MANDATUL DE SECURIT ATE NAȚIONALĂ ȘI MANDATUL DE [611521]

Page 1
ROMÂNIA
ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII
,,MIHAI VITEAZUL”

Program master M.I.S.N

REFERAT LA DISCIPLINA ,, Managementul informațiilor. Legislație și
reglementare ’’

Tema: „ MANDATUL DE SECURIT ATE NAȚIONALĂ ȘI MANDATUL DE
SUPRAVEGHERE TEHNICĂ ‘ ’

AUTOR: VLADU CORNELIA

– BUCUREȘTI –
2017

Page 2
CUPRINS

Capitolul I . MANDATUL DE SECURITATE NAȚIONALĂ …………. …………………………. .3
Capitolul II. MANDATUL DE SUPRAVEGHERE TEHNICĂ ………… ………………….16
2.1. Noțiune și cadru l legal…… ………………………………………………………… …16
2.2. Propunerea de autorizare ……………………………………………………………..1 8
2.3. Supravegherea tehnică. Procedura de emitere a mandatului de supraveghere
tehnică ………… ……………………………………………………………………………….20
2.4.Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror………..21
2.5. Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică …………………22
2.6.Consemnarea activităților de supraveghere tehnică ……………………………..23
2.7. Prelungirea mandatului de supra veghere tehnică ……………………………….24
CONCLUZII…………………………………………………………………………………….25
Bibliografie…………………………………………………………………………………….26

Page 3
CAPITOLUL I
MANDATUL DE SECURITATE NAȚIONALĂ

În anul 1989 Departamentul Securității Statului a fost desf iințat, ca urmare a
mișcărilor revoluționare. În prima etapă s -a produs trecerea în componența Ministerului
Apărării Naționale, iar în a doua etapă, desființarea propriu -zisă în baza unui decret al
Consiliului Frontului Salvării Naționale. Rolul de a înfii nța un nou serviciu cu competențe
de informații a revenit Consiliului Provizoriu de Uniune Națională care, la 26 martie
1990, în baza Decretului nr. 181, a înființat Serviciul Român de Informații. Scopul
înființării acestui organism a fost acela de a „obți ne date și informații referitoare la
activitatea serviciilor de spionaj, a organizațiilor extremist – teroriste îndreptate
împotriva României, a elementelor cu intenții de a organiza și desfășura acțiuni de
diversiune și atentat, de subminare a economiei n aționale, de destabilizare a ordinii de
drept”.
Potrivit acestor reglementări, Serviciului Român de Informații i -au fost atribuite
competențe în contracararea spionajului, a terorismului internațional, a extremismului
de stânga sau de dreapta, pe ntru prevenirea acțiunilor destabilizatoare, de orice fel, în
raport cu ordinea constituțională stabilită de Parlament.
Securitate națională se poate defini, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr.
51/1991 , ca fiind ,, starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și
politică ce se impune a fi realizată pentru a se asigura: existența și dezvoltarea statului
național român, ca stat suveran, independent, unitar și indivizibil; menținerea ordinii
constituționale; realizar ea climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și
îndatoririlor fundamentale prevăzute de Constituție ‘’.
Un aspect important al cadrului normativ este cel referitor la modalitățile de
realizare a securității naționale, și anum e prin cunoașterea, prevenirea și înlăturarea
amenințărilor interne sau externe, care pot aduce atingere valorilor de securitate
națională menționate anterior, acțiuni care compun aparatul complex al activității de
informații pentru realizarea securității naționale.
În limbaj strict juridic vorbim despre restrângerea temporară a exercițiului unor
drepturi sau libertăți fundamentale în activitatea de informații pentru realizareasecurității

Page 4
naționale.
Politica legislativă a statului român are în vedere faptul că securitatea națională a
României trebuie să se realizeze în condițiile respectării depline a drepturilor și
libertăților fundamentale ale cetățenilor, exercițiul acestora putând fi restrâns temporar
doar în cazuri cu totul excepționale , strict reglementate de lege.
Una dintre situațiile pentru care, prin art. 53 și prin alte prevederi ale Constituției
României, se permite restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi sau libertăți
fundamentale, o constituie apărarea secur ității naționale.
ART. 53 CONSTITUȚ IE
Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și
numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a
sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea
instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru
ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Res trângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într -o societate
democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat -o, să fie
aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a
libertății.
Cadrul normativ în vigoare care asigură aplicarea acestor drepturi constă în
Legea nr. 51/1991 și Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului .
Articolele 14 – 20 din Legea nr. 51/199 1 privind securitatea națională a României
se coroborează, în cazul amenințărilor la adresa securității naționale generate de
infracțiunile de terorism, cu art. 20 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și
combaterea terorismului , care se aplică în mod corespunzător, aceste legi conțin ând
dispoziții exprese prin care se instituie obligații și garanții menite să asigure respectarea
și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale în activitatea de informații pentru
realizarea securității naționale.
LEGEA NR. 51/1991 privind securitat ea națională a României
ART. 14

