiilor și a celor care îi educă, transmițând astfel bucuria lor de-a fi iubiți de familie și de Biserică, dar și de-a cunoaște și a iubi frumusețea și bogăția tradițiilor populare românești, luminate de credință și bunătate. Într-o lume supusă mereu schimbărilor, îndemnul Mântuitorului Hristos: „lăsați copii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor”, (Mt., 19, 14), ne arată că educația creștină a copiilor și a tinerilor devine datorie sfântă pentru Familie, Școală și Biserică. Cu prilejul duminicii dedicate prețuirii copiilor și părinților, adică familiei creștine, îi îndemnăm pe părinți să acorde mai mult timp copiilor, să-i ajute să cultive credința, speranța și dragostea, libertatea de a face binele, nu răul, să aducă bucurie celor din jurul lor, să prețuiască spiritualitatea și tradițiile poporului român oriunde s-ar afla. De asemenea, îi îndemnăm pe copii să iubească mai mult pe părinții și dascălii lor, să se roage pentru ei și să le arate recunoștință.Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Înviat, să lumineze și să umple de pace și bucurie sufletele părinților, ale copiilor și ale tinerilor creștini!

† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române 

În unitățile de învățământ universitar, preuniversitar de stat și confesionale, cadrele didactice universitare și profesorii de religie au valorificat tematica, pentru a evidenția importanța și rolul Sfinților Împărați Constantin și Elena în istoria Bisericii, precum și importanța operei părintelui Dumitru Stăniloae.

În cadrul programului catehetic „Hristos împărtășit copiilor”, a fost organi-zat concursul „Bucuria de a fi creștin”, care a avut ca scop cultivarea dragostei față de țară și față de Biserica Ortodoxă Română și educarea copiilor în sensul respectării valorilor tradiționale și afirmării propriei identități religioase, culturale și naționale, în contextul unei lumi secularizante și al diluării semnificative a identităților de orice fel din cauza procesului de globalizare alert și derutant. Cei 87 de copii câștigători la faza eparhială a concursului au fost premiați de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cu prilejul hramului Catedralei patriarhale, în data de 20 mai, 2013.

A fost organizat Concursul național „Părintele Dumitru Stăniloae – 110 ani de la naștere și 20 de ani de la trecerea sa la cele veșnice”, care s-a adresat elevilor din seminariile și liceele teologice ortodoxe și studenților și masteranzilor de la facultățile de teologie ortodoxă din România. Câștigătorii fazei naționale a concursului, respectiv, 3 studenți teologi și trei elevi seminariști au fost premiați de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu prilejul hramului Catedralei patriarhale, în data de 21 mai, 2013.

Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte ANDREI, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, între 28 și 30 mai, 2013, s-a desfășurat Sesiunea de comunicări științifice, la nivel licență, master și doctorat.

I. Sesiune de comunicări la Nivel Licență – Sala „Nicolae Colan”, cu tema Constantinopolul, scaun imperial și loc de martiriu, cu un cuvânt de deschideredin partea Pr. prof. dr. Vasile Stanciu, Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă, și având ca moderatori pe Pr. conf. dr. Dorel Man, Pr. lect. dr. Cristian Sonea. Au prezentat comunicări Ioan Alin HIRIȘCĂU, an IV TP -Contextul politic și convertirea lui Constantin cel Mare – Coordonator: Pr. conf. dr. Dorel Man;

Iuliu Marius MORARIU, an III TP – Convertirea lui Constantin cel Mare și implicațiile ei misionare – Coordonator: Pr. lect. dr. Cristian Sonea; Silviu Aurelian JIMBOREAN, an III TP – Constantin cel Mare și Lactanțiu – Coordonator: Pr. conf. dr. Viorel Gabriel Gârdan; Ionuț HENS, an III TP – Constantinopolul, împărăteasa cetăților. Prezentare socială și politică – Coordonator: Pr. conf. dr. Viorel Gabriel Gârdan; Iuliu Marius MORARIU, an III TP – Aspecte ale spiritualității creștine reflectate în politica religioasă a Sfântului Împărat Constantin cel Mare – Coordonator: Pr. lect. dr. Gheorghe Șanta; Daniela IVANOVICI, an I TD – Eusebiu de Cezareea și Constantin cel Mare – Coordonator: Pr. conf. dr. Viorel Gabriel Gârdan.

Partea a II-a a Sesiunii i-a avut ca moderatori pe Pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană, Lect.univ. dr. Annamaria Baciu. Au prezentat comunicări: Anton POP, an II TP – Creștinul celor două împărății. Comportament civic și nădejde eshatologică după epistola către Romani, capitolul 13 –  Coordonator: Pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană; Cătălin OARGĂ, an II TP – Elemente de mesianism și regalitate în Vechiul Testament – Coordonator: Pr. prof.univ. dr. Ioan Chirilă; Anca STAN, an III AS – Sfinții Împărați Constantin și Elena în icoanele românești, Coordonator: Conf. Univ. dr. Marcel Munteanu; Loredana METU, an I AS – Sfânta Sofia – Monument de spiritualitate și de artă a întregii creștinătăți -Coordonator: Conf. univ. dr. Marcel Munteanu; Bogdan ROUA, an II  AS – Asediul Constantinopolului reprezentat în pictura murală din nordul Moldovei – Coordonator: Lect. univ. dr. Annamaria Baciu Denisa RUSU, an I AS – Sfinții Martiri Brâncoveni în reprezentările iconografice – Coordonator: Conf. univ. dr. Marcel Munteanu

