Manifestari ALE Inteligentei Emotionale LA Copii CU Dizabilitati
TEMA: MANIFESTĂRI ALE INTELIGENȚEI EMOȚIONALE LA COPII CU DIZABILITĂȚI
Cuprins
Rezumat
Abstract
Introducere
CAPITOLUL I: CONCEPTUL DE INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ
I.1 Abordarea conceptulă a problemei în literatura de specialitate
I.2. Rolul inteligenței emoționale în evoluția personalității
CAPITOLUL II: ABORDAREA PSIHOPEDAGIGICĂ A ADOLESCENȚEI DIN PERSPECTIVA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
II.1. Vîrsta adolescenței. Generalități psihopedagogice
II.2. Impactul dizabilităților asupra dezvoltării personalității adolescentului
CAPITOLUL III: DEMERS INVESTIGAȚIONAL ÎN MANIFESTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE LA ADOLESCENȚII CU DIZABILITĂȚI
III.1 Designul și conținutul experimentului de constatare
III.2. Interpretarea rezultatelor experimentului de constatare
III.3. Demersuri practice de educare a inteligenței emoționale. Proiect didactic și fișe pentru activități individuale
Concluzii și recomandări
Anexe
Bibliografie
REZUMAT
Teză de licență cu tema: Manifestări ale inteligenței emoționale la copii cu dizabilități, realizată de Balanuța Diana (Cujba) se constituie din introducere, 3 capitole, concluzii și recomandări, bibliografie și anexe.
Capitolul I – Conceptul de inteligență emoțională conține abordarea conceptulaă a problemei în literatura de specialitate și argumentarea rolului inteligenței emoționale în evoluția personalității.
Capitolul II – Abordarea psihopedagogică a adolescenței din perspectiva inteligenței emoționale propune descrierea vîrstei adolescenței cu generalități psihopedagogice și impactul dizabilităților asupra dezvoltării personalității adolescentului.
Capitolul III: Demers experimental în manifestarea inteligenței emoționale la adolescenții cu dizabilități oferă designul și conținutul experimentului de constatare; interpretarea rezultatelor experimentului de constatare și cîteva demersuri practice de educare a inteligenței emoționale.
Obiectul cercetării este manifestarea inteligenței emoționale la copii cu dizabilități, iar scopul constă în determinarea particularităților de manifestare a inteligenței emoționale la copii cu dizabilități.
Ipotezele cercetării:
Copii cu dizabilități manifestă un grad de inteligență emoțională scăzut.
Manifestările inteligenței emoționale la copii cu dizabilități comportă diferențe față de cele ale celor fără dizabilități.
Inteligența emoțională la copiii cu dizabilități se dezvoltă prin activități educative speciale.
Obiectivele cercetării:
Abordarea teoretică a problemei inteligenței emoționale la adolescenți în literatura de specialitate;
Analiza manifestării inteligenței emoționale la adolescenți;
Identificarea particularităților de manifestare a inteligenței emoționale la adolesceții cu dizabilități;
Analiza comparativă a manifestării inteligenței emoționale la adolescenții cu dizabilități și fără dizabilități;
Propunerea unui activități practice de educare a inteligenței emoționale la adolescenții cu dizabilități.
ABSTRACT
Top of Form
Thesis theme: Manifestations of emotional intelligence in children with disabilities, conducted by Balanuta Diana (Cujba) consists of introduction, three chapters, and recommendations and conclusions, bibliography and appendices.
Chapter I – The concept of emotional intelligence includes conceptual approach of the problem in the literature and argues of role of emotional intelligence in personality development.
Chapter II – Psycho-pedagogical approach of adolescence from the perspective of emotional intelligence suggests the general description and pedagogical impact of disability on adolescent personality development.
Chapter III: Pilot research of manifestation of emotional intelligence in adolescents with disabilities provides design and experiment of finding content, finding and interpreting the results of the experiment several practical steps to educate emotional intelligence.
Research object is the manifestation of emotional intelligence in children with disabilities, and the purpose is to determine peculiarities of manifestation of emotional intelligence in children with disabilities
Research hypotheses:
Children with disabilities show a low degree of emotional intelligence.
Manifestations of emotional intelligence at children with disabilities involves the difference with those without disabilities.
Emotional intelligence in children with disabilities grows through special educational activities.
Research objectives:
1. Theoretical approach to problem adolescent emotional intelligence in the literature;
2. Event analysis emotional intelligence in adolescents;
3. Identifying features of manifestation of emotional intelligence to teenagers with disabilities;
4. Comparative analysis of emotional intelligence manifestation at adolescents with disabilities and without disabilities;
5. Propose a practical educational activities for development of emotional intelligence at teenagers with disabilities.
Emotional intelligence refers to rule our emotions intelligence. The ability to understand emotions wisely and how they affect us. EQ also implies also understanding other people's feelings. Each experience involves an emotional reaction and emotions more effectively to treat a person must: to observe emotions; to feel emotions; to transmit notice what emotion; develop and follow a new line of action.
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei:
În prezent se manifestă o acută preocupare pentru diversificarea și lărgirea ariei de acțiune și manifestarea persoanelor cu dizabilități. Termenul de ,,inteligență emoțională” a fost folosit pentru prima dată într-un articol din anul 1990 de către psihologii Peter Solovey și John Mayer . Cu toate că acest termen este relativ nou, inteligența emoțională, pot fi datată de la arhicunoscuta-afirmație a lui Socrate (470-399 î.Hr. ) „cunoaște-te pe tine însuți”, văzut ca element de inteligență emoțională.
Inteligența emoțională presupune înțelegerea propriilor emoții, gestionarea eficientă a propriilor emoții și creșterea semnificativă a calității vieții, înțelegerea mai bună a celor din jur și o conviețuire cu un grad de confort ridicat, crearea de relații mai bune la toate nivelele cu cei din jur și creșterea productivității și a imaginii personale. Conform cercetărilor statistice, competența emoțională este de două ori mai importantă decît abilitățile tehnice sau intelectuale. Actualmente, dezvoltarea inteligenței emoționale reprezintă înțelegerea și gestionarea emoțiilor pentru a crea relații armonioase cu cei din jur.
Inteligența emoțională se referă la stăpînirea inteligentă a emoțiilor noastre. Este abilitatea de a înțelege emoțiile în mod inteligent și felul în care acestea ne afectează. EQ mai implică de asemenea și înțelegerea sentimentelor altor oameni .
Fiecare experiență implică o reacție emoțională, iar pentru a trata mai eficient emoțiile o persoană trebuie :
Să remarce emoțiile;
Să simtă emoțiile;
Să sesizeze ce anume transmite emoția;
Să dezvolte și să urmărească un nou fir al actiunii.
Practicînd aceste emoții cu regularitate și sîrguință, se poate îmbunătăți nivelul de inteligență emoțională. Inteligența emoțională stabilește importanța emoțiilor din viața de zi cu zi ceea ce constituie o pîrghie importantă pentru copiii cu dizabilități în manifestarea inteligenței emoționale și stabilirea unui echilibru emoțional-afectiv pentru propria Persoană/ Individualitate. Inteligența emoțională ar fi un amestec de analogie, imginar, inspirație, intuiție și emoții. Este o „bătrînă” descoperită recent, al cărei obiect constă în a oferi un act de noblețe unui mănunchi de facultăți care au ca scop formarea și dezvoltarea inteligenței emoționale viitorilor specialiști încadrați în cîmpul muncii susțin specialiștii. Importanța inteligenței emoționale în viața personală și în carieră conform statisticii este de 85% EQ și doar 15% se datorează IQ.
Promovarea sănătății emoționale și a stării de bine presupune funcționarea optimă din punct de vedere mental, emoțional, social și spiritual. Starea de bine subiectivă este un element fundamental al sănătății. Componentele stării de bine sunt: accepatrea de sine, relații pozitive cu ceilalți, sentiment de competență și control personal asupra sarcinilor, sens și scop în viață, bucuria prezentului și relevanța viitorului.
Viața afectivă a adolescentului este un proces turbulent. Odată cu înaintarea în vîrstă, copilul se confruntă cu diferite situații care îl pun la încercare. Acestea au anumite repercusiuni asupra necesităților și intereselor sale, adaptarea sau neadaptarea, realizarea și lupta pentru realizare, satisfacția sau insatisfacția unor necesități dau naștere anumitor emoții și sentimente.
Adolescenții sunt vulnerabili în fața presiunilor și amenințărilor zilnice carea fectează stima de sine. Uneori cele mai mărunte aspecte ale vieții îi fac să reacționeze neadecvat, ei manifestînd frustrare, furie, agresiune, dorință exacerbată de a se apăra.
Afectivitatea pozitivă reflectă stările și trăsăturile emoționale care induc percepții pozitive a sinelui, lumii și viitorului. Afectivitatea negativă este efectul repetitiv al trăirilor emoționale negative și se manifestă prin: anxietate, depresie, iritabilitate, lipsă de speranță, sentiment de neajutorare. Un rol esențial în prevenirea afectivității negative îi revine educației afective. Adolescenții nu dispun de suficientă experiență pentru a-și gestiona totalmente sfera afectivă. Această competență se dezvoltă în timp și este necesară o exersare conștientă.
Echilibrul emoțional este un factor contributiv la rezolvarea problemelor, la inițierea și menținerea relațiilor interpersonale, la soluționarea conflictelor.
Obiectul cercetării:
Manifestarea inteligenței emoționale la copii cu dizabilități
Scopul cercetării:
Determinarea particularităților de manifestare a inteligenței emoționale la copii cu dizabilități
Ipotezele cercetării:
Copii cu dizabilități manifestă un grad de inteligență emoțională scăzut.
Manifestările inteligenței emoționale la copii cu dizabilități comportă diferențe față de cele ale celor fără dizabilități.
Inteligența emoțională la copiii cu dizabilități se dezvoltă prin activități educative speciale.
Obiectivele cercetării:
Abordarea teoretică a problemei inteligenței emoționale la adolescenți în literatura de specialitate;
Analiza manifestării inteligenței emoționale la adolescenți;
Identificarea particularităților de manifestare a inteligenței emoționale la adolesceții cu dizabilități;
Analiza comparativă a manifestării inteligenței emoționale la adolescenții cu dizabilități și fără dizabilități;
Propunerea unui activități practice de educare a inteligenței emoționale la adolescenții cu dizabilități. .
Metode de cercetare:
Metode teoretice (analiza teoretică a literaturii, sistematizarea, deducția).
Metode empirice (observația, testul de inteligență emoțională după Daniel Goleman adaptat de Mihaela Rocco {varianta pentru copii}) (anexă)
Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor.
CAPITOLUL I: CONCEPTUL DE INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ
I.1 Abordarea conceptulă a problemei în literatura de specialitate
Termenul de” inteligență emoțională” a fost formulat pentru prima dată într-o teză de doctor, în S.U.A. , în anul 1985, Wayne Leon Payne consideră ca inteligența emoțională este o abilitate care implică o relaționare creativă cu stările de teamă, durere și dorință.
Studiile privind inteligența emoțională sunt relativ recente, ele debutînd în jurul anilor 1990. S-au conturat trei mari direcții în definirea inteligenței emoționale, reprezentate
de:1. John D . Mayer și Peter Salovey 2. Reuven Bar-On 3. Daniel Goleman.
Mayer și Salovey (1990 , 1993) consideră că inteligența emoțională implică:
Abilitatea de a percepe cît mai corect emoțiile și de a le exprima;
Abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cînd ele facilitează gîndirea;
Abilitatea de a cunoaște și înțelege emoțiile eptulă a problemei în literatura de specialitate
Termenul de” inteligență emoțională” a fost formulat pentru prima dată într-o teză de doctor, în S.U.A. , în anul 1985, Wayne Leon Payne consideră ca inteligența emoțională este o abilitate care implică o relaționare creativă cu stările de teamă, durere și dorință.
Studiile privind inteligența emoțională sunt relativ recente, ele debutînd în jurul anilor 1990. S-au conturat trei mari direcții în definirea inteligenței emoționale, reprezentate
de:1. John D . Mayer și Peter Salovey 2. Reuven Bar-On 3. Daniel Goleman.
Mayer și Salovey (1990 , 1993) consideră că inteligența emoțională implică:
Abilitatea de a percepe cît mai corect emoțiile și de a le exprima;
Abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cînd ele facilitează gîndirea;
Abilitatea de a cunoaște și înțelege emoțiile și de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emoțională și intelectuală. Prin această definiție, cei doi autori au vrut să evidențieze intercondiționările pozitive dintre gîndire și emoție.
În cadrul celei de – a doua versiuni de tratare a inteligenței emoționale se află studiile, realizate de – a lungul a 25 de ani, de Reuven Bar – On. În anul 1992 Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv, a stabilit și el componentele inteligenței emoționale pe care le grupează în felul următor:
Domeniul intrapersonal – se referă la capacitatea de autocunoaștere și autocontrol. El cuprinde:
Conștiința emoțională de sine
„Cel ce cunoaște universul și nu se cunoaște pe sine, nu cunoaște nimic.”
( Jean De La Fontaine, 1679).
Este capacitatea de a recunoaște cum se simte și de ce se simte într-un anumit fel, precum și impactul pe care comportamentul unei persoane îl are asupra altei persoane. Conștiința emoțională de sine este fundamentul pe care se bazează majoritatea celelorlalte elemente ale inteligenței emoționale, este primul pas spre explorarea și înțelegerea exterioară și bineînțeles spre schimbare. Evident că ceea ce nu cunoaștem nu putem stăpîni. Dacă nu conștientizăm ceea ce facem, de ce facem și modul cum aceasta afectează pe ceilalți, nu putem face o schimbare. Dacă avem vederi mai înguste și astfel vom considera că nimic nu este în regulă, atunci înseamnă că nu este necesar să schimbăm ceva. Iată de ce conștiința de sine este elementul cheie, fundamental. Dacă perfecționăm această capacitate majoră vom reuși treptat să realizăm o îmbunătățire în toate domeniile inteligenței emoționale. Persoanele care au un sentiment puternic dezvoltat al conștiinței de sine recunoscut atunci cînd se simt iritate, triste își dau seama cum aceste sentimente le alterează comportamentul, astfel încît îi afectează și pe ceilalți. De obicei aceste persoane pot identifica și ce eveniment a determinat apariția acestor sentimente. Capacitatea de a ști ce simt și cum se comportă le oferă un anumit grad d control asupra unui eventual comportament modificat. [7, p.53 ].
