Managentul Riscului Economico – Financiar LA Firma S.c. Wizrom Software S.r.l

Economie

Managentul Riscului Economico – Financiar LA Firma S.c. Wizrom Software S.r.l

Byadmin ianuarie 1, 2024

MANAGENTUL RISCULUI ECONOMICO – FINANCIAR

LA FIRMA

S.C. WIZROM SOFTWARE S.R.L.

CUPRINS

LISTA DE FIGURI ȘI TABELE

INTRODUCERE

1. STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL RISCULUI ECONOMICO – FINANCIAR

1.1 Prezentare teoretică a conceptului de management al riscului

1.2 Evoluția cercetărilor privind metodele de analiză a riscului

1.2.1 Analiza pragului de rentabilitate

1.2.2 Descompunerea factorială a rentabilității financiare

1.2.3. Analiza riscului de faliment

1.2.3.1 Metoda scorurilor sau „credit-scoring”.

1.2.3.1.2 Modelul Conan & Holder

1.2.3.1.2 Modelul Centralei Bilanțurilor din Banca Franței

2. PREZENTAREA COMPANIEI SC WIZROM SOFTWARE SRL

2.1 Scurt istoric al înființării

2.2 Obiectul de activitate

2.3 Soluții implementate în protofoliul companiei

2.4 Piața de desfacere

2.5 Clienții și furnizorii

2.6 Mediul de afaceri pentru furnizorii de produse software

2.7Analiza SWOT

3. ANALIZA RISCULUI ECONOMICO – FINANCIAR PENTRU COMPANIA WIZROM SOFTWARE

3.1 Analiza echilibrului financiar

3.2 Analiza rentabilității financiare

3.3 Analiza si evaluarea riscului de faliment pe baza ratelor de lichiditate

3.4 Analiza si evaluarea riscului de faliment conform Modelului Altman

3.5 Analiza si evaluarea riscului de faliment conform Modelului Conan & Holder

3.6 Analiza si evaluarea riscului de faliment conform Modelului Centralei Bilanțurilor din Banca Franței

3.6 Analiza SWOT al diagnosticului financiar

3.7 Analiza riscului pe baza bilanțului si a contului de profit si pierdere previzionat

BIBLIOGRAFIE

LISTA DE FIGURI ȘI TABELE

Tabelul 1.1 – Structuri privind situația patrimoniului

Figura 1.1 – Componentele riscului financiar pe baza informațiilor din bilanț

Tabelul 1.2 – Situația companiilor comparativ cu valoarea scorului

Tabelul 1.3 – Comparație între modelele de scoring

Tabelul 2.1 – Analiza SWOT

Tabelul 3.1 – Evoluția indicatorilor de echilibru financiar

Figura 3.1 – Reprezentarea grafică a indicatorilor de echilibru financiar

Tabelul 3.1 – Evoluția indicatorilor de rentabilitate financiară

Figura 3.2 – Reprezentarea grafică a indicatorilor de rentabilitate financiară

Tabelul 3.4 – Evoluția ratelor și a scorului Z conform modelului Altman

Figura 3.4 – Reprezentarea grafică a ratelor și a scorului Z conform modelului Altman

Tabelul 3.5 – Evoluția ratelor și a scorului Z conform modelului Conan & Holder.

Figura 3.5 – Reprezentarea grafică a ratelor și a scorului Z conform modelului Conan & Holder.

Tabelul 3.5 – Evoluția ratelor și a scorului Z conform modelului Centralei Bilanțurilor din Banca Franței

Figura 3.5 – Reprezentarea grafică a ratelor și a scorului Z conform modelului Centralei Bilanțurilor din Banca Franței

Tabelul 3.6 – Analiza SWOT a diagnosticului financiar.

INTRODUCERE

Expunerea la risc în economia modernă este în continuă creștere astfel companiile trebuie să ia în considerare diferite tipuri de riscuri. In prezenta lucrare am ales să studiez riscul economico – financiar deoarece noțiunea de risc este sinonimă cu cea de activitate, acesta fiind omniprezent în mediul de afaceri. Deoarece capacitatea noastră de înțelegere este subiectivă și întotdeauna incompletă, putem fi mai bine pregătiți pentru condițiile de risc numai acceptând caracterul bivalent al riscului care poate fi factor atât stimulativ cât și penalizator.

Evenimente “neprevazute” care pot influența veniturile și performanțele ulterioare ale companiei sunt dificil prevazut, identificarea riscurilor reprezentand o provocare deoarece viitorul este necunoscut.

În acest context deciziile într-o companie se iau având ca punct de plecare estimările asupra viitorului. Luarea unei decizii în baza unor estimări, prezumții, așteptări, previziuni și prognoze, asupra evenimentelor viitoare, implică un mare risc. Acest risc de multe ori este dificil de definit, în cele mai multe cazuri, imposibil de cuantificat.

O atenție deosebită trebuie acordată managementului riscului deoarece cât timp există incertitudini de natura amenințărilor ce pot afecta performanțele companiei, reacția la acestea, trebuie sa devină o preocupare permanentă a tuturor celor implicați. Managementul riscurilor constituie procesul de identificare, analiză si raportare a factorilor de risc, în scopul tratării, atenuării și evitării acestora.

Tema pe care o dezbate această lucrare pornește de la lucruri de baza în ceea ce privește managementul riscului, dar scopul este de a stabili, pe baza informațiilor trecute si prognozelor viitoare, dacă compania SC WizRom Software SRL va întampina dificultăți financiare.

Lucrarea este structurată în patru parți principale. Prima parte realizează o scurtă prezentare teoretică a conceptului de management al riscului.

În a doua parte a lucrării am realizat o scurtă prezentare a companiei urmată de o descriere amplă a produselor comercializate, a pieței de desfacere, a clienților respectiv a furnizorilor, finalizând cu analiza SWOT.

Partea a treia si cea mai importantă, este reprezentată de analiza riscului economico – financiar. Pe baza bilanțului și a contului de profit si pierdere, voi formula aprecieri referitoare la situatia financiară și la riscurile care pot afecta veniturile și performanțele companiei. Pe lângă aceasta analiză finaciară voi efectua o previziune pentru urmatorii 3 ani, urmărind tendința de creștere sau scădere a cheltuielilor din ultimii ani.

În partea a patra voi stabili pe baza informatiilor obținute riscul de incapacitate de a onora datoriile pentru compania SC WizRom Software SRL.

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL RISCULUI ECONOMICO – FINANCIAR

1.1 Prezentare teoretică a conceptului de management al riscului

Riscul este un fenomen prezent în viața de zi cu zi fiind asociat cu termenul de „nesiguranța”. Potrivit dicționarului Webster, riscul este vazut ca o „posibilitate de a suferi o pierdere”( Webster's 1913 Dictionary, disponibil la adresa: http://www.webster-dictionary.org/)

Institutul pentru Managementul Riscului utilizează definiții cum ar fi: „șansa unor consecințe negative sau expunere la neprevăzut”. În Norwegian Standard NS5814/1981, British standard BS 8444-3/1996 și National Standard of Canada CAN/CSA-Q850-97-1997 sunt utilizate definiții axate pe aspectul negativ al riscului.

ISO (International Organizaton for Standards), în documentul intitulat “ISO/IEC Guide 73 Risk Management – Vocabulary – Guidelines for use in standards” definește riscul ca “o combinație a probabilității unui eveniment și consecințele sale”.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române, definește riscul ca o “posibilitate de a ajunge la o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă”, OCDE (1983) definește “riscul ca fiind constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecințe nedorite sa se producă”.

Majoritatea definițiilor referitoare la risc se concentrează pe incertitudini si amenințări. Instrumentele la care se apelează în acest sens, sunt orientate mai mult pe componenta negativă a riscului.

În ultima perioadă s-a luat în considerare în abordarea conceptului de management al riscului și componenta pozitivă, însemnând posibilitatea de a crea oportunități prin intermediul unui management de risc și a unei strategii adecvate.

Specialistul britanic Hillson, precizează că utilizarea cuvantului “risc” doar în sens negativ, nu este corect pentru că se schimbă sensul acestui cuvant. În limba latină resecare înseamnă a îndrăzni.

Riscul este considerat, ca fiind, o întâmplare sau o situație incertă care, daca s-ar produce, ar influența pozitiv sau negativ scopul stabilit. Sunt luate în calcul amenintari atât pentru obiective cât și pentru oportunitățile apărute în scopul îmbunătățirii rezultatelor

Managementul riscurilor se axează pe toate scenariile posibile considerând necesar amplificarea efectelor evenimentelor pozitive și reducerea pe cât posibil, până la excludere, a efectelor negative, ce pot aparea. Plecând de la această atitudine, caracterizată prin prudență referitoare la posibilitatea de materializare a unui risc, se ia o decizie constructivă concentrată pe eliminarea sau diminuarea evenimentelor negative care ar putea să-și facă apariția în urma riscului respectiv (Project Management Institute, A guide to Project Management Body of Knowledge, 2000).

