Manifestarea Platipodiei In Fotbal

Tema : Manifestarea platipodiei în fotbal

CUPRINS

INTRODUCERE

1.ANALIZA LITERATURII DE SPECIALITATE
ÎN DOMENIUL RECUPERĂRII PLATIPODIEI

1.1 Caracteristica piciorului plat
1.2 Platipodia și influența negativă acesteia asupra dezvoltării aparatului locomotor la sportivi
1.3 Metode si tehnici de recuperare în platipodie

2.ORGANIZAREA CERCETĂRII A DEFICIENȚILOR FIZICE LA ELEVI

2.1 Etapele cercetării
2.2.Metodele folosite în cercetare
2.3Elaborarea programei de recuperare

3. RELATAREA ȘI DINAMICA REZULTATELOR OBȚINUTE

3.1 Relatarea rezultatelor obținute
3.2 Analiza comparativă a rezultatelor obținute în urma cercetării
3.3 Concluzii la capitolul III

4. CONCLUZII

5.BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Actualitatea temei

Mersul este un act esențial în existența omului. Viața socială și profesională a fiecăruia dintre noi este condiționată, în mare măsură, de ortostatism și locomoție.Recuperarea deficientelor fizice constituie unul dintre procesele cele mai complexe si reprezentative .Deficiențele fizice reprezintă abaterile de la normal in forma si acțiunile fiziologice ale organismului,care produc tulburări ale creșterii normale si ale dezvoltării armonioase a corpului, îi modifică aspectul exterior,aptitudinile fizice si chiar intelectuale,precum si capacitatea de munca.Orice abatere de la normal merită o atenție deosebită.Printre dereglările aparatului locomotor ce au consecinte negative psihopedagogice si fizice care apar in perioada prepubertară ,poate fi menționată platipodia . Piciorul plat este o diformitate a intregului picior caracterizată mai ales prin prabușirea bolților internă si anterioară ,cit și prin insuficiența musculara,toate acestea menținînd conformitatea piciorului,este deseori expresia unei hopotonii muscular generalizate care la copilul mic se manifestă prin abdomen proeminent si genu valgim iar la copilul mare si adolescent,prin cifoză.Deformațiile piciorului conduc la dereglarea funcției sale statico-dinamice care se reflectă și in starea functională a altor verigi ale sistemului locomotor. [2,5,9] Deficiențele de picior pot modifica forma si funcțiile fizice ale coprului in totalitate sau numai la nivelul unor segmente Dupa stabilirea etiologiei si a diagnosticului exact ,se indică un tratament complex in care mișcarea si exercițiul fizic au un rol extrem de important in recuperarea acestei afecțiunii [8,9]Activitatea kinetoterapeutică de recuperare a deficiențelor fizice devine obligatorie. Kinetoterapia se caracterizează prin existența unui sistem complex de mijloace și procedee de profilaxie, tratament și recuperare, în dependență de caracterul defecțiunilor fizice și personalitatea pacientului. Cu toate acestea, în literatura de specialitate au fost formulate o serie de obiective în cadrul kinetoterapiei: relaxarea; corectarea posturii și a aliniamentului corpului; creșterea mobilității articulare; creșterea forței musculare; coordonarea, controlul și echilibru, antrenamentul la efort; reeducarea respiratorie; reeducarea sensibilității.

Scopul cercetării -constă in perfecționarea procesului de recuperare a platipodiei prin intermediul mijloacelor si metodelor fizice de recuperare si de profilaxie .

Ipoteza cercetării S-a presupus ca metodele,tehnicile FNP,masajul si mijloacele folosite in recuperarea platipodiei vor avea o influență benefică ,ceea ce va conduce la imbunătățirea stării de locomoție

Problema investigației – constă in imperfecțiunea mijloacelor și metodelor pentru recuperarea platipodiei la copii.

Obiectul cercetării il constituie procesul de recuperare a platipodiei la sportivii din cadrul echipei de footbal(fete) in afara lecțiilor de aducație fizică si antrenamente prin mijloace si metode de recuperare direcționate pentru tratarea platipodiei

Obiectivele investigației :

1.Studierea literaturii de specialitatea si stabilirea reperelor conceptuale privind recuperarea deficiențelor fizice.

2.Studierea stării funcționale a aparatului locomotor,in special al tălpii,precum si aprecierea nivelului de dezvoltare fizică și de pregătire psihomotorie a copiilor cu platipodie.

3.Determinarea mijloacelor si metodelor cu conținut adecvat si individual pentru recuperarea platipodiei.

4.Elaborarea programului de recuperare in platipodie.

Metodele folosite :

Complex model de exerciții pentru piciorul plat

Tehnici FNP generale si specific

Exercitii de corectie

Inversare cu opunere

Relaxări

Posturări

Mobilizari

Mișcări active

Masajul membrelor inferioare

Gimnastica de corecție

Valoarea teoretică a lucrării constă în:

– întemeierea științifică și analitică a elevilor cu dereglări ale funcției

tălpii, unul dintre segmentele de bază ale aparatului locomotor;

– elaborarea unei programe ce include complexe de mijloace și metode curative pentru îmbunătățirea funcției psihomotrice a elevilor ciclului gimnazial cu platipodie accentuată.

Valoarea practică a lucrării constă în:

-elaborarea recomandărilor practico-metodice cu privire la folosirea mijloacele si metodele speciale in programa experimentală aplicată sportivilor cu platipodie

-eficientizarea metodelor practice de depistare si recuperare a platipodiei la sportivi

Structura tezei:

Teza include următoarele compartimente: introducere,3 capitole,concluzii,recomandări practico-metodice și bibliografie.

Cuvinte cheie: picior plat,kinetoterapie,deficiențe fizice,program de recuperare,sportivi,complex de exerciții

1.ANALIZA SI GENERALIZAREA LITERATURII DE SPECIALITATE IN DOMENIUL RECUPERARII PICIORULUI PLAT

1.1 Caracteristica piciorului plat întîlnit la elevii din clasele primare

Fig.1 Anatomia piciorului

Deficiențele fizice -reprezintă abaterile de la normal in forma si acțiunile fiziologice ale organismului,care produc tulburări ale creșterii normale si ale dezvoltării armonioase a corpului, îi modifică aspectul exterior,aptitudinile fizice si chiar intelectuale,precum si capacitatea de munca.Orice abatere de la normal merită o atenție deosebită.Printre dereglările aparatului locomotor ce au consecințe negative psihopedagogice și fizice care apar în perioada prepubertară ,poate fi menționată platipodia. Platipodia- este o deformație a piciorului, ce se caracterizează prin prăbușirea bolții longitudinale și transversale a piciorului. Ca rezultat, are loc tulburarea funcției statodinamice a tălpii, care poate afecta și funcționarea altor verigi ale aparatului locomotor.Una dintre deficiente a piciorului este piciorul plat numit și valgus static este o diformitate caracterizată prin prăbușirea bolților longitudinală și transversală ale piciorului, produsă prin hiperlaxitate articulară și insuficiență a mușchilor care mențin comformitatea piciorului.Piciorul plat congenital se dezvoltă în viața intrauterină, iar o parte din cazuri au caracter familial. Aceasta stă sub influența unui factor endogen și apare, în general, înainte de naștere, însă mai frecvent la primele încercări ale copilului de a merge.În a doua copilărie pot interveni și alți factori cum ar fi tulburările de creștere, rahitismul sau toxiinfecțiile. [2] Tulburările de creștere sunt expresia unei creșteri nearmonioase, mai ales atunci când creșterea scheletică depășește înainte de vreme dezvoltarea fizică generală și în special pe cea a musculaturii. Se creează astfel un dezechilibru între înălțimea și greutatea corpului.Rahitismul este uneori un element hotărâtor și intervine în instalarea piciorului plat. El acționează direct asupra scheletului, deformând oasele piciorului ( mai rar ) sau indirect prin deformațiile la distanță pe care le produce. Incapacitatea organismului de a transforma fosforul anorganic în fosfor organic, nu are repercursiuni doar asupra oaselor, ci și asupra sistemului musculo-ligamentar.[40,43]

Fig.2 Platipodia

Cauzele platipodie sunt multiple și variază, fiind legate, în mare măsură, de condițiile fiziologice, patologice și sociale specifice acestor perioade. Aceste cauze se pot diferenția în funcție de vârstă astfel:

1.În prima copilărie : -factori familiali; – congenitalitatea;

-primii pași a) mersul precoce b) poziția supinatorie

2. În a doua copilărie: – tulburări de creștere – rahitism;

– toxiinfecții a) poliomilita b) intoxicațiile în covalescență

3. În adolescență: – pubertatea; – slăbiciune musculară legată de creștere;

– supraîncărcare a) creșterea scheletică rapida b) efort professional.

Clasificarea platipodiei. Pot fi evidențiate două categorii de platipodie: congenitală și dobândită.

Platipodia congenitală se întâlnește relativ rar (11,5% din toate deformațiile înnăscute ale piciorului) și este legată de anumite modificări înnăscute în aparatul locomotor-legamentar și muscular. Deformația în cauză este, de obicei, rigidă, de aceea se recomandă un tratament operativ. Clinica platipodiei înnăscute: bolta plantară este plană, uneori chiar proeminentă, în consecință aceasta pare neobișnuit de lungă; gamba, comparativ, pare mai subțire. Platipodia congenitală poate fi de diferite grade: de la cazuri ușoare până la cazuri foarte grave. Etiologia platipodiei înnăscute constă în scurtarea și încordarea pronatorilor și amplasarea corespunzătoare a oaselor. Platipodia congenitală se caracterizează prin următoarele aspecte: călcâiul iese în afară, partea din față a tălpii este adusă înspre gambă se găsește într-o poziție de pronație acută și comportă o oarecare abatere.