Caracterul asertiv
„Cu cît cîștigi mai multe dispute, cu atît mai puțini prieteni vei avea.”
( Proverb anonim)
Capacitatea de a exprima în mod clar gîndurile și sentimentele, apărîndu-ți poziția și protejîndu-ți teritoriul, de a comunica în mod clar, fără ambiguități, dar în același timp înseamnă a fi sensibil la necesitățile altora și la răspunsul lor într-o anumită împrejurare. Caracterul asertiv este alcătuit din trei componente de bază:
Capacitatea de exprimare a sentimentelor (de ex. Acceptarea și exprimarea supărării, prieteniei și sentimentelor);
Capacitatea de a exprima părerile și gîndurile în mod deschis (a fi capabili de a da glas unor păreri, a nu fi de acord și a avea o poziție diferită, chiar dacă este dificil să facem acel lucru și chiar dacă avem de pierdut dacă facem acel lucru);
Capacitatea de a vă susține drepturile (fără a permite altora să vă deranjeze sau să vă abuzeze).
Oamenii cu un caracter asertiv nu sunt timizi sau prea controlați-ei sunt capabili să-și exprime sentimentele(de cele mai multe ori în mod direct) fără a fi agresivi sau abuzivi
[6, p.66].
Respectul de sine
„Nimeni nu ne poate face să ne simțim inferior fără acordul nostru.”
(Eleonor Roosevelt)
Capacitatea de a cunoaște propriile puncte forte și puncte vulnerabile și de a se simți bine în ciuda punctelor slabe. Capacitatea de a ne respecta și accepta sinele ca fiind bun în esența sa. A ne respecta pe sine înseamnă de fapt să ne simțim mulțumiți de felul cum suntem. Respectul de sine este capacitatea de a ne aprecia aspectele pozitive și posibilitățile pe care le avem și totodată să ne acceptam aspectele negative împreună cu limitările pe care le avem, continuînd să ne simțim bine în propria piele. Este legat de cunoașterea punctelor noastre forte și a celor vulnerabile în condițiile în care continuăm să fim mulțumiți de sine. Această componentă conceptuală a inteligenței emoționale este asociată sentimentelor generale de puterea interioară, siguranța de sine, încrederea de sine și sentimentelor de adecvare de sine. Sentimentul de siguranță de sine depinde de respectul de sine și de cel de prețuire, care se bazează pe un simț relativ bine dezvoltat al propriei identități. Oamenii care se respectă pe sine se simt împliniți și satisfăcuți de ei înșiși. La polul opus se situează sentimentele de inadecvare de sine și de inferioritate. Cu cît putem cunoaște și aprecia mai bine propriile puncte forte, cu atît mai încrezători vom fi în toate realizările noastre pe termen scurt și lung. Stăpînirea propriilor puncte forte ne poate fi de folos în permanenta lor întărire [9, p.91].
Împlinirea de sine
„Lumea este o stridie, dar care nu poate fi deschisă pe o saltea.”
(Arthur Miller, 1949)
Capacitatea de a vă împlini competențele potențiale. Această componentă a inteligenței emoționale se manifestă prin implicarea în obiective care ne aduce o viață bogată, însemnată și plină. Străduința de a ne împlini potențialul necesită implicarea într-o serie de activități plăcute și pline de semnificație și poate însemna un efort permanent și un angajament față de obiectivele pe termen lung. Împlinirea de sine este un proces dinamic, în permanentă desfășurare, în vederea realizării unei dezvoltări maxime a aptitudinilor și talentelor noastre, de a încerca permanent să facem totul, pentru a da ceea ce avem mai bun în noi. Entuziasmul față de propriile preocupări ne dau energie și ne motivează să continuăm pe acest drum. Împlinirea de sine este în strînsă legătură cu sentimentul de satisfacție de sine. În primul rînd, avem nevoie de aer pentru a respira, apă pentru a bea, mîncare pentru a ne hrăni și o temperatură rezonabilă. Apoi, trebuie să avem sentimentul siguranței, pentru a nu fi în pericol sau a suferi. După aceea vine dragostea – nevoia de a aparține unui loc, de a fi dorit și iubit de prieteni, rude și familie. Pe al patrulea loc se află stima – nevoia de a obține respectul de sine, de a fi mîndri de realizările noastre și de a ști că ele sunt recunoscute de ceilalți. Apoi vine împlinirea de sine, pe catre Maslow o definește astfel: „Fiecare trebuie să facă ceea ce poate” [10, p.100, 101].
Independența
„Simplă sau complicată, plăcută sau amărîtă, tu ești aceeași persoană.”
(Martial, Epigrammata, circa AD 40-140)
Capacitatea unei persoane de a se auto-direcționa și de a se auto-controla în gîndire și acțiune și de a nu fi dependentă emoțional. Persoanele independente sunt sigure pe sine în ceea ce privește planificarea și luarea unor decizii importante. Cu toate acestea, ele pot ține cont și de părerile altor persoane înainte de a lua în final o decizie corectă pentru ei înșiși; consultarea altor persoane nu este neapărat un semn de dependență. Persoanele independente sunt capabile să se comporte în mod autonom – evită să se agațe de alte persoane pentru a-și satisface necesitățile de ordin emoțional. Capacitatea de a fi independent depinde de gradul de încredere în sine și de puterea interioară dar și de dorința de a te ridica la nivelul așteptărilor și obligațiilor, fără a deveni sclavul lor. Adevărata independență nu înseamnă să-i ignorăm pe toți ceilalți, deplasîndu-ne exclusiv doar către propria direcție. Refuzul sistematic de a accepta și sprijinul altor persoane nu este un lucru bun. Dacă trebuie să devedim independența făcîndu-ne un țel de respingerea unor sfaturi rezonabile, atunci avem necazuri. Ideea este să fim suficient de isteți și să consultăm o varietate mare de surse și destul de selectivi pentru a cîntări rezultatele obținute pentru a lua o decizie pe care să o considerăm mulțumitoare [7, p.82].
Domeniul interpersonal – se referă la capacitatea de a interacționa și de a colabora cu celelalte persoane din jur. Acest domeniu al inteligenței emoționale se referă la ceea ce numim noi aptitudini personale. Cei care știu cum să procedeze din acest punct de vedere tind să fie responasabili și de încredere. Aceștia înțeleg, interacționează și realaționează bine față de alte persoane într-o varietate de situații. Inspiră încredere și au un bun spirit de echipă [3, p.111]. Este alcătuit din trei trepte:
Empatia
Aptitudinea de a înțelege ceea ce alții ar putea simți și gîndi, de afi conștient, de a aprecia sentimentele și gîndurile altora. Empatia înseamnă să vă „acordați” (să fiți sensibili) la ce, cum și de ce oamenii simt și gîndesc așa cum o fac. Aceasta înseamnă a fi capabili să-i „citim, din punct de vedere emoțional” pe ceilalți oameni. Oamenii care posedă astfel de calități își arată interesul față de alții și sunt preocupați de situația lor. Puterea empatiei înseamnă că dacă sunteți capabili de a percepe ceea ce gîndește și simte o altă persoană – chiar dacă aceasta diferă enorm de propria noastră perspectivă – și ne putem exprima în cuvinte propria intuiție, persoana respectivă se simte înțeleasă. Acest lucru este de natură să slăbească orice tensiune care există între noi și să modeleze o legătură strînsă de colaborare care ne ajută să obținem ceea ce dorim: să rezolvăm problema și să creăm relații interpersonale reușite. Este capacitatea de a vedea lumea prin ochii altora [8, p.113].
Relații interpersonale
„Relațiile personale sunt cu adevărat cele mai importante și nicidecum lumea telegramelor și a mîniei.”
(E. M. Forester, 1910).
Capacitatea de a stabili și a menține relații reciproc avantajoase caracterizate prin intimitate și prin oferirea și primirea afecțiunii. Satisfacția reciprocă include schimburi sociale de valoare cu un potențial plăcut și care oferă multe recompense, fiind caracterizată și de compromisuri reciproce. Capacitatea de a stabili relații interpersonale pozitive are la bază sensibilitatea față de alte persoane. Această componentă a inteligenței emoționale nu este asociată doar dorinței de a cultiva relații prietenești cu alte persoane dar și aptitudinii de a vă simți în largul vostru în astfel de relații și de a avea speranțe pozitive cu privire la natura relațiilor sociale. Relațiile interpersonale reale, apropiate se adaugă bogățiilor vieții și oferă sprijin de valoare în momentele grele [20, p.138].
Responsabilitate socială
Capacitatea de a demonstra că suntem un membru cooperant, implicat și inventiv al grupului social din care facem parte. Această componentă a inteligenței emoționale presupune să acționăm într-o manieră responsabilă, chiar dacă din această cauză este posibil să nu avem un beneficiu personal, să întreprindem acțiuni cu și pentru alte persoane, să acceptăm alte persoane, să acționăm în conformitate cu conștiința noastră și să respectăm regulile sociale. Oamenii care sunt responsabili din punct de vedere social au o conștiință socială și o preocupare elementară pentru ceilalți, care se manifestă prin implicarea în responsabilități orientate spre comunitate. Aceștia posedă o sensibilitate interpersonală și sunt capabili să accepte alte persoane și să le folosească talentele în folosul colectivității, nu doar în interes personal. Oamenii care sunt deficitari la acest capitol pot manifesta atitudini antisociale, să acționeze în mod abuziv în privința altor persoane. EQ include responsabilitatea socială – o preocupare pentru bunăstarea celorlalți, capacitatea de a ne integra în comunitate și dorința de a ne îmbunătăți rolul nostru în comunitate. Cea mai bună veste despre responsabilitatea socială este aceea că, datorită direcționării sale către exterior, ea este componenta inteligenței emoționale care este cel mai ușor de schimbat. Pe măsură ce aceasta se schimbă și alte aptitudini tind să-i urmeze calea. Un nivel ridicat de responsabilitate socială înseamnă o inteligență emoțională mai bună și mai funcțională [9, p.128].
Domeniul adaptabilității – se referă la capacitatea de a fi flexibil și cu simțul realității, de a putea rezolva o serie de probleme, pe măsură ce acestea apar. Acest domeniu al inteligenței emoționale se referă la capacitatea de a percepe și de a reacționa la o gamă largă de situații dificile. Reușita în acest domeniu înseamnă că putem înțelege problemele și putem găsi soluții eficiente care să ne permită să facem față conflictelor din cadrul grupului nostru social [16, p.147]. Cele trei trepte ale sale sunt:
Testarea realități
„Toată teoria este gri dar copacul de aur al vieții de zi cu zi este veșnic.”
(Johann Wolfgang Van Goethe, 1808)
Capacitatea de a evalua corespondența dintre ceea ce s-a întîmplat și existența obiectivă. Testarea realității implică acordarea pe aceeași lungime de undă cu situația imediată. Este capaacitatea de a vedea lucrurile în mod obiectiv, așa cum sunt ele în realitate, mai degrabă decît cum ne-am dori să fie sau după cum ne temem de ele. Testarea acestui nivel de corespondență implică o cercetare în vederea identificării unor dovezi obiective pentru a confirma, justifica și susține sentimentele, percepțiile și gîndurile. Accentul cade pe pragmatism, obiectivitate, gradul de adecvare a percepțiilor noastre și a autenticității ideilor și gîndurilor noastre. Un aspect important al acestei componente implică capacitatea de concentrare atunci cînd încercăm să evaluăm și să facem față situațiilor pe măsură ce apar. Testarea realității este asociată cu lipsa de retragere din lumea exterioară, o „acordare” la situația imediată precum și luciditate și claritate în procesele de percepție și gîndire [22, p.159, 160].
Flexibilitatea
„Varietatea dă farmec vieții.”
(William Cowper, 1785)
Capacitatea de a vă adapta emoțiile, sentimentele, gîndurile și comportamentul la situații și condiții schimbătoare. Această componentă a inteligenței emoționale se aplică capacității generale a fiecăruia de adaptare la circumstanțe nefamiliare, neașteptate și dinamice. Persoanele flexibile sunt agile, sinergetice și capabile de a reacționa la schimbări fără rigiditate. Acești oameni se pot răzgîndi cînd dovezile arată că se înșală. Sunt în general deschiși spre diverse idei, orientări și moduri de a acționa, arătînd toleranța față de el. Capacitatea lor de a-și modifica gîndurile și comportamentul nu este arbitrară și nici neobișnuită, ci mai degrabă în conformitate cu feed-back-ul schimbător pe care îl primesc din mediu. Indivizii cărora le lipsește această capacitate tind să fie rigizi și încăpățînați. Se adaptează greu noilor situații și nu știu să profite de situațiile noi. Flexibilitatea presupune aptitudinea de a vă auto-antrena pentru a reinterpreta situații neașteptate, care la început pot inspira teamă sau nesiguranță. Ea este construită pe o fundație dublă: un puternic simț al realității și capacitatea de a ne descurca în situații stresante. Alt punct cheie al flexibilității este conștiința de sine, care ne permite să înfruntăm temerile nefondate și monologuri interioare dăunătoare [19, p.167, 168].
Soluționarea problemelor
„Nu găsirea soluției este o piedică, ci identificarea problemei.”