II. Sesiunea de Comunicări la Nivel Master – Sala„Nicolae Colan” , a avut ca temă: Sinodul I Ecumenic. Restabilirea adevărului de credință ca mărturisire de viață și i-a avut ca moderatori pe Pr. prof.univ. dr. Valer Bel și Pr. lect. univ. dr. Ioan Bizău. Au prezentat comunicări: Pr. Mihai RACOLȚA, M II ORVL – Mărturisirea de credință, condiție pentru intrarea în Biserică –  Coordonator: Pr. prof. univ. dr. Valer Bel; Nicolae Cosmin GRECU, M II DHC – Sinodul I Ecumenic – O receptare a sobornicității Bisericii – Coordonator: Pr. prof. univ. dr. Valer Bel; Pr. Mihai RACOLȚA,, M II ORVL – Simbolul de credință în Sfânta Liturghie a Răsăritului creștin -Coordonator: Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu; Carmen GAVRILUȚĂ, M II DHC – Însușirea Crezului prin cateheză și învățământ religios – Coordonator: Pr. prof. univ. dr. Valer Bel.

Partea a II-a a Sesiunii i-a avut ca moderatori pe Lect. univ. dr. Alin Trifa, Lect. univ. dr. Annamaria Baciu. Au prezentat comunicări: Mihai TOMESCU, M I AS – Sinodul I Ecumenic în iconografie – Coordonator: Conf. univ. dr. Marcel Munteanu; Cristian VEVERIȚĂ, M II AS -Particularități ale reprezentării Sinodului I Ecumenic în pictura murală de la mănăstirea Moldovița – Coordonator: Lect. univ. dr. Annamaria Baciu; Carmen GAVRILUȚĂ, M II DHC – Cavalcada Împăratului Constantin cel Mare în fresca bisericii din Pătrăuți -Coordonator: Conf. univ. dr. Marcel Munteanu.

  III. Sesiunea de Comunicări la Nivel Doctorat – Sala „Nicolae Colan”, a avut ca temă: Împărat. Înțelepciune (Sofia). Libertate și i-a avut ca moderatori pe Pr. prof.univ. dr. Vasile Stanciu, Pr. prof. univ. dr. Valer Bel. Au prezentat comunicări: Drd. Valentin VESA – Receptarea Sinodului I Ecumenic în Biserica Siro-orientală. Sinodul de la Seleucia (410) – Coordonator: ÎPS prof. univ. dr. Andrei Andreicuț; Drd. Paul-Ersilian ROȘCA – Regele Carol al II-lea și Biserica Ortodoxă Română: Transformarea simfoniei bizantine în zorii celui de-al Doilea Război Mondial – Coordonator: Pr. prof. univ. dr. Alexandru Moraru

IV. Simpozionul cu participarea profesorilor din facultate, în Aula „Nicolae Ivan” și a avut ca temă: Perioada constantiniană ca model al ecumenicității, moderatori fiind Pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană, și Pr. prof. dr. Ștefan Iloaie. Au trezentat comunicări: Pr. prof. univ. dr. Ioan Vasile LEB, Împăratul Constantin cel Mare. Schiță biografică; Pr.prof.univ.dr. Ioan CHIRILĂ, Împărăteasa Elena și Țara Sfântă; Pr. conf. univ. dr. Dorel MAN, 1700 de ani de la legiferarea creștinismului. Renașterea creștinătății de la anul 313; Pr. prof. univ.dr. Vasile STANCIU, Muzica bizantină între profan și religios; Lect. univ. dr.  Annamaria BACIU, Visul Împăratului Constantin cel Mare. Reprezentări iconografice; Conf. univ. dr.  Marcel MUNTEAN, Constantin cel Mare – de la portretul imperial la cel bizantin. În continuare, a avut locpremierea câștigătorilor Concursului Național de Istorie Bisericească „Gheorghe Stănescu”., iar la ora 18.00, în sala „Auditorium Maximum” a Universității „Babeș-Bolyai”,
Părintele Rafail NOICA a ținut conferința: S-a dus să-l vadă precum este.

Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Părinte IRINEU, Mitropolitul Olteniei, la data de 22 mai, 2013, s-a organizat o Sesiune de comunicări științifice și expoziție de icoane organizate de Facultatea de Teologie din Craiova. Centrul de restaurare, conservare patrimoniu și vizualizare al Arhiepiscopiei Craiovei a găzduit  vernisajul expoziției de icoane cu tema „Icoana, mesager al creștinătății”, în cadrul căruia au fost expuse icoane pictate de 15 studenți din anul I, specializarea Artă sacră, a Facultății de Teologie din cadrul Universității din Craiova.