Platipodia dobândită se întâlnește foarte des, fiind condiționată de slăbirea atât a părții pasive, cât și a celei active a aparatului locomotor-legamentar-muscular. Cel mai des acestea sunt rezultatul supraeforturilor, al creșterii rapide a masei corpului (obezitate, sarcină), al îmbolnăviri membrelor inferioare și al imobilizării acestora după anumite traumatisme și intervenții chirurgicale. Platipodia dobândită poate, la rândul său, fi divizată convențional în câteva categorii, având la bază caracterul etiologic al acesteia: platipodia rahitică, se formează la copii ca urmare a existenței oaselor moi și rezistenței scăzute a acestora la masa corpului; platipodia traumatică, este consecința diferitelor traumatisme ale membrelor inferioare; platipodia paralitică, se dezvoltă în rezultatul paraliziei mușchilor care mențin bolta plantară; platipodia statică, apare în rezultatul tulburării echilibrului dintre puterea mușchilor și masa corpului.

Simptomele platipodie

durere cu senzație de oboseală, legată de ortostatismul prelungit;

localizare la nivelul maleolelor, mediotarsului și gambei;

iradiere în fese și zona lombară;

mers mai greoi;

tulburări vegetative locale: transpirații, cianoză, edeme perimaleolare;

calozități anormale la nivelul antepiciorului;

proeminența capului talusului și a navicularului, pe marginea internă.

Frecvența acestei afecțiuni este destul de mare: se întâlnește mai ales în copilărie și adolescență, când începe întregul complex de manifestări clinice. Platipodia adolescentului se asociază frecvent de tulburări neurovegetative importante, fiind însoțit deseori de transpirație abundentă și rece; simptoamele clinice sunt mai accentuate în perioada de pubertate.Aceste deformații se produc ca urmare a manifestări forțelor de susținere a piciorului (mușchi, ligamente, aponevroză platară). Modificările produse în arhitectura piciorului sunt o consecință directă a unei hiperlaxități ligamentare, precum și a unei hipotonii, în special a musculaturii plantei. Aceste fenomene respective pot fi produse de factorii endocrini, infecțioși, virali. Există posibilitatea ca platipodia să apară secundar după unele afecțiuni ale aparatului locomotor, dintre care amintim: genu valgum, în care are loc o rotație internă a membrului pelvian, sprijinul piciorului făcându-se pe marginea sa internă, având loc o supraîncărcare la acest nivel, fapte ce favorizează apariția platipodiei; diferitele sir de susținere a piciorului (mușchi, ligamente, aponevroză platară). Modificările produse în arhitectura piciorului sunt o consecință directă a unei hiperlaxități ligamentare, precum și a unei hipotonii, în special a musculaturii plantei. Aceste fenomene respective pot fi produse de factorii endocrini, infecțioși, virali. Există posibilitatea ca platipodia să apară secundar după unele afecțiuni ale aparatului locomotor, dintre care amintim: genu valgum, în care are loc o rotație internă a membrului pelvian, sprijinul piciorului făcându-se pe marginea sa internă, având loc o supraîncărcare la acest nivel, fapte ce favorizează apariția platipodiei; diferitele sinostoze ale tarsului posterior, conduc de asemenea la apariția platipodiei.

Examene si teste pentru depistarea anomaliei Atunci cand medicul constata aceste defecte la nivelul picioarului copilului apeleaza la o serie de examene care sa-l ajute sa constate cu exactitate care sunt implicatiile medicale prezente la acest nivel:

radiografie;

podoscopie;

podometrie computerizată

Criterii pentru sustinerea diagnosticului.

a) Examen clinic

Aceasta diferă în raport cu stadiul evolutiv al deformării. Primul stadiu se caracterizează prin apariția senzației de oboseală, mai ales după un mers îndelungat și prin prezența uneu tulburări vasomotorii și secretorii.În al doilea stadiu durerile se accentuează și încep să iradieze spre gambe, genunchi și șold îngreunând mersul și făcând imposibil ortostatismul prelungit. Apare contractura musculatură și punctele dureroase la presiune.Stadiul al treilea se caracterizează prin existența unor procese de artroză deformantă care accentuează durerea și favorizează fixarea deformărilor.Se întâlnesc frecvent și manifestări neurologice. Mulți bolnavi au picioarele reci, violacee, cu transpirații abundente. Edemele maleolare apar ușor după oboseală și se observă în special la femei în jurul gleznei, dar este mai evidentă deasupra marginii sau baretei pantofului.În ceea ce privește simptomatologia generală, trebuie să remarcăm stările psihice speciale pe care le crează piciorul plat. Prin durerile vagi, uneori permanente și fără cauză precisă, dă naștere la neurosteniforme. Bolnavii sunt înspăimântați de impotența lor funcțională. Deformarea articulară a piciorului semnifică stadii avansate ale acestei boli. În formele cronice modificări secundare se observă la nivelul oaselor tarsiene, a ligamentelor plantare și la nivelul tendonului lui Achile. Astfel, în cazul în care se asociază și tenosinovita tibialului posterior, care este cel mai important stabilizator al piciorului împotriva valgusului, se produce '' colapsul piciorului '' ( incapacitatea de ridicare pe vârfuri a piciorului afectat ). Acest tip de deformare poate fi înnăscută asociind frecvent sindroame de hipermobilitate sau poate fi dobândită, fiind întâlnită în PR, artropatia neuropatică și posttraumatică.[39]

Prin anamneză se realizează primul contact dintre medic și pacient. De aceea, importanța sa depășește simpla valoare a culegerii de date pur medicale, deschizând o cale a cunoașterii pacientului sub raport psihologic, social și educațional, aspect deosebit de important în alcătuirea programului de recuperare, mai ales a celui pe termen lung. Datele anamnestice trebuie să cuprindă date generale despre bolnav, antecedentele acestuia, evoluția bolii, cât și să lămurească sediul și caracterul durerii, factorii care o ameliorează și cei care o agravează, cât și impactul pe care îl are piciorul plat asupra stabilității și mobilității bolnavului.[39]

b) Investigatii paraclinice

Obiectivizarea gradului de aplatizare și prăbușire a bolții plantare se face cu următoarele investigații: plantogramă, kimografie plantară, presoplantogramă și radiografie. Plantograma- reprezintă înregistrarea amprentei plantare prin presarea piciorului pe hârtie, nisip, argilă sau gips. [37]Valoarea acesteia este indiscutabilă ca document grafic, dar nu oferă relații clinice juste, fiind în același timp o metodă incomodă atât pentru medic, cât și pentru pacient. După impresia grafică piciorul plat se împarte în mai multe grupe. Însă starea clinică și leziunile anatomopatologice nu corespund întotdeauna cu acest grad. În practica medicală vom întâlni adesea picioare accentuat plate fără să fie rigide, dar foarte dureroase și picioare rigide, dar puțin dureroase.În fața acestei mari varietăți de aspecte ale plantei normale și patologice ne dăm seama cât de relativ este ajutorul pe care îl poate da plantograma despre gradul de prăbușire a bolții plantare. Acest examen poate fi înlocuit cu observarea atentă a bolții plantare, punând bolnavul să stea într-un picior pe un plan tare și dur cum ar fi o masă sau podea de ciment, pe o scândură sau pe parchet. Ne vom da astfel seama care este gradul de prăbușire a bolții. Tot prin inspecție trebuie să observăm și insuficiența musculară. Un semn prețios, care poate pune diagnosticul încă din fața în care prăbușirea bolții plantare nu a devenit evidentă, este contracțiatendonului extensorului degetului mare, care în unele cazuri se vede proeminând sub piele ca o coardă.

Kimografia plantară este metoda prin care se înregistrează pe o hârtie fotografică mobilitatea bolții plantare prin suprapunerea imaginii plantei înregistrată fără încărcătură cu imaginea reală a amprentei plantare încărcată de greutatea corpului.

1.2 Platipodia și influența negativă acesteia asupra dezvoltării aparatului locomotor la sportivi

Piciorul reprezinta a treia pirghie principala a membrului inferior,structurata si adaptata functiilor complexe care ii revin .[ 15,13] Fiind o pirghie terminala,reprezinta punctul de legatura dintre corp si sol in timpul actiunilor biomecanice curente.Scheletul piciorului este alcatuit din 26 de oase scurte ,oasele sunt legate intre ele prin ligamente sau formatiuni fibroase scurte dar foarte puternice ce realizeaza 32 de articulatii.Diveresele segmente osoase primesc insertiile celor 11 muschi dintre cei 12 pe care ii are gamba,la care se mai adauga cei 20 de muschi ai piciorului.[11,24] .Cele 26 de oase sunt dispuse in 3 grupe: 7 oase tarsiene,5 oase metatarsiene si 14 falange. Pe calcaneu se insereaza cele 2 tuberozitati ale fetei interioare a acestuia.Bolta plantara este alcatuita prin torsionarea metatarsienilor ,process care se produce in ontogenie.Bolta piciorului suporta atit greutatea corpului cit si cea supraadaugata.Ea se imparte in 2 bucati lungi (interna si externa) si o bolta scurta – transversala anterioara.
Perioada de creștere și dezvoltare a organismului,în special cea școlară,are o mare importanță pentru studiul efectuat în această lucrare ,deoarece anume la această virstă se formează și este în proces de crestere sistemul osos și muscular. Bolta piciorului are un rol tehnic care menține atit masa corporală, cît si cea supraadăugată.Bolta scheletică are rol de a purta greutatea schimbătoare a corpului.Ea se imparte în 2 bolți lungi și una scurtă-bolta transversală.Talpa copiilor diferă mult de cea a adulților . La adulți deja este formată iar la copii este scurtă,lată și cu degetele desfăcute în evantai,cu un strat gros de țesut adipos .Bolta plantară la copii de 4-5 ani reprezintă etapa intermediară de dezvoltare a acesteia și nu trebuie de intervenit în corectarea acesteia.În perioada școlară înafară de picior plat mai apar și alte deficiențe ale piciorului:picior scobit.picior echin,picior talus,picior varum.picior talus.
Fregvența piciorului plat este destul de mare , se întălneste în copilărie și adolescență,cind se incepe intregul complex de manifestări clinice.