Page 5
(1) Activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea
exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului se efectuează
numai în situațiile în care:
a) nu există alte posibilități ori sunt posi bilități limitate pentru cunoașterea,
prevenirea sau contracararea riscurilor ori amenințărilor la adresa securității
naționale;
b) acestea sunt necesare și proporționale, date fiind circumstanțele situației
concrete;
c) a fost obținută autorizația prevăzută de lege.
(2) Activitățile specifice prevăzute la alin. (1) pot consta în:
a) interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, efectuate sub orice
formă;
b) căutarea unor informații, documente sau înscrisuri pentru a căror obținere este
necesar accesul într -un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect;
c) ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui,
extragerea informațiilor pe care acesta le conține, precum și înregistrarea,
copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee;
d) instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au fost
depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori
constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în orice
mod în locuri private;
e) localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin GPS sau prin alte mijloace
tehnice de supraveghere;
f) interceptarea trimiterilor poștale, ridicarea și repunerea la loc a acestora,
examinarea lor, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, precum și
înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee;
g) obținerea de informații privind tranzacțiile financiare sau datele financiare ale
unei persoane, în condițiile legii.
ART. 15
(1) Propunerea de autorizare a unor activități specifice din cele prevăzute la art. 14
alin. (2) se formulează în scris și trebuie să cuprindă:

Page 6
a) numele și funcția persoanei care formulează propunerea;
b) data și locul emiterii propunerii;
c) date sau informații din care să rezulte existența u nei amenințări la adresa
securității naționale, prin prezentarea faptelor și circumstanțelor pe care se
întemeiază propunerea;
d) motivația pentru care se impun activități specifice;
e) categoriile de activități pentru care se propune solicitarea autorizării;
f) dacă este necesară încuviințarea pătrunderii în spații private pentru desfășurarea
de activități specifice;
g) perioada pentru care se propune solicitarea autorizării;
h) identitatea persoanei supusă măsurii, dacă aceasta este cunoscută;
i) locul unde urmează a fi executate activitățile propuse, dacă acesta este
cunoscut.
(2) Propunerea se înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție și este examinată sub aspectul legalității și temeiniciei, în
termen de 24 de or e de la înregistrare ori de îndată în cazurile urgente, de procurori
anume desemnați de acesta.
(3) Dacă apreciază că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin
ordonanță motivată, comunicând aceasta de îndată organului care a formulat -o.
(4) Dacă se apreciază că propunerea este întemeiată și sunt întrunite condițiile
prevăzute de lege, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție sau înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris președintelu i Înaltei Curți
de Casație și Justiție autorizarea activităților propuse.
(5) Solicitarea trebuie să cuprindă datele menționate la alin. (1).
(6) Solicitarea este examinată, de urgență, în camera de consiliu de unul din
judecătorii anume desemnați de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(7) În cazul în care judecătorul, examinând solicitarea, apreciază că nu sunt
suficiente informații, solicită suplimentarea de îndată, în scris, a argumentelor
prezentate.
ART. 16

Page 7
În cazul s olicitării prelungirii autorizării, cererea se întocmește potrivit art. 15 , care se
aplică în mod corespunzător, la care se adaugă solicitarea de prelungire a autorizării,
cu prezentarea motivelor ce justifică prelungirea.
ART. 17
(1) În cazul în care jude cătorul constată că solicitarea este justificată și activitățile se
impun în condițiile art. 14 alin. (1), dispune autorizarea, prin încheiere motivată,
care trebuie să cuprindă:
a) denumirea instanței, data, ora și locul emiterii;
b) date și informații din care să rezulte existența unei amenințări la adresa
securității naționale, prin prezentarea faptelor și circumstanțelor care justifică
măsura;
c) activitățile specifice autorizate, dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (2);
d) identitatea persoanei care este afec tată de activitățile specifice, prin
restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, dacă aceasta este
cunoscută;
e) organele care efectuează activitățile autorizate;
f) persoanele fizice sau juridice care au obligația de a acorda sprijin la executarea
activităților autorizate;
g) precizarea locului sau a localităților în care se vor desfășura activitățile
autorizate, dacă acestea sunt cunoscute;
h) durata de valabilitate a autorizației.
(2) Judecătorul emite, totodată, un mandat cuprinzând elementele prevăz ute la alin.
(1) lit. a) și c) – h).
(3) În situațiile în care este necesar să se autorizeze noi activități decât cele inițiale,
desfășurarea acestora în alte locuri sau localități, dacă sunt cunoscute, ori atunci când
au intervenit schimbări ale numer elor de apel, mandatul inițial se completează în mod
corespunzător, cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 15 .
(4) Durata de valabilitate a autorizării activităților este cea necesară pentru
desfășurarea acestora, dar nu mai mult de 6 luni. Autoriza rea poate fi prelungită în
aceleași condiții, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăși 3
luni. Durata maximă a autorizărilor cu privire la aceleași date și informații din care să

