. Managemetul Departamentului de Agroturism din Cadrul Agentiei de Turism Xyz

Introducere

Orice activitate in cadrul unei societǎți comerciale nu poate fi demaratǎ, derulatǎ și controlatǎ decât plecând de la informație. Modalitatea de gestionare a acesteia cu mijloace informative reprezintǎ o condiție esențialǎ a unui management modern și eficient.

În condițiile economiei de piațǎ, sistemul informațional financiar – contabil capǎtǎ o informație sporitǎ, influențǎnd substanțial mǎrimea valorii nou create de întreprindere.

Este firesc ca intre diferiții parteneri (antreprenori, manageri, bancheri, etc.) ai vieții economice sǎ existe conflicte de interese și de informații. Teoriile recente cautǎ sǎ gǎseasca soluții la aceste conflicte, prin negocierea contractelor între parteneri, de o manierǎ prin care sǎ se acopere, în cea mai mare parte, incertitudinea și riscurile aferente.

In acest context, preocuparea conducerii este ca, prin informație, sǎ reducǎ incertitudinea și riscurile. Sub aceastǎ nouǎ perspectivǎ sunt analizate atât sursele tradiționale de informații cât și cele moderne; este vorba de evidența contabilǎ (cu accent pe principiul prudenței), auditul juridic și financiar – contabil, rating-ul sau analiza performanței prin metoda scorurilor, analiza graficǎ, etc. În baza acestor informații micro și macroeconomice se elibereazǎ previziuni asupra rentabilitǎții agenților economici, precum și analize ale diferitelor categorii de risc.

Din punct de vedere al procesului de decizie, problema oricǎrui agent economic constǎ in a da transformǎrii resurselor direcția, orientarea, care permite cel mai bine atingerea obiectivelor. În cadrul unei firme se pot defini trei categorii de decizii: strategice, administrative și operaționale, fiecare tip fiind legat de un aspect diferit al transformǎrii resurselor, care caracterizeazǎ activitatea agentului economic.

Teoria financiara identificǎ drept obiective generale ale agentului economic profitul, creșterea economicǎ, flexibilitatea. Criteriile de mǎsurare a atingerii acestor scopuri și obiective sunt fie mǎrimi absolute, precum fondul de rulment, trezoreria netǎ, cifra de afaceri, capacitatea de autofinanțare, marja asupra cheltuielilor variabile, fie mǎrimi relative, precum rata indatorǎrii (levierul), rata rentabilitǎții, etc.

Punctul de plecare in revizuirea periodicǎ a obiectivelor din politica generalǎ este analiza stǎrii economico-financiare a societǎții respective la anumite momente.

Realizarea pentru o societate comercialǎ a unui SIAD axat pe analiza activitǎții financiar – contabile ar putea acorda asistentǎ la nivel managerial pentru:

diagnosticarea poziției societǎții vizavi de concurentǎ, cât și vizavi de terții cu care societatea intrǎ in contact;

analizarea și prognozarea evoluției diferiților indicatori economico – financiari, cu precǎdere a indicatorilor de lichiditate, de risc, de gestiune, de profitabilitate precum și a indicatorilor privind rezultatul per acțiune.

Pe baza informațiilor contabile se pot obține numeroase informații financiare.

Printre cele mai incisive (care pot genera obiective noi de politicǎ a firmei) se remarcǎ:

indicatorul lichiditǎții curente (indicatorul capitalului circulant);

indicatorul lichiditǎții imediate (indicatorul test acid);

indicatorul gradului de indatorare;

indicatorul privind acoperirea dobânzilor;

viteza de rotație a activului circulant (stocurilor);

viteza de rotație a debitelor – clienți și a creditelor-furnizor;

rentabilitatea capitalului angajat;

rezultatul pe acțiune;

raportul dintre piețul de piațǎ al acțiunii și rezultatul pe acțiune.

Bilanțul contabil prezintǎ, in rezumat, situația financiarǎ a unei firme, respectiv starea activului si pasivului corespunzǎtoare operațiunilor deja realizate. Dar anumite operații nerealizate incǎ pot avea o mare importanțǎ pentru aprecierea exactitǎții situației financiare, de aceea este necesar ca acestea sǎ fie cunoscute prin analiza contului de profit și pierdere care regrupeazǎ fluxurile reale, financiare și extraordinare ale unei societǎți și pune in evidențǎ urmǎtoarele nivele:

Necesitatea unei analize financiar – contabile corecte se impune cu precǎdere, iar rolul unui sistem informatizat de asistare a analizei și deciziei financiar – contabile este de necontestat.

Capitolul I : Agroturismul – o provocare pentru mileniul III

Referințe teoretice

1.1.1 Conceptul de management

Managementul în turism reprezintă arta sau știița organizării și conducerii eficace a agenției de turism, în vederea realizării obiectivelor comerciale. El cuprinde următoarele sectoare:

Management organizațional;

Management strategic;

Managementul marketingului;

Managementul resurselor;

Managementul comunicării;

Managementul calității.

Etimologic, cuvântul management își are originea în limba latină, provenind de la „manus” și desemnează „strunirea cailor ce trag la o căruță cu ajutorul hățurilor”, apoi, prin intermediul cuvântului “manage”, a intrat în limba engleză ca verb „to manage”, căpătând semnificația de a pregăti, a administra, a rezolva, a duce ceva la bun sfârșit, a manevra.

Noțiunea de management are o triplă semnificație:

PROCES (activitate) – procesele de management au în componența lor funcțiile sau atributele conducerii, reprezentate de previziune, organizare, antrenare, coordonare, control-evaluare;

ȘTIINȚĂ;

TOTALITATEA PERSOANELOR ȘI ORGANELOR CARE CONDUC O ORGANIZAȚIE;

De-a lungul timpului, au fost formulate mai multe definiții ale procesului de management, astfel:

F.W.TAYLOR, a văzut în activitatea de conducere a organizației “arta de ști precis ce trebuie făcut, cât mai bine și mai ieftin”.

HENRI FAYOL, a arătat că ‘’a conduce înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona și a controla‘’, precizând astfel și atributele conducerii.

PETER F. DRUCKER, afirma: “Necestățile marilor organizații trebuie satisfăcute de oameni obișnuiți capabili de performanțe neobișnuite”.

Definiția cea mai curentă în SUA este: “to have things done through others”. În acest enunț se poate pune accent pe prima parte: obiective, conducere, profit, sau pe a doua parte: comunicare, formare, motivare.

Organizațiile cu diferite structuri, funcționând în diferite medii, trebuie să fie conduse. Câtă vreme va exista, managementul trebuie să răspundă la întrebarea „cum trebuie să conduci mai bine?”.

Managementul reflectă spiritul de bază al epocii moderne ale cărui rădăcini pot fi generate de natura sistemului economic modern, de natura mediului modern de afaceri în care se regăsesc atât resursele umane cât și cele materiale. Managementul reprezintă acel concept în care se creează posibilitatea de a controla existența umană, printr-o riguroasă și sistematică organizare a resurselor economice.

Conceptul de management poate fi înțeles ca fiind un proces de gestionare a activităților unei companii, organizații sau o structură organizată a unor persoane (directori, manageri) care efcetuează operațiunile procesului de gestionare.

Conceptul de management mai poate fi înțeles și ca știință socio-economică care abordează din punct de vedere al teoriei acest proces de gestionare al activităților companiilor (instituțiilor, firmelor, organizațiilor).

Conceptul de management definește de fapt o instituție a cărei responsabilitate se extinde în afara companiei în care este aplicat, devenind una publică care generează întreaga etică a acestuia. Această responsabilitate publică va sta la baza succesului companiei în piață, în sistemul economic, va sta la baza viitorului sistem economic și social în care activează.

Managementul nu poate activa decât în strânsă interdependență cu evoluția pieței forței de muncă din mediul economic în care funcționează, în funcție de factorii demografici, de vârstă, de sex, de tradiții, obiceiuri, ocupații. El trebuie să se adapteze și în funcție de dispersia geografică ca extindere a mediului de afaceri, al organizațiilor, care este din ce în ce mai dinamică în ultimele decenii, unele companii extinzându-și mediul de afaceri pe tot Globul (lanțurile hoteliere).

1.1.2 Conceptul de turism rural si agroturism

În prezent Europa se confruntă cu numeroase probleme, dintre care pot fi enumerate doar câteva legate de aria turismului rural: asigurarea unei dezvoltări regionale armonioase, dificultatea de realizare a echilibrului între dezvoltarea economică și protecția mediului, elaborarea unei politici rurale care să depășească cadrul politicii agricole și care să cuprindă toate problemele zonelor rurale.

Prin urmare, în actuala etapă, agricultura nu se poate limita numai la asigurarea alimentației unei populații din ce în ce mai numeroase și urbanizate, ci trebuie să contribuie la întreținerea unui mediu rural, care reprezintă un suport indispensabil pentru turismul rural. Astfel, nu există rural fără agricultură și nici turism durabil într-un mediu degradat.

Turismul rural este un fenomen nou și vechi în același timp. Interesul pentru refacerea în mediul rural a început să crească începând cu secolul al XIX-lea, ca un răspuns la stressul datorat urbanismului și industrializării tot mai mari. Important este că turismul rural din epoca noastră este diferit dacă ne referim numai la numărul de turiști implicați care a crescut semnificativ și turismul care s-a dezvoltat în toate tipurile de localități rurale, fără a fi limitat la arii de o excepțională frumusețe.

Conform unei tradiții mai largi, “turismul include o serie de activități, servicii, amenajări oferite de fermieri, țărani și locuitori din mediul rural, pentru a atrage turiști în zona lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor”.

Acceptând acest concept mai larg, turismul rural cuprinde nu doar turismul la ferme sau agroturismul, ci și un interes special pentru vacanțele în natură, excursii în zonele rurale, precum și turismul rezidențial, în care serviciile includ, pe lângă cazare, evenimente sociale, festivități, recreere în aer liber, și producerea și vânzarea de produse manufacturate și a produselor agricole.

Deși acționează în spațiul rural, agroturismul și turismul rural sunt două concepte, care pentru unii autori reprezintă același lucru, iar pentru alții sunt două noțiuni diferite.

Practica arată că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel, au un numitor comun, care scoate în evidență elementele de identitate, de incluziune, cât și elementele diferite, care le conduc la departajare, la diferențiere.

Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalități de cazare, de activități, evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate desfășurându-se într-un mediu tipic rural. Turismul rural este un concept care include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural.

Turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale și umane), ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice. Utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță, și îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivații: de tranzit sau itinerant, cu valențe cultural-cognitive.

Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta turistică “standard” – de tip industrial.

Agroturismul este o formă a turismului rural, în care se utilizează pentru cazare și servirea mesei numai în pensiunile agroturistice și fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural.

Agroturismul este considerat un concept mai restrâns, care face referire la diferitele forme de turism legate de activitățile agricole și/sau de amenajările agricole. Această formă particulară a turismului rural este organizată de fermieri, de obicei ca o activitate secundară, agricultura rămânând principala ocupși protecția mediului, elaborarea unei politici rurale care să depășească cadrul politicii agricole și care să cuprindă toate problemele zonelor rurale.

Prin urmare, în actuala etapă, agricultura nu se poate limita numai la asigurarea alimentației unei populații din ce în ce mai numeroase și urbanizate, ci trebuie să contribuie la întreținerea unui mediu rural, care reprezintă un suport indispensabil pentru turismul rural. Astfel, nu există rural fără agricultură și nici turism durabil într-un mediu degradat.

Turismul rural este un fenomen nou și vechi în același timp. Interesul pentru refacerea în mediul rural a început să crească începând cu secolul al XIX-lea, ca un răspuns la stressul datorat urbanismului și industrializării tot mai mari. Important este că turismul rural din epoca noastră este diferit dacă ne referim numai la numărul de turiști implicați care a crescut semnificativ și turismul care s-a dezvoltat în toate tipurile de localități rurale, fără a fi limitat la arii de o excepțională frumusețe.

Conform unei tradiții mai largi, “turismul include o serie de activități, servicii, amenajări oferite de fermieri, țărani și locuitori din mediul rural, pentru a atrage turiști în zona lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor”.

Acceptând acest concept mai larg, turismul rural cuprinde nu doar turismul la ferme sau agroturismul, ci și un interes special pentru vacanțele în natură, excursii în zonele rurale, precum și turismul rezidențial, în care serviciile includ, pe lângă cazare, evenimente sociale, festivități, recreere în aer liber, și producerea și vânzarea de produse manufacturate și a produselor agricole.

Deși acționează în spațiul rural, agroturismul și turismul rural sunt două concepte, care pentru unii autori reprezintă același lucru, iar pentru alții sunt două noțiuni diferite.

Practica arată că aceste categorii se identifică până la un anumit nivel, au un numitor comun, care scoate în evidență elementele de identitate, de incluziune, cât și elementele diferite, care le conduc la departajare, la diferențiere.

Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalități de cazare, de activități, evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate desfășurându-se într-un mediu tipic rural. Turismul rural este un concept care include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural.

Turismul rural este o formă de turism care se desfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale și umane), ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice. Utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță, și îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivații: de tranzit sau itinerant, cu valențe cultural-cognitive.

Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta turistică “standard” – de tip industrial.

Agroturismul este o formă a turismului rural, în care se utilizează pentru cazare și servirea mesei numai în pensiunile agroturistice și fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural.

Agroturismul este considerat un concept mai restrâns, care face referire la diferitele forme de turism legate de activitățile agricole și/sau de amenajările agricole. Această formă particulară a turismului rural este organizată de fermieri, de obicei ca o activitate secundară, agricultura rămânând principala ocupație și sursă de venit. Uneori se face distincție și între agroturism și turismul la fermă, care se referă la folosirea fostelor gospodării țărănești ca structuri de primire, ce pot fi închiriate turiștilor sau amenajate ca și cluburi de sănătate.

În concluzie, sfera de turism rural include activitățile de agroturism sau de turism la fermă. Turismul rural privește toate formele de turism practicate în spațiul rural: activități în aer liber (echitație, pescuit, vânătoare, plimbări pe jos sau cu bicicleta, termalism, turism de sănătate), turism de cunoaștere (biserici, cetăți, diferite vestigii istorice), de descoperire a mediului natural (flora, fauna), de cunoaștere și înțelegere a culturii locale (folclor, tradiții populare), turism gastronomic.

Spațiul rural, prin componentele sale, satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităților de loisir.

În literatura de specialitate, română și din străinătate, prin utilizarea noțiunii de agroturism, se exprimă mai bine sfera de cuprindere, adică o activitate economică complementară agriculturii într-o localitate rurală.

Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic.

Agroturismul prezintă unele trăsături ce-l diferențiază de turismul tradițional, standard:

• consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esențiale sunt: calitatea pensiunii și serviciilor de primire la fermieri, cunoașterea mediului natural, uman și cultural, precum și originalitatea produselor turistice;

• oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri, deci de oamenii satului;

• este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;

• oferă populației cu venituri reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanțe sau weekend-uri în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative și cu o ospitalitate specifică;

• nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură și supra-structură turistică sau pentru alte dotări de profil;

• se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din stațiunile balneare sau montane;

• este un turism în care specific este faptul că oferta este diversificată și de mare diseminare în spațiu. Astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural și celui construit, dar trebuie să se țină seama de un anumit “prag ecologic” și “prag fizic”. Pentru ca această trăsătură să se înscrie complet în conceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere “capacitatea de primire” a satului și a arealului limitrof, mai ales în condițiile unui sejur în lunile de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu populația autohtonă);

• nu este compatibil cu turismul de masă.

Agroturismul trebuie să devină o componentă a ecoturismului și, ca atare, cele 10 principii pentru dezvoltarea durabilă a turismului, se pot aplica și în acest caz. Aceste principii pot fi delimitate astfel:

• folosirea durabilă a resurselor turistice (exploatare optimă, conservare, protejare);

• reducerea supraconsumului și a risipei de resurse turistice;

• menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural;

• integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională și mai ales, locală (dezvoltarea ofertei, promovare și organizare, precum și dezvoltarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare); de aici concluzia că prin marketingul agroturistic se influențează integrarea activităților agroturistice în dezvoltarea spațiului rural;

• sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea socio-economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale (efectul multiplicator al agroturismului);

• implicarea comunităților locale în sectorul turistic, prin sprijinirea grupurilor de inițiativă, pentru dezvoltarea și promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor culturale, de aici și rolul organizațiilor locale, al prestatorilor de servicii turistice, în cazul nostru, Asociația Sătească de Turism Rural;

• consultarea specialiștilor și a publicului în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale, pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală, regională și cea locală;

• dezvoltarea durabilă a agroturismului trebuie susținută prin pregătirea profesională, calificare, perfecționare, formarea formatorilor din rândul localnicilor, pregătirea civică, sociologică adecvată;

• promovarea marketingului în agroturism;

• cercetarea și monitorizarea activității de turism și a acțiunilor de protejare și conservare a mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice.

Agroturismul este o componentă a turismului rural, cu implicații în valorificarea resurselor locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economică a localității rurale și a comunității, în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice.

Între turismul rural și agroturism există o relație de la întreg la parte, agroturismul fiind una dintre componentele turismului rural. Agroturismul însă, practicându-se cu precădere în zonele cu vocație agricolă diversificată, în cele relativ izolate și izolate, care impun asigurarea celor necesare traiului prin forțe proprii sau acolo unde este o specializare adâncă, creează poziții de monopol privind producția anumitor produse alimentare apreciate și solicitate (regiunile pomiviticole, satele păstorești, delta sau alte zone piscicole).

Cultura este inclusă în mod indirect în mix-ul produsului agroturistic, datorită posibilităților de cunoaștere pe care acesta le oferă (cunoștințele generale de geografie, istorie, folclor, tradițiile și obiceiurile cu care turiștii vor veni în contact, schimbul de informații privind preparatele și produsele indigene, meșteșugurile și instalațiile pe care vor putea să le admire “la sursă”), agroturismul se poate constitui astfel și într-un act de cultură.

1.1.3 Factori și motivații ce influențează dezvoltarea agroturismului

Activitățile turistice în spațiul rural funcționează în fermele și pensiunile rurale cu activități agricole variate, de mici dimensiuni, care dispun și de un cadru natural atractiv și de implementarea mai activă a administrației publice locale în asigurarea infrastructurii, a unor minime servicii comerciale, de agrement, sănătate.

Intensitatea activităților de agroturism, constituie o rezultantă a multitudinilor de factori care în permanență se modifică la nivel local, național și mondial.

Principalii factori sunt legați de: nivelul de dezvoltare economico-socială a țării sau a anumitor regiuni consacrate, acest factor fiind concretizat prin produsul național brut pe locuitor; prețurile si tarifele practicate în cadrul cheltuielilor directe și indirecte în deplasările ocazionale pentru agroturism; oferta turistică în mediul rural, care, prin calitate și diversificare poate atrage turiștii în anumite regiuni; progresul tehnic cu referire, mai ales, la posibilitățile de deplasare a turiștilor în diferite regiuni; mutațiile geografice și îmbinarea acestora cu circulația turistică rurală; creșterea gradului de urbanizare, ce generează nevoile de recreere a populației în mediul rural; cheltuielile mai reduse ale turismului în mediul rural comparativ cu deplasările turistice în cadrul altor areale turistice cu renume din țară și străinătate.

Progresul înregistrat în transporturi, prin care se pot diminua substanțial influențele negative ale factorului timp-distanță și se poate amplifica ponderea călătoriilor turistice pe distanțe lungi și chiar în cadrul unor sejururi în mediul rural. Este pusă în discuție existența unor rețele de drumuri modernizate în satele românești. Amploarea industriei automobilelor, nivelul de echipare a traseelor rutiere acționează în mod deosebit și în direcția formei de turism rural (distanțele de transport și la starea drumurilor). În utilizarea timpului său liber, turistul dorește ca durata transportului până la zona (regiunea) aleasă pentru petrecerea timpului liber (sejurului) să fie cât mai scurtă.

Raportul între cerere și ofertă în cadrul pieței agroturistice este permanent supus modificărilor. Aceasta problemă este însă strict legată de produsul agroturistic, a cărui cerere este dominantă, dar la care se cere și o calitate din ce în ce mai bună, pe care oferta nu reușește întotdeauna să o satisfacă (gradul de confort oferit de locuințe și elementele auxiliare, cum sunt transportul, excursii, activități de agrement și bază materiala adecvată, alături de atitudinea psihică a săteanului de a atrage orășeanul în activitățile specifice – considerate tradiționale – în mediul rural).

Ciclul de sezonalitate în activitatea turistică este o problemă, prin implicațiile provocate de concentrarea sezonieră a activității turistice în anumite perioade ale anului. În agroturism o bună parte din timpul perioadelor de sejur corespunde cu activitățile din agricultură, uneori chiar suprapuse cu campaniile agricole. Deci se pun probleme de ordin cantitativ al atenuării sezonalității, al prelungirii perioadei de sejur turistic, dar și din punct de vedere calitativ al menținerii și creșterii nivelului calitativ pentru produsul turistic. În perioadele considerate nefavorabile este necesar ca prin politici și strategii adecvate să se compenseze diminuarea atractivității factorilor naturali cu elemente suplimentare de atractivitate, prin menținerea cererii de servicii turistice la un volum și nivel corespunzător.

Elementele de propagandă și informare turistică au un rol deosebit în cunoașterea ofertei turistice în mediul rural. Ca atare, pentru turistul potențial se pune problema de a cunoaște efectiv oferta turistică într-o formă obiectivă, produsul turistic. Acolo unde aceste elemente sunt cunoscute există și o extindere și chiar o permanentizare a agroturismului. La aceasta se poate adăuga poziția slabă de negociatori pe piața turistică a locuitorilor din mediul rural, generată de lipsa informațiilor privind cererea de produs turistic. Acesta nu poate face previzionarea activităților turistice proprii, cu posibilități de apariție a riscurilor pentru producătorul agricol.

Problema circulației turistice în mediul rural este foarte mult influențată de elemente de natură sociologică, cu referire la sporul și veniturile populației, structura pe vârste, elemente care imprimă o anumită predilecție în atracțiile rurale.

Problema raportului dobânzi-investiții, este sesizată de necesitatea înființării sau modernizării obiectivelor de investiții aferente agroturismului, dar și a posibilităților de acordare a sumelor necesare, acestea constituind elemente care condiționează dezvoltarea agroturismului. În frecvente cazuri, producătorii agricoli din zonele cu vocație turistică, evită preluările de credite, tocmai datorită unor dobânzi exagerate.

Creșterea disponibilității de timp liber se datorează reducerii săptămânii de lucru, a mărimii duratei concediului de odihnă, a posibilităților de fragmentare a vacanței, a interpunerii unor perioade de inactivitate, datorită sezonalității producției unde își desfășoară activitatea turistul potențial, ducând la amplificări ale cererii pentru agroturism.

Creșterea veniturilor individuale se datorează noilor condiții de muncă, dorinței de permanentizare a forței de muncă în marile firme, derularea a 1-3 activități aducătoare de venituri suplimentare, dezvoltarea unor condiții de muncă alternative la domiciliu care reduc costurile și cresc posibilitățile de retribuire.

Creșterea nivelului de cunoaștere și educație datorată reformelor din sistemul de învățământ, de toate gradele, asociate cu explozia multimedia. Astfel, se constată un interes mai mare pentru cunoașterea patrimoniului natural și antropic al zonelor rurale. În acest context, locuitorul spațiului urban devine un turist tot mai atras de perspectiva recreerii în spații naturale deosebite, relaxante, originale;

Perfecționarea industriei de echipament turistic și sportiv, în sensul că gospodăriile rurale pot achiziționa ustensile, aparate casnice, sportive care să faciliteze realizarea unor servicii de cazare, alimentație, agrement de calitate și cât mai variate. Aplicarea celor mai noi inovații din știință și tehnică face ca aceste echipamente să permită derularea unor multiple activități turistice, asigură confort, independență și securitate personală sporită;

Creșterea populației de vârsta a III-a se datorează îmbunătățirii condițiilor de viață, a posibilităților de îngrijire a sănătății, a reducerii timpului de muncă, elemente care vor determina o creștere a cererii de noi călătorii turistice, de petrecere a unor vacanțe în mediul rural, din diferite motive – sănătate, buget personal modest, experiențe inedite, cadru natural pitoresc și relaxant;

Dezvoltarea parteneriatului dintre administrația publică locală și domeniul privat, fapt care are un rol deosebit de important în condițiile în care a avut loc procesul de descentralizare a activității turistice și creșterea treptată a autonomiei activităților locale.

Factorii și motivațiile psiho-sociologice sunt din ce în ce mai luați în considerare. Este vorba de atracția față de elementele patriarhale din mediul rural, dorința de a cunoaște natura, tezaurul cultural-folcloric, elementele de agrement și animație oferite de vocația unei zone rurale în anumite perioade ale anului. În acest context se îmbină motivațiile estetice (nevoia de frumos, ordine, armonie, naturalețe, etc.) cu curiozitatea de a culege informații asupra ospitalității populare, artizanat, ritualuri, toate acestea având o influență indirectă pentru turistul potențial, (terapia anti-stress).

Conștientizarea nevoii de a duce o viață sănătoasă: conceptul este în continuă ascensiune și în cadrul traiului sănătos, recreerea activă joacă un rol extrem de important. Mișcarea și sportul sunt elemente importante în strategiile de accedere la o viață sănătoasă. Zonele rurale sunt bine plasate pentru a permite recreerea în mijlocul naturii, prin plimbări, ciclism, ascensiuni. Mediul rural este considerat a fi sănătos, tonificând organismul prin aerul curat, mediul nepoluat și traiul liniștit, lipsit de condițiile majore de stress.

Pacea și liniștea, sunt din ce în ce mai căutate de turiști. Nu este un fapt surprinzător, dat fiind înaltul nivel de stress mental , psihic suportat de majoritatea populaței urbane. Un studiu asupra pieței turistice a relevat faptul că deconectarea, relaxarea și odihna au fost principalele motivații a celor ce doreau să plece în vacanță. Acest argument a fost invocat de 66% dintre subiecți; 47% doreau schimbarea mediului și o experiență în natură, iar 32% căutau aer curat și mediu nepoluat. În plus este evitată aglomerația din stațiunile de vacanță, asemănătoare în cele mai multe cazuri cu cea din marile orașe.

Populația de vârsta a III-a este în continuă creștere. Pe plan internațional, în special în statele dezvoltate, populația activă iese la pensie din ce în ce mai devreme, dar aceste persoane rămân active și peste vârsta de 70 de ani. Interesul în creștere față de alimentația naturală și rațională, este un factor de atracție ce se manifestă tot mai pregnant pe piața internațională. Vacanța la țară asigură, într-o proporție covârșitoare, o alimentație ecologică, sănătoasă, din ce în ce mai rară sau mai scumpă în mediul urban. Preparatele proaspete, în general mai simple și gătite în mod tradițional, sunt mai aproape de bucătăria “ca la mama acasă”, de care mulți turiști își amintesc cu nostalgie. Vacanțele în mediul rural, sunt apte să capitalizeze aceste tendințe ale consumatorilor, deoarece reprezintă sursa unei alimentații raționale, cu alimente de calitate.

Agroturismul este benefic pentru copii nu numai prin posibilitatea de a oferi o alimentație naturală, cu alimente proaspete și de calitate, ci și datorită relațiilor pe care le mediază între copil și natură. Vacanțele la țară permit copiilor nu numai cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor, ci și cunoașterea directă a florei si faunei. Majoritatea copiilor din mediul urban nu cunosc animalele decât din cărți și fotografii. Ei au acum posibilitatea să-și lărgească cunoștințele în mod direct, stabilind relații afective cu animalele (câini, cai, pisici). Jocul, în care parteneri sunt copilul și animalul, reprezintă o sursă de descărcare și echilibrare psihică pentru copii, de multe ori o metodă terapeutică.

Păstrarea unui segment de agricultură tradițională în condițiile în care în țările dezvoltate populația rurală reprezintă doar 15-20% din cea totală, se pune problema susținerii unor activități agricole care să permită stabilitatea și viabilitatea satelor.

Din însumarea tuturor factorilor, rezultă că agroturismul poate aduce o plusvaloare prin:

Susținerea și dezvoltarea zonelor rurale cu reale valențe turistice, valorificând eficient și durabil resursele naturale, cultural-istorice, tradițiile și gastronomia locală precum și toate celelalte bunuri și servicii ale comunității rurale;

Realizarea unui produs turistic de marcă, care să exprime notorietate, să sprijine păstrarea și promovarea identității locale;

Asigurarea unei dezvoltări regionale și locale durabile.

1.1.4 Impactul socio-economic al agroturismului asupra comunității locale

De-a lungul ultimelor decenii, țările europene au arătat, prin experiența acumulată, eficiența dezvoltării formelor de turism alternativ (neconvențional):

agroturismul;

turismul la pensiune;

turismul verde.