1.3 Metode si tehnici de recuperare în platipodie

Complex model de exerciții pentru piciorul plat

Tehnici FNP generale si specific

Exercitii de corectie

Inversare cu opunere

Relaxări

Posturări

Mobilizari

Mișcări active

Masajul membrelor inferioare

Gimnastica de corecție

Metodele fizice care pot fi aplicate în tratamentul platipodiei.

În tratamentul platipodiei urmează a fi utilizate atât exercițiile fizice special elaborate în acest scop, cât și gimnastica de corectare și exercițiile fizice de fortificare generală. De aceea, pe parcursul procesului de tratament, urmează a fi îmbinate exercițiile pentru tălpi cu diferite exerciții pentru mâini, coapse și trunchi, utilizând principiul de repartizare proporțională a efortului la diferite grupuri de mușchi. Pentru intensificarea treptată a eforturilor asupra mușchilor tălpii și a gambei, precum și pentru reducerea acestora se recomandă a utiliza diferite poziții inițiale ale corpului: culcat, în picioare, în genunchi, în genunchi cu sprijin pe palme, în poziție suspendată.

Tratamentul prin mișcare a platipodiei, chiar dacă a fost aplicat corect și îndelungat, nu întotdeauna poate avea ca efect corectarea definitivă a tălpii piciorului. De obicei însă, mai ales când pacientul reușește să-și câștige un tonus muscular normal și capătă plăcere pentru mișcare și obișnuiește de a o practica, platipodia se corectează către vârsta de 8-9 ani. La pubertate, odată cu creșterea scheletică mai rapidă, mijloacele kinetice sunt mai eficace printr-o participare mai conștientă a subiectului.

E necesar de subliniat că tratamentul prin gimnastica medicală este foarte important și că trebuie să se bazeze pe acțiunea și participarea activă a pacientului. Dacă la copilul mic acest lucru este relativ, la copilul mare și la adolescent este esențial.Tratamentul si recuperarea copiilor cu deficiente fizice reprezintă un complex de masuri cu caracter kinetoterapeutic,psihologic si social.Succesul tratamentului si tratarea persoanei cu deficiente ortopedice depinde in mare masura de gradul de dezvoltare a sferei emotionale si a particularitatilor de personalitate ale acestuia.Tratamentul este diferentiat in functie de varsta, cauza generatoare, simptomatologie si stadiul deficientei, optiunile terapeutice variind de la controlul conservativ cu folosirea de medicamente, la tratamentul corectiv prin mijloace kinetice si orteze (talonete), mergand chiar pina la diferite proceduri chirurgicale. In cazul copiilor care dupa 4 ani mai prezinta platfus se recomanda gimnastica de corectare si purtarea de incaltaminte adecvata, cu talonete corective. Incepand cu varsta adulta sansele de corectare se reduc mult. Scopul tratamentului consta in tonifierea in conditii de scurtare a muschilor extensori ai piciorului, combaterea redorii articulare si formarea reflexului de asezare corecta a piciorului pe sol. In cazul in care s-au produs modificari structurale, rezultatul va fi doar in directia inlaturarii durerii si unei mai bune functionalitati a piciorului. Treptat, pe masura obtinerii unei musculaturi capabile sa mentina bolta, se va renunta la sprijinul pasiv dat de talonete.Miscarile se vor adresa muschilor care sustin bolta plantara: flexorii degetelor, flexorul propriu al degetului mare, tibialul anterior si posterior, extensorul propriu al degetului mare si tricepsul sural. In acest sens se executa flexii plantare insotite de supinatia piciorului, flexii ale degetelor si extensia degetului mare, exercitii de apucare cu degetele si variante de mers care sa antreneze sustinatorii boltei plantare. Tipurile de tratamente aplicate sunt :

1.Profilactic are o deosebită importanță. La vârsta primilor pași există câteva principii de igienă, care nu trebuie să fie neglijate nici de medic și, mai ales, nici de părinți.Piciorul plat congenital trebuie imediat corectat și tratamentul urmat un timp îndelungat pentru că acesta nu se îndreaptă de la sine.Din dorința părinților de a-și vedea copiii mergând, există tendința de a-i încuraja să se ridice cât mai repede în picioare. Copilul nu trebuie forțat să se ridice din mersul său de-a bușilea înainte de a încerca el însuși să se ridice și să se susțină. Nu trebuie uitat faptul că punctele de sprijin ale piciorului cum sunt scafoidul, al doilea și al treilea cuneiform, epifizele tibiei sau epifizele peroneului se osifică abia în al doilea an de viață. Precocitatea poate aduce mari neplăceri.Atunci când copilul începe să meargă este recomandabil să fie lăsat umble și să se joace cu picioarele goale, atât în casă, cât și în grădină, într-un loc curat, acoperit cu nisip și îngrădit, special amenajat pentru el. În felul acesta este permisă o mai bună dezvoltare a musculaturii plantare și hrănirea tegumentului decât în încălțămintea greu de adaptat piciorului copilului mic în continuă creștere. În plus va putea astfel profita de aerul curat și de soare care fac bine.Este de asemenea recomandabil ca atunci când a mai crescut ( în jurul vârstei de 4-5 ani ) să fie lăsat să alerge și să se joace cu picioarele goale pe pământ tare, micile neregularități ale solului contribuind la formarea bolții și la hrănirea ei prin contracția continuă a musculaturii plantare. În felul acesta își va dezvolta o bună boltă plantară și o formă frumoasă a picioarelor.
Cultura fizică și sportul, aplicate metodic și sub supraveghere medicală, trebuie considerate ca mijloace de prevenire de prim ordin ale piciorului plat.Gimnastica va fi, pe de o parte, un stimulent și un puternic ajutor al dezvoltării armonioase a întregului organism, iar pe de altă parte va tonifiamusculatura proprie a piciorului.Cultura fizică trebuie efectuată cu plăcere, în aer curat, la soare, recreativ.În perioada de creștere și, mai ales, la pubertate, copiii trebuie supravegheați de medic. Acesta trebuie să observe piciorul plat din timp și să ia imediat măsurile necesare.

2.Igieno-dietetic

Regim igienic de viață –multă mișcare in aer liber plus factori naturali (aer, soare, apa)

alergatul desculț prin iarbă, nisip, pietriș)

înotul, patinajul, schiatul)

restricții la sporturile:săritura în lungime,

excursii pe distanțe foarte lungi, ciclism [32]

3. Medicamentos cuprinde medicamente care să amelioreze durerile provocate de piciorul plat, cât și miorelaxante.

4.Ortopedic- chirurgical

a) ortopedic -constă în punerea în aparat gipsat a piciorului afectat care se execută conform regulilor după care se iau mulajele. Se va reduce mai întâi piciorul plat corectând valgusul și apoi se vor trage liber feșele gipsate după ce s-a căptușit în prealabil piciorul cu un strat subțire de vată și s-a tras circular o fașă de tifon moale. Aparatul gipsat va fi deci o cismă care va mobiliza și articulația tibio-tarsiană, întinzându-se până sub genunchi, pe care îl va lăsa liber. Se va mula foarte bine atât bolta longitudinală, cât și pe cea transversală cu ajutorul podului palmei în timp ce se usucă gipsul.Aparatul gipsat va fi ținut de bolnav timp de 20-30 zile, timp în care acesta va sta în pat.La scoaterea aparatului gipsat, dacă piciorul a devenit suplu și reductibil, el va fi apt pentru un tratament conservator. Susținătorul plantar are rolul de a menține bolta plantară fiziologică normală a piciorului. El împiedică accentuarea deformării, fixarea și apariția fenomenelor de incongruență, suprimând totodată durerea și oboseala. Acest susținător nu-și poate îndeplini rolul său decât dacă este perfect mulat după forma piciorului corectat, altfel devenind un instrument de tortură pe care bolnavul nu-l va putea suporta.[33]

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un susținător plantar sunt următoarele:

– să ridice bolta plantară și să protejeze piciorul;

– să aibă exact forma piciorului corectat;

– să fie elastic, astfel să se adapteze perfect mișcărilor piciorului;

– să nu strângă piciorul ;

– să nu ocupe mult loc în pantof;

– să nu stânjenească forța musculară, precum și nervii și vasele;

– sănu fie greu ( circa 60 de grame ).

Bolnavul trebuie să evite pe cât posibil statul prelungit în picioare și, dacă este cazul, să renunțe la profesia sa care solicită un efort mare din partea membrelor inferioare în schimbul uneia sedentare.

b)chirurgical – se adresează părților moi, oaselor și articulațiilor. Ca intervenție asupra părților moi s-a recondat deplasarea inserției mușchiului gambier anterior pe osul scafoid, ca în felul acesta să se mențină bolta plantară. Operațiile osoase constau în diverse osteotomii și rezecții, care se fac asupra oaselor tarsului în vederea obținerii mărimii normale a bolții plantare. Un tip de intervenție ar fi așezarea unui transplant tibial în calcaneu secționat vertical, a cărui parte posterioară o deplasează în jos.[32]

5.Tratamentul balneo-fizio-terapeutic

Principiile si obiectivele tratamentului :

Balneofizioterapia, ca tratament al piciorului plat, cuprinde o serie de proceduri specifice ramurilor sale, respectiv hidrotermoterapia, electroterapia, masajul și kinetoterapia.

a)tratamentul prin Hidro-termoterapie (tehnica efecte).