Page 8
rezulte existența unei amenințări la adresa sec urității naționale este de doi ani.
Activitățile specifice încetează înainte de expirarea duratei pentru care au fost
autorizate, îndată ce au încetat motivele care le -au justificat.
ART. 18
(1) În cazul în care judecătorul constată că cererea nu e ste justificată, o respinge prin
încheiere motivată. Încheierea este definitivă.
(2) O nouă autorizație cu privire la aceeași persoană poate fi solicitată și emisă
numai dacă cererea se bazează pe noi date și informații și cu respectarea prevederilor
art. 15 – 17.
ART. 19
(1) Atunci când întârzierea obținerii autorizării ar prejudicia grav finalitatea activităților
specifice necesare, acestea se pot efectua cu autorizarea procurorului, pe o durată de
maximum 48 de ore, urmând ca autorizarea jude cătorului să fie solicitată de îndată ce
există posibilitatea, dar nu mai târziu de expirarea acestui termen. Judecătorul se
pronunță asupra cererii de îndată.
(2) În cazul în care judecătorul apreciază că se impune continuarea activităților
prevăzute la alin. (1), dispozițiile art. 15 – 17 se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă judecătorul apreciază că nu se mai impune continuarea activităților
prevăzute la alin. (1), confirmă efectuarea acestora și păstrarea materialelor obținute
sau, după caz, dispune încetarea de îndată a acestora și distrugerea materialelor
obținute, în termen de maximum 7 zile. O copie a procesului -verbal privind distrugerea
se transmite judecătorului.
ART. 20
(1) Persoanele care solicită autorizarea, autorizează, pun în executare sau sprijină
punerea în executare a autorizării beneficiază de protecția legii și sunt obligate să
păstreze secretul asupra datelor și informațiilor de care iau cunoștință cu acest prilej și
să respecte prevederile legale privind protecția in formațiilor clasificate.
(2) Organele care pun în executare activitățile autorizate sunt obligate să le întrerupă
de îndată atunci când temeiurile care le -au justificat au încetat și să îl informeze despre
aceasta pe procurorul general al Parchetului d e pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Page 9
informează Înalta Curte de Casație și Justiție despre întreruperea activităților autorizate
atunci când temeiurile care le -au justificat au încetat.
(3) Aceleași organe au obligația să îl informeze în scris pe procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție despre rezultatul activităților
autorizate prin mandat și despre măsurile luate, confo rm legii.
(4) Procedura de autorizare a activităților specifice, precum și desfășurarea
activităților autorizate se fac cu respectarea prevederilor legale privind protecția
informațiilor clasificate.
LEGEA 353/2004
Măsuri privind desfășurarea unor act ivități în scopul culegerii de informații
ART. 20
Amenințările la adresa securității naționale a României în ceea ce privește
infracțiunile prevăzute în prezenta lege constituie temeiul legal pentru organele de stat
cu atribuții în domeniul securit ății naționale să solicite autorizarea efectuării unor
activități specifice culegerii de informații, potrivit procedurii prevăzute în Legea nr.
51/1991 privind siguranța națională a României, care se aplică în mod corespunzător .
Este interzisă în mod expres urmărirea sub aspect informativ a vreunei persoane
pentru:
– exprimarea liberă a opiniilor sale politice,
– imixtiunea în viața sa particulară, în familia sa, în domiciliul sau proprietățile sale,
ori în corespondență sau comunicații,
– atingerea onoarei sau a reputației, dacă nu săvârșește vreuna din faptele ce
constituie, potrivit legii, o amenințare la adresa securității naționale.
Per a contrario, săvârșirea unor asemenea amenințări de către o anumită sau
anumite persoane, îndreptățește statul ca, prin instituțiile sale specializate, să ia măsuri
adecvate de apărare, inclusiv cu efecte restrictive temporare asupra exercițiului
drepturilor menționate, dar numai cu respectarea normelor imperative impuse de lege.
Deși legea nu precizeaz ă în mod explicit, constatarea existenței unor asemenea
amenințări este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru a se opera în mod
direct, nemijlocit, măsuri restrictive, pentru care trebuie îndeplinite și alte condiții pe care
legea le prevede în mod expres.

Page
10
O ultimă precizare cu caracter general se referă la faptul că metodele și
mijloacele de obținere a informațiilor necesare securității naționale nu trebuie să lezeze
drepturile sau libertățile fundamentale ale cetățenilor, viața part iculară, onoarea sau
reputația lor, ori să îi supună la îngrădiri ilegale.
Aceste dispoziții sunt imperative și nu permit niciun fel de excepție, ceea ce
înseamnă că: organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale trebuie să
folosească doar metode și mijloace statuate prin norme interne și oficiale în materia
securității naționale; sub nici o formă, aceste metode și mijloace nu trebuie folosite în
modalități care să afecteze drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în afara
cadrului normativ de excepție.
Nerespectarea acestor cerințe îndreptățește persoana lezată să se adreseze
instanțelor competente, iar cei vinovați răspund civil, administrativ sau penal, după caz.
Aplicarea dispozițiilor co nstituționale referitoare la restrângerea temporară a
exercițiului unor drepturi pentru apărarea securității naționale se face prin intermediul
prevederilor Legii nr. 51/1991, care stabilește expres și limitativ sfera și scopul actelor
sau măsurilor ce pot avea asemenea consecințe, condițiile în care pot fi efectuate și
conținutul concret al documentelor ce materializează demersurile necesare efectuării
lor.
Activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea
temporară a ex ercițiului unor drepturi pentru apărarea securității naționale sunt:
a) interceptarea și înregistrarea comunicațiilor electronice, efectuate sub orice
formă;
b) căutarea unor informații, documente sau înscrisuri pentru a căror obținere este
necesar accesul înt r-un loc, la un obiect ori deschiderea unui obiect;
c) ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui,
extragerea informațiilor pe care acesta le conține, precum si înregistrarea,
copierea sau obținerea de extrase prin orice procede e;
d) instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au fost
depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte mijloace tehnice ori
constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice sau efectuate în oric e
mod in locuri private;