Manifestarea a fost urmată de o sesiune de lucrări științifice studentești intitulată „Bisericile din Craiova – chei de lectură”, organizată de Secția Artă sacră a Facultății de Teologie din Cetatea Băniei.Potrivit coordonatorului acestei manifestări, lect. univ. dr. Cristina Oprea, aceasta a fost prima sesiune de comunicări ale studenților de la specializarea Artă sacră, înființată în anul 2012, în cadrul Facultății de Teologie din Craiova. La eveniment au fost prezenți părinți profesori ai Facultății de Teologie, care au amintit despre menirea pictorilor de icoane bisericești. „Studenții Facultății de Teologie, specializarea Artă sacră sunt la o primă manifestare de genul acesta, întrucât ei sunt în anul I. Studenții noștri se pregătesc pentru restaurare patrimoniu bisericesc, așa încât ei nu doar întrunesc condiția celui care pictează, ci și a celui care restaurează o icoană, ceea ce înseamnă că ei cunosc foarte bine dimensiunea teologică a iconicului. Icoana înseamnă un univers al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Nu este simplu act al creației, ci este o sinergie a celui credincios în întâlnirea lui cu Dumnezeu. Este o vedere dincolo de imagine, de contur, de formă. Este o vedere, o contemplație a lui Dumnezeu”, a precizat părintele lect.dr. Adrian Ivan, care a vorbit despre trăirea duhovnicească a studenților care pictează icoane. „Aceste icoane vorbesc foarte mult despre ei, despre maniera în care ei înțeleg Taina slujirii ca teolog și iconograf. Foarte mulți studenți se apropie de dimensiunea icoanei cu multă teamă și respect față de Dumnezeu. Icoana este cel mai cuprinzător lucru la care teologul se poate referi, este cea care descoperă într-un spațiu foarte redus o dimensiune abisală a sufletului uman”, a subliniat părintele lect. univ.dr. Adrian Ivan. Studenții participanți la această sesiune de comu-nicări mărturisesc faptul că au realizat aceste lucrări cu multă emoție și dragoste față de Dumnezeu și față de biserică. „Mi-am ales ca prezentare Mănăstirea Coșuna Bucovățul Vechi, un loc încărcat de istorie, care se află la Mofleni, iar ca icoană am pictat-o pe Maica Domnului cu pruncul. Ne propunem să ieșim mai mult în față, în sensul de a arăta că putem face lucruri frumoase, mai ales că aici am venit din pasiune cu toții”, a mărturisit Ungureanu Elena, student la [anonimizat] sacră a Facultății de Teologie.

În prelungirea evenimentului științific internațional pe care l-au organizat Arhiepiscopia Dunării de Jos și Universitatea „Dunărea de Jos“ pentru a marca Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena, în ziua de 17 mai, la Galați a avut loc un Simpozion Studențesc Național. La eveniment au participat studenți și masteranzi de la Facultățile de Teologie din București, Iași, Târgoviște, Arad și Galați. În referatele lor, tinerii au abordat teme legate de veacul constantinian, prin care au evidențiat rolul Sfinților Împărați în lucrarea lor providențială, de susținere și întărire a Bisericii, abia ieșită atunci din secole de persecuții. Au fost aduse în atenția auditoriului mărturii istorice și vestigii spirituale din zona Dunării de Jos, care probează apostolicitatea ortodoxiei românești, creează legături spirituale între epoci și dau continuitate vieții Bisericii. Lucrările tinerilor au identificat modele și soluții pe care le poate prelua Biserica din lucrarea complexă a Sfinților Împărați și le poate folosi cu succes și astăzi, ca răspunsuri la problemele vremii noastre. La eveniment a participat și ÎPS Casian, Arhiepiscop al Dunării de Jos, care a apreciat râvna tinerilor pentru a cunoaște mai bine viața și lucrarea Sfinților Împărați și dorința de a se inspira din modul deplin de slujire a Bisericii, de către Sfinții Constantin și Elena. Simpozionul Național Studențesc de la Galați s-a finalizat printr-un act simbolic: sfințirea, de către chiriarhul Dunării de Jos, a unei troițe ridicate de curând în centrul Campusului universitar gălățean.,,Simpozionul s-a dorit, mai întâi, o formă de cinstire a Sfinților Împărați Constantin și Elena, în acest an special dedicat de către Sfântul Sinod, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh, ca sărbătorire a celor 1.700 de ani de la Edictul de la Mediolanum. S-a remarcat bogăția și generozitatea temei constantiniene pentru vremurile noastre. Aparent destul de restrictivă, tema este foarte generoasă și poate fi valorificată din mai multe puncte de vedere: doctrinar, istoric, liturgic, misionar, cultural, interdisciplinar. Tema constantiniană s-a îmbinat foarte frumos cu tema a doua a simpozionului, a cinstirii chipului, personalității și operei părintelui Dumitru Stăniloae, iar prezența doamnei Lidia Stăniloae și conferința ei au entuziasmat sala. Teologia părintelui Stăniloae, fundamentată patristic, argumentată liturgic și aplicată filantropic oferă soluții la problemele actuale ale Bisericii. Se arată foarte bine șansa Bisericii care astăzi se îngrijește de fiii săi duhovnicești, nu doar din punct de vedere liturgic și filantropic, oferind hrană spirituală și trupească, ci și sub raport intelectual. Biserica are un discurs înalt, are oameni pregătiți, capabili să ofere răspunsuri, soluții și sugestii care se îndreaptă, prin hotărârile Sfântului Sinod, către popor”, a declarat pr. lect. univ. dr. Lucian Petroaia, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, unul dintre organizatorii evenimentului.

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte SOFRONIE, Episcopul Oradiei, în sala festivă a Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea, a avut loc, marți, 29 ianuarie 2013, o sesiune de comunicări științifice cu titlul „Sfinții Împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase”, prilejuită de proclamarea anului 2013 ca Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena în Patriarhia Română. La eveniment au participat cadre didactice și elevi din cadrul instituției de învățământ teologic, în frunte cu conducerea acesteia. Comunicările au fost susținute de profesori și elevi de la Liceul Ortodox și de la Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”, structură a Liceului Ortodox, iar Corul „Diacon Nicolae Firu”, dirijat de părintele arhid. prof. Ștefan Lakatos, a încântat participanții cu diferite piese muzicale din repertoriul religios și laic

Sesiunea s-a desfășurat pe două secțiuni : Secțiunea cadre didactice și Secțiunea elevi. La Secțiunea cadre didactice, Doamna prof. dr. Elisabeta Ungur, de la catedra de istorie, a făcut o radiografie a stării Imperiului Roman, înainte de venirea la putere a lui Constantin cel Mare.