Analizat la nivelul rolului său multifuncțional, impactul agroturismului asupra mediului rural este conferit de următoarele aspecte particulare:

activitățile turistice sunt desfașurate în mediul rural autentic;

beneficiază de elemente constructive și spațiale specifice precum: mici ateliere, întreprinderi, spații de deservire, contact direct cu natura, moșteniri culturale originale, societăți si atitudini tradiționale;

activitățile socio-economice se derulează la o scară mai redusă;

existenta unui mod de viață cu adevarat tradițional;

posibilități de dezvoltare și gestionare atentă, controlate pe termen lung;

o mare varietate de acțiuni turistice conforme cu gradul de complexitate a spațiului rural.

Cercetările întreprinse asupra impactului și rolului agroturismului au demonstrat faptul că poate sprijini în mod real și concret dezvoltarea economică și culturală a zonelor rurale. Acțiunea se poate manifesta pe multiple planuri:

valorificarea superioară a resurselor existente în teritoriu;

perfecționarea structurilor sociale cu reducerea nivelului de sărăcie din gospodăriile țărănești;

stimularea dezvoltării economice, prin punerea în valoare a materiilor prime agricole, în folosul turiștilor;

revigorarea unor vechi meșteșuguri, obiceiuri și manifestări folclorice.

Agroturismul poate avea impact pozitiv numai în măsura în care produsele turistice realizate sunt privite prin prisma existenței lor pe termen lung, având drept scop câștiguri durabile. Această formă de turism poate fi punctul de plecare pentru realizarea unor investiții.

Fluxul intens de turiști poate conduce la degradarea calității frumuseților naturale, iar moștenirea culturală poate fi serios prejudiciată de influența unor elemente culturale străine.

Agroturismul trebuie conceput ca un factor de echilibru între comunitățile gazdă, cu oamenii și obiceiurile lor, ofertanții de vacanțe și industria turistică. Practic, impactul pozitiv al acestei forme de turism va depinde de modul de organizare, amenajare a satelor turistice și de varietatea, calitatea serviciilor turistice ce pot fi oferite.

Satele turistice reprezintă așezări rurale pitoresti, situate aproape de natură, într-un mediu nepoluant, păstratoare de bogate și vechi tradiții și un bogat trecut istoric.

Impactul produs de agroturism asupra spațiului rural se poate cuantifica prin analiza eficienței economice, pe raportul dintre efort și efect. Dar expresia reală este dată de rentabilitate, care reprezintă un surplus monetar, respectiv soldul dintre încasările și cheltuielile totale. Aceasta poate fi exprimată prin valoarea profitului net obținut, care susține reînnoirea și creșterea produselor turistice oferite.

Astfel, contribuția agroturismului la viața socio-economică a oricărui sat se traduce prin:

realizarea unei strategii de dezvoltare pe termen lung, în strânsă corelație cu alte strategii sectoriale: agricultura, infrastructura, protecția mediului;

aplicarea mai rapidă a principiilor de dezvoltare durabilă a turismului, prin reducerea caracterului de masă;

posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri și locuri de muncă și care înseamnă creștere economică pe plan regional, local;

susținerea mai activă a activităților tradiționale și în mod special a artizanatului și dezvoltarea unui comerț specific, în beneficiul turiștilor și al populației locale;

creșterea resurselor de venit a populației rurale, rezultat al unei mai bune valorificări a produselor agroalimentare ecologice și a resurselor turistice prezente;

îmbunătățirea calității vieții și păstrarea identității culturale.

Agroturismul în România

1.2.1 Cadrul legislativ

La ora actuală, cadrul general în care își defășoară activitatea turismul românesc este dat de ORD. GUV. Nr. 58/1998. Proiectul noii Legi a turismului se află la Guvern urmând ca în cel mai scurt timp să fie prezentată Parlamentului spre analiză și aprobare.

Legea nouă a fost armonizată cu cerințele UE: Directiva 90/314/EC privind comercializarea pachetelor de servicii turistice și Directiva 95/57/EC privind colectarea datelor statistice în domeniul turismului.

Evoluția cadrului juridic se datorează în principal conjuncturii politice favorabile pe plan extern și intern, pe plan extern un rol esențial avându-l recomandările realizate de OMT, PNUD, OCDE, sau înțelegerile turistice dintre țări. Multe dintre acestea sunt adoptate de țara noastră, iar actele transpuse pe plan intern.

În România, Constituțiile din anii 1923, 1938, 1948, 1952, 1965, alături de legislația muncii, au recunoscut dreptul cetățenilor săi la odihnă, recreere, refacere fizică și psihică. Pe plan organizatoric, în anul 1955 a fost înființat Oficiul Național de Turism, iar din anul 1977, Ministerul Turismului.

Din anul 1990 a existat o scurtă perioadă în care Ministerul Comerțului și al Turismului au fuzionat, pentru ca din anul 1993 să reapară în vechea formulă de minister, iar din anul 1998 cu titlul de Autoritatea Națională de Turism, revenind în 2001 la minister de sine-statător. Actualmente este în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

In acest context, rolul statului în dezvoltarea turismului romanesc se referă la:

integrarea problemelor de politică economică de ansamblu;

importanța angajării Guvernului și promovarea dezvoltării turistice;

turismul este un sector în care statul este un partener activ, prin faptul că asigură existența unor servicii de prim rang: transporturi, formare profesională, siguranța și securitatea persoanelor;

extinderea fenomenului de globalizare economică va presupune intervenția mai activă a statului în dirijarea macroeconomică și amplificarea efortului de modernizare și promovare a industriei turistice;

protejarea zonelor cu potențial turistic ridicat și realizarea de investiții în infrastructura în acest scop;

implicarea în modernizarea structurilor turistice în zonele rurale;

asigurarea pregătirii locuitorilor din zonele rurale în domeniul turismului.

În viitor, turismul poate constitui o prioritate economică, deși până în prezent nu s-a bucurat de atenția cuvenită. Unele obiective, din perioada 1990-1999 au fost susținute printr-un set de legi prin care să se asigure o dezvoltare a acestei ramuri economice. Astfel, au fost elaborate următoarele categorii de acte normative – o lege, 23 hotărâri, 8 ordonanțe guvernamentale, 11 ordine.

Această legislație specifică a încercat să rezolve mai multe probleme privitoare la :

Cadrul general de înființare al societăților comerciale pe acțiuni în turism (HG nr. 104/1990), organizarea și desfășurarea activităților de turism în România (OGR nr. 58/1998);

Forme de învațământ care asigură recunoașterea titlului de maestru în arte culinare (HG 89/1995) și organizarea de cursuri de calificare (HG.103/1995);

Autorizări, omologări, atestări, domenii în care actele legislative au suferit îmbunătățiri succesive, referitoare la acordarea licențelor de funcționare a unităților de turism, de acordare a brevetelor de turism (HG.513/1998, OM.125/1998);

Clasificarea structurilor de primire turistică care a inclus toate categoriile de cazare turistică, cele de alimentație și care a început cu OM.56/1995, și a continuat cu OM.61/1999 cu sprijinul OACT, care a inițiat și redactarea unei hărți cu hotelurile românești care corespund cerințelor turiștilor internaționali;

Ghizii de turism care se sprijină pe două acte normative și care beneficiază de pregatirea care se efectuează prin Centrul Național de Formare și Management pentru Turism (CNIT) pentru toate categoriile de ghizi-interni și externi;

Transport turistic, unde reglementările vizează asigurarea unor bune condiții de călătorie, evitarea unor accidente ca urmare a unui nivel ridicat de uzură;

Sporturile de iarnă care includ două probleme: amenajarea pârtiilor de schi și exploatarea lor, derularea activităților de Salvamont (HG.801/1996 și 1769/1996);

Dezvoltarea fondului construit și amenajarea zonelor cu potențial turistic care au în vedere casele de vacanță și inițiativele private în structuri de cazare, alimentație și agrement (HG. 77/1996 și HG. 107/1996);

Probleme financiare referitoare la alcătuirea și gestionarea Fondului special pentru dezvoltarea și promovarea turismului (OG. 8/1998). Prin intermediul HG. 119/1997 reactualizată în 1999 se procedează la actualizarea tarifelor și serviciilor prestate de OACT;

Protecția turiștilor, care se realizează prin evitarea accidentelor în structurile de cazare (HG. 41/1996) și modul de comercializare a pachetelor de servicii turistice (HG.107/1999);

Privatizarea, care s-a dovedit un proces economic dificil și care a cunoscut mai multe modificări de legislație, ultima fiind HG.32/1999;

Alte domenii vizează cercetarea în turism sau se referă la modul de aplicare a TVA (HG. 866/1998, OG. 2/1998).

Dintre reglementările legale care fac referire la activitatea de agroturism, pot fi menționate:

– Norma metodologică din 28 iunie 2002, privind clasificarea structurilor de primire turistică, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 582 bis din 6 august 2002;

– Ordonanța nr. 58 din 21 august 1998, privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 309 din 26 august 1998;

– Norma din 8 februarie 2001, cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primire turistice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 92 din 22 februarie 2001;

– Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990, privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 33 din 29 ianuarie 1998;

– Hotărârea nr. 574 din 13 iunie 2002, pentru aprobarea cuantumurilor taxelor și tarifelor percepute de camerele de comerț și industrie teritoriale pentru activitățile de registru și pentru operațiunile efectuate de Biroul unic, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 413 din 14 iunie 2002.

– Ordonanța de Urgență nr. 76 din 24 mai 2001

Astfel, potrivit acestor acte normative, proprietarii de gospodării rurale care doreau să practice aceasă formă de turism, sunt sprijiniți prin:

Acordarea unor scutiri de impozite pe o durată de 10 ani din momentul clasificării gospodăriei;

Acordarea de credite cu dobandă subvenționată pe o perioadă de 10 ani pentru modernizarea gospodăriilor;

Plata consumului de energie electrică, gaz metan, combustibil solid, abonament telefon, TV-radio la tarifele stabilite pentru persoanele fizice;

Acordarea de asistență tehnică din partea structurilor ministeriale pentru obținerea actelor necesare de licențiere, brevetare, clasificare, în colaborare cu asociațiile profesionale.

Un loc aparte îl deține HG.31/1999 care se referă la acordul dintre Autoritatea Națională pentru Turism și Banc Post pentru acordarea de credite unor gospodării rurale interesate în practicarea agroturismului.

Acordarea creditelor se realizează din sursele băncii iar suma totală era de 2 miliarde de lei, iar pentru solicitanții noi, cu gospodării abia inființate, acesta era de doar 150 milioane lei. Termenul de creditare este de maximum 3 ani, iar jumătate din dobânda inițială se suportă de ANT. La nivelul anului 1999 au fost aprobate primele 15 credite.

Prin intermediul programului SAPARD (Programul de Preaderare pentru Agricultura și Dezvoltare Rurală), Uniunea Europeană pune la dispoziția țării noastre credite nerambursabile în valoare de 150 milioane de euro anual în scopul susținerii financiare a proiectelor pentru dezvoltarea localităților rurale.

1.2.2 Strategiile dezvoltării turismului rural la nivel teritorial. Structuri teritoriale. Zonele cu vocație din România

Centrele teritoriale constituie areale teritoriale ce au o contribuție semnificativă în dezvoltarea turismului teritorial. Rolul acestora în activitățile de agroturism poate fi delimitat prin: promovarea ofertei locale, cu referire la acțiuni specifice de marketing; asigurarea cuprinderii în catalogul național a tuturor structurilor rurale clasificate; organizarea, cu sprijinul corpului de experți de la organizațiile naționale, de cursuri de pregătire profesională pentru deținătorii de structuri turistice rurale; acordarea de asistență tehnică la întocmirea documentațiilor pentru clasificarea și participarea la activitatea comisiilor tehnice de clasificare a structurilor turistice rurale din zonă; organizarea, de ori de câte ori este nevoie (cel puțin o dată pe an), la nivelul fiecărui centru teritorial, a unor acțiuni promoționale.

Popularizarea unor astfel de acțiuni promoționale poate fi amplificată în bazinele turistice cu vocație, mai ales în acele perioade din an care semnifică o anumită tradiție în regiune. De exemplu: “Zilele culesului strugurilor” în centrul Drăgășani, “Expoziție de ceramică”, “Zilele apicultorilor” la Horezu, “Întâlnirea oierilor” în centrele Polovragi și altele, “Zilele porților deschise pentru vacanțe la țară”, pentru majoritatea centrelor turistice.

Un centru turistic poate fi asimilat, din punct de vedere teritorial, cu un bazin turistic sau poate include mai multe asemenea bazine turistice. Dar activitatea de agroturism se desfășoară efectiv în cadrul satului turistic sau în aria limitrofă.

Satul turistic are rolul de a scoate în relief specificul localităților, în vederea adoptării unor strategii de promovare a celor mai frecvente forme de turism. Aceasta trebuie făcută atât în funcție de principalele caracteristici geografice, economice, sociale etc., dar și în funcție de principalele motivații și opțiuni ale categoriilor de turiști, care frecventează localitatea respectivă. Implementarea unor strategii specifice în domeniul organizării și funcționării satului turistic sunt absolut necesare în orice zonă. Aceasta pentru motivul că fiecare localitate rurală constituie o entitate cu particularități proprii și activități specifice, care trebuie identificate și valorificate cât mai eficient și din punct de vedere turistic.

De aici concluzia că formarea unor asociații sătești de turism reprezintă elementul de bază în turismul rural. Dar, în cadrul unei strategii de dezvoltare zonală, se impune cunoașterea și încadrarea satelor turistice pe tipuri, conform particularităților fiecărui tip de sat turistic (fiecare tip de sat este necesar să cumuleze condiții caracteristice definitorii).

Strategiile teritoriale vor fi adaptate tipologiei satelor turistice. Astfel, se pot delimita:

• Satele turistice etnografic-folclorice, ce pot fi identificate în perimetrele teritoriale unde există un port tradițional, arhitectură, mobilare și decorare interioară specifică zonei, existând muzică și coregrafie populară, care se impun ca însușiri esențiale ale satului respectiv.

• Satele turistice de creație artistică și artizanală, în care interesul turiștilor este pentru creația turistică artizanală și dorința acestora pentru achiziționarea acestor creații direct de la sursă, de la producătorul însuși. Printr-o strategie adecvată, se poate trece de la un turism de circulație în aceste zone, la un turism de sejur; se poate oferi, astfel, posibilitatea ca turiștii să fie inițiați de artiști și meșteri populari renumiți în artă și tehnici arhaice populare (icoane pe sticlă și lemn, sculptură în lemn și piatră, ceramică, confecții și cusături populare). Strategii adecvate pot urmări identificarea și încurajarea posibilităților de practicare a unora dintre aceste activități în cadrul gospodăriilor găzduitoare.

• Satele turistice climaterice și peisagistice, ale căror caracteristici predominante sunt cadrul natural pitoresc și poziția geografică izolată de centrele aglomerate și marile artere de circulație. Și pentru aceste tipuri de sate se pot adopta strategii investiționale, prin care să fie modernizate locuințele țărănești, acestea putând să corespundă cerințelor turiștilor.

• Satele turistice de interes vânătoresc și de recoltare de fructe de pădure, pentru zonele de nord sau chiar în regiunile muntoase. Populația locală poate organiza forme de agrement vânătorești. În acest caz, strategiile agroturismului se îmbină cu cele ecologice, de păstrare a florei și faunei din zonă, alături de lansarea serviciilor culinar-gastronomice din vânat și fructe de pădure.

• Satele turistice vii-pomicole, sunt amplasate în zonele ce includ bazine și centre specializate în viticultură și pomicultură. Activitățile turistice cele mai intense sunt în perioada recoltărilor, unde turiștii se pot încadra în lucrarea efectivă de recoltare, dar și oferirea fructelor, strugurilor și a preparatelor pe baza acestora, preparatele culinare și dietetice, alături de băuturile răcoritoare și alcoolice. În cazul acestor ferme turistice, strategiile agroturistice este necesar a fi îmbinate cu strategiile dezvoltării viticulturii si pomiculturii din bazinele și centrele pomivitcole consacrate.

• Satele pastorale sunt reprezentate prin acele localități rurale, unde preocuparea de bază a localnicilor este creșterea ovinelor și a taurinelor, atrăgând turiștii prin meniuri bazate pe produse lactate. Pot fi organizate, în funcție de sezon, ospețe ciobănești, petreceri specifice și tradiționale. Se pot contura strategii privind aspectul turistic și cel economic (de dezvoltare a creșterii animalelor în aceste zone) și socio-profesional (de menținere a profesiei în oierit, ramură foarte rentabilă în aceste zone). În ultima perioadă solicitările industriilor textile pentru lână au crescut simțitor, cererile fiind frecvent satisfăcute prin cantitățile de lână importate.

• Satele turistice pentru practicarea sporturilor, încadrează zonele care prezintă foarte bune condiții, mai ales pentru practicarea sporturilor de iarnă. Categoriile de turiști, care pot fi mai mult sau mai puțin inițiați sunt dornici să le practice, utilizând instructori din populația locală, în aceste sate putând funcționa puncte de închiriere a echipamentului sportiv. Strategiile de dezvoltare a acestui tip de sate turistice trebuie corelate cu dezvoltarea infrastructurii locale, cu referire, mai ales, la căile de comunicație.

• Satele turistice și spațiile de cazare specifice formelor de pelerinaj religios sunt concretizate prin așezările în localitățile din preajma mănăstirilor sau chiar prin existența spațiilor de cazare în incinta localelor de cult religios. În toate zonele din țară există mănăstiri și schituri cu tradiții istorico-religioase. Strategiile ce pot amplifica acest pelerinaj, vor trebui axate pe încurajarea investițiilor pentru refacerea construcțiilor monahale și acordarea de terenuri agricole în vederea încurajării activităților economice.

1.2.3 Gospodăria țărănească agroturistică, rezultat al strategiei de dezvoltare a agroturismului.

Transformările fundamentale ce au avut loc în agricultură, desfășurate mai ales prin procesul de privatizare, au creat disfuncționalități prin menținerea, în aval și amonte de producătorul agricol, a unor structuri dirijate monopoliste. La acestea s-a adăugat lipsa concurenței, și a unei instituții consolidate care să reprezinte piața fondului funciar și a altor proprietăți agricole. Referitor la reconstituirea și constituirea proprietății particulare se constată că aceasta se realizează conform următoarelor etape: recunoașterea proprietății, punerea în posesie (pe baza unor documente provizorii), posesia deplină (certificată de titlul de proprietate). Crearea noilor structuri în mediul rural a generat o dispersie structurală, precum și existența unei ponderi importante a exploatațiilor agricole cu dimensiuni de subzistență și supraviețuire. Se impun acțiuni de susținere a formării unor agenți economici viabili și eficienți, una din ele constituind-o și formele de turism rural și agroturism. Direcțiile pentru politicile de ajustare structurală a exploatațiilor, pentru a fi transformate în gospodării agroturistice, impun suplimentar elaborarea unor strategii atente și insistente de creare a mediului economic favorizant exploatației agricole familiale comerciale eficiente în cadrul agroturismului. Evoluția agriculturii este dirijată spre formarea unor tipuri de unități agricole, de al căror conținut și structură depind posibilitățile de încadrare și pentru activitățile de agroturism. Considerate modele comportamentale, se pot delimita: gospodăria țărănească, exploatația familială de tip occidental, întreprinderile de tip industrial.

Gospodăria țărănească are la bază suprafețe reduse de teren, alături de un număr mic de animale și lipsa altor mijloace de producție mai importante (utilaje agricole). Evoluția raporturilor sociale are un caracter de subzistență, ce se manifestă printr-o creștere a cererii din afara gospodăriei și amplificarea producției și productivității agricole. Aceste fenomene de urbanizare influențează evoluția cantitativă și în structură a gospodăriilor. Posibilitatea transformării acestor gospodării în unități agroturistice, poate constitui o tendință potențială restricționată, în prezent sistemul integrant și mediul integrator privind înființarea și funcționarea pensiunii agroturistice; cu referire la existența, organizarea și valorificarea produsului turistic rural. Multe din problemele de ordin social, mai ales din zonele defavorizate, pot fi redresate prin strategii regionale de dezvoltare a agroturismului în aceste zone.

Exploatația familială de tip occidental este formată prin suprapunerea relativă a unității de producție agricolă, cu unitatea socială familială ca principală furnizoare de forță de muncă și asigurând gestionarea exploatației. Acest tip de exploatație are importante avantaje, mai ales din punct de vedere al eficienței economice. Evoluția dimensiunii exploatației a crescut corelată cu creșterea productivității muncii, acest element fiind generat de posibilitățile de gestiune a familiei. Funcționalitatea acestui tip de exploatație s-a încadrat în filiere agroalimentare producătoare de materii prime agricole. Creșterea ponderii importurilor din afara fermei inclusă în valoarea finală a produsului agricol creează o strânsă dependență de industriile furnizoare. Pentru un lucrător activ în acest tip de exploatație, revin trei lucrători activi în avalul și amontele producției agroalimentare.

Referitor la problemele dezvoltării turismului rural, se consideră că exploatația familială de tip occidental are cel mai bun potențial. Produsul turistic există, din punct de vedere material și socio-cultural, dar sub formă “latentă”. Sunt însă necesare cele mai adecvate strategii în suprastructură, cu referire la organizarea și elaborarea de programe de marketing în acest domeniu de activitate. Caracterul sezonier al forței de muncă, poate fi transformat din element secundar în producția agricolă, în element principal în agroturism. Deci, varianta comercială a acestui tip de exploatație, poate asimila cu bune rezultate activitățile de agroturism.

Întreprinderile de tip industrial sunt considerate exploatațiile de mari dimensiuni, având proprietate comună sau de stat, fiind definite prin: gestiune de tip industrial, utilizarea exclusivă sau aproape exclusivă a forței de muncă salariate, precum și caracterul cvasi-comercial al producției. Dimensiunile mari avantajează, din punct de vedere al eficienței și posibilității de a menține un ritm ridicat al eficientei economice, dar actualele condiții de infrastructură fac ca aceste unități să înregistreze regrese. Totuși, aceste întreprinderi de tip industrial, amplasate în zone cu vocație turistică, prin infuzia unor activități de agroturism, pot fi redresate într-un mediu nou “marketizat”, numai prin introducerea unor modificări structurale, încadrate în cele mai adecvate strategii teritoriale.

Pentru cele trei tipuri de întreprinderi indicate pot fi elaborate strategii de dezvoltare care să încadreze activități de agroturism bazate pe resursele și condițiile mediului ambiant. Orientări în acest sens, privind conținutul unor astfel de strategii, pot fi asemănătoare cu zonele teritoriale turistice ale altor țări. Tipurile de întreprinderi turistice din spațiul rural din Franța pot fundamenta strategii de dezvoltare propice dezvoltării agroturismului și din țara noastră, în sensul transformării actualelor gospodării țărănești, exploatațiile familiale și întreprinderi de tip industrial în unități agroturistice. Astfel, posibilitățile de conturare a strategiilor, se pot prezenta, prin corelare, pe tipuri de unități de producție și activități turistice.

Prin gospodăria familială, strategiile orientează aceste unități, pentru încadrarea la activități anexe de agroturism. Aceasta are la bază coordonarea tradițională cu adoptarea unor decizii imitative limitate de proceduri simple. Obiectivele turistice sunt slab definite, forța de muncă nu este calificată, posibilitățile infuziei de capital sunt limitate, toate acestea trebuind a fi incluse în strategiile locale de dezvoltare a agroturismului din zonă. Gospodăriile de tip familial se încadrează foarte bine în sistemul de cooperare, specific agroturismului, conform unor strategii asociative locale, benefice.

Exploatația familială, într-o perioadă scurtă de timp, se poate transforma într-o pensiune agroturistică (2-5 ani); aceasta fiind în funcție de mentalitățile de transpunere a obiectivelor strategice. Strategiile vor avea la bază resursele și modul de coordonare a acestora, completate cu laturile de infrastructură regională (modernizarea căilor de comunicație, existența posibilității introducerii unor mijloace utilitare în gospodărie).

Unități de tip pseudo-industrial în agroturism, au o capacitate apreciabilă pentru dormit și masă, forța de muncă specializată atrăgând un număr mare de clienți. Posedă potențial agricol prin suprafețe de teren și sectoare zootehnice. Strategia acestor unități, ca și a celor de tip familial este dezvoltarea activităților turistice, acoperirea capacităților turistice, mai ales în sezon, atragerea clientelei potențiale, toate acestea printr-o bună organizare și îmbinare a activităților agricole și turistice. Actualele întreprinderi agricole de tip industrial, amplasate în zone cu vocație turistică, își pot reorienta activitatea și în agroturism, existând deja un potențial intern al întreprinderii.

În concluzie, strategiile dezvoltării agroturistice a gospodăriilor țărănești au la bază factorii intrinseci, cu referire la îmbunătățirea structurii dimensionale și de producție a gospodăriilor țărănești, alături de pluriactivitatea ce trebuie desfășurată în cadrul acestora. Aceste elemente se referă la implementarea orientărilor strategice a structurilor de producție agroturistice și eficiența lor. Pentru a înțelege și justifica necesitatea organizării agroturismului în zonele din România, trebuie menționat că gospodăriile mici și mijlocii, chiar cu o muncă foarte intensă, nu ating parametrii economici necesari pentru a rămâne viabile. Prin strategii agroturistice, pe lângă profitul realizabil cu investiții minime, această activitate din sfera agroturismului reprezintă una din căile prin care agricultura, și în mod special agricultura de deal și munte, care este mai săracă în alte resurse, se poate rentabiliza. Elementele metodologice cu referire la optimizarea producției, a indicatorilor energetici, riscul economic al întreprinzătorului agricol etc., constituie elemente de bază în fundamentarea strategiei de dezvoltare a gospodăriei agroturistice.

Dar, în prezent, prin studiile economice prospective pentru situații patrimonial-financiare a exploatațiilor agricole, se relevă necesitatea deblocării evoluției structurilor, mai ales de proprietate, în special pentru accelerarea aplicativă a legislației ce privește fondul funciar; sprijinirea formelor favorizate ale concentrării proprietății și ale structurii ei moderne și la dimensiuni mai eficiente, prin stimularea arendei, a formării piețelor specifice pentru mijloacele de producție din agricultură; elaborarea și susținerea unor politici de formare a exploatațiilor agricole de stat și continuarea acestui proces pentru structurile monopoliste de producție din sfera adiacentă producției agricole și a producției intermediare; asigurarea unei corelări cu efect stimulativ a măsurilor de dezvoltare și stabilizare macroeconomică în favoarea consolidării proprietății în agricultură.

În acest context, elaborarea unei strategii viabile în dezvoltarea agroturismului din actuala etapă, la nivel zonal, are la bază cunoașterea potențialului de producție agricolă și evaluarea activităților tehnico-economice ale gospodăriei agricole familiale. Aceasta și pentru motivul că spațiul domestic rural are o amploare determinativă pentru întreaga activitate productivă a gospodăriei rurale, iar strategiile de dezvoltare trebuie să-i determine o infrastructură materială specifică, dar și eficientă.

1.2.4 Strategia dezvoltării agroturismului românesc pe termen mediu

În actuala etapă, circulația turistică internă este scăzută, aceasta fiind datorată, în principal, existenței unei ponderi din ce în ce mai mari a populației cu venituri mici și mai puțin disponibile pentru practicarea turismului. Strategia de dezvoltare a produsului turistic va acorda o atenție sporită și dezvoltării acelor forme de turism care au adresabilitate tuturor categoriilor principale de populație și în paralel cu dezvoltarea și consolidarea formelor de turism și produselor turistice prioritare, acestea contribuind la creșterea volumului economic al turismului. În acest sens, se impune implementarea formelor de turism rural, care prezintă o latură socială importantă, datorită prețurilor mai mici și specificului acestuia, în cea mai mare parte – turism familial, turism de camping și turism de tineret, forme ce pot fi încadrate în agroturism.

Dezvoltarea turismului rural și a agroturismului în perspectivă presupune o serie de măsuri și acțiuni, unele deja puse cu succes în practică, altele încă în stadiu de proiect:

1) Crearea premiselor organizatorice și legislative, prin:

– consolidarea Asociației Naționale pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC);

– constituirea societăților private, specializate în turismul rural;

– obținerea a două amendamente la Legea nr. 18/1991 și la Legea nr. 83/1994, pentru apărarea intereselor locuitorilor zonei rurale cu potențial turistic;

– promovarea, prin inițiativa Autorității Naționale pentru Turism, a Ordonanței Guvernului nr. 62/1994, privind acordarea unor facilități pentru dezvoltarea turismului rural în zona montană, Delta Dunării și pe litoralul Mării Negre;

– emiterea Ordinului Ministrului Turismului, privind aprobarea normelor și criteriilor de clasificare pe stele a fermelor și pensiunilor agroturistice.