Page
11
e) localizarea, urmărirea și obținerea de informații prin GPS sau prin alte mijloace
tehnice de supraveghere;
f) interceptarea trimiterilor poștale, ridicarea și repunerea la loc a acestora,
examinarea lor, extragerea informațiilor pe ca re acestea le conțin, precum și
înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee;
g) obținerea de informații privind tranzacțiile financiare sau datele financiare ale
unei persoane, in conditiile legii” (Art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/19 91).
În ceea ce privește natura juridică a acestor acte, trebuie să constatăm că ele se
circumscriu normelor dreptului administrativ, fiind acte administrative realizate în regim
de putere publică și cu un pronunțat caracter preventiv.
Condițiile în care pot fi efectuate activitățile ce au ca scop culegerea de informații
și care, prin natura lor, au incidențe asupra drepturilor și libertăților fundamentale țin de:
– existența unei amenințări la adresa securității naționale;
– solicitarea și obținerea mandatului de securitate națională prevăzut de lege;
– justificarea temeinică a cazurilor pentru care se respect mandatul respective .
Stările de fapt prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1991 sunt denumite amenințări la
adresa securității n aționale și constituie temeiul legal al inițierii demersurilor pentru
obținerea mandatului de securitate națională pentru efectuarea unor acte care au ca
respec și legitimează restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi sau libertăți
fundamentale, respectiv :
a) planurile și acțiunile care vizează suprimarea sau știrbirea suveranității, unității,
independenței sau indivizibilității statului român;
b) acțiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra țării
sau de război civil, înle snirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere
străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvârși oricare din
aceste fapte;
c) trădarea prin ajutarea inamicului;
d) acțiunile armate sau orice alte acțiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de
stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori
agenților acestora, procurarea ori deținerea ilegală de documente sau date

Page
12
secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori
agenților acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum și divulgarea
secretelor de stat sau neglijența în păstrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță
a instituțiilor dem ocratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și
libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității
de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și actele de distrugere,
degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei
desfășurări a vieții social -economice sau apărării naționale;
g) acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea
persoanelor care îndeplinesc funcții importante în stat ori a reprezentanților altor
state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie să fie asigurată
pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate,
precum și practicii internaționale;
h) inițierea, organizarea, s ăvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor
totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de
orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în
pericol sub orice formă unitatea și integr itatea teritorială a României, precum și
incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități
al căror scop îl constituie săvârșirea de asemenea fapte;
j) atent atele contra unei colectivități, săvârșite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, muniție, materii explozive sau radioactive, toxice sau
biologice din unitățile autorizate să le dețină, contrabanda cu acestea,
producerea, deținerea, înstrăinarea, tr ansportul sau folosirea lor în alte condiții
decât cele prevăzute de lege, precum și portul de armament sau muniție, fără
drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea națională;
l) inițierea sau constituirea de organizații sau grupări ori aderarea sau sprijinirea
sub orice formă a acestora, în scopul desfășurării vreuneia din activitățile
enumerate la lit. a) – k), precum și desfășurarea în secret de asemenea activități
de către organizații sau grupări constituite potrivit legii;

Page
13
m) orice acțiuni sau inacțiuni care lezează interesele economice strategice ale
României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori
distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic și piscicol, apelor și
altor asemenea resurse, pre cum și monopolizarea ori blocarea accesului la
acestea, cu consecințe la nivel național sau regional.
Cererea de eliberare a mandatului de securitate națională, adresată procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Jus tiție, trebuie să conțină:
a) numele și funcția persoanei care formulează propunerea;
b) data și locul emiterii propunerii;
c) date sau informații din care să rezulte existența unei amenințări la adresa
securității naționale, prin prezentarea faptelor și circumstan țelor pe care se
întemeiază cererea;
d) motivația pentru care se impun activități specifice;
e) categoriile de activități pentru care se propune solicitarea autorizării;
f) dacă este necesară încuviințarea pătrunderii în spații private pentru desfășurarea
de activi tăți specifice;
g) perioada pentru care se propune solicitarea autorizării;
h) identitatea persoanei supusă măsurii, dacă aceasta este cunoscută;
i) locul unde urmează a fi executate activitățile propuse, dacă acesta este
cunoscut. Aceasta fiind examinată sub aspe ctul legalității și temeiniciei, în
termen de 24 de ore de la înregistrare ori de îndată în cazurile urgente, de
procurori anume desemnați de acesta.
Dacă se apreciază că propunerea este întemeiată și sunt întrunite condițiile
prevăzute de lege, pro curorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție sau înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris președintelui Înaltei Curți
de Casație și Justiție autorizarea activităților propuse. Solicitarea este examinată, de
urgență, în camera de consiliu de unul din judecătorii anume desemnați de președintele
Înaltei Curți de Casație și Justiție și trebuie să cuprindă:
a) numele și funcția persoanei care formulează propunerea;
b) data și locul emiterii propunerii;

Page
14
c) date sau informații d in care să rezulte existența unei amenințări la adresa
securității naționale, prin prezentarea faptelor și circumstanțelor pe care se
întemeiază cererea;
d) motivația pentru care se impun activități specifice;
e) categoriile de activități pentru care se propune solicitarea autorizării;
f) dacă este necesară încuviințarea pătrunderii în spații private pentru desfășurarea
de activități specifice;
g) perioada pentru care se propune solicitarea autorizării;
h) identitatea persoanei supusă măsurii, dacă aceasta este cunoscută ;
i) locul unde urmează a fi executate activitățile propuse, dacă acesta este
cunoscut.
Instituția solicitantă trebuie să desfășoare în prealabil activități de informații care,
prin caracterul lor, să nu aducă atingere vreunuia dintre drepturile și lib ertățile
fundamentale, dar să identifice și să probeze existența unor amenințări la adresa
securității naționale.
Pe de altă parte, în absența po sibilităților create prin mandatul de securitate
națională, organele de informații nu pot pătrunde în clandestinitatea și conspirativitatea
specifică faptelor ce pot pune în pericol securitatea națională, sens în care legiutorul a
prevăzut în mod expres si tuațiile în care se poate recurge la acest mijloc de culegere de
informații, respectiv:
– nu există alte posibilități ori sunt posibilități limitate pentru cunoașterea,
prevenirea sau contracararea riscurilor ori amenințărilor la adresa securității
national e;
– acestea sunt necesare și proporționale, date fiind circumstanțele situației
concrete (Art. 14 alin. 1 din Legea nr. 51/1991).
– a fost obținută autorizația prevăzută de lege .
În ce privește eliberarea, de către judecător, a mandatului de securit ate națională,
aceasta are ca scop prevenirea comiterii de abuzuri sau încălcări ale dispozițiilor
constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale.
Mandatul de securitate națională se emite de către judecătorii anume desemnați
de pr eședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe o perioadă determinată, în sensul

