Manevre de urgențe pentru ieșirea din situații periculoase [606402]

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 37
Scurt istoric al siguranței circulației

Accidentele rutiere sunt evenimente care au impact socio -economic extrem de puternic
asupra societății în ansamblul ei și în mod direct asupra membrilor acesteia.
Primul eveniment rutier soldat cu deces s -a consemn at la data de 31 august 1869 în
Irlanda, când Mary Ward a căzut din mașina cu aburi a vărului său direct sub roțile vehiculului.
În 1891 în Statele Unite ale Americii, în Ohio, John William Lambert a fost implicat în
primul incident rutier din istoria ț ării sale. Vehiculul său, un automobil cu benzină monocilindric,
a intrat în coliziune cu rădăcina unui copac și astfel conducătorul auto a pierdut controlul
volanului, însă din fericire pasagerii nu au fost răniți grav.
Un alt accident a avut loc în data de 17 august 1896, când Bridget Driscoll a fost lovită de
un autoturism în sud -estul Londrei, Marea Britanie. Ea este prima persoană care și -a pierdut viața
într-un accident rutier ce implică un autovehicul pe bază de petrol.
În România, unul dintre cele mai vechi și grave accidente rutiere înregistrate a avut loc în
data de 29 iunie 1980, în apropierea localității Huțani, în zona numită "Șapte poduri".
Un autobuz supraîncărcat cu 83 de persoane s -a răsturnat într -o mlaștină adâncă de cinci
metri. În urma tragicului eveniment 48 de persoane și -au pierdut viața și 35 au fost rănite.
De la primul accident rutier înregistrat și până în prezent se estimează faptul că numărul
persoanelor decedate pe drumurile publice se ridică la 30 milioane. Mai mult decât atât, se
estimează faptul că mai bine de 1.24 milioane de persoane își pierd viața anual pe drumurile din
întreaga lume, mult mai mulți suferă de handicapuri definitive și între 20 și 50 milioane sunt
vătămați.
Aceste evenimente sunt mai dese în special în ț ările în curs de dezvoltare, mai ales în
rândul participanților vulnerabili la trafic și în rândul celor mai activi din punct de vedere social.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 37 Argument
Educația rutieră trebuie implementată de la vârsta preșcolară în scopul dezvoltării
capacităților de înțelegere, de formare a unor deprinderi practice și a unor abilități specifice
percepției traficului rutier, a simțurilor orientării și concentrării, a capacității de a lua repede
decizii corecte.
În ceea ce privește învățarea normelor de circulație, es te cunoscut faptul că numai prin
educație și exercițiu pot fi asimilate cunoștințe largi, complexe și precise, iar copilul își dezvoltă
deprinderea de a gândi și acționa corespunzător în acea situație rutieră în care ajunge să fie
implicat.
O definiție cla ră a siguranței circulației rutiere este dificil de stabilit, având în vedere că în
cadrul acestui domeniu se intersectează implicări și responsabilități cu caracter multiplu.
În principiu, siguranța circulației rutiere reprezintă o serie de metode și măs uri care au
scopul diminuării riscului de accidentare la care sunt supuși participanții la trafic.
Definiția legală prezentată în Ordonanța de urgenț ă nr. 69 / 2007 privind circulația pe
drumurile publice prezintă “participantul la trafic” drept persoana f izică ce utilizează, la un
moment dat, drumul public. Atât din perspectiva siguranței circulației, cât și a specialiștilor
responsabili de planificarea, proiectarea, construcția și întreținerea căilor de comunicație, această
definiție trebuie extinsă. Part icipantul la trafic ar trebui să reprezinte orice persoană care se
deplasează pe partea carosabilă sau adiacentă acesteia, indiferent de modalitatea de deplasare
(motorizat sau nu). Inginerul de siguranț ă a circulației trebuie în permanenț ă să aibă în vede re că
participanții la trafic sunt personalități diferite în cel puțin ceea ce privește gradul de educație,
nivelul de cultură, nivelul de inteligenț ă, starea socială, starea medicală, starea sufletească,
responsabilitatea socială, interesele personale.
Acțiunea de învățare a circulației rutiere se exercită prin intermediul particularităților de
vârstă și a celor individuale, copilului dezvoltându -i-se nu numai interese cognitive, ci și
capacități, aptitudini, abilități, deprinderi.
Activitatea pornește de la premisa că ,la vârstele mici ,capacitatea copilului de a lua
decizii este afectată de multiple procese, cum sunt:
– estimarea eronată a distanței, vitezei și timpului;
– anticiparea inadecvată a posibilelor acțiuni ale altor participanți la trafic;
– perceperea inadecvată a cauzalității accidentelor de circulație, ceea ce provoacă o
acceptare a riscului, întrucât sunt ignorate implicațiile periculoase ale traficului rutier.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 37 CAPITOLUL 1 Obiectivele teoretice și practice ale unei bune atitudini de
reactie în fața situațiilor de urgență.

1.1.Rolul manevrelor de urgență . Manevra de evitare.
Circulația pe drumurile publice este o activitate complexă cu adânci implicații în viața
oamenilor. De aceea, se acționează permanent, prin toate mijloacele, ca aceasta să se desfășoare
în condiții de deplină siguranță atât pentru viața cetățenilor de la cei mai mici, până la cei mai
mari, cât și pentru integritatea bunurilor materiale. Cu toate condițiile create pentru desfășurarea
fluentă și în siguranță a traficului, r itmul și proporțiile în care evoluează circulația rutieră, pe de o
parte și comportamentul unor participanți la trafic, pe de altă parte, determină producerea
evenimentelor de circulație cu toate consecințele negative ce decurg din acestea.
Condusul poate fi o reală plăcere, de aceea mulți șoferi își creează chiar și ritualuri pe care
le au la volan – ascultă un anumit tip de muzică, joacă jocuri de condus, au emisiunile preferate
sau anumite rute pe care merg de obicei. Însă să conduci nu poate fi mereu o plăcere, în special
din cauza traficului aglomerat din marile orașe sau de pe cele mai circulate rute naționale. De
aceea, mulți șoferi se văd deseori puși în situații inedite în trafic.
Nerăbdarea de la orele de vârf, graba și nervii pot duce la incident e neplăcute atunci când
eșți la volan. De aceea trebuie să știi cum să reacționezi în trafic în situații limită.
Apasă frâna și fă toate manevrele necesare pentru a evita eventualele coliziuni
Atunci când eșți pus într -o situație limită trebuie să reacțion ezi rapid și ai la dispoziție
doar câteva secunde care îți pot schimba viața. Cel mai important lucru pe care trebuie să îl faci
atunci când te afli într -o situație limită este să apeși frâna sau să accelerezi, în funcție de situația
în care te afli.
De a semenea, pe moment e bine să tragi aer în piept și să încerci să prevezi eventualele
manevre care ți -ar putea salva viața (evitarea unui obstacol, frână, accelerație, întoarcere, virare).
Rămâi concentrat pentru că la volan responsabilitatea e în mâinile t ale.
Păstrează -ți calmul
Este foarte important să rămâi calm și echilibrat atunci cînd conduci, chiar dacă te loveșți
de o situație neplăcută în trafic. Din cauza nerăbdării și a agitației, se poate crea o atmosferă
tensionată. 1

1 Dan Teodorescu (2017 p.34)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 37 Păstrează -ți calmul, ieși din mașînă doar dacă e neapărat nevoie și nu instiga ceilalți
șoferi. Recomandăm o atitudine pozitivă și disponibilitate spre a -i ajuta pe ceilalți șoferi aflați în
trafic.
Sună la un număr de urgență
Cel mai important lucru pe care îl poți face, în funcț ie de gravitatea situației, este să
apelezi un număr de urgență care te poate ajuta în situații limită. Nu uita că ai în portbagaj o trusă
sanitară și poți acorda chiar tu primul ajutor, în așteptarea ambulanței. Specialiștii antrenați să
intervină în ast fel de incidente vor șți să te sfătuiască pe moment pentru că tu să rămâi în
siguranță.
Intensitatea circulației este un indicator de bază în aprecierea fluxului de trafic și este
neuniformă în timp, modificându -se în anumite ore din zi, zile ale săptămâni i și luni ale anului,
ceea ce influențează negativ desfășurarea traficului, favorizând producerea accidentelor. Odată cu
creșterea intensității și a vitezei de circulație apare pericolul accidentării autovehiculelor care
circulă pe aceeași bandă datorită f rânărilor bruște și distanței insuficiente dintre autovehiculele
care se succed .
Importante circumstanțe care influențează fiziologia conducerii și limitele de
adaptabilitate ale subiectului la condițiile activității de conducere create de caracteristicil e
geometrice și topometrice ale căilor rutiere, cum sunt : declinitatea, lățimea, curbura, natura și
starea îmbrăcămintei căii, indicatoarele, refugiile, spațiile verzi, etc. 2