Având în vedere cele precizate mai sus, considerăm riscul oricărei activități ca fiind variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului.

Formele riscului indiferent de natura activității pot fi:

de exploatare (economic);

de finanțare (financiar);

de faliment.

Există o mare varietate de riscuri de activitate care sunt analizate și clasificate, luând în considerare diferite criterii. Unul dintre cele mai importante este riscul financiar. În ultima perioadă, datorită accesului la informații, mulți manageri încep să vadă riscul financiar nu ca pe o posibilă pierdere, ci mai degrabă o situație favorabilă de a obține rezultate mai puțin așteptate. În cazul pierderilor, managerii încearcă să reducă pe cât posibil marimea lor, astfel încat să nu aibă un impact foarte mare asupra activității societății (Błach, 2010)

În mod restrâns, riscul financiar este descris ca un risc suplimentar suportat de către acționari datorită substituirii datoriilor pentru acțiuni comune. Astfel, în acest sens riscul financiar este echivalent cu riscul de structura a capitalului.

În sens larg, riscul financiar este definit ca orice fluctuație de cash flow și este influențat de: rata dobanzilor, rata de schimb, stocuri, etc. El este considerat ca fiind responsabil de orice schimbare de ordin financiar la nivelul companiei.

Folosind bilanțul contabil, se pot identifica și analiza trei componente ale riscului: riscul structurii de capital, riscul lichidităților și riscul insolvenței.

Riscul structurii de capital – Structura capitalului este prezentată in Tabelul nr. 1.1

Tabelul 1.1 – Structuri privind situația patrimoniului

Sursa: Structuri privind situația patrimoniului în opinia autorilor

Oprea, Ristea 2001.

Riscul lichidităților

Analiza acestora se bazeaza pe indicatorii de lichiditate și anume:

lichiditate generală;

lichiditate imediată;

rata solvabilității generale.

Riscul insolvenței

Acesta este strans legat de stabilitatea financiară pe termen lung.

Analiza bilanțului contabil se poate face cu două reguli de bază:

Activele fixe trebuie să fie acoperite de capital propriu;

Activele fixe pot fi finanțate prin capitalul fix, inclusiv datoriile pe termen lung.

Componentele riscului financiar bazat pe informatiile din bilanțul contabil sunt prezentate în Figura 1.1.

Figura 1.1 – Componentele riscului financiar pe baza informațiilor din bilanț

Sursa: Componentele riscului financiar pe baza informațiilor din bilanț în opinia autoarei

Joanna Błach, 2010.

Luând în considerare condițiile mediului de afaceri, riscul economic se poate defini ca o variație a mediei rentabilității din exercițiile financiare anterioare. Aceste două entități trebuie analizate unitar: pe de o parte riscul și pe de alta rentabilitatea, însă trebuie avut în vedere caracterul redundant al uneia asupra celeilalte. Riscul economic poate fi asimilat ca o sensiblitate a profitului și prin asta se întelege un potențial prejudiciu la care este expus patrimoniul, precum și întreaga activitate antreprenorială, având ca rezultat o pierdere sau final nesatisfacator (Ciocoiu, 2014, p. 223.)

În structura financiară a societații variația indicatorilor depinde de riscul financiar. Putem defini riscul de faliment ca fiind capabilitatea societății de a respecta angajamentele fața de alte sociețăti, deci de solvabilitatea sa.

1.2 Evoluția cercetărilor privind metodele de analiză a riscului

Riscul in afaceri variază de la o activitate la alta, el variază deasemenea de la o companie la alta. Riscul economic se se poate modifica în timp datorită competiției, a schimbărilor de mediu și a celor din economie.

În practica ectalul fix, inclusiv datoriile pe termen lung.

Componentele riscului financiar bazat pe informatiile din bilanțul contabil sunt prezentate în Figura 1.1.

Figura 1.1 – Componentele riscului financiar pe baza informațiilor din bilanț

Sursa: Componentele riscului financiar pe baza informațiilor din bilanț în opinia autoarei

Joanna Błach, 2010.

Luând în considerare condițiile mediului de afaceri, riscul economic se poate defini ca o variație a mediei rentabilității din exercițiile financiare anterioare. Aceste două entități trebuie analizate unitar: pe de o parte riscul și pe de alta rentabilitatea, însă trebuie avut în vedere caracterul redundant al uneia asupra celeilalte. Riscul economic poate fi asimilat ca o sensiblitate a profitului și prin asta se întelege un potențial prejudiciu la care este expus patrimoniul, precum și întreaga activitate antreprenorială, având ca rezultat o pierdere sau final nesatisfacator (Ciocoiu, 2014, p. 223.)

În structura financiară a societații variația indicatorilor depinde de riscul financiar. Putem defini riscul de faliment ca fiind capabilitatea societății de a respecta angajamentele fața de alte sociețăti, deci de solvabilitatea sa.

1.2 Evoluția cercetărilor privind metodele de analiză a riscului

Riscul in afaceri variază de la o activitate la alta, el variază deasemenea de la o companie la alta. Riscul economic se se poate modifica în timp datorită competiției, a schimbărilor de mediu și a celor din economie.

În practica economică se preconizează că echilibrul financiar este respectat numai dacă rentabilitatea unei companii compensează riscul asumat. Riscul este dependent în mod direct de factorii economici și de politica financiară a companiei.

Simulările reprezintă o metodă avansată de cuantificare a riscurilor. În prezent, metoda de simulare Monte Carlo se aplică și în domeniul afacerilor pentru analiza problemelor stochastice sau în condiții de risc, atunci când aceeași direcție de acțiune poate avea mai multe consecințe, ale căror probabilități se pot estima. În simulare, pentru a imita variabilitatea unei variabile stochastice este necesar generarea valorilor posibile pe baza distribuției sale de probabilitate. Când intervin mărimi stochastice probabilitățile au un rol important în modelarea situațiilor. Cunoștințele despre probabilități sunt necesare atât în faza de construire a modelului de simulare cât și în faza de analiză a rezultatelor simulării . Sunt două moduri de obținere a probabilităților (Luban, 2004, p.21):

metoda subiectivă, prin care experții estimează pe o scară de la zero la unu probabilitatea ca un anumit eveniment să se realizeze;

metoda obiectivă bazată pe frecvențele relative care utilizează datele istorice sau obținute prin măsurarea directă a valorilor unei mărimi stochastice.

Această tehnică simulează realizarea obiectivelor de un număr mare de ori furnizând o distribuție statistică a rezultatelor (Strong, Steiger, Wilson, 2009)

În cazul utilizării arborilor decizionali pentru descrierea riscurilor legate de obținerea unor rezultate economice se folosesc distribuțiile de probabilitate discrete: nodurile tip eveniment au un numar finit de ramuri, fiecare ramura cu o anumită probabilitate. Arborii decizionali sunt instrumente care descriu interacțiunile dintre decizii și evenimentele aleatoare, așa cum sunt percepute de către decidenți. Ramurile arborelui reprezintă fie decizii, fie rezultate aleatoare sau incerte. Valoarea așteptată (VA) a unui efect este egal cu efectul înmulțit cu probabilitatea de apariție a efectului. Valoarea așteptată a unei decizii este egală suma valorilor așteptate ale tuturor efectelor rezultând din acea decizie. Reacția la risc o reprezintă faza de acțiune din cadrul managementului riscului, în care se încearcă eliminarea, reducerea și/sau repartizarea riscurilor. (Luban, 2004, p.26.)

Evaluarea riscului unei companii pe piața concurențială presupune utilizarea unor metode statistice.

1.2.1 Analiza pragului de rentabilitate

În situatia în care costurile cu exploatarea devin egale cu încasarile, se spune ca s-a atins Punctul critic al activității (Ciocoiu, 2014, p. 224).

Structura cheltuielilor fixe si variabile în raport cu cifra de afaceri exercită o influență deosebită asupra rentabilității ceea ce determină efectul de levier al exploatării și realizarea modelului de analiză a punctului mort.

Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe ele fiind preluate de o cifră de afaceri mare.

Punctul critic sau pragul de rentabilitate reprezintă nivelul cifrei de afaceri care preia în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade. Acest nivel al cifrei de afaceri reprezintă nivelul minim la care trebuie să se poziționeze compania pentru a nu lucra în pierdere. Depășind acest nivel, activitatea devine rentabilă. De aici rezultă, că riscul economic va fi cu atât mai mic cu cât nivelul pragului de rentabilitate va fi mai redus.