Page
15
unei garanții legale a respectării drepturilor și libertăților fundamentale în activitatea de
informații, garanție care oferă un temei suplimentar de imparțialitate. În p rivința
justificării cazurilor pentru care se solicită mandatul de securitate națională aceasta
presupune, pe lângă invocarea existenței amenințării, demonstrarea existenței unei
clandestinități în care nu se poate pătrunde pe căi și cu mijloace obișnuite.
Această condiție are rolul de a filtra solicitările serviciilor de informații astfel încât
să nu se emită mandat de securitate națională atunci când situația nu impune
restrângeri temporare asupra exercițiului unor drepturi sau libertăți. Existen ța
amenințării constituie o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru restrângerea
temporară a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, fiind necesară întrunirea
unui cumul de cerințe imperative stabilite de legiuitor, iar măsura să fie u na de excepție.
Legea fundamentală stabilește cadrul general al instituției restrângerii drepturilor
și libertăților fundamentale, enumerând principiile de bază, după cum urmează :
– restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților se poate face numai prin lege,
sens în care atât temeiurile, cât și procedurile necesare trebuiesă fie strict
reglementate prin acte normative de nivelul legii;
– restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților se realizează numai dacă se
impune, în absența altor m ijloace de protejare a valorii sociale puse în pericol
sau lezate;
– restrângerea este subsumată unor scopuri expres prevăzute în Constituție,
precum cel al apărării securității naționale;
– restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară, o astfel de măsură
fiind excepțională și în acord cu exigențele Convenției Europene a Drepturilor
Omului;
– măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat -o, respectiv cu
starea de pericol la adresa securității naționale;
– măsura trebuie aplicată în mo d nediscriminatoriu, motiv pentru care restrângerea
nu se poate baza pe criterii de naționalitate, sex, rasă, convingere religioasă etc.,
ci exclusiv pe considerentul faptei care pune în pericol sau lezează valorile și
relațiile sociale ocrotite prin art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității
naționale;

Page
16
– măsura trebuie să nu aducă atingere existenței dreptului, sens în care este
supus restrângerii temporare și limitate doar exercițiul unui anumit drept, și nu
dreptul în sine.

CAPITOLUL II
MANDA TUL DE SUPRAVEGHERE TEHNICĂ

2.1. Noțiune și cadrul legal

În cuprinsul Capitolului 2 din Titlul II al Constituției sunt enunțate, pe parcursul
a 28 de articole, drepturile si libertăților fun damentale ale cetățenilor. Fiecare din aceste
articole, cu excepția art. 49, tratează un drept distinct. Modificările aduse Codului de
procedură penală prin Legea nr. 281/2003 au trebuit să fie în concordanță cu
prevederile art. 53 din Constituția României, referitor la restrângerea tempo rară a unor
drepturi si libertăți, coroborat la rândul său cu norma prevazută de art. 26 referitor la
respectarea vieții private.
Articolul 53 din Constituț ie permite restrângerea exercițiului unor drepturi și
libertăți numai în situații de excepție și în an umite condiții. Pentru a evita echivocul,
articolul enumeră limitativ situațiile în care acest lucru este posibil, aceste măsuri
impunându -se pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a
moralei publice, a drepturilor și a libertățil or cetățenilor; desfășurarea instruc ției
penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
Ca urmare a evenimentelor violente din anul 1990 a apărut necesitatea edictării
unei legi refe ritoare la siguranța națională a României, care să corespundă mai bine
tendințelor geopolitice și schimbărilor survenite după căderea regimului communist.
Astfel, prin Legea nr. 51/1991 s -a definit conceptul de siguranță națională,
modul în care poate fi realizată dar și reglementarea activității de obținere a
informațiilor.
Conform art. 1 din Legea nr. 51/1991, prin siguranța națională a României se
înțelege „ starea de legalitate, de echilibru și de stabili tate socială, e conomică și politică

Page
17
necesară existenței și dezvoltării statului român, ca stat suveran, unitar, independent și
indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a
drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamen tale ale cetățenilor, potrivit principiilor și
normelor democratice stator nicite prin Constituție ." In următorul articol este cuprinsă
dispoziția legală privind modul în care se realizează siguranța statului: „ Siguranța
națională se reali zează prin cunoa șterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne
sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1".
Așadar, din conținutul art. 2 al Legii nr. 51/1991 rezultă că rea lizarea siguranței
naționale implică exercitarea a trei func ții:
– de cunoaștere,
– de prevenire
– de înlăturare a amenințărilor.
Cunoașterea la care face referire textul art. 2 se fundamentează pe obținerea de
informații esențiale punerii în evidență a amenințărilor la adresa siguranței naționale.
Aceste informații necesită un proces c ontinuu de căutare și culegere, urmat
succesiv de verificarea, coroborarea, întregirea, analizarea, prelucrarea, concluzionarea
și valorificarea datelor, care se realizează prin folosirea surselor de informații, un rol
covârșitor avându -l sursele de natură tehnică.
Intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 535/20041 privind prevenirea și
combaterea terorismului a permis reglementarea amănunțită a regimului juridic necesar
desfășurării activităților de culeger e și strângere a informațiilor și a răspuns necesităților
de modificare și completare a Codului de procedură penală.
Astfel, temeiul legal pentru a se propune procurorului și, mai departe, instanței,
de către organele de stat cu atribuții în dome niul securității naționale, să autorizeze sub
formă de mandat efectuarea unor activități în scopul culegerii de informații îl reprezintă:
– amenințările la adresa securității naționale a României pre văzute în art. 3 din
Legea nr. 51/1991;
– faptele de teroris m prevăzute de Legea nr. 535/2004.