(G. K. Chesterson, 1935)
Aptitudinea de a identifica și de a defini problemele împreună cu generarea și implimentarea unor soluții potențiale și eficiente. Soluționarea problemelor are mai multe faze și include capacitatea de: (1) a sesiza o problemă și de a ne simți încrezător și motivat pentru a-i face față în mod eficient; (2) a defini și formula problemele cît mai clar cu putință (exemplu: strîngerea unor informații relevante); (3) a genera cît mai multe soluții (exemplu: brainstorming); (4) a lua decizii de implimentare a uneia dintre soluții (exemplu: cîntărirea elementelor pro și contra pentru fiecare soluție și alegerea celei mai bune dintre ele.); (5) a evalua rezultatele soluției implimentate; și (6) de a repeta acest proces dacă problema se menține. Soluționarea problemelor este asociată cu un comportament conștiincios, disciplinat, metodic și sistematic în abordarea problemelor. Această aptitudine este deasemenea legată de dorința de a face tot posibilul pentru a confrunta problemele și a le evita [18, p.149, 150].
Domeniul administrării stresului – acest domeniu al inteligenței emoționale se referă la capacitatea noastră de a rezista stresului fără a ceda, a pierde controlul sau a dispera. Succesul din acest punct de vedere înseamnă că suntem în general persoane calme, prea puțin impulsive și rezistăm bine cînd ne aflăm sub presiune [8, p.177].
Se referă la capacitatea de a tolera stresul și de a vă ține sub control impulsurile. Cele două trepte ale sale sunt:
Toleranța la stres
„Nu putem face absolut totul.”
(Virgil)
Capacitatea de a rezista unor evenimente potrivnice și unor situații stresante fără a ceda, făcînd față în mod activ și pasiv stresului. Această aptitudine se bazează pe: (1) capacitatea de a alege modalitatea de a acționa pentru a face față stresului (a avea resursele necesare, eficiența și capacitatea de a găsi metodele potrivite), știind ce este de făcut și cum trebuie de făcut. (2) o dispoziție optimistă atît în ceea ce privește experiențele noi și schimbarea în general cît și în ceea ce privește capacitatea personală de a depăși cu succes o anumită problemă care se ivește și (3) un sentiment că putem controla sau influența situația stresantă, rămînînd calmi și păstrînd controlul.
Toleranța la stres include și un repertoriu de răspunsuri adecvate la situații stresante. Acestea sunt asociate cu capacitatea de a fi relaxați și stăpîniți pentru a face față cu calm dificultăților fără a ne lăsa copleșiți de emoții puternice. Oamenii care au o toleranță bună la stres tind să facă față crizelor și problemelor în loc să cedeze sentimentelor de neajutorare și de deznădejde. Anxietatea care apare de cele mai multe ori atunci cînd această componentă nu funcționează în mod adecvat are un efect supărător asupra performanțelor generale deoarece contribuie la slăbirea puterii de concentrare, creează dificultăți în luarea deciziilor precum și problemele de ordin somatic, cum ar fi tulburările de somn. Pe termen lung, echilibrul emoțional are un efect circular asupra toleranței la stres. Cu cît suntem mai atenți, cu atît vom putea face mai bine față loviturilor vieții și să ne simțim mai sănătoși, atît mental cît și fizic. Incapacitatea de a face față stresului poate determina de multe ori depresii, lipsa concentrării, anxietăți, o slabă capacitate de luare a deciziilor, precum și probleme cu somnul.
Formula lui Jackson se concentrează pe trei elemente cheie: capacitatea de a planifica o acțiune pozitivă în vederea limitării și stăpînirii stresului; capacitatea de a menține o atitudine pozitivă în fața unor schimbări bruște și a unor experiențe negative; și capacitatea de a simți că deținem controlul sau măcar că putem avea o minimă influență asupra evenimentelor care pot induce stresul [15, p. 179, 180].
Controlul impulsurilor
„Pot rezista la orice, mai puțin tentațiilor.”
(Oscar Wilde)
Capacitatea de a rezista unui impuls sau unei tentații de a acționa. Controlul impulsurilor atrage capacitatea de a vă accepta impulsurile agresive, de a fi stăpîni pe situație și de a controla agresivitatea, ostilitatea și comportamentul iresponsabil. În procesul de control al impulsurilor, problemele care apar sunt legate de toleranța redusă de frustrare, impulsivitate, probleme cu controlul furiei, abuzare, pierderea autocontrolului și un comportament exploziv și de neașteptat. Persoanele care posedă un control eficient al impulsurilor se gîndesc bine înainte de a acționa și sunt în stare să reziste impulsurilor de a reacționa în mod reflex. Cei care au dificultăți în ceea ce privește controlul impulsurilor sunt încărcați de povara unei toleranțe reduse la frustrare și a unei vulnerabilități la stres, ceea ce îi face să se comporte într-un mod impulsiv, arbitrar și fără să gîndească. Aceștia par să aibă dificultăți în a-și controla furia și astfel sunt foarte intempestivi, ca urmare a izbucnirilor abuzive, reacțiilor de furie sau comportamentul neașteptat și exploziv. Controlul impulsurilor nu trebuie confundat cu lipsa de flexibilitate. Oamenii care au un control sănătos al impulsurilor pot fi flexibili și spontani [14, p.192].
Domeniul stării generale acest domeniu al inteligenței emoționale se referă la modul cum privim viața, capacitatea de a ne bucura de viață, sentimentele noastre de mulțumire sau insatisfacție [6, p.203]. Are două trepte:
Optimismul
„Optimistul declară că trebuie să trăim în lumea cea mai bună cu putință, iar pesimistul se teme că acest lucru ar fi adevărat.”
(James Branch Cbell, 1926)
Capacitatea de a privi partea frumoasă a vieții și de a menține o atitudine pozitivă chiar și în ciuda unor adversități. Optimismul presupune existența speranței în modul cum fiecare își abordează viața. Este un mod pozitiv de abordare a vieții de zi cu zi. Optimismul este opusul pesimismului care este un simptom obișnuit al depresiei [8, p.218]. Aceasta este o resursă internă – aptitudinea de crede că vremurile sunt grele doar că, făcînd un efort suplimentar, și că eșecul, ca și succesul sunt în mare măsură o stare de spirit. Optimismul autentic este o abordare deplină și plină de speranțe dar și realistă a vieții de zi cu zi. Optimismul realist este aptitudinea de a vedea mai degrabă partea luminoasă a vieții și de a menține o atitudine pozitivă în fața adversităților zilnice. Persoanele optimiste sunt răbdătoare și îndrăznețe; ele întîmpină situațiile dificile cu atitudinea pozitivă: „eu pot”. În loc să se simtă lipsa de speranțe, renunțînd sau întorcînd spatele situațiilor dificile, ele perseverează, sunt tenace și continuă să încerce. De asemenae, sunt flexibile, încercînd mai multe moduri de abordare alternative. Aceste calități le alimentează succesele.
Fericirea
„Fericirea nu înseamnă doar să rîzi.”
(Richard Whately, 1854)
Capacitatea de a fi satisfăcuți de viață, de a se bucura de sine și de alții și de a fi plini de entuziasm într-o serie de activități. Fericirea combină satisfacția personală, starea generală de mulțumire și capacitatea de a ne bucura de viață. Oamenii fericiți se simt de regulă bine și în largul lor atît în timpul liber cît și la locul de muncă, fiind capabili să se bucure de ocaziile de a se distra. Fericirea este asociată cu un sentiment general de entuziasm și bună dispoziție. Acesta este un produs secundar și/sau un indicator barometric al nivelului general al inteligenței emoționale și a „funcționării” din punct de vedere emoțional. O persoană care demonstreză că posedă un nivel redus al acestei componente poate prezenta simptome de depresie, cum ar fi tendința de îngrijorare, nesiguranța în ceea ce privește viitorul, atitudinea retrasă din punct de vedere social, lipsa inițiativei, gînduri depresive, sentimente de vinovăție, insatisfacție, iar în cazuri extreme comportament și gînduri de suicid [6, p.205, 206].
Stephen Covey este convins că fericirea pe termen lung vine dinlăuntrul nostru-prin controlarea propriilor noastre vieți și făcînd astfel ca dorințele pe termen scurt să se ridice la pretenții și scopuri mai înalte.
Nici o componentă a inteligenței emoționale nu poate exista în mod izolat. Toate elementele se află în foarte strînsă legătură și toate sunt valoroase, putînd fi folosite pentru a crește șansele de succes.
Acești cinci factori, componente ale inteligenței emoționale (IE) se evaluează prin teste specifice.
Tipul de personalitate care cunoaște succesul în viață are un coeficient de inteligență emoțională ridicat, considerîdu-se că se poate prevedea succesul în viață și prin stabilirea coeficientului de emoționalitate.
După cei doi autori, în cadrul inteligenței emoționale sunt incluse următoarele capacități grupate în cinci domenii :
Conștiința de sine a propriilor emoții – introspecția, observarea și recunoașterea unui sentiment în funcție de modul în care ia naștere;
Stăpînirea emoțiilor – conștientizarea elementelor care stau în spatele sentimentelor, aflarea unor metode de a face față temerilor, anxietății, mîniei și supărărilor;
Motivarea interioară – canalizarea emoțiilor și sentimentelor pentru atingerea unui scop, însoțită de controlul emoțional, care presupune capacitatea de a reprima impulsurile și de a amîna obținerea gratificațiilor, recompenselor.
Empatia – capacitate de a manifesta sensibilitate și grijă față de sentimentele altora, persoana fiind în stare să aprecieze diferențele dintre oameni;
Stabilirea și dirijarea relațiilor interumane: se referă la capacitățile și aptitudinile sociale, persoana fiind în stare să cunoască, să analizeze și să controleze emoțiile altora.
A treia mare direcție în abordarea inteligenței emoționale este reprezentată de Daniel Goleman(1995). În viziunea lui, componentele inteligenței emoționale sunt:
Conștiița de sine – încrederea în sine;
Auto –controlul – dorința de adevăr, conștiințiozitate, adaptabilitate, inovarea;
Motivația – dorința de a cuceri, dăruirea, inițiativa, optimismul;
Empatia – a-i înțelege pe alții, diversitatea, capacitatea politică;
Aptitudini sociale – influența, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relații, colaborarea, cooperarea, capacitatea de a lucra în echipă.
După S. Hein inteligența emoțională, înseamnă:
Să fii conștient de ceea ce simți tu și ceea ce simt alții și să știi ce să faci în legătură cu acestea;
Să știi să deosebești ce – ți face bine și ce – ți face rău și cum să treci de la rău la bine;
Să ai conștiință emoțională, sensibilitate și capacitate de conducere care să te ajute să maximizezi pe termen lung fericirea și supravețuirea.
Hein a mai enumerat o serie de componente specifice ale inteligenței emoționale, care au fost preluate din lucrările lu Mayer și ale lui Salovey:
Conștiința de sine – să fii conștient de propriile emoții atunci cînd acestea te cuprind;
Să fii cunoscător din punct de vedere emoțional – să fii capabil să identifici și să etichetezi sentimente specifice în tine însuți și în alții; să fii capabil să discuți despre emoții și să le comunici în mod clar și direct;
Capacitatea de a fi empatic în raport cu ceilalți, de a simți compasiune pentru celilalți, de a simți compasiune pentru ei, de a-i confirma, de a-i motiva, de a-i inspira, de a-i încuraja și de a-i consola (alina);
Capacitatea de a lua decizii înțelepte folosind un echilibru sănătos al emoțiilor și al rațiunii, de a nu fi prea emoțional, nici prea rațional;
Capacitatea de a reuși să-ți asumi responsabilitatea pentru propriile emoții, mai ales responsabilitatea pentru propria motivare și propria fericire.
În prezent, există un dezacord dacă inteligența emoțională e mai mult un potențial înnăscut ori dacă ea reprezintă un set de abilități, competențe sau îndemnuri învățate. Daniel Goleman (1998) susține că „spre deosebire de gradul de inteligență, care rămîne același de-a lungul vieții sau de personalitate care nu se modifică, competențele bazate pe inteligența emoțională sunt abilități învățate”.
În anul 1997 D . Goleman propune altă definiție a intelgenței emoționale: QE înseamnă abilitatea de a înțelege emoțiile, presupunînd cunoașterea emoțiilor și reglarea lor astfel încât ele să poată contribui la dezvoltarea intelectuală și emoțională.
Ridicarea nivelului inteligenței emoționale și a „culturii emoționale” presupune parcurgerea mai multor etape.
În primă fază este necesară identificarea propriilor emoții, unde este remarcabilă folosirea listei de cuvinte care desemnează sentimente.
Apoi urmează faza de asumare a responsabilității pentru emoțiile identificate, lucru care este dificil.
Etapele următoare sunt din ce în ce mai dificile, presupunînd învățarea compasiunii și empatiei și încercarea de a le aplica în practică zi de zi. Ca elemente ajutătoare se recomandă citirea cît mai multor lucrări despre emoții, găsirea unui loc sigur (de ex.: agenda personală) pentru exprimarea adevăratelor sentimente, lecturarea a numeroase cărți și vizionarea filmelor de factură emoțională, etichetarea sentimentelor, trăirea propriilor sentimente, evitarea oamenilor care te desconsideră, te socot neînsemnat.
Mayer și Salovey au încercat să pună în evidență mai multe niveluri ale formării inteligenței emoționale :
Evaluarea perceptivă și exprimarea emoției;
Facilitarea emoțională a gîndirii;
Înțelegerea și analiza emoțiilor și utilizarea cunoștințelor emoționale;
Reglarea emoțiilor pentru a provoca creșterea emoțională și intelectuală.
În cadrul fiecărui nivel există mai multe trepte, după cum urmează:
Percepția, evaluarea și exprimarea emoțiilor:
Capacitatea de a identifica emoția în propriile gînduri, sentimente și stări fizice;
Capacitatea de a identifica emoții la alții, în proiecte, opere de artă, limbaj, sunet, comportament;
Capacitatea de a exprima emoțiile cât mai precis și de a exprima nevoile legate de sentimente;
Capacitatea de a distinge între sentimente precise și imprecise sau sincere și nesincere.