Hidrotermoterapia este o metodă prețioasă pentru terapeut și indiscutabilă pentru igienă. Majoritatea bolnavilor cu picior plat au tulburări trofice care se traduc prin transpirații abundente și uneori fetide. O baie caldă de picioare în fiecare seară are un dublu scop, acționând favorabil prin mecanismele specifice hidroterapiei.Se mai folosește și proecția de curenți de apă caldă pe grupe musculare. În cazurile de debilitate care favorizează piciorul plat se recomandă băile de soare, iar pentru tonifierea musculaturii împachetările cu nămol.

Impachetarea cu parafina-consta in aplicarea pe zona interesata (dorsala) a unei placi de parafina la o temperatura mai ridicata, dar suportabila de catre pacient.Materiale necesare:canapea, cearșaf alb, vas pentru topit parafina, tavite din metal, patura,mansoane pentru articulatiile mari, un duș, prosop. Tehnica de aplicare: Se ia o cantitate de parafina, se topeste la temperatura de 35-70 C. Se toarna apoi in tavitele de metal si se lasa la racit, pana ajunge la o temperatura suportabila de catre pacient. Se invita pacientul sa se aseze pe canapea, in decubit ventral, se scoate parafina din tavite si se aplica pe zona dorsala a acestuia. Se acopera apoi pacientul cu un cearsaf si se lasa astfel sa stea timp de 15-30 minute, dupa care se indeparteaza parafina si se invita pacientul sa faca un dus de curatire, la temperatura corpului.

Împachetarea cu nămol este o procedură hipertermă foarte solicitantă, în care acumularea de căldură are efecte vasodilatatorii atât periferice, cât și centrale. Se așterne pe canapea o pătură, iar peste ea un material impermeabil și un ceaceaf în care se pune nămolul fierbinte sub forma unei paste. În interior se creează un microclimat dat de căldura nămolului și de lipsa pierderii acesteia, ceea ce va duce la relaxare musculară, la decontracturare și la o stare de bine. Datorită temperaturii ridicate la care se va efectua această procedură, este necesar să se facă câteva precizări. În primul rând, împachetarea cu nămol ( ca de altfel toate procedurile ce produc vasodilatație importantă ) nu va fi recomandată acelor persoane care suferă de boli cardiace sau au probleme cu tensiunea arterială. De asemenea, se va aplica pe fruntea pacientului o compresă cu apă rece pentru evitarea congestiei cerebrale.Dușul subacval: constă din aplicarea sub apă a unui duș sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu temperatura mai mare decât a apei de baie. El se poate efectua într-o cadă cu apă la 35-38C cu ajutorul unui duș sul mobil cu presiune mare care se introduce în apă pe segment sub controlul uneia din mâinile asistentului până la 5-10cm de regiunea de aplicat. Durata procedurii este de 5-10minute. Acțiunea intensă a dușului subacval se datorește temperaturilor diferite baie și duș precum și masajului puternic al coloanei de apă care comprimă puternic țesuturile.[35]

b)tratamentul prin electroterapie (tehnica-efecte.Se va aplica tratament cu ultrasunet și cu curenți diadinamici.

Tratamentul cu ultrasunet se pote face în două feluri:

1 – prin contact direct cu tegumentul, folosindu-se ca strat intermediar gel, ulei sau vaselin.În acest caz, capul emițătorului trebuie să se plimbe pe tegument prin intermediul gelului fără a se apăsa prea tare și imprimând o mișcare circulară sau liniară. Este important să se folosească o viteză cât mai mică a capului emițătorului. Trebuie să se urmărească ca în permanență să aibă un contact perfect cu tegumentul și să fie în poziție perpendicular față de acesta.

2 – prin contact indirect (în apă) când se interpune între capul emițător și tegument un strat de apă.Pentru a se obține un efect sedativ, anestezic, se aplică ionizări cu clorură de calciu, novocaină, aplicându-se un electrod pe talpa piciorului și celălalt pe partea dorsală.Efectul antalgic este obținut și prin aplicarea curenților diadinamici, care mai au și efect decontracturant.Curentul diadinamic difazat și periodă lungă.Pacientul cu picior plat este așezat pe un pat de lemn cu piciorul descoperit, electrozii sun așezați pe zona dureroasă prin intermediul compreselor hidrolifice. Intesitatea curentului nu trebuie să atingă pragul dureros, iar durata procedurii este de 4-8 minute, ritmul ședințelor este determinat de stadiul efectului, dacă intesitatea dureroasă este mai mare se aplică 2 ședințe pe zi, dacă este mică se aplică o singură ședință.Pentru acțiune analgetică se fac 8-10 ședințe cu pauză de 7 zile după care se reiau.La bolnavii care au și tulburări neurovegetative este indicată medicația fluxului sedativ. [35]

c) tratamentul prin masaj

Masajul, pe lângă efectul antalgic, este și miorelaxant sau, dacă se dorește, poate fă și tonifiant în funcție de manevrele folosite. Poziționarea bolnavului este deosebit de importantă deoarece fiecare poziție permite o mai bună abordare a diferitelor structuri ce trebuie masate. Masajul este un procedeu indispensabil oricărei reeducări. Este de necontestat valoarea sa în ameliorarea circulației locale, în favorizarea drenajului sanguin și limfatic al piciorului, în resorbția edemelor, în ameliorarea nutriției țesuturilor ca și în normalizarea tonusului muscular.Masajul reprezintă ansamblul de mișcări manuale sau mecanice care mobilizează metodic un țesut sau un segment în scop terapeutic. În cazul piciorului plat se va face mai întâi masajul regional, apoi zonal și selectiv, în aplicarea sa nefăcându-se separarea între masajul gambei și cel al piciorului care ne interesează în mod deosebit.Cea mai importantă acțiune fiziologică a masajului este reprezentată de mecanismul reflex asupra organelor interne. Aceasta se explică prin stimulii care pleacă prin exteroceptori și proprioceptori, care simt de diferite intensități pe cale aferentă către SNC, iar de acolo pe cale eferentă, ajung la organele interne în suferință. Toate acțiunile care se petrec la exteriorul corpului ajung și la distanță (la organelle interne). Fiecare organ se manifestă prin senzații dureroase pe tegument, deci fiecărui organ îi corespunde la exterior o zonă cutanată reflexogenă sau metamerică, care trebuie cunoscută de maseur pentru a ști să acționeze cu manevre specifice pentru organele interne. Un alt mecanism al masajului este acțiunea mecanică produsă de manevrele mai dure ca frământarea: contratimpul, mângăluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul care se face transversal pe fibrele musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii, îmbunătățirea funcției și forței musculare care participă la mișcarea într-o articulație.Prin această acțiune mecanică, lichidele interstițiale în exces din mușchi, se resorb în sânge pentru a fi eliminate de organele excretoare; îmbunătățește activitatea circulației sângelui care duce la mutația elementelor anatomice din întreg organismul și odată cu aceasta reducerea activității inimii.[36]

2.ORGANIZAREA CERCETĂRII A DEFICIENȚILOR FIZICE LA ELEVI

2.1 Etapele cercetării

Obiectivele cercetării:

1.Studierea literaturii de specialitatea si stabilirea reperelor conceptuale privind recuperarea deficiențelor fizice.

2.Studierea stării funcționale a aparatului locomotor,in special al tălpii,precum si aprecierea nivelului de dezvoltare fizică și de pregătire psihomotorie a copiilor cu platipodie.

3.Determinarea mijloacelor si metodelor cu conținut adecvat si individual pentru recuperarea platipodiei.

In scopul realizării obiectivelor propuse,am organizat cercetarea, folosind unele metode,cum ar fi :

analiza teoretică si a literaturii de specialitate,

metoda testării

metoda sondajului

metoda psiho-pedagogică

studiul propriu –zis.

În literatura de specialitate se accentuiază problemele legate de creșterea si dezvoltarea armonioasă a organismului copiilor cu deficiențe ale piciorului,atitudinea corectă si abaterile acesteia ,cauzele si simptomele apariției piciorului plat si tratamentul complex. Aspectele teoretice in domeniul cercetat sunt tratate pe larg in literatura de specialitate,cele referitoare la particularitațile de dezvoltare a copiilor,caracteristica si kinetoterapia deficienților fizice si cele care vizează măsurile kinetoprofilactice ale apariției si recuperării acestora. Literatura de specialitate studiată se referă la modalităti de depistare si tratare complexă a deficienților ortopedice ,inclusiv a platipodiei, recuperarea si profilaxia lor.La fel a fost studiată și literatura ce ține de deficiențele coloanei vertebrale, deoarece ele apar în urma dereglării piciorului.

Metoda testării

Pentru stabilirea capacităților locomotorii ale sportivilor cercetați,in diferite etape ale antrenamentului sportiv ,s-au folosit teste care reflectă starea dinamică a tălpii.Au fost testate înalțimea, greutatea,cutia toracică,perimetrul coapsei si a gambei,lungimea tălpii si indicele tălpii. Am analizat si spatele fiecarui sportiv pentru a vedea ce schimbări survin la nivelul coloanei vertebrale in urma aplatizării piciorului,deoarece majoritatea persoanelor cu picior plat acuza dureri de spate.Pentru studierea nivelului dezvoltării fizice au fost utilizate următoarele teste:

1.Înălțimea-măsurările s-au efectuat cu ajutorul unui măsurator medical.