Fig.1.1.1.
https://www.arval.ro/ro/blog/conduita -preventiva -cum-reactionam -trafic -situatii -limita 04.01.2020ora22

2 Dan Teo dorescu (2017 p. 41)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 37 Conducerea preventivă reprezintă comportamentul rutier al participanților la trafic care
asigură evitarea producerii unui accident, prin anticiparea situațiilor care pot genera accidente,
prin evitarea acțiunilor incorecte ale partenerilor de trafic și de adaptare a modului de deplasare la
condițiile atmosferice, de vizibilitate, de drum și de intensitate a fluxului de vehicule.
Conducerea preventivă (conduită preventivă) – reprezintă comportamentul conducătorului
auto caracterizat prin următoarele trăsături esențiale:
– anticiparea situațiilor ce pot devenii periculoase (anticiparea greșelilor participanților la
trafic) , ceea
ce presupune cunoașterea și recunoașterea particularităților celorlalți participanți în mod
aprofundat
temeinic;
– evitarea accidentelor pe cale de a se produce sau evitarea angajării în accidente care s -au
produs;
– alegerea celei mai bune variante pentru a ieși cu minimum de consecințe dintr -un
accident ce nu a
putut fi evitat sau corectarea unei decizii greșite care să diminueze consecințele unui
accident;
– adaptarea modului de deplasare la condițiile de drum, trafic, condiții meteo nefavorabile.
În concluzie, prin conduită preventivă se înțelege comportamentul rutier care asigură
prevenirea accidentelor, prin anticiparea și evitarea acțiunilor incorecte ale partenerilor de drum,
precum și adaptarea vitezei de deplasare la condițiile meteo -rutiere specifice.
Conduita preventivă asigură siguranță și fluența deplasării pe drumurile publice, a
normelor conduitei preventive și dobândirea cunoștințelor și capacităților legate de conducerea
autovehiculului.
Cunoașterea reglementărilor privind circulația pe drumurile publice trebuie să reprezinte o
obligație morală, izvorâtă din conștientizarea necesității respectării acestora întocmai. Acest
aspect pune în evidență faptul că nu teama de a fi sancționat trebuie să dicteze atitudinea în trafic.
Este necesar ca toți conducătorii auto să își împrospăteze periodic cunoștințele referitoare
la prevederile legale și chiar să rezolve chestionare în domeniu pentru a se asigura de cunoașterea
problematicii. 3

3 Dan Teodorescu (2017 p. 55)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 37 1.2.Frânarea de urgență.
Orice conducător auto ar trebui să cunoască cea mai buna modalitate de a opri mașină în
cazul în care frânele nu mai funcționează. Este util să cunoști cum poți acționă frânarea la nivelul
motorului.
Unul dintre lucrurile pe care orice conducător auto ar trebui să le cunoască este să ș tie
cum poate să oprească mașină de urgenta atunci când situația o impune. Acest lucru este necesar
având în vedere că exista situații pe care nu le putem controla și în care este necesar să putem
opri în siguranță.
Chiar daca ne referim la o situație gra va, precum cedarea frânelor sau la acvaplanare, în
condițiile unui carosabil ud, cunoașterea masurilor pe care trebuie să le luam poate face diferență
intre implicarea într -un accident sau evitarea unei s ituații extrem de periculoase.
În situația în care frânele cedează este bine să cunoști ce masuri trebuie să iei. Aceasta
situație este una dintre cele mai temute situații cu care un co nducător auto se poate întâlni.
De asemenea, este un eveniment extrem de periculos, iar managerierea acestei situații
poate face diferență intre viață și moarte. Păstrarea calmului și cunoașterea pașilor pe care trebuie
să îi urmam sunt aspecte esențiale pentru propria siguranță, dar și pentru siguranță celorlalți
participanți la trafic.
În primul rand este indicat să tre ci într -o viteza inferioara cât mai repede posibil.
Procedând în acest fel vei încetini mașină. Aceasta măsură poate fi aplicata atât în cazul mașinilor
cu trans misie automata, cât și manuala.
În cazul în care mașină este dotata cu transmisie manuala, est e indicat să treci într -o
viteza inferioara fară a brusca mașină. Nu este indicat să oprești cu totul motorul pentru că atunci
nu vei mai putea controla direcția. De asemenea nu este indicat să pui mașină în neutral, pentru că
aceasta manevra te vă împiedi că să continui procesul de frânare.
Nu apasă pedala de accelerație. Desi ar putea părea ceva extrem de logic, conducătorii
auto, în situații extreme poți reacționă într -un mod anormal.
Este bine să eviți tentația de a apasă pedalele pentru că apăsarea a ccelerației vă reuși
doar să înrăutățească situația. 4

4 https://dailydriven.ro/cum -sa-efectuezi -o-oprire -de-urgenta 02.02.2020ora21

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 37
Fig.1. 2.1.
https://dailydriven.ro/cum -sa-efectuezi -o-oprire -de-urgenta 02.02.2020ora21

Folosește frană de urgenta. În caz ul în care procedezi în acest fel, ai șanse destul de mari
să poți opri complet mașină. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, cel puțin vei putea să
reduci viteza. Frânarea de urgenta are caracteristici diferite în funcție de mașină.
De aceea este indicat să iți cunoști foarte bine vehiculul pentru a putea anticipa
comportamentul acestuia în situații de urgenta.
Trage pe dreapta cât mai curând posibil. Este indicat să procedezi în acest fel pentru a nu
îngreună traficul și pentru a nu te expune un or riscuri inutile.
Este bine să te folosești de banda de urgenta sau de eventualele alveole prezente la
marginea drumului.
Semnalizează celorlalți participanți la trafic faptul că ai o problema. Este indicat să apeși
butonul de avarii și eventual să fol osești claxonul.
Cei din preajma ta este bine să cunoască faptul că ai o problema, astfel încât să te poată
ocoli și să își poată continua în condiții de siguranță drumul.5

5 https://dailydriven.ro/cum -sa-efectuezi -o-oprire -de-urgenta 02.02.2020ora21

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 37 Oprește indiferent prin ce metoda. În cazul cel mai bun posibil, folosind metodel e de
mai sus vei reuși să reduci suficient viteza de rulare astfel încât să poți opri în mod natural mașină
prin scăderea treptata a vitezei.
În cazul în care este posibil să lovești ceva având în vedere că toate căile de acces sunt
blocate, este bine să te orientezi pentru obiectul care prezinta o rezistenta cât mai scăzută. De
exemplu, este mai bine să te orientezi către un gard care delimitează o proprietate, decât să intri
în contact direct cu un trunchi de copac de dimensiuni mari.
O metodă importa ntă care o ai la dispoziție pentru oprirea în siguranță se refera la
situația în care mașină acvaplaneaza sau patinează. În momentul în care o mașină începe să
patineze vei observa faptul că vei putea exercita un control destul de redus asupra vitezei sau
direcției mașinii tale.
Totuși, asta nu înseamnă că nu vei mai putea să faci nimic pentru a redresa. Patinarea
mașinii survine de cele mai multe ori la mașinile care sunt destul de vechi și care nu sunt
prevăzute cu sistemul ABS. Cu toate acestea, situați a poate fi întâlnită și în cazul automobilelor
care au în dotare ABS.
Pasul 1
Apasă ușor pedala de frană timp de o secunda. În cazul în care apăsarea pedalei se face
prea brusc este posibil că mașină să patineze mai rău.
Din aceasta cauza este indicat s ă apeși pedala treptat timp de o secunda și apoi să permiți
pedalei să revină la poziția inițială tot treptat.