Părintele prof. Dorel Leucea a vorbit despre Convertirea la creștinism a Împăratului Constantin cel Mare, punctând momentele importante din biografia sa: rolul și importanța împărătesei Elena și a tatălui său Constantius Chlorus, tolerant cu creștinii, la încreștinarea lui Constantin, arătarea semnului Crucii pe cer, victoria de la Pons Milvius – Podul Vulturului (312), botezul lui Constantin, încreștinarea înse-mnelor militare, precum scuturi și steaguri, cu monograma creștină etc.

Părintele prof. Alin Sonea a prezentat câteva Ctitorii ale Sfinților Împărați, din întreg cuprinsul imperiului Roman, de la Constantinopol, Ierusalim, Antiohia, Tir, Nicomidia, Trier, și Roma.

Părintele prof. Vlad Marian a scos în evidență Evlavia și cinstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena de către Biserică, din punct de vedere liturgic și  iconografic. 
Secțiunea destinată elevilor a cuprins abordări variate și a fost deschisă de eleva Narcisa Demeter, din clasa a X-a, care a prezentat Criza religios-morală a Imperiului Roman, înainte de succesiunea lui Constantin cel Mare la tron.

Elevii Bogdan Banc și Narcis Hulban, din clasa a XI-a, au scos în evidență Persecutarea creștinilor și suferința Bisericii creștine, precum și Manifestări preconstantiniene de toleranță relativă față de creștinism, în timp ce elevii Cristian Porțan și Nicolae Borodan au descris Viața bisericească în timpul lui Constantin cel Mare. Alte teme precum Educația și familia creștină: virtuțile creștine ale Sfinților Împărați Constantin și Elena, dar și Apărarea demnității umane prin legi și opere de caritate, au fost abordate de elevii Alexandru Vereș și Alexandru Carțiș, din clasa a XII-a. În încheiere, Părintele profesor Radu Rus, directorul Liceului, i- a felicitat pe toți cei care au susținut lucrări în cadrul sesiunii și a subliniat importanța asumării modelului Sfinților Împărați Constantin și Elena și a Sfinților Trei Ierarhi în viața fiecărui creștin și teolog. Sesiunea de comunicări se înscrie în seria de manifestări legate de Zilele Școlii, manifestări care vor continua miercuri, 30 ianuarie, 2013, cu prăznuirea Sfinților Trei Ierarhi: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, ocrotitorii spirituali ai școlilor teologice, când Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a liturghisit în Paraclisul cu hramul „Sfântul Niceta de Remesiana”, din locația instituției de învățământ

În zilele de 27 și 28 martie 2013 s-au desfășurat la Arad lucrările Simpozionului Național Studențesc, pus sub genericul: „Sfinții Împărați Constantin și Elena – contextul istoric, teologic și cultural al epocii lor“. Evenimentul a fost organizat cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului TIMOTEI, Arhiepiscop al Aradului, la inițiativa cadrelor didactice și a studenților Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea“ din cadrul Universității „Aurel Vlaicu“ din Arad. Acesta se înscrie în șirul manifestărilor omagiale de anul acesta, dedicate de către Patriarhia Română împlinirii a 1700 de ani de la proclamarea Edictului de la Mediolanum. Programul a debutat miercuri, 27 martie, cu o slujbă Te Deum, în capela facultății, la care a participat IPS Arhiepiscop Timotei, împreună cu profesorii, invitații și studenții participanți la această manifestare academică. În deschiderea festivă, pr. prof. dr. Ioan Tulcan, decanul facultății din Arad, a salutat prezența chiriarhului la acest simpozion, arătând că „facultatea arădeană se înscrie, de două decenii încoace, în rândul instituțiilor de învățământ superior teologic care promovează o vie cercetare, prin organizarea de conferințe axate pe teme de interes pentru Biserica și societatea românească, încât tema propusă aduce în dezbatere personalități și evenimente care au marcat istoria Balcanilor“. În același registru al mulțumirilor a fost apreciată și prezența oaspeților, studenți de la cele mai reprezentative facultăți de teologie din Patriarhia Română, acestora fiindu-le transmis un cuvânt de salut către dascălii și colegii lor. Înalt Preasfințitul Timotei, unul dintre foștii dascăli ai academiei arădene, specializat tocmai în probleme de patrologie și istorie bisericească universală, a evocat câteva dintre multiplele aspecte ale atitudinii Sfântului Împărat Constantin cel Mare față de Biserica lui Hristos, îndreptând atenția asistenței spre o înțelegere în duh a acțiunilor sale, după modelul propus de imnografia bisericească ce-i este închinată, dincolo de toate controversele pe care cercetarea istoriografică actuală le propune. A urmat la cuvânt conf. dr. Cristinel Ioja, președintele Senatului Universității „Aurel Vlaicu“ din Arad, iar apoi, în numele organizatorilor, diac. lect. univ. dr. Caius Cuțaru, a mulțumit și el studenților și masteranzilor care s-au implicat în această acțiune, prin referatele lor și prin sprijinul organizatoric, care le creează premisele unei preocupări dedicate cercetării academice viitoare. Lucrările au continuat, în cele două zile programate, cu prezentarea referatelor pregătite de masteranzi și studenți. Acestea au fost urmate de interesante dezbateri, finalizate cu evidențierea câtorva concluzii.