Într-o companie cu o gama variată de produse și servicii, pragul de rentabilitate valoric se stabilește pe baza contului de profit si pierdere, dupa urmatorul model (Ciocoiu, 2014, p. 227.):

rv – ponderea cheltuielilor variable în venituri din vânzări (rv=CV/V)

Studiile realizate în domeniul economic formulează aprecieri legate de pozitia unei companii în raport cu pragul de rentabilitate astfel:

compania este instabilă, dacă CA este cu mai puțin de 10% deasupra pragului de rentabilitate;

compania este relativ stabilă, dacă CA este cu 20% deasupra punctului critic;

compania se gaseste într-o poziție confortabilă dacă CA depășește punctul critic cu peste 20%.

Printre avantajele metodei pragului de rentabilitate se numără:

Profitul poate fi anticipat;

Stabilește nivelul minim al activității la care se obține profit;

Oferă detalii asupra diferențelor dintre previziune și realizări. În acest caz punctul critic arată dacă minimizarea profitului se datorează scăderii vânzărilor sau unei posibile creșteri de costuri fixe (sau variabile), ori viceversa;

Este considerat un indicator util în luarea deciziei cu privire la posibilele investiții (modernizarea firmei sau strict pentru produse noi).

1.2.2 Descompunerea factorială a rentabilității financiare

Sistemul de rate DuPont, pesupune decompunerea rentabilității în funcție de factorii de influență, cei mai importanți fiind cei care au impactul cel mai mare. Modificarea nivelului vânzărilor influențează profitul prin rentabilitate și levierul exploatarii (Ciocoiu, 2014, p. 234.)

Efectul de levier se calculează după formula:

Efectul de levier reprezintă un proces prin care se analizează influența gradului de îndatorare asupra rentabilității:

pentru (Rec-Rd)>0, o îndatorare cât mai mare duce la o rentabilitate mare. Compania este interesată să împrumute cât mai mult pentru a pune în valoare efectul de levier. În acest caz riscul financiar este scazut.

pentru (Rec-Rd)>0, îndatorarea influentează negativ rentabilitatea, care se va diminua, având ca rezultat diferența dintre rata rentabilității economice și rata medie a dobânzii. În acest caz riscul financiar este ridicat.

1.2.3. Analiza riscului de faliment

Evaluarea solvabiltății companiei reprezintă capacitatea de a-și onora contractele față de terți, astfel se prevede diagnosticul riscului de faliment. Ca o companie să reziste condițiilor impuse de piață trebuie să fie solvabilă, adică să dețină capacitatea de a face față obligațiilor financiare scadente la un moment dat. Astfel rezultă obligația companiei de a lucra în echilibru. Orice dereglare a acesteia duce la dificultăți în desfășurarea activității, apoi la faliment. Criteriile principale care stau la baza identificării companiilor cu dificultăți (Ciocoiu, 2014, p. 239.):

insolvabilitatea, manifestatată atunci când activul nu este suficient pentru achitarea datoriilor;

supraîndatorarea, manifestatată atunci când gradul de îndatorare este mare și compromite capacitatea companiei de a face față datoriilor scadente;

existența unor întâmplări care să compromită continuarea activității.

Metode de predicție a riscului de faliment.

1.2.3.1 Metoda scorurilor sau „credit-scoring”.

Ca urmare a unui studiu efectuat de Beaver (1966) pe un numar de 79 de companii falimentare și 79 companii nefalimentare, aduce în atenție un model pentru previzionarea riscului de faliment bazat pe 5 rate financiare (Dumitrescu, 2010).

În anul 1968, un alt autor, Altman, publică un studiu despre activitatea a 33 de societăți industriale cu probleme financiare și a altor 33 fară astfel de probleme. Analizând 22 de indicatori creează un model ce are la bază cinci rate considerate ca fiind relevante. Acest studiu, a fost efectuat pe o perioadă de aproximativ 20 de ani, între 1946 și 1965.

Crescând interesul pentru aceste studii, mai ales prin prisma laturii lor aplicative în practică, Altman dezvoltă modelul propus și pentru al adapta firmelor necotate la bursă, schimbă indicatorul care se raporta la valoarea pieții și astfel recalculează ponderea pentru toți ceilalti 21 de indicatori. El reanalizează Funcția scor, reținând 4 rate, extinzând astfel modelul său și pentru alte domenii de activitate, altele decât industrie.

Studiile cu privire la manifestarea riscului de faliment prezintă un interes deosebit, se dezvoltă și diversifică, fiind luate în considerare tot mai multe și complexe aspecte. Într-un studiu din anul 1976 J. Argenti analizează și constată că indicatorii financiari erau diferiți de la un caz la altul. Alti doi autori, Conan și Holder, elaborează un studiu pe aproximativ 5 ani, efectuat între 1970 si 1975, pe 95 de firme din domeniul industrial. În urma experienței acumulate, ei extind studiile și creeaza noi modele specifice altor domenii de activitate.

Un studiu al lui Keasey si Watson (1987), ce a luat în considerare 73 de firme falimentare și alte 73 de firme nefalimentare, arată influența predicției variabilelor nonfinanciare din Analiza economico-financiară, având ca rezultat îmbunatățirea acesteia.

La randul său, Lussier, publică în anul 1995, un model ce se bazează pe 15 variabile nonfinanciare.

Și în rândul specialiștilor din țara noastră se manifestă interesul pentru dezvoltarea modelului analizei riscului de faliment. Astfel Gheorghe Băilișteanu, propune în 1998, pentru firmele românești un model bazat pe patru variabile inspirat de studiile specialiștilor străini.

Paul Ivoniciu, propune, în anul 1998, modelul Funcției scor pe baza a șase indicatori, în urma unui studiu efectuat pe 50 de firme din mai multe domenii de activitate, iar Ion Anghel, în anul 2002, propune un alt model cu o constantă și patru indicatori.

Scopul acestei metode este de a stabili un indicator numit „scor” pentru fiecare companie, care să permită evaluarea stării de faliment. Printre modelele cele mai cunoscute se numără: Modelul Altman, Modelul Conan-Holder, Modelul Centralei Bilanțurilor Băncii Franței (Dumitrescu, 2010).

1.2.3.1.1. Modelul Altman

Modelul „Z” este un model statistico-matematic pentru prognoza stării de faliment. A fost dezvoltat în SUA, în anul 1968 de profesorul Altman.

Modelul Altman cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative stări financiare ale unei companii. Aplicând modelul, profesorul Altman a prevăzut circa 75% din falimentele unor firme, cu aproximativ doi ani înainte de producerea acestora.

În urma analizei stări economico-financiare a unui număr de 66 companii, precum și a coeficiențiilor variabilelor selectate, unele companii au dat faliment, iar 33 dintre ele au întâmpinat dificultăți financiare (Ciocoiu, 2014, p. 246.).

Modelul „Z” a lui Altman se prezintă astfel:

Z = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 + 1,0R5

Interpretările scorului “Z” se prezintă astfel:

dacă Z < 1,8 atunci starea de faliment este iminentă;

dacă Z > 3 atunci situația financiară este bună compania este una de încredere;

dacă 1,8 < Z < 3 – atunci situația financiară a companiei este dificilă, performanțele companiei sunt diminuate și apropiate de pragul falimentului.

Modelul Altman se folosește în special pentru companiile cotate la Bursa de valori. Întrucât acest model avea aplicabilitate doar pentru firmele cotate la bursă, autorul înlocuiește indicatorul care se raporta la valoarea de piață și recalculează ponderea tuturor indicatorilor. Pentru extinderea aplicării modelului la alte domenii de activitate (nu numai din industrie), reconsideră Funcția scor și reține 4 rate.

Avantajul aplicării acestei metode îl reprezintă faptul că acest model, este capabil în opinia profesorului Altman, să prezică succesul sau eșecul unei companii în următorii 2 sau 3 ani înainte ca acest eveniment să se întâmple.

Dezavantajele aplicării acestei metode sunt:

utilizarea informațiilor istorice;

contabilizare mișcării patrimoniului diferită;

evaluările contabile sunt perimate.

1.2.3.1.2 Modelul Conan & Holder

Acest model se aplică companiilor cu un număr de salariați între 10 și 500 salariați, el se bazează pe analiza lichiditate-exigibilitate. Modelul a fost prezentat în anul 1978 prin observarea unui număr de 31 rate pe un eșantion de 190 companii mici și mijlocii. În urma studiului a rezultat că jumătate din companiile observate au dat faliment în perioada 1970 – 1975 (Ciocoiu, 2014, p. 247.).

Acest model se bazează pe 5 variabile:

Z = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 – 0,87R4 – 0,10R5

În funcție de scorul “Z” obținut, companiile se pot grupa astfel:

dacă valoarea scorului obținut este Z > – 0,5 atunci compania se află în stare de eșec riscul de faliment fiind mai mare de 90%;

dacă valoarea scorului obținut este – 0,5 < Z > 0,4 atunci compania se află în pericol riscul de faliment situându-se între valorile de la 65% la 90%;

dacă valoarea scorului obținut este 0,4 < Z > 0,1 atunci compania se află în stare de alertă riscul de faliment situându-se între valorile de la 30% la 65%;

dacă valoarea scorului obținut este 0,1 < Z > 0,16 atunci compania se află într – o stare bună riscul de faliment situându-se între valorile de la 10% la 30%;

dacă valoarea scorului obținut este Z > 0,16 atunci compania se află într – o stare foarte bună riscul de faliment fiind mai mic de 10% ;

Dezavantajele aplicării acestui model sunt:

indicatorii utilizați fac referire la o anumită parte din remunerarea capitalului;

stabilitatea financiară poate crește datorită gradului de îndatorare mai mare a companiei;

lichiditatea intermediară se poate realiza prin creșterea creditului comercial acordat clienților.