Fig.1.2. 2.
https://dailydriven.ro/cum -sa-efectuezi -o-oprire -de-urgenta 02.02.2020ora21

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 37 Pasul 2
Continua să apeși pedala și să eliberezi. Procedând în aceasta maniera vei reuși să
încetinești mașină suficient și să recapeți controlul astfel încât să poți re dresa în condiții de
siguranță.
Pasul 3
Acorda -ți un timp de r epaus. După ce ai trecut printr -un astfel de eveniment și ai reușit
să recapeți controlul asupra mașinii tale, este indicat să tragi pe dreapta și să te relaxezi pentru o
perioada scurta de timp înainte de a te urca din nou la volan.
O altă metod ă o poți folosi în condițiile în care se impune o manopera de evitare de
urgenta. O situație în care vă fi nevoie să frânezi de urgenta este pentru a evita acroșarea unui
obiect pr ezent la nivelul carosabilului.
De exemplu, s -ar putea să fie vorba despre un anima l care sare în fata mașinii sau despre
un accident pe care nu îl observi decât în ultima clipa. În acest caz este indicat să să virezi pentru
a evita o coliziune. 6

Fig.1.2. 3.
https://dailydriven.ro/cum -sa-efectuezi -o-oprire -de-urgenta 02.02.2020ora21

6 RADULESCU (2018 p134)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 37 Decide care este modalitatea pe care vrei să o folosești pentru a opri mașină. Trebuie să
ai în vedere daca mașină ta este prevăzută sau nu cu ABS. Daca mașină ta este prevăzută cu ABS,
este indicat să apeși pedala de frană la m axim în timp ce virezi volanul.
În cazul în care mașină ta nu este prevăzută cu ABS, este indicat să apeși cu putere
pedala de frană, dar numai în proporție de 70% din forță pe care ești capabil să o exerciți și
virează numai în momentul în care ai eliberat pedala de frană pentru a nu permite blocarea
acesteia.
Indiferent de modalitatea sau de situația care impune frânarea de urgenta, cel mai
important lucru este să ramai calm. Agitația inutila te poate împie dică să reacționezi în consecință
și să poți manageria situa ția în cel mai bun mod posibil.
Din aceasta cauza este indicat să verifici periodic starea frânelor tale, pentru a te asigura
de funcționarea lor în condiții optime.

1.3.Controlul vehiculului du pă o ieșire de pe dru m.
O dată cu creșterea vitezei de deplasare și, implicit, a cerințelor de maneabilitate,
stabilitatea autovehiculelor în timpul mersului și în repaus a capatat o importanță din ce în ce mai
mare, ea fiind determinată de calitățile pne ului, de interacțiunea dintre el și calea de rulare.
Studiul acestei interacțiuni, al forțelor care iau naștere în pata de contact oferă
posibilitatea conducatorilor auto, tuturor specialiștilor din domeniul traficului rutier și siguranței
circulației să c unoască și să înțeleagă fenomenele care apar la contactul dintre roțile
autovehiculului și suprafața carosabilă, pentru și cum să acționeze în diferite regimuri de
funcționare accelerări, frânări, viraje, treceri peste obstacole
Forțele care acționează asu pra roții.
Pentru a studia mișcarea unui automobil trebuie să cunoaștem forțele care i se opun la
inaintarea acestuia, respectiv, rezistența la rulare a rotilor, rezistenta aerului, rezistenta la urcarea
pantei și rezisțenta la accelerare sau demarare. A ceste rezistențe create de acțiunea drumului,
aerului și inerției sunt învinse de forța totală la roata (forta tangențiala la roată) îndreptată
împotriva sensului de mișcare a automobilului și care nu este altceva decât acțiunea roții motoare
asupra drumul ui. 7

7 RADULESCU (2018 p13 9)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 37 În procesul rulării, datorită forțelor care acționează asupra lor, anvelopele sunt supuse
unei deformații ca urmare a forțelor care acționează asupra lor, marimea acestora depinzând de
mai mulți
Factori: materialul din care sunt confecționate anvelop ele și tipul lor, încărcarea roții,
presiunea din pneu, forțele și momentele aplicate la roata, precum și tipul și starea suprafeței de
rulare. Energia care se produce la deplasarea roții elastice se consumă prin frecarea interioară în
materialul anvelopei , prin frecarea în suprafața de contact și prin modificarea formei de echilibru
a profilului anvelopei.
Energia consumată prin frecare se transformă în căldura, care se disipează în atmosferă, în
timp ce energia consumată prin modificarea formei de echilib ru a profilului anvelopei se
acumulează sub formă de energie potențială a anvelopei, o altă parte prin frecarea în suprafața de
contact, iar restul trece în energie cinetică de refacere a profilului anvelopei. Toate aceste
deformații însumează o pierdere d e energie materializată în apariția forței de rezistență la rulare.
Forțele care acționează asupra roții conduse:
Roata condusă se deplasează datorită forței de impingere, F, aplicată în centrul sau, în urma
acțiunii ei luând naștere reacțiile elementare a le forțelor de rezistență în suprafața de contact a
roții cu calea de rulare.
Rezistența acestor forțe, F r, denumită forța rezistentă la deplasare, este egala și de sens
opus cu forța de impingere și provoacă deformația periferica a anvelopei.
Deformația radială și cea transversală a anvelopei sunt determinate de marimea sarcinii
verticale pe roata, G r . Reacția normală a caii de rulare, Z, este deplasată cu distanța în raport cu
planul vertical ce trece prin centrul roții, datorită diferenței de presiune dinspre partea din față și
cea din spate a contactului.
Presiunea în partea din față a contactului este mai mare decat cea din spatele contactului
deoarece lucrul mecanic consumat la deformarea anvelopei este mai mare decât lucrul mecanic
de refacere a f ormei ei .
În cazul în care cele două suprafețe în contact sunt înclinate într -un plan sub diferite
unghiuri v -om observa ca la un moment dat suprafața care nu este fixă, se va deplasa față de
suprafața fixată. Acest lucru se poate întâmpla și la unghiuri m ai mici, dacă între cele doua
suprafețe se pune un strat cu aderenta mai mica (apa, ulei, gheata).
În cazul în care vă deplasați în zone montane, nu lăsați autoturismul oprit sau staționat în
plan înclinat dacă pe carosabil este gheață sau zapada. Se poate ca la un moment dat, din cauza

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 37 unor curenți de aer mai reci sau a ploii care îngheață în contact cu solul, autoturismul să alunece
la vale și să lovească alte autovehicule sau persoane.
Forta centrifuga si aderenta.
În cazul abordării unui viraj cu vitez ă neadaptata autovehiculul are tendinta de a derapa
(aluneca) spre exteriorul virajului.
Viteza neadaptată – viteza prea mare pentru unghiul de inchidere al virajului, sau viteza
prea mare față de coeficientul de aderenta al carosabilului.8
a) dacă viraju l este spre dreapta, forța centrifuga tinde să deplaseze autovehiculul spre
stânga, către banda de sens:

Fig.1. 3.1.
https://sites.google.com/site/scoaladesoferitimisoarakrebs/conduita -preventiva/derapajul16.03.2020ora14

b) dacă virajul este spre stânga, forța centrifugă tinde să deplaseze autovehiculul spre
dreapta, către acostament:

8 Dan Teodorescu (2017 p. 39)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 37
Fig.1. 3.2.
https://sites.google.com/site/scoaladesoferitimisoarakrebs/conduita -preventiva/derapajul16.03.2020ora14

https://sites.google.com/site/scoaladesoferitimisoarak rebs/conduita -preventiva/derapajul
Pentru a evita producerea derapajului în curbe, este necesar ca înainte de intrarea în viraj
să ridicăm piciorul de pe accelerație pâna la jumatatea virajului, după care se poate accelera
treptat.
Reducerea vitezei înaint ea intrării în viraj se face în funcție de unghiul virajului și de
coeficientul de aderență al părții carosabile.
Acționarea prea bruscă a volanului.
Acest lucru se întâmplă de obicei la șoferii începători, sau la cei care conduc foarte rar. Este un
lucru deosebit de periculos, mai ales că un sofer începător sau fără veleități în conducere nu prea
are șanse să redreseza autovehiculul la timp dacă a făcut o astfel de greseala.
Scăderea bruscă a aderenței carosabilului. 9
Se întâmplă de obicei iarna când cir culam pe un carosabil uscat, și suntem surprinsi de o
pată de gheață provocată de conul de umbră al unei clădiri, de curenții de aer care invaluie un
podet.
În cazul în care suntem surprinsi de un astfel de derapaj, trebuie imediat să ridicam
piciorul de p e accelerație, să introducem schimbatorul de viteze într -o treaptă inferioară și să
viram în sens opus față de direcția în care fuge botul autovehiculului (în același sens cu spatele).