2.3.8. Manifestări mass-media

Sub aspect mediatic, evenimentele dedicate Sfinților Împărați Constantin și Elena și Părintelui Dumitru Stăniloae s-au bucurat de o largă susținere și promovare atât în mass-media bisericească centrală, cât și în cea locală

Mass-media bisericească locală, adică,foi parohiale, reviste eparhiale, posturi de radio existente în unele eparhii ale Patriarhiei Române, site-urile eparhiilor sau parohiilor ortodoxe române, și centrală, precum Centrul de Presă „Basilica” al Patriarhiei Române, a mediatizat Hotărârea Sfântului Sinod cu privire la proclamarea anului 2013 ca „An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” și „An comemorativ Dumitru Stăniloae”, a Programului-cadru, precum și a evenimentelor organizate în eparhiile Bisericii Ortodoxe Române pe această temă.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române a adus la cunoștința opiniei publice, prin comunicate de presă, manifestările organizate de Patriarhia Română, care au avut ca subiect Sfinții Împărați Constantin și Elena și/sau părintele Dumitru Stăniloae.

Agenția de știri „Basilica”, a Patriarhiei Române, a publicat peste 500 de materiale informative, respectiv, știri, comunicate, documente, interviuri, dedicate Sfinților Împărați Constantin și Elena și/sau părintelui Dumitru Stăniloae, iar, dintre acestea, cele mai importante au fost traduse și publicate și în limba engleză. În plus, pe site-ul agenției a fost creată o secțiune specială, intitulată „2013 – Anul Sfinților Împărați Constantin și Elena”.

Publicațiile LUMINA au acordat, sistematic, spații știrilor și reportajele prilejuite de „Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”  și de „Anul comemorativ al părintelui Dumitru Stăniloae” în unitățile bisericești din Patriarhia Română.

Prin ediția sa națională și prin cele patru ediții regionale, Ziarul Lumina a prezentat evenimentele organizate de Patriarhia Română, de Centrele eparhiale, de școlile teologice și de alte instituții bisericești pe tema „Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena”. 

În funcție de amploarea și relevanța spiritual-culturală a evenimentelor s-au publicat știri, în paginile de actualitate religioasă, relatări de o pagină sau două în interiorul publicației, cu deschidere pe  prima pagină.

Până către finalul anului au fost publicate aproape 500 de știri, relatări, interviuri și reportaje în ediția națională și în cele patru ediții regionale.

  Săptămânalul Lumina de Duminică a cuprins în fiecare număr un „Cuvânt teologic”, de două pagini, cu texte alese din opera părintelui Dumitru Stăniloae, în funcție de semnificațiile spirituale ale duminicilor respective.

Publicația de informație bisericească, Vestitorul Ortodoxiei, a reflectat, prin documente, cronici și imagini tematica anului omagial 2013.

În revistele eparhiale și parohiale și pe site-urile Patriarhiei Române au fost create spații proprii dedicate Sfinților Împărați Constantin și Elena și Părintelui Dumitru Stăniloae, prin care s-a mediatizat rolul și importanța acestora și s-au evidențiat unele aspecte ale vieții lor. De asemenea, în paginile acelorași reviste și site-uri au fost publicate cu preponderență articole și studii dedicate Sfinților Împărați Constantin și Elena și părintelui Dumitru Stăniloae.

Postul de Radio Trinitas, al Patriarhiei Române, a realizat și difuzat emisiuni în cadrul cărora s-au alocat largi spații subiectelor referitoare la Sfinții Împărați Constantin și Elena, precum și celor dedicate părintelui Dumitru Stăniloae.

Prin știrile și materialele informative difuzate în cele 13 buletine zilnice s-au mediatizat diferitele manifestări organizate în Patriarhia Română cu ocazia anului omagial și comemorativ, precum și pelerinajele organizate de Agenția de Pelerinaj „Basilica Travel” a Patriarhiei Române, în locurile istorice legate de Sfântul Împărat Constantin cel Mare și de Sfânta Împărăteasă Elena.

În emisiunea „Lumea de azi”, realizată în colaborare cu studiourile Radio Trinitas din Iași, Craiova, Sibiu și cu cele eparhiale de la Cluj-Napoca, Alba-Iulia și Timișoara, a prezentat felul în care eparhiile din țară au promovat anul omagial și comemorativ.

Rubrica „Răspunsuri duhovnicești”, precum și emisiunea „Dialogurile Trinitas”, în aproximativ 100 de ediții, au adus în dezbatere teme istorice și teologice centrate pe rolul și importanța Sfinților Împărați, precum și pe opera părintelui Stăniloae.

Emisiunea „Istoria Bisericii” a prezentat, în câteva ediții, prin contribuția unor profesori de istorie, cele mai importante aspecte cu privire la domnia Împăratului Constantin cel Mare.

Postul de Televiziune Trinitas TV al Patriarhiei Române a realizat și a difuzat emisiuni despre Sfinții Împărați Constantin și Elena și despre părintele Dumitru Stăniloae, precum și despre manifestările dedicate acestora, care s-au desfășurat în cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române, dintre care amintim: în redacția „Știri și Dezbateri Sociale”  au fost realizate 286 de materiale consacrate temei anului omagial și 215 materiale consacrate anului comemorativ.