1 A se vedea E. Tanislav , Ocrotirea penală a dreptului la intimitate, în R.D.P. nr. 3/1998, p. 42. în același sens, a se
vedea N. Lisnic, loc. cit., www.tensionline.com .

Page
18
2.2. Propunerea de autorizare trebuie să cuprindă date sau indicii din care să
rezulte existența unei amenințări la adresa securității naționale, pentru a cărei
descoperire, prevenire și contracarare se impune emite rea autorizației, categoriile de
activități pentru care este necesară identitatea persoanei ale cărei comunicări trebuie
interceptate și durata de valabilitate a autorizării. Așa cum lesne se poate observa, în
cazul infracțiunilor, pentru a desemna actul d e autorizare, legea folosește noțiunea de
mandat.
În literatura de specialitate și în luările de poziție ale societății civile s -a pus
problema aplicabilității dispozițiilor Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a
României, mai precis dacă, începând cu 1 ianuarie 2004, dispozițiile art. 13 din legea
specială invocată și -au menținut valabilitatea. Răspunsul este afirmativ, fiind sus ținut în
drept de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 281/2003, potrivit cărora: „ Ori de câte ori alte
legi prev ăd dispoziții referitoare la dispunerea de către procuror (…) a interceptării și
înregistrării con vorbirilor (…) se aplică în mod corespunzător dispozițiile prevăzute în
art. I din prezenta lege ", deci ale Codului de procedură penală, care prevăd în m ateria
respectivă ca autorizarea să fie dată numai de către judecători2.
In acest context, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 51/1991, care folosesc două
noțiuni, respectiv „ autorizarea efectuării unor acte" și „mandat ", precum și cele ale
Codului de procedură penală care fac vorbire doar de „ autorizare " nu pot justifica
interpretarea că pentru acest „mandat" se păstrează competența procurorului. Astfel,
cele două noțiuni folosite de legea menționată privesc în realitate o singură atribuție,
anume aceea de „autorizare a efectuării unor acte", ceea ce reprezintă o măsură
procesuală, iar mijlocul prin intermediul căruia se pune în aplicare „ autorizarea " este
„mandatul " care reprezintă actul procedural. Mai mult, „ autori zarea" din Legea nr.
51/1991 ar e un conținut mai larg, nelimitându -se la interceptarea și înregistrarea

2 Un punct de vedere contrar a fost făcut public printr -un comunicat ce a fost retras la scurt timp de la data postării în
media, prin care S.R.I. susținea că regulile Codului de procedură penală, relative la necesitatea ca interceptările și
înregistrările convorbirilor telef onice să fie efectuate pe baza unei autorizații emise de judecător, nu se aplică în cazurile
în care se acționează în considerarea art. 3 combinat cu art. 13 din Legea siguranței naționale nr. 51/1991, considerându –
se că, în privința activității de informa ții, este suficient mandatul emis de procurorul anume desemnat de către procurorul
general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție. A se vedea Sistemul juridic din România – raport
independent – septembrie 2006, Capitolul V, Drepturi le omului, www.SoJust.ro .

Page
19
comunicațiilor, ci vizează și aspecte privind alte instituții juridice, cum ar fi „percheziția"
și „reținerea și predarea corespondenței și a obiectelor" .
Așadar, mandatul se emite de către înalta Curte de Casație și Justiție. Acest lucru
se datorează gradului de pericol social ridicat al acestor infracțiuni și, nu în ultimul rând,
datorită caracterului clasificat al acestor informații.
Durata mandatului, potrivit a cestei legi speciale, este cea necesară pentru
autorizarea desfățurării activităților, dar nu mai mult de 6 luni. Procedura prelungirii
acestuia trebuie să respecte aceleași reguli ca și pentru emitere. In situații de excepție,
când se impune a se acționa cu urgență, organele de stat specializate pot, însă, să
efectueze activitățile fă ră autorizația menționată (art. 20 din Legea nr. 535/2004),
urmând să solicite ulterior obținerea autorizării.
Dispoziții referitoare la interceptarea și înregistra rea convorbirilor se regăsesc și în
alte legi speciale, cum ar fi:
– Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Pază și
Protecție [art. 14 alin (1) lit. d )];
– Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și con sumului ilicit de droguri
(art. 23);
– Legea nr. 678/2001 nrivind prevenirea și combaterea tra ficului de persoane (art.
23);
– Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea crimi nalității organizate (art.
12);
– Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și s ancțio narea faptelor de
corupție (art. 27 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea trans parenței în exercitarea unor funcții publice și în
mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției);
– Legea nr. 591/2002 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor (cuprinde
prevederi legale privind obligațiile furni zorilor de rețele sau de servicii de
comunicații electronice).