9 Dan Teodorescu (2017 p. 44)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 37
Fig.1. 3.3.
https://sites.google.com/site/scoaladesoferitimisoarakre bs/conduita -preventiva/derapajul16.03.2020ora14

1.4.Defectarea sistemului de frânare.
Ce probleme pot apărea la sistemul de frânare?
– furtunurile de frană se pot crapă, pișcă sau pot curge ;
– furtunurile metalice pot coroda sau chiar crapă ;
– etrierele în caz ul discurilor pe frană, sau cilindrul în cazul celor pe butuc, pot curge ;
– plăcutele de frană se pot uza neuniform în cazul unui piston al etrierului defect ;
– daca pedala se apasă până jos, pompa de frană poate să nu mai funcționeze ;
– discurile de frană pot c rapă sau se pot uza neuniform, verifica des integritatea lor ;
– desi nu sunt o componenta a sistemului de frânare, rulmenții rotii se pot defecta și
din cauza frânarii bruște sau un cazul în care intrați într -o groapa și frană este apăsată
la maxim ;
– senzorul turație roata se poate defecta și sistemul ABS nu vă mai funcționă .10

10 https://dailydriven.ro/cam -ce-probleme -pot-aparea -la-sistemul -de-franare -al-autoturismului -tau 17.03.2020ora12

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 37
Fig.1.4.1.
https://dailydriven.ro/cam -ce-probleme -pot-aparea -la-sistem ul-de-franare -al-autoturismului -tau 17.03.2020ora12

Care sunt cauzele tipice unei probleme la sistemul de frânare?
Uneori din cauza prafului excesiv acumulat sau din cauza că are o vechime
considerabila, produce un zgomot de f recare ori de cate ori o a peși.
Plăcutele de frană sunt din construcție realizate astfel încât să se dezintegreze treptat în
urma presiunii aplicate. Este bine de știut că frânele au scârțăit încă de când au fost inventate,
astfel că nu trebuie să ne panicam la cel m ai mic zgomot pe care îl auzim.
Scârțăitul produs de frânele care au probleme este în realitate un scârțăit prelung și nu
unul scurt, care iți semnalează că plăcutele trebuie schimbate. Vibrația din frană, de asemenea,
te anunță că este momentul potrivit să faci o vi zita la service pentru a înlocui plăcutele de frană.
Lipsa de lubrifiere a etrierelor
Iți amintești când ai fost ultima data cu mașină la service? La reparațiile efectuate ai
optat și pentru lubrifierea etrierelor de frană? Daca nu, de acolo poate pleca zgomotul pe care îl
auzi când pui frană.
Aceasta procedura se poate face și acasă, nu trebuie să mergi neapărat la service. Daca ai
câteva chei și un set de imbusuri, poți face acest lucru și singur. Verifica unde sunt montate
plăcutele de frană și poți vedea etrierul de frană acolo.
Scoate etrierul și plăcutele de frană și cu lubrifiant special pentru etrier, unge porțiunea
în care ele culisează. Acestea se oxidează și ruginesc în timp, astfel că prin lubrifiere, vei preveni
blocarea lor pe timp de iarn a. 11

11 https://dailydriven.ro/cam -ce-probleme -pot-aparea -la-sistemul -de-franare -al-autoturismului -tau 17.03.2020ora12

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 37 Ceea ce trebuie să tii minte este faptul că ideea întregii proceduri este aceea de a asigura
un strat protector care să nu permită formarea de gheata în locurile care se mișcă at unci când tragi
frană de mana.
Care sunt problemele cauzate de lichidu l de frană?
Lichidul de frană murdar
Când murdăria contaminează lichidul de frană, atunci ne confruntam cu o problema
clara a sistemului de frânare.
Soluția cea mai simpla este aceea de a curata întotdeauna partea superioara a
rezervorului atunci când î l deschizi, lucru pe care, trebuie să recunoaștem, este puțin probabil să
îl facă orice șofer din instinct.
Chiar și cel mai mic praf poate provoca defectarea sigiliilor interne ale cilindrului de
frană principal. Întrebarea cea mai importanta este cum ne putem da seama că lichidul este
murdar? Pur și simplu după culoare, nu este n evoie de o procedura mai ampla.
Daca culoarea lichidului de frană este negru, atunci este clar că acesta necesita
schimbarea și curățarea.
Care sunt problemele legate de frană pe tambur?
Reglarea automata a frânei pe tambur
Cu toții știm că frânele cu tambur se reglează automat după o anumită perioada de timp
pentru a vă face mașină mai sigura. De asemenea, oferă performante ridica te pentru mașină
dumneavoastră.
Cel mai mare avantaj al acesteia, în ciuda eficientei, îl reprezintă faptul că tamburul este
închis într -o cutie, ferit de umezeala, de nisip, praf, etc. Cu toate acestea, destul de des frânele cu
tambur se opresc de la reglar ea automata din diverse motive.
De exemplu : reglarea peste măsură, uzura garniturii de frană sau reglarea neuniforma.
Vă puteți da seama imediat de aceasta problema în urma zgomotulului produs de frană sau prin
prisma pedalei a carei eficacitate este redusa.
Frană pe tambur blocata
Frană pe tamb ur este utilizata de majoritatea producătorilor de autovehicule pentru axul
spate. Inițial a fost o varianta utilizata și pentru axul fata al mașinilor, însă asta a dus la limitarea
folosirii doar pentru puntea spate.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 37
Fig.1.4.2.
https://dailydriven.ro/cam -ce-probleme -pot-aparea -la-sistemul -de-franare -al-autoturismului -tau 17.03.2020ora12

Utilizarea frânelor cu tambur este un plus pentru maș ină ta deoarece acestea dispun de
un set de saboți de frană cu o durata de viață mult mai mult decât un set de plăcute de frană.
Probabil că ți s -a întâmplat uneori să simți că roata mașinii are o problema atunci când
vreți să luați o curba. Sau că anvelo pele nu merg atât de bine precum ar trebui în mod normal.
Motivul poate fi d e la frânele cu tambur blocate.
Când blocarea provine de la rugina sau datorita deteriorării, este foarte probabil că drept
urmare cablul frânei de mana să nu răspundă la elibera re. Un alt motiv poate fi acela că cilindrul
rotii din tambur este blocat datorita murdăriei sau coroziunii din interiorul frânelor. 12

12 https://dailydriven.ro/ce -trebuie -sa-stii-sistemul -de-franare 19.03.2020ora11

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 37 1.5.Explozia unui pneu.
Care sunt principalele cau ze ale exploziei anvelopei auto
Explozia unei anvelope este un fenomen care apare brusc și care îl pune în dificultate pe
șofer. În funcție de viteza pe care o are în acel moment mașina, explozia unei anvelope face că
aceasta să piardă controlul. Exploziile pot fi prevenite prin schimbarea periodică a cauciucurilor,
însă chiar și așa, ele se pot întâmpla din cauza defectelor de fabricație dar și a condițiilor
meteorologice.
Principalele cauze ale exploziei anvelopelor vara
O explozie a cauciucului este mai probabil să se întâmple în lunile calde din mai –
octombrie. V remea caldă, combinată cu deplasări lungi, viteze mari și sarcini grele pe maș ină pot
pune presiune pe anvelope, iar cele u zate sunt cele mai predispuse.
Anvelopele pot exploda și atunci când au o presiune prea mare la umflare. Dacă priviți
partea latera lă a anvelopei veți vedea limitele recomandate, iar respectarea reduce riscurile.
Impactul cu obiecte aflate pe șosea sau gropile pot provoca, de asemenea, o explozie neașteptată
unei anvelope, indiferent dacă aceasta este nou ă sau veche.
Explozia este în soțită de un zgomot puternic din zona roților. În același timp, șoferul
poate observa cum vehiculul decelerează și trage într -o parte, în funcție de partea pa care are loc
explozia. Se poate întâmpla la orice viteză, oră și într -o varietate d e condiții met eo sau de trafic.
Cum eviți și ce trebuie să faci în cazul unei explozii de cauciuc
Primele reacții după o explozie pot fi oprirea accelerației, călcarea frânei frâne și
tragerea bruscă de volan însă acestea pot fi periculoase. De aceea este foarte impor tant că în acele
momente șoferul să nu fie distras de alte activități cum ar fi mâncatul la vo lan sau butonatul
telefonului.
Nu brusca mașina din cauza sperieturii. Dacă simți că mașina trage într -o parte,
compensează ușor, altfel vei intra în derapaj, i ar la viteze mari, chiar și de 80-90 km/h, vei ieși în
decor.
Nu frâna brusc. Pare contraintuitiv, dar aplicarea frânelor la viteze mari, de peste 130
km/h, vă avea drept efect destabilizarea mașinii, iar ăsta e ultimul lucru pe care îl vrei. Evident,
dacă în fața ta sunt niște obstacole, poate nu vei avea de ales și vă trebui să frânezi treptat. Dar, în
lipsa lor, ia piciorul de pe frână!