2) Identificarea potențialului rural românesc, care se pretează dezvoltării turismului de acest gen, prin:

– realizarea unui studiu de evaluare a patrimoniului turistic rural și a posibilităților de integrare în sistemul turistic european;

– identificarea gospodăriilor țărănești ce pot fi introduse în circuitul turistic.

3) Formarea profesională pentru turismul rural, prin organizarea de acțiuni, cum ar fi:

– seminarul pentru formarea prestatorilor și turoperatorilor pentru turismul rural, din întreaga țară;

– seminarii itinerante, destinate formării țăranilor gospodari, prestatori de servicii turistice în propriile gospodării;

– seminarii pentru formarea tinerilor din principalele zone etnografice, ca ghizi și agenți locali pentru agroturism.

4) Cooperarea cu organizațiile internaționale din domeniul turismului rural (O.V.R., Eurogites).

5) Pregătirea gospodăriilor țărănești, pentru a deveni capabile să presteze servicii agroturistice, prin:

– acordarea de consultanță și asistență tehnică din partea Ministerului Turismului, a asociațiilor și organizațiilor naționale și internaționale care activează în domeniu;

– organizarea de manifestări (seminarii, acțiuni practice) naționale, regionale și locale pentru prestatorii de servicii agroturistice.

6) Atestarea gospodăriilor țărănești, selecționate pentru prestarea serviciilor agroturistice, pe baza Normelor și Criteriilor elaborate de Autoritatea Națională pentru Turism.

7) Lansarea pe piața internă a ofertei agroturismului românesc, prin:

– organizarea de manifestări și realizarea de materiale promoționale de către asociațiile și organizațiile naționale ale turismului rural, cu sprijinul prestatorilor individuali de servicii turistice, al firmelor specializate și al agențiilor de turism și turoperatorilor din turismul românesc;

– organizarea de acțiuni de marketing și promovare în cadrul programului promoțional al Autorității Naționale pentru Turism ;

– colaborarea cu firme străine specializate, interesate în organizarea de circuite rurale în Europa Centrală și de Est și introducerea ofertei românești în catalogul acestora;

– editarea unui catalog al ofertelor gospodăriilor țărănești atestate din zonele rurale selecționate.

8) Realizarea fondului de date privind unitățile/gospodăriile, cuprinse în rețeaua națională a turismului rural.

9) Formarea experților în managementul agroturistic la nivel local, regional și național, precum și continuarea acțiunilor de formare a prestatorilor din rețeaua turistică rurală și a valorificatorilor specializați în comercializarea acestui produs, prin :

– organizarea de cursuri în cadrul Institutului Național de Formare și Management pentru Turism;

– organizarea de acțiuni în teritoriu, grupate pe zone;

– organizarea și participarea la acțiuni externe de formare, în special în domeniul managementului turistic.

10) Facilitatea colaborării între organismele și organizațiile implicate în dezvoltarea agroturismului din România și organisme similare din celelalte țări europene cu un turism rural tradițional, prin:

– sprijinirea asocierii la organismele internaționale de profil;

– participarea la acțiuni internaționale și invitarea reprezentanților organismelor internaționale la acțiuni organizate pe plan intern.

11) Asigurarea unor facilități în sprijinul dezvoltării turismului rural și agrozurismului, prin:

– facilitarea accesului gospodăriilor țărănești și al întreprinderilor mici de artizanat la credite, din fondurile alocate de la bugetul statului;

– crearea unui Fond Mutual pentru turismul rural, în vederea acordării de credite, cu dobânzi subvenționate și de garanții, gospodăriilor țărănești atestate.

Structura acestor strategii poate fi asimilată în mod sintetic prin următoarele strategii de dezvoltare în zonele rurale, cu referire la următoarele (după Stoian Maria, 2000):

strategia endogenă care se bazează în principal pe dezvoltarea și mobilizarea resurselor locale (naturale, materiale, financiare, umane)

strategia exogenă-axată pe atragerea de resurse din exterior, ca pârghie în promovarea activităților turistice și pentru acoperirea deficitelor la nivel local (deficit de capital , de knowhow,etc). Alegerea unei asemenea strategii implică limitări (reguli , termeni) impuse de finanțatori și/sau investitori. Așadar, este recomandabil ca proprietarii rurali să caute mai întâi resursele locale și numai apoi să încerce să găsească finanțatori din exterior.

strategia mixtă- se bazează pe combinarea strategiilor mai sus menționate, cu scopul de a cumula avantajele specifice fiecăreia. Este esențială în acest caz existența unei entități (de exemplu o agenție de dezvoltare regională) care să identifice sectoarele sau zonele unde întreprinzătorii locali nu pot să ofere produse cerute pe piață și să orienteze către regiunile rurale.

1.2.5 Structuri organizatorice în susținerea și promovarea agroturismului

Organizațiile profesionale, mai ales în mediul rural sunt foarte numeroase. Ele au apărut înainte de 1989, continuând să funcționeze și în prezent, pe baza altor elemente restricționale, alături de cele noi, care au luat ființă în această perioadă de tranziție. Rolul acestor organizații profesionale este susținerea unor interese comune ale locuitorilor din mediul rural, ce pot fi sintetic redate astfel:

– facilitează unirea eforturilor (financiare, materiale și umane), pentru susținerea unor acțiuni și din domeniul turismului rural;

– sesizează organelor publice centrale asupra problemelor cu care se confruntă locuitorii din localitățile rurale, referitor la anumite sectoare de activitate;

– participă activ, în cadrul unor parteneriate pentru dezvoltarea turismului, agriculturii etc. și a spațiului rural, local sau regional;

– contribuie la popularizarea cunoștințelor tehnice și economico-organizatorice, privind activitățile de turism rural;

– acordă consultanță de specialitate, tuturor fermierilor interesați, privind agroturismul.

Aceste organizații profesionale s-au instituit și intitulat asociații, fundații sau societăți naționale.

La nivel de sat turistic: “Asociația sătească de turism” (AST). Asocierea se face pe bază de adeziune, din rândul gospodarilor care oferă servicii agroturistice, dar și a altor persoane fizice sau juridice, care practică turismul sau desfășoară servicii conexe acestuia. Asociația este nonguvernamentală, apolitică și nonprofit. Această asociație are ca scop evaluarea potențialului turistic al zonei, identificarea potențialului de cazare (inclusiv rezervări de locuri), realizarea unei oferte turistice proprii, informare, promovare, publicitate turistică și alte prestări de servicii, dezvoltare rurală.

La nivel județean: asociațiile locale se pot grupa în Asociația Județeană de Turism Rural (AJTR).

La nivel național : se creează Federația Națională de Turism Rural (FNATR) alcătuită din reprezentanți AST și AJTR, ministere, asociații, fundații și alte instituții la nivelul țării și condusă de un Comitet consultativ și un președinte ales de adunarea reprezentanților, este alcătuită din reprezentanți AST și AJTR, ministere, asociații, fundații și alte instituții la nivelul țării. Conlucrează activ cu ANTREC; FRMD – Federația Română de Dezvoltare Montană (1991); ANZM – Agenția Națională a Zonei Montane (1990).

Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) reprezentată prin președinte, dna. Marilena Stoian.

Misiunea ANTREC

ANTREC este o asociație non-profit care identifică, dezvoltă și promovează ospitalitatea și turismul rural românesc.

Imaginea de ansamblu

ANTREC este o asociație recunoscută pe plan național și internațional ca un lider în dezvoltarea turismului rural românesc, în încurajarea conservării ecologice și păstrării culturii tradiționale românești.

ANTREC este o organizație non-guvernamentală, apolitică, non-proft, membră a Federației Europene de Turism Rural – EUROGITES.

ANTREC a fost înființată în 1994 și are 32 de filiale județene (din cele 41 de județe ale țării) aproape în toată România, un număr de 2500 de membrii, și pensiuni turistice și agroturistice în aproximativ 800 de sate românești.

ANTREC a colaborat cu diferite organizații pentru a promova și dezvolta turismul rural în peisajul românesc.

ANTREC oferă diverse servicii turiștilor săi: excursii în satele și orașele din apropiere, vizite la monumente istorice. ANTREC are o vastă experiență în organizarea de seminarii și conferințe penrtu turiști și oamenii de afaceri.

Deși la început numai câteva persoane au crezut în viitorul turismului rural, acum este evident că a devenit o afacere profitabilă. ANTREC a devenit o adevărată mișcare a membrilor săi și a potențialilor membrii, și a turiștilor interesați de turismul rural.

Funcțiile cheie ale ANTREC:

Reprezentare/Promovare;

Marketing;

Controlul calității;

Pregătire;

Rezervări/Informații.

Din 1994 ANTREC a obținut calitatea de membru al EUROGITES. De mulți ani, România este inclusă în catalogul EUROGITES în care sunt prezentate cele mai reprezentative unități europene din rețeaua turismului rural.

Scopul ANTREC este:

De a identifica și promova potențialul turistic rural ;

De a organiza cursuri de pregăire profesională pentru gazde, agenții de turism rural, prin seminarii, cursuri de scurtă și lungă durată, schimburi de experiență între ANTREC și organizații similare din țară și din străinătate;

De a transmite informații legate de turismul rural întregii rețele ANTREC și instituțiilor implicate în mod direct sau indirect în promovarea și dezvoltarea turismului rural;

De a organiza campanii de publicitate pentru unitățile clasificate și omologate, incluse în rețea, prin mijloace mass-media ;

De a participa la evenimentele importante specifice, atât pe plan intern (regional și național) cât și extern (târguri și burse de turism), cu o ofertă diversă.

Clasificarea spațiilor de cazare specifice turismului rural se face prin acordarea “margaretelor”, conform Ordinului Ministerului Transportului, Constructiilor si Turismului nr. 510/2002 de către o comisie tehnică a Ministerului.

A.N.T.R.E.C. editează lunar un buletin informativ pentru membrii săi cu informații utile acestora și nu numai.

Agroturismul în țările europene

Evoluția și organizarea pe plan mondial a activităților de agroturism

Inițial, prin turism rural se înțelegea “cazarea la cetățean”, care a rămas simbolul și prima formă de primire a turiștilor la țară, deoarece imaginea săteanului sau fermierului sugerează și evocă, în același timp, ospitalitatea de care se bucură pelerinul sau turistul, aceasta reprezentând întâlnirea dintre locuitorul satului și turist.

Pentru activitățile agroturistice, Elveția a fost una dintre primele țări care, încă din anul 1884, prin exploatarea Alpilor Elvețieni, au denumit activitățile de turism rural “aventură turistică”. În această țară au fost din ce în ce mai multe zone asaltate de vizitatori, solicitând pentru cazare casele, pensiunile și hotelurile existente.

De-a lungul timpului, cuvintele au simbolizat acest tip de primire: “Bed & Breakfast”; în prezent, adoptarea acestor cuvinte depășește însăși arealul teritorial al țărilor în care au fost inventate.

Primele forme organizate ale turismului rural au fost marcate o dată cu apariția, în secolul XIX, a asociațiilor turistice: Clubul alpin englez (1875), Clubul alpin francez (1874), Touring Club – francez (1890). Acestea aveau ca obiectiv principal pregătirea și organizarea unor excursii în munți (mai ales în Munții Alpi), apelându-se și la serviciile de cazare, masă și însoțitori, ale sătenilor acestor zone, apărând, astfel, primele forme de agroturism. Turismul se dezvoltă mult la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, datorită, în mare parte, progresului tehnic înregistrat în transporturi (se dezvoltă rețeaua de căi ferate, drumuri modernizate, apar automobilul și avionul, ca mijloace de locomoție). Pe lângă acest factor, care în prezent determină variații ale mișcării turistice, prin modificările în dinamica și structura lor, au apărut factori și motivații noi, care influențează dezvoltarea turismului rural. Prin diferitele forme de acțiuni turistice, cum sunt weekend-uri, sejururi, vacanțe, excursii, circuite, se materializează contactul turistului cu ansamblul unui mediu diferit față de cel din care face parte, valabil și pentru turismul “verde” sau rural. Se mijlocesc celor interesați, multiplele aspecte de cunoaștere a naturii și civilizației umane, comprimând timpul și spațiul.

În sistemul de extindere al turismului rural, a apărut și turismul social, ca o necesitate pe plan istoric. În literatura de specialitate, turismul social este definit prin acțiuni ale puterii publice, ale asociațiilor, ale întreprinderilor, pentru a permite plecările pentru cele mai defavorizate categorii de cetățeni și anume: crearea de adăposturi turistice, (prin care se pot oferi sejururi la prețuri moderate), prime și ajutoare de vacanță, subvenții acordate copiilor (pentru colonii de vacanță, de exemplu).

Ca noțiune și sferă de cuprindere, turismul social a fost adoptat în 1936, în Franța, din inițiativa lui Leo Lagrange, prin care crearea unor astfel de structuri, poate include în această formă de turism și clasele mai puțin favorizate. În acest context istoric sunt dezvoltate asociațiile de turism social. Dar ideea de turism social sub diferite forme încadrate în turismul rural sunt cunoscute înaintea anului 1936, acestea referindu-se, în special, la copii. Turismul social, ca practică colectivă și comunitară, se încadrează la turismul rural, care permite petrecerea timpului liber în afara localității claselor sociale defavorizate, în forme organizatorice (asociații), caracterizându-se prin absența profitului și atragerea subvențiilor. În același context se poate discuta și de turismul asociativ.

În actuala etapă s-a pus problema organizării pe plan mondial a activității de turism rural. Înființată în anul 1975 – prima adunare generală a avut loc în mai 1975, la Madrid – Organizația Mondială a Turismului (OMT) este instituția internațională guvernamentală de largă reprezentare a intereselor și pozițiilor statelor membre, ce a preluat experiența pozitivă de colaborare internațională a Organismelor Oficiale de Turism (UIOOT).

Potrivit statutului, obiectul fundamental de activitate al Organizației Mondiale a Turismului este “promovarea și dezvoltarea turismului în scopul de a contribui la expansiunea economică, la înțelegerea internațională, la pace și prosperitate, ca și la respectul universal și la observarea drepturilor și libertăților umane fundamentale, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”.

Acțiunile mai importante inițiate și promovate de Organizația Mondială a Turismului:

– asigurarea și mijlocirea schimbului de date statistice și de altă natură asupra turismului național și internațional, sub formă de culegeri și buletine statistice, a schimbului de informații privind legislația și reglementările în vigoare în domeniul turismului în statele membre; OMT joacă rolul de centru mondial al informațiilor în turism;

– acordarea de asistență tehnică și de specialitate autorităților turistice naționale, în scopul elaborării și aplicării programelor lor de dezvoltare turistică;

– organizarea de conferințe internaționale, seminarii, mese rotunde, reuniuni cu caracter tehnic, pe probleme de actualitate, în domeniul construirii bazei materiale turistice, a administrării și dimensionării acesteia, a formelor de promovare a produsului turistic;

– furnizarea, de către statele membre, de studii, rapoarte, analize, manuale și alte materiale de referință în domeniul economiei și finanțelor în turism;

– organizarea de cooperări în domeniul turismului, în special în sectorul formării și perfecționării cadrelor, al ofertei produsului turistic, organizării și promovării ofertei de turism (din cooperări cu PNUD sunt organizate diverse misiuni de sprijin sectorial);

– elaborarea de proiecte de norme și practici recomandate cu privire la activitățile de turism: clasificarea mijloacelor de cazare, statutul reprezentaților turistici în străinătate, protecția juridică a turistului, înlesnirile în materie de formalități de frontieră și vamale acordate turiștilor, metodologia statisticii de turism etc.

Structura Organizației Mondiale a Turismului reflectă, în detaliu, programul de muncă al acestui organism. El se caracterizează, în principal, printr-o mai mare concentrare a efectivelor într-un număr mai redus de secțiuni.

Secretariatul central al OMT înregistrează corespondența, circularele, gestionează dosarele și asigură multiplicarea documentelor pentru întreaga direcție a OMT.

Diviziunea I este cea care se ocupă cu relațiile cu membrii și nemembrii OMT, cu organizațiile guvernamentale, interguvernamentale și neguvernamentale, cu întreprinderile private, în măsura în care chestiunile tratate nu ridică probleme de competența direcțiunii sau a altor servicii. De asemenea, planifică și urmărește derularea activităților de cooperare tehnică; urmărește chestiunile cu caracter general referitoare la consultații, ținerea la zi a fișelor experților, evaluarea proiectelor de cooperare tehnică.

Diviziunea a II-a asigură realizarea unei părți din Programul general de activitate, sarcinile fiind repartizate pe secțiuni.

Politica de dezvoltare și protejare a agroturismului în țările U.E.

Politicile dezvoltării și protejării agroturismului au permanent în vedere considerente legate de existența unor condiții naturale cu caracter permanent, la care sunt implementate rezolvarea problemelor economico-sociale ale fiecărei țări a U.E. Ca atare, politicile de integrare în piața turistică, se referă, în special, la:

– formarea și lărgirea treptată a unei structuri turistice specifice fiecărei țări, ținând seama de mutațiile socio-economice pentru fiecare perioadă, cu referire la poluarea ariilor teritoriale, popularea zonelor defavorizate, accesul la agroturism a păturilor sociale cu un nivel scăzut al veniturilor;

– formarea și dezvoltarea piețelor concurențiale și în turismul rural si agroturism, concomitent cu impunerea unui sistem de standarde de calitate existent în țările U.E, formarea și dezvoltarea piețelor, prin încadrarea într-un sistem eficient de stabilizare macro-economică;

– existența, pe o lungă perioadă de timp, a unei liberalizări a politicilor de dezvoltare rurale, a liberei inițiative în turismul rural, concomitent cu o permanentă adoptare și adaptare a actelor normative, la elementele aplicative cu caracter benefic (adaptarea permanentă a structurilor turistice, a raportului dintre activitățile încadrate agroturismului, o permanentă accelerare a elaborării actelor legislative);

– politica ajutoarelor de stat pentru majoritatea formelor de turism rural;

– prin politicile de dezvoltare a turismului rural din țările U.E. se urmăresc permanent și efectele în sectoarele de complementaritate și anume: sectoarele care asigură baza tehnico-materială în turismul rural; sectoarele care realizează amenajările de infrastructură generală și agroturistică (exemple: drumuri, instalații, amenajarea teritoriului); sectorul comercial (cererea de mărfuri a turiștilor); în sectorul industriilor ușoare și alimentare; în sectoarele de prestări de servicii cu caracter general, de care beneficiază și turiștii și în sectoarele cultural-artistice frecventate de turiști. Politicile țărilor europene au fost de a facilita nu numai activitățile de turism rural propriu-zis, ci și acordarea de avantaje și priorități și acestor sectoare, care se încadrează mediului integrator al turismului rural, creându-se, astfel, un sistem integrant bine consolidat;

– existența țărilor în U.E., pornind de la programele privind dezvoltarea unor sectoare prioritare, atenuarea unor dezechilibre, a făcut necesară o integrare și în domeniul turismului rural. Pot fi sesizate elementele comune simple, care privesc libera circulație a turistului, prețuri aproximativ egale pentru bunurile de consum, alături de problemele cooperării în turismul rural, concretizate prin programe, integrări, seminarii pe diferite teme (forța de muncă, baza tehnico-materială, gestiunea zonelor rurale, management, marketing). Pentru toate aceste forme de programe, care sunt nominalizate pe țări sau grupe de țări ale U.E., au precizate costurile totale ale programelor de cooperare, dar ce este mai important și contribuția U.E.; această contribuție este de circa 30%, putând ajunge la 100%. Dată fiind subvenționarea acestor programe de dezvoltare, nici nu se pune problema nerealizării acestora, cu atât mai mult cu cât întotdeauna sunt nominalizate și formele de control adecvate.

În acest context, al politicilor de dezvoltare a turismului rural, pot fi delimitate laturile strategice de marketing, cu specificitatea regională a țărilor europene:

Promovarea turismului rural în țările U.E. este concretizată prin forme tradiționale și adaptabilitatea unor rețele de promovare. Mijloacele tradiționale de promovare se referă la obiecte publicitare și suporturile de vânzare (ghid, broșura, pliante, catalog), prezente în saloanele de turism, utilizarea mass-mediei (publicații, radio, TV etc.). Orice țară din U.E. utilizează și rețele de promovare bancară (Germania, Belgia, Franța, Țările de Jos), forme de promovare teritoriale turistice (Germania, Belgia, Franța) și cluburi (existente în Germania, Țările de Jos). Prin metode și tehnici adecvate fiecărei forme de promovare sunt elaborate programe specifice unitare, în care sunt redate în mod analitic principalele etape de parcurs: prezentarea ofertei de cazare, inventarierea principalelor avantaje ale zonei, posibilitatea practicării de către turist a unor activități specifice zonei, prezentarea principalelor activități recreative, nominalizarea elementelor de atracție.

Comercializarea produsului turistic în cadrul țărilor U.E. este diferențiată din punct de vedere organizatoric. Astfel:

– în Germania există forme de rezervare la nivel regional sau relații directe între proprietari și agențiile de voiaj. Aceste forme se manifestă și în Belgia, Marea Britanie. Relațiile din rețeaua profesională rămân la inițiativa proprietarilor;

– în Franța, țară care deține situația de lider în turismul rural, cuprinde toate modalitățile de comercializare a produsului turistic rural. Adică sub formă centrală de rezervare automatizată (International Cafe' Cloutte), centrale de rezervare departamentale, naționale și internaționale, servicii comerciale și vânzări directe către proprietari (Federation Nationale des Gites de France), fără serviciul comercial (Cleconfort France), numai vânzare directă (Loire Ocean Giteset Itineraires, Agriculture et tourisme). Ca atare, comercializarea produsului turistic este concretizată printr-o formă internă (centralele de rezervare și vânzare internă) și externă (prin structuri turistice teritoriale, concretizate prin agențiile de voiaj).

Cooperarea și parteneriatul în turismul rural din țările U.E. În aceste țări, locuitori ai satelor, în special în zonele cu vocație turistică sunt antrenați în acțiuni de cooperare europeană. Aceste acțiuni au un caracter bilateral sau multilateral, la nivel interregional, transnațional, scopul fiind obținerea unui profit reciproc pentru fiecare partener, prin acțiuni comune de promovare sau de scoatere pe piață. Referitor la această problemă de cooperare sunt semnalate inițiative privind:

– agroturismul în spațiul țărilor U.E., cu referire, mai ales, la primirea turiștilor în cadrul fermelor agricole. Poate fi exemplificată organizația EURAGRITUR, care, periodic, reunește rețele ale sindicatelor naționale ale agricultorilor și a asociațiilor camerelor agricole, pe de o parte pentru a trata probleme specifice (de ordin social, fiscal) pentru dezvoltarea activității turistice în cadrul exploatațiilor agricole, iar pe de altă parte de a se diversifica și consolida activitățile din domeniul turismului rural, în sensul unei uniformizări pentru toate țările din U.E.;

– cazarea turiștilor la locuitorii satelor are o largă răspândire în spațiul rural european. Este concretizată, mai ales, prin “Federation des Eurogites”, la care sunt aderate 18 țări, fiind o asociație de drept privat francez. A fost adoptată și marca EUROGITES, promovată și publicată în cadrul unor saloane de prestigiu (Berlin, Bruxelles, Paris). Este un document cu rol de a informa publicul despre mijloacele de comercializare a produsului turistic, mijloacele de asistență tehnică și armonizare a normativelor existente în țările europene.

Programe de cooperare europeană în turismul rural. Aceste programe încadrează organizatorii din majoritatea țărilor U.E. ca parteneri aferenți. Descrierea proiectelor redau formele de susținere a turismului rural, a protecției mediului etc., concretizate prin obiective care să devină operaționale în diferite zone, iar populația să beneficieze de pe urma dezvoltării turismului rural. Costurile totale și mai ales, contribuția U.E. dau o garanție a aplicării acestora.

În perspectivă, pentru majoritatea țărilor U.E. sunt prevăzute rețele de distribuție organizate pentru turismul rural, prin precizarea formelor structurale (numărul de rețele turistice și a celor bancare, precum și structura funcțională în cadrul societăților, sucursalelor, filialelor și agențiilor, punctelor de vânzare în turismul organizat), cifrele de afaceri prevăzute și principalele modalități de desfășurare (acestea fiind concretizate prin programe operaționale la nivel regional, departamental, local și din străinătate).

În ultimii ani, la nivelul U.E., s-au inițiat noi programe pe tema “turism și mediu”, având la bază diversificarea culturală și sensibilităților de mediu între nordul și sudul Europei și întreaga problematică privind turismul și mediul înconjurător. Această inițiativă a condus la:

– existența unei rețele de experți în ecoturism, numit Ecotrans, prin care s-a dezvoltat o Bancă de proiecte pilot și date, precum și un buletin informativ, intitulat “Ecoletter”;

– realizarea a două lanțuri hoteliere ecologice;

– crearea de manuale și module privind formarea gestiunii de mediu;

– inițierea unor module de planificare regională. Acestea au fost concretizate prin forme de regrupare a marilor lanțuri hoteliere internaționale și de hoteluri rurale, pentru a promova practicile de protecție a mediului, cum sunt: Inițiativa Internațională a Hotelurilor de Mediu, inițiată în Anglia, regrupată în marile lanțuri hoteliere ca: Accor și Meridian, Grecotel, în Grecia, Albergia Ecologică în Italia; acestea funcționează pe principiul grupurilor de mediu prin care se oferă permanent consultații asupra constituirii și funcționării întreprinderilor.

Începând din 1995, U.E. s-a preocupat și de latura tehnică a proiectelor considerate novatoare, lansându-se acțiuni privind responsabilitatea industriei turistice europene: prețul major al turismului și mediului înconjurător; atragerea spre oferta de proiecte de gestionare a fluxurilor de vizitatori, a transporturilor și crearea de rețele de informare pentru turism și mediu.

Utilitatea acestor programe este de real folos în dezvoltarea turismului rural contemporan și integrarea activităților cu celelalte țări din estul Europei, prin:

– relația populației rurale cu mediul de piață, în urma cărora să poată cunoaște dimensiunea constructivă (de unde și cum se pot achiziționa materialele de construcție) și dimensiunea estetică (poziția construcției, culoare, forma arhitecturală);

– cunoașterea și îmbunătățirea unor elemente ce exprimă, pe de o parte, universul și mediul de trai al locuitorilor din mediul rural, iar pe de altă parte, spiritul comunității în care trăiește;

– determinarea nivelului de trai din zonă și chiar cunoașterea categoriilor de populație în situație de sărăcie sau care riscă să ajungă în această situație;

– nivelul de cultură al populației rurale;

– modul și formele penetrației inovației tehnice în mediul rural;

– receptivitatea la noile activități, între care se numără și agroturismul, ca expresie a mentalității individului și a colectivității;

– evoluția relațiilor de familie, cu referire la conviețuirea intergenerațională, statutul civil al fiecărui membru de familie și corelarea cu sursa individuală de venituri, activitatea depusă în familie etc.;

– posibilități de libertate a locuitorilor din localitățile rurale și a dreptului de afirmare a inițiativelor. Acest deziderat este legat de posibilitățile intelectuale, dar și de independența legată de obținerea veniturilor, proprietatea pe care o posedă și mediul integrator (ansamblul legităților din zona în care își desfășoară activitatea).

La nivel european există o atitudine optimistă, cu privire la potențialul turismului rural, legată de compensarea efectelor politicii agricole a U.E., protejarea patrimoniului cultural al zonelor rurale și îmbunătățirea ofertei turistice. Obiectivul principal al Uniunii Europene în agroturism este de a dezvolta un produs turistic, care să contribuie la crearea de venituri suplimentare pentru fermieri, la continuitatea și consolidarea comunităților rurale, la conservarea patrimoniului cultural al acestora, cu o intervenție minimă din exterior. Aici se includ măsuri ca: ajutor financiar, investiții în dezvoltarea activităților turistice și meșteșugărești, acțiuni de promovare a agroturismului, finanțarea investițiilor în facilități turistice, structurile de primire din mediul rural, amenajarea parcurilor naturale, dezvoltarea amenajărilor pentru practicarea unor sporturi (schi, vânătoare și pescuit sportiv, golf).