Page
20
2.3. Supra vegherea tehnică. Procedura de emitere a mandatului
Cod de procedură penală desemnează ca act de autorizare „mandatul", noțiunea
fiind preluată din legislația specială privind apărarea siguranței statului, procedura de
emitere fiind de data acea sta, identică, atât pentru infracțiunile de drept comun, cât și
pentru cele din domeniul securității naționale. Astfel, supravegherea tehnică va putea fi
dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea
procurorului, de ju decătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni
competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în
grad în a cărei circumscripție se află sedi ul parchetului din care procurorul care a
formulat cererea .
Cererea formulată de procuror va trebui sa cuprindă :
– indicarea măsurii de supraveghere tehnică care se solicita a fi dispusa,
– numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva careia se dispune
măsura,
– indicarea probelor sau a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabilă cu privire
la săvârșirea unei infractiuni pentru care se va putea dispune măsura,
– indicarea faptei și a încadrării juridice, iar, în cazul măsurii supravegherii video,
audio sau prin fotografiere în spații private, dacă se solicită și încuviințarea ca
organele de urmărire penală să pătrundă în spatii private indicate pentru a activa
sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea
măsurii supravegherii tehnice , motivarea caracterului propo rțional și subsidiar al
măsurii.
Cererea prin care se solicită încuviințarea supravegherii tehnice se va soluționa în
aceeași zi, în camera de consiliu, făra citarea părților, iar participarea procurorului va fi
oblig atorie. Î n cazul în care va apr ecia că cererea este întemeiată judecatorul de
drepturi și libertăți va dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului și va emite
de îndată mandatul de supraveghere tehnică , caz în care întocmirea minutei va fi
obligatorie.
Încheierea ju decătorului de drepturi și libertăți și mandatul va trebui să cuprindă:
a) denumirea instanței;
b) data, ora și locul emiterii;

Page
21
c) numele, prenumele și calitatea persoanei care a dat încheierea și a emis
mandat ul;
d) indicarea măsurii concrete încuviințate;
e) perioada și scopul pentru care s -a autorizat măsura;
f) numele persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică cu datele de
identificare ale acesteia;
g) indicarea, în cazul în care este necesar față de natura măsurii încuviințate, a
elementelor de identificare a fiecăr ui telefon, a punctului de acces la un sistem
informatic sau a numărului de cont al suspectului sau inculpatului;
h) în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spații private,
mențiunea privind încuviințarea solicitării ca organele d e urmărire penală să
pătrundă în spații private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce
urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice;
i) semnătura judecătorului și ștampila instanței.
În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți va aprecia că nu sunt îndeplinite
condițiile expres prevăzute de proiectul actului normativ va dispune, prin încheiere,
respingerea cererii de încuviințare a măsurii supravegherii tehnice.
Atât încheierea de admitere, cât și cea de respingere nu vor fi supuse niciunei căi
de atac, iar o nouă cerere de încuviințare a aceleiași măsuri va putea fi formulată numai
dacă vor apărea ori se vor descoperi fapte sau împrejurări noi, necunoscute la
momentul soluționării cererii anter ioare de către judecătorul de drepturi și libertăți.
La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului
autorizarea interceptării comunicațiilor ori înregistrării acestora, precum și a oricăror
tipuri de comunicări e fectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de
natura infracțiunii ce formează obiectul cercetării. Dispozițiile alin. (1) – (8) din art.140 C.
Pr. Penală aplicându -se în mod corespunzător .

2.4. Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror
Ca excepție, procurorul va putea autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore,
măsurile de supraveghere tehnică atunci când:

Page
22
a) există urgență, iar obținerea mandatului de supraveghere tehnică în procedura
obișnuită ar condu ce la o întârziere substanțială a cercetărilor, la pierderea,
alterarea sau distrugerea probelor, ori ar pune în pericol siguranța persoanei
vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora;
b) sunt îndeplinite condițiile prevăzute de actul norm ativ p entru emiterea
mandatului.(art.139, alin1 și 2 C.Pr.Penală)
Ordonanța procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică
va trebui să cuprindă mențiunile specifice mandatului, prevăzute la art.140 C.Pr.
Penală.
Procuroru l va avea obligația de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la
expirarea măsurii, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni
competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în
grad acestei a, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte
procurorul care a emis ordonanța, în vederea confirmării măsurii, înaintând totodată un
proces -verbal de redare rezumativă a activităților de supraveghere tehnică efectuate și
dosa rul cauzei.
In cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți va aprecia că au fost îndeplinite
condițiile prevăzu te la art.141 C.Pr.Penală , va confirma măsura dispusă de procuror,
prin încheiere, pronunțată în camera de consiliu, fără citarea părților, iar în caz contrar o
va infirma, dispunând, totodată, distrugerea probelor obținute în temeiul acesteia,
încheierile nefiind supuse niciunei căi de atac.

2.5. Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică
Procurorul va pun e personal în executare supravegherea tehnică sau va putea
dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală ori de alte organe
specializate ale statului, inclusiv cu sprijinul autorității competente.
Persoanele care vor fi chema te să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de
supraveghere vor avea obligația să păstreze secretul operațiunii efectuate, încălcarea
acestei obligații fiind p edepsită potrivit legii penale. D atele rezultate din măsurile de
supraveghere tehnică vor pu tea fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul

Page
23
acestora vor rezulta date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau
săvârșirea unei alte infracțiuni di ntre cele prevăzute la art.139, alin.2 C. Pr. Penală .
Dacă nu mai vor mai exista temeiurile care au justificat măsura, procurorul va avea
obligația de a înceta imediat supravegherea tehnică înainte de expirarea duratei
mandatului, informând despre aceasta, de îndată, judecătorul care a emis actul de
autorizare.
Date le rezultate din măsurile de supraveghere care nu vor privi fapta ce formează
obiectul cercetării sau care nu vor contribui la identificarea ori localizarea persoanelor
ori dacă nu vor fi folosite în alte cauze penale, se vor arhiva la sediul parchetului, în
locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității, și vor putea fi transmise
judecătorului sau completului învestit cu soluționarea cauzei, la solicita rea acestuia.
După un an de la soluționarea definitivă a cauzei, vor fi distruse de c ătre procuror, care
va întocmi un proces -verbal în acest sens.