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 37 Pune frână de motor. Dacă spațiul îți permite, scopul tău vă fi să reduci viteza mașinii
într-atât, încât să poți frâna în siguranță pentru a opri fără a derapa. Astfel că prima ta acțiune este
să iei piciorul de pe accelerație și să retrogradezi cât de re pede îți permite motorul.
Asigură -te că ai unde să oprești mașina. Nu te grăbi să oprești mașina în drum sau într –
un loc periculos. Trage de ea câțiva metri până ajungi într -un loc unde vei putea schimba roata în
condiții de siguranță. Viața ta e mai val oroasă decât eventualele stricăciuni cauzate de rularea pe
ce a mai rămas din anvelopă.

Pentru a evita pierderea controlului provocată de explozia unei envelope nu rula
niciodată cu viteze mai mari decât cele suportate de anvelopele în cauză, scrise cât se poate de
clar pe talonul anvelopei. De asemenea, respectați limita de viteze impuse de lege pentru fiecare
segment de drum pe care circulați. 13

13https://www.google.com/search?ei=_n9zXs21Msf4qwG1r634DA&q=explozia+unui+pneu+&oq=explozia+unui+p
neu+&gs_l=psy -ab.3..0j0i22i30.4810.4810..5110…0.2..0.99.99.1……0….1..gws –
wiz…….0i71.Qu3dcR 0uPvM&ved=0ahUKEwjNrLie3qboAhVH_CoKHbVXC88Q4dUDCAs&uact=5 18.03.2020ora
17

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 37
CAPITOLUL 2 Strategii didactice utilizate pentru o ședință teoretică

2.1. Definiția stra tegiei didactice.
Strategia reprezintă și în educație (ca și în alte științe) calea, modalitatea generală de
abordare, în acest caz a actului de predare -învățare, pe durata unor activități, pentru atingerea
unei finalități (scop, obiectiv). În această ac cepție strategia are sensul unui model general de lucru
(de activitate).
Pentru prima dată, conceptul de strategie a pătruns în aria învățământului din domeniul
militar, preluând și o parte din particularitățile explicative din spațiul inițial de d efinire: „strategia
este arta celui care conduce o forță militară către victoria finala”.
Așa cum orice comandant, înainte de a -și lansa trupele în atac, își structurează o
anumită tactică de luptă, studiază condițiile și factorii de teren (ansamblul vari abilelor care intră
în joc în obținerea victoriei), elaborează soluții diferite (optând pentru aceea care este mai
pertinentă) și are în vedere aspecte de tip anticipativ, tot așa, cadrul didactic intreprinde seturi de
activități și comportamente asemanato are la nivelul procesului de instruire, orientând în final
initiațiva didactică spre maximum de rezultate educaționale.
Analiza resurselor, a condițiilor, a factorilor educaționali care pot maximaliza rezultatele
instructiv -educative constituie demersuri necesare pentru cristalizarea unei autentice strategii
educaționale.
Componente ale strategiei didactice:
– sistemul formelor de organizare și desfasurare a activității educaționale;
– sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor și procedeelor didac tice;
– sistemul mijloacelor de învățământ, respectiv a resurselor utilizate și stemul obiectivelor
operaționale
Tipuri de strategii didactice:
1 strategii inductive, al căror demers didactic este de la particular la general;
2 strategii deductive ( invers faț ă de cele inductive) : general – particular, legi sau
principii -concretizarea lor în exemple;
3 strategii analogice – predarea și învățarea se desfășoară cu ajutorul modelelor
4 strategii transductive cum sunt explicațiile prin metafore;

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 37 5 strategii mixte: indu ctiv-deductive și deductiv -inductive;
6 strategii algoritmice: explicativ -demonstrative, intuitive, expozitive, imitative,
programate și algoritmice propriu -zise;
7 strategii euristice – de elaborare a cunoștințelor prin efort propriu de gândire,
folosind pr oblematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul
euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, având ca efect stimularea
creativității.
Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare și învățare
(informative și activ -participative, de studiu individual, de verificare și evaluare). Strategia nu se
confundă cu metoda sau cu metodologia didactică. Metoda vizează o activitate de predare –
învațare -evaluare. Strategia vizează procesul de instruire în ansambl u și nu o secvență de
instruire.

2.2.Metode de învățământ.
Sunt acele căi prin care elevii ajung, în procesul de învățământ, sub coordonarea
educatorilor, la dobândirea de cunostințe, deprinderi, la dezvoltarea capacităților intelectuale și la
valorifica rea aptitudinilor specifice.
Metoda – un plan de acțiune, o succesiune de operații realizate în vederea atingerii unui
scop.
Funcții ale metodelor de invățământ:
– cognitivă – de dirijare a cunoașterii în scopul insusirii unor cunoștiințe;
– normativă – aspecte metodologice, respectiv, modul cum să predea profesorul și cum să
învețe elevul;
– moțivatională – de stimulare a interesului cognitiv, de susținere a procesului de învățare;
– formativ -educativ -compensatorie – de exersare, antrenare și dezvoltare a procese lor
psihice.
Caracteristici ale metodelor didactice:
1 sunt demersuri teoretico -acționale executive de predare – învatare care asigură
derularea și finalizarea eficientă a procesului instructiv – educativ;
2 sunt în același timp demersuri investigative (d e cunoaștere stiințifică), de documentare
și experimental -aplicative contribuind la dezvoltarea teoriei și practicii pedagogice; 14

14 Cucos.C. (2006 p.90)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
23 din 37 3 cuprind și dinamizează elemente pedagogice teoretice;
4 se elaborează și implementează corelat cu:
– gradul și profil ul învățământului;
– cu specificul disciplinei de învățământ;
– cu natura și specificul activităților didactice ;
– cu nivelul de pregătire al celor care învață.
5 se elaborează și se aplica în strânsă legătura cu celelalte componente ale procesului de
învățământ;
6 se elaborează și se aplică în funcție de particularitățile de vârsta si individuale ale
agenților actului pedagogic;
7 contribuie la realizarea obiectivelor didactice;
8 au caracter dinamic (elimină "uzurile morale" și adoptă noul, sunt desc hise
perfecționarilor);
9 contribuie la realizarea eficientă a predării -învățării (unele servesc în mai mare măsură
muncii profesorului, în predare, altele servesc mai ales elevului, învățării);
10 sunt eficiente dacă profesorul le combină și foloșest e adecvat și creator.
Clasificări ale metodelor de învățământ:
1. din punct de vedere istoric:
a) metode clasice sau tradiționale:
– expunerea;
– conversația;
– exercițiul;
– demonstrația.
b) metode de dată mai recenta sau modern:
– problematizarea;
– expunerea însoțită de mijloace tehnice;
– modelarea;
– algoritmizarea;
– instruirea programată.
2. in functie de modalitatea principală de prezentare a cunoștințelor:
a) metode verbale – bazate pe cuvantul scris sau rostit;

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
24 din 37 b) metode intuitive – bazat e pe observarea directă, concret -senzorială a obiectelor și
fenomenelor realității sau a substitutelor acestora;
3. după gradul de angajare a elevilor la lecție:
a) metode expozitive sau passive, pun accent pe memoria reproductivă și ascultarea
pasivă;
b) metode activ -participative – favorizează activitatea de explorare personală și
interacțiunea cu ceilalți colegi.
4. după forma de organizare a muncii:
a) metode individuale – adresate fiecarui elev în parte;
b) metode de predare -învățare în grupuri de el evi (omogene sau eterogene);
c) metode frontale – aplicate în activitățile cu întregul efectiv al clasei;
d) metode combinate – alternări/îmbinări între variantele de mai sus.
5. după funcția didactică principală:
a) metode de predare și comunicare;
b) metode de fixare și consolidare;
c) metode de verificare și apreciere a rezultatelor activității școlare.
6. in funcție de axa învățare – prin receptare (învățare mecanică) – prin învățare prin descoperire
(învățare conștientă):
a) metode bazate pe învăța rea prin receptare:
– expunerea;
– demonstrația cu caracter expozitiv.
b) metode care aparțin preponderent descoperirii dirijate:
– conversația euristică
– observația dirijată
– instruirea programată 15
– studiul de caz etc.
c) metode de descoperire propriu -zisă:
– observarea independentă
– exercițiul euristic
– rezolvarea de probleme etc.