1.2.3.1.2 Modelul Centralei Bilanțurilor din Banca Franței

În Nota de informare nr.65 a Băncii Franței apare în anul 1985 modelul realizat prin observarea unui număr de 26 rate, pe un eșantion de 3000 de companii normale și deficitare, cu un număr de salariați mai mic de 500 pentru perioada 1977-1979. Ele au fost studiate pe o perioadă de trei ani. Acest model folosește funcția scor „Z” stabilită de Centrala Bilanțurilor a Băncii Franței, si conține opt variabile(Ciocoiu, 2014, p. 248.).

100Z = – 1,25R1 + 2,003R2 – 0,824R3 + 5,221R4 – 0,689R5 – 1,164R6 + 0,706R7 +

+ 1,408R8 – 85,544

Companiile se grupează în trei categorii, în funcție de valoarea scorului Z, și anume:

companii cu o situație financiară corespunzătoare (Z > 0,125 )

companii cu o situație financiară incertă (- 0,25 < Z < 0,125)

companii aflate în dificultate financiară (Z < – 0,25)

Situația companiilor în raport cu valoarea scorului și probabilitatea riscului de faliment este prezentată în Tabelul nr. 1.2.

SSursa: Ciocoiu, 2014, p. 249.

Conform cu informațiile prezentate rezultă următoarea comparație între modelele de scoring. Aceasta comparație este arătată în Tabelul nr 1.3.

Sursa: elaborare proprie

Metoda scorurilor poate fi utilizată de instituțiile financiare pentru a evalua companiile împrumutate, ea permite poziționarea rapidă a riscului de faliment.

În practică această metodă a scorurilor s-a confirmat numai în proporție de 75-80% din cazuri. Analiza efectuată modifică rezultatul datorită faptului că se iau în calcul numai ratele semnificative, constantante în timp, lucru neconfirmat de realitate. Obținem în final un scor al riscului de faliment care trebuie interpretat cu deosebită atenție, tendința fiind a-l supraestima (Ciocoiu, 2014, p. 249).

În prezent sunt disponibile o gamă variată de produse software destinate managementului riscului. Avantajul programelor informatice de planificare a activitatilor constă în viteza mare de calcul si volumul datelor prelucrate, astfel se pot introduce mai multe variante de simulare pentru alegerea variantei optime. Printre aplicațiile software specifice se numără:

Risk+ ;

Primavera Risk Analysis;

Cristal Ball suite;

Decision Tools Suite;

Risk Optimizer;

@Rsk for project, etc.

PREZENTAREA COMPANIEI SC WIZROM SOFTWARE SRL

2.1 Scurt istoric al înființării

Wizrom Software a fost înființată la București în anul 1992 ca reprezentată pentru România și Europa de Est a companiei WizSoft Inc. În același an, sistemul de contabilitate, logistică și management WizCount a fost personalizat pentru a răspunde cerințelor pieței din România.

De-a lungul anilor, portofoliul de produse al firmei Wizrom Software s-a diversificat considerabil în conformitate cu obiectivul principal al companiei – implementarea unor soluții integrate pentru managementul afacerilor. Aceasta s-a realizat prin adaptarea continuă a mai multor pachete de software la nevoile specifice ale companiilor autohtone și multinaționale ce activează pe piața din România.

Wizrom Software este reprezentantă în România și în alte țări est-europene a companiilor WizSoft Inc., Retalix Inc, Eshbel Technologies Inc, Lavie TimeTech Computers, Galor Ltd. și Synel Ind., fiind totodată partener al firmelor Oracle Corp., HP România, Afek Engineering, IBM România și altele.

În prezent, Wizrom Software are peste 120 angajați, o parte din personal fiind implicat în activități legate de implementare și service pentru soluții integrate.

2.2 Obiectul de activitate

Datele de identificare:

S.C. “ WIZROM SOFTWARE ” SRL

Str. Tipografilor, nr. 11-15, Tronson A2, etaj 1, sector 1

Tel./Fax: 021/318.01.00/021.318.01.66

Nr. Registr. Com. J40/21201/1994

CUI : RO6549661

Domeniul principal de activitate cu care este înregistrata Wizrom Software la Oficiul Registrului Comerțului este „ Activități de editare a produselor software” (conform codului CAEN 2013, 582).

O strategie cheie a companiei WizRom Software este aceea de a furniza tuturor clienților săi implementări de ultima oră pentru întreg portofoliul de produse. Urmând această direcție strategică, firmă a construit un sistem puternic de asistentă tehnică, capabil de a răspunde prompt oricăror solicitări, oriunde în țara. De asemenea, a fost creat și un departament specializat în managementul proiectelor cu scopul de a administră proiecte de implementare ample.

Spre deosebire de alte soluții oferite pe piață, WizRom Software a creat încă de la început un departament distinct de Cercetare&Dezvoltare, specializat în activitatea de programare și dezvoltare de software. Acest departament este unul din punctele forte ale companiei.

Principalul obiectiv al managementului : este dezvoltarea de noi produse pentru a mări gamă de soluții IT de pe piață românească și din țările est-europene, urmărind creșterea valorii prin calitate. Wizrom Software are mai mult de 1200 clienți având peste 30.000 licențe instalate.

Planuri de viitor: Prioritățile actuale de dezvoltare a afacerilor companiei se focalizează pe creșterea eforturilor depuse în activitățile de dezvoltare software, pentru a migra portofoliul de aplicații existențe către platforme strategice (baze de date Oracle, SQL, Silverlight și capabilități Web), precum și pe dezvoltarea de noi produse pentru a mari oferta de soluții IT pe piața din România.

Valorile companiei: Excelența rezidă în acea atitudine care, ne ajută să ne depășim constant standardele de performanță, ca o condiție necesară, dar nu suficientă, pentru construirea succesului pe termen lung. Responsabilitatea este o dovadă de maturitate antreprenoriala izvorâtă din convingerea că beneficiile clienților înseamnă și beneficiile noastre.

2.3 Soluții implementate în protofoliul companiei

Experiența companiei de peste 20 de ani în implementarea de soluții de busines arată că se pot găsi modalități de satisfacere a nevoilor clienților pentru diferite domenii de activitate.

Este cea mai implementată soluție ERP din România, care integrează atât module de bază (financiar-contabilitate, gestiune, logistică, vânzări, mijloace fixe), cât și funcționalități adiționale, precum: managementul relațiilor cu clienții – CRM, al aprovizionării, al activității de service și mentenanță; management de proiect; planificarea avansată a producției combinată cu cea a necesarului de materii prime și materiale – MRP; controlul calității; urmărirea gradului de încărcare a utilajelor; gestionarea contractelor de service.

Printre funcționalitățile pe care WizPro le include se număra:

integrează toate instrumentele necesare unui management modern al afacerii, excluzând utilizarea altor sisteme sau datele reintroduse;

oferă informații online și în timp real, prin interfețe prietenoase și ușor de personalizat;

poate fi utilizat la scurt timp după achiziție, structură lui permițând implementarea rapidă, cu un maximum de flexibilitate și adaptabilitate la cerințe;

oferă posibilitatea integrării cu diferite tipuri de aplicații ce lucreaza cu: PDA-uri, cititoare de coduri de bare, case de marcat, terminale fixe și mobile, imprimante de etichetare;

disponibilitate pe baze de date Microsoft SQL Server, Silverlight cât și Oracle;

funcționalități de Business Process Management, incorporate în modulele Vânzări și Marketing, Achiziții, Gestiune, Bugete;

generare de rapoarte OLAP pentru fiecare modul de business;

fiind un sistem implementat în aproximativ 30 de țări, e adaptat la specificul legislativ și economic din România și bazat pe experiență acumulată în proiecte românești de amploare, pentru diferite nevoi și concepte de business (sistem utilizat de aprox. 200 de companii din țara, cu peste 4.200 de utilizatori);

Clienți reprezentativi: Amur Grup, Antares România, Delaco, EnergoBit Group, Eurofoam, G&G România, Power Electric, Styria Arcuri

Industrii – Bănci & servicii financiare, Construcții, Dealeri auto, Distribuție & logistică, Distribuție pre-sale, Distribuție van-sale, Echipamente electrice & electronice, Industria alimentară, Industria chimică, Industria cosmetică, Industria textilă, Lemn & mobilă, Mașini & utilaje, Materiale de construcții, Retail, Sănătate, Tipografii.