2.Greutatea-măsurările au fost efectuate cu ajutorul cîntarului medical

3.Cutia toracica.Măsurarea cutiei toracice la nivelul mameloanelor a fost realizată cu ajutorul unei benzi centimetrice,la inspiratie,expriratie si in stare de repaus.

4.Perimetrul gambei stingi și drepte – s-a măsurat cu banda centimetrică la nivelul grosimii maxime.

5.Lungimea tălpii drepte și stingi – a fost determinată după umătorii parametri:

I=DI : Ei .Indicele tălpii reprezintă raportul dintre marimea părții de suport a tălpii DE catre EI

GV- linia care unește punctele proeminente ale părții interne a tălpii

AB – linia care unește punctele de la baza degetului al II-lea și mijlocul calcîiului.

DI – linia care trece prin mijlocul osiei longitudinale AB

Metoda pedometrică a lui Cighin (Fig.3) constă în măsurarea lungimii tălpii de la virful celui mai lung deget,pînă la mijlocul călcîiului și a înălțimii bolții plantare de la suprafața de sprijin pînă la osul navicular.Indicele lui Cighin este egal cu raportul dintre înălțimea bolții și lungimea tălpii înmulțit cu 100.La talpa normală valoarea indicelui este de 19,1-31,0.

Fig.4 Metoda pedometricaă a lui Cighin

In scopul cercetării nivelului de pregătire fizică a sportivilor din grupa experimentală,au fost utilizate urmatoarele teste:

1.Săritura in lungime de pe loc : exercițiul se execută la groapa de nisip,din poziția inițiala picioarele la depărtarea umerilor,cu bătaia ambelor picioare.Măsurările s-au efectuat cu ajutorul unei rulete,de la marginea gropii cu nisip pînă la amprenta cea mai din urmă lasată de sportiv în nisip.

2.Alergarea la distanța de 30m :se execută pe stadionul școlar ,poziția inițială startul din picioare.Timpul a fost fixat cu ajutorul cronometrului electronic.

3.Alergarea in zigzag,distanta 20 m : solicită alergarea pe o distanță de 20 m,pe care, la fiecare 3 m,erau amplasate jaloane speciale.Sportivul trebuie sa alerge înainte si înapoi ,maximal de repede printre jaloane.Masurările eu fost precizate cu ajutoul cronometrului electronic.

4.Salturi pe distanță de 20 m pe piciorul sting (drept): efectuarea salturilor pe piciorul sting(drept) in viteză maximă.Măsurările s-au efectuat cu precizie cu ajutorul cronometrului electronic.

Metoda sondajului sociologic(anchete,interviuri) Conform statisticilor, 15% din populația lumii are platfus și doar 2% dintre aceștia prezintă forma dureroasă. Pina la 4 ani 96% dintre copii au picior plat,este o stare normala la aceasta virsta. Unii medici afirma ca niciuna dintre metodele practicate nu se aplica cu rezultate pozitive. Nici masajul, nici facaletul rulat ori mersul pe varfuri nu fac sa dispara platfusul si sa apara scobitura. Noile studii spun ca taloneta este usor ajutatoare in cazul copiilor de pana la 4 anisori in rest este chiar nociva.Pe de alta parte, altii spun ca exista diverse metode de ameliorare a acestui neajuns. Tratamentul poate consta in purtarea de incaltaminte spatioasa, confortabila, cu suport corespunzator pentru arcada piciorului. Se mai pot recomanda talonete de cauciuc, piele, metal, plastic, branturi speciale pentru calcai, sau se pot face execitii recomandate de specialisti. Oricare dintre aceste tratamente nu vindecă ci doar ameliorează durerile, neajunsurile, neplacerile si opresc avansarea catre alte boli.Sondajul sociologic a avut ca obiectiv determinarea starii generale de sanatate a copiilor ce practica un anumit sport,precum si a platipodiei la sportivi,gradul de informare a acestora privind tinuta corecta,cauzele aparitie si tratarea.Sondajul a fost efectuat prin prisma antrenorilor de sport si a copiilor.In urma sondajul efectuat in rindul antrenorilor(60,1 %) care detin o echipa de sportivi,s-a constatat ca 34,6 % nu cunosc deficientele fizice pe care le au copii( scolioze,lordoze,cifoze,picior plat) ,25,5 % sunt la curent cu deficientele care se confrunta copii .(tab.1)

Tab.1 Anchetarea antrenorilor sportivi

La fel și in rindul copiilor care practică un sport de perfomantă, sunt foarte puțini care sunt la curent cu deficiențele care le au. In studiul propriu-zis dintre cele 25 de sportive din echipa de fotbal feminin U-15 doar o singură persoană era la curent cu deficiențele sale(picior plat ,scolioza). In rest nimeni nu este la curent cu starea sa de sănătate completă,nivelul de dezvoltare a pregătirei fizice si a calităților motrice.

Tab.2 Anchetarea sportivilor

Metoda psiho-pedagogică

Tratamentul si recuperarea copiilor cu deficiențe fizice reprezintă un complex de măsuri cu caracter kinetoterapeutic,psihologic,pedagogic si social.O astfel de tratare integră a sportivului ,ca pacient si ca personalitate,permite a efectua o diagnosticare corectă a bolii, luînd in considerație influența mediul social asupra sănătății sportivului.În formarea personalității sportivului cu deficiențe fizice,rol important îi revine unui complex de factori psihologici ,care sunt reprezentați prin tulburări pasive ale sportivului,condiții nefavorabile de trai si traumatizarea psihogenă în legătură cu existența deficienței fizice.
O importanță deosebită în sistemul de recuperare a sportivului bolnav o are pregătirea psihologică a acestuia către tratamentul operativ.În acest scop ,psihologul urmează sa utilizeze discuții psihologice si psihoterapeutice,cu aplicarea metodelor psihoterapiei rationale în baza analizei particularităților de personalitate a pacientului,luînd in considerație gravitatea defectului locomotor,precum si perioada îmbolnăvirii.

Studiul propriu-zis

In perioada anilor 2014-2015 a fost desfășurat studiul pe baza echipei de fotbal feminin U-15 ( 13 -14 ani ) care a durat din luna septembrie pină in luna aprilie,in care au fost incadrate 25 de fete din Selecționata Feminină U-15.La inceputul si sfirșitul studiului au fost efectuate testări pentru aprecierea nivelului de dezvolatare fizică si pregătirei motrice,iar rezultatele testării calculate si comparate.

Cercetarea a avut obiectiv evaluarea stării piciorului la sportivi,depistarea eventualelor deficiențe plantare si aplicarea unui complex de exercitii speciale pentru recuperarea acestora .In cadrul studiului a fost cercetată talpa piciorului la 25 de sportive,pentru a constata starea generală a acesteia ,inclusiv procentajul de platipodie.(Tab.3)

Tab.3 Starea funțională a piciorului

După examinarea stării generale a piciorului , am examinat si spatele sportivilor vizual pentru a determina prezenta sau lipsa deficiențielor care pot apărea la nivelul spatelui,deoarece piciorul plat plat afectează in primul rind coloana vertebrală(Tab.4)

Tab.4 Reflectarea cazurilor de dereglări a coloanei vertebrale

Evaluînd rezultatele din tabel (Tab.3) ,am selectat pentru studiul final 12 sportive pe care le-am repartizat in 2 subgrupe identice a cite 6 persoane in fiecare grupă,pentru ca cercetarea noastră să fie veridică din punct de vedere matematico-statistic.Sportivii au fost examinați prin metoda antropometrică,precum si prin intermediul plantogramei,cu ajutorul căreia a fost înregistrată amprenta plantară.
În cadrul studiului au fost utilizate complexe kinetoterapeutice speciale.Ca urmare o mare parte din deficiențe depistate au fost înlăturate,in special la sportivii din grupa de studiu.

2.3 Elaborarea programului de recuperare

Programul de recuperare

În programul de recuperare a platipodiei urmează a fi utilizate atât exercițiile fizice special elaborate în acest scop, cât și gimnastica de corectare și exercițiile fizice de fortificare generală. De aceea, pe parcursul procesului de recuperare, urmează a fi îmbinate exercițiile pentru tălpi cu diferite exerciții pentru mâini, coapse și trunchi, utilizând principiul de repartizare proporțională a efortului la diferite grupuri de mușchi. Pentru intensificarea treptată a eforturilor asupra mușchilor tălpii și a gambei, precum și pentru reducerea acestora se recomandă a utiliza diferite poziții inițiale ale corpului: culcat, în picioare, în genunchi, în genunchi cu sprijin pe palme, în poziție suspendată. Programul de recuperare a fost efectuat înafara antrenamentelor sportive , de 2 ori in săptămină , durata ședinței 45 min.

Obiective:

Dezvoltarea armonioasă statutului fizic si psihic a sportivului

Însănătoșirea sportivilor prin metode si mijloace kinetice

Dezvoltarea capacităților motrice

Formarea deprinderei de practicarea a exercițiului fizic

Corecția diformărilor piciorului, care presupune reducerea gradului de diformitate a boltii plantare, micșorarea pronației călcâielor, reducerea contracției antepiciorului;

Intărirea mușchilor tălpii și gambei.