15Cucos.C. (2006 p. 102)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
25 din 37 2.3. Procedee didactice.
Procedeele didactice reprezint ă operațiile subordonate acțiunii declanșate la nivelul
metodei de instruire propusă de profesor și adopta ta de elev. Ele includ "tehnici mai limitate de
acțiune" care "contribuie la practicarea unei metode" în diferite condiții și situații concrete.
Definirea operațională a conceptului evidentiază faptul că procedeul constituie "o
componentă sau chiar o parti cularizare a metodei", care condiționează din interior sau din
exterior calitatea acesteia, din interior, prin capacitatea de reordonare a operațiilor în cadrul
acțiunii declanșate la nivelul metodei, din exterior, prin preluarea unor responsabilități ale
metodei în situația în care aceasta întră într -un anumit impas sau blocaj pedagogic.
Relația procedeu -metoda didactică angajează un ansamblu de interacțiuni de mare
mobilitate operațională, dependentă de evoluția concretă a activității de predare -învățare –
evaluare. Astfel, o metoda poate deveni imediat procedeu, la fel cum un procedeu poate fi
convertit în metoda atunci când desfașurarea acțiunii didactice o impune.
De exemplu, metoda exercițiului, propusă inițial de profesorul de limbi straine, devine
procedeu în cadrul metodei conversației în momentul în care clasa de elevi realizează stăpânirea
deplină a materiei.
Invers, profesorul poate renunța la metoda conversației, proiectată inițial, în cazul
constatării unor probleme care solicită promovarea exer cițiului de la statutul de procedeu didactic
ia cel de metoda didactică, determinantă pentru desfășurarea cu succes a activității de predare –
învățare -evaluare.
Majoritatea metodelor de instruire au capacitatea de a funcționa ca procedee didactice
convertib ile în metode, pe parcursul desfășurării activității de predare -învățare -evaluare.
Exercitiul este, din acest punct de vedere, un procedeu cu mari resurse pedagogice.
El trebuie inclus în structura oricărei metode datorită, posibilităților sale de promov are
imediată la conducerea acțiunii didactice, ca metoda efectivă de predare -învățare -evaluare.
Practic fiecare metodă are capacitatea de convertire rapidă a statutului sau funcțional, la
nivelul unui procedeu didactic cu resurse operaționale active în int eriorul acțiunii declanșate.
Asemenea resurse sunt evidente mai ales în cazul urmatoarelor metode:
– conversația, munca cu manualul, reflecția (din categora metodelor în care predomină
acțiunea de comunicare);
– observarea, demonstrația (din categoria me todelor în care predomină acțiunea de
cercetare);

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
26 din 37 – lucrările practice, jocul (din categoria metodelor în care predomină acțiunea practică,
operațională);
– instruirea asistată pe calculator (din categoria metodelor în care predomină programarea
specială a instruirii).
Pe de altă parte, este semnalată "intersanjabilitatea metoda -procedeu", evidentă la nivelul
sistemului metodelor de instruire, prin numeroase exemple de cupluri care contribuie astfel la
realizarea obiectivelor activității didactice:
– demo nstrația, procedeu în cadrul metodei explicației; explicația, procedeu în cadrul
metodei demonstrației;
– problematizarea, procedeu în cadrul metodei conversației; conversația, procedeu în
cadrul metodei problematizării.
Asemenea raporturi de convertire p otențială între metoda și procedeu – existente, în
diferite variante la nivelul sistemului de metode didactice, pe verticala și orizontala acestuia
probează deschiderea și mobilitatea deosebită a discursului metodologic propriu activitații de
predare -învăț are-evaluare.
Această deschidere și mobilitate susține caracterul plurifuncțional al procedeelor didactice
care marchează definitoriu "operațiile prin care se realizează efectiv acțiunea metodei"

2.4. Mijloace de învățământ.
Prin mijloace de învățământ î nțelegem un ansamblu de resurse sau instrumente materiale
și tehnice, produse, adaptate ori selectate în vederea îndeplinirii sarcinilor instructiv -educative ale
procesului de învățământ. Ele sunt investite de la început cu un anumit potențial pedagogic, c u
funcții specifice, ceea ce le deosebește de celelalte materiale ce intră în dotarea școlii.
Mijloacele de învățământ facilitează transmiterea unor cunoștințe, formarea și
consolidarea unor priceperi și deprinderi, evaluarea unor achiziții, realizarea u nor aplicații
practice în cadrul lecțiilor sau altor forme de organizare a procesului de învățământ. 16
În calitate de instrumente de acțiune sau purtătoare de informație, mijloacele de
învățământ intervin direct în procesul de instruire, sprijinind și ampl ificând eforturile de predare
ale profesorului și pe cele de învățare ale elevilor.
Mijloacele de învățământ sunt foarte utile în activitatea didactică, deoarece au ca efect
atenuarea verbalismului predării, depășirea formalismului, impunerea unui învățămâ nt activ și

16 Cucos.C. (2006 p. 123)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
27 din 37 concret, practic, legat de cerințele și realitățile vieții. Elevii sunt puși în contact cu obiectele și
fenomenele greu accesibile perceperii directe, cu aspecte ale realității rare sau greu sesizabile,
care nu pot fi deslușite decât prin prelu crări realizate cu ajutorul aparaturii tehnice sau a unor
instrumente speciale.
Funcțiile mijloacelor de învățământ sunt:
– informativă – de facilitare a transmiterii unor informații, a unor cunoștințe teoretice;
– formativă – de familiarizare a elevilor c u mânuirea, selectarea unor instrumente, de solicitare a
operațiilor gândirii, de stimulare a căutării și cercetării, de dezvoltare a imaginației și creativității
elevilor;
– estetică – de transmitere a diverse materiale estetice care ar fi inaccesibile în alte condiții
(fotografii, diapozitive, secvențe de film, grafică);
De orientare a intereselor școlare și profesionale ale elevilor – de clarificare a opțiunilor,
de stabilizare a acestora, chiar de cristalizare a unor drumuri profesionale;
De școlarizare la distanță – prin programe TV sau prin documente computerizate, care
acoperă necesitățile unor categorii ale populației, cu trebuințe specifice de instruire și educare
(însușirea scris -cititului, a unei limbi străine, educația părinților etc.).
Există te ndința de a pune semnul egalității între tehnologia didactică și mijloacele tehnice
de instruire: aparate, instalații, calculatorul, camera de luat vederi etc. Acestea din urmă, oricât de
performante ar fi, sunt inutilizabile în lipsa unor produse intelect uale. Ele nu reprezintă decât
suportul tehnic pe care îl vor folosi profesorii pentru a realiza ceea ce au gândit și planificat în
procesul de învățământ.
Pentru a pune de acord ritmul lent, uniform al modificărilor din domeniul educației cu
ritmul contin uu și accelerat al schimbărilor ce se petrec în viață,
Gaston Berger observa că este necesar a dota învățământul cu mijloace tehnice similare cu cele
care se utilizează în afara școlii.
Pregătirea psihopedagogică și metodică a cadrelor didactice are în ve dere mai mult o
inițiere în metodele de predare și mai puțin în modalitățile de utilizare a mijloacelor tehnice de
instruire. Un program de formare inițială a cadrelor didactice în privința metodologiei utilizării
mijloacelor tehnice de instruire trebuie s ă cuprindă familiarizarea cu acestea și exersarea în
tehnica mânuirii lor. Se impune formarea unor abilități de mânuire a aparatelor, pentru a preveni
apariția greșelilor frecvent întâlnite :