În 1990 Uniunea Europeană a adoptat o inițiativă de dezvoltare a spațiului rural, numită LEADER, care include măsuri legate de turismul rural:

1) definirea exactă a turismului rural, definiție cu care să fie de acord toate statele membre. Aceasta ar face posibilă obținerea unor date statistice corecte și comercializarea mai ușoară a acestui produs turistic (respectând principiul potrivit căruia este mai ușor să vinzi ceva ce este definit clar consumatorului). Un acord asupra conținutului turismului rural, ca sector de activitate, ar face mai ușoară adoptarea unor strategii de dezvoltare a acestui domeniu în Europa, deoarece specialiștii și factorii de decizie din turism, din diferite state, ar face apel la aceeași definiție a turismului rural;

2) clarificarea noțiunii de agroturism, în vederea unei promovări mai eficiente a acestui sector. În anumite state, sectorul de agroturism este definit în legătură cu profesiunea celor ce operează în sector. În aceste țări, orice proprietar al unei ferme, poate să primească turiști, aici existând ferme mari, moderne, mecanizate și care nu mai păstrează specificul rural căutat de turiști;

3) popularizarea elementelor principale ale turismului rural, prin intermediul utilizării pictogramelor,crearea unui sistem de pictograme și simboluri, care să reprezinte principalele caracteristici ale produsului turistic rural: minihoteluri rurale, ferme turistice, spații special amenajate pentru camping, pensiuni agroturistice, toate având rolul unei identificări ușoare a acestor pensiuni de către clienții potențiali;

4) semnalizarea, prin indicatoare rutiere, a zonelor unde se practică turismul rural;

5) promovarea centrelor de atracții rurale;

6) cooperarea între organismele europene, implicate în dezvoltarea agroturismului;

7) informarea clienților potențiali, prin editarea unor suporturi specifice: ghiduri pentru structurile de primire rurale, manuale de turism rural pentru fermieri și turiști;

8) crearea unei rețele europene, pentru distribuirea produselor turismului rural.

Tendințe în agroturismul european

Societatea umană se află într-o permanentă evoluție, iar transformările cele mai vizibile se produc la nivelul Europei.

În comparație cu celelalte continente, Europa și în mod deosebit țările care fac parte din structura Uniunii Europene, se sprijină pe elemente comune:

Existența unei legislații de bază, comune, cu mici diferențe de la o țară la alta;

Prezența unui spațiu comun, cu puternice legături comerciale și de circulație liberă a produselor, mărfurilor, capitalurilor;

Introducerea monedei unice care a accelerat legăturile economice dintre țări.

Între valorile europene general aceeptate, pe primele locuri se situează:

Familia 81%

Munca 53%

Prietenii și relațiile cu cei din jur 43%

Recreerea 38%

Toleranța 79%

Religia 19%

Politica 8%

În condițiile în care economiile țărilor dezvoltate din UE își păstrează ritmul anual de creștere, tot mai mulți europeni vor dori să călătorească de mai multe ori pe an. Ei doresc să vadă și să cunoască locuri noi, să se deconecteze, pentru a-și uita anxietățile zilnice și stressul curent.

Industria turistică și în particular agroturismul trebuie să facă față în permanență provocărilor competiției. Calitatea a devenit un element cheie în acțiunile comunitare îndreptate către sporirea competitivității agroturismului european – condiție a creșterii, a creerii de noi locuri de muncă și a dezvoltării durabile și echilibrate în UE.

Introducerea monedei unice europene – Euro, încheierea procesului de liberalizare în transporturi și dezvoltarea rețelelor de transport, funcționarea mult mai eficientă a Pieței Unice, corelată cu expansiunea noilor tehnologii, reprezintă elemente care vor majoră cererea turistică, facilitând o mai bună mobilitate a cetațenilor și contribuind la o internaționalizare mai accentuată a fluxurilor turistice la nivelul Europei.

În ciuda faptului că turismul reprezintă un sector în creștere, turismul de masă se confruntă în prezent cu dificultăti, cea mai importantă referindu-se la incapacitatea turoperatorilor de a satisface cererile turiștilor care nu mai sunt atrași de stațiunile supraaglomerate și sunt dornici să descopere locuri și oameni noi. Această stare de fapt reprezintă o imensă oportunitate pentru agroturism.

Situația actuală la nivel european se caracterizează în principal prin:

– Lipsa unor servicii turistice complexe, în special în Europa de Sud. Pe langă existența unor rețele de rezervări pentru turismul rural și unități de cazare pentru familii cu venituri reduse, nu există un turism rural bine structurat vizibil pe piață (nu există touroperatori de turism rural, cataloage de produse turistice, separat de cele cu facilităti de cazare). În majoritatea cazurilor, proprietarii de unităti de cazare turistică “își așteaptă clienții”, în speranța că guvernul, prin campaniile sale de promovare turistică, va asigura fluxurile de turiști așteptate. România este însă unul dintre exemplele pozitive, prin existența ANTREC și a programelor inițiate de această organizație în colaborare cu Autoritatea Națională pentru Turism și unele agenții de turism, pentru dezvoltarea agroturismului românesc.

– Turismul rural este puternic influentat de sezonalitate. În Franța, “Federation Nationale des Gites Ruraux” înregistrează o medie a ocuparii de 15 săptamâni pe an, perioadă în care gradul de ocupare este în medie de 70%, rezultând un grad de ocupare anuală de circa 20%.

Criza turismului de masă este cel ilustrată de marii ofertanți de pachete turistice, incapabili să atragă clienții orientați către sejururi “personalizate”, departe de stațiunile turistice, în zonele unde există posibilități de explorare și de cunoaștere a locuitorilor. Acest segment de consumatori reprezintă o parte însemnată a cererii, în special în Europa de Sud. Însă gama de produse oferite nu acoperă încă volumul cererii, ținând cont de faptul că ele trebuie să întrunească o serie de criterii, făcându-le astfel imposibil de standardizat:

dorința de independență (grupuri mici, circulând cu autoturismul personal),

căutarea unui “stil”, a autenticității și nu a arhetipurilor,

atracția către sejururile cu “conținut”, contactul cu populația locală,

cererea îndreptată către turismul în extrasezon, cu șederi scurte (vineri, sâmbată, duminică sau maxim o săptămână), de preferat la mică depărtare de casă.

Către acest tip de produse – personalizate și tradiționale – trebuie să se îndrepte turismul rural și agroturismul.

Capitolul II : Managementul Agenției de turism

2.1 Organizarea și conducerea unei agenții de turism

Turismul organizat a apărut odată cu afirmarea turismului ca fenomen de masă și se desfășoară numai pe bază de contracte încheiate între prestatorii de servicii turistice și agențiile de turism. Agenția de turism este principalul distribuitor al produselor turistice, ea deține monopolul vânzării deoarece are două mari avantaje față de alte forme de distribuție: protecția aproape totală a consumatorului de turism; garanțiile financiare acordate atât turiștilor cât și prestatorilor.

În lume există aproximativ 30.000 de agenții de turism licențiate sau recunoscute profesional și circa 200.000 puncte de vânzare.

Tabelul 2.1 Repartiția agențiilor de turism pe continente Figura 2.1

Sursa: Vellas, F. Becherel L. – International Tourism, Macmillan, Londra 1995

2.1.1 Concepte și tipologia agențiilor de turism

În literatura de specialitate și în terminologia Organizației Mondiale a Turismului (O.M.T.) se folosește noțiunea de agenție de voiaj, care diferă conceptual și terminologic de conceptul românesc. În țările cu activitate turistică intensă, agenția de voiaj este o firmă independentă sau rețea de firme având ca obiect rezervarea și comercializarea biletelor pentru mijolacele de transport și vânzarea produselor turistice “fabricate” de către tour-operatori. Agentul de voiaj este proprietarul sau managerul unei societăți (firme) desfășurând acest tip de activitate, spre deosebire de agentul de turism care este salariatul aflat în relație directă cu clientela. (Gabriela Stănciulescu, Managementul agenției de turism, Editura ASE, București, 2002, p. 66)

În practica și legislația românească se folosește însă mai frecvent termenul de agenție de turism. Astfel, în Hotărârea Guvernului României nr. 513/1998, agenția de turism este definită ca fiind o unitate specializată care organizează, oferă și vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora.

În concluzie, prin agenție de voiaj trebuie să se înțeleagă o întreprindere comercială având ca scop: asigurarea tuturor prestărilor de servicii privind transporturile, cazările în hoteluri, moteluri etc., sau acțiunile de turistice de orice fel; organizarea de călătorii individuale sau colective, la preț forfetar, cu un program fie stabilit de agenție, fie la libera alegere a clientului.

Aceeași Hotărâre de Guvern (nr. 513/1998) reglementează și tipurile agențiilor de turism, astfel:

agenție de turism tour-operatoare, având ca obiect de activitatea organizarea și vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii de turism sau componentelor acestora, direct sau prin intermediari;

agenție de turism detailistă, care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenții de turism tour-operatoare, pachete de servicii sau componente, contractate cu aceasta.

Dacă o agenție de turism acționează ca intermediar pentru o agenție tour-operatoare care nu este stabilită în România, aceasta este considerată ca organizator de călătorii turistice în raporturile cu consumatorii.

Aceste două tipuri de agenții corespund și clasificării europene a agențiilor de turism. Până în 1998, înfiițarea, funcționarea și tipologia agențiilor de turism a fost reglementată prin câteva hotărâri legislative (OMT nr. 207 și 213/1994, H.G. nr. 634/1994 si O.M. nr. 87/1995) care precizau că pot fi acordate două tipuri de licențe (A și B), în funcție de complexitatea obiectivelor activității. Licențele eliberate conform acestor reglementări au fost valabile 5 ani, la expirarea termenului fiind necesară eliberarea unora noi, conforme cu noua legislație în vigoare.

Există diferite tipuri de agenții de turism care adoptă o gamă largă de variante de operare, datorită noilor tehnici și ușurinței de pătrundere pe piață, în domeniu.

Cele mai comune forme de agenții sunt:

agenții cu ofertă de servicii complete – cele mai cunoscute sunt AMERICAN EXPRESS si THOMAS COOK;

agenții de stimulare (incentive) – sunt acele agenții specializate în întocmirea programelor de voiaj pentru grupuri, firme și societăți care își recompensează salariații cu excursii plătite pentru ei și familiile lor.

agenții comerciale – sunt acele agenții specializate în turismul de afaceri și intră mai puțin sau deloc în legătură cu clienții (un exemplu în acest sens este agenția ROSEN BLUTH TRAVEL din Philadelphia).

agenții pentru croaziere – aceste agenții vând produse turistice de croazieră, pe nave care oferă cazarea cea mai bună în cabine fără zgomot și balans.

agenții „implant” – de obicei sunt filiale ale agenții lor comerciale și sunt amplasate în sediile unor firme mari și corporații, clienții lor care sunt salariații acelor firme, putând obține bilete și alte aranjamente pe loc și personal.

agenții organizatoare de circuite – acestea organizează exclusiv excursii în circuit și care sunt vândute către public, acționând ca agenții de turism.

agenții organizatoare de voiaje prin poștă: aceste agenții nu au sedii propriu-zise, ci operează prin poștă, în special pentru persoanele în vârstă și pentru grupuri speciale (persoane invalide, asociații de handicapați).

În funcție de nivelul și de complexitatea pregătirii profesionale, și de îndeplinirea criteriilor minime, se eliberează brevete de turism pentru următoarele funcții: manager în activitatea de turism; director de agenție de turism tour-operatoare, director de agenție detailistă, director de hotel, director de restaurant, cabanier.

Brevetul de turism este documentul prin care se atestă capacitatea profesională în domeniul turismului a persoanelor fizice care asigură conducerea agențiilor de turism sau a structurilor de primire turistice.

Documentația necesară obținerii brevetului de turism este următoarea : cerere ; dovada privind deținerea permisului de muncă în România (în cazul cetățenilor străini), curriculum vitae cu precizarea expresă a pregătirii profesionale, precum și o declarație prin care se înscrie faptul că datele cuprinse în înscris sunt reale ; copie după actul de identitate, copii după actele care atestă pregătirea profesională, copii după documentele de atestare a perioadei lucrate în turism, atestat de limbă străină (excepție făcând cabanierul și directorul agenției de turism detailiste) ; atestat de limbă română pentru cetățenii străini, certificat de cazier judiciar, dovada achitării contravalorii prestației efectuate.

Posesorul brevetului de turism poate ocupa și alte funcții decât cele înscrise pe acesta, cum ar fi: directorul de agenție de turism tour-operatoare poate ocupa funcția înscrisă pe brevet sau funcția de director de agenție de turism detailistă; directorul de hotel poate asigura fie funcția înscrisă pe brevet, fie conducerea operativă a activităților altui tip de unitate de cazare.

Brevetul de turism se retrage de către Autoritatea Națională în Turism în următoarele situații: când nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza eliberării acestuia și atunci când, din motive imputabile titularului brevetului, acestuia îi este anulată licența de turism sau îi este retras certificatul de clasificare a structurii de primire pe care o conduce.

2.1.2 Structura organizatorică a unei agenții de turism

În cadrul agenției de turism toate birourile și compartimentele își aduc aportul la structurarea produselor turistice, la elaborarea documentației referitoare la programele de voiaj, formarea itinerariilor, serviciilor și ofertelor agențiilor corespondente.

Structura tehnică a unei agenții de turism importante, se prezintă astfel: biroul secretariat, biroul dezvoltare, biroul transporturi, biroul de turism (compartimentul de producție și compartimentul de recepție), biroul trafic accesoriu, biroul tarife și documentare, biroul de publicitate, biroul difuzare și fișier general.

Biroul secretariat are sarcini în efectuarea de lucrări de secretariat pentru directorul tehnic; înregistrarea corespondenței sosite și trierea ei pentru diversele birouri și oficii, instruirea și coordonarea muncii paznicilor, curierilor, comisionarilor;

Biroul dezvoltare cuprinde persoane experte în relațiile publice, bune cunoscătoare a mediului industrial, comercial, financiar, persoane influente și cu relații în rândul oamenilor de afaceri.

Biroul transporturi: organizat pe două secții cu atribuții specifice: secția de contracte (care încheie contracte cu furnizorii de servicii de transport, stabilește condițiile și tarifele de vânzare a biletelor, precum și comisioanele agenției, întocmește toate instrucțiunile cu privire la vânzarea titlurilor, la contabilizarea și plata lor, tratează problemele de principiu cu furnizorii privind executarea corectă a normelor contractuale) și secția materială (care se îngrijește de atragerea biletelor precum și de distribuirea acestora către filiale și sucursale, se ocupă de întocmirea registrelor de stoc de bilete și răspunde de gestionarea biletelor);

Biroul turism: este organizat în două compartimente:

Compartimentul producție:

secția de programe generală (care se ocupă de studiul programelor de voiaj, cu următoarele operațiuni: formarea itinerariului, alcătuirea devizului estimativ al costului pe baza informațiilor și tarifelor existente în documentația agenției sau din acordurile sociale făcute cu furnizorii sau agenții corespondente; constituirea de “allottements” – rezervări anticipate ale mijloacelor de transport sau camerelor de hotel în limitele contractuale; efectuarea eventualelor plăți anticipate în numerar pentru rezervarea contingentată de servicii; modalități de executare și de vânzare a voiajelor; programul provizoriu);

secția operativă generală se ocupă, în acord cu secția de programe, de punerea în execuție a voiajelor în grup programate, cu oferta către public;

secția operativă, congrese și pelerinaje se ocupă de voiajele colective cu caracter profesional și religios.

Compartimentul recepție: constă în organizarea serviciilor de receptivitate, de primire și de acces, și cuprinde trei secții:

secția contracte pentru servicii receptive care: încheie contracte cu hoteluri și restaurante, încheie contracte cu furnizorii de diverse servicii receptive: localuri, agenții de spectacole; încheie contracte cu agențiile corespondente ;

secția receptivă generală , care: îndeplinește toate operațiunile referitoare la formarea devizelor estimative cerute din afară pentru voiajele cu itinerarii particulare neprogramate, studiază serviciile agenției ;

secția operativă generală care îndeplinește toate operațiunile de rezervări și de prestări de servicii către clientelă sosită în diversele localități vizitate, prin intermediul instrucțiunilor transmise filialelor și agențiilor corespondente.

Biroul trafic accesoriu: este compus din secția de servicii bancare (care efectuează schimbul valutar, repartizează valuta externă rezidenților ce pleacă în străinătate, emite cărți de credit), secția asigurări diverse și expediții bagaje (care emite și vinde polițe de asigurare, se ocupă cu organizarea generală a serviciului de expediere a bagajelor), secția servicii diverse (care încheie acorduri pentru vânzarea de bilete la spectacole, ghiduri, hărți topografice, suveniruri).

Biroul tarife și documentare : format din secția de tarife (care întocmește, tipărește și difuzează afișe, breviare și tarife pentru servicii turistice de orice tip, pentru uzul diverselor filiale și sucursale ale agenției), secția documentare agențială (care întocmește, tipărește și difuzează pentru fiecare localitate de interes turistic fascicule sau foi mobile ce cuprind toate informațiile necesare pentru organizarea optimă a serviciilor), și secția de documentare neagențială (care procură toate orarele, anuarele, publicațiile editate de furnizorii de servicii și de întreprinderi turistice și le difuzează periodic către filiale și sucursale);

Biroul de publicitate : este format din secția de contracte (care încheie contracte și pregătește planurile publicitare, devizele și comenzile pentru publicitatea activă și pasivă) și secția redacțională (unde se pregătesc textele publicității pasive precum și inserția textelor publicității active în publicațiile agenției);

Biroul difuzare și fișier general : se ocupă de expedierea întregului material de serviciu, a materialului publicitar și a corespondenței care-i parvine de la diverse sectoare și birouri.

Dezvoltarea turismului a fost însoțită de o dinamică susținută a personalului ocupat în aceasta ramură. Mai accentuată decât în alte compartimente ale economiei, creșterea numărului lucrătorilor reflectă atât tendințele din evoluția fenomenului turistic cât și caracteristicile muncii în acest sector. Corespunzător acestor tendințe, numărul celor angajați direct în industria turismului în ansamblul său se situa la 192 milioane, în 1999, ceea ce reprezintă aproape 8% din totalul populației ocupate la scară mondială. În timp s-a înregistrat o evoluție pozitivă și în ritmuri relativ înalte; astfel, față de 1987, creșterea a fost de peste 45% în cota medie anuală de 3,8%. În ceea ce privește perspectiva, se preconizează sporuri importante; potrivit O.M.T., în 2007, numărul total al lucrătorilor în turism va ajunge la 385 milioane, respectiv 1 din 9 locuri de muncă va fi în industria turistică.

Structura personalului unei agenții de turism este formată din: personalul administrativ, personalul tehnic și personalul specializat (curieri, asistentele turistice, ghizi turistici, interpreți).

Din punctul de vedere al sectorului în care lucrează, personalul din turism este ocupat în: hotelărie (reprezentând la scară globală 40-50% din total); alimentație (30-40 %), agenții de voiaj (aproximativ 50%), administrația națională și locală a turismului (1-2 %); alte sectoare ale industriei turistice: agrement, transport, activități sportive și culturale (cu 3-4 %).

Din punct de vedere al rolului sau importanței funcției, lucrătorii din turism îndeplinesc funcții directe (proprii domeniului) – în hotelărie, alimentație, agenții de voiaj, transport – care antrenează aproximativ 90% din totalul angajaților, precum și funcții indirecte.

Personalul administrativ este acel personal care îndeplinește sarcini de gestiune generală și este compus din: personal cu funcții de conducere, personal ordinar, personal de ordine, personal de îngrijire.

Personalul tehnic este format din personal cu funcții de conducere, personal destinat vânzărilor, personal de execuție.

Pentru a putea ocupa funcția de director tehnic turistic, angajatul trebuie să: cunoască limbi străine, să aibă experiență în activitate, să aibă capacitatea de a fi un animator, să aibă capacitatea de a conduce personalul, de a suscita entuziasm și să aibă capacitatea de a forma “echipe” cu vânzătorii și cu alți executanți.

Cerințele pentru personalul destinat vânzărilor sunt: cunoașterea în profunzime a serviciilor vândute, perfecta cunoaștere al limbii vorbite de client, capacitatea de inspira încredere și simpatie, prezență și educație ireproșabilă, înțelegere și toleranță cu clienții cei mai neavizați, spirit de inițiativă și adaptare la cele mai insolite cerințe, capacitatea de a intui imediat psihologia clientului.

Personalul de execuție trebuie să cunoască foarte bine limbi străine precum și serviciile pe care le vând.

Personalul specializat este format din curieri, asistente turistice, ghizi turistici, interpreți. Curierii sunt de profesioniștii care însoțesc turiștii în voiaje, ei sunt cei care-și pun la dispoziție serviciile comandate cu anticipație de către agenție, pentru ca voiajul să se desfășoare conform programului fixat.

Asistentele turistice sunt reprezentate de femei tinere care îndeplinesc rolul de gazdă perfectă pentru clienții din avioane, trenuri, nave sau autobuzele de linie, ele sunt acele persoane care-i ajută să petreacă o călătorie cât mai plăcută punându-le la dispoziție informații și referiri explicative asupra localităților parcurse.

Ghizi turistici sunt acei profesioniști care se ocupă cu întâmpinarea turiștilor în localitățile de destinație și-i însoțesc în vizitarea acestora, prezentându-le frumusețile naturale, obiectivele arheologice, artistice, folclorice precum și istoria localităților.

Interpreții sunt reprezentați de profesioniști care întâmpină clienții în localitățile de sosire sau de tranzit, sunt la dispoziția acestora pentru a-i ajuta în diferite operațiuni ce trebuie efectuate pentru a ajunge la locurile unde vor utiliza serviciile receptive sau alte mijloace de transport pentru a continua voiajul.

2.1.3 Documentația specifică unei agenții de turism

Într-o agenție de turism de importanță medie, cu caracter internațional, documentația trebuie să aibă în vedere țările către care se transmite, serviciile de transport pentru ajungerea la destinație, serviciile turistice de prestat.

Documentația este constituită din totalitatea informațiilor referitoare la localitățile de interes turistic precum și cele de interes profesional.

Un grup solicitant trimite o cerere agenției de turism, prin care solicită o excursie, pe un anumit itinerar, dorind anumite servicii. Cererea agenției de turism este transmisă către societăți comerciale prestatoare de servicii.

Fiecare societate de la care firma solicită anumite servicii va primi câte o Comandă în care vor fi precizate:

destinația de desfășurare a programului turistic;

perioada de desfășurare (plecare și sosire, numărul exact de nopți de cazare);

numărul de persoane participante (cu specificarea expresă adulți și/sau copii);

tipul camerelor (duble, single, triple, apartamente, garsoniere etc);

gradul de confort solicitat;

tipurile serviciilor de alimentație publică (mic dejun, demipensiune, pensiune completă, sistem “all inclussive”);

numele turiștilor;

alte servicii suplimentare: transport/transferuri, asigurări medicale;

valoarea totală a serviciilor.

Fiecare comandă este adresată unei singure societăți comerciale, chiar dacă aceasta prestează un singur serviciu/mai multe servicii.

Biletul de Excursie (voucherul, biletul de odihnă și tratament) cuprinde toate datele menționate mai sus.

Diagrama autocarului sau macheta autocarului.

Recapitulația este un document în care se înregistrează acțiunile turistice cu coduri specifice precum și sumele aferente cheltuielilor necesare desfășurării excursiei.

Analiza de preț este un document în care sunt precizate cheltuielile directe din prestațiile asigurate de terți, cheltuielile directe din prestații auto, asigurări, T.V.A., comisionul agenției, prețul excursiei per turist.

Delegația de ghid se întocmește în două exemplare, unul este înregistrat în Registrul de casă alături de Biletul excursiei (voucher-ul), celălalt constituie documentul ghidului.

Documentele și modalitățile de plată – pe măsura desfășurării excursiei, ghidul este cel care efectuează plățile la unitățile prestatoare de servicii (masă, cazare). Plata se efectuează fie în numerar pe baza unei chitanțe însoțite de factura fiscală aferentă, fie prin CEC de decontare cu sumă limită, fie prin ordin de plată, în funcție de condițiile și modalitățile de plată stipulate în contractul încheiat cu prestatorii de servicii turistice

Decont de excursie internă – în acest document vor fi centralizate toate cheltuielile directe din prestațiile terților, apoi comisionul, T.V.A. și total realizări efective.

2.1.4 Principalele activități și produse turistice ale unei agenții de turism

Cel mai evoluat sector, din punct de vedere al utilizării marketingului, este turismul, văzut ca activitate economică, ale cărui trăsături l-au impus ca o adevărată “industrie” abordată în ansamblu (“industria turismului”), sau în cadrul componentelor sale esențiale (hotelărie, alimentație, agrement, petrecerea timpului liber).

Serviciile sunt procese complexe intercondiționate, derulate într-o anumită succesiune prin participarea unuia sau mai multor prestatori (furnizori de utilități) în funcție de modul în care aceștia și-au proiectat propriile afaceri.

După Valerică Olteanu, privite ca proces global, serviciile turistice pot fi caracterizate astfel:

în esență serviciile turistice procesează oameni, acționând în special asupra corpului uman, prestația concretizându-se în acțiune tangibilă;

livrarea serviciilor este discontinuă (periodică), relația prestator-client fiind una de tip formalizat (ferme);

cererea are grad înalt de fluctuație în timp (este sezonieră), vârful acesteia depășind capacitatea ofertei;

clientul se deplasează la locul prestației;

gradul de influență a personalului și echipamentelor este înalt.

Produsul turistic este un ansamblu de bunuri materiale și servicii capabil sa satisfacă nevoile legate de turism ale unei persoane. Aproximativ 30% din cifra de afaceri a serviciilor turistice o reprezintă voiajele forfetare.

Organizarea unui voiaj presupune: elaborarea unui deviz estimativ pentru determinarea prețului de vânzare, pregătirea și furnizarea tuturor serviciilor de transport, de primire și de agenție, respectiv emiterea unor titluri de călătorie.

În acest context, serviciile oferite de agențiile de turism pot fi: izolate sau complexe.

Serviciile izolate, atunci când agenția vinde servicii receptive de acces la produse mai complexe, și anume:

a) Servicii de primire, ce constau în punerea la dispoziția clientului a unui mijloc de transport și a unuia sau mai mulți funcționari ai agenției care vorbesc limba clientului pentru a-l ajuta în operațiunile de staționare și care cunosc topografic locurile unde vor trebui utilizate serviciile locale, rezervate anterior;

b) Servicii de acces, prin care se pune la dispoziție un mijloc de transport și unul sau mai mulți funcționari care însoțesc clienții în excursii și care știu să prezinte atractivitatea zonei, în limba turistului.

Serviciile complexe sunt reprezentate de voiajele generice și cele forfetare, fiecare dintre acestea putând fi individuale și colective.

Agențiile de turism au ca activitate principală, aproximativ 60% din cifra de afaceri, rezervarea și eliberarea titlurilor de transport aerian, care se numesc și “ticketing”.

Pentru ca produsul turistic să asigure satisfacție consumatorilor săi, agențiile de turism asociază vânzării serviciilor de bază (transport, cazare, masă) și alte servicii complementare:

serviciul de bancă (schimb valutar, emitere “travellers cheques”);

serviciul de asigurări (emiterea de polițe de asigurare a persoanelor dar și a bagajelor);

serviciul de rezervări și cumpărări de bilete pentru diverse spectacole și manifestări;

Serviciile secundare sunt reprezentate de formalități pentru obținerea pașaportului, vize de intrare în țările care solicită.

2.1.5 Tour-operatorii pe piața produselor turistice

În industria turistică, tour-operatorii pot fi considerați după unii specialiști drept angrosiști. Spre deosebire de agențiile de voiaj, tour-operatorii „sunt întreprinderi de mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan național și internațional, atât pe orizontală, cât și pe verticală".

Tour-operatorul este un organizator de voiaje care face oficiul de producător pentru industria turistică. Procesul de producție în acest caz acoperă o perioadă care poate varia între 12 și 13 luni.

Tour-operatorii se diferențiază după nivelul de integrare a produselor turistice și după capacitatea lor de ofertă. Ei se mai pot diferenția după poziționare, după destinație, după profilul socio-demografic al clientelei, după activitățile oferite.

În structura organizatorică a unui producător de voiaje, departamentul producție joacă un rol esențial, tour-operatorul având ca misiune, în funcție de obiectivele și strategia aplicată, conceperea și crearea de produse turistice.

Funcțiile îndeplinite de un tour-operator sunt următoarele:

o funcție de studiu de piață și previziune;

o funcție de cercetare a produselor;

o funcție tehnică de fabricare a produselor turistice;

o funcție economică, legată de fixarea prețurilor.

2.1.5.1 Categorii de tour-operatori

Numărul și structura tour-operatorilor depind de gradul de integrare al produselor pe care le asigură și de capacitățile de care dispun. Ei se pot împărți în trei categorii principale:

a) generaliști (universali), care creează și pun la dispoziția beneficiarilor categorii diverse de produse și servicii;

b) specializați, care sunt profilați pe un singur gen de turism;

c) punctuali, care sunt profilați pe produse oferite la comanda unor grupuri de clienți.