Acest prim nivel se referă la acuratețea cu care un individ poate identifica emoțiile și conținutul emoțional, atît la propria persoană, cît și la cel din jurul său, la acuratețea exprimării și manifestării emoțiilor.
Facilitarea emoțională a gîndirii:
Emoțiile dau prioritate gîndirii prin direcționarea atenției asupra informației importante;
Emoțiile sunt sificient de clare și accesibile încît pot fi generate ca ajutor pentru judecată și memorie în privința sentimentelor;
Oscilația stărilor emoționale schimbă perspectiva subiectului de la optimism la pesimism, determinînd luarea în considerație a mai multor puncte de vedere;
Stările emoționale încurajează în mod diferit o anumită modalitate de rezolvare când fericirea facilitează motive inductive pentru creativitate.
La acest nivel, emoția influențează pozitiv gîndirea. Dacă în primii ani de viață emoția acționează în special ca modalitate de semnalizare și alertare a individului, asigurîndu-i supravețuirea, pe măsură ce omul se maturizează, emoțiile încep să-i modeleze gîndirea, să o influențeze, atrăgîndu-i atenția asupra modificărilor importante din interiorul său sau din mediul înconjurător, modificări necesare unei bune adaptări. Abilitatea de a genera emoții poate facilita gîndirea, în sensul că anticiparea modului în care s-ar putea simți un individ în anumite situații poate să-l ajute în luarea deciziilor, în orientarea comportamentului său într-o direcție sau alta.
Pe de altă parte, starea emoțională a unei persoane determină un anumit fel de a privi lucrurile. Astfel, o dispoziție emoțională pozitivă duce la o gîndire optimistă, pe cînd dispoziția negativă generează pesimism. Dacă oamenii conștiențizează acest lucru, vor reuși să-și schimbe starea afectivă de moment și, indirect, viziunea asupra situației, modul de a acționa și de a reacționa.
Înțelegerea și analizarea emoțiilor, utilizarea cunoștințelor emoționale:
Capacitatea de înțelege emoțiile și de a folosi cuvintele despre emoții;
Recunoașterea asemănărilor și diferențelor dintre stările emoționale (de exemplu, între a plăcea și a iubi; între a supăra și a înfuria);
Cunoașterea semnificației stărilor emoționale în funcție de situațiile și relațiile complexe în care se produc (de exemplu, legătura dintre tristețe și pierdere);
Recunoașterea emoțiilor complexe, contradictorii în funcție de situațiile în care apar (de exemplu: dragoste și ură față de aceeași persoană);
Recunoașterea amestecurilor, combinațiilor de emoții (de exmplu, speranța este o combinație a încrederii și optimismului);
Cunoașterea modului de evoluție și de transformare a emoțiilor în funcție de situații (de exemplu, supărarea se poate intensifica și preschimba în furie, transformîndu-se ulterior în satisfacție sau, dimpotrivă, în vină etc.) și orientarea atenției spre legăturile specifice care pot exista între emoții;
Capacitatea de a interpreta sensul emoțiilor în relații cum ar fi tristețea, care se instalează în urma unor pierderi;
Capacitatea de a înțelege sentimentele complexe sau cele simultane precum cele de dragoste și ură sau înfiorare privită ca o combinație între teamă și surpriză;
Capacitatea de a recunoaște tranzitul posibil de la o emoție la alta, spre exemplu, trecerea de la furie la satisfacție sau de la furie la rușine.
Reglarea emoțiilor pentru a promova creșterea emoțională și intelectuală:
Capacitatea de a fi deschis, de accepta atît sentimentele plăcute, cît și pe cele neplăcute;
Capacitatea de a utiliza sau de a se elibera de o emoție, după voință, în funcție de utilitatea sau de importanța ei;
Capacitatea de a monitoriza emoțiiile în raport cu sine sau cu ceilalți astfel încît subiectul să poată recunoaște cît sunt aceștia de preciși, tipici, influențabili sau rezonabili;
Capacitatea de a manipula atît emoția proprie, cît și pe a celorlalți prin moderarea emoțiilor negative și sublinierea (evidențierea) celor plăcute, fără a reprima sau exagera informația pe care o conțin.
I.2. Rolul inteligenței emoționale în evoluția personalității
Jeanne Segal (1999) a pus în evidență patru commponente ale inteligenței emoționale, și anume: conștiința emoțională, acceptarea, conștința emoțională activă și empatia.
Prima componentă vizează trăirea în mod autentic a tuturor emoțiilor care ne încearcă, lăsînd deoparte deprinderile intelectuale prin intermediul cărora avem tendința să gîndim emoțiile.
Cea de-a doua componentă presupune accepatrea emoțiilor conștientizate, adică asumarea responsabilității propriilor trăiri afective. Aceasta nu însemană resemnare și pasivitate față de emoții, ci deschidere atît față de cele plăcute, cît și față de de cele neplăcute.
Conștientizarea emoțională activă însemană să trăiești experiența prezentă și nu ceea ce a simțit în trecut. Această componentă presupune conștientizarea a tot ceea ce simți, a cauzelor emoției, a realității și a situației în care te afli, pentru a putea fi echilibrat, a gîndi limpede și a nu fi influențat de emoțiile trecute.
Empatia se referă la abilitatea de a ne raporta la sentimentele și la nevoile celorlalți, fără a renunța la propria experiență emoțională. Empatia presupune înțelegerea celuilalt, participarea la problemele sale emoționale, fără a te implica în rezolvarea acestora.
Formarea inteligenței emoționale este într-o mare măsură tributară unor obișnuințe/automatisme învățate, avînd la bază modele emoționale în familie sau în mediul școlar. Inteligența academică, noțiune care se raportează la modele ale cunoașterii științifice, este mai flexibilă, mai independentă de contextele concrete în care se construiește. Totuși, este de remarcat că atît sensibilitatea naturală, inteligența emoțională, cît și inteligența generală sau tradițională au un caracter adaptativ, asigurînd supravețuirea persoanei.
Emoțiile sunt importante, deoarece ele asigură:
Supraviețuirea
Natura a dezvoltat emoțiile noastre în decursul unei evoluții de milioane de ani. Ca o consecință a acestui fapt, emoțiile noastre funcționează astăzi ca un sistem interior de ghidare, delicat și sofisticat. Emoțiile noastre ne atenționează atunci cînd ne lipsește impulsul natural. De exmplu, cînd ne simțim singuri, ne lipsește nevoia de a comunica cu alți oameni. Atunci cînd ne este frică, ne simțim respinși, lipsește nevoia de a fi acceptați.
Luarea deciziilor
Sentimentele și emoțiile noastre constituie o valoroasă sursă de informații. Ne ajută să luăm hotărîri. Cercetările au arătat ca atunci cînd sunt afectați centrii nervoși din emisferele cerebrale, omul nu poate lua nici cele mai simple decizii. Pentru că nu știe ce va simți în legătură cu deciziile sale.
Stabilirea limitelor
Sentimentele noastre ne ajută să tragem niște semnale de alrmă atunci cînd ne deranjează comportamentul unei persoane. Dacă învățăm să ne încredem în ceea ce ce simțim și să fim fermi în a exprima acest lucru, putem înștiința persoana respectivă de faptul că ne simțim incomod, de îndată ce devenim conștienți de acest fenomen. Acest lucru ne va ajuta în trasarea granițelor care sunt necesare pentru protejarea sănătății noastre mentale și psihice.
Comunicarea
Sentimentele noastre ne ajută să comunicăm cu ceilalți. Expresia feței noastre, de exemplu, poate exprima o gamă largă de sentimente. Dacă arătăm triști și răniți, le semnalăm celorlalți că avem nevoie de ajutorul lor. Dacă suntem mai iscusiți în arta comunicării verbale, vom fi în stare să exprimăm mai mult din nevoile noastre emoționale, avînd astfel posibilitatea de a le simți mai bine. Dacă reușim să fim cît se poate de receptivi la problemele emoționale ale celorlalți oameni, suntem mai capabili să-i facem să se simtă importanți, înțeleși și iubiți.
Unitatea
Sentimentele noastre sunt cea mai mare sursă de unitate a tuturor membrilor speciei umane. Convingerile noastre religioase, politice, culturale nu ne-au unit. De fapt, ne-au despărțit de prea multe ori, într-un mod tragic și uneori chiar fatal. Pe de altă parte, sentimentele sunt universale. Charles Dickens însuși a scris despre acest lucru cu mulți ani în urmă într-una dintre cărțile lui mai puțin cunoscute, intitulată „Expresia sentimentelor la om și la animal”. Sentimentele de empatie, compasiune, cooperare și iertare, de exemplu, au potențialul de a ne uni ca specie. Vorbind la modul general, sentimentele ne unesc, convingerile ne despart. Inteligența emoțională ne armonizează cu mediul și cu noi înșine.
În concluzie, reiterăm aportul deosebit al forței inteligenței emoționale în evoluția personalității. Interesul sporit al specialiștilor din pedagogie și psihologie pentru abordarea subiectului dat este un argument în plus pentru actualitatea și utilitatea lui. Orice om are nevoie să își dezvolte inteligența emoțională, iar școala și familia urmează să contribuie plenar.
CAPITOLUL II: ABORDAREA PSIHOPEDAGIGICĂ A ADOLESCENȚEI DIN PERSPECTIVA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
II.1 Vîrsta adolescenței. Generalități psihopedagogice
Erikson remarcă faptul că trăsătura principală în adolescență este căutarea reînnoită a identității de sine. În adolescență problema centrală a adolescentului devine „Cine sunt eu?”.
Imaginea despre sine a adolescentului depinde de ceilalți. El caută popularitatea și se teme de ostracizare. Părul său, gusturile sale muzicale, mașina sunt conform standartelor grupului său. Imaginea de sine și simțul identității la adolescent nu sunt destul de ferme pentru a rezista.
Spiritul de revoltă al adolescentului are o relație importantă în căutarea identității. Este încercarea sa finală de a cuceri autonomia. Respingerea părinților, în întregime sau în parte poate fi un stadiu necesar, chiar dacă crud, în acest proces. Este pandantul adolescent al negativismului copilului. Căutarea identității este dezvăluită de modul în care un adolescent încearcă diferite măști. Mai întîi el adoptă un mod de a vorbi, apoi altul, un stil de a-și aranja părul și apoi altul (totdeauna în cadrul diapazonului permis de grupul său). El imită un erou, apoi pe altul. El caută încă o haină care să i se potrivească. Ceea ce el dorește într-adevăr nu este totuși în întregime prezent – personalitatea sa adultă. Adolescentul se află în căutarea asigurării că el poate atrage și reține și că poate juca un rol acceptabil în problema serioasă a găsirii unui partener. Însuți faptul de a se îndrăgosti este un mod de a testa imaginea de a cuiva. Partenerii din prima dragoste vor sta de vorbă la nesfîrșit, testîndu-și astfel persoana și apoi pentru a vedea efectul. Ei se ceartă, se împacă, discută mereu, sondează viitorul și se îmbrățișează. În general, se pare că preferă mai degrabă să vorbească decît să se îmbrățișeze. Pentru adolescent nucleul problemei identității este alegerea unei ocupații sau a unui alt scop în viață. El știe că viitorul trebuie să urmeze în plan, iar în această privință simțul identității capătă o dimensiune care lipsea total în copilărie. Adesea tînărul țintește prea sus. Idealismul este o calitatea frecventă și plăcută. Multe idealuri adolescentine sînt atît de înalte încît le este rezervată o cădere brutală. Reducerea imaginii de sine și a aspirațiilor la dimensiunile vieții este o sarcină pentru anii adulți. Fiecare în felul său este o regiune întinsă a personalității implicată în probleme importante pentru viața emoțională organizată a individului. Împreună alcătuiesc eul, așa cum este acesta simțit și cunoscut.
La vîrsta adolescenței în mediul educațional fetele au mai multă nevoie de încurajare pentru securizarea învățării, în timp ce băieții pot fi stimulați mai mult de independența ce li se acordă. Că explicația neajutorării învățate este plauzibilă, o dovedesc rezultatele care indică modalități diferite de atribuire explicativă, între băieți și fete, în caz de eșec. Băieții sunt tentați să pună eșecul pe seama neangajării serioase, a lipsei lor de efort, în timp ce fetele îl văd ca o lipsă a abilităților lor de rezolvare a problemei.
Pentru ambele sexe cea mai comună tulburarea emoțională este depresia. Simptomele ei sunt autodeprecierea, crizele de plîns, gîndurile și tentativele de suicid.
Abordarea teoretică a adolescenței după Emil Verza și Ursula Șchiopu:
Adolescența se caracterizează printr-o intelectualizare intensă (dezvoltare a gîndirii abstracte), prin îmbogățirea și lărgirea încorporării de conduite adulte. Exprimarea independenței nu mai este deziderativă și revendicativă ci expresivă, ami naturală. Adolescentul caută mijloace personale de a fi și de a apărea în ochii celorlalți. Îl interesează responsabilități în care să existe dificultăți de depășit spre a-și măsura forțele. Individualizarea și conștiința de sine devin mai dinamice și capătă dimenisuni noi de „demnitate” și „onoare”. Apropierea de valorile culturale este de asemenea largă și din ce în ce mai avertizată. De la o formă de evaluare impulsivă critică se trece la firme de evaluare în care caută să se exprime originalitatea. Gustul personal are mai mare pregnanță și se poate susține și demonstra. Intensă este și socializarea aspirațiilor, aspectelor vocaționale, profesionalizarea ce se conturează treptat, cuprinzînd în esență și elemente importante ale concepției despre lume și viață. În contextul toturor acestor aspecte există un dinamism deosebit ce vizează transformarea (revoluționarea vieții și a lumii). Tînărul este pregătit psihologic și se pregătește și moral și aptitudinal, îl atrag cunoștințele pentru confruntări sociale complexe (examene, probe, concursuri etc.) pentru a se exprima ca atare.