Un best seller marca Wizrom, este cea mai eficientă soluție integrată de management a companiei. Oferă o mare varietate de rapoarte utile atât acționarilor cât și auditorilor, autorităților etc.

WizCount este cel mai performant sistem de nivelul sau, deoarece:

singură soluție care include module specializate pentru service, închirieri, consignație, contracte, producție;

are funcționalități avansate: lucrul cu numere seriale și date de expirare, evidența loturilor de inventar, generator de documente, meniuri personalizate pe utilizator, posibilitatea urmăririi bugetelor și a centrilor de cost și profit;

integrat cu modulul WizAnalyzer, permite o variate rapoarte și analize: dashboards, indicatori de performanță pe volume mari de date;

include facilități de administrare: interfețe multiple, back-up automat de date, niveluri de acces per utilizatori, integrare nativă cu Microsoft Outlook.

Clienți reprezentativi: Cash & Candy, Communication Publishing Group, Dactrust Food quipments, Scot & Company Consulting.

Este soluția cea mai avansată de Sales Force Automation SFA, cu cel mai mare număr de utilizatori (agenți de vânzări) în România. Concepută pentru organizațiile cu activitate în distribuție și vânzare prin agenți, este un instrument deosebit de util atât în activitatea de vânzare propriu-zisă, cât și în monitorizare, respectiv evaluarea în timp real a activității agenților din teren.

ASKI SFA oferă avantajul major de a avea toate informațiile de marketing, logistică sau financiar, în timp real, la dispoziția membrilor echipelor de vânzări din teren, prin funcționalități tehnologice avansate.

Facilități ASKI SFA:

managementul punctului de vânzare – respectiv posibilitatea de a avea acces în orice moment la informații legate de: clienți, agendă, analiză vânzărilor, materiale promoționale, persoane de contact, tranzacții financiare;

gestionarea activităților cotidiene legate de distribuție – preluare comenzi cu numeroase funcții suplimentare, colectare datorii din piață (inclusiv alerte imediate pentru încasări excepționale), raportare retururi, managementul stocurilor (stoc actual/ alertă stoc minim/ stoc-tampon), raportare activitate competitori;

cercetări de piață – chestionare la punctul de vânzare, studii la raft;

instrumente pentru îndeplinirea obiectivelor, inclusiv clasamente on-line ale echipei de vânzări în funcție de atingerea obiectivelor și analize în timp real privind punctele forțe și eventualele elemente problematice;

posibilitatea de a superviza activitatea întregii echipe de vânzări, chiar din afară biroului.

Clienți reprezentativi :Cash & Candy, Delaco

Industrii – Distribuție pre-sale, Distribuție van-sale.

Magic XPI Integration Platform

Cea mai versatilă platformă utilă organizațiilor care folosesc soluții și sisteme diferite, asigurând integrarea acestora și comunicarea inter-aplicații. Magic XPI Integration Platform rezolvă următorul gen de situații: utilizarea în cadrul unei organizații a mai multor sisteme fără integrare, localizare, accesul la informații și distribuirea acestora fiind procese dificile și costisitoare.

Datorită caracteristicilor sale, Magic XPI reprezintă instrumentul ideal atât pentru managerii de proiect, cât și pentru directorii IT. Prin implementarea acestei soluții, WizromSoftware garantează următoarele beneficii:

rapiditate în conturarea proceselor de business;

ușurință în realizarea conexiunilor între aplicații, indiferent de tehnologia, platforma, tipul de bază de date etc., pe care acestea o utilizează;

gestionarea automatizată a excepțiilor și a erorilor apărute în procesele de business;

managementul mai eficient al informațiilor legate de clienți;

optimizarea proceselor și a fluxurilor.

Clienți reprezentativi: Quadrant Amroq Beverages.

Industrii – Bănci & servicii financiare.

Piața de desfacere

În România, dintr-un total de 2.92 miliarde dolari în 2014, pe piața IT, vânzările de software au reprezentat 14.9%. Pentru următorii 5 ani, se prognozează o rata medie de crestere anuală de 2.4%, iar piața software o rată de creștere de 3.3% (ANIS, 2013).

Aproape 11% din companiile de software și servicii sunt înregistrate ca dezvoltatoare de produse. Aceste companii generează în medie 30% din volumul veniturilor. Cele 43% dintre companii care au specificat că execută produse software la comandă generează în medie 53% din venituri.

Companiile românești dezvoltatoare de produse software sunt orientate majoritar către aplicații la comandă, care se concretizează mai ușor și generează surse de venit importante. Din companiile participante în cadrul studiului mai sus mentionat doar 60% alocă în medie 15% din cifra de afaceri activităților de cercetare-dezvoltare, în timp ce 16% nu au buget alocat acestui tip de activitate.

Clasamentul pe industrii verticale, cu cei mai mari cumparători sunt: industria producătoare (13%), sectorul financiar (inclusiv banci, societăți de asigurări – 13%), sectorul de retail si vânzari en-gros (13%), sectorul guvernamental (11%), seviciile de consultanță de business (10)% .

Cele mai defavorizate industrii pentru dezvoltarea de aplicații comerciale sunt: construcțiile, segmentul educațional și sectorul de telecomunicații.

Din studiul efectuat rezultă că piața de produse software crește mai repede decât segmentele de cercetare-dezvoltare semnalând tendința de dezvoltare prin crearea de noi start-up-uri. Numărul start-up-urilor este în creștere, obiectivul principal fiind dezvoltarea de aplicații care folosesc platformele social media și sunt destinate utilizatorilor individuali. Cu toate acestea, numărul aplicațiilor dezvoltate și lansate cu succes pe piață este relativ mic.

În urma unui studiu efectuat asupra unor companii locale de software, au rezultat principalii competitori pentru proiectele offshore/nearshore, si anume Rusia (26% ), Ucraina (23%), Bulgaria (17%) (ANIS, 2013).

Topul producătorilor de software din România

Topul producătorilor de software din România a rămas aproape neschimbat față anul trecut, primele trei poziții fiind ocupate în continuare de Oracle, Siveco și Bitdefender, urmate de Microsoft România pe locul patru. În ceea ce privește companiile plasate de pe pozițiile 5 și 6, acestea au făcut schimb de locuri, SAP România trecând înaintea lui TotalSoft.

2.5 Clienții și furnizorii

Printre furnizorii WizRom Software se numără:

NSD ENTERPRISES – furnizare licențe Wizcount + Oracle;

ESHBEL – furnizare licențe WizPro;

RETALIX – furnizare licențe Wiztop;

AMNON RASNER – furnizare licențe Roadnet;

HADAR PAISS – servicii consultanță Wizpro;

MICROSOFT – furnizare licențe SQL;

DATA FIRST – servicii consultanță proiect DACIA;

PANORAMA – furnizare licențe Panorama;

ENESCU MIRCEA – servicii training;

MOL ROMANIA PP – achiziție combustibil;

MCV NET ONLINE – servicii hosting

AVNET – achizțtii hardware;

MB DISTRIBUTION – achiziții hardware;

PYTHON SERVICES – achiziții hardware;

CABINET INDIVIDUAL VALERIU PRECUP – servicii consultanță juridică;

DIGITAL IT CONSULTING – servicii mentenanță e-mail;

V+O CONSULTING – servicii mentenanță site Wizrom;

VODAFONE – servicii telefonie mobilă și internet;

SOS MEDICAL – servicii medicina muncii;

NEW KOPEL – leasing operațional auto;

ORANGE ROMANIA – servicii telefonie mobilă;

SCOT & COMPANY – servicii consultanță si audit financiar;

PAYLOGIC – servicii administrare personal;

RO INTERACTIVE – furnizare HASP-uri (chei de securitate licențe);

DACRIS IMPEX – produse publicitare și marketing;

ROMTELECOM – servicii telefonie fixă + internet;

RDS & RCS – servicii telefonie fixă + internet;

OMNIASIG – asigurari auto si echipament;

PLATINUM ASIGURARI – asigurari auto si echipament;

RTC – produse birotică si papetarie;

SMART TOTAL VENDING – produse protocol și cafea;

QAB ROMANIA – furnizare apă;

LA FANTANA – furnizare apă;

ROMAQUA – furnizare apă;

SRAC – Servicii certificare SMC;

GENERAL QUALITY – Consultanță certificare SMC;

EXCEL SERVICE – servicii curățenie și intreținere.

Wizrom Software a câstigat peste 3800 de clienți din domenii variate de activitate.

2.6 Mediul de afaceri pentru furnizorii de produse software

Conform celor importanți furnizori de soluții ERP din Romania (Wizrom Software) anul 2015 va fi un an în care eforturile furnizorilor de software vor trebui direcționate către conservarea pieței, în condițiile în care firmele, forțate fiind de contextul fiscal și mediul concurențial, iși propun mai multe obiective, dar cu cheltuieli mai mici. Analizând activitatea celor peste 3800 de clienți, s-a desprins ca o primă concluzie dorința de integrare a soluțiilor de automatizare a proceselor, urmate de adoptarea soluțiilor de eficientizare a proceselor. În acest sens firmele se concentrează pe activitatea principală, celelalte activitați de tipul HR, IT, contabilitate fiind externalizate (Vrabie, 2015).