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
28 din 37 – erori de punere în funcțiune/oprire a aparatelor, datorită nec unoașterii operațiilor și
succesiunii lor;
– cauzarea unor defecțiuni la aparate și a unor timpi de stagnare în activitate;
– greutatea comutării atenției de la activitatea cu mijloacele tehnice la conținutul logic al
lecției;
– stângăcie în utilizarea com entariului vorbit care însoțește imaginile proiectate;
– suprapunerea nepotrivită a comentariului vorbit cu imaginea vizuală, în cazul în care
imaginea este suficient de relevantă sau, alteori, lipsa comentariului, atunci când imaginile
nu sunt suficient de explicite.
Întâmpinând dificultăți ca cele menționate, profesorii tind uneori să limiteze activitățile cu
elevii la procedee tradiționale, mai ales expozitive.
Sistemul mijloacelor de învățământ
Ordonate după funcția pedagogică pe care o îndeplinesc c u precădere, aceste mijloace pot
fi grupate astfel:
Mijloace informativ – demonstrative, ce reprezintă surse de informație, pot servi la
transmiterea unei informații noi, la exemplificarea sau ilustrarea noțiunilor, la concretizarea
ideilor. După forma și gradul de apropiere sau depărtare de experiența concretă a învățării,
acestea pot fi împărțite în:
– materiale intuitive naturale, reale, de tipul diferitelor specimene reținute din mediul
înconjurător: colecții de plante, de insecte, de minerale, de roci, metale, preparate pentru
microscop, obiecte tehnice, instrumente, aparate, unelte, mașini etc.
– substitute tridimensionale ale realității, adică obiecte elaborate sau construite special în
scopuri didactice, care imită, reproduc sau reconstituie obiecte și fenomene reale,
făcându -le accesibile observării (obiecte îndepărtate în timp și spațiu, cu dimensiuni foarte mari
sau foarte mici, cu o evoluție îndelungată în timp sau foarte rapidă, inaccesibilă simțurilor umane
în condiții normale).
Din această cat egorie fac parte: mulaje, machete, corpuri geometrice, globul terestru,
forme de relief miniaturizate, aparate și mașini cu piese demontabile etc. 17
Substitute bidimensionale ale realității, adică materiale sau reprezentări figurative, ce
redau imaginea ob iectelor reale. Din această categorie fac parte: ilustrații, fotografii, albume,
tablouri, desene, documente, atlase, planșe, reproduceri de artă, imagini audio -vizuale obținute

17 Cucos.C. (2006 p. 129)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
29 din 37 prin proiecția de diapozitive, diafilme, folii transparente, filme, emisiuni d e televiziune,
înregistrări audio.
Perceperea acestor imagini este de regulă însoțită de trăirea unor impresii, a unor stări
afectiv -emoționale favorabile receptării cu interes și curiozitate a celor explicate de profesor.
Aceste mijloace introduc o notă de varietate în activitatea didactică, ajutând la prevenirea
oboselii și plictiselii, la redresarea atenției atunci când aceasta slăbește.
Reprezentări simbolice, care concentrează o mare cantitate de informație și simbolizează
date reale, raporturi, prop orții, cantități. Din această categorie fac parte: reprezentări grafice,
scheme, desene pe tablă, formule matematice, note muzicale, numere, cuvinte scrise și orale etc.
Cu cât elevii vor stăpâni mai bine asemenea simboluri, cu atât vor putea să se ridice mai
repede de la concret la nivelul superior al cunoașterii abstracțiunilor, la sesizarea esențialului, dar
vor putea parcurge și drumul invers, al concretizării, al ilustrării prin exemple concrete a
simbolisticii.
Mijloace de exersare și formare a deprin derilor, care asigură efectuarea experiențelor,
exersarea diferitelor operații intelectuale, practice, tehnice, artistice, deprinderea exprimării
corecte. Din această categorie fac parte diferite tipuri de jocuri de construcții tehnice și de creație,
truse de piese demontabile, aparate și instrumente de laborator, aparate pentru educație fizică și
sport, instrumente muzicale etc.
Mijloace de raționalizare a timpului în cadrul lecțiilor: hărți de contur, șabloane, ștampile
didactice, fișe de lucru;
Mijloace de evaluare a rezultatelor învățării: teste, instalații complexe de testare și
verificare a cunoștințelor.
O parte din mijloacele didactice menționate devin utilizabile prin intermediul unei
aparaturi tehnice: epiproiector (pentru proiectarea imaginilor o pace, respectiv a ilustrațiilor,
fotografiilor, hărților), diaproiector (pentru proiectarea diapozitivelor), retroproiector (pentru folii
transparente), cineproiectorul (pentru peliculă cinematografică), video (pentru imagini
înregistrate cu camera de luat vederi), televizorul (pentru imagini televizate), casetofonul (pentru
înregistrări pe casete audio), calculatorul (pentru documente computerizate), videoproiectorul
(pentru afișarea documentelor computerizate) etc. Toate acestea alcătuiesc mijloacele tehn ice
audio – vizuale (hardul), iar utilizarea lor frecventă marchează acordarea învățământului la
evoluția tehnică a societății moderne.
Valențe psihopedagogice ale mijloacelor de învățământ

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
30 din 37 Crearea de către cadrul didactic a unor situații didactice favor abile pentru formarea
personalității elevilor impune optarea conștientă pentru unul sau altul dintre mijloacele de
învățământ aflate la dispoziția sa, ceea ce depinde în mare măsură de valențele psihopedagogice
ale acestor mijloace. Profesorul trebuie să a ibă în vedere câteva aspecte care îl vor ajuta să aleagă
cele mai potrivite mijloace de învățământ:
Evaluarea eficienței mijloacelor de învățământ. Aceasta se studiază în condiții
experimentale, iar rezultatele experimentelor indică modificările observate la elev din punct de
vedere al gradului de stăpânire a materiei, din punct de vedere motivațional, al activizării, al
aspectelor formative etc. S -a constatat însă că personalitatea și competența profesorului își pun
amprenta asupra eficienței oricărui mijl oc de învățământ.
Funcția mediatoare a mijloacelor de învățământ. Instrumentele pedagogice se interpun
între logica științei și logica elevului, facilitează comunicarea dintre profesor și elev, dezvoltând
capacitatea celui din urmă de a înțelege realitatea și de a acționa adecvat asupra ei.
Valoarea pedagogică a mijloacelor tehnice de învățământ. Modul de transmitere a
cunoștințelor, de mediere a achiziționării și a operaționalizării lor trebuie urmărit și sub aspectul
randamentului școlar așteptat. Valoar ea pedagogică a mijloacelor didactice este condiționată de
următorii factori:
– nivelul motivației școlare și al cunoștințelor anterioare necesare asimilării noilor
cunoștințe;
– capacitatea de învățare și inteligența generală a elevilor;
– caracterul acti v al predării – învățării;
– verificarea activității mentale a elevului, asigurarea conexiunii inverse, a repetiției și
a exersării.
Alegerea mijloacelor de învățământ specifice. Alegerea mijlocului de învățământ adecvat
realizării obiectivelor propuse, la o clasă de elevi cu anumite particularități de vârstă și
individuale, presupune cunoașterea mecanismelor interne, psihologice ale tipului de învățare care
intervine în condițiile folosirii mijloacelor de învățământ. 18

18 Cucos.C. (2006 p. 141)

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
31 din 37
Concluzii .
Prezentul proiect e ste structurat pe două capitole . Capitolul unu cuprinde obiectivele
teoretice și practice ale unei bune atitudini de reactie în fața situațiilor de urgență, rolul
manevrelor de urgență. Manevra de evitare , frânarea de urgență , controlul vehiculului după o
ieșire de pe drum , defectarea sistemului de frânare , și explozia unui pneu .
Capitolul doi conține strategii didactice utilizate pentru o ședință teoretică.
Ca și contribuții proprii am întocmit un proiect didact și am realizat o planșe A0.
Cunoașterea reglementărilor privind circulația pe drumurile publice trebuie să reprezinte o
obligație morală, izvorâtă din conștientizarea necesității respectării acestora întocmai. Acest
aspect pune în evidență faptul că nu teama de a fi sancționat trebuie să dictez e atitudinea în trafic.
Este necesar ca toți conducătorii auto să își împrospăteze periodic cunoștințele referitoare
la prevederile legale și chiar să rezolve chestionare în domeniu pentru a se asigura de cunoașterea
problematicii.
Cunoașterea normelor de conduită preventivă presupune însușirea acestora și repetarea la
nevoie, vizionarea sau audierea emisiunilor cu o astfel de tematică sau participarea la diverse
acțiuni în domeniu.
Perfecționarea tehnicilor de conducere are loc mai ales atunci când o perso ană conduce
zilnic și are pauze cât mai mici în conducere. Unele studii pun în evidență faptul că un
conducător auto trebuie să parcurgă circa o sută de mii de kilometrii, într -un număr mic de ani, în
condiții diverse de drum, timp, anotimp, în localități și în afara acestora, pentru a dobândi o
experiență corespunzătoare în conducerea autovehiculului.