Perioada adolescenței repune problemele dezvoltării conțiinței de sine datorită modificărilor ce survin în sistemul general de cerințe ce se manifestă față de adolescent și datorită schimbărilor prin care trece personalitatea cu structurile și substructurile sale. De aceea, dezvolatrea conștiinței de sine se complică. E vorba de intensificarea percepției de sine care are cîteva aspecte, dintre care: propria-i imagine corporală, identificarea sensului, rolului și statutului sexual și mai ales a celui social. Percepția de sine și imaginea corporală devin critice, datorită schimbărilor de siluetă, fizionomie și ținută. Imaginea corporală, aflată la periferiile conștiinței în copilărie, divine din ce în ce mai centrală încorporîndu-se în conștiința de sine și începe să fie percepută ca atare. Fără imaginea corporală nu se poate organiza identificarea. Identificarea nu este un proces simplu și direct. Copilul și-a construit între timp o imagine de sine din experiența sa generală conturată prin ochii celorlalți. El se consideră puternic sau slab, cu trăsături plăcute sau nu. Această experiență influențează imaginea de sine din timpul puseului de creștere și spre finalul acestuia. De aceea, acei copii care erau slabi și debili înainte de puseul de creștere puberal, au tendința de a se vedea mai mici și mai slabi decît sunt în realitate; cei care erau puternici și voinici tind să se considere ca atare, chiar dacă în timpul puseului puberal au devenit longilini și firavi. Se preocupă mai mult de aspectele fizice-fetele. Adeseori pubertatea le sporește gradul de atractivitate, dar ei nu conștientizează acest fapt dacă în copilărie nu au fost considerate atractive. Independența emoțională (de apartenență și confort afectiv) este dificil de dobîndit. Dependența afectivă ca și dependența material – economică sunt deosebit de active față de părinți în pubertate și adolescență se complică obiectivarea tendințelor naturale spre independență [20, p.225].
2.2. Impactul dizabilităților asupra dezvoltării personalității adolescentului și a inteligentei emoționale a acestuia
Emoțiile bine examinate, bine canalizate și bine folosite duc la creșterea performanței, la relații interumane mai bune și la o reducere generală a stresului.
"Inteligență emoțională poți să o ai – asta înseamnă un potențial; ceea ce trebuie să dezvolți este competența emoțională, deci să începi să pui în practică din inteligența pe care o ai deja și să nu o ții la păstrare", spune Cristian Păunică, director la compania de consultanță Right Training and Consulting din Constanța (Ziarul financiar, 2002)
Autocunoașterea
Presupune să-ți cunoști stările, preferințele, resursele și intuițiile – ca și efectele lor asupra celorlalți. Cele trei competențe pe care le presupune sunt: conștientizarea emoțională (în sensul de a ști ce emoții simți și de ce, de a realiza legătura dintre ele și ceea ce gândești, spui sau faci; de a realiza efectele pe care le au asupra celorlalți și modul în care îți afectează performanța), autoevaluarea realistă și încrederea în sine.
Intuiția și ceea ce americanii numesc "gut feeling" vorbesc despre capacitatea de a simți mesajele venite din rezervorul nostru intern de memorie emoțională.
"Gut feeling" – tremurul pe care îl simțim în stomac, este de fapt reacția somatică la semnalul venit din amidgală – zona din creier unde sunt "depozitate" emoțiile și experiențele pe care le-au evocat.
Un om care are un grad înalt de auto-cunoaștere știe de ce este capabil și nu ajunge să eșueze din cauză că și-a asumat prea multe sarcini. El știe, de asemenea, când să ceară ajutor. Atunci când candidează pentru un post își va admite cu franchețe eșecurile și le va povesti adesea cu umor.
Auto-reglarea
Înseamnă să fii stăpân pe propriile stări, impulsuri și resurse. Cele cinci competențe pe care le presupune sunt: auto controlul – asupra emoțiilor și impulsurilor care pot da lucrurile peste cap; a fi demn de încredere – păstrând standardele de onestitate și integritate; conștinciozitatea; adaptabilitatea și inovația. Emoțiile ieșite de sub control pot face dintr-un un om deștept un prost, spune Goleman.
Ca și autocunoașterea, autocontrolul nu este întotdeauna luat drept ceea ce este. Cei care au această calitate sunt considerați ca lipsiți de pasiune, în timp ce oamenii cu temperament exploziv sunt considerați că fiind "lideri clasici", iar izbucnirile lor sunt luate drept semne ale carismei și puterii.
Automotivarea
Ține de pasiunea pentru muncă, din motive care trec dincolo de bani sau statut și de hotarârea de a urmări atingerea țelurilor. Cele patru competențe pe care le presupune sunt: hotarârea de a realiza ceva – depunând eforturi pentru a îmbunătăți sau atinge standarde de excelență, atașamentul față de companie, inițiativa, optimismul – în sensul de a persista în urmărirea țelurilor, în ciuda obstacolelor și a înfrângerilor. Dar dacă salariații nu sunt tratați corect și cu respect, nici o organizație nu va câștiga atașamentul lor emoțional, precizează Goleman.
Empatia
Înseamnă a fi conștient de sentimentele, nevoile și preocupările celorlalți. Cele patru competențe asociate presupun: să-i înțelegi pe ceilalți și să-i sprijini să se dezvolte; să fii orientat spre servicii – în sensul de a anticipa, a recunoaște și a satisface nevoile aproapelui; să promovezi diversitatea dintre oameni și să o vezi ca pe o oportunitate; să conștientizezi "politica" – în sensul de a "citi" curenții emoționali și relațiile de putere dintr-un grup. Dacă are un grad înalt de empatie.
Până și cuvîntul empatie pare de-a dreptul deplasat printre realitățile dure ale vieții. Oamenii se întreabă cum ar putea liderii să ia decizii dure dacă "le pare rău" pentru toți cei care vor fi afectați. Însă pentru un lider empatia nu înseamnă să adopți emoțiile celorlalți și să încerci să-i mulțumești pe toți ci, mai degrabă, să ții cont de sentimentele tuturor – alături de alți factori – atunci când iei decizii inteligente.
Empatia are o importanță deosebită în ziua de azi, din cel puțin trei motive, arată Goleman: folosirea tot mai frecventă a muncii în echipă, ritmul rapid al globalizării și nevoia în creștere de a păstra oameni talentați. Globalizarea implică dialoguri intra-culturale, care pot duce ușor la neînțelegeri sau concluzii greșite, dar oamenii care au empatie sunt în stare să perceapă subtilitățile limbajului corporal și pot "auzi" mesajul din spatele cuvintelor rostite.
Abilitatea socială
E definită ca priceperea de a induce răspunsurile dorite de la ceilalți. Cele opt competențe țin de: influența asupra celorlalți, comunicare, gestionarea conflictelor, capacitatea de a fi lider, calitatea de a fi un catalizator pentru schimbare, capacitatea de a construi relații, capacitatea de a colabora și coopera cu ceilalți și capacitatea de a lucra în echipă – în sensul de a crea o sinergie a grupului în urmărirea țelurilor colective.
Dacă primele trei componențe ale IE țin de propria persoană, abilitatea socială – alături de empatie – se referă la priceperea de a trata în relațiile cu ceilalti. Și nu înseamnă doar să fii prietenos, ci să fii prietenos cu un scop: de a mișca oamenii în direcția dorită. Oamenii care au această abilitate au un cerc larg de cunoștințe și au darul de a găsi un teren comun cu oameni de toate felurile. Ei sunt conștienți că nici un lucru important nu se face singur și au o rețea gata construită atunci cînd e vremea să acționeze.
Comparată cu inteligența analitică sau IQ care se modifică foarte puțin după adolescență, inteligența emoțională pare să fie, în mare parte, învățată și continuă să se dezvolte pe măsură ce trecem prin viață și învățăm din experiență. Competența noastră în acest domeniu poate continua să crească, iar pentru aceasta există un cuvânt popular: maturizare.
Cercetările în domeniu au demonstrat că inteligența emoțională este un predictor mai de încredere al succesului în viață decât IQ-ul însă, totodată, nu trebuie uitat că acestea nu reprezintă competențe opuse, ci mai degrabă separate, nici una dintre ele neputând funcționa la capacitate maximă fără cealaltă.
Inteligența emoțională joacă un rol important în multe domenii din viața tuturor.
Pascal, considera că inteligența este inhibată de afectivitatea debordantă. Și Schopenhauer vede inteligența ca fiind subordonată voinței, singurul element primar și fundamental.
III. DEMERS EXPERIMENTAL ÎN MANIFESTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
3.1 Designul și conținutul experimentului de constatare
Eșantionul experimental îl constituie 30 elevi din Liceul Teoretic Molești. Am efectuat studiu comparativ între 15 elevi sănătoși și 15 elevi cu dizabilități, din clasele IX-XII.
Am aplicat testul de inteligență emoțională a lui Daniel Goleman adaptat de Mihaela Rocco (variantă pentru copii). (Anexa 1)Testul se constituie din 10 întrebări care constau în prezentarea unor situații (scenarii) în care se poate afla o persoană. Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea pe cît posibil a transpunerii individului în situația respectivă, iar, pe de altă parte, alegerea uneia dintre dintre variantele de răspuns, din patru posibile, care prezintă unele modalități concrete de a reacționa în situațiile indicate de întrebări. Scenariile conținute de itemii testului sînt următoarele:
1. Persoana se află într-o situație critică, ce îi amenință viața. Trei din variantele de răspuns privesc capacitatea de a fi conștient de emoțiile personale, de a cunoaște situația din punct de vedere afectiv și de a răspunde adecvat, echilibrat la situațiile neobișnuite, critice sau stresante.
2. Un copil este foarte supărat, iar adulții care se află în preajma lui încearcă să-l ajute să depășească această stare emoțională negativă. Părinții, educatorii sau adulții în general, cei care au un nivel ridicat al inteligenței emoționale, folosesc situația pentru a-i antrena emoțional pentru copii, ajutîndu-i să înțeleagă de unde provine starea emoțională negativă (supărarea), ce anume îi determină să fie supărați, să înțeleagă ceea ce simt, să observe alternativele pe care le pot încerca pentru a găsi soluțiile adecvate.
3. Subiectul se află într-o situație care trebuie să fie modificată în vederea obținerii unor beneficii. Acest item al testului se referă la motivația proprie, intrinsecă, la capacitatea de a elabora un plan pentru a trece peste obstacole, frustrări și capacitatea de a urmări un scop. Este vizată “speranța” ca dimensiune a inteligenței emoționale.
4. Scenariul prezentat în cel de-al patrulea item al testului se referă la o persoană care are eșecuri repetate într-o anumită situație. Doar una dintre variantele de răspuns se referă la gradul de optimism al persoanei, care o ajută să trecă peste piedici, să continuie, să persevereze fără a se blama pe sine sau a se demoraliza.
5. În situația prezentată în test se urmărește comportarea persoanei față de minorități, atitudinea ei cu privire la diversitatea etnică, rasială, culturală etc .; doar una dintre variantele de răspuns indică modul optim de a crea o atmosferă deschisă diversității. Este vizată schimbarea prejudecăților prin acțiunea asupra lor și prin adoptarea unui mod democratic de relaționare.
6. Scenariul acestui item se referă la modul în care se poate calma o persoană furioasă. Varianta corectă de răspuns se referă la capacitatea empatică a persoanei, la modalitățile de stăpînire a furiei.
7. Se prezintă o situație în care unul din personaje este stăpînit de agresivitate, este mînios. Cel mai indicat răspuns în cazul unei dispute puternice să ia o pauză, interval în care persoana se poate calma, și astfel nu distorsionează percepția situației în care se află, nu se mai lanseză în atacuri violente, pe care le regretă ulterior. După această perioadă de relaxare, persoana respectivă va fi mult mai pregătită pentru o discuție utilă, productivă.
8. Într-un colectiv de muncă trebuie găsită o soluție pentru o problemă delicată sau plicticoasă. Prin răspunsul dat se arată că membrilor unei echipe trebuie să li se asigure relații armonioase, un climat psihic confortabil, care să le permită exprimarea ideilor personale îmtr-un mod natural, dagajat și creativ.
9. Un copil, un tînăr se poate afla în situații relativ stresante datorită, pe de o parte, timidității personale, iar pe de altă parte situațiile relativ noi, neobișnuite, care le accentuiază stare de teamă. Răspunsul corect vizează implicarea persoanelor respective în situații noi, atragerea lor în mod progresiv în relațiile interpersonale.
10. În acest ultim tip de scenariu se arată că o persoană are inițiativă schimbărilor în activitatea ei este mult mai pregatită să se angajeze cu plăcere într-un nou gen de acțiune, învață mai repede cum să obțină performanțe superioare . Este important ca cineva să fie capabil să încerce altceva decît ceea ce face în mod curent, dezvoltîndu-și astfel unele talente ascunse.
3.2. Interpretarea rezultatelor experimentului de constatare
Experimentul de constatare l-am efectuat pe un eșantion de 30 de elevi din clasele IX-XII din Liceul teoretic Molești. Am realizat studiu comparativ al manifestării inteligenței emoționale la 15 copii sănătoși și 15 copii cu dizabilități dintre care 18 fete și 12 băieți. Acești copii vin din familii slab educogene, medii și înalt educogene, dar nu acest criteriu al familiei influențează ]n mod principial, manifestarea inteligenței emoționale, ci îndeplinirea funcției primordiale a familiei de asigurare a securității emoționale care este expresia conștientizării indivizilor a importanței securității emoționale, necesitatea și rolul afecțiunii în familie. Ceea ce reprezintă necesitatea unei toleranțe mai mare între părinți și între părinți și copii, în opoziție cu autoritarismul și dominația părinților, specifice societăților tradiționale. Din această perspectivă, rezultă atenția specială acordată abuzului emoțional al copiilor în familie, abuzul emoțional fiind expresia eșecului adultului (părintelui) de a oferi un mediu de dezvoltare corespunzător, prin forme inadecvate de comportare (restricții, amenințări, ostilitate, respingere, umiliri, denigrări).