Soluțiile de planificare și bugetare devin din ce în ce mai interesante, permițând scenarii de situații “what if”. În cazul investițiilor de extindere a firmelor, aceste scenarii sunt foarte utile, acoperind o gamă variată de posibile evenimente.

Stagnarea pieței interne a impus o reorientare a firmelor către piețele externe, ceea ce a dus în final la o dezvoltare a acestora. Soluțiile de software capabile să gestioneze comenzile partenerilor externi a înregistrat o creștere atât cantitativă cât și calitativă.

Analiza SWOT

Este o metodă folosită în mediul de afaceri, pentru proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra companiei și evaluează factorii de influență interni și externi ai unei societăți. Ea mai evaluează poziția societății pe piață sau în raport cu ceilalți competitor, cu scopul de a pune în lumină punctele tari și slabe ale companiei, în relație cu oportunitățile și amenințările existente la un moment dat pe piață. Aceasta este prezentată în Tabelul 2.1.

Tabelul 2.1 – Analiza SWOT

ANALIZA RISCULUI ECONOMICO – FINANCIAR PENTRU COMPANIA WIZROM SOFTWARE

Analiza economico – financiară stabilește starea de sănătate a companiei pe baza ei adoptâdu-se măsuri de redresare în viitor. Scopul este înțelegerea situației economice și a riscurilor precum și evidențierea valorii economice, necesară atât managementului intern cât și subiecților din mediul financiar: banci, parteneri de afaceri, etc. Ea denotă eficiența utilizării resurselor financiare și poate prognoza tendințele de evoluție viitoare ale companiei.

Utilizând informațiile prezentate în bilanțul contabil voi prezenta în continuare analiza rezultatelor economico – finaciare obținute în ultimii trei ani.

Analiza echilibrului financiar

Pe baza informațiilor prezentate în bilanțul contabil am calculat principali indicatorii de analiză a situației patrimoniale, și anume: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă și situația netă.

Fondul de rulment

Fondul de rulment reprezintă diferența dintre sumele de încasat și cele de plătit dar și decalajul ce poate să apară între termenul de transformare a activelor în lichidități și durata medie în care datoriile devin exigibile. Existența unui fond de rulment pozitiv denotă o stare de echilibru financiar pe termen lung deoarece el poate constitui o rezervă din care se pot finanța deficitele ce pot apărea în alocările de resurse pe termen scurt (Dragotă, Ciobanu, Obreja, 2003).

El poate fi calculat după formula:

Necesarul de fond de rulment

Urmărește să acopere deficitul de resurse rezultat din decalajul între volumul mare de active pe termen scurt si pasivele pe termen scurt (exceptând trezoreria). El reflectă valoarea activelor pe termen scurt, indiferent de natura stocurilor și creanțelor (Dragotă, Ciobanu, Obreja, 2003).Relația de calcul pentru necesarul de fond de rulment este:

Trezoreria netă

Trezoreria netă reprezintă corelația dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment, aratând situația companiei atât pe termen lung, cât și pe termen scurt.

Trezoreria netă se calculează după formula:

Situația netă

Situația netă este importantă pentru că reflectă solvabilitatea companiei la un moment dat. Aceasta se calculează dupa formula:

Pe baza informațiilor prezentate în bilanț am determinat evoluția indicatorilor de echilibru financiar pe ultimii trei ani. Aceștia sunt prezentați în Tabelul 3.1

Tabelul 3.1 – Evoluția indicatorilor de echilibru financiar

Sursa: elaborare proprie

Evoluția indicatorilor de echilibru financiar poate fi observată în Figura 3.1 – Reprezentarea grafică a indicatorilor de echilibru financiar.

Figura 3.1 – Reprezentarea grafică a indicatorilor de echilibru financiar

Sursa: elaborare proprie

Valorile indicatorilor analizați se încadrează în categoria celor caracteristici domeniului de activitate al companiei, respectiv un nivel normal al indicatorilor în raport cu mediul de afaceri existent.

Valoarea pozitivă a fondului de rulment pentru anul 2012 -2013 reflectă o stare favorabilă având capacitatea de a suporta decalajul existent între termenul de transformare a activelor în lichidități și durata medie în care datoriile devin exigibile. În anul 2014 fondul de rulment este negativ și reprezintă un dezechilibru financiar astfel datoriile pe termen lung nu pot fi suportate din surse de finanțare pe termen lung.

Excepnând anul 2013 necesarul de fond de rulment înregistrează o valoare negativă acest lucru înseamnă că activele pe termen scurt sunt în totalitate acoperite din surse de finanțare cu exigibilitate crescută. Această situație este apreciată ca fiind favorabilă companiei fiind consecința aplicării strategiei de corelare a perioadei de transformare a activelor circulante în lichidități cu termenele de achitare a datoriilor.

Trezoreria netă prezintă valori pozitive pe perioada analizată aceasta reflectă o stare de echilibru financiar la nivelul companiei. Valorile înregistrate pentru trezoreria netă este urmare a unui excedent financiar apărut în cursul anului 2012.

Situația netă prezintă valori pozitive pe perioada analizată. Constatăm o scadere a situației nete cu 50% acest lucru reprezentând o scădere a activelor în raport cu datoriile.

Analiza rentabilității financiare

Pe baza bilanțului contabil la 31.12.2014 voi analiza rentabilitatea financiară a companiei cu ajutorul urmatorilor indicatori:

Rentabilitatea capitalurilor proprii – reprezintă un indicator important de masurare a performanțelor companiei atătând contribuția acționarilor la finanțarea afacerii (Banacu, 2012). Se calculeaza după următoarea formulă:

Rentabilitatea activelor totale – este un indicator principal de rentabilitate și măsoara eficiența utilizării activelor, din perspectiva profitului obținut (Banacu, 2012). Se calculeaza după următoarea formulă:

Rotația activului total – reprezintă de câte ori sunt transformate activele în vânzari pe parcursul unui an (Banacu, 2012). Se calculează după formulă:

Marja netă de profit – reprezintă cât de profitabilă este activitatea cmpaniei. Se calculează dupa formula:

Rata rentabilității economice – Se calculeaza dupa formula:

Rata rentabilității financiare – evidențiază randamentul capitalurilor proprii. Se calculează dupa formula:

Rata rentabilității resurselor consumate – se calculeaza după formula:

Cifra de afaceri.

Pe baza informațiilor prezentate în bilanț am determinat evoluția indicatorilor de rentabilitate financiară pe ultimii trei ani. Aceștia sunt prezentați în Tabelul 3.2

Tabelul 3.2 – Evoluția indicatorilor de echilibru financiar

Sursa: elaborare proprie

Evoluția indicatorilor de rentabilitate poate fi observată în Figura 3.2 – Reprezentarea grafică a indicatorilor de rentabilitate financiară.

Figura 3.2 – Reprezentarea grafică a indicatorilor de rentabilitate financiară

Sursa: elaborare proprie

Avand în vedere că în perioada 2013 – 2014 compania a înregistrat pierderi valorile ratelor de rentabilitate sunt atât de reduse încât nu se poate vorbi de rentabilitate. Deși firma a avut o poziție bună pe piața furnizorilor de soluții IT, contractele nefavorabile cât și lipsa investițiilor duc la o degradare a profitabilității. Marja netă de profit înregistrează valori subunitare ceea ce certifică situația instabilă a companiei.

Rata rotatiei activului total arată numarul de rotații efectuat pe o perioadă de un an de activul economic, prin cifra de afaceri exprimând randamentul utilizarii activelor.

Rentabilitatea financiară ar putea fi îmbunatățită prin cresterea gradului de îndatorare (a levierului), însă acest lucru se întamplă doar daca levierul financiar al îndatorării este pozitiv.

Rentabilitatea economică se poate îmbunătăți prin creșterea cifrei de afaceri într-un ritm mai mare decât creșterea costurilor.

Analiza si evaluarea riscului de faliment pe baza ratelor de lichiditate

Analiza riscului pe baza ratelor de lichiditate:

Rata lichidității generale – se calculeaza după formula:

Rata lichidității imediate – se calculeaza după formula:

Levierul financiar – se calculeaza după formula:

Pe baza informațiilor prezentate în bilanț am determinat evoluția indicatorilor de predicție a riscului de faliment pe ultimii trei ani. Aceștia sunt prezentați în Tabelul 3.3

Tabelul 3.3 – Evoluția indicatorilor pe baza ratelor de lichiditate

Sursa: elaborare proprie

Evoluția indicatorilor riscului de faliment poate fi observată în Figura 3.3 – Reprezentarea grafică a indicatorilor riscului de faliment.