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
32 din 37 Bibliografiе.

1.Legislatie Rutiera, Mecanica, Prim Ajutor, Conduita Preventiva – Dan Teodorescu 2017 editura
SHIK
2. Noul Cod Rutier: Curs Legislatie Rutiera – A, B, BE Editura RADULESCU – Editia 2018
3. Noul Cod Rutier 2016 pe înțelesul tuturor editura Teora – Marius Stanculescu
4.https://www.arval.ro/ ro/blog/conduita -preventiva -cum-reactionam -trafic -situatii –
limita 04.01.2020ora22
5.https://dailydriven.ro/cum -sa-efectuezi -o-oprire -de-urgenta 02.02.2020ora21
6.https://sites.goog le.com/site/scoaladesoferitimisoarakrebs/conduita –
preventiva/derapajul16.03.2020ora14
7.https://dailydriven.ro/cam -ce-probleme -pot-aparea -la-sistemul-de-franare -al-autoturismului -tau
17.03.2020ora12
8.https://www.google.com/search?ei=_n9zXs21Msf4qwG1r634DA&q=explozia+unui+pneu+&o
q=explozia+unui+pneu+&gs_l=psy –
ab.3..0j0i22i30.4810.4810..5110…0.2..0.99.99.1……0….1..gws –
wiz……. 0i71.Qu3dcR0uPvM&ved=0ahUKEwjNrLie3qboAhVH_CoKHbVXC88Q4dUDCAs&u
act=5 18.03.2020ora17
9.https://dailydriven.ro/ce -trebuie -sa-stii-sistemul -de-franare 19.03.2020ora11
10.Cucos.C., ( 2006). Pеdagogiе, Iasi, Еditura Polirom

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
33 din 37 Anexa 1
ȘCOALA MILITARĂ DE MAIȘTRI MILITARI ȘI NECLASIFICAT
SUBOFIȚERI A FORȚELOR TERESTRE ”BASARAB I” Exemplar unic
APROB

PROIECT DIDACTIC

TEMA: Manevre de urgențe pentru ieșirea din situații periculoase ;
ȘEDINȚA : Obiectivele teoretice și practice ale unei bune atitudini de reacție în fața situațiiilor
de urgenț ă;
OBIECTIVE: Elevii trbuie să cunoască manevrele de urgență , frânarea de urgență, defectele
sistemului de frânare de asemenea explozia unui pneu.
DURATA: 50 minute;
LOCUL DE DESFĂȘURARE: Sală clasă;
FORMA DE ORGANIZARE: Lecție de transmitere a cunoștințel or;
METODE DIDACTICE: Expunere, convorbire;
MOD DE ORGANIZARE A LUCRULUI: Frontal;
ASIGURAREA MATERIALĂ: Planșe, laptop,videoproiector, prezentare Power Point.

DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE INDICAȚII
METODICE,
MATERIALE
SECVENȚA INTRODUCTIVĂ (5 ’)
– verific prezența, ținuta, asigurarea materială;
– verific modul de îndeplinire a sarcinilor didactice;
– verificarea cunoștințelor însușite anterior (dacă este cazul), a
nivelului de formare a priceperilor și deprinderilor sau a
modului de îndeplinire a sar cinilor de muncă independentă ;
– enunțarea temei, ședinței, a obiectivelor didactice și a
secvențelor de instruire.

Convorbire

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
34 din 37 SECVENȚA DE INSTRUIRE (40’)
1.1.CAPTAREA ATENȚIEI – intrebuințarea unor procedee
didactice ingenioase care asigură motivarea im ediata a
participanților si menținerea trează a atentiei până la
îndeplinirea obiectivelor operaționale propuse:
Ex.:procedeul soc, prezentarea situațiilor când vor fi
aplicate cunostințele ce urmează a fi prezentate etc.
1.2.ANUNȚAREA OBIECTIVELOR OPERAȚIONAL E –
modificările de comportament ce se vor obține la sfârșitul
secvenței de instruire: “ce vor ști” sau “ce vor ști să facă
elevii”.
– vizează conștientizarea necesității de a adera la actul
pedagogic (ex.: sa definească, să enumere, să monteze,
să explice.) .
1.3. REACTUALIZAREA CUNOȘTINȚELOR – se
reactualizează cunostințele însușite anterior care au legatură
cu noul conținut, în scopul asigurării continuității învățării
și pentru sporirea gradului de accesibilitate si temeinicie a
celor insușite. Ex.: intrebare -raspuns, rezolvări de probleme
etc.
1.4.TRANSMITEREA NOULUI CONȚINUT
1.5. DIRIJAREA INVAȚĂRII – aceste evenimente ale
invațării se produc, de regulă, concomitent,având afectat
cea mai mare parte din timpul destinat ședinței;
– prin utilizarea metodelor si procedeelo r didactice active,
respectând legiile si principiile învațământului, folosind
cele mai adecvate mijloace, cadrul didactic îi pune pe
elevii in situațiile cele mai favorabile îndeplinirii
obiectivelor operaționale.
1.6. OBȚINEREA PERFORMANȚEI – îndeplinirea
obiectivelor operaționale propuse (Ex.: rezolvarea de
situații probleme, etc.).

– problematizare,
videoproiector, tablă,
planș ă;

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
35 din 37 1.7.REALIZAREA FEED -BACK -ULUI: culegerea datelor si
informațiilor privind îndeplinirea obiectivelor propuse in
scopul reglării permanente a activității didactice. (Ex.:
întrebare -raspuns, exemple prezentate de elevi, rezolvarea
de probleme etc.).
1.8.EVALUAREA PERFORMANȚEI – se realizează de cele
mai multe ori concomitent cu realizarea feed -back -ului.
– vizeaza stabilirea gradului de îndeplinire a obiectivelor
operaționale.
1.9.INTENSIFICAREA RETENȚIEI – sublinierea esențialului,
a elementelor de bază, structurale, schematizarea,
sintetizarea în scopul întipăririi trainice a cunoștințelor,
concluzionarea de către cadrul didactic.
1.10. ASIGURAREA TRANSFERULUI – prezentarea
situațiilor când și cum vor fi aplicate in practica funcției
pentru care se pregatesc elevii sau alte categorii de
pregătire. (Ex.: rezolvări de probleme si situații -problemă,
exemplificări, jocuri distractive etc.).

SECVENȚA FINALĂ (5’)
– adunarea materialelor și a subunității (când este
cazul);
– verificarea armamentului si mijloacelor de marcare a
focului;
– desfașurarea bilanțului;
– reamintirea conținutului temei și ședinței;
– prezentarea bibliografiei;
– verificarea a 2-3 elevi asupra modului de însușire a
cunoștințelor predate;
– prezentarea modului de îndeplinire a obiectivelor
operaționale;
– evidențieri pozitive si negative;

Convorbire, expunere;

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
36 din 37 – aprecierea ordinii și disciplinei;
– sarcini de muncă independentă;
– deplasarea subunității la noul loc de instrucție (când este
cazul).

ÎNTOCMIT:
Elev Cosa Andreea -Maria

NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
37 din 37 Anexa 2
O situație în care vă fi nevoie să frânezi de urgenta este pentru
a evita acroșarea unui obiect pr ezent la nivelul carosabilului.
De exemplu, s -ar putea să fie vorba despre un anima l care sare
în fata mașinii sau despre un accident pe care nu îl observi decât în
ultima clipa. În acest caz este indicat să să virezi pentru a evita o
coliziune.

Indiferent de modalitatea sau de situația care impune
frânarea de urgenta, cel mai impo rtant lucru este să ramai calm.
Agitația inutila te poate împie dică să reacționezi în consecință
și să poți manageria situa ția în cel mai bun mod posibil.
Din aceasta cauza este indicat să verifici periodic starea
frânelor tale, pentru a te asigura de funcționarea lor în condiții
optime.
INTOCMIT ELEV: Cosa Andreea -Mari a