Structura:

Partea pregătitoare(8-10 min)

Partea de bază(10-15 min)

Partea de incheiere(3-5 min)

Componentele:

Complex model de exerciții pentru piciorul plat

Tehnici FNP generale si specifice

Masajul membrelor inferioare

În perioada pregătitoare pot fi efectuate exerciții din poziții facile și exerciții pasive. În acest context, se recomandă a îndeplini exercițiile pentru tălpi și gambă din poziția inițială șezând și în decubit (dorsal, ventral, lateral). În această perioadă urmează a fi excluse exercițiile în ortostatism, când forța de greutate a corpului se manifestă asupra bolții plantare. Exercițiile speciale urmează a fi succedate de exerciții de întăriri generale și exerciții de relaxare. Obiectivele procesului de recuperare realizat în perioada de bază constă în obținerea unei poziții corecte a tălpii și întărirea acesteia. În acest scop se utilizează exerciții pentru mușchii gambei și antepiciorului cu intensificarea treptată a efortului, exerciții de rezistență, cu intensificarea treptată a efortului static asupra tălpii (luând în considerare gradul de corecție obținut); exerciții cu obiecte. În vederea întăririi corecției obținute sunt recomandate și mijloacele gimnasticii medicale precum mersul pe călcâi și vârfuri, mersul pe marginea externă a piciorului. Pentru intensificarea efectului corecțional se aplică dispozitive speciale. Toate exercițiile speciale se îndeplinesc în combinație cu exercițiile direcționate spre educarea unei poziții corecte a corpului, precum și exerciții generale de întărire În perioada finală a activității de recuperare se recomandă în afară de exercițiile fizice speciale, probele sportive ca înotul, ciclismul, schiatul și patinajul. Un exercițiu de bază pentru recuperarea platipodiei de diverse stadii este considerat înotul, în special stilul craul pe spate și pe abdomen. În aceste exerciții se obține concomitent atât descongestionarea tălpilor de greutatea corpului, cât și rezistența favorabilă a apei asupra mișcării tălpilor, care reprezintă un stimul necesar în restabilirea și dezvoltarea capacității de contractare a mușchilor.

Tab.5 Complex de exerciții speciale pentru platipodie

Pe lingă complexul de exerciții speciale,o importanță considerabilă pentru recuperarea platipodiei o are igiena locală, mersul cu tălpile goale, încălțămintea terapeutică, susținătoarele plantare de corecție, cu boltă longitudinală, pelotă retrocapitală și toc fiziologic (2-4 cm). În perioada finală a activității de recuperare se recomandă în afară de exercițiile fizice speciale, probele sportive ca înotul, ciclismul, schiatul și patinajul. Un exercițiu de bază pentru recuperarea platipodiei de diverse stadii este considerat înotul, în special stilul craul pe spate și pe abdomen. În aceste exerciții se obține concomitent atât descongestionarea tălpilor de greutatea corpului, cât și rezistența favorabilă a apei asupra mișcării tălpilor, care reprezintă un stimul necesar în restabilirea și dezvoltarea capacității de contractare a mușchilor.

Dupa efectuarea complexului de exerciții am aplicat si masajul. Masajul este un procedeu indispensabil oricărei reeducări. Este de necontestat valoarea sa în ameliorarea circulației locale, în favorizarea drenajului sanguin și limfatic al piciorului, în resorbția edemelor, în ameliorarea nutriției țesuturilor ca și în normalizarea tonusului muscular.Masajul reprezintă ansamblul de mișcări manuale sau mecanice care mobilizează metodic un țesut sau un segment în scop terapeutic. În cazul piciorului plat se va face mai întâi masajul regional, apoi zonal și selectiv, în aplicarea sa nefăcându-se separarea între masajul gambei și cel al piciorului care ne interesează în mod deosebit.

Exercițiile de bază în platipodie sunt întinderea activă a vârfurilor picioarelor și supinarea acestora. Dimpotrivă, pronarea intensifică starea patologică a aparatului musculo-ligamentar al tălpilor și gambei, de aceea se recomandă evitarea în procesul exercițiilor fizice.Este necesar a accentua faptul că exercițiile active, care constau în întinderea degetelor picioarelor sunt însoțite de dureri în regiunea tălpii și mușchilor dorsali ai gambei, ceea ce nu trebuie să limiteze îndeplinirea activă a exercițiilor. În cadrul exercițiilor de îndoire a tălpii și de supinare a acestora, ar fi de dorit formarea rezistenței, în scopul întăririi mușchilor exersați

Masajul bolții plantare a piciorului

Pentru acesta sportivul este așezat în decubit ventral, fixând o mână la nivelul gleznei pe partea ei anterioară. Masajul gambei posterioare a fost descris o dată cu cel al gambei anterioare. Se cuvine să mai amintim că, în afară de grupele musculare menționate trebuie să acordăm atenție netezirii, fricțiunii și frământatului la nivelul tendonului lui Achile.Pentru a se executa acest masaj trebuie susținut piciorul cu o mână fiind fixată pe fața sa dorsală, iar cu cealaltă se face masajul.Începem cu netezirea cu palma întinsă și degetele apropiate alunecând spre calcaneu. La acest nivel este accesibilă netezirea cu partea dorsală a mâinii având în vedere că aici avem aponevroza plantară, care ne interesează și asupra căreia trebuie să acționăm mai puternic.Urmează frământarea cu o mână al fiecărui mușchi plantar pe partea laterală și medială a plantei. Se face frământatul musculaturii de la baza degetelor și de la nivelul călcâilor.Fricțiunea de la nivelul acestor mușchi și, mai ales, a aponevrozei plantare se realizează prin manevre profunde la nivelul bolții plantare. Pentru a fi executată în profunzime această manevră se aplică cu un singur deget. Fricțiunea este însoțită de manevre vibratorii și este urmată de neteziri de întrerupere.Vibrația se execută fin cu fața palmară a mâinii, iar la nivelul aponevrozei plantare cu două degete sau cu unul singur. Apoi se aplică netezirea finală.În încheiere se mai recomandă o manevră de drenaj global, prin care maseorul își sprijină cele două police pe plantă, în timp ce celelalte degete reunite pe fața dorsală a piciorului alunecă lateral de-a lungul marginii interne și externe. Ședințele de masaj au fost efectuate de 3 ori în saptamină, după executarea programului special de recuperare,cu durata ședinței de 10-15 minute.

3.ANALIZA ȘI RELATAREA REZULTATELOR CĂPĂTATE

3.1 Relatarea rezultatelor căpătate

Dupa cum sa menționat in studiul propriu-zis s-a cercetat nivelul dezvoltării fizice a sportivilor cu virsta cuprinsă intre 12-14 ani ,care au talpa plată.Au fost studiați indicii generali antropometrici(greutatea,inăltimea,excursia cutiei toracice) si perimetrul coapsei, al gambei,lungimea piciorului precum si indicele tălpii.
In cadrul studiului-propriu zis a fost cercetată talpa piciorului la 25 de fete ce fac parte din Selecționata FemininăU-15 cu virta cuprinsa intre 12-14 ani pentru a constata starea generală a acesteia si procentajul de platipodie întîlnit.
In urma analizei rezultatelor evaluarii,putem constata ca din numarul total de sportivi examinati 48% au talpa plată,iar 12% prezintă anumite abateri de la normal,iar 30% au talpa normala.La rindul lor ,din numarul de sportivi examinati care au devieri de la normal (12%) au picior scobit,picior ecvin,platipodie incepătoare. Rezulatatele cercetarii confirmă faptul că deficiențele de picior progresează odată cu vîrsta.Ca urmare,anume această perioadă de vîrstă este deosebit de importantă in recuperarea si kinetoprofilaxia deficienților de picior.
De obicei însă, mai ales când pacientul reușește să-și câștige un tonus muscular normal și capătă plăcere pentru mișcare și obișnuiește de a o practica, platipodia se corectează către vârsta de 8-9 ani. La pubertate, odată cu creșterea scheletică mai rapidă, mijloacele kinetice sunt mai eficace printr-o participare mai conștientă a subiectului. E necesar de subliniat că tratamentul prin gimnastica medicală este foarte important și că trebuie să se bazeze pe acțiunea și participarea activă a pacientului. Dacă la copilul mic acest lucru este relativ, la copilul mare și la adolescent este esențial.

Fig.5 Rezulatatele evaluării stării funcționale a piciorului la sportivi.

După examinarea stării generale a piciorului , am examinat si spatele sportivilor pentru a determina prezența sau lipsa deficiențielor care pot apărea la nivelul spatelui,deoarece piciorul plat plat afectează in primul rind coloana vertebrală.La nivelul coloanei pot apărea scolioze,lordoze,cifoze.

Fig.6 Reprezentarea deficienților de spate la sportivii cu platipodie

În imaginile de mai jos vedem cum poate fi afectat spatele unui sportiv cu talpa plată

Fig.7 Reprezentarea grafică a deficiențeor de spate la sportivii cu platipodie

Fig.8 Reprezentarea grafică a deficiențeor de spate la sportivii cu platipodie

3.2. Analiza comparativă a rezultatelor căpătate

Tab.6 Analiza comparativă a măsurărilor inițiale de dezvoltare fizică a sportivilor cercetați in cadrul studiului propriu-zis.

După cum vedem in tabelul 6,sportivii supuși studiului de recuperareau la toate testele inițiale rezultate practic egale,deoarece diferențele ecestora au un caracter nesimneficativ.
În același timp, dinamica modificărilor măsurărilor analizate la sportivii din grupa martor si grupa experimentală,in perioada studiului manifestă o creștere pozitivă a rezultatelor pentru fiecare test aplicat (Tab.7).