Figura 3.3 – Reprezentarea grafică a indicatorilor riscului de faliment.

Sursa: elaborare proprie

Rata lichidității generale supraunitară aferentă anului 2012 reprezintă existența unui fond de rulment. Valoarea înregistrată de lichiditatea generală reprezintă un semnal de alarmă privind capacitatea societății de a-și onora obligațiile scadente pe termen scurt (valoarea optimă fiind 1,5-2). În această situație compania are nevoie să se apeleze la împrumuturi sau să vândă din activele imobilizate pentru a-și onora datoriile. Rata lichidității imediate prezintă măsura în care obligațiile pe termen scurt pot fi acoperite de disponibilități. Și în acest caz valoarea subunitară înregistrată (comparativ cu valoarea 1) reprezintă un aspect nefavorabil pentru companie, respectiv activele cu lichiditate mare nefiind suficiente pentru a acoperi datoriile pe termen scurt, indiferent de valoarea stocurilor.

Efectul de levier arată influența îndatorarii asupra ratei de rentabilitate și pune în balanță riscul asumat cu gradul de îndatorare, de asemennea nefavoravil pentru actionari.

Analiza si evaluarea riscului de faliment conform Modelului Altman

Modelul „Z” a lui Altman se prezintă astfel:

Z = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 + 1,0R5

R1 – reprezintă flexibilitatea companiei și arată ponderea capitalului circulant în totalul activelor. Daca rezultatul acestui raport este mare, atunci capitalul circulant este bine folosit.

R2 – reprezintă capacitatea de finanțare internă a companiei. Valoarerea ratei trebuie să fie cât mai mare.

R3 reprezintă rata de rentabilitate economică (eficiența utilizării activelor). Valoarea acestei rate trebuie sa fie cât mai mare.

R4 reprezintă capacitatea de îndatorare al companiei prin împrumuturile pe termen lung. Rezultatul acestui rate trebuie să fie cât mai mare.

R5 – reprezintă eficiența utilizării activelor. Activitatea este mai eficientă daca vânzările vor crește în acest fel activele se reînnoiesc prin cifra de afaceri.

Pe baza datelor din bilanțul contabil la 31.12.2014 am analizat riscul de faliment conform modelului Altman. Compania nu este cotată la bursă iar în R4 valoarea de piață a capitalului a fost înlocuită cu mărimea capitalurilor proprii, ceea ce a condus la următoarea structură prezentată in Tabelul 3.4 – Evolutia scorului Z dupa Modelul Altman.

Tabelul 3.4 – Evoluția ratelor și a scorului Z conform modelului Altman

Sursa: elaborare proprie

Evoluția ratelor și a scorului Z poate fi observată în Figura 3.4 – Reprezentarea grafică a ratelor și a scorului Z conform modelului Altman.

Figura 3.4 – Reprezentarea grafică a ratelor și a scorului Z conform modelului Altman.

Sursa: elaborare proprie

Scorul Z obținut a fost de 1.66 la sfarșitul anului 2012 ceea ce semnifică un risc de faliment imiment, la sfârsitul anului 2013 scorul obținut este de 3.18 și de 3.84 la sfârșitul anului 2014. Rezultă că firma este lipsită de amenințarea falimentului. Comparand rezultatele obținute cu alți indicatori de predicție falimentului constanăm că modelul nu reflectă corect starea companiei.

Analiza si evaluarea riscului de faliment conform Modelului Conan & Holder

Acest model se bazează pe 5 variabile:

Z = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 – 0,87R4 – 0,10R5

R1 reprezintă rata lichidității intermediare

R2 reprezintă rata stabilității financiare

R3 reprezintă ponderea activelor circulante lichide(creanțe si disponibilități) în activele totale

R4 reprezintă gradul de finanțare a vânzărilor din surse externe

R 5 reprezintă gradul de remunerare a personalului în valoarea adăugată.

Conform datelor din bilanțul contabil la 31.12.2014 am analizat riscul de faliment conform modelului Conan & Holder. Rezultatele obținute sunt prezentate în Tabelul 3.5

Tabelul 3.5 – Evoluția ratelor și a scorului Z conform modelului Conan & Holder

Sursa: elaborare proprie

Evoluția ratelor și a scorului Z poate fi observată în Figura 3.5 – Reprezentarea grafică a ratelor și a scorului Z conform modelului Conan & Holder.

Figura 3.5 – Reprezentarea grafică a ratelor și a scorului Z conform modelului Conan & Holder.

Sursa: elaborare proprie

Din calculele realizate pe datele companiei s-a obținut Scorul Z pentru anul 2012 de -0,055, pentru 20123 de -0,164 și pentru 2014 de -0,122 compania se află în zona în care probabilitatea de faliment este de peste 65 %. Având în vederere rezultatul negativ exploatarii înseamnă că sunt cheltuieli de exploatare care nu pot fi acoperite de valoarea veniturilor din exploatare. O atenție deosebită la cheltuielile legate de amenzi, penalitati si alte cheltuieli de exploatare vor putea genera în viitor un rezultat favorabil din exploatare.

3.6 Analiza si evaluarea riscului de faliment conform Modelului Centralei Bilanțurilor din Banca Franței

Acest model folosește funcția scor „Z” stabilită de Centrala Bilanțurilor a Băncii Franței, si conține opt variabile.

100Z = – 1,25R1 + 2,003R2 – 0,824R3 + 5,221R4 – 0,689R5 – 1,164R6 + 0,706R7 +

+ 1,408R8 – 85,544

R1 reprezintă rata de prelevare a cheltuielilor financiare

R2 reprezintă rata de acoperire a capitalului investit

R3 reprezintă rata capacității de rambursare a datoriilor

R4 reprezintă rata marjei brute de exploatare

R5 reprezintă durata medie a creditului furnizori în zile

R6 reprezintă rata de creștere a valorii adăugate

unde VA1=VAcurentă

VA0=VAprecedentă

R7 reprezintă durata medie a creditului clienților

R8 reprezintă rata investițiilor fizice

Conform datelor din bilanțul contabil la 31.12.2014 am analizat riscul de faliment conform modelului Centralei Bilanțurilor din Banca Franței. Rezultatele obținute sunt prezentate în Tabelul 3.6

Tabelul 3.6 – Evoluția ratelor și a scorului Z conform modelului Centralei Bilanțurilor din Banca Franței

Sursa: elaborare proprie

Evoluția ratelor și a scorului Z poate fi observată în Figura 3.5 – Reprezentarea grafică a ratelor și a scorului Z conform modelului Centralei Bilanțurilor din Banca Franței

Figura 3.5 – Reprezentarea grafică a ratelor și a scorului Z conform modelului Centralei Bilanțurilor din Banca Franței

Sursa: elaborare proprie

Valoarea scorului Z obținut pe datele companiei indica un risc ridicat de faliment care ar putea fi acoperit printr-o strategie adecvată în viitorul apropiat. Valoarea vânzarilor indică activitate ridicată dar costurile sunt prea mari comparativ cu valoarea cifrei de afaceri. În acest caz se impune un control al costurilor sau o mărire a valorii adaosului comercial care să susțină aceste cheltuieli.

Analiza SWOT al diagnosticului financiar

În urma analizei riscului economico- financiar al companiei Wizrom Software se desprind următoaele concluzii pe care le-am sintetizat într-o analiza SWOT prezentată în Tabelul 3.6.

Tabelul 3.6 – Analiza SWOT a al disgnosticului financiar

Sursa: elaborare proprie

Analiza riscului pe baza bilanțului si a contului de profit si pierdere previzionat

Ca urmare a faptului ca Wizrom Software înregistreaza pierderi se impune o previzionare foarte atentă a rezultatelor ce se doresc obținute în urmatorii 3 ani.

Previziunile sunt formulate în baza unui scenariu economic probabil, considerând o rată a inflației 3.5%. În ceea ce privește activitatea companiei, gradul de incertitudine este ridicat datorită specificului inovativ al serviciilor/soluțiilor în special al soluțiilor cu grad ridicat de profitabilitate.

Strategia de dezvoltare pentru următorii 3 ani prevede reinvestirea profitului pentru a fi utilizat în actiziționarea de active atât corporale cât și necorporale (brevete, platforme web, software dedicat uzului intern, etc.)

În tabelul 3.7 sunt prezentați principalii indicatori de risc economico – financiari pe baza bilanțului si a contului de profit si pierdere previzionat.