Dezvoltarea rapidă a tour-operatorilor a generat schimbări în managementul firmelor și în modul lor de operare, devenind absolut necesară o bază financiară solidă, pentru a se putea achita prețul curselor charter. În consecință, unii tour-operatori cu dimensiuni modeste au fost absorbiți de mari corporații cu activitate diversificată, alții s-au asociat cu companii aeriene sau lanțuri hoteliere, iar alții s-au implicat în dezvoltarea stațiunilor turistice.

Există șase motive pentru care un turist ar apela la un tour-operator în achiziționarea unui pachet de vacanță:

– cazarea – tour-operatorii achiziționează un contingent considerabil de camere cu mult timp înainte. Ei garantează cazarea turiștilor la destinațiile de vacanță cele mai populare, care altfel ar putea să nu fie disponibile la momentul luării deciziei privind destinația de vacanță;

– reducerile – prin negocierile pe care le fac, tour-operatorii obțin reduceri importante pe care le transmit mai departe turiștilor. Aceste pachete de vacanță pot fi cu 25% mai ieftine decât alternativa de achiziționare directă a serviciilor turistice ce le compun;

– accesibilitatea – ca parte a pachetului de vacanță se află și vizitarea unor atracții populare sau participarea la diverse distracții la care, altfel, turistul ar avea un acces mai dificil;

– confortul – voiajele forfetare au avantajul efectuării unei singure plăți pentru toate serviciile și facilitățile incluse, ceea ce scutește turistul de grija achiziționării fiecărui serviciu și efectuarea fiecărei plăți în parte;

– varietatea – voiajele forfetare oferă toate serviciile, atracțiile și facilitățile disponibile în zonă, ceea ce ar fi greu de obținut de turist pe cont propriu;

– securitatea financiară este asigurată de legislația în materie.

Produsul pe care tour-operatorii îl oferă este pachetul de servicii format din servicii de transport, cazare în hotel, transfer la și de la aeroport. Pe lângă acestea, pachetul poate cuprinde și servicii de divertisment, plimbări, închirieri mașini și altele. Avantajul pe care îl prezintă acest produs pentru turiști este prețul forfetar, care este mai mic decât suma tarifelor serviciilor cuprinse în pachet, dacă acestea ar fi fost cumpărate separat. Un alt avantaj pe care îl prezintă voiajul forfetar pentru turist este comoditatea achiziționării unui singur produs de călătorie, turistul fiind scutit de grija luării unei decizii pentru achiziționarea fiecărui serviciu pentru a compune o vacanță completă și pentru alcătuirea unui program de vacanță (traseu, obiective, divertisment). În plus, achiziționarea unui produs al unui tour-operator cu reputație reduce posibilitatea apariției riscurilor legate de calitatea produsului.

În ultima vreme s-au răspândit pachetele de vacanță în care este asigurată doar cazarea, serviciile de masă fiind asigurate de turist și pachetele de vacanță în care transportul se face cu automobilul condus de turist (în acest caz, elementul de transport asigurat de voiajul forfetar este feribotul). Pachetele de vacanță sunt concepute și oferite de tour-operatori pe baze speculative și de aceea este important pentru aceștia să poată influența cererea în favoarea voiajelor forfetare. Aceste produse includ o valoare adăugată variabilă de la un produs la altul.

În categoria tour-operatorilor intră și companiile maritime, produsul oferit de acestea fiind croazieră, o formă de tour cu vaporul care apelează, pentru asigurarea cazării, la hotel. Croazierele vizează un pachet de servicii de vacanță prestate în cadrul unui hotel plutitor. Relaxarea totală și varietatea porturilor vizitate sunt condițiile principale puse de mulți turiști, iar companiile care asigură aceste croaziere sunt foarte solicitate.

Croazierele prezintă câteva avantaje pentru turiști:

– servirea mesei se poate face 24 de ore din 24, de la un mic dejun consistent la cină;

– un steward se ocupă de cel mult doi pasageri;

– turiștii au o gamă largă de posibilități de divertisment: baruri, restaurante, sală de fitness, cinema și cazino.

Tipuri de croaziere:

a) croaziere care oferă un circuit prin mai multe porturi;

b) zbor și croazieră-„fly & cruise"-introdus în 1980;

c) ”cruise and stay": croazierele de tip „fly & cruise" pot fi combinate cu cazare la un hotel pe uscat, pentru o perioadă de timp;

d) croazieră în jurul lumii;

e) croazieră cu tematică – croaziere pentru vizitarea unor ruine istorice din estul Mediteranei; croaziere muzicale (pe vapor este invitată o orchestră).

Rezervarea pe un vapor de croazieră începe prin alegerea cabinei. Această alegere depinde de numărul de pasageri care doresc să stea împreună, facilitățile sanitare, prețul care trebuie plătit, poziția cabinei pe vas.

Organizatorii de croaziere europeni cei mai cunoscuți sunt: francezi (Paquet, Club Mediterranee), greci (Chandris, Epirotiki), italieni (Costa), scandinavi (Kloster, Royal Caribbean Cruise Line), ruși, englezi (P&O, White Star Line, Cunard Line).

Transportatorul aerian. Majoritatea voiajelor forfetare includ călătoria cu avionul, iar pentru destinațiile aflate la distanță medie sau scurtă, zborurile charter reprezintă forma de transport dominantă. Contractele cu companiile de transport aerian pun la punct detalii referitoare la modalitățile de folosire a aeronavelor, la costurile implicate, precum și la penalitățile ce trebuie plătite în cazul nerespectării contractelor. Contractele încheiate cu transportatorul aerian având ca obiect cursele regulate constau în alocarea unui număr de locuri tour-operatorului. Se cade de acord asupra unei date după care compania aeriană poate vinde locurile alocate tour-operatorului, dacă acesta nu a asigurat ocuparea lor. Pentru cursele charter, tour-operatorul plătește 10% din valoarea cursei înaintea zborului și restul după efectuarea acesteia.

Rezervările de spatii de cazare. Contractele privind cazarea turiștilor pe care le încheie tour-operatorii pot fi de mai multe feluri:

a) Când aceștia se obligă să plătească un număr de paturi chiar dacă acestea vor fi ocupate sau nu ulterior, în acest caz, avantajul constă în faptul că tour-operatorul poate oferi un preț mai bun, iar dezavantajul este că orice loc neocupat este o pierdere pentru tour-operator;

b) Când tour-operatorului i se alocă un număr de locuri până la o anumită dată. Acest tip de contract prezintă avantajul că, în urma negocierilor, se poate obține un preț rezonabil, iar pentru tour-operator scade riscul neocupării locurilor. După expirarea datei, tour-operatorul poate face rezervări prin fax pentru locurile neocupate;

c) Rezervarea ad-hoc prin fax a locurilor solicitate de clienți, al cărei avantaj este faptul că tour-operatorul nu-și asumă nici un risc. Există și dezavantajul costului prea mare pentru client.

Din punct de vedere al localizării, tour-operatorii se deosebesc de hoteluri, care de obicei sunt localizate în număr mai mare în țările receptoare de turiști, ei fiind localizați în țările emițătoare de turiști, având totuși filiale în unele țări receptoare mai mari.

Experiența tour-operatorilor ca producători și distribuitori de servicii turistice, cunoașterea pieței internaționale și accesul lor la servicii complementare creează o dependență a țărilor receptoare de aceștia.

Activitatea tour-operatorilor se desfășoară uneori prin integrarea pe orizontală, caz în care câțiva tour-operatori mari domină sectorul. Alteori, tour-operatorii se integrează pe verticală, cu liniile aeriene și/sau cu lanțurile hoteliere.

Diferențierile care există între un tour-operator și o agenție de turism sunt prezentate în tabelul 2.1.5.1.

Tabelul 2.1.5.1 – Criterii de diferențiere între o agenție de turism și un tour-operator

Sursa: Gabriela Stănciulescu G., Managementul operațiunilor de turism,Editura All Beck, București, 2003, pag.102

2.1.5.2 Strategii pentru vânzarea călătoriilor

În general, în aprecierea importanței unei firme de turism se iau în considerare cifra de afaceri, valoarea adăugată și numărul de clienți, în cazul tour-operatorilor, cifrele obținute trebuie interpretate diferit. De fapt, această activitate presupune un produs cuprinzând un mijloc de transport la care se adaugă una sau mai multe prestații (de hotelărie, de agrement). Unii tour-operatori vând doar zboruri. Ei se comportă ca niște angrosiști și au o activitate de ticketing. Vânzarea doar de zboruri/călătorii cu avionul presupune adoptarea de către tour-operator a uneia din strategiile următoare:

a) Cumpără deliberat locuri în avion în număr mare pentru a beneficia de reduceri importante și a monta voiaje forfetare la prețuri atractive, în acest caz, activitatea de ticketing constituie o axă de vânzare structurală;

b) Rezervă un anumit număr de locuri doar pentru circuitele care le programează. Dacă ansamblul de programe nu-și găsește clienți, el propune atunci doar locurile pentru zborurile respective, în acest caz, ticketingul prezintă dimensiuni pur conjuncturale.

În general, tour-operatorii pot opta pentru două tipuri de strategii: cea de specializare și cea de abordare generalistă.

Există tour-operatori specializați pe o destinație geografică anumită; este o strategie riscantă pentru că poate interveni o lovitură de stat, un război și circuitul respectiv este scos de pe piață. Specializarea mai poate fi pe o temă, (pelerinajul, aventurile), sau pe un segment de clientelă (tineri căsătoriți, persoane handicapate, persoane în vârstă, populația homosexuală și orice altă categorie de populație). Strategia specializării constituie pentru numeroși tour-operatori o soluție pentru eliminarea concurenței, pentru a evita instabilitatea pieței și a clientelei.

Strategia generalistă are două orientări: de integrare și de masă critică.

Strategia de integrare se regăsește în toate sectoarele de activitate economică și constituie pentru firmă o chestiune de politică generală. Refuzul unor întreprinderi de a integra ansamblul de prestații se datorează următorilor factori: probleme de competență (datorită multitudinii de cunoștințe pe care trebuie să le aibă un prestator), pericolul piețelor captive (pe acele piețe captive prestatorii se obișnuiesc cu lipsa concurenței, putând deveni mai puțin competitivi), mărimea capitalului necesar (pentru a se diversifica în numeroase activități, prestatorul trebuie să mobilizeze mase importante de capital), prezența furnizorilor dominanți (un tour-operator poate fi forțat să se adreseze unui prestator aflat într-o poziție de monopol, care poate abuza de puterea sa), absența prestațiilor adaptate, performanțele mediocre ale furnizorilor, competențe limitate necesare pentru negocieri.

Strategia masei critice constă în alegerea acelei dimensiuni care să permită confruntarea directă cu concurența. Aceasta poate să îmbrace mai multe forme:

strategia „apropierii" de concurență;

strategia de achiziție a concurentului;

strategia de protecție, pentru a fi mai puțin vulnerabil și a recâștiga credibilitatea pieței.

2.1.6 Tendințe în evoluția ofertelor de servicii turistice

Segmentele pieței turistice sunt afectate în dezvoltarea lor de noile condiții sociale, diferite de cele ale societății de consum în masă, studiile de marketing oferind următoarea ierarhizare:

turismul de afaceri se situează pe primul loc;

călătorii la distanțe mari;

vacanțe club;

turism de sănătate și fitness;

călătorii de lux;

turism evenimențial și de aventură;

călătorii de studii și educație;

vacanțe recreative și de practicare a unui hobby;

vacanțe active și de practicare a sportului;

turism ecologic, turism rural, agroturism.

Aceste trenduri implică schimbarea atitudinii agențiilor de turism, în sensul adaptării ofertei la aceste tendințe:

Tendința de petrecere a vacanței în mediu sau în peisaj natural intact, creșterea sensibilității turiștilor pentru mediu, care impune oferte adecvate din partea ofertanților din turism, cunoașterea și implicarea lor privind problemele de mediu, promovarea turismului ecologic;

Tendința de individualizare a formelor de turism, care implică oferte flexibile în sistem de module combinabile, „pachete IT individuale”, fiecare turist devine creatorul propriului său pachet de călătorie/vacanță;

Tendința de a dispune de propria casă de vacanță, cumpărarea de case de vacanță în stațiuni internaționale sau închirierea de case sau apartamente de vacanță, pe anumite perioade stabilite din an sau de lungă durată;

Tendința către destinații însorite, dorința de soare, plajă, căldură în orice anotimp – ofertă de destinații în țările care corespund acestor criterii, dar implică și riscuri legate de anumite destinații exotice și nesigure, fiind necesară existența unor oferte variate, înturcât tendința este de rezervare în ultimul moment (last minute), după aflarea datelor meteo sau avertizările de risc privind anumite destinații;

Tendința către oferte cu standard înalt de confort și calitate – ofertele trebuie să corespundă tuturor cerințelor și dorințelor unei clientele tot mai pretențioase, să asigure, prin ambient și facilități, o stare de confort sufletesc, de îndeplinire a unor ritualuri personale și să ofere o animație discretă, aproape neobservabilă;

Tendința către un mix de relaxare și acțiune/ aventură în comportamentul turiștilor – implică oferte de evenimente cu potențial de stimulare, de distracție relaxantă, de socializare informală;

Tendința către călatorii, vacanțe mai scurte, conform principiului „mai bine mai scurt, dar mai des” – oferte de excursii de o zi, călătorii scurte, vizitarea unor orașe și shopping, vizitarea unor obiective importante dintr-o țară sau participarea la evenimente la anumite date, spre deosebire de lungi și obositoare circuite;

Tendința către rezervări în ultimul moment (last minute), decizii luate spontan și în ultima clipă, mobilitate mai mare în vacanțe (excursii, vizite) alegerea unor destinații multiple pentru o singură vacanță de mai lungă durată – oferte adecvate din partea agențiilor;

Tendința către vacanțe de club/programe speciale – club pentru familii, persoane singure, seniori, gourmet, de sănătate, fani computer, cunoașterea unei “țări și a locuitorilor săi”, natură (observare floră, faună);

Tendința către vacanțe oferite unor grupuri-țintă – prieteni, grupuri de interese, specialiști din anumite domenii, cursuri de limbă a țării respective pentru elevi și studenți.

Analizând aceste tendințe, se observă că această nouă atitudine a clientelei privind petrecerea timpului liber prin călătorii și vacanțe, implică luarea în considerare de către agențiile de turism a dorințelor puternic individualizate ale noii clientele și adaptarea atitudinii și a ofertei agenției la aceste cerințe. În centrul atenției nu trebuie să stea produsul, super standardizat și super atractiv ca preț, ci gradul în care produsul poate satisface dorința clientului de a trăi ceva deosebit, adică gradul în care acesta poate genera un „eveniment”. Clientul dorește să i se ofere un eveniment, individualizat, nu un produs standard, același pentru toată lumea.

2.2 Situația agențiilor de turism din România

Agenția de turism reprezintă o societate comercială cu rol intermediar între agenții economici prestatori direcți de servicii turistice și turiști, iar activitatea acesteia constă în producerea, comercializarea și promovarea unor aranjamente turistice diverse, precum și vânzarea unor servicii turistice izolate.

În prezent, în industria turismului cele mai multe firme cu profil turistic (hoteluri, moteluri, pensiuni, companii aeriene) își vând produsele turistice prin intermediul agențiilor de turism, care pentru activitățile de comercializare încasează un comision, nefiind însă răspunzătoare pentru serviciile oferite de către furnizori. Această piață a “revânzătorilor” este foarte importantă în special pentru turismul internațional.

În ceea ce privește așa-numitul serviciu de comerț, agentul de turism diferă de binecunoscutul negustor, care poate să achiziționeze și depoziteze mărfuri în depozitul său încercând în final să le vândă; prin contrast, comerciantul de turism nu achiziționează o călătorie pentru a o revinde după un anumit interval de timp clienților săi, deci nu poate stoca bilete de avion, paturi în hotel etc.

Rolul agențiilor de turism este în principal cel de revânzare a unor servicii turistice (cazare, masă, transport, agrement), precum și asigurarea unor servicii suplimentare de tipul: realizarea de asigurări de călătorie, intermedierea obținerii de vize.

Garanția oferirii unor servicii de calitate este foarte importantă în turism, în consecință este indicat ca orice agenție de turism să fie membră a unei asociații care să demonstreze că agentul de turism în cauză îndeplinește anumite standarde de competență și responsabilitate financiară.

Așadar, tour-operatorii sunt cei care combină diferitele facilități turistice în scopul obținerii unui produs turistic și vinderii acestuia la un preț forfetar.

Caracteristicile principale actuale ale organizatorilor de călătorii constau în tendința de integrare pe verticală a tour-operatorilor cu companii aeriene, lanțuri hoteliere și alte organizații implicate în activități turistice:

venitul agențiilor de turism provine din comisionul aplicat vânzărilor, însă principala sursă de venituri o reprezintă (pentru agențiile mari tour-operatoare) încasările din vânzările de bilete pe liniile aeriene (de exemplu SUA ~ 50% din profiturile agențiilor provin din vânzările de bilete pe liniile aeriene);

angrosiștii/tour-operatorii oferă în mod obișnuit un sistem gradat de tarife (pentru diminuarea riscurilor), ceea ce înseamnă că, pe măsură ce cresc vânzările, va crește și comisionul;

furnizorii de servicii turistice (hotelierii) oferă anumite facilități pentru a atrage agențiile de turism să le vândă serviciile (acordarea de bonusuri pentru atingerea aceluiași prag al vânzărilor ca și în anul precedent, oferirea unei camere gratis după vânzarea altor 20, vânzarea unui număr sigur de bilete pe liniile aeriene – generează o creștere a comisionului);

agențiile de turism trebuie să fie profitabile, să obțină un volum suficient de mare al vânzărilor, să dispună de lichidități pentru a acoperi cheltuielile de regie, pentru a plăti de exemplu biletele de avion săptămânal, dar și pentru a se menține în continuare în afaceri;

scopul fiecărei agenții de turism este cel de maximizare a profitului, lucru care se poate face prin patru modalități:

folosirea asistenței furnizorului de servicii (asistență profesională, materiale promoționale, numere de telefon cu apelare gratuită);

vânzarea unui volum cât mai divers de servicii (vânzarea unei asigurări chiar de către agenție, va aduce avantaje agentului de turism în cazul recuperării costurilor dacă clientul este în incapacitate de plată);

administrarea veniturilor și vânzărilor printr-un management riguros;

informatizare (în SUA ~ 90% din agențiile de turism folosesc sisteme de rezervări computerizat);

una din obligațiile agentului de turism este și aceea de protecție a consumatorului care apelează la agenția de turism, deoarece aceasta răspunde de: îndeplinirea fiecărei sarcini stabilite cu clientul; oferirea de soluții la problemele solicitate (agentul de turism nu poate fi tras la răspundere pentru: vreme, operațiunile din hotel, activitățile teroriste, condiții sociale).

2.2.1. Legislația în turism

Cel mai important act normativ în turism este Legea turismului, reprezentată prin Ordonanța Guvernului României Nr. 58 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, apărută în Monitorul Oficial nr. 309/26.08.1998, din care câteva dispoziții generale (Monitorul Oficial nr. 309/26.08.1998):

turismul reprezintă un domeniu prioritar al economiei naționale […] și totodată ramură a acesteia ce reunește un ansamblu de bunuri și servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obișnuit, pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activități remunerate în interiorul locului vizitat;

coordonarea dezvoltării turismului și controlul activității de turism se realizează de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ca organ central de specialitate al administrației publice […].

în subordinea Ministerului Turismului funcționează instituții publice cu atribuții în domeniile: autorizare și control, promovare, formare și management, cercetare pentru turism; organizate prin hotărâri ale Guvernului.

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului elaborează strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu și lung, precum și programul anual de dezvoltare a turismului, care vor fi aprobate de Guvern.

agenții economici din turism sunt obligați să folosească pentru servicii care presupun protecția turistului numai personal specializat, potrivit normelor elaborate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

În domeniul turismului pot fi create asociații și organizații fără scop lucrativ sau patrimonial, cu caracter profesional, științific, cultural, religios sau social care au rol activ în activitățile desfășurate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Important pentru desfășurarea activității unei agenții de turism este Ordinul Nr. 170/2001 al Ministrului Turismului pentru aprobarea normelor metodologice privind criteriile și metodologia pentru eliberarea licențelor și brevetelor de turism (Monitorul Oficial nr. 225/ 03.05.2001).

În baza Hotărârii Guvernului nr. 24/2001, a articolului 7 din Hotărârea de Guvern 238/ 2001 s-au aprobat condițiile de acordare a licenței și brevetului de turism.

Un alt act important pentru turism este Ordinul Ministrului Turismului nr. 235/ 06.06.2001 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 433/02.08.2001), privind asigurarea turiștilor în caz de insolvabilitate sau falimentul agenției de turism. Acest ordin stipulează faptul că agenții economici care comercializează pachete de servicii turistice au obligația de a încheia polițe de asigurare cu societăți de asigurare privind asigurarea rambursării cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de turiști, în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism. Polițele de asigurare se încheie numai cu societățile de asigurare agreate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, are o valabilitate de un an de zile iar suma asigurată va fi de 50.000$ pentru agențiile touroperatoare și de 10.000 $ pentru agențiile detailiste. Încălcarea acestei prevederi atrage după sine suspendarea licenței și respectiv a brevetului de turism.

Ordinul 69/28.01.2003 pentru aprobarea Contractului – Cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice a fost aprobat ca urmare a emiterii Ordonanței 107/199, modificată și completată prin Legea 631/2001 și ca urmare a propunerilor Asociației Naționale a Agențiilor de Turism din România (A.N.A.T.).

Acest ordin prevede obligativitatea ca agenția de turism să încheie un Contract – Cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice cu turiștii, fără să introducă alte clauze care să defavorizeze turiștii. Aceste contract prevede o clauză care stabilește răspunderea agenției organizatoare față de agenția vânzătoare cu privire la buna organizare a pachetului de servicii turistice, acest articol prevede că agenția de turism vânzătoare are dreptul să cheme în garanție agenția de turism pentru plata despăgubirilor solicitate de turist, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale din vina organizatorului. De asemenea și neresepectarea acestor norme atrage după sine suspendarea licenței / brevetului de către personalul de specialitate din cadrul Direcției Generale de Autorizare și Control din cadrul Ministerului Turismului.

Alte acte normative în turism și domeniile conexe (Nicolae Neacșu, Andreea Cernescu, Economia Turismului – Studii de caz, Reglementări, Editura Uranus, București 2002, p. 299-300):

Hotărârea Guvernului 237 / 22.02.2001 privind aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structurile de primire turistice;

b) Ordinul Ministrului Turismului 263 / 06.08.2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile și criteriile pentru selecționarea, școlarizarea, atestarea și utilizarea ghizilor de turism precum și atribuțiile acestora;

c) Hotărârea Guvernului 805 / 30.08.2001 privind unele Măsuri de informare asupra tarifelor maximale pentru serviciile de cazare în structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare turistică la turismul neorganizat.

2.2.2 Înființarea agențiilor de turism în România

Agenția de turism reprezintă orice unitate specializată care organizează, oferă și vinde pachete turistice sau componente ale acestora. Așadar, agențiile de turism au obligația de a procura călătorilor titluri de transport și servicii turistice (cazare, masă, agrement) pentru efectuarea sejurului. Statul garantează competența agențiilor prin reglementări speciale (licență sau/și garanții) și totodată urmărește ca agențiile licențiate să facă față concurenței neloiale din partea altor organizatori de voiaje.

Agenția de turism este o societate comercială specializată în vânzarea produselor turistice și pentru a putea funcționa trebuie să îndeplinească pe de o parte, cerințele Legii nr. 31 privind societățile comerciale, și pe de altă parte, să fie autorizate și acreditate de ministerele de specialitate (respectiv Ministerul Sănătății și Ministerul Justiției), iar în cazul agențiilor de turism, Autoritatea Națională pentru Turism acordă la cerere licența de funcționare pentru agenție precum și brevetul de turism pentru conducătorul său și personalul de specialitate.

Licența de turism este documentul prin care se atestă capacitatea titularului de a comercializa servicii turistice în condiții de calitate și de siguranță pentru turiști și posibilitatea de a înființa o agenție de turism.

Licențierea agențiilor de turism se face în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 238/2001, iar licențele de turism se eliberează de către Direcția Generală de Autorizare și Control din cadrul Ministerului Turismului, asigurându-se o evidență strictă a licențelor eliberate, respectiv a celor suspendate sau anulate.

Documentația necesară obținerii licenței de turism este următoarea: cerere de eliberare a licenței de turism, certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerțului (care să conțină următoarele informații: obiectul de activitate al firmei, structura acționariatului, datele de identificare ale societății ce se înscriu în certificatul de înmatriculare și sediul punctului de lucru unde se înființează agenția de turism); copie legalizată a brevetului de turism al persoanei care conduce agenția, copie a contractului de muncă al persoanei care conduce agenția, copie a contractului de muncă al persoanei ce deține brevetul de turism, dovada achitării contravalorii prestației efectuate pentru eliberarea licenței.

După întocmirea acestor acte, se transmit reprezentantului teritorial al Direcției Generale de Autorizare și Control în turism din cadrul Ministerului Turismului, care are ca termen de soluționare a cererii 30 de zile.

Suspendarea licențelor de turism se face de către Autoritatea Națională pentru Turism, în cazul în care se constată nerespectarea uneia dintre situațiile prevăzute la art. 8, din H.G. nr. 238/ 2001, iar această suspendare se face pe o perioadă de până la un an.

Situațiile în care se suspendă licența de turism pot fi (H.G. 238/2001, în Monitorul Oficial nr. 88/21.02.2001):

comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizează fără respectarea reglementărilor legale în vigoare;

neasigurarea ghizilor atestați pentru derularea în bune condiții a programelor turistice, conform reglementărilor în vigoare;

utilizarea unor autocare neclasificate;

asigurarea de servicii de cazare și alimentație în structuri de primire turistice care nu dețin certificate de clasificare;

funcționarea agenției/filialei acesteia din altă localitate decât cea în care este situat sediul agenției, fără ca persoana care asigură conducerea să dețină brevet de turism;

prestarea de servicii turistice prin filiale ale agenției de turism care nu au obținut licența de turism.

Conducerea operativă a agențiilor de turism, a filialelor acestora din alte localități, a hotelurilor, motelurilor, campingurilor (cu o capacitate de peste 100 de locuri de cazare), a satelor de vacanță, cabanelor și a unităților de alimentație pentru turism de categoria I și “Lux” (cu o capacitate mai mare de 50 de locuri la mese) se asigură cu persoane care dețin brevet de turism.

2.2.3 Organizațiile profesionale în turism

Organizațiile profesionale din România sunt organizații cu scop nelucrativ, care funcționează pe baza Legii 21/1924 și au ca scop reprezentarea și apărarea intereselor profesionale ale membrilor lor, pe plan intern și internațional, garantarea exercitării profesiunii în turism, sporirea aportului la ridicarea nivelului calitativ al activității turistice în România. Sunt constituite pe baza liberului consimțământ, exprimat prin adeziune scrisă al societăților particulare de turism dar și prin aderarea unor persoane fizice sau juridice care pot contribui la dezvoltarea turismului. Una din cele mai importante asociații de turism cu implicații directe in activitatea agențiilor de turism este „Asociația Națională a Agențiilor de Turism” (A.N.A.T.).

Asociația Națională a Agențiilor de Turism (A.N.A.T.) – a fost înființată în august 1990 și are sediul în București. Membrii sunt constituiți din agenții de turism private. Din cele peste 1000 de agenții licențiate active în România, 600 sunt membre A.N.A.T.

Activitățile asociației sunt: programe de perfecționare a personalului din agențiile de turism; sprijinirea agențiilor pentru licențiere; relația cu Autoritatea Națională pentru Turism ; relații comerciale între agenții; crearea unei secții turistice la Camera Română de Comerț.

Asociația este membră a „Universal Federation of Travel Agent’s Associations”.

Membrii aleși ai conducerii se întâlnesc o dată pe săptămână și cuprind: 1 președinte; 5 vicepreședinți; 14 membrii.

Asociația publică un catalog anual în 5.000 de exemplare și un buletin informativ, difuzat agențiilor de turism membre ale Asociației.

Planul de dezvoltare pentru perioada următoare are în vedere: să dezvolte relațiile cu Autoritatea Națională pentru Turism; să includă noi membrii; să sprijine implementarea condițiilor legale pentru activitatea agențiilor de turism; să facă reclamă comercială agențiilor de turism; noi programe de pregătire pentru angajați și managerii din turism; să dezvolte relații cu organizații profesionale similare din alte țări.