În redacția „Dezbateri Teologice și Culturale” au fost realizate și difuzate peste 50 de emisiuni dedicate anului omagial, invitații acestor ediții fiind istorici, bizantinologi, profesori de teologie, arhitecți, pictori, stareți, muzeografi etc.

În redacția „Programe de tip Documentar” a fost realizat un film documentar intitulat „Părintele Profesor Dumitru Stăniloae”, care a fost difuzat în cadrul Congresului Internațional de Teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi”, organizat la Palatul Patriarhiei în perioada 2-5 octombrie 2013.

2.3.9. Efectele spirituale ale anului omagial și comemorativ

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a proclama anul 2013 ca „An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” și ca „An comemorativ al părintelui Dumitru Stăniloae” a avut o largă rezonanță în rândul clericilor, monahilor și credincioșilor, concretizându-se în numeroase acțiuni și programe dedicate exclusiv acestora, care au contribuit la o înțelegere aprofundată a impactului pe care l-au avut Sfinții Împărați Constantin și Elena, ca promotori ai libertății religioase și ca susținători ai Bisericii, precum și la o mai bună înțelegere a operei și gândirii teologice a părintelui Dumitru Stăniloae, în contextul unei societăți contemporane, secularizate și individualiste.

Ședința solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române vine să încununeze întreaga activitate a ierarhilor, clericilor, cadrelor didactice, monahilor și a altor ostenitori din cadrul Bisericii sau a instituțiilor de învățământ teologic și cercetare de a aprofunda importanța și rolul Sfinților Împărați Constantin și Elena, precum și valoarea operei părintelui Dumitru Stăniloae.

Întregul personal al instituțiilor centrale bisericești aduce mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la inițiativa căruia anul 2013 a fost declarat „An omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” și „An comemorativ al părintelui Dumitru Stăniloae”, precum și tuturor membrilor Sfântului Sinod, care au vegheat și s-au străduit să-i dea viață în toate eparhiile Patriarhiei Române.

În tot cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române, cu ocazia manifestărilor dedicate Anului Omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena, s-au organizat numeroase manifestări teologice, ecumenice și culturale complexe, concretizate în publicarea unor lucrări, studii, articole și bibliografii de referință, simpozioane, conferințe, mese rotunde, lansări de care, expoziții și decernări de titluri academice de „Doctor Honoris Causa”, unor personalități ale teologiei universale.

  În anul 2013 în eparhiile B.O.R. s-au desfășurat numeroase manifestări cultural-bisericești, expoziții, conferințe, simpozioane etc., cel mai adesea în contextul Anului Omagial consacrat Sfinților Împărați Constantin și Elena, la împlinirea a 1700 de ani de la Edictul de toleranță de la Mediolanum (Milano) din anul 313, precum și Părintelui Dumitru Stăniloae, la împlinirea a 20 de ani de la mutarea sa la Domnul.

Din încredințarea Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, Pr. dr. Florin Șerbănescu a participat, ca reprezentant al Patriarhiei Române, la numeroase manifestări culturale și bisericești, precum vernisaje, simpozioane, conferințe, hramuri etc., organizate de Academia Română, muzee, biblioteci, alte instituții culturale și bisericești, prezentând alocuțiuni, mesaje, comunicări adecvate temelor respective, slujind și rostind cuvinte de învățătură la hramurile sfintelor lăcașuri la care a fost delegat.

 Pr. dr. Florin Șerbănescu a activat în cadrul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

  Totodată au fost realizate numeroase lucrări, articole și publicații diverse pe diferite teme legate de monumente istorice și de colecțiile muzeale bisericești.

Într-un Comunicat al Secretarului Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ÎPS † Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, din 28 octombrie, 2013, se arată că, potrivit datelor comunicate de către eparhii și de către Centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române, se conturează o frumoasă imagine de ansamblu a activităților desfășurate în Patriarhia Română, dedicate „Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena” și „Anului comemorativ Dumitru Stăniloae”.

La nivelul fiecărei eparhii și instituții din subordine, inclusiv cele de învățământ teologic, Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena și Anul comemorativ Dumitru Stăniloae a fost marcat, în general, prin manifestări religioase, culturale, științifice, educative și pastoral-misionare, unele dintre acestea fiind încă în curs de desfășurare. Din acest vast program de acțiuni și evenimente, cele mai importante acțiuni și manifestări au fost sintetizate și reflectate în prezentul referat realizat de Cancelaria Sfântului Sinod, cu scopul de a putea oferi o succintă, dar  ilustrativă, prezentare. 

CONCLUZII

Prin excelență, religia creștină este una liturgică, în care, pe primul plan, se află trăirea liturgică a vieții celei noi, a vieții în Hristos. În dumnezeiasca Liturghie sunt prezente întreg Universul și întreaga creație a lui Dumnezeu. Astfel, primele interpretări istorice ale Sfintei Jertfe au numit-o „petrecerea la un loc a îngerilor, a sfinților și a oamenilor”. Sfânta Liturghie este factor de unitate. Prin cinstirea sfinților, Biserica aduce împreună, în mod real, oameni, îngeri și sfinți întru slăvirea lui Dumnezeu. În mediul liturgic avem o întâlnire directă cu sfinții. }n acest context, nu rememorăm un anumit eveniment, ci devenim părtași la sărbătoarea Bisericii. Devenim contemporani cu sfinții! Astfel, putem înțelege mai bine drumul lor către sfințenie, mai încolo și dincolo de informațiile sărăcăcioase pe care ni le oferă izvoarele istorice.