Tabelul 3.7 – Analiza indicatorilor de risc economico – financiar pe baza rezultatelor previzionate

Sura: elaborare proprie

Pe baza analizei și evoluției indicatorilor de risc efectuată pe rezultatele previzionate remarcăm următoarele concluzii:

Asigurarea unei stări de echilibru financiar pe termen lung. Această stare de echilibru financiar pe termen lung se realizează datorită resurselor financiare proprii (fond de rulment pozitiv);

Fondul de rulment negativ pe toată perioada previzionată certifică o situație favorabilă datorită faptului că acoperă în întregime activele curente pe seama datoriilor de exploatare, în plus se pot finanța și o parte din activele pe termen lung;

Trezoreria neta povitivă confirmă starea de echilibru financiar la nivelul întregii companii;

Lichiditatea generală este la un nivel acceptabil, cât timp viteza de rotație a activelor circulante se găsește la un nivel corespunzător;

Marja comerciala pozitivă acopera costurile directe ale vânzării.

Putem remarca stabilitatea companiei pe termen lung în condițiile unei politici echilibrate de finanțare ale activității de vânzare din datoriile de exploatare. Un risc iminent il reprezintă evoluția nu tocmai favorabilă a indicatorilor de lichiditate.

CONLUZII ȘI PROPUNERI PRVIND TEMA ABORDATĂ

Analiza performanței reprezintă un aspect esențial al diagnosticării financiare a companiei, însă concluziile sunt incomplete dacă nu este luat în considerare și riscul.

Este necesar a se previziona riscul de faliment atât la nivelul companiei cât și pentru partenerii cu care aceasta se află în relație investitorii, furnizorii, clienții, etc. Cel mai important lucru în determinarea riscului de faliment este identificarea cu exactitate a momentului apariției stării de faliment, factorii care duc la atingerea acestei stări, indicatorii care prezic cel mai bine orientarea către faliment. Pentru a duce riscul de faliment la un nivel acceptabil este necesar ca managerii să cunoască în permanență situația economico – financiară a companiei, a sectoarelor cu vulnerabilitate crescută și a celor cu potențial de dezvoltare. Ei trebuie să identifice și să gestioneze amenințarile care ar putea împiedica atingerea obiectivelor.

În lucrarea de fața am analizat riscul de faliment pentru compania Wizrom Software. Pe baza bilantului contabil și a contului de profit și pierdere la 31.12.2014, am analizat evoluția indicatorilor de predicție a stării de faliment care au determinat faptul că firma are probabilitate de faliment de peste 65%. Valorile indicatorilor analizați se regăsesc în categoria domeniului de activitate al companiei, respectiv un nivel normal al indicatorilor în raport cu mediul de afaceri existent.

Valorile indicatorilor de echilibru financiar sunt favorabili pentru anul 2012, satisfacator pentru anul 2013 si nefavorabili pentru anul 2014. Dacă în perioada 2012 – 2013 valoarea pozitivă a fondului de rulment reflectă o stare favorabilă compania având capacitatea de transformare a activelor în lichidități comparativ cu durata medie când datoriile devin exigibile, în 2014 fondul de rulent prezintă valori negative ceea ce duce la un dezechilibru financiar iar datoriile pe termen lung nu pot fi acoperite din surse de finanțare pe termen lung. Excepnând anul 2013 necesarul de fond de rulment înregistrează valori negative acest lucru înseamnă că activele pe termen scurt sunt în totalitate acoperite din surse de finanțare cu exigibilitate crescută. Trezoreria netă este în scădere însă prezintă valori pozitive pe perioada analizată aceasta reflectă o stare de echilibru financiar. Valorile înregistrate pentru trezoreria netă sunt urmare a unui excedent financiar apărut în cursul anului 2012. Situația netă prezintă valori pozitive pe perioada analizată. Constatăm o scadere a situației nete cu 50% acest lucru reprezentând o scădere a activelor în raport cu datoriile ceea ce impune găsirea unor soluții viabile de valorificare a capitalurilor disponibile.

În ceea ce privesțe rentabilitatea, având în vedere ca în perioada 2013 – 2014 compania a înregistrat pierderi, valorile ratelor de rentabilitate sunt atât de reduse încât nu se poate vorbi de rentabilitate, lipsa investițiilor duc la o degradare a profitabilității. Marja netă de profit înregistrează valori subunitare ceea ce certifică situația instabilă a companiei. Rentabilitatea poate fi îmbunatățită prin creșterea cifrei de afaceri într-un ritm mai mare decât creșterea costurilor.

Valorile indicatorilor de lichiditate sunt nefavorabili pe perioada analizată și prezintă un semnal de alarmă privind capacitatea societății de a-și onora obligațiile scadente pe termen scurt, activele cu lichiditate mare nefiind suficiente pentru a acoperi datoriile din acest motiv compania are nevoie să se apeleze la împrumuturi.

Din analiza și evaluarea riscului de faliment conform Modelului Conan & Holder rezultă că firma se află în zona în care probabilitatea de faliment este de peste 65 %. După modelul Centralei Bilanțurilor din Banca Franței rezultă un risc ridicat de faliment și se impune un control riguros al costurilor.

Pe baza analizei evoluției indicatorilor pe rezultatele previzionate remarcăm stabilitatea companiei pe termen lung în condițiile unei politici echilibrate de finanțare.

Toate aceste cauze produc elemenele cauzatoare stării de faliment care constau într-o situatie economică nefavorabilă a companiei.

Avand în vedere situația existentă companiei se impune implementarea unui sistem de Management al riscurilor care ar putea ține sub control, preveni sau reduce eventualele pierderi. Implementarea acestui sistem ajută managementul în luarea deciziei potrivite prin luarea în considerare atât a incertitudinii cât și a efectului acesteia asupra obiectivelor stabilite. anagementul riscului poate duce la beneficii directe pentru companie prin îmbunătățirea informațiilor disponibile astfel managementul riscului poate:

reduce cheltuielile ;

minimiză expunerea companiei la riscuri;

crește probabilitatea continuării activității companiei și obținerea unor performanțe superioare;

îmbunătăți imaginea companiei;

realiza un management durabil.

BIBLIOGRAFIE

ANIS, 2013, Studiu asupra stadiului de dezvoltare a industriei de software și servicii IT în România aticolul este disponibil la: http://www.anis.ro/wp-content/uploads/2013/11/Software-si-servicii-IT-in-Romania_Rezumat_RO.pdf accesat în data de 31.03.2015

Beaver, W. H. 1966. Financial ratios As predictors of failure. Journal of Accounting Research (Empirical Research in Accounting: Selected Studies) articolul este disponibil la http://www.jstor.org/discover/10.2307/2490171?sid=21105825493901&uid=3738920&uid=4&uid=2 accesat în data de 30.03.2015

British standard BS 8444-3:1996, IEC 60300-3-9:1995, Risk management. Guide to risk analysis of technological systems

Carmen Nadia CIOCOIU. (2014), Managementul riscului- O abordare integrată, București: Editura ASE

Cristian Silviu Banacu, Evaluarea afacerii, Editura Tribuna economică, 2012

DEX – Dictionarul explicativ al limbii romane. Editia a II-a, 2012 la Editura: Univers Enciclopedic Gold

Gheorghe DUMITRESCU, Studii de cercetare cu privire la riscul de faliment , Revista Română de Statistică nr. 4 / 2010

Florica LUBAN (2004) Simulari in afaceri, București: Editura ASE

Project Management Institute, A guide to Project Management Body of Knowledge, 2000, PMI Publishing Division, Pennsylvania

ISO/IEC Guide 73:2002 Risk Management – Vocabulary – Guidelines for use in standards

Joanna Błach. (2010) Financial Risk Identification based on the Balance Sheet Information aticolul este disponibil la: http://www.ekf.vsb.cz/export/sites/ekf/rmfr/.content/galerie-dokumentu/2014/plne-zneni-prispevku/Blach.Joanna.pdf accesat în data de 30.03.2015

K. Keasey and R. Watson, 2006, Non-Financial Symptoms and the Prediction of Small Company Failure: A Test of Argenti's Hypotheses, Journal of Business Finance & Accounting aticolul este disponibil la: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1468-5957.1987.tb00099.x/abstract accesat în data de 31.03.2015

Norwegian Standard NS5814/1981

National Standard of Canada CAN/CSA-Q850-97-1997

OECD Journal: Economic Studies, Volume 1983

Oprea Călin, Mihai Ristea, 2000, Bazele Contabilității, București, Editura Național

Patrik Vrabie (2015) Ce vrea mediul de afaceri de la furnizorii de software, in 2015, articolul este disponibil la: http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/ accesat în data de 30.03.2015.

Robert A. Strong Natalie M. Steiger, James R. Wilson, (2009), Introduction to financial risk assessment using Monte Carlo simulation, aticolul este disponibil la: http://www.informs-sim.org/wsc09papers/010.pdf accesat în data de 30.03.2015.

Sorin Stan, Ion Anghel – Evaluarea intreprinderii Editura IROVAL, 2013

Victor Dragotă, Laura Obreja, Anamaria Ciobanu, Mihaela Dragotă – Management financiar, Editura Economică, 2003

Webster's 1913 Dictionary, disponibil la adresa: http://www.webster-dictionary.org/ accesat în data de 30.03.2015