Federația Patronatelor din Turismul Românesc (F.P.T.R.) a evoluat astfel (“HoReCa” – numărul 7, iunie-iulie 2003, p. 14):

Aprilie 1992 – a luat ființă, având în componența sa organizații teritoriale zonale: Dobrogea, Moldova, Oltenia, Transilvania si Municipiul București;

– Anul 1993 – Organizația Patronală a Turismului Balnear din România i se alătură;

– Anul 2000 – aduce apariția Legii Patronatelor, care conduce la reorganizarea Federației;

– Iulie 2002 – are loc modificarea statutului și transformarea F.P.T. în F.P.T.R., adică Federația Patronatelor din Turismul Românesc și aderarea la noua Federație a principalelor asociații din turismul românesc: Asociația Națională a Agențiilor de Turism (A.N.A.T.), Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (A.N.T.R.E.C.), Asociația Tour-Operatorilor din România, Romanian Convention Bureau (R.C.B.) precum și Asociația investitorilor din Poiana Brașov;

– Octombrie 2002 – aduce aprobarea modificării noului statut al F.P.T.R., fiind validată totodată și noua structură de conducere.

Patronatele sunt organizații ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înființate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial. Acestea reprezintă, susțin și apără interesele membrilor lor în relațiile cu autoritățile publice, cu sindicatele și cu alte persoane juridice și fizice, în raport cu obiectul și scopul lor de activitate, atât pe plan național cât și pe plan internațional, potrivit propriilor statute și în acord cu prevederile Legii 356 / 2001.

Activități ale Federației:

informează membrii: cu privire la legislație, politici economice, politici fiscale, politici comerciale ce pot prezenta interes pentru membrii F.P.T.R; evoluția pieții interne și internaționale; managementul în economia de piață; informații privind publicații de specialitate, organizarea de întâlniri de afaceri, schimburi de experiență, organizarea și participarea la expoziții, târguri, concursuri de specialitate ;

oferă servicii: găsirea de oportunităti de afaceri și de investiții de capital, sprijinirea membrilor în eforturile acestora de a găsi posibilități de cooperare internațională economică și de management, asistență comercială, tehnică; găsirea de programe și proiecte care să vină în sprijinul activității economice a membrilor săi, promovarea intereselor specifice membrilor săi în relația cu administrația locală și națională, crearea unei imagini pozitive a membrilor F.P.T.R. în vederea unui parteneriat;

reprezintă și protejează interesele societăților membre F.P.T.R.: în discuții cu partenerii de dialog social (guvern și sindicate), în întâlniri economice interne și internaționale referitoare la ramura turism, în negocierea contractelor colective de muncă la nivel de ramură și în rezolvarea conflictelor de muncă în scopul asigurării progresului si dezvoltării industriei turistice;

– dezvoltă activitatea de turism internațional: schimburile de informații pe plan intern și internațional, schimburile de experientă, vizitele între firme, asociații în domeniul turismului, promovează politica Statului în domeniul investițiilor în turism, sprijină membrii în cooperarea economică internațională în domeniul său de activitate.

Organizația Patronală a Turismului Balnear din România (O.P.T.B.R.) și-a început activitatea în anul 1993, iar nucleul de bază este format din 5 societăți comerciale, însă de-a lungul timpului s-au alăturat și alte societăți astfel încât azi numărul membrilor a ajuns la 38. Toți membri organizației activează în turismul de întreținere și sănătate, fiind societăți comerciale recunoscute în țară și străinătate.

Scopurile O.P.T.B.R. sunt:

realizarea unui larg schimb de informații în vederea dezvoltării relațiilor de colaborare între membrii pentru promovarea produsului balneo-turistic al fiecărei societăți membre;

dezvoltarea unor politici comerciale pe terțe piețe;

efectuarea unor studii de marketing și fezabilitate în interesul membrilor;

optimizarea tehnicilor de reclamă comercială prin diverse mijloace publicitare și de informare, prin editarea de publicații proprii, cataloage;

organizarea de acțiuni pentru pregătirea profesională a personalului care-și desfășoară activitatea în cadrul societăților comerciale membre organizației;

întreținerea și dezvoltarea dialogului cu sindicatele, inițierea în acest scop de comisii mixte sindicat-patronat, precum și prezentarea membrilor în cadrul negocierii cu sindicatele la nivel de ramură, federație;

colaborarea cu alte organizații similare din țară și străinătate, cu asociații din turism, medicale, tehnice, ecologice, în vederea realizării scopurilor propuse.

Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (A.N.T.R.E.C.) este o organizație nonguvernamentală, apolitică, nonprofit, membră a Federației Europene de Turism Rural (EUROGITES). A luat ființă în 1994 și are în prezent o rețea de 32 de filiale însumând 2500 de membrii, din peste 1000 de pensiuni turistice și pensiuni agroturistice omolgate, având per total 1812 camere.

Alte asociații de turism demne de menționat sunt: Federația Industriei Hoteliere din România (F.I.H.R.); Asociația Națională a Bucătarilor și Cofetarilor din România (A.B.C.); Asociația Instructorilor Profesioniști de Schi din România; Asociația Română a Scriitorilor și Jurnaliștilor din Turism; Asociația Cabanierilor din România; Asociația Națională a Ghizilor; Asociația Națională a Chelnerilor, Barmanilor, Somelierilor; Fundația Europeană pentru Învățământ Hotelier și Turistic din România; Asociația Tour – Operatorilor din România.

Organizații profesionale de turism internaționale cu rol important sunt: Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.); Asociația Internațională a Hotelierilor (I.H.A./A.I.H.); Asociația Internațională a Transporturilor Aeriene (I.A.T.A.).

2.2.4 Rezultate și performanțe ale agențiilor de turism din România

Situația activităților turistice pe care agențiile de turism le desfășoară sunt prezentate an de an în anuarul editat de Institutul Național de Statistică. Astfel, în broșura “Rezultate și performanțe ale întreprinderilor de comerț și servicii, 2004, sector 12.5, principalii indicatori economici și financiari ai sectorului comerț și servicii, la societăți cu 50 de salariați și peste, au următoarele valori: capitalul social la 31.12.2004 a fost de 825 miliarde lei, personalul salariat însumează 5.435 mii lei, iar cel nesalariat 4.993 mii lei.

În anul 2004, acțiunile turistice organizate de agențiile de turism au fost în sumă de 10949,3 mii turiști-zile, același nivel comparativ cu anul 2003.

Acțiunile interne, număr-zile turiști, se constată o scădere de 0,9% iar cele externe au înregistrat o creștere de 8,7%.

Numărul turiștilor precum și turiști-zile, pe acțiuni turistice interne și externe în anul 2003 , precum și evoluția lor este prezentată în Tabelul 2.2.4.1 și Tabelul 2.2.4.2

Tabelul 2.2.4.1 – Evoluția turiștilor, pe acțiuni turistice interne și externe în anul 2004.

Tabelul 2.2.4.2 – Evoluția turiștilor, pe acțiuni turistice interne și externe în anul 2004 comparativ cu anul 2003.

Sursa: Institutul Național de Statistică, 2005.

*) Indicii s-au calculat pe baza datelor furnizate de agențiile de turism care au înregistrat realizări atât în anul curent cât și în cel precedent.

Camera de Comerț și Industrie a României a alcătuit un “Top național” al agențiilor de turism touroperatoare, top care se este prezentat în Tabelul 2.2.4.3.

Tabelul 2.2.4.3. – Topul agențiilor de turism în 2004 (microîntreprinderi)

Tabelul 2.2.4.4 – Topul agențiilor de turism în 2004 (întreprinderi mici)

Tabelul 2.2.4.5 – Topul agențiilor de turism în 2004 (întreprinderi mijlocii)

Tabelul 2.2.4.6 – Topul agențiilor de turism în 2004 (întreprinderi mari)

Tabelul 2.2.4.7 – Topul agențiilor de turism în 2004 (întreprinderi foarte mari)

Sursa: Camera de Comerț și Industrie a României, 2004

În trimestrul IV al anului 2004, numărul turiștilor participanți la acțiuni interne și externe organizate de a agențiile de turism a fost de 258,3 mii turiști, cu 1943,6 mii turiști-zile, adică cu 1,9% mai mulți turiști, respectiv cu 13,9% mai mult, cu 1943,6 mii turiști-zile, adică cu 1,9% mai mulți turiști, respectiv cu 13,9% mai mulți turiști-zile față de trimestrul IV 2003, la nivel de agenții de turism care au înregistrat realizări atât în trimestrul IV 2004 cât și în trimestrul IV 2003.

Acțiunile turistice interne în 2004 au deținut ponderea principală în totalul acțiunilor turistice, la numărul de zile turiști și de număr de zile turiști (86,9% și respectiv 88,8 %).

Structura număr zile turiști, pe zone turistice în 2004, în “%” față de total număr de turiști-zile pentru acțiunile turistice interne, este următoarea:

zona litoral = 24,8 %;

zona balneară = 47,1 %;

zona montană (sate și trasee turistice alpine) = 5,4%;

zona montană (orașe) = 18,1 %;

alte zone = 4,6 %.

La acțiunile turistice interne de tipul excursiilor fără înnoptări în zonele vizitate, în anul 2004 au participat 143,9 mii turiști, reprezentând 11,7% din totalul acțiunilor turistice interne.

Acțiunile turistice cu durata de 1-3 zile, în anul 2004 s-au înregistrat 323,7 mii turiști, cărora le-au corespuns 669,2 mii turiști-zile, ceea ce reprezintă 26,2%, respectiv 6,9% din totalul acțiunilor turistice interne.

Durata medie a sejurului a fost de 2,1 zile.

Cu mai mulți participanți la acțiunile turistice interne cu durata de 1-3 zile au fost în “zona montană – orașe” (172,7 mii turiști, reprezentând 50,6 % din totalul zone turistice).

Durata medie a sejurului a fost de 11,6 zile, pe primul loc situându-se “zona stațiunilor balneare”, cu 15,3 zile, urmată de “zona montană – sate și trasee turistice alpine”, cu 11,0 zile.

Cei mai mulți participanți la acțiunile turistice interne cu durata de 1-3 zile au fost în “zona-montană –orașe” (172,7 mii turiști, reprezentând 50,6% din total zonă turistică).

La acțiunile turistice interne cu durata de minim 4 zile, în anul 2004 au participat 766,0 mii turiști, cărora le-au corespuns 8910,9 mii turiști-zile, reprezentând 62,1%, respectiv 91,6% din totalul acțiunilor turistice interne.

Din totalul turiștilor participanți la acțiunile turistice interne cu durata de minim 4 zile, cei mai mulți (294,5 mii turiști) au fost în “zona stațiunilor balneare” (88,3 % din total zonă turistică).

Într-un clasament al județelor, după numărul de turiști-zile care au beneficiat de acțiuni turistice interne în anul 2004, de la agențiile de turism cu sediul în județele respective, Municipiul București este pe primul loc cu 1423,3 mii turiști-zile, reprezentând 14,6 % din numărul de turiști-zile de la acțiunile interne. Pe locul doi se află județul Cluj, cu 536,3 mii turiști-zile (5,5 %).

La acțiunile turistice externe organizate de agențiile de turism din țară, în anul 2004, au participat 186,0 mii turiști, cărora le-au corespuns 1225,3 mii turiști-zile.

Majoritatea turiștilor care au realizat călătorii în străinătate prin intermediul agențiilor de turism (90,2 %) au avut ca destinație țări din Europa.

Din numărul total de turiști participanți la acțiunile externe 18,8 % au fost în Grecia. Alte țări cu ponderi importante sunt: Italia (15,9 %), Ungaria (13,7 %), Turcia (9,7 %) și Franța (5,6 %). Aceste cinci țări europene dețin împreună 63,7 % din numărul de turiști și 59,8% din numărul de turiști-zile înregistrați la acțiunile turistice externe.

Durata medie a sejurului la acțiuni turistice externe a fost de 6,6 zile.

Intr-un clasament al județelor, după numărul de turiști care au beneficiat de acțiuni externe în anul 2004, de la agențiile de turism cu sediul în județele respective, Municipiul București este pe primul loc, cu 59,7 mii turiști, reprezentând 32,1 % din numărul total de turiști care au participat la acțiuni turistice externe în această perioadă.

După numărul de turiști-zile, pe primul loc se situează Municipiul București cu 418,4 mii turiști-zile (34,1% din total turiști-zile de la acțiuni externe), urmat de județul Timiș cu 109,8 mii turiști-zile (9,0 %), județul Cluj cu 89,5 %, mii turiști-zile (7,3 %).

Numărul personalului ocupat din cele 603 agenții care au avut activitate în trimestrul IV 2004 a fost de 2948 persoane, din care 2502 în agențiile de turism integral private.

Numărul de mijloace proprii pentru transport rutier turistic ale agențiilor de turism care au funcționat în trimestrul IV 2004, a fost de 269 autovehicule, din care 123 autocare și 112 microbuze.

Agențiile de turism cu capital integral privat au vândut în anul 2004 acțiuni turistice interne și externe unui număr de 866,6 mii turiști, cărora le-au corespuns 4046,6 mii turiști-zile.

Numărul de turiști care au cumpărat acțiuni turistice interne de la agențiile de turism integral private, a reprezentat 55,9 % din numărul total de turiști care au participat la acțiunile turistice interne organizate de agențiile de turism în anul 2004, indiferent de forma de proprietate.

Ponderea sectorului integral privat în totalul acțiunilor turistice externe din anul 2003 a fost de 95,4 % pentru numărul de turiști, respectiv 96,7 % pentru numărul de turiști-zile.

Acțiunile turistice externe organizate de agențiile de turism în anul 2004 sunt prezentate în Tabelul 2.2.4.8

Tabelul 2.2.4.8 – Acțiuni turistice organizate de agențiile de turism în anul 2004

Sursa: Institutul Național de Statistică

Distribuția agențiilor de turism care au funcționat în trimestrul IV al anului 2004 arată astfel:

Total agenții: 603

Din total forme de proprietate:

Integral de stat: 31

Majoritar de stat 9

Majoritar privat 7

Integral privat 483

Obștească 29

Alte forme 44

Capitolul III : Managementul Agenției de Turism „Magest Trade & Travel” București

3.1 Organizarea și conducerea Agenției de Turism „Magest Trade & Travel”

Denumirea societății este SC Magest Travel SRL și se constituie ca societate comercială cu răspundere limitată, în conformitate cu dispozițiile Legii române, în condițiile Legii 31 / 1990 și cu propriul statut.

Infomațiile de identificare ale firmei sunt: numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului J40/13909/1993; cod SIRUES: 6330; codul fiscal R4418589, conform documentelor din Anexa I.

Sediul agenției de turism este în București, B-dul Dimitrie Cantemir Nr. 4, bloc 3C, scara 1, parter, apartament 1, sector 4, nu are alte puncte de lucru iar durata de funcționare este nelimitată.

Domnul Dragoș Răducan este Președintele agenției și este unic asociat, conform prevederilor statutare, iar capitalul social este în totalitate privat.

Obiectul de activitate prevăzut în statutul agenției de turism Magest Travel conține :

producție, comerț ;

b) servicii : unde se specifică explicit includerea transportului de mărfuri și persoane, în traficul intern și internațional , precum și servicii de agenturare și turism;

c) import – export ;

d) orice operațiune financiară, comercială, imobiliară și mobiliară legată de realizarea obiectului de activitate, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

3.1.1 Mediul de afaceri al Agenției de turism Magest Travel

În desfășurarea activității sale, firma însăși se constituie în purtător de nevoi pentru satisfacerea cărora apelează la resurse materiale, financiare și umane. Totodată, ea este furnizoare de produse (servicii) pentru satisfacerea nevoilor unor agenți economici. În ambele cazuri, firma vine în contact cu agenții de mediu care se plasează în imediata apropiere, iar acțiunile lor se răsfrâng direct asupra activității sale.

3.1.1.1 Micromediul

Componentele mediului extern cu care o firma intră în relații directe, permanente și puternice dictate de necesitatea atingerii obiectivelor sale (prezente și de perspectivă) formează micromediul firmei (P. Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, București, 2002).

Furnizorii de servicii turistice – sunt reprezentați prin unități hoteliere și sunt menționați în Tabelul 3.1.1.1.

Tabelul 3.1.1.1. Furnizorii de servicii ai agenției Magest Travel – hoteluri.

Furnizorii de forță de muncă – firma Magest Travel își recrutează angajații prin următoarele metode:

a) Practicanții de la cursurile THR , în urma unei practici efectuate de aceștia la agenție;

b) Site-uri specializate, cum ar fi www.jobs.ro.

c) Publicarea anunțurilor la mica publicitate, cel mai adesea în cotidianul România Liberă.

Clienții agenției sunt atât persoane fizice cât și persoane juridice.

Persoanele fizice sunt turiștii care vin în agenție pentru a vedea oferta pentru diferitele posibilități de petrecere a timpului liber și a vacanțelor. În urma studierii acestei oferte unii clienți se decid pe loc și achită contravaloarea diferitelor modalități de petrecere a timpului liber.

Persoanele juridice sunt firmele colaboratoare care, din lipsă de personal specializat în acest domeniu sau din alte motive, trimit cereri de ofertă pentru ocuparea spațiilor de cazare și masă dar și pentru alte facilități, la firma Magest Travel.

Au avut încredere în Magest Travel: Philips, Graffiti / BBDO, D’Arcy, AKZENT Media, Global Media, BROCAD, Fundația Umanitară HUMANA, Federația Energetica, Eurotin, Biroul ASAL al Băncii Mondiale, CODECS, Atlas Consel, Reprezentanța 3M România, Medirom Marketing, Glaxo Wellcome, Minolta, Hornoff Trade Consult; precum și marile sindicate cum ar fi: Alstom Power; Distrigaz Sud SA; Faur – Dreptatea; Faur – Înfrățirea; Faur – Unitatea; Flaros; Icemenerg; ISPE; Mase Palstice; Mobilux; RATB – DG; RATB – EIELCC; Scudiver; Sectoare Calde Dacia – Colibasi; SLI – SEB; SLI Energia; Turbo Mecanica.

Ca orice firmă, și Magest Travel se confruntă cu concurența acerbă de pe piața tursimului, luptându-se cu firme care practică preturi mai mici, o publicitate mai agresivă sau care dispun de o ofertă mai bogată în ceea ce privește cazarea, masa sau posibilitățile de petrecere a timpului liber.

Unul dintre concurenții cei mai puternici cu care Magest se confrunță pe piață este “Malta Travel”, care organizează excursii în Malta, și care, datorită faptului că sediul central al firmei este în Malta, deține informatii mai multe despre diversele posibilități de petrecere a vacanțelor și de călătorie în această țară.

Alte firme concurente ar fi Marshal Turism, Simpaturism, J’info Tours, Anavia Tours, Romantic Travel.

Organismele publice cu implicații în activitatea firmei sunt :

a) Circa Financiară a sectorului 4, care are rolul de a primi de la contabilul șef situația pe fiecare lună a cheltuielilor și încasărilor executate de firmă.

b) Banca Comercială Română a sectorului 3, unde Magest Travel are cont deschis și unde depune și ridică oridnele de plată.

3.1.1.2 Macromediul

Macromediul firmei este spatiul unde aceasta trebuie să identifice ocaziile favorabile și amenințările la adresa sa. El constă în totalitatea factorilor și foțelor care afectează acțiunile și rezultatele firmei, care este astfel obligată să cunoască tendințele lumii contemporane (P. Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, București, 2002).

Mediul demografic – statisticile arată o scădere a numărului de turiști care au participat în anul 2000 la acțiunile turistice interne față de anul 1995, sunt prezentate în Tabelul 3.1.1.2.1 (cifrele sunt în mii persoane).

Tabelul 3.1.1.2.1–Turiști participanți la acțiuni turistice interne, 2000 comparativ cu 1995

În ceea ce privește acțiunile turistice externe, s-a constatat o scădere în anul 2000 față de 1995, după cum urmează (cifrele sunt în mii persoane): în Europa: în 2000 cca. 180 față de cca.460 în 1995; în alte țări din alte continente: în 2000 cca. 13 față de cca. 36 față de 1995.

Această scădere are la bază diverse motive: creșterea prețurilor, scăderea puterii de cumpărare a populației.

Mediul cultural – pentru a-și diversifica și mai mult oferta de tursim și a răspunde cerințelor clienților lor, firmele de turism au început să includă în activitățile lor excursii cu vizitarea unor locuri de interes cultural: muzee, mănăstiri sau alte obiective turistice importante și manifestări culturale.

În acest sens, firma Magest Travel și-a adaptat programele astfel încât oferta de vară să răspundă cerințelor clienților și cuprinde trasee în țară care includ vizitarea unor muzee, mănăstirile din Moldova renumite prin frumusetea lor, excursii la obiective turistice importante dar și excursii organizate pentru diverse manifestări culturale și religioase.

Mediul instituțional – agenția Magest Travel are autorizație de funcționare în baza Legii Turismului, Ordonanța Guvernului României nr. 58/ 21.08.1998, privind organizarea și desfășurarea activității de tursim în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 309/26.08.1998.

Mediul natural – în funcție de sezon se poate face o statistică a preferințelor de vacanță și călătorie a turiștilor. Se remarcă o afluență foarte mare a turiștilor în lunile de vară, și cu precădere în stațiunile de la malul mării, datorită faptului că mulți dintre aceștia preferă vara pentru vacanțe, legați fiind de vacanța școlară. O afluență sporită se remarcă în lunile de iarnă pentru practicarea sporturilor de iarnă, și sunt preferate stațiunile Predeal, Sinaia, Poiana Brașov care dispun de pârtii de schi luminate și noaptea, sisteme moderne de transport pe cablu și nenumărate facilități pentru practicarea tuturor sporturilor de iarnă. În ultimii ani au fost construite pârtii de schi dar s-au efectuat și alte amenajări pentru practicarea sporturilor de iarnă și în stațiuni fără renume (Azuga), însă amenajările ca și facilitățle oferite au atras din ce în ce mai mulți turiști. Toamna și primavara se constată prezența unui număr redus de turiști, deoarece condițiile atmosferice din această perioadă nu sunt prielnice călătoriilor, însă în această perioadă în stațiunile balneo-climaterice de tratament se remarcă un numă apreciabil de turiști care vin să se trateze de diferite afecțiuni. Aceștia sunt în majoritate persoane în vârstă.

Sediul agenției de turism Magest Travel este situat în București, pe Bulevardul Dimitrie Cantemir nr. 4, bloc 3C, scara 1, parter, apartament 1, sector 4. Acest sediu este format dintr-un apartament de 2 camere și încă o cameră alaturată acestuia, în cadrul aceluiași bloc.

Mijloacele de transport sunt reprezentate printr-un autoturism, marca DACIA 1310, OPEL FRONTERA precum și un DAEWOO ESPERO.

Sistemul informatic este structurat astfel :

7 calculatoare performante ;

1 note-book (lap-top) ;

toate calculatoarele sunt legate în rețea și dispun de legătură Internet on-line.

Alte echipamente sunt reprezentate printr-un copiator, fax, scanner, centrală telefonică.

3.1.2 Structura organizatorică

Agenția de turism Magest Travel este pe piața turistică internă și internațională încă din anul 1993 și a încercat în tot acest timp să acopere o gamă cât mai largă de servicii turistice și să răspundă tuturor cerințelor clienților săi.

Pe parcursul acestor ani s-a afiliat unor importante asociații ca: Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România, Romanian Convention Bureau și nu în ultimul rând Federația Patronatelor din Turism, al cărui Secretar General este chiar Dl. Dragoș Răducan, patronul agenției de turism Magest Travel.

Având în vedere complexitatea activităților care se derulează într-o agenție de turism, este necesar să existe o separare pe departamente în cadrul acesteia. Astfel, principalele departamente operaționale și funcționale din cadrul agenției de turism Magest Travel sunt prezentate în Tabelul 3.1.2.1.

Tabelul 3.1.2.1 – Principalele departamente din cadrul agenției de turism Magest Travel

Pentru exemplificarea tuturor departamentelor menționate mai sus, în Figura 3.1.2.2. – organigrama completă a agenției de turism Magest Travel.

Figura: 3.1.2.2 – Organigrama agenției de turism Magest Travel.

Personalul agenției și atribuții organizatorice:

CONDUCERE

Președinte:

coordonează activitatea globală a agenției;

aprobă programele propuse de departamentele de specialitate;

aprobă bugetele de promovare și publicitate;

reprezină agenția în relațiile cu partenerii, asociațiile profesionale și alte instituții;

verifică și aprobă balanțele și bilanțul;

stabilește politica de dezvoltare a agenției;

caută permanent noi parteneri și oportunități de afaceri pentru mărirea volumului de încasări precum și creșterea prestigiului firmei;

are întreaga responsabilitate, libertate de decizie deplină și autoritate completă asupra salariaților agenției;

Director agenție :

organizează, coordonează și conduce întreaga activitate a agenției;

verifică și controlează activitatea birourilor și compartimentelor;

selecționează, încadrează și pregătește personalul agenției;

centralizează, analizează, aprobă și semnează situațiile întocmite de departamente din subordine;

analizează fondurile de investiții ale firmei;

face demersuri pentru contractarea de credite.

CONTABILITATE

Economist :

îndeplinește sarcinile de efectuare a contabilității primare cât și pe cele referitoare la efectuarea contabilității finale;

gestionarea și evidența întregului patrimoniu al agenției;

întocmirea proiectului bugetului de venituri și cheltuieli;

întocmirea situațiilor financiar-contabile cu privire la numerarul încasat zilnic, situația plăților și încasărilor de la terți pe perioade diferite;

înregistrarea tuturor documentelor specifice (chitanțe, facturi, ordine de plată);

întocmirea balanțelor contabile lunare, trimestriale și anuale;

urmărirea plăților taxelor și impozitelor legale și depunerea la timp a balanțelor, bilanțurlor și a altor situații financiar-contabile și statistice cerute de legile în vigoare;

efectuează operarea tuturor modificărilor în contractele și cărțile de muncă și păstrează legătura cu Camera de Muncă;

SECRETARIAT

Asistent Manager :

efectuează apeluri telefonice și transmite legăturile direct patronului;

fixează și ține evidența întâlnirilor de afaceri;

preia și transmite mesaje în lipsa patronului;

înregistrează și îndosariază documentele;

redactează corespondența directă a patronului precum și contractele de orice natură;

trimite si ține evidența faxurilor primite; operează cu xerox, scanerul;

ține evidența și distribuie produsele de papetărie;

TURISM INTERN

Referent :

concepe programele turistice interne pentru vănzare și conform cu cernițele clienților;

efectuează calculul analizelor de preț;

colaborează cu departamentul Marketing pentru redactarea ofertelor;

supune analizei și aprobării programele și tarifele;

contractarea de spații de cazare la hoteluri și în stațiuni turistice interne, pentru individual sau grupuri;

solicită încheierea contractelor cu prestatorii;

păstrează și actualizează permanent tarifele și condițiile tuturor contractelor;

susține corespondența cu firmele interne;

întocmește și actualizeză graficul acțiunilor preconizate (programe, număr persoane, baremuri, perioade, furnizori);

întreține cele mai bune relații cu clienții și furnizorii, dând dovadă de răbdare și profesionalism.

TURISM EXTERN

Referent :

contractarea de spații de cazare la hoteluri și în stațiuni turistice externe pentru cetățenii români, individual sau grupuri;

alcătuirea de programe turistice externe;

studiul pieței locale și corelarea prețului la excursii interne;

planificarea rezervărilor pe curse de transport auto;

promovarea vânzarilor prin agenția proprie sau prin alți colaboratori;

evidența vânzărilor structurate pe destinații și natura serviciilor oferite;

TICKETING

Agent ticketing :

realizarea de contracte cu companiile aeriene externe și interne și dezvoltarea relațiilor cu acestea;

pastrarea permanentă a contactului cu toate companiile aeriene cu care au fost încheiate contracte;

întocmirea și verificarea permanentă a deconturilor cu companiile aeriene;

promovarea și dezvoltarea de noi relatii cu potențialii clienți, persoane fizice sau juridice;

promovează programe și modalități de vânzare care să amplifice volumul de încasări.

TURISM AFACERI

Referent :

concepere și vânzare de programe la cerere și pachete de servicii pentru acțiuni speciale ca: simpozioane, conferințe, cocktail-uri, mese festive, traininguri, întâlniri de afaceri, care presupun următoarele servicii: transport auto sau aerian; cazare și masă în hoteluri; secretariat, xerox, fax, telefon, internet, instalații de sonorizare ; ghid însoțitor;

contractare de servicii de transport auto rent-a-car;

studii de marketing asupra produselor turistice din România;

efectuarea de rezervări, pe rutele stabilite conform programelor, pentru grupuri organizate de turiști sau oameni de afaceri;

păstrarea și întreținerea relațiilor cu clienții.