Tab.7 Analiza comparativă a indicilor dezvoltării fizice pe perioada studiului

Analizînd datele din Tab.7 ,analiza comparativă a indicilor la toate testele de apreciere a dzvoltării fizice a sportivilor din grupa martor putem observa diferențe practic nesimneficative.
Însă ,dinamica indicilor de dezvoltare a sportivilor din grupa experimentală capătă un progres mai mare si mai semnificativ în comparație cu sportivii din grupa martor.Exceptie fac doar indicii de greutate,înălțime si excursia cutiei toracice.Putem menționa ca tehnicile si metodele aplicat in programul recuperator pe perioada studiului,nu au influențat negativ starea generală a sportivilor.Dimpotrivă,studiul efectuat ne-a permis să constatăm că programul de exerciții speciale,care include tehnici FNP ,exerciții de corecție pentru picior plat și masajul tălpii,au contribuit la creșterea semnificativă a tuturor indicilor de dezvoltare a sportivilor din grupa experimentală,comparativ cu sportivii din grupa martor.
Chiar dacă tratamentul pentru platipodie este aplicat corect,sistematic si pe o perioada indelungată de timp ,nu intodeauna are loc tratarea definitivă.Formarea tălpii la aceasta vîrstă este imposibilă,insă putem ameliora riscul de creștere a gradului de platipodie și micșorarea indicilui tălpi,ceea ce consideră o îmbunătățire bună a stării piciorului.Consecințele platipodiei sunt grave,incepînd cu alte patologii a piciorului si la fel și afectarea coloanei vertebrale,iar prin aplicarea tratamentului putem opri procesul de dezvoltare a piciorului plat și prevenirea altor deficințe. În urma studiului a avut loc si determinarea capacităților dinamice ale aparatului locomotor,unde sportivii au fost supuse unor teste,rezultatele cărora sunt afișate in Tabelul 8.

Tab.8 Analiza comparativă a nivelului de pregatire motrică a sportivilor

După datele obținute observăm care este difereța rezultatelor dintre grupa martor si grupa experimentală.Practic,ambele grupe sunt la un nivel,însă în grupa experimentală se evidențiază mici schimbări,insă nu este o diferență semnificativă.Testele date au fost utilizate pentru testarea stării dinamice a tălpii,pentru a vedea care este starea aparatului locomotor în procesul capacităților fizice.În tabelul următor (Tab.9) vom prezenta care este dinamica indicilor psihomotrici a sportivilor cercetați in grupa experimentală, în număr de 12 sportive,cum evoluiază starea lor și cit de mult a influențat programa de recuperare asupra acestora.

Tab.9 Evoluția indicilor la nivelul pregătirei motrice a sportivilor din grupa de studiu.

Evident,în tabel avem rezultate cu caracter progresiv,rezultate bune obținute de către sportivi,în urma studiului efectuat.Nu a avut loc recuperarea totală,lucru care este imposibil,dar starea funcțională a piciorului este mult mai bună.Astfel,putem spune că programa de recuperare experimentală care cuprinde exercițiile speciale ,tehnicile FNP si masajul membrelor inferioare ,care a fost aplicată asupra sportivilor are o influența progresivă in procesul de corecție a piciorului plat.

Putem menționa faptul că anume această perioadă pubertară a sportivilor estea cea mai potrivită și mai eficace,este perioada in care este posibilă o anumită corecție a piciorului,deoarece organismul se află în continuă dezvoltare.Sportivii au fost deacord cu studiul dat , fiind conștienți de faptul că este un program special pentru deficințele de care suferă ei insuși,un program alcătuit în funcție de tipul și gravitatea defecțiunei.Programa experimentală a fost indeplinită de 2 ori în săptămînă,în afara programului de antrenamente, cu durata ședinței de 45 minute ,după care a urmat și ședința de masaj (10-15 min) Sportivii au îndeplinit programul regulat,corect și cu multă sîrguință,din poziții diferite culcat,asezat din ortostatism, alții chiar și la domiciliu cu ajutorul părinților au urmat programul. Pe parcursul tratamentului nu au fost indicate exerciții doar pentru membrele inferioare,dimpotrivă, pentru o mai bună recuperare,au fost combinate mai multe grupe de mușchi,astfel încit efortul fizic să fie repartizat proporțional .Cel mai important este ca exercițiile sa fie efectuate sistematic, pentru a avea rezultate bune și rapide,pentru menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate și pentru o funcționalitate mai bună a corpului uman.Ar fi bine ca sportivul să se implice și să particpe conștient .Numai prin contribuția lui activă,tratamentul are rezultate

valoroase.
Un rol deosebit îi revine formării deprinderilor de autocorecție activă, fapt care poate fi obținut prin aplicarea metodelor kineoterapeutice. În același timp, acțiunile cu caracter profilactic contribuie substanțial stoparea progresivă deficiențelor fizice. În acest sens, se poate susține că deficiențele pot fi corectate, ceea ce înseamnă că nu înaintează probleme deosebite în corectare, dacă sunt identificate din timp și se urmează un program profilactic adecvat. Pacienții cu deformitate de picior urmează a fi instruiți de a sta pe ambele picioare cu trecerea treptată a greutății corpului de pe o talpă pe alta, de la vârful piciorului pe călcâi. În acest caz, poziția tălpilor trebuie să fie sau un pic paralelă, sau supinată.
Utilizarea rațională a funcțiilor tălpilor în diverse abilități motrice face posibilă aplicarea unor exerciții cu cerințe variate față de funcția dinamică și cea de susținere a tălpii: jocuri, exerciții cu diferite obiecte, urmărind cu strictețe ca prin efectuarea acestor exerciții să fie valorificate cât mai rațional funcțiile tălpii. Totodată, e necesar de accentuat faptul că sunt contraindicate sporturile care presupun ortostatism îndelungat, alergarea pe distanțe lungi, săritura în lungime E necesar de subliniat că tratamentul prin gimnastica medicală este foarte important și că trebuie să se bazeze pe acțiunea și participarea activă a pacientului. Dacă la copilul mic acest lucru este relativ, la copilul mare și la adolescent este esențial.

În imaginile de mai jos putem observa care este diferența dintre talpa plată inițială și finală a celor 6 sportivi, care a fost obținută in urma procesului de recuperare.La sfirsitul programei de recuperare a mai fost executată incă odată plantograma fiecarui sportiv, pentru a putea face o analiză comparativă din faza inițială și finală.

I=1,3 I=0,75

Fig.8 Plantograma piciorului în faza inițială și finală.Sportiv nr.1

I=1,3 I=0,7

Fig.9 Plantograma piciorului în faza initială și finală.Sportiv nr.2

I=1,3 I=1,0

Fig.10 Plantograma piciorului în faza initială și finală.Sportiv nr.3

I=1,6 I=1,00

Fig.11 Plantograma piciorului în faza initială și finală.Sportiv nr.4

I=1,6 I=0,8

Fig.12 Plantograma piciorului în faza initială și finală.Sportiv nr.5

I=1,0 I=0,6

Fig. 13 Plantograma piciorului în faza inițială și finală.Sportiv nr.6

Dacă comparăm rezultatele inițiale cu cele finale,din timpul studiului ,observăm că sportivii din grupa de studiu prezintă schimbări la nivelul tălpii.Deci,putem spune că tratamentul a avut o influență pozitivă. Din aceste 25 de sportive ce fac parte din Selecționata Feminină U-15 ,în urma testării piciorului,cu ajutoul plantogramei,la 12 dintre ele a fost depistată talpa plată.Aceste 12 sportive au fost împărțite în 2 subgrupe,grupa de studiu și grupa martor.Pentru grupa de studiu a fost aplicat un program kinetic,alcătuit din tehnici FNP,masaj ,exerciții speciale și gimnastica de corecție.La sfîrșitul tratamentului pentru a vedea rezultatele obținute și pentru a le putea compara cu cele din faza inițială,a fost iarăși realizată plantograma. Indicii piciorului și gradul de platipodie a fost calculat după formula I=DI : Ei .În figura de mai jos putem observa dinamica rezultatelor a factorilor inițiali și finali a celor 6 sportive.

Fig.14 Dinamica rezultatelor a factorilor inițiali și finali

CONCLUZII

1.Cea mai reușită perioadă pentru tratarea și recuperarea platipodiei este perioada pubertară.Organismul este în continuă creștere , dezvoltare și răspunde mult mai rapid la pragramele de recuperare ce includ exerciții de corecție a piciorului.
2.Este important respectarea principiului sistematizării.Exercițiile fizice realizate cu caracter sistematic și incluse intr-o programă specială ,au un mare beneficiu bun asupra platipodiei.
3.Un rol deosebit în kinetoprofilaxia piciorului plat îl au antrenorii de sport a copiilor,deoarece ei se află mereu in contact cu copii.Ar fi foarte bine dacă antrenorii ar aplica înafara programului de antrenament zilnic și un program de profilaxie pentru prevenirea platipodiei și menținerea stării de sănătate a piciorului.
4.In cadrul studiului propriu-zis,dupa testarea piciorului am observat un procentaj mărit de platipodie,fapt ce ne demonstrează că piciorul plat progreseză printre numărul de sportivi.Dintre cei 25 sportivi testați, 12 au fost depistați cu picior plat.
5.Dacă comparăm rezultatele de la inceput și cele obținute la sfîrșit ,putem spune că programa de recuperare aplicată sportivilor a avut o influență pozitivă asupra celor din grupa experimentală.Efecte benefice au avut și asupra celor din grupa martor,la care programa de recuperare a participat la fortificarea musculaturii ,dezvoltarea calităților motrice și îmbunătățirea stării de sănătate.
6. Masajul este un procedeu indispensabil oricărei reeducări. Este de necontestat valoarea sa în ameliorarea circulației locale, în favorizarea drenajului sanguin și limfatic al piciorului, în resorbția edemelor, în ameliorarea nutriției țesuturilor ca și în normalizarea tonusului muscular.Ședințele de masaj au fost efectuate după indeplinirea progrumul de exerciții. Durata 10-15 minute.