Aplicînd testul de inteligență emoțională după Daniel Goleman, varianta pentru copii adaptată de Mihaela Rocco, am obținut următoarele rezultate elucidate în diagrama de mai sus. Pe eșantionul de 30 elevi am obținut următoarele rezultate sub medie 33%, nivel mediu al inteligenței emoționale 66%, peste medie 1%, excepțional 0%.
În diagrama de mai jos sunt elucidate rezultatele studiului comparativ obținute în urma aplicării testului la copii sănătoși și la copii cu dizabilități. Un băiat sănătos din clasa a XII-a are nivelul de inteligență emoțională excepțional, 33% manifestă inteligență emoțională sub medie, 66% manifestă inteligență emoțională la nivel mediu. Grupul de elevi cu dizabilități manifestă inteligență emoțională sub medie 80% și 20 % nivel mediu al inteligenței emoționale, 0% nivel excepțional.
În diagrama de mai jos noi am elucidat nivelul de inteligență emoțională pe sexe, din care se observă că nivelul de inteligență emoțională sub medie la băieți 41,65%, fete 44,65%. La nivel mediu băieții manifestă inteligență emoțională 48% iar fetele 55,5%, pe cînd la nivel excepțional fetele 0% iar băieții 8,33%.
Nivelul de inteligență emoțională influențează foarte mult reușita elevilor la învățătură cît și la implicarea acestora în activitățile de învățare, în activitățile extracurriculare chiar și în discuții libere, discuții contradictorii etc..
Reușita și succesul în viață depind nu numai de capacitățile intelectuale ale persoanei, de nivelul de inteligență (academică) a acesteia, ci și de capacitatea ei de a-și gestiona emoțiile și de a-și canaliza energia în direcția obținerii unor rezultate și performanțe ridicate sau, cel puțin, scontate.
Abilitatea emoțională trebuie să fie dezvoltată astfel încît coeficientul de emoționalitate să reușească să se ridice peste medie. Abilitatea emoțională este utilă în viața de zi cu zi, în confruntările cu care se întîlnește fiecare persoană.
Conștientizarea emoțională îi ghidează pe oameni spre un comportament potrivit. Lipsa conștientizării emoționale îi conduce spre izolare și disfuncțiune.
Conștientizarea emoțională medie și sub medie produce o atitudine de victimizare. Ambele produc un impact negativ asupra vieții, la fel ca și asupra succesului pe care îl obține persoana în sistemul educațional.
Cel mai important mesaj pe care urmează să îl aducem pentru inima și sufletul copiilor este Dragostea, care se cultivă prin edificarea relațiilor, atitudinilor față de sine, față de ceilalți, dar și față de Dumnezeu.”Căci atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe unicul său fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”(Ioan3:16). În Noul Testament Isus Hristos prezintă în fața fariseilor porunca cea mai mare: să iubești pe Domnul Dumnezeul Tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, aceasta fiind cea dintîi și cea mai mare poruncă, iar a doua, asemenea ei este: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, încheindu-se în mod ultimativ: în aceste două porunci se cuprinde toată legea și proorocii. (Evanghelia după Matei 22: 37-40) Deosebit de relevant este și Capitolul dragostei din Epistola Sîntului Apostol Pavel 1 Corinteni 13, care și la o vîrstă mai mică poate fi transmis pe înțelesul copiilor, inclusiv prin înlocuirea sau punerea semnului egal între dragoste și numele fiecărui elev, de exemplu: Dragostea, adică Andreea, este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea, adică Andreea, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndește la rău etc. Această personalizare a dragostei apropie și clarifică esența biblică a cuprinzătorului și eternului sentiment creștin. Un alt mesaj important al disciplinei noastre este cel cu privire la încrederea în protecția și omniprezența lui Dumnezeu, despre securizarea psihologică a vieții umane: Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi (Evrei 13:5) sau Lăudați pe Domnul, toate neamurile, lăudați-L, toate popoarele! 2 Căci mare este bunătatea Lui față de noi, și credincioșia Lui ține în veci. Lăudați pe Domnul! (Psalmul 117)
Un reper important în realizarea cu succes a educației inteligenței emoționale va fi întotdeauna colaborarea cu familia, deși, în contextul nostru, mulți părinți contemporani nu pot să-și onoreze anumite obligațiuni educaționale, deoarece, pur și simplu, nu cunosc și nici nu au motivația de a se informa, de a ști de ce este bine să crezi în Dumnezeu etc. Se recunoaște, de asemenea, că ignoranța este agresivă și dacă nu cunoaște nimic la subiectul dat, evident că, în cel mai bun caz, cele mai multe persoane evită abordările acestor teme sau încearcă, în mod intuitiv și cu „ce știu de la bunica”, să contrazică, să-și justifice atitudinea și comportamentul. Const. Cucoș aduce argumente suficiente, că realizarea în familie și în școală a unei culturi sau conduite religioase este posibilă și necesară: „Ca și talentul înnăscut, care pentru a deveni plenar, are nevoie de exercițiu metodic, religiozitatea primă și înclinația originară spre pietate se cer a fi cultivate, întărite și perfecționate. Pe de altă parte, contează nu numai să crezi, ci să crezi în cunoștință de cauză. Credința informală întărește omul, îi dă o direcție, nu degenerează în credulitate sau erezie.”(Cucoș, p. 48)
În concluzie, opinăm că educarea inteligenței emoționale se înscrie plenar în aria schimbărilor promovate de curriculumul național modernizat și are un cuvînt greu de spus în formarea tinerei generații, care va crea viitorul pe baza unor valori perene și va continua transmiterea moștenirii spirituale creștine, ca piatră de temelie a civilizației universale.
Lucrînd cu acești copii, am remarcat unele tendințe pozitive și la o eventuală continuare a cercetării, aș putea porni de la aceste date, pentru a construi un program psihopedagogic formativ.
Am recurs la unele aspecte practice, pe care le prezint în paragraful următor.
3.3. Demersuri practice de educare a inteligenței emoționale
Semne ale unui înalt nivel de IE pe care le-am extras din literatura de specialitate și pe care le-am monitorizat în demersul meu practic sunt următoarele caracteristici ale unei persoane cu un înalt nivel de IE:
Își exprimă sentimentele clar și direct utilizând fraze care încep cu: “Eu simt…”;
Nu îi este teamă să își exprime sentimentele;
Nu este dominată de sentimente negative precum: teamă, griji, rușine, jenă, dezamăgire, lipsă de speranță, lipsă de putere, dependență, victimizare, descurajare;
Este capabil să distingă elementele non-verbale ale comunicării;
Lasă sentimentele să îl conducă spre alegeri “sănătoase” și fericire;
Contrabalansează sentimentele cu rațiune, logică și realitate;
Acționează din dorință, nu din sentimentul de datorie, vină, forță sau obligație;
Este independent, încrezător în propriile forțe și are un moral puternic;
Este motivat intrinsec;
Nu este motivat de putere, bunăstare, poziție, faimă sau aprobare;
Este în majoritatea timpului optimist, dar totodată realist, și poate să fie și pesimist când este cazul;
Nu internalizează eșecurile;
Ține cont de sentimentele celor din jurul său;
Vorbește cu nonșalanță despre sentimente;
Nu se blochează în caz de frică sau îngrijorare;
Este capabil să identifice sentimente concurente multiple.
Semne ale unui scăzut nivel al IE, se manifestă la persoane astfel:
Nu își asumă responsabilitatea propriilor sentimente ci dă vina pe cei din jur pentru ele;
Are dificultăți în formularea propozițiilor care încep cu “Eu simt…”;
Nu poate spune de ce se simte într-un anumit fel, sau nu poate spune fără să arunce vina pe altcineva;
Atacă, dă vina, comandă, critică, întrerupe, ține prelegeri, dă sfaturi în stînga și dreapta, emite judecăți de valoare despre cei din jur;
Încearcă să te analizeze, de exemplu cînd îți exprimi sentimentele;
Începe deseori propoziții cu “Cred că tu…”;
Dă vina pe ceilalți;
Ascunde informații sau chiar minte în legătură cu sentimentele proprii;
Exagerează sau minimalizează propriile sentimente;
Îi lipsește integritatea și simțul conștiinței;
Poartă ură, nu iartă;
Nu îți spune niciodată unde te situezi în raport cu ea;
Se simte inconfortabil “să fie prin preajmă”;
Acționează în funcție de sentimente, mai degrabă decât vorbește despre ele;
Este indirectă și evazivă;
Este insensibilă la sentimentele celor din jur;
Nu este empatică, nu simte compasiune;
Este rigidă, inflexibilă, are nevoie de reguli clare pentru a se simți în siguranță;
Este o persoană “rece”;
Nu se gândește la sentimentele celorlalți înainte de acționa;
Acționează fără să se gândească la sentimentele viitoare;
Evită responsabilitatea prin fraze de genul: “Ce era să fac? Nu am avut de ales!”;
Poate fi mult prea pesimistă, ducând la distrugerea bunei dispoziții a celor din jur;
Poate fi supra optimistă, până la punctul în care devine nerealistă, negând temerile fundamentate ale celorlalți;
Se lasă “purtată de val” în ciuda bunului simț, sau renunță la primul semn de probleme;
Se încăpățânează la propriile idei, fiind prea nesigură pentru a fi deschisă la noi păreri;
Se concentrează asupra faptelor mai degrabă decât asupra sentimentelor.
(Adaptat după: “EQ for everybody” de Steve Hein, 1996).
Copilul inteligent din punct de vedere emoțional:
Este conștient de emoțiile sale și vorbește liber despre ele;
Recunoaște emoțiile celor din jurul său;
Comunică ușor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă;
Știe să spună NU fără să îi rănească pe ceilalți;
Are un bun management al emoțiilor negative;
Are comportamente rezonabile chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori și nu abandonează o activitate, nici atunci când devine dificilă;
Are bine dezvoltat sistemul motivațional – de pildă, nu face unele activități doar pentru că i-au fost cerute să le facă sau doar cît este supravegheat, ci le face pentru că a înțeles că sunt utile pentru propria dezvoltare și îi oferă beneficii;
Este sigur pe el în majoritatea situațiilor, iar atunci când simte că nu se descurcă, cere ajutorul;
Se adaptează rapid la situații/ persoane noi;
Nu îi este teamă să pună întrebări sau să își afirme preferințele;
Are prieteni cu care se relaxează dar de la care deopotrivă învață modele noi de comportament.
Beneficiile inteligenței emoționale, pe care le recunosc elevii și profesorii informați și documentați la acest capitol și pe care le-am identificat și noi, ca particularități distincte sunt :
Performanțe mărite;
Motivație sporită;
Inovație la nivel înalt;
Încredere;
Leadership și management eficient;
Muncă în echipă excelentă.
Dintre exercițiile psihopedagogice frecvent aplicate pentru creșterea EQ, am utilizat:
Întocmiți o listă cu trei lucruri care sunt cele mai importante în viața dvs .
Pentru fiecare dintre cele trei , scrieți cît mai multe care e scopul dvs.
Pe o scară de la unu la cinci cît de mult le îndepliniți ? Acordați-vă note !
Identifică motivele de ce nu aveți punctajul maxim , cele care țin de tine. În felul acesta, veți ști ce emoții trebuie să vă controlați și astfel veți fi din ce în ce mai atent: Căci succesul se obține cu efort.
Sfaturile practice cu privire la faptul cum sa îți îmbunătățești inteligența emoțională, de care țin cont și eu personal și pe care le-am adus la cunoștința elevilor și profesorilor din școală sunt:
Fii constructiv și preia din comportamentul celorlalți ceea ce ți se potrivește;
Învațǎ să te relaxezi când simți că autocontrolul îți cam joacă feste și mergi mai departe când simți ca ți-ai revenit;
Încearcǎ sǎ faci haz de necaz in caz de crizǎ;
Fii cinstit cu tine însuți; recunoaște atunci când greșești și vezi care este sursa greșelilor astfel încât sǎ poți rezolva situația respectivǎ într-un mod cât mai optimal;
Aratǎ ca te respecți respectând la rândul tǎu sentimentele celorlalți;
Evitǎi pe cei care încearcǎ sǎ te punǎ intr-o situație de inferioritate sau nu-ți respectǎ sentimentele;
Învatǎ sǎ asculți mai mult decât vorbești;
Fii atent la comunicarea non-verbalǎ;
Conștientizeazǎ cǎ pentru îmbunătațirea inteligenței tale emoționale ai nevoie de timp si de multa rǎbdare.
Inteligența emoțională se dezvoltă prin antrenament și exersare care conduc la formarea și dezvoltarea „mușchiului emoțional”. J. Segal propune parcurgerea a zece trepte în dobîndirea inteligenței emoționale. Formulate ca îndemnuri, acestea sunt:
Faceți din îngrijirea corpului o prioritate (alimentația, igiena, confortul, odihna, mișcarea fizică etc. Asigură o stare de sănătate propice trăirilor emoționale autentice);
Simțiți cu trupul, nu cu mintea (conștientizați-vă permanent senzațiile și trăirile afective);
Cultivați-vă zilnic „mușchiul emoțional” (trăiți permanent în prezent, implicați-vă în situație);
Acceptați-vă sentimentele (renunțați la prejudecăți și idei preconcepute referitoare la emoții și sentimente );
Fiți deschis în relația cu ceilalți (fiți comunicativ, sociabil, deschis);
Acționați astfel încît să vă simțiți folositor (lăsați sentimentele să vă influențeze acțiunile și deciziile);
Fiți empatic (ascultați cu toate simțurile și încercați să îi înțelegeți pe ceilalți);
Nu ascundeți ceea ce simțiți (sentimentele profunde sunt generatoare de energie și voință pentru depășirea obstacolelor);
Folosiți schimbarea ca pe un prilej de a evolua;
Orice ați face, nu vă uitați doza de umor (rîsul împacă rațiunea cu simțirea; o porție bună de rîs vă detensionează și vă asigură echilibrul emoțional).