De multe ori a fost pusă întrebarea de ce Sfinții Constantin și Elena sunt numiți întocmai cu Apostolii. De ce un împărat roman, botezat în ultimii ani ai vieții, își împarte numele cu Sfântul Petru, care a slujit toată viața lui Hristos și a murit cu moarte martirică? Acestea sunt întrebări omenești, care își pot afla răspunsul doar în mediul liturgic. Acolo unde, dincolo de cuvinte, putem să fim împreună în cinstirea lui Dumnezeu.

Din perspectiva Bisericii creștine, domnia împăratului Constantin (306-337) a fost cea mai importantă schimbare pe care a cunoscut-o istoria Bisericii. Pacea adusă, prin sfârșirea persecuțiilor, a introdus lumea într-o nouă istorie a creștinismului. Convertirea împăratului biruitor, la Pons Milvius, și semnarea Edictului de Toleranță, din anul 313, au fost evenimente prin care s-a schimbat situația creștinismului.

Scrisorile prezentate de către istoricul Eusebiu de Cezareea demonstrează că împăratul Constantin nu a fost mulțumit doar cu semnarea Edictului de la Milan. Scriind prefectului Anullinus, împăratul recunoaște Bisericii dreptul de proprietate corporativă în cadrul statului roman, la care se adaugă scutirea clerului creștin de „munera civilia”.

Prin restituirile de proprietăți, prin subvențiile în bani, prin scutirile acordate clerului și prin construcția de biserici, creștinismul a fost ridicat la un statut egal cu celelalte religii din Imperiu. Unii istorici au vorbit chiar despre o tendință de impunere a creștinismului, ca religie favorită, în timpul lui Constantin cel Mare .

Măsurile luate, după convertire, au fost completate de alte edicte care au fost adoptate după conflictul pe care Constantin l-a avut în Răsărit, cu Liciniu.

După biruința de la Chrisopolis, au fost date mai multe legi, prin care împăratul își manifesta voința de promovare a creștinismului. În anul 321, au fost promulgate legile legate de sărbătorirea Duminicii, eliberarea sclavilor de către Biserică, retrocedarea bunurilor luate credincioșilor în timpul persecuțiilor și favorizarea creștinilor în funcțiile guvernamentale.

În anul 322, a fost emis un alt edict, prin care cetățenii imperiului erau îndemnați să nu participe la ritualurile politeiste: „era recomandat a nu fi înălțate statui și să nu se mai practice divinația și alte acte smintite sau să se aducă sacrificii în vreun fel  oarecare”.

Măsurile adoptate de către împăratul Constantin au avut, la bază, convingerea că lui i s-a încredințat de către Dumnezeu misiunea de a converti întreg Imperiul. „În timp ce voi sunteți episcopi, pentru cele dinăuntrul Bisericii, eu sunt numit de Dumnezeu episcop pentru cele din afara lor”, spunea împăratul, după cum mărturisește istoricul Eusebiu.

Hotărârile favorabile au înlăturat obstacolele care împiedicau acțiunile de evanghelizare în lumea necreștină. În toate regiunile Imperiului, convertirile la creștinism s-au înmulțit, ajungând în rândul tuturor categoriilor sociale. Se poate vorbi chiar despre o politică imperială de răspândire a religiei creștine, al cărei exemplu era dat de însuși Constantin, care a devenit, și el, adept al noii doctrine.

Prin această politică, între anii 310-340 sunt consemnate cele mai importante progrese în mișcarea de evanghelizare a lumii cunoscute.

Domnia lui Constantin cel Mare, care va transforma Imperiul păgân într-unul creștin, iar Roma va fi deposedată de primatul ei în favoarea Constantinopolului, marcheaza începutul istoriei bizantine. Trebuie, însă menționat faptul că nu vom asista acum la o ruptură netă între istoria romană și cea bizantină: timp de trei secole până la eșecul lui Justinian în încercarea sa de a reface unitatea Imperiului, el va apărea mai degrabă ca o continuare a romanității.

Timp de 300 de ani moștenirea Romei și a Greciei, amenințată de invaziile popoarelor barbare, a fost treptat transferată la Bizanț, iar Imperiul a căpătat caracterele esențiale ale Imperiului bizantin. De aceea, fără să ne hazardăm, putem spune că istoria bizantină are un sfârșit sigur: cucerirea Constantinopolului de către otomani pe 29 mai 1453.

În schimb, actul fondator este crearea noii Rome, decisă de către Constantin cel Mare, pe malurile Bosforului și care va purta numele sau: Constantinopol, inaugurat pe data de 11 mai 330. Prin aceasta, împăratul urmarea apropierea de frontierele cele mai amenințate, Dunărea și Eufratul, fără a urmări neapărat crearea unui nou Imperiu. În anul 330, Imperiul roman continua. Atunci când valul invaziilor va acoperi partea occidentală a acestuia, iar vechea Roma va cădea, în anul 476, Imperiul roman va continua în Orient: nu exista o alta soluție de continuitate. Constantinopolul a fost întemeiat pe locul anticului Bizanț, dar locuitorii noii Rome ca și cei ai Imperiului nu-și vor lua numele de bizantini. Ei vor fi, în continuare romani, Imperiul lor va rămâne Imperiul roman, iar împăratul va fi în continuare împăratul romanilor. Numai câțiva pasionați de literatura antică vor avea conștiința acestei îndepărtate preistorii a orașului și îl vor numi ocazional Bizanț.