7. Piciorul plat se întâlnește la 96% din copiii sub 4 ani, în imensa majoritate este suplu, se vindecă spontan și nu necesită tratament; nu se pune diagnosticul de picior plat înaintea vârstei de 4 ani.

BIBLIOGRAFIE

1. Baciu, C. Aparatul locomotor .Anatomie functională biomecanică.București 1981,140 p.

2. Baciu,C. Kinetoterapia.București Editura Sport –Turism ,1981.263 p.

3. Baciu, C. Kineoterapia pre- și postrecuperatorie .București . 1981

4. Bucur, I.Afecțiunile aparatului locomotor.Timișoara ,1984.

5. Caun E., Gimnastica medical în ortopedie,Chișinău 1999.

6. Caun E., Dorgan V., Educația fizică a elevilor ce suferă de boala scoliotică.Teoria și arta educației fizice în școală.Chișinău 2006

7. Caun, E., Moroșan , R. Sănătatea elevilor în școlile naționale.Chișinău,1993

8. Caun E.,Dudun M. Rolul Kinetoterapiei în afecțiunile elevilor cu deficiențe de sănătate.Conferința stiinșifică a doctoranzilor.Ed.IV, Chișinău,2004.

9. Cordun, M. Kinetologie generală.București, 1999.

10. Chiriță, G. Optimizarea lecției de educație fizică.București ,1976

11. Crețu A., Boboc F., Kinetoterapia în afecțiunile reumatice, București, ANEFS, 2000

12. Cordun, M. Kinetologie general.București,Editura Axa ,1999.

13. Deleanu ,M., Gimnastica corectivă și masaj.Timișoara 1978

14. Duma, E. Deficiențe de dezvoltare fizică.Cluj-Napoca.Editura Agronaut,1997

15. Dragnea ,A. Teoria activităților motrice.București,Editura Didactică și

Pedagogică,1999.

16. Dragnea A., "Masurarea și evaluarea în educație fizică și sport", București, Editura Sport Turism, 1984

17. Duma , E. Deficiențele de dezvoltare fizică.Cluj-Napoca,1997.

18. Dumitru, D. Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale.București 1984.

19. Demcenco P., Tunchilă I. Particularitățile aplicării kinetoterapiei în recuperarea complexă a scoliozelor. Stiința Culturii Fizice 9/ USEFS ,Chișinău 2012.

20. Fozza C., Îndrumar pentru corectarea deficienților fizice la școlari. București IEFS,1977.

21. Fozza C., Nicolaescu V., Gimnastica corectivă și masaj. București IEFS 1980

22. Firifiță, M. Exercițiu fizic ,valoros medicament natural.București Editura Cerești,1980

23. Ionescu, A. Gimnastica medicală. București,1989.

24. Iankelevici , E.I. Educația ținutei corecte .București Editura Tineretului,Cultură Fizică și Sport ,1958

25. Sbenghe Т., Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare,București, 1987

26. Sponcioc V. Aplicarea Hidrokinetoterapiei în recuperarea piciorului plat.Materialele conferinței știinșifice internaționale studențesti,ed.XVIII.2014

27. Marcu V., 'Bazele teoretice ale exercițiilor fizice în kinetoterapie", Oradea, Universitatea din Oradea, 1995;

28. Popescu D. E., Reumatologie, Editura Național, 1997.

29.Tudor Z., Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București, 1987

30. Tuchilă I., Demcenco P. Particularitățile de reabilitare a elevilor cu deficiențe fizice din ciclu gimnazial in procesul educației fizice. Monografie.Chișinău 2010.

31. Zavalișca A., Gimnastica medicală.Chișinău 2014

32. Zavalișca A.,Tuchila I.,Demcenco P. Particularitățile de reabilitare a elevilor cu deficiențe fizice din ciclul gimnazial in procesul educației fizice.Chișinău,2010

33. Zavalișca A.,Demcenco P. Kinetoprofilaxia scoliozelor. Teoria și arta Educației Fizice ,Chișinău 2009.

34. Zavalișca A., Tuchilă I. Piciorul plat la elevii din grupa gimnazială.Chișinău 2006.

35. Zavalișca A.,Cauzele apariției deficienților fizice la elevii din treapta gimnazială. Teoria și arta Educației Fizice ăn școală.Chișinău,2006.

36.http://dralinpopescu.ro/2013/platfusul-piciorul-plat-privire-sintetica.html

37.http://www.sport.uvt.ro/analeleuvt/revista/2007/39.pdf

38.http://www.creeaza.com/familie/medicina/PICIOR-PLAT-EXERCITII-CORECTIV948.php

39.http://www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/ortopedie/platfusul-piciorul-plat-marius-uscatu/

40. http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-gleznei-si-piciorului/platfusul-la-copii_7663

41. https://www.reginamaria.ro/spitale/spitalul-baneasa/ortopedie-pediatrica/piciorul-plat

42.http://www.sanatateatv.ro/ghid-terapeutic/picior-plat-sau-platfus/

BIBLIOGRAFIE

1. Baciu, C. Aparatul locomotor .Anatomie functională biomecanică.București 1981,140 p.

2. Baciu,C. Kinetoterapia.București Editura Sport –Turism ,1981.263 p.

3. Baciu, C. Kineoterapia pre- și postrecuperatorie .București . 1981

4. Bucur, I.Afecțiunile aparatului locomotor.Timișoara ,1984.

5. Caun E., Gimnastica medical în ortopedie,Chișinău 1999.

6. Caun E., Dorgan V., Educația fizică a elevilor ce suferă de boala scoliotică.Teoria și arta educației fizice în școală.Chișinău 2006

7. Caun, E., Moroșan , R. Sănătatea elevilor în școlile naționale.Chișinău,1993

8. Caun E.,Dudun M. Rolul Kinetoterapiei în afecțiunile elevilor cu deficiențe de sănătate.Conferința stiinșifică a doctoranzilor.Ed.IV, Chișinău,2004.

9. Cordun, M. Kinetologie generală.București, 1999.

10. Chiriță, G. Optimizarea lecției de educație fizică.București ,1976

11. Crețu A., Boboc F., Kinetoterapia în afecțiunile reumatice, București, ANEFS, 2000

12. Cordun, M. Kinetologie general.București,Editura Axa ,1999.

13. Deleanu ,M., Gimnastica corectivă și masaj.Timișoara 1978

14. Duma, E. Deficiențe de dezvoltare fizică.Cluj-Napoca.Editura Agronaut,1997

15. Dragnea ,A. Teoria activităților motrice.București,Editura Didactică și

Pedagogică,1999.

16. Dragnea A., "Masurarea și evaluarea în educație fizică și sport", București, Editura Sport Turism, 1984

17. Duma , E. Deficiențele de dezvoltare fizică.Cluj-Napoca,1997.

18. Dumitru, D. Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale.București 1984.

19. Demcenco P., Tunchilă I. Particularitățile aplicării kinetoterapiei în recuperarea complexă a scoliozelor. Stiința Culturii Fizice 9/ USEFS ,Chișinău 2012.

20. Fozza C., Îndrumar pentru corectarea deficienților fizice la școlari. București IEFS,1977.

21. Fozza C., Nicolaescu V., Gimnastica corectivă și masaj. București IEFS 1980

22. Firifiță, M. Exercițiu fizic ,valoros medicament natural.București Editura Cerești,1980

23. Ionescu, A. Gimnastica medicală. București,1989.

24. Iankelevici , E.I. Educația ținutei corecte .București Editura Tineretului,Cultură Fizică și Sport ,1958

25. Sbenghe Т., Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare,București, 1987

26. Sponcioc V. Aplicarea Hidrokinetoterapiei în recuperarea piciorului plat.Materialele conferinței știinșifice internaționale studențesti,ed.XVIII.2014

27. Marcu V., 'Bazele teoretice ale exercițiilor fizice în kinetoterapie", Oradea, Universitatea din Oradea, 1995;

28. Popescu D. E., Reumatologie, Editura Național, 1997.

29.Tudor Z., Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București, 1987

30. Tuchilă I., Demcenco P. Particularitățile de reabilitare a elevilor cu deficiențe fizice din ciclu gimnazial in procesul educației fizice. Monografie.Chișinău 2010.

31. Zavalișca A., Gimnastica medicală.Chișinău 2014

32. Zavalișca A.,Tuchila I.,Demcenco P. Particularitățile de reabilitare a elevilor cu deficiențe fizice din ciclul gimnazial in procesul educației fizice.Chișinău,2010

33. Zavalișca A.,Demcenco P. Kinetoprofilaxia scoliozelor. Teoria și arta Educației Fizice ,Chișinău 2009.

34. Zavalișca A., Tuchilă I. Piciorul plat la elevii din grupa gimnazială.Chișinău 2006.

35. Zavalișca A.,Cauzele apariției deficienților fizice la elevii din treapta gimnazială. Teoria și arta Educației Fizice ăn școală.Chișinău,2006.

36.http://dralinpopescu.ro/2013/platfusul-piciorul-plat-privire-sintetica.html

37.http://www.sport.uvt.ro/analeleuvt/revista/2007/39.pdf

38.http://www.creeaza.com/familie/medicina/PICIOR-PLAT-EXERCITII-CORECTIV948.php

39.http://www.sanatateatv.ro/emisiuni-medicale/ortopedie/platfusul-piciorul-plat-marius-uscatu/

40. http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-gleznei-si-piciorului/platfusul-la-copii_7663

41. https://www.reginamaria.ro/spitale/spitalul-baneasa/ortopedie-pediatrica/piciorul-plat

42.http://www.sanatateatv.ro/ghid-terapeutic/picior-plat-sau-platfus/