Proiectul didactic, elaborat în vederea educării inteligenței emoționale la adolescenții cu dizabilități:
I. Date generale.
Obiectul de studiu – Educația civică
Clasa – XI-R
Tema – „Asigurarea obligatorie de asistență medicală”
Tipul de lecție – lecție de asimilare a cunoștințelor
Competențe
Valorizarea în cotidian a respectului față de valorile naționale și europene față de lege.
Subcompetențe
Identificarea protecție a mecanismelor legale de protecție a sănătății și a serviciului specializat.
Obiectivele operaționale:
Să distingă informația cunoscută despre asigurarea obligatorie de asistență medicală;
Să diferențieze categoriile sociale beneficiare de asigurare obligatorie de asistență medicală;
Să deducă importanța asigurării obligatorii de asistență medicală pentru cetățenii Republicii Moldova.
Tehnologia didactică – jocul ghemul, power point, metoda „semaforul didactic”, fișe cu sarcini didactice, foi, markere etc..
Bibliografia
www.cnam.md
II. Desfășurarea activității
Anexa1
Jocul „Ghemul”
Grupul de elevi este invitat să se aranjeze într-un semicerc. Fiecare elev primește ghemul de ață din care trebuie să-și rupă o bucată din el după care sunt puși în situația să răsucească ața pe deget spunînd o anumită informație vizînd tema pusă în dicuție.
Anexa 2
Metoda «Semaforul didactic»
Grupul de elevi este împărțit conform culorilor semaforului: roșu, galben, verde.
Roșu
Stai… Liniștește-te… și gîndește-te înainte să acționezi!
Galben
Spune-ți problema și exprimă ceea ce simți. Stabilește-ți scopuri pozitive.
Verde
Dă-i drumul și încearcă planul cel mai bun.
Fișe de lucru utilizate în experimentul de constatare
Fișa de lucru nr. 1
Situații stresante și factorii de stres
Fișa de lucru nr. 2
Fișa de lucru nr. 3
Ce mă ajută cînd simt că sînt…
În concluzie, apreciez că am depășit cadrul inițial de cercetare și am trecut de la constatarea propriu-zisă a nivelului de EQ la stimularea lui prin activități practice concrete. Am învățat mai mult și a fost un ajutor real pentru mine personal, dar și pentru copiii cu care am lucrat.
„Toate emoțiile sunt benefice: toate constituie o sursă de informații și, în general, toate sunt constructive” (Segal, 1999, p.30). Tristețea și durerea cauzate de o pierdere ne pot da forța de a o lua de la capăt; frica instinctuală ne face să acționăm fulgerător și ne salvează vița. „Toate emoțiile profunde sunt mesaje de la care avem ce învăța” spune J. Segal. (1999, p.30).
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Inteligența emoțională este o disciplină, care urmărește capacitatea de a lua deciziile corecte într-un context care este încărcat de emoții puternice: “Oricine poate deveni supărat – asta e ușor. Dar să fii supărat pe persoana potrivită, într-o măsură potrivită, la timpul potrivit, cu scopul potrivit și într-un mod potrivit–acest lucru nu e ușor ” – Aristotel (350 Î.H.).
Regula de aur a Inteligenței Emoționale: “Tratează-i pe alții așa cum ai vrea să te trateze; tratează-i pe ceilalți așa cum le place lor să fie tratați.”Inteligența emoțională scăzută duce la lipsa de acțiune, inițiativă a omului care produce un sentiment de victimizare.
În contextual educațional din Republica Moldova urmează a fi i promovată necesitatea dezvoltării inteligenței emoționale la toate vîrstele, inclusiv în perioada adolescenței. Deoarece acest concept este relative nou, el trebuie introdus în curriculum de dirigenție și profesorii trebuie pregătiți să poată educa manifestarea inteligenței emoționale în mod echilibrat și constructiv.
Adolescenții în general, dar cei cu dizabilități, în special, sunt mult mai fragili din punct de vedere emoțional și psihic, au dispoziții depresive mai frecvente, iar eșecul îi demobilizează. Neimplicarea suficientă a părinților, a școlii și a societății în ansamblu îi aruncă pe tinerii cu probleme de sănătate în incertitudine și în situații confuze. „Nu mai există acel timp calitativ petrecut cu propriul copil și acesta nu se mai simte acceptat în sânul familiei. Sunt suficiente și 5 minute acordate seara unei conversații nestereotipice, în care grijile și problemele copiilor să fie analizate”.
Specialiștii spun că există un decalaj simțitor între dezvoltarea fizică a tinerilor, mult mai rapidă decât în urmă cu 30 de ani, și dezvoltarea psihică. „Din punct de vedere psihic, nu și-au însușit anumite comportamente și tocmai de aceea școala ar trebui să se axeze pe inteligența emoțională, pentru că tinerii au foarte multe întrebări al căror răspuns nu îl găsesc, mai ales în societatea de astăzi, în care informațiile sunt foarte multe, dar nu întotdeauna cele avizate”. Lipsa persoanelor apropiate, cărora să le poată fi împărtășite problemele, are drept urmare o continuă căutare a răspunsurilor corecte.
Adolescenții sunt precum o barcă aflată în largul mării, în plină furtună, spun specialiștii. Copiii se simt presați de atitudinile celor din jur și ajung să ia, uneori, drept modele persoanele care au capacitatea de a impune comportamente nespecifice vârstei.
Sistemul educațional pune în mod tradițional accentul pe cele trei activități fundamentale – scris, citit, socotit – toate caracteristice emisferei stângi (dominată de raționalitate), excluzând aproape educarea facultăților emisferei drepte care este sediul imaginației, orientării spațiale, decodării muzicii, culorii, ritmului, creativității (dominanta sa fiind intuiția).
Pentru ca acești copii să nu aibă probleme emoționale în viitor, școala trebuie să găsească mereu noi posibilități, noi metode și resurse de a le dezvolta capacitățile, în special inteligența emoțională – cea mai valoroasă achiziție pe care se pot baza oricând în viitor.
Cercetările au demonstrat că elevii sunt implicați cel mai bine într-un proces de învățare atunci când profesorul este o persoană caldă, originală și empatică. Pornind de la această constatare, alegerea cadrelor didactice trebuie să aibă în vedere îndeplinirea acestor calități, precum și asigurarea că aceștia se vor folosi de ele în activitatea de dezvoltare pe care o vor susține.
Procesul de învățare este mult mai eficient atunci când oamenilor le este oferită șansa de a-și alege propriul program de dezvoltare, pe baza unor nevoi sau circumstanțe personale. Pe lângă aceasta așa numită „independență”, oamenii trebuie lăsați să-și exercite libera alegere și pe parcursul programului, acesta trebuind să se muleze pe stilul individual de învățare al fiecărui individ în parte.
Feedback-ul continuu încurajează adolescenții și poate fi un catalizator al schimbării căutate. Acesta trebuie dat constant pe parcursul modificărilor de atitudine, comportament prin care trec angajații. Totodată, este indicat ca individul să primească un astfel de feedback atât de la superiori, cât și de la colegi, prieteni sau membri ai familiei.Conștiința de sine este piatra de temelie a competențelor sociale sau emoționale ale unei persoane. Adolescenții trebuie încurajați în procesul de înțelegere a propriilor gânduri, sentimente și comportamente, precum și a modului în care acestea îi afectează pe cei din jurul lor.
Educația incluzivă promovată la nivelul politicii educaționale de stat este o soluție foarte bună pentru educarea inteligenței emoționale la copiii ci dizabilități. Într-o școală incluzivă, prietenoasă copilului, adolescentul se simte nediscriminat, acceptat și abordat de la egal la egal. Ajutorul de care are nevoie trebuie acordat atent și delicat, doar atunci cînd adolescentul simte nevoia acestuia. Sfaturile practice identificate de noi le-am aplicat pe parcursul practicii pedagogice, inclusiv în cadrul experimentului și am constatat îmbunătățiri ale comportamentului și atitudinii acestor copii față de sine și față de alții. Deoarece eu, personal, mă confrunt cu asemenea probleme, am fost deosebit de motivată să studiez subiectul dat și să-l aplic, în măsura posibilităților, în școala în care sunt angajată în calitate de psiholog școlar – LT Molești, Ialoveni. M-am împrietenit cu acești copii, comunic des cu ei și simt că se schimbă înspre bine, inclusiv atitudinea față de viață, față de școală, semeni etc.
Educația creștină vine cu multe idei importante și prețioase în acest sens.
„Emoțiile sunt o (re)sursă de neînlocuit; ele sunt cele care ne informează imediat, prin feed-back fizic, dacă ceea ce am făcut e bine sau rău. Autocontrolul nu vine din controlarea sentimentelor, ci din trăirea lor.” (Segal, 1999, p.29)
ANEXE
Test de inteligență emoțională – Daniel Goleman
Adaptat de Mihaela Rocco (varianta pentru copii)
Alege răspunsul care descrie cel mai bine reacția ta la următoarele scenarii. Răspunde pe baza a ceea ce ai fi vrut sa faci în realitate, nu cum crezi tu că trebuie sa fie răspunsul.
Imaginează-ți că te afli la ora de curs și dintr-o dată pămîntul începe să se cutremure foarte puternic, cu un zgomot înspăimîntător. Ce faci?
Continui să stai liniștit în banca și să citești lecția din manual, dînd puțină atenție evenimentului, așteptînd ca acesta să înceteze curînd;
Devii plin de grijă față de pericolul urmărind învățătorul/profesorul și ascultați cu atenție instrucțiunile date de acesta;
Cîte puțin din a) și b);
N-am observat nimic.
Ești în curtea școlii în timpul recreației. Unul dintre colegii tăi nu este acceptat în jocul celorlalți și începe să plîngă. Ce faci?
Nu te bagi, îl lași în pace;
Vorbești cu el și încerci să-l ajuți pe coleg;
Te duci la ea/el și îi spui să nu mai plîngă;
Îi dai o bomboană sau altceva care să-l facă să uite.
Imaginează-ți că te afli la mijlocul ultimului trimestru și speri să obții un premiu, dar ai descoperit că nu ai o nota dorită la o materie, ci una mai mică decît cea la care te așteptai. Ce faci?
Îti faci un plan special pentru a îmbunătăți nota hotarîndu-te cum să-ți urmezi planul;
Te hotărăști să înveți mai bine anul următor;
Îți spui că nu te interesează materia respectivă și te concentrezi asupra altor discipline unde notele tale sunt și pot fi mai mari;
Mergi la învățător/profesor și încerci să discuți cu el în scopul obținerii unei note mai bune.
Consideră că în lipsa învățătorului/profesorului ești elevul responsabil cu disciplina în clasă. În urma unor acte de disciplină zece elevi au fost deja avertizați cu scăderea notei la purtare și ești descurajat din cauza acestei situații. Ce faci?
Notezi numele elevilor indisciplinați și predai lista învățătorului a doua zi;
Consideri că nu-ți poți asuma această responsabilitate;
Încerci să discuți cu elevii propunînd soluții pentru păstrarea disciplinei și pentru îndreptarea situației create;
Dorești să devii responsabil cu altceva.
Ești anunțat că de mîine o să aveți un coleg rom/țigan. Surprinzi pe cineva spunînd cuvinte urîte și răutăcioase la adresa lui. Ce faci?
Nu-l ei în seamă considerînd că este numai o glumă;
Îl chemi afară pe colegul răutăcios și îl cerți pentru fapta făcută;
Îi vorbești în prezența celorlalți spunînd că asemenea fapte sunt nepotrivite și nu vor fi acceptate în clasa voastră;
Îți sfătuiești colegul să fie bun și îngăduitor cu toți colegii.
Te afli în reacția mare și încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe un alt coleg care i-a pus piedică pe hol, riscînd să-i fractureze brațul. Ce faci?
Îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întîmplat a fost o glumă;
Îi povestești o întîmplare hazlie și încerci să-l distrezi;
Îi dai dreptate considerînd, asemenea lui, ca celălalt coleg s-a dat în spectacol;
Îi spui că ți s-a întîmplat și ție ceva asemănător și că te-ai simțit la fel de furios, dar după aceea ți-ai dat seama că cel vinovat putea la rîndul său să cadă și să-și spargă capul.
Tu și prietenul tău cel mai bun vă certați și aproape că ați ajuns să vă luați la bătaie. Care este cel mai bun lucru de făcut?
Faceți o pauză de douăzeci de minute și apoi începeți să discutați din nou;
Te oprești din ceartă și taci;
Spui că îți pare rău și îi ceri prietenului tău să-și ceară scuze;
Vă opriți puțin pentru a vă liniști și apoi fiecare pe rînd spune ceea ce gîndește despre problemă.
La sfîrșit de an școlar se organizează o serbare. Închipuie-ți că ești conducătorul unui grup de elevi și vreți să compuneți o scenă hazlie. Cum faci?
Îți faci un orar și acorzi un timp pentru fiecare amănunt;
Propui să vă întîlniți după ore și să vă cunoașteți mai bine;
Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei;
Vă strîngeți toți în grup și tu îi încurajezi pe ceilalți să propună diverse variante.
Imaginează-ți că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid și puțin înfricoșat de locurile și oamenii străini. Ce atitudine ai față de el?
Accepți că are un comportament timid și cauți să-l protejezi de situații care pot să-l tulbure;
Îl prezinți unui medic cerîndu-i un sfat;
Îl duci cu bună știința în fața oamenilor străini și în locuri necunoscute astfel încît să-și poată înfrînge frica;
Faci cu el o serie permanentă de jocuri și competiții ușor de realizat care îl vor învăța că poate intra în legătură cu oamenii și poate umbla prin locuri noi.