2.6. Consemnarea activităților de supraveghere tehnică
Pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, procurorul sau organul de
cercetare penală va întocmi un proces -verbal, în care vor fi consemnate rezultatele
activităților efectuate care vor privi fapta ce va forma obiectul cercetării sau vor contribui
la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care va
conține rezultatul activităților de su praveghere tehnică, numele persoanelor la care se
referă, dacă vor fi cunoscute, sau alte date de identificare, precum și, după caz, ora la
care a început activitatea de supraveghere și ora la care s -a încheiat.
La procesul -verbal se va atașa, în p lic sigilat, o copie a suportului care conține
rezultatul activităților de supraveghere tehnică. Suportul sau o copie certificată a
acestuia se va păstra la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat și va fi pus la
dispoziția instanței, la so licitarea acesteia. După sesizarea instanței, copia suportului
care conține activitățile de supraveghere tehnică și copii de pe procesele -verbale se va
păstra la grefa instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziția exclusivă a
judecătorului sau completului învestit cu soluționarea cauzei.
Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate, care vor privi fapta ce
formează obiectul cercetării sau care vor contribui la identificarea ori localizarea

Page
24
persoanelor, vor fi redate de către procuror sau organul de cercetare penală, într -un
proces -verbal, certificat pentru autenticitate, în care se vor menționa mandatul emis
pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale
sistemelor informatice sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat
comunicările, dacă vor fi cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri sau comunicări în
parte.
Convorbirile, comunicările sau conversațiile purtate într -o altă limbă decât cea
română vor fi transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, care va avea
obligația de a păstra confidențialitatea. După încetarea măsurii de supraveghere,
procurorul informează judecătorul de drepturi și libertăți despre activitățile efectuate.

2.7. Prelungirea mandatului de supraveghere tehnică
Mandatul de supraveghere tehnică va putea fi prelungit, pentru motive temeinic
justificate, de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă, la
cererea motivată a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la
art.139 din C. Pr.Penală , fiec are prelungire neputând depăși 3 0 de zile.
Durata totală a măsurii de supraveghere tehnică, cu privire la aceeași persoană și
aceeași faptă, nu va putea depăși 6 luni, cu excepția măsurii de supraveghere video,
audio sau prin fotografiere în spații pr ivate care nu va putea depăși 12 0 de zile .
Judecătorul de drepturi și libertăți se va pronunța în camera de consiliu, fără
citarea părților, printr -o încheiere care nu va fi supusă niciunei căi de atac, iar
întocmirea minutei va fi obligatorie.

Page
25
Concluzii
Viața privată este un termen general, treb uie analizat, de la caz la caz, dacă prin
utilizarea activităților specifice culegerii de informații în procesul penal, se încalcă
drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei în cauză. Această problemă poate
interveni în funcție de caz, de aceea trebuie analizată foarte bine problema î naitea
acordării unui mandat prin care viața privată a persoanei în cauză să nu fie violată fără
temei.
În măsura în care unele probe au fost obținute ilegal, Curtea trebuie să cerceteze
dacă procedura în ansamblul său a fost echitabilă. Dacă s -ar folosi ca mijloc de probă
înregistrările ilegal obținute în procesul penal, s -ar putea ca drepturile apărării să nu fie
socotite, dacă partea interesată ar avea posibilitatea de a contesta autenticitatea
înregistrărilor și a se opune la utilizarea lor, precum și de a utiliza și alte probe.
Nivelul de prote cție a drepturilor omului, în cadrul căruia dreptul la respectarea
vieții private și a demnității persoanei și -au conservat o poziție fundamentală, reprezintă
o componentă majoră a condiției umane, un imperativ dictat de necesitatea de progres
a societății contemporane, adevărata libertate fiind posibilă numai într -o orânduire în
care sunt create condițiile de exercitare optimă a drepturilor intim legate de ființa umană
și de protecție a acesteia față de arbitrariul autorităților și a pericolelor care o ame nință.
În concluzie acest mod de urmărire prin intermediul interceptărilor este unul bun
din punct de vedere probatoriu dacă totul se realizează conform legii și mai ales dacă
nu se atentează la viața privată a persoanei în cauza fără un motiv bine întem eiat.

Page
26
BIBLIOGRAFIE

1. NICU, Jidavu, “ Drept procesual penal”, Editura C.H.BECK., Bucuresti, p.206 –
210;
2. GRIGORE, Theodoru, “ Tratat de drept procesual penal”, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2007, p. 396 -402;
3. ADRIAN, Petre; CATALIN, Grigoras, “ Inregist rarile audio si audio -video”, Editura
C.H.Beck, Bucuresti, 2010, p. 45 -46; 54 – 55;
4. Cod penal;
5. Cod procedură penală ;
6. Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a României
7. Legea nr. 535/ 2004 privind prevenirea și combaterea terorismului
8. www.avocatnet.ro
9. www.euroavocatura.ro
10. http://intelligence.sri.ro/mandatul -de-securitate -nationala/
11. Accesare diverse s ite-uri românești de interes național