Nici un suveran în istorie poate că nu merită mai mult titlul de „Mare”, ca în cazul lui Constantin, deoarece, în 15 ani, el a luat două decizii care au modificat viitorul lumii civilizate. Prima a fost adoptarea creștinismului drept religie oficială a Imperiului Roman. A doua a fost transferul capitalei acestui Imperiu de la Roma la Constantinopol. Aceste două decizii, cu consecințele lor extraordinare, i-au conferit lui Constantin dreptul de a concura pentru titlul de omul cel mai influent în istoria universală.

Bătălia de la Pons Milvius a făcut din Constantin stăpânul absolut al Europei. Ea a marcat, totodată, dacă nu propria sa convertire, cel puțin momentul din care el a devenit protectorul creștinilor. La începutul lunii ianuarie, din anul 313, Constantin părăsea Roma pentru Milan, unde va avea loc o întâlnire cu Licinius. Discuțiile au fost amicale cu atât mai mult cu cât Licinius se va căsători cu Constantia, sora lui Constantin. Aceasta întâlnire a fost urmată, imediat, de bine-cunoscutul Edict de toleranță de la Milan. Din păcate relațiile dintre cei doi se vor deteriora, între anii 319-320, tensiunea atingând punctul maxim în anul 324, când în lupta de la Chrysopolis, de lângă Calcedon, Licinius este înfrânt. Rămas singur împărat, Constantin a instaurat monarhia ereditara, asigurată până în anul 361, de către fiii săi, luând sfârșit în acest fel sistemul colegial de condu-cere, instaurat de Diocletian.

Prin Edictul de la Milan din 313, Constantin acorda creștinilor libertate de cult. La sfârșitul secolului al IV-lea, Teodosie I va face din religia creștină singura religie autorizată: creștinismul înlocuia religia imperială. Universalismul religios se adăuga celui politic. Împărăția terestră era privită ca imaginea pământească a Împărăției lui Dumnezeu, iar împăratul devenea locotenentul lui Dumnezeu pe pământ, astfel încât Biserică și Stat se completează și se întrepătrund. Biserica urmează, ca organizare pe cea de Stat: se aplică așa-numitul principiu al acomodării. Ea ia naștere în orașe și se organizează în acest cadru: conducătorul comunității locale este episcopul iar orașul este administrat prin episcopie. Biserica adoptă și modelul provinciei care regrupa mai multe orașe care deveneau provincie ecleziastică sau bisericească. Episcopul principalului oraș devenea episcop mitropolitan, înconjurat de principalii săi sufragani. Adaptarea cadrului diocezan civil va fi ceva mai dificilă. Raporturile dintre Biserică și Imperiu vor depăși destul de repede cadrul administrativ. Episcopii sunt aleși din rândul aristocrației municipale, devenind, în scurt timp, membrii marcanți ai inteligenței orașelor. Creștinis-mul devine singura garanție a civilizației împotriva barbarilor: el salvează Imperiul Roman, filozofia și etica cetății grecești de la distrugere. O religie care crește prin propria sa energie, cum era cazul religiei creștine, nu își putea dori altceva decât sa fie liberă și în siguranță; acest lucru i-a fost acordat de către Constantin. Împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea, în anul 325, unde s-a adoptat formula că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl și, deci, din veci cu El.

La sinod au fost alcătuite și primele 7 articole ale Simbolului de credinta, Crezul, și a fost fixată data Paștilor, prima duminică dupa luna plină, dupa echinocțiul de primavară.

Împărăteasa Elena a reușit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiției, în urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat, în momentul in care a fost atins de Crucea Domnului.

Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt doi dintre cei mai iubiți sfinți de către români. Așa se explică și faptul că, astăzi, aproape 1.850.000 de români poartă numele Constantin și Elena sau derivate ale acestora. Mărturie a acestei evlavii stau și numeroasele biserici parohiale și monahale, din țară și din străinătate, care și-au așezat viața duhovnicească sub ocrotirea Sfinților Împărați ai Ortodoxiei.

Unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din țară închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena este Catedrala patriarhală din București, ctitorie a voievodului Țării Românești, Constantin Șerban Basarab (1654-1658), care a fost sfințită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău. Sfântul lăcaș a fost forma pe care a îmbrăcat-o evlavia domnitorului și a credincioșilor din orașul lui Bucur față de cei doi sfinți care au marcat profund istoria creștinismului. De la ridicarea ei și până astăzi, biserica respiră duhul acestei evlavii, care se face auzit prin neîncetatul murmur de rugăciune ce se înalță în taină către Sfinții Împărați. Bucuria credincioșilor a fost încununată în urmă cu nouă ani, când vechea biserică domnească, devenită între timp Catedrală mitropolitană și mai apoi Catedrală patriarhală, a devenit baldachinul moaștelor sfinților protectori. În iconografia ortodoxă, Sfinții Împărați Constantin și Elena au între ei așezată Sfânta Cruce, pentru că Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfânta Elena în pământ. Icoana lor transmite astfel un sens duhovnicesc, înțelegând că Sfânta Cruce, semnul iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu întrupat, unește tainic cerul și pământul, lumea nevăzută și cea văzută, cele inteligibile și cele sensibile, în iubirea infinită și eternă a Preasfintei Treimi. În lumina acestui tip de înțelepciune divină, Sfinții Împărați Constantin și Elena au înțeles că, după modelul și cu puterea lui Hristos, iubirea jertfelnică pentru binele celor mulți este flacăra și puterea misiunii creștine în lume.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Autori străini

Articole și studii

CUPRINSUL LUCRĂRII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Autori străini

Articole și studii