Imaginează-ți că-ți place foarte mult desenul. Începi să te pregătești pentru a desena în timpul liber. Cum faci?
Te limitezi să desenezi doar o ora pe zi ;
Alegi subiecte de desen mai grele dar să-ți stimuleze imaginația;
Desenezi doar cînd ai chef;
Alegi subiecte de desenat pe care știi să le faci.
Rocco Mihaela, Creativitate și Inteligență Emoțională.- Iași, Polirom 2001.
BIBLIOGRAFIE
Allport Gordon W., Structura și dezvoltarea personalității.- București, Editura Didactică și Pedagogică, 1991.
Balanuța Ala, Educarea copiilor din clasele primare în spiritul libertății și responsabilității, În Didactica Pro, Educația în familie și activitățile extrașcolare.-nr.2(12) aprilie/p.54, Chișinău 2002.
Bogaci Olga, Formarea competențelor de comunicare în limba engleză prin explorarea inteligențelor multiple, În: Leadership educational, Chișinău 2011.
Cojocaru-Borozan Maia, Teoria culturii emoționale.- Chișinău, Editura UPS “I. Creangă”, 2010.
Cosmovici Andrei, Iacob Luminița, Psihologie școlară.- Iași, Polirom, 1998.
Crețu Tinca, Psihologia vîrstelor.- Iași, Polirom, 2009.
Cucoș Constatin, Pedagogie-ediția a II-a revăzută și adăugită.- Iași, Polirom, 2002.
Cristea Sorin, Teorii ale învățării/Modele de instruire.- București, Editura Didactică și Pedagogică, 2005.
Dumitrașcu Violeta (coord.), Citind învăț să fiu/Auxiliar didactic pentru psihologi școlari, diriginți, profesori.- Chișinău 2008
Dumitru Ion Al., Consilire psihopedagogică/Baze teoretice și sugestii practice.- Iași, Polirom, 2008.
Enăchescu C., Tratat de igienă mintală.- Iași, Polirom, 2004.
Gerald Matthews, Deary Ian J., Mrtha C. Whiteman, Psihologia personalității/Trăsături, cauze, consecințe.- Iași, Polirom, 2005.
Gherguț Alois, Psihopedaghogia persoanelor cu cerințe speciale: Strategii diferențiate și incluzive în educație, Ed. A II-a, Iași: Polirom, 2006
Ghid pentru părinții copiilor cu cerințe educative speciale, Centrul de Zi „Speranța”, Chișinău; Editura Pontos, 2001
Goleman Daniel, Forța inteligenței emoționale.- București, Editura Allfa, 2003.
Goraș-Postică Viorica, A învăța să înveți pentru formarea competențelor sociale și civice.- Chișinău 2010.
Goraș-Postică Viorica, Balanuța Alla, Didactica religiei: reflecții actualizate, în Didactica Pro, Didactici particulare.- nr.1(17) februarie/p.24, Chișinău 2012.
Goraș-Postică Viorica., Bezede Rima., Leadership educational, O provocare pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice.- Chișinău, 2011.
Handrabura Loretta, Goraș-Postică Viorica, Educație pentru echitate de gen și șanse egale/Auxiliar didactic pentru profesori și elevi.- Chișinău 2007.
Macavei Elena, Pedagogie. Propedeutică. Didactică.- București 1997.
Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander, Stimularea inteligenței emoționale a adolescenților.- București, Editura Curtea Veche, 2003.
Oleinic Viorica, Inteligența emoțională, În Didactica Pro, Educația și tehnologiile informaționale.-nr.6(64) decembrie, p. 25-27, Chișinău, 2010.
Pânișoară Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă: Metode de interacțiune educațională.-Iași 2003.
Racu Aurelia, Popovici Doru Vlad, Intervenția recuperativ-terapeutică pentru copiii cu dizabilități multiple, Chișinău, Editura Pontos, 2006
Schimbînd atitudini față de munca copiilor. Ghid practic.- Chișinău 2006
Șchiopu Ursula, Verza Emil, Psihologia vîrstelor/Ciclurile vieții.- București, Editura Didactică și Pedagogică, 1997.
Rocco Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională.- Iași, Polirom, 2001.
Turchină Tatiana, Tomșa Sergiu, Deprinderi de viață. Ghidul profesorului clasele 10-12.- Chișinău 2005.
www.didactic.ro
www.edu.md
www.prodidactica.md
www. psihologie.ro
www.scribd.com.
www.speranta.md
www.viitor.md
BIBLIOGRAFIE
Allport Gordon W., Structura și dezvoltarea personalității.- București, Editura Didactică și Pedagogică, 1991.
Balanuța Ala, Educarea copiilor din clasele primare în spiritul libertății și responsabilității, În Didactica Pro, Educația în familie și activitățile extrașcolare.-nr.2(12) aprilie/p.54, Chișinău 2002.
Bogaci Olga, Formarea competențelor de comunicare în limba engleză prin explorarea inteligențelor multiple, În: Leadership educational, Chișinău 2011.
Cojocaru-Borozan Maia, Teoria culturii emoționale.- Chișinău, Editura UPS “I. Creangă”, 2010.
Cosmovici Andrei, Iacob Luminița, Psihologie școlară.- Iași, Polirom, 1998.
Crețu Tinca, Psihologia vîrstelor.- Iași, Polirom, 2009.
Cucoș Constatin, Pedagogie-ediția a II-a revăzută și adăugită.- Iași, Polirom, 2002.
Cristea Sorin, Teorii ale învățării/Modele de instruire.- București, Editura Didactică și Pedagogică, 2005.
Dumitrașcu Violeta (coord.), Citind învăț să fiu/Auxiliar didactic pentru psihologi școlari, diriginți, profesori.- Chișinău 2008
Dumitru Ion Al., Consilire psihopedagogică/Baze teoretice și sugestii practice.- Iași, Polirom, 2008.
Enăchescu C., Tratat de igienă mintală.- Iași, Polirom, 2004.
Gerald Matthews, Deary Ian J., Mrtha C. Whiteman, Psihologia personalității/Trăsături, cauze, consecințe.- Iași, Polirom, 2005.
Gherguț Alois, Psihopedaghogia persoanelor cu cerințe speciale: Strategii diferențiate și incluzive în educație, Ed. A II-a, Iași: Polirom, 2006
Ghid pentru părinții copiilor cu cerințe educative speciale, Centrul de Zi „Speranța”, Chișinău; Editura Pontos, 2001
Goleman Daniel, Forța inteligenței emoționale.- București, Editura Allfa, 2003.
Goraș-Postică Viorica, A învăța să înveți pentru formarea competențelor sociale și civice.- Chișinău 2010.
Goraș-Postică Viorica, Balanuța Alla, Didactica religiei: reflecții actualizate, în Didactica Pro, Didactici particulare.- nr.1(17) februarie/p.24, Chișinău 2012.
Goraș-Postică Viorica., Bezede Rima., Leadership educational, O provocare pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice.- Chișinău, 2011.
Handrabura Loretta, Goraș-Postică Viorica, Educație pentru echitate de gen și șanse egale/Auxiliar didactic pentru profesori și elevi.- Chișinău 2007.
Macavei Elena, Pedagogie. Propedeutică. Didactică.- București 1997.
Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander, Stimularea inteligenței emoționale a adolescenților.- București, Editura Curtea Veche, 2003.
Oleinic Viorica, Inteligența emoțională, În Didactica Pro, Educația și tehnologiile informaționale.-nr.6(64) decembrie, p. 25-27, Chișinău, 2010.
Pânișoară Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă: Metode de interacțiune educațională.-Iași 2003.
Racu Aurelia, Popovici Doru Vlad, Intervenția recuperativ-terapeutică pentru copiii cu dizabilități multiple, Chișinău, Editura Pontos, 2006
Schimbînd atitudini față de munca copiilor. Ghid practic.- Chișinău 2006
Șchiopu Ursula, Verza Emil, Psihologia vîrstelor/Ciclurile vieții.- București, Editura Didactică și Pedagogică, 1997.
Rocco Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională.- Iași, Polirom, 2001.
Turchină Tatiana, Tomșa Sergiu, Deprinderi de viață. Ghidul profesorului clasele 10-12.- Chișinău 2005.
www.didactic.ro
www.edu.md
www.prodidactica.md
www. psihologie.ro
www.scribd.com.
www.speranta.md
www.viitor.md
ANEXE
Test de inteligență emoțională – Daniel Goleman
Adaptat de Mihaela Rocco (varianta pentru copii)
Alege răspunsul care descrie cel mai bine reacția ta la următoarele scenarii. Răspunde pe baza a ceea ce ai fi vrut sa faci în realitate, nu cum crezi tu că trebuie sa fie răspunsul.
Imaginează-ți că te afli la ora de curs și dintr-o dată pămîntul începe să se cutremure foarte puternic, cu un zgomot înspăimîntător. Ce faci?
Continui să stai liniștit în banca și să citești lecția din manual, dînd puțină atenție evenimentului, așteptînd ca acesta să înceteze curînd;
Devii plin de grijă față de pericolul urmărind învățătorul/profesorul și ascultați cu atenție instrucțiunile date de acesta;
Cîte puțin din a) și b);
N-am observat nimic.
Ești în curtea școlii în timpul recreației. Unul dintre colegii tăi nu este acceptat în jocul celorlalți și începe să plîngă. Ce faci?
Nu te bagi, îl lași în pace;
Vorbești cu el și încerci să-l ajuți pe coleg;
Te duci la ea/el și îi spui să nu mai plîngă;
Îi dai o bomboană sau altceva care să-l facă să uite.
Imaginează-ți că te afli la mijlocul ultimului trimestru și speri să obții un premiu, dar ai descoperit că nu ai o nota dorită la o materie, ci una mai mică decît cea la care te așteptai. Ce faci?
Îti faci un plan special pentru a îmbunătăți nota hotarîndu-te cum să-ți urmezi planul;
Te hotărăști să înveți mai bine anul următor;
Îți spui că nu te interesează materia respectivă și te concentrezi asupra altor discipline unde notele tale sunt și pot fi mai mari;
Mergi la învățător/profesor și încerci să discuți cu el în scopul obținerii unei note mai bune.
Consideră că în lipsa învățătorului/profesorului ești elevul responsabil cu disciplina în clasă. În urma unor acte de disciplină zece elevi au fost deja avertizați cu scăderea notei la purtare și ești descurajat din cauza acestei situații. Ce faci?
Notezi numele elevilor indisciplinați și predai lista învățătorului a doua zi;
Consideri că nu-ți poți asuma această responsabilitate;
Încerci să discuți cu elevii propunînd soluții pentru păstrarea disciplinei și pentru îndreptarea situației create;
Dorești să devii responsabil cu altceva.
Ești anunțat că de mîine o să aveți un coleg rom/țigan. Surprinzi pe cineva spunînd cuvinte urîte și răutăcioase la adresa lui. Ce faci?
Nu-l ei în seamă considerînd că este numai o glumă;
Îl chemi afară pe colegul răutăcios și îl cerți pentru fapta făcută;
Îi vorbești în prezența celorlalți spunînd că asemenea fapte sunt nepotrivite și nu vor fi acceptate în clasa voastră;
Îți sfătuiești colegul să fie bun și îngăduitor cu toți colegii.
Te afli în reacția mare și încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe un alt coleg care i-a pus piedică pe hol, riscînd să-i fractureze brațul. Ce faci?
Îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întîmplat a fost o glumă;
Îi povestești o întîmplare hazlie și încerci să-l distrezi;
Îi dai dreptate considerînd, asemenea lui, ca celălalt coleg s-a dat în spectacol;
Îi spui că ți s-a întîmplat și ție ceva asemănător și că te-ai simțit la fel de furios, dar după aceea ți-ai dat seama că cel vinovat putea la rîndul său să cadă și să-și spargă capul.
Tu și prietenul tău cel mai bun vă certați și aproape că ați ajuns să vă luați la bătaie. Care este cel mai bun lucru de făcut?
Faceți o pauză de douăzeci de minute și apoi începeți să discutați din nou;
Te oprești din ceartă și taci;
Spui că îți pare rău și îi ceri prietenului tău să-și ceară scuze;
Vă opriți puțin pentru a vă liniști și apoi fiecare pe rînd spune ceea ce gîndește despre problemă.
La sfîrșit de an școlar se organizează o serbare. Închipuie-ți că ești conducătorul unui grup de elevi și vreți să compuneți o scenă hazlie. Cum faci?
Îți faci un orar și acorzi un timp pentru fiecare amănunt;
Propui să vă întîlniți după ore și să vă cunoașteți mai bine;
Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei;
Vă strîngeți toți în grup și tu îi încurajezi pe ceilalți să propună diverse variante.
Imaginează-ți că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid și puțin înfricoșat de locurile și oamenii străini. Ce atitudine ai față de el?
Accepți că are un comportament timid și cauți să-l protejezi de situații care pot să-l tulbure;
Îl prezinți unui medic cerîndu-i un sfat;
Îl duci cu bună știința în fața oamenilor străini și în locuri necunoscute astfel încît să-și poată înfrînge frica;
Faci cu el o serie permanentă de jocuri și competiții ușor de realizat care îl vor învăța că poate intra în legătură cu oamenii și poate umbla prin locuri noi.
Imaginează-ți că-ți place foarte mult desenul. Începi să te pregătești pentru a desena în timpul liber. Cum faci?
Te limitezi să desenezi doar o ora pe zi ;
Alegi subiecte de desen mai grele dar să-ți stimuleze imaginația;
Desenezi doar cînd ai chef;
Alegi subiecte de desenat pe care știi să le faci.
Rocco Mihaela, Creativitate și Inteligență Emoțională.- Iași, Polirom 2001.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Manifestari ALE Inteligentei Emotionale LA Copii CU Dizabilitati (ID: 159813)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.