IT PROGRAMARE

Analist programator :

coordonează întreaga activitate care se desfășoară pe baza PC-ului;

întreține, verifică și în permanență buna funcționare a rețelei de calculatoare, a Internetului;

MARKETING și PUBLICITATE

Agent pubicitate :

are responsabilitatea reprezentării firmei în relațiile cu terții;

se ocupă de crearea imaginii de marcă a firmei;

se ocupă de realizarea imaginii de piață pentru diferite produse turistice ale firmei;

realizează periodic analize ale structurii vânzărilor;

propune modalitățile optime de publictate și bugetele necesare;

urmărește realizarea conform strategiei stabilite a campaniilor de promovare și publicitate;

păstrează și dezvoltă relațiile cu mass-media și publicațiile de specialitate;

concepe, realizează și actualizează protofoliul de oferte, materializat prin catalogul firmei;

alimentează și întreține baza de date.

3.1.3 Produsele și serviciile oferite – pe departamente

Produsul turistic reprezintă un ansamblu de bunuri materiale și servicii capabile să satisfacă nevoile de turism ale unei persoane între momentul plecării și momentul sosirii în locul de plecare.

Rolul produsului turistic este acela de a răspunde nevoilor multiple ale turistului, asigurând un beneficiu pentru organizator, de aceea acesta îndeplinește două funcții inseparabile: funcția obiectivă (concretă), dată de performanțele sale fizice; și funcția subiectivă (psihologică), dată de satisfacțiile pe care le oferă consumul său.

Produsul turistic rezultă din îmbinarea de bunuri materiale și servicii oferite de către personalul turistic și din serviciile adiacente, care, punând în valoare elementele patrimoniului turistic și ale infrastructurii generale și turistice, avantajele cadrului insituțional, urmăresc satisfacerea unor motivații specifice și generale ale consumatorilor turistici.

Elementele care compun produsul turistic sunt:

a) Patrimoniul turistic, pus în valoare de combinația factorilor naturali și antropici;

b) Infrastructura generală determinată de dezvoltarea economică generală, demografică, a zonei de destinație;

c) Infrastructura turistică (transport, cazare, alimentație publică, așezăminte de sănătate);

d) Cadrul general privind pregătirea personalului din turism;

e) Cadrul instituțional legat direct sau indirect de turism.

Produsul turistic poate fi alcătuit numai pe baza informațiilor prealabile referitoare la:

Clientelă – segmentată în funcție de vârstă, profesie, reședință, venituri, obiceiuri, gusturi turistice;

Concurență – din necesitatea de adaptare a elementelor ce compun produsul în scopul diferențierii de oferta concurentă și din necesitatea unei promovări optime.

Resursele turistice ale destinațiilor – bogății naturale, culturale, infrastructură, agrement.

În general, produsul turistic se produce pe măsură ce se manifestă consumul, neputând fi stocat. Consumul are loc numai la locul de producție al turismului, este ușor substituibil, deosebit de sensibil la factorii conjuncturali, politici, psiho-sociologici și are, în general, un caracter sezonier, cu excepția reuniunilor, afacerilor și, parțial, a turismului de week-end, unde poate fluctua motivația principală.

Ținând cont de toate aspectele menționate mai sus, agenția de turism Magest Travel a încercat să pună la dispoziția clienților săi o gamă diversificată de oferte care să acopere un segment turistic foarte larg, pornind de la organizarea de manifestări specifice din lumea afacerilor până la servicii caracteristice turismului de masă. Aceste aspecte dublate de o politică de prețuri rezonabile, fac oferta agentiei deosebit de atractivă. Colectivul agenției Magest Travel a depus încă de la înființare eforturi susținute pentru ca aceasta firmă să devină un standard de calitate în domeniul turismului, reflectat de gradul ridicat de satisfacție al clienților agenției.

Produsele și serviciile agenției de turism Magest Travel pot fi structurate în funcție de fiecare departament și au următoarea componență:

Turism intern (incoming)

În cadrul departamentului incoming, personalul angajat se ocupă de deplasările în grup și individuale ale turiștilor români în interiorul granițelor țării. Turistul care apelează la acest departament are siguranța că va beneficia de serviciile celor mai buni parteneri ai firmei pe care aceasta și-i alege la bursele și târgurile de turism organizate în România și în străinătate. Agenția are contracte ferme cu hotelurile din întreaga țară, cu grade de confort cuprinse între 2 și 5 stele, clientul având garanția că serviciile contractate se ridică la nivelul prețului plătit. Aceste servicii pot fi :

a) Sejururi și week-end-uri pe litoralul Mării Negre, pe toată durata sezonului estival, asigurându-se cazare la toate gradele de confort;

b) Bilete de odihnă și tratament în stațiunile montane, balneo-climaterice, precum și în pensiuni agroturistice ;

c) Programe speciale (cu partide de pescuit și vânătoare) în Delta Dunării pentru grupuri și individual;

d) Rezervări de camere în week-end în stațiunile montane;

Excursii pentru elevi și studenți în toată țara;

f) Organizarea de programe turistice cu ocazia unor evenimente speciale și la cererea clienților.

Departamentul Turism extern (outgoing) – se ocupă cu deplasările în grup sau individuale ale turiștilor români în străinătate.

Agenția a încheiat contracte cu hoteluri de renume internțional, cu apartenență la cele mai cunoscute lanțuri și grupuri hoteliere pentru a oferi o paletă cât mai largă de posibilități de petrecere a timpului liber, în toate țările lumii.

Oferta agenției Magest Travel se definitivează ca urmare a tarifelor puse la dispoziție de către partenerii din străinătate, acesta fiind doar un intermediar între clienții și prestatorii de servicii de la destinațiile alese. Având în vedere experiența angajaților acestui departament, aceștia au un rol de consultanță pentru turiștii care nu știu exact ce destinație sau hotel să aleagă, sfătuindu-i pe aceștia să opteze pentru varianta cea mai potrivită a gusturilor sale.

Trebuie menționat faptul că segmentul preponderent care apelează la serviciile agenției Magest Travel este cel al oamenilor de afaceri și al persoanelor cu venituri peste medie, ceea ce înseamnă că apar și cerințe mai mari și necesitatea satisfacerii acestora în condiții optime.

Serviciile esențiale oferite de acest departament:

a) Rezervări hoteliere oriunde în străinătate la toate gradele de confort;

b) Încheierea de asigurări medicale, carte verde, RCA ;

c) Circuite și programe turistice în Europa și în toate țările lumii, cu vizitarea celor mai importante monumente arheologice, muzee și puncte de maximă atracție pentru turiști ;

d) Rezervarea și emiterea de bilete de avion cu orice companie aeriană pentru toate destinațiile ;

e) Emiterea de bilete de autocar pentru diverse rute în Europa ;

f) Asistență în vederea obținerii de vize turistice, pentru țările care încă mai solicită aceste servicii.

Departamentul Turism de afaceri (business) include:

a) Tururi de oraș cu vizite la muzee și la punctele de interes tursitic;

b) Acces la cele mai bune tarife pentru rezervări la peste 50 de hoteluri și apartamente de lux din București și din țară;

c) Organizarea de evenimente speciale: conferințe, congrese, traning-uri;

d) Închirierea de echipamente audio-video și sisteme de traducere simultană;

e) Servicii de hostess și secretariat precum și echipe de traducători în 5 limbi de circulație internațională;

f) Cel mai bun catering și banqueting, incluzând și servicii pentru VIP;

g) Transport cu autoturisme, microbuze și autocare de lux: transferuri aeroport – hotel-aeroport și la centrele de conferință;

h) Transferuri cu autoturisme / microbuze / autocare cu șofer, și închirieri de autoturisme de diferite categorii și mărci, cu și fără șofer, kilometraj nelimitat;

Departamentul bilete de avion (ticketing) – Agenția oferă clienților săi disponibilitățile de locuri pentru toate companiile aeriene prin utilizarea unui terminal Worldspan.

Destinațiile pentru care Magest Travel oferă bilete de avion sunt foarte variate și include țări ca: Grecia, Spania, Italia, Franța, Germania, Egipt. Totodată agenția Magest Travel ține cont de toate reducerile oferite tinerilor și oamenilor în vârstă dar și de clasele de confort.

3.1.4 Condiții de comercializare a produselor turistice

Informațiile scrise, furnizate turiștilor de către agențiile de turism, trebuie să fie astfel formulate încât să nu permită interpretări echivoce cu privire la prețul, conținutul pachetului de servicii și la alte condiții ce urmează a fi incluse în contractul dintre agenție și turist.

Contractul dintre agenția de turism și turist este acordul de voință dintre agenția tour-operatoare sau detailistă și turist, care are ca obiect cumpărarea unor servicii turistice de către turist și eliberarea documentelor de plată și a documentelor de călătorie de către agenția de turism.

Informațiile privind serviciile turistice pot fi prezentate turistului sub forma unui catalog, pliant sau a unui alt înscris, agenția având obligația să facă dovada că turistul a primit un exemplar. Agenția de turism are obligația să furnizeze turiștilor, în scris, înaintea încheierii contractului, informații adecvate referitoare la:

a) Localitatea de destinație a excursiei sau sejurului;

b) Ruta de parcurs, eventual să ofere și o hartă turistică;

c) Mijloace de transport utilizate, caracteristicile și categoria acestora;

d) Tipul unităților de cazare, adresele și categoriile de clasificare ale acestora;

e) Serviciile de masă oferite și categoria de clasificare a unităților de alimentație;

f) Durata programului, cu indicarea datei sosirii și plecării;

g) Informații generale privind regimul pașapoartelor și al vizelor, formalitățile de sănătate necesare călătoriei și sejurului;

h) Cuantumul avansului, dacă este cazul,precum și termenul pentru efectuarea restului de plată;

i) Numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului și termenul limită pentru informarea turistului, în caz de anulare;

j) Oportunități de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistență în caz de boală, accidente etc.

Conducerea agenției Magest Travel a făcut o sinteză a tuturor acestor elemente esențiale pentru buna desfășurare a pachetelor de servicii turistice, realizând un astfel de Contract de comercializare a produselor turistice (Anexa II ).

3.1.5 Prețurile practicate de agenția Magest Travel

Prețurile produselor turistice reprezintă valoarea de piață a unui produs sau serviciu, într-o exprimare monetară, iar nivelul lui reflectă o serie de constrângeri ale pieței iar formarea acestora este rezultatul acțiunii unei multitudini de factori de natură economică, politică, motivațională, geografică dar și al respectării numeroaselor cerințe decurgând din specificitatea ofertei și cererii, din complexitatea și eterogenitatea acestora.

În alcătuirea prețurilor, conducerea agenției Magest Travel consideră că prețul trebuie să reflecte cu fidelitate cheltuielile de producție, de comercializare, să acopere taxele, impozitele și alte obligații financiare ce revin unui agentului economic, în vederea asigurării unui profit.

Prețurile se eșalonează pe o scară foarte largă, diferențiându-se în timp și spațiu.

Diferențierea în timp este rezultatul caracterului sezonier al activității turistice, agenția Magest Travel practicănd în perioadele de sezon, și mai ales de vârf de sezon un comision mai mare cu aproximativ 20 – 25% decât în extrasezon. Această situație se justifică, în mare măsură, prin raportul ofertă – cerere, prin imposibilitatea adaptării ofertei la variațiile cererii. Aceste diferenției sunt determinate și de prețurile practicate de către hotelieri, care cresc în medie cu 30 – 40 %, față de extrasezon. Diferențierea în timp a prețului reprezintă totodată, un instrument de politică turistică, respectiv de atenuare a sezonalității.

Variațiile în spațiu ale prețurilor produselor turistice apar ca urmare a localizării diferite a echipamentelor și stațiunilor în raport cu principalele elemente de atracție (plaja, pârtia de schi, lacul terapeutic) sau chiar bazinul de cerere. De exemplu, în unitățile hoteliere situate în imediata vecinătate a plajelor sau pârtiilor, tarifele pot fi cu până la 40% mai mari față de cele plasate la distanțe mari și care presupun, din partea turiștilor efort (fizic și financiar) de deplasare. Diferențele spațiale reflectate în preț trebuie privite și prin prisma mărimii stațiunilor, a distanțelor dintre bazinul cererii și ofertei, a renumelui pe care o destinație îl are pe piața turistică.

Diferențierile de preț se manifestă și în funcție de producător, caracteristicile acestuia punându-și amprenta asupra condițiilor și experienței de producție, asupra calității produselor și serviciilor oferite, diferențierea prețurilor pe cateogrii de confort, în funcție de forma de proprietate, după mărimea agenților economici.

Diferențierea prețurilor se face și în funcție de caracteristicile consumatorului : vârstă – tinerii și bătrânii beneficiză de reduceri de tarife, în funcție de categoria socio-profesională, dacă turismul este individual sau colectiv, iar în cazul celui colectiv, după mărimea grupului. Aceste diferențieri apar cel mai frecvent pentru serviciile de transport și uneori și de cazare.

Ținând cont de toate aceste aspecte, agenția Magest Travel oferă servicii pentru toate categoriile de turiști. Exemple de tarife practicate de Magest Travel sunt prezentate în Tabelul 3. 1.5.1 și Tabelul 3.1.5.2.

Tabelul 3.1.5.1 – Prețuri minime și maxime din oferta Magest Travel (exprimate în lei)

LITORAL 2005

MUNTE 2005

BALNEO 2005

AGROTURISM 2005

Tabelul 3.1.5.2 – Prețuri la hoteluri în București (exprimate USD).

Sursa: Oferta turistică a agenției Magest Travel

3.1.6 Modalități de promovare a produselor turistice

Politica promoțională este o componentă esențială a mix-ului de marketing. În domeniul turismului, utilizarea eficientă a acesteia reprezintă o garanție a succesului pe piață, aceasta datorându-se caracterului imaterial și al intangibilității produsului turistic. Astfel, politica promoțională reprezintă modul prin care agenția își face cunoscută oferta segmentului țintă.

Magest Travel a conștientizat importanța promovării produselor turistice, prin desfășurarea campaniilor promoționale în mod constant, acestea având diferite scopuri: menținerea imaginii firmei, susținerea vânzărilor, lansarea unui mou produs sau a unei oferte speciale.

Prin urmare, acțiunile promoționale urmăresc informarea clienților reali ai firmei dar și a celor potențiali, informații referitoare la oferta existentă la un moment dat.

În continuare vor fi prezentate principalele forme de promovare a activității turistice pe care agenția Magest Travel la utilizează în cadrul politicii promoționale.

Ca și în alte domenii, în turism, publicitatea reprezintă un mijloc de comunicare în masă, care are ca scop prezentarea nonpersonală a unui mesaj privind un produs și serviciu sau firmă de către un susținător identificat. 

Pentru ca rezultatul unei campanii publicitare să fie satisfăcător, firma trebuie să aibă în vedere anumite caracteristici ale publicului vizat:

Dorința publicului de a fi tratat ca un partener activ și exigent în dialogul cu agenții pieței;

Manifestarea unor disponibilități diferențiate de reacție față de fenomenul publicitar;

Capacitatea de a-și exprima propriile idei și exigențe față de acest gen de activitate.

Principalele canale de transmitere a mesajelor publicitare se împart în patru mari categorii: presa, radio, TV și cinema.

Firma utilizează ca suport principalele ziare care apar în București prin publicarea, în fiecare sezon estival, a unor anunțuri publicitare pentru a-și face cunoscută oferta. Aceste cotidiene sunt: România Liberă, Adevărul, ziarul Capital.

Totodată, agenția Magest Travel încheie în fiecare an contracte de barter cu posturile de radio cele mai ascultate din România: Radio Star, Radio 21, Radio Total. La aceste radiouri sunt prezentate spoturi publicitare care prezintă ofertele speciale ale sezonului, și în principal în sezonul estival, perioadă în care impactul asupra publicului este cu mult mai mare.

Tipăriturile reprezintă un alt mod de promovare a ofertelor și se concretizează în cataloage, pliante, prospecte, broșuri, calendare, agende.

Agenția utilizează metodele clasice de broșuri, pliante, cataloage, inserții în diverse reviste de specialitate, înscrieri în diverse ghiduri turistice, dar acestea nu distribuite prin mijloace conveționale – pe stradă, la ieșirile din stațiile de metrou sau la semafoare, ci acestea sunt etalate în standuri special amenajate din cadrul unor bănci, hoteluri mari din București, centre de afaceri, expoziții de specialitate, aeroporturi. Aceste metode prin care agenția își face cunoscută oferta, fac parte din politica de diferențiere a firmei față de concurență, reușind să-și mențină standardul ridicat și o clientelă selectă.

Oferta agenției este prezentată prin intermediul catalogului anual, catalog editat în peste 1000 de exemplare, și în interiorul căruia sunt descrise cele mai atractive destinații, precum și hotelurile, dotările acestora alături de tarifele practicate.

Totodată, agenția Magest Travel inserează pliante cu ofertele speciale în reviste ca Unica, și are o pagină întreagă cu oferta sezonului estival unde-și prezintă oferta litoral, munte, balneo, Delta Dunării și Agroturism, în revistele Info Voiaj, Vacanța la Țară, Catalog ANAT, Infoturism, Turism Club (Anexa III).

Publicitatea exterioară include afișe, panouri, însemne luminoase.

Publicitatea exterioară se limitează la expunerea unui panou outdoor, în fața sediului agenției, precum și a unui banner. Panoul reflectă ofertele speciale, și nu numai, ale agenției și sunt up-datate zi de zi, de către toate departamentele care dețin asemenea oferte. Totodată, un panou luminos cu sigla firmei Magest Travel este afișat deasupra sediului, de la parterul blocului în care agenția își desfășoară activitatea, și anume pe B-dul Dimtrie Cantemir Nr. 4, bloc 3C, scara 1, în conformitate cu aprobarea Asociației de Proprietari a blocului menționat.

Publicitatea gratuită cuprinde articole presă, interviuri.

Până în prezent agenția Magest Travel a beneficiat în repetate rânduri de publicitatea gratuită a multor reviste și ziare de specialitate, prin publicarea unui număr destul de mare de interviuri ale fondatorului agenției, în persoana domnului Dragoș Răducan, care îndeplinește totodată și funcția de Secretar General al Federației Patronatelor din Turism. Principalele publicații în care domnului Dragoș Răducan i-au fost luate interviuri sunt: revista HoReCa, revista Turism – Club, revista Capital, ziarul Adevărul, ziarul Bursa.

Promovarea vânzărilor a apărut ca urmare a relațiilor concurențiale, fiind necesară evidențierea serviciilor oferite de către firmă prin acordarea anumitor avantaje: acestea sunt: tarifele de cazare la hotelurile cu care colaborează agenția Magest Travel au o reducere de 10 – 20% față de cel afișat la recepție, reduceri importante pentru pensionari, elevi și studenți, gratuități pentru una sau mai multe persoane în funcție de mărimea grupului. Serviciile fără comision oferite de Magest Travel sunt: încheierea de asigurări medicale valabile pe parcursul excursiilor în străinătate, încheierea de Cărți Verzi pentru autoturisme, asistență în obținerea de vize turistice pentru țările care încă mai practică acest sistem.

În ultimul deceniu Internetul a devenit un mijloc de informare de bază în țara noastră, fiind folosit de majoritatea firmelor pentru expunerea ofertei. Totodată, pagina web reprezintă un important instrument de promovare cu un grad de accesibilitate ridicat și care nu implică costuri ridicate pentru firmă.

Un aspect deosebit de important este actualizarea periodică a ofertei, atunci când intervin modificări în structura acesteia. Adresa de internet a agenției Magest Travel este www.magest-travel.ro iar cea de e-mail este [anonimizat] și respectiv [anonimizat].

Figura 3.1.6 prezintă conținutul primei pagini a site-ului agenției, deosebit de sugestivă pentru activitatea desfășurată de agenția Magest Travel.

Cu colectiv tânăr și dinamic, asemenea conducerii agenției, Magest Travel și-a orientat principalele acțiuni de sponsorizare către licee și facultăți cum ar fi “Balul Bobocilor” pentru: Academia de Studii Economice, Universitatea Româno – Americană, Liceul Gheorghe Șincai, Liceul Ion Luca Caragiale.

Figura 3.1.6 – Site-ul agenției de turism Magest Travel

3.2 Analiza rezultatelor economico-financiare pe baza Bilanțului și a Contului Profit și Pierderi, pe perioada 2001-2004

Analiza economico – financiară constă într-un ansamblu de instrumente și metode care permit aprecierea situației financiare și a performanțelor unei întreprinderi. Scopul acesteia este de a aprecia situația financiară a întreprinderii, pe baza acestui diagnostic având loc elaborarea unei noi strategii de menținere și dezvoltare în mediul specific economiei locale. Astfel se identifică factorii favorabili și nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a firmei.

În sens general, finalitatea analizei economico – financiare constă în oferirea de informații financiare atât celor din interior, cât și celor interesați din afara firmei.

Atât analiza pe plan intern cât și cea externă au ca obiectiv aprecierea performanțelor firmei și a riscurilor la care aceasta este supusă, și urmăresc: analiza rentabilității; analiza riscului și analiza valorii firmei.

De cele mai multe ori, informațiile trebuie completate cu informații referitoare la mediul extern al firmei (starea economiei, a sectorului de activitate), informații referitoare la potențialul tehnic și uman, potențial comercial și juridic, managementul firmei. Toate aceste elemente influențează performanțele financiare ale firmei determinând, în final, competitivitatea acesteia.

Folosind metode și tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea situației financiare trecută și actuală, pe baza informațiilor furnizate pentru luarea deciziilor de către conducere acesta vizează viitorul.

Informațiile necesare pentru efectuarea diagnosticului financiar sunt preluate din situațiile financiare simplificate care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere, anexa la bilanț.

Aceste documente, pe baza cărora am efectuat analiza economico – financiară, au fost obținute prin amabilitatea departamentului de Contabilitate al Agenției Magest Travel. Documentele vizate sunt Bilanțurile contabile pe anii 2001, 2002, 2003, 2004 și Contul de Profit și Pierderi pe aceeași ani. Aceste documente sunt prezentate sistematizat sub formă de tabele în Anexa IV.

Analiza evoluției Activelor Patrimoniale pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.1 Analiza evoluției Activelor Patrimoniale pe perioada 2001-2004

Fig. 3.2.1.1 Evoluția Activelor Imobilizate Fig. 3.2.1.2 Evoluția Activelor Circulante

Fig. 3.2.1.3 Evoluția Total Active

CONCLUZII : Analizând evoluția Activelor Patrimoniale în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Imobilizările financiare se mențin la același nivel pe toată perioada analizată;

Imobilizările corporale înregistrează o creștere în 2004 față de 2001 cu 396,6%;

Total Active imobilizate înregistrează o evoluție fluctuantă pe parcursul celor 4 ani de analiză, dar se înregistrează o creștere în 2004 față de 2001 cu 381,9%;

Stocurile scad în 2002 și în 2004 la 0 față de 2001, respectiv 2003, dar este un aspect pozitiv deoarece fiind o societate de turism, produsul turistic nu este stocabil;

Creanțele înregistrează ușoare creșteri pe parcursul perioadei analizate, în 2004 față de 2001 cu 23%, ca urmare a schimbării politicii firmei și a reorientării spre agențiile revânzătoare cu preponderență;

Disponibilitățile bănești, deși înregistrează o ușoară scădere în prima parte a perioadei ca urmare a reorientării politicii de vânzări, în 2004 se revine la procentul din 2001, evoluție constantă;

Total Active circulante înregistrează o ușoară scădere în 2004 față de 2001 cu 12,71%;

Totalul Actvelor înregistreză o scădere în momentul schimbării politicii firmei 2002, dar indicii revin la aceleași valori, în 2004 înregistrându-se și o creștere ușoară față de 2001 cu 3,08%, societatea este pe drumul cel bun.

3.2.2 Analiza evoluției Pasivelor Patrimoniale pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.2 Analiza evoluției Pasivelor Patrimoniale pe perioada 2001-2004

Fig. 3.2.2 Evoluția Pasivelor Patrimoniale

CONCLUZII: Analizând evoluția Pasivelor Patrimoniale în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Datoriile totale înregistrează o scădere de 50% în 2002 față de 2001, dar pe amsamblul perioadei tendința este de stagnare la același nivel, scădere în 2004 față de 2001 cu 1,15%;

Furnizorii înregistrează un minim în 2002 și un maxim în 2003, tendința generală fiind stabilă, ușoară scădere în 2004 față de 2001 cu 1,15%;

Capitalul și Rezervele nu se modifică în perioada analizată, ramânând la aceeași valoare;

Profitul scade datorită reorietării politicii firmei spre agențiile revânzătoare în 2003 față de 2002 cu 30,48%, dar revine cu o creștere în 2004 față de 2003 cu 16%, semn că schimbarea este de bun augur și este o politică de viitor, tendința generală este totuși de ușoară scădere în 2004 față de 2001 cu 14,86%, dar este un aspect pozitiv ;

Repartizarea profitului înregistrează în 2003 și 2004 valori 0, agenția nu-și mai reinvestește profitul, așteptând redresarea totală;

Total Pasive înregistrează o ușoară crestere în 2004 față de 2001 cu 5,89%.

Ratele de structură ale Activului pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.2 Ratele de structură ale Activului pe perioada 2001-2004

Fig. 3.2.3 Ratele de structură ale Activului

CONCLUZII: Analizând Ratele de structură ale Activului în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Rata Activelor Imobilizate determină ce pondere dețin Activele Imobilizate în Total Active. În perioada analizată acest indicator are o evoluție fluctuantă, înregistrând cea mai mare valoare în anul 2002 și cea mai mică valoare în 2001, societatea achiziționat bunuri de genul mijloacelor fixe.

Rata Imobilizărilor Corporale arată ponderea imobilizărilor corporale în Total Active. Acest indicator are o valoare extrem de mică în 2001, dar crește în 2002 odată cu noua politică a firmei, ceea ce denotă faptul că agenția deține mijloace fixe de genul instalații, aparatură, terenuri, dart nu cu valoare foarte mare;

Rata Imobilizărilor Financiare arată ponderea Imobilizărilor Financiare în Total Active și are valori superioare în cazul Fondurilor de investiții. Acest indicator este aproape 0, situație normală, societatea nu deține obligațiuni;

Rata Activelor Circulante exprimă ponderea Activelor Circulante în Total Active. Are valori mari pe toată perioada analizată, situație normală în cazul turismului, în care se lucrează în principal cu bani. Atinge un maxim în 2001 și minim în 2002;

Rata Stocurilor arată pondrea stocurilor în Total Active. Înregistrează valori fluctuante, scăzând la 0 în 2002 și 2004 și având valori mici în 2001 și 2003, societatea nu deține stocuri, dar probabil în urma schimbării politicii de vânzări apar aceste fluctuații;

Rata Disponibilitatilor bănești înregistrează valori bune în 2001-40,45% și în 2002-49,41%, dar scade în 2003 la 11,66%, probabil în urma unor investiții. Situația redevine foarte bună în 2004-39,26%.

Rata Creanțelor arată pondrea drepturilor de încasat în Total Active. Înregistrează valori medii, având un minim în 2002-24,88% și crește la 41,79% în 2004 ;

Analiza ultimilor doi indicatori arată că societatea analizată este independentă financiar și își încasează creanțele.

3.2.4 Ratele de structură ale Pasivului pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.4 Ratele de structură ale Pasivului pe perioada 2001-2004

Fig. 3.2.4 Ratele de structură ale Pasivului

CONCLUZII: Analizând Ratele de structură ale Pasivului în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Rata Stabilității Financiare reflectă legătura dintre capitalul permanent de care dispune unitatea în mod stabil și patrimoniul-pasivul total. Are o valoare relativ mică ceea ce denotă o stabilitate medie.

Rata Autonomiei Financiare Globale exprimă gradul de independență financiară a unității. Are aceleași valori cu Rata Stabilității Financiare deoarece capitalul propriu este egal cu capitalul permanent, agenția neavând împrumuturi. Valorile sunt relativ mici, ceea ce denotă o stabilitate medie (capital puțin), situația cea mai favorabilă înregistrâdu-se în anul 2002;

Rata Autonomiei Financiare este 100% pe întreaga perioadă analizată. Denotă faptul că societatea analizată are o autonomie finaciară ridicată, ceea ce înseamnă că singura sursă de finanțare o reprezintă capitalul propriu;

Rata de Îndatorare Globală reprezintă ponderea pe care o dețin datoriile în totalul pasivelor. Este de dorit ca valoarea acestui raport să fie cât mai mică. La societatea analizată acest indicator are valori medii, situația cea mai favorabilă înregistrându-se în 2002. Societatea nu are datorii, dar aceste valori reprezintă cheltuielile cu salariile, asigurări, buget, etc. Este o situație favorabilă;

Rata de Îndatorare la Termen reprezintă ponderea pe care o dețin împrumuturile pe termen mediu și lung în capitalul propriu. Este de dorit ca această valoare să fie cât mai mică. La agenția Magest valoarea este 0 și Gradul de autonomie financiară la termen este 100%, întrucât societatea nu are credite bancare. Situația este foarte favorabilă.

3.2.5 Analiza Solvabilității pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.5 Analiza Solvabilității pe perioada 2001-2004

Fig. 3.2.5 Analiza Solvabilității

CONCLUZII: Efectuând Analiza Solvabilității în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Rata Solvabilitătii Patrimoniale- o valoare minimă a acestui indicator este situată în intervalul 0,3-0,5; o valoare de peste 0,5 se consideră ca fiind normală. Valoarea în cazul agenției este constantă pe perioada analizată și egală cu 1, denotă valori normale și o situație economico-financiară corespunzătoare ;

Rata Solvabilității Imediate indică măsura în care datoriile totale pot fi acoperite pe seama activelor. Se consideră că, cu cât valoarea este mai mică decât 1, cu atât solvabilitatea este mai bună. În cazul de față valoarea este între 2 și 3, cu situația cea mai favorabilă în 2001 și 2004, denotă faptul că solvabilitatea generală a firmei este bună.

3.2.6 Analiza Ratelor de Rentabilitate pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.6 Analiza Ratelor de Rentabilitate pe perioada 2001-2004

Fig. 3.2.6 Ratele de Rentabilitate

CONCLUZII: Efectuând Analiza Ratelor de Rentabilitate în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Rentabilitatea Venitului exprimă eficiența valorificării produselor și serviciilor oferite de unitatea turistică, ce profit net se obține la 100 lei venituri totale. In cazul analizat este scăzută, o situație favorabilă înregistrându-se în 2003, dar mai puțin favorabilă în 2004;

Rentabilitatea Costurilor exprimă eficiența utilizării consumurilor de resurse umane și materiale, ce profit net se obține la 100 lei cheltuieli totale. Analiza arată o rentabilitate medie, cu cea mai favorabilă situație în 2001;

Rentabilitatea brută din exploatare exprimă eficiența activității de exploatare și înregistrează valori de 2-3 pe perioada analizată, cea mai profitabilă fiind în 2002-2,8%;

Rentabilitatea Comercială exprimă capacitatea unității de a genera profit în urma activitătilor de comerț și înregistrează valori oscilante pe perioada analizată, cea mai favorabilă situație fiind in 2003-23,88% ;

Rentabilitatea Economică exprimă eficiența utilizării activelor patrimoniale și înregistrează valori foarte bune pe toată perioada analizată, cu cea mai favorabilă situație în 2003-326,2%;

Rentabilitatea Financiară exprimă eficiența utilizării capitalurilor și înregistrează valori foarte ridicate pe toată perioada analizată cu vârf în 2002-480,51%.

3.2.7 Analiza Riscului de faliment pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.7 Analiza Riscului de faliment pe perioada 2001-2004

Metoda ALTMAN

Fig. 3.2.7 Riscul de faliment

CONCLUZII: Analizând Riscul de faliment în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Valoarea lui Z poate fi mai mică decât 1,8 – societatea se află în fața unui faliment iminent, între 1,8 și 3 – situație normală, peste 3 – risc de faliment inexistent.

Societatea analizată are pe toată perioada valori mult superioare lui 3, cu vârf în 2002- 20,62, deci nu există risc de faliment nici în prezent nici în perioada următoare. Este o situație extrem de favorabilă.

3.2.8 Analiza Ratelor de Gestiune pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.8 Analiza Ratelor de Gestiune pe perioada 2001-2004

Fig. 3.2.8 Analiza Ratelor de gestiune

CONCLUZII: Analizând Ratele de Gestiune în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Rotația Activului Total exprimă de câte ori circulă activul total pentru a genera venitul total și înregistrează valori medii în perioada analizată, cu situațiile cele mai favorabile în 2002 și 2004;

Rotația Activelor Circulante înregistrează valori medii în perioada analizată, cu situațiile cele mai favorabile în 2002 și 2003;

Durata de rotație a Ac se exprimă în zile și arată reluarea ciclului pentru a genera venitul total. Are o evoluție fluctuantă pe perioada analizată, cea mai favorabilă situație fiind în 2002 când activele se rotesc în numai 15 zile, iar cea mai nefavorabilă în 2004 -175 de zile;

Durata de rotație a Stocurilor se exprimă în zile și are o tendintă favorabilă, 8 respectiv 9 zile în 2001 și 2003, și 0 în anii în care societatea nu are stocuri;

Durata de încasare a Creanțelor reprezintă durata în zile în care societatea își recuperează drepturile bănești de la clienți, limitele normale fiind 30 de zile. Indicatorul are valori foarte bune pe toată perioada analizată, societatea recuperându-și drepturile în cel mult 15 zile. Situația cea mai favorabilă este în 2002, când drepturile se recuperează în 5 zile;

Durata de achitare a obligațiilor față de Furnizori reprezintă durata în zile în care societatea își achită datoriile față de furnizori. Valorile sunt foarte bune pe toată perioada analizată, societatea este un bun platnic, achitându-și obligațiile în cel mult o zi;

Analizând raportul dintre ultimele două rate rezultă ca situația este foarte bună, societatea creditându-și clienții cel mult o săptămână, cea mai favorabilă situație se înregistrează în 2002, când raportul este 3.

3.2.9 Analiza Lichidității pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.9 Analiza Lichidității pe perioada 2001-2004

Fig. 3.2.9 Analiza Lichidității

CONCLUZII: Efectuând Analiza Lichidității în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Rata Lichidității Generale are ca valori normale 2 – 2,2. La agenția analizată se încadrează în valorile normale, denotând un nivel normal al lichidităților ;

Rata Lichidității Curente-valoarea acestui indicator este subunitară și se consideră ca fiind normală între 0,65 și 1. La societatea analizată, se depăsesc foarte puțin aceste valori, denotând un ușor surplus de lichidităti, dar situația este pozitivă;

Rata Lichidității Imediate nu trebuie să depășească 1. Este aprox. 1 pe toată durata analizată, deci disponibilitățile bănești sunt utilizate corect.

3.2.10 Analiza Echilibrului Financiar pe perioada 2001-2004

TABEL 3.2.10 Analiza Echilibrului Financiar pe perioada 2001-2004

Fig. 3.2.10 Analiza Echilibrului financiar

CONCLUZII: Efectuând Analiza Echilibrului financiar în perioada 2001-2004, la societatea ‘’Magest Trade & Travel’’, se desprind următoarele concluzii :

Fondul de Rulment propriu și Fondul de Rulment permanent înregistrează valori negative pe perioada analizată, cu excepția situației favorabile din 2001, ceea ce denotă faptul că fondul de rulment nu există sau este insuficient. Nu este neapărat o situație negativă – societatea, neavând producție, nu-și constituie fond de rulment ;

Necesarul de Fond de Rulment înregistrează valori fluctuante pe toată perioada analizată, singura valoare negativă fiind în 2002. Dar nu reprezintă neapărat o situație critică;

Trezoreria netă are valori negative pe toată durata analizată;

Rata Autonomiei Financiare întrucât socitatea nu are credite bancare, Rata Autonomiei Financiare este 100%;

Rata de finanțare a Stocurilor reprezintă măsura în care stocurile pot fi procurate din fondul de rulment și înregistrează valorea 0 pe perioada analizată, ceea ce denotă faptul că societatea nu-și poate finanța stocurile din fondul de rulment. Dar nu este un aspect negativ pentru că specificul societății nu necesită stocuri;

Rata de autofinanțare a Activelor exprimă măsura în care activele patrimoniale pot fi acoperite din capitalurile proprii. Are valoare aprox. 0 pe toată perioada analizată, aceasta însemnând că societatea nu-și poate finanța activele aproape deloc din capital ;

Rata datoriilor exprimă măsura în care activele pot fi procurate pe seama datoriilor. Înregistrează valori foarte scăzute, nedepășind 1 pe perioada analizată, cu o mică excepție în 2003 – 1,16. Societatea nu are datorii și nu-și poate procura active pe seama datoriilor.

3.2.11 Concluzii

PUNCTE TARI

Activele și pasivele patrimoniale corespund obiectului de activitate al societății și au o evoluție pozitivă pe întreaga perioadă analizată.

Existenta unei marje de siguranță financiară determinată de disponibilități bănești și lichidități suficiente și bine gestionate.

Structură financiară corespunzatoare.

Societatea își încasează creanțele foarte repede, creditându-și clienții cel mult 5 zile.

Societatea își onorează obligațiile fată de furnizori în maxim 2 zile, fiind un foarte bun platnic și viitor candidat pentru noi colaborări.

Nivel bun al ratelor de lichiditate generală, curentă și imediată.

Solvabilitate patrimonială și imediată foarte bune.

Poziția societătii într-o zonă foarte favorabilă privind riscul de faliment (risc de faliment inexistent).

Rentabilitate financiară ridicată.

Socitatea nu are împrumuturi bancare și se finanțează integral din surse proprii.

Personal tânăr și bine calificat profesional, cu experiență în turism.

PUNCTE SLABE

Nivel scăzut al rentabilității venitului, costului, economică.

Stabilitate financiară medie.

Fond de rulment deficitar și necesar de fond de rulment.

Societatea nu-și poate finanța activele din capital.

Capitolul IV : Managementul Departamentului de Agroturism din cadrul Agenției de Turism „Magest Trade & Travel”

4.1 Organizarea și conducerea Departamentului de Agroturism din cadrul Agenției de Turism „Magest Trade & Travel”

4.1.1 Structura organizatorică

Departamentul de Agroturism din cadrul Agenției de Turism „Magest Trade & Travel” s-a înființat în anul 2003, la 1 aprilie, prin hotărârea domnului Dragoș Răducan, președintele Agenției de Turism „Magest Trade & Travel”.

Departamentul de Agroturism funcționează în sediul Agenției de turism, în București, Bdul Dimitrie Cantemir, Nr. 4, bloc 3C, scara 1, parter, apartament 1, sector 4.

Acest departament este organizatoric în subordinea compartimentului de Turism Intern, împreună cu litoralul, muntele și balneo.

În cadrul acestui departament activează trei angajați:

Responsabilul de departament;

Referent;

Agent de turism.

Scopul înființării acestui departament este:

De a identifica și promova potențialul turistic rural și agroturistic;

De a creea pachete de servicii pentru agroturism, pe care agenția să le promoveze și să le susțină ca produse proprii ;

De a răspunde solicitărilor turiștilor – clienți fideli ai agenției – din ce în ce mai numeroase către acest tip de turism;

De a intensifica colaborarea cu partenerii agenției pe turism rural și agroturism, parteneri cu care se colabora și anterior tot pe acest domeniu, dar acum se specifică explicit domeniul turistic;

Agenția vine în întâmpinarea pieței turistice și noilor tendințe ce se manifestă, participând totodată la definitivarea și dezvoltarea acestui nou sector al turismului românesc.

Sarcina principală a angajaților acestui departament este de a căuta noi oportunități de afaceri în domeniu, de a descoperi noi parteneri și de a dezvolta legăturile de afaceri cu partenerii tradiționali, de a creea pachete de servicii proprii, autentice, personalizate și de o reală calitate, care să răspundă pe deplin cerințelor turiștilor agenției și să atragă noi turiști, cucerind noi segmente în piața turistică și agroturistică românească.

Prin poziția pe care o ocupă, aceea de Secretar General al Federației Patronatelor din Turismul Românesc, prin colaborarea cu ANTREC România și cu Autoritatea Națională pentru Turism, domnul Dragoș Răducan și agenția Magest Travel contribuie, prin înființarea acestui departament, la dezvoltarea și aducerea agroturismului românesc la locul său binemeritat.

Înființarea acestui departament a venit ca o reacție firească la modificările apărute în mediul de afaceri și a fost posibilă ca urmare a bunei situații economico – financiare a firmei, făcând parte din noua strategie de dezvoltare a Agenției Magest Travel.

Înființarea departamentului nu a supus agenția la efectuarea unor cheltuieli suplimentare, baza materială și specialiștii au fost din interiorul agenției. Departamentul dispune de logistică adecvată: calculator cu Internet, fax, telefon, copiator, etc. și de un personal tânăr și dornic de afirmare în acest nou domeniu, dar cu studii de specialitate si cu experiență în turism, chiar în cadrul firmei. Personalul își aduce permanent contribuția novatoare la dezvoltarea acestei noi oportunități pentru Agenție, o breșă în piață, agroturismul. Întreaga activitate este coordonată de responsabilul de departament, este supervizată de domnul Dragoș Răducan, care se implică personal în dezvoltarea departamentului. Activitățile financiare sunt îndeplinite de departamentul financiar – contabil.

Întregul personal al departamentului are o deosebită grijă de a promova servicii turistice de calitate superioară, aplicând principiile managementului calității la toate nivelele pentru serviciile turistice oferite. Personalul departamentului se deplasează la locațiile agroturistice pentru a evalua concret și corect calitatea serviciului ce poate fi oferit turiștilor.

Se încheie contracte de servicii atât cu furnizorii de servicii agroturistice (pensiuni, ferme, diverse locații, alte agenții partenere), cât și cu turiștii.

Principalele responsabilități înscrise în fișa postului pentru angajații departamentului sunt:

Șeful de departament:

Atribuțiile postului: contractarea spațiilor de cazare, contractarea serviciilor de transport auto, alcătuire de programe turistice pentru turiștii români în grup sau individual, studii de marketing ale produselor agroturistice din țară, derularea contractelor încheiate cu prestatorii și urmărirea plăților, încheierea de contracte cu sindicatele, realizarea pachetelor agroturistice (cazare, masă, agrement), promovarea vânzărilor prin agenția proprie sau prin alți colaboratori.

Este un post de conducere.

Formare profesională: de bază – liceu cu bacalaureat, de specialitate – calificare profesională, formare managerială sau studii superioare de turism.

Sistemul de evaluare a performanței postului: pe baza a cinci nivele de performanță, măsurabile între 1 și 5 puncte, vizând următoarele criterii:

calitatea serviciilor;

randamentul în muncă;

cunoștințele și aptitudinile;

adaptarea profesională;

autoperfecționarea;

spiritul de inițiativă;

disciplina;

integrarea în colectiv;

comportamentul etic.

Agentul de turism:

Atribuțiile postului:

întocmește programe turistice și analizele de preț aferente

promovează programe turistice

valorifică programe turistice direct sau prin intermediul agențiilor detailiste

face încasări

încheie contracte și convenții cu agenții economici pentru organizarea și prestarea unor servicii

urmărește ce în contractul cu prestatorii de servicii să fie respectate reglementările legale

analizează preferințele turiștilor, cunoscute prin comunicarea directă sau prin intermediul chestionarelor

creează programe turistice noi

desfășoară o variată activitate de promovare și publicitate turistică

realizează cataloage, afișe, fluturași și alte mijloace pentru prezentarea ofertei turistice

realizează comercializarea produselor turistice direct la client, sau prin punctele proprii de vânzare sau prin agenții detailiste

gestionează documente cu regim special, materiale de publicitate, conform dispozițiilor legale în vigoare

utilizează în condiții corespunzătoare bunurile din patrimoniul unității

Este un post operativ.

Formare profesională: de bază – liceu cu bacalaureat, de specialitate – calificare profesională, specializare profesională.

Sistemul de evaluare a performanței postului: pe baza a cinci nivele de performanță, măsurabile între 1 și 5 puncte, vizând următoarele criterii:

calitatea serviciilor;

randamentul în muncă;

cunoștințele și aptitudinile;

adaptarea profesională;

autoperfecționarea;

spiritul de inițiativă;

disciplina;

integrarea în colectiv;

comportamentul etic.

4.1.2 Produsele și serviciile oferite

Departamentul de Agroturism se adresează tuturor categoriilor de turiști de pe piața turistică internă, reprezentanți ai tuturor categoriilor sociale, fără limite de vârstă sau educație, rasă sau naționalitate, din toate domeniile profesionale. Singura condiție este aceea ca acești turiști să fie interesați de valorile tradiționale, rurale, de o alternativă atractivă la turismul clasic, agroturismul. În general, categoriile de turiști interesați de oferta agroturistică a firmei sunt atât turiști cunoscători și fideli acestei alternative, turiști care și-au format deja preferințe în privința zonei și a serviciilor, dar și turiști care doresc să experimenteze forme noi de petrecere a timpului liber și să descopere aspecte inedite despre rural în general.

Departamentul de Agroturism oferă turiștilor interesați servicii turistice adaptate nevoilor proprii și personalizate, de o calitate înaltă:

sejururi la pensiuni sau ferme agroturistice de 1 – 2 săptămâni;

sejururi de week-end;

excursii organizate în grupuri mai mari sau cu familia;

participări la diferite evenimente legate de viața și activitatea satului românesc – degustări de vinuri, sejururi gastronomice, participare la muncile specifice alături de proprietari;

excursii scurte de o zi pentru observarea unui anumit aspect al vieții de la țară (animalele domestice pentru copiii de la orașe);

circuite pentru vizitarea unor monumente etnografice și folclorice.

Pentru sejururile oferite firma poate oferi doar cazare într-o structură de primire agroturistică, poate adăuga și servirea mesei cu produse tradiționale specifice zonei, sau turistul poate opta pentru pachete opționale în afara pachetului de bază, la cerere și contra cost (agrement, practicarea de sporturi, organizarea de evenimente în locație, etc.)

Partenerii Departamentului de Agroturism sunt în principal din următoarele zone:

Moeciu de Jos ;

Bran ;

Gura Humorului ;

Rucăr ;

Delta Dunării.

Clienții departamentului sunt atât persoane fizice cât și persoane juridice.

Persoanele fizice sunt turiștii care vin la departament pentru a vedea oferta pentru diferitele posibilități de petrecere a timpului liber și a vacanțelor. În urma studierii acestei oferte unii clienți se decid pe loc și achită contravaloarea diferitelor modalități de petrecere a timpului liber.

Persoanele juridice sunt firmele colaboratoare (agenții, agenți economici, sindicate) care trimit cereri de ofertă pentru ocuparea spațiilor de cazare și masă dar și pentru alte facilități la departamentul de Agroturism al firmei Magest Travel.

4.1.3 Condiții de comercializare a produselor turistice

Ca și în cazul turismului clasic, informațiile privind serviciile agroturistice sunt prezentate turiștilor sub forma unui catalog, pliant sau a unui alt înscris. Agenția de turism, reprezentată prin Departamentul de Agroturism, furnizează turiștilor, în scris, înaintea încheierii contractului, informații adecvate referitoare la:

a) Localitatea de destinație a excursiei sau sejurului;

b) Ruta de parcurs, se oferă și o hartă turistică;

c) Mijloace de transport utilizate, caracteristicile și categoria acestora;

d) Tipul unităților de cazare, adresele și categoriile de clasificare ale acestora;

e) Serviciile de masă oferite și categoria de clasificare a unităților de alimentație;

f) Durata programului, cu indicarea datei sosirii și plecării;

g) Informații generale privind regimul pașapoartelor și al vizelor, formalitățile de sănătate necesare călătoriei și sejurului;

h) Cuantumul avansului, dacă este cazul, precum și termenul pentru efectuarea restului de plată;

i) Numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului și termenul limită pentru informarea turistului, în caz de anulare;

Ca și în cazul turismului clasic, conducerea agenției Magest Travel a făcut o sinteză a tuturor acestor elemente esențiale pentru buna desfășurare a pachetelor de servicii turistice, realizând un astfel de Contract de comercializare a produselor turistice (Anexa II ).

4.1.4 Prețurile practicate de agenția Magest Travel

Departamentul de Agroturism al Agenției Magest Travel practică prețuri accesibile pentru serviciile de turism rural și agroturism în sezonul 2005, acestea fiind prezentate în Tabelul 4.1.4 Prețuri practicate de departamentul de Agroturism în anul 2005.

Tabel 4.1.4 Prețuri minime și maxime practicate de Agenția Magest Travel pentru agroturism în anul 2005 (exprimate în lei)

Sursa : Catalog Agroturism Magest Travel 2005

4.1.5 Modalități de promovare a produselor turistice

Principalele canale de transmitere a mesajelor publicitare sunt: presa, radio, TV și cinema.

Firma utilizează ca suport principalele ziare care apar în București prin publicarea, în fiecare sezon, a unor anunțuri publicitare pentru a-și face cunoscută oferta. Aceste cotidiene sunt: România Liberă, Adevărul, ziarul Capital.

Totodată, agenția Magest Travel încheie în fiecare an contracte de barter cu posturile de radio cele mai ascultate din România: Radio Star, Radio 21, Radio Total. La aceste radiouri sunt prezentate spoturi publicitare care prezintă ofertele speciale din domeniul Agroturismului.

Tipăriturile reprezintă un alt mod de promovare a ofertelor și se concretizează în cataloage, pliante, prospecte, broșuri, calendare, agende.

Departamentul de Agroturism utilizează broșuri, pliante, cataloage, inserții în diverse reviste de specialitate cum ar fi Viața la Tară, înscrieri în diverse ghiduri turistice, etalate în standuri special amenajate din cadrul unor bănci, hoteluri mari din București, centre de afaceri, expoziții de specialitate, aeroporturi.

Oferta agenției este prezentată prin intermediul catalogului anual de Agroturism, catalog editat în peste 500 de exemplare, și în interiorul căruia sunt descrise cele mai atractive destinații, precum și locațiile agroturistice, dotările acestora alături de tarifele practicate (Anexa III).

Totodată, agenția Magest Travel inserează pliante cu ofertele speciale în reviste ca Unica, unde-și prezintă oferta Delta Dunării și Agroturism, în revistele Info Voiaj, Vacanța la Țară, Catalog ANAT, Infoturism, Turism Club (Anexa III).

Publicitatea exterioară include afișe, panouri.

Publicitatea exterioară se limitează la expunerea unui panou outdoor, în fața sediului agenției, precum și a unui banner. Panoul reflectă ofertele speciale ale agenției și deci și ale Departamentului de Agroturism, care sunt up-datate zi de zi.

Publicitatea gratuită cuprinde articole presă, interviuri.

Până în prezent agenția Magest Travel a beneficiat în repetate rânduri de publicitatea gratuită a multor reviste și ziare de specialitate, prin publicarea unui număr destul de mare de interviuri ale fondatorului agenției, în persoana Domnului Dragoș Răducan, care îndeplinește totodată și funcția de Secretar General al Federației Patronatelor din Turism. Principalele publicații în care Domnului Dragoș Răducan i-au fost luate interviuri sunt: revista Vacanța la Țară, revista HoReCa, revista Turism – Club, revista Capital, ziarul Adevărul, ziarul Bursa.

Internetul este un mijloc de bază folosit de departament pentru expunerea ofertei. Pagina web reprezintă un important instrument de promovare cu un grad de accesibilitate ridicat și care nu implică costuri ridicate pentru firmă.

Un aspect deosebit de important este actualizarea periodică a ofertei, atunci când intervin modificări în structura acesteia. Adresa de internet a agenției Magest Travel este www.magest-travel.ro iar cea de e-mail este [anonimizat] și respectiv [anonimizat].

Informații și rezervări pentru ofertele departamentului de Agroturism există și se pot face direct pe pagina de Internet a Agenției, la secțiunea Turism Intern și apoi Turism Rural.

Fig. 4.1.5 Pagina de Agroturism de pe site-ul Magest Travel

4.2 Analiza evoluției activității Departamentului de Agroturism, pe perioada 2003-2004

4.2.1 Analiza evoluției cazărilor pe perioada 2003 – 2004

Departamentul de Agroturtism este încă la început. Nu reprezintă prea mult din procentul de vânzări al agenției, dar este o oportunitate excelentă de afaceri care va aduce în viitorul apropiat mari beneficii.

De la înființare și până la sfârșitul anului 2004, Departamentul de Agroturism al agenției Magest Travel a înregistrat o evoluție pozitivă în ceea ce privește numărul de solicitări pentru sejururi de agroturism și numărul efectiv de servicii vâdute către turiști. Evoluția între cele două perioade este ascendentă, ceea ce denotă faptul că a fost o decizie oportună și bine identificată, care aduce deja profit și se va extinde din ce în ce mai mult.

Pentru 2005 se preconizează o creștere atât a cererilor cât și a vânzărilor efective de sejururi de aprox. 20% față de anul anterior. Au fost încheiate noi contracte cu noi furnizori de servicii agroturistice și se lucrează în continuare la identificarea altor oportunități, se dorește încheierea unui cotract în acest scop cu ANTREC România.

Această evoluție este prezentată în Tabelul 4.2.1 Evoluția serviciilor vândute în agroturism pe perioada 2003 – 2004

TABEL 4.2.1 Evoluția serviciilor agroturistice pe perioada 2003 – 2004

Fig. 4.2.1.1 Evoluția cazărilor pe perioada 1.04 – 30.06 pe anii 2003 și 2004

Fig. 4.2.1.2 Evoluția cazărilor pe perioada 1.07 – 30.09 pe anii 2003 și 2004

Fig. 4.2.1.3 Evoluția cazărilor pe perioada 1.10 – 31.12 pe anii 2003 și 2004

Fig. 4.2.1.4 Evoluția cazărilor pe perioada 1.01 – 31.03 pe anii 2003 și 2004

CONCLUZII: Analizând evoluția serviciilor agroturistice pentru perioadele de sezon, la Agenția de Turism Magest Travel, pe perioada 2003 – 2004, se desprind următoarele concluzii:

Vânzările departamentului au o evoluție crescătoare, pe aceleași perioade de sezon în cei doi ani de existență, înregistrându-se creșteri ale indicilor de 17% până la 100%;

Per ansamblu, între cei doi ani analizați se înregistrează o creștere de 20%, în medie, cu fluctuațiile aferente;

Deși nou înființat, Departamentul de Agroturism este în ascensiune, pentru anul 2005, conducerea agenției preconizând o noua creștere de aprox. 20-25% față de anul anterior.

4.2.2 Analiza rezultatelor economico – financiare pe perioada 2003 – 2004

Departamentul de Agroturism a avut o evoluție pozitivă pe plan financiar pe cei doi ani de când funcționează. În anul 2003, anul înființării, a reprezentat circa 6,88% din totalul reyultatelor financiare ale Agenției Magest Travel, iar în anul 2004 a avut loc o nouă creștere, departamentul ajugând să dețină o cotă de 10%. Pentru anul 2005 se estimează o nouă creștere, dorindu-se ca departamentul să ajungă la aproximativ 14-15%.

Principalii indicatori economici realizați pe parcursul celor doi ani de funcționare, precum și evoluția acestora pe parcursul perioadei analizate, sunt prezentate în tabelul 4.2.2 Analiza rezultatelor economico-financiare ale Departamentului de Agroturism pe perioada 2003-2004.

TABEL 4.2.2 Analiza rezultatelor economico-financiare ale Departamentului de Agroturism pe perioada 2003-2004.

Fig. 4.2.2 Analiza rezultatelor economico-financiare ale Departamentului de Agroturism pe perioada 2003-2004.

CONCLUZII : Analizând principalii indicatori economici îndepliniți în cadrul Departamentului de Agroturism al agenției Magest Trade & Travel, pe perioada 2003 – 2004, se desprind următoarele concluzii:

Cifra de afaceri a avut o evoluție ascendentă pe durata perioadei analizate, înregistrând în anul 2004 o creștere de 70% față de anul 2003;

Veniturile totale au avut o evoluție ascendentă pe durata perioadei analizate, înregistrând în anul 2004 o creștere de 69% față de anul 2003;

Cheltuielile totale au avut o evoluție ascendentă pe durata perioadei analizate, înregistrând în anul 2004 o creștere de 69% față de anul 2003;

Profitul brut a avut o evoluție ascendentă pe durata perioadei analizate, înregistrând în anul 2004 o creștere de 61% față de anul 2003;

Profitul net a avut o evoluție ascendentă pe durata perioadei analizate, înregistrând în anul 2004 o creștere de 68% față de anul 2003;

4.2.3 Concluzii

PUNCTE TARI

Personal tânăr și bine calificat profesional, cu experiență în turism.

Bază materială adecvată, modernă, aparatură de ultimă generație.

Cheltuieli de înființare neglijabile.

Produse și servicii turistice de înaltă calitate, personalizate și care răspund exigențelor turiștilor.

Promovare diversificată și bine gândită și plasată.

Prețuri accesibile, existența unor oferte speciale.

Vânzările de servicii agroturistice au o evoluție crescătoare, care se va menține și în anul 2005.

Principalii indicatori economici analizați au o evoluție crescătoare, creșterea pe ansamblu fiind în medie de 65%.

Politica firmei urmărește în continuare dezvoltarea Departamentului de Agroturism.

PUNCTE SLABE

Nivel încă scăzut în totalul financiar al firmei, dar în creștere.

Creșterea cheltuielilor totale cu același procent cu veniturile totale, dar fiind încă la început, pe parcurs situația va deveni benefică.

Capitolul V : Concluzii. Propuneri

5.1 Concluzii

Cu toate că turismul intern și internațional al României înregistrează o accentuată tendință descendentă (în special datorită scăderii puterii de cumpărare a populației, pe de o parte, și a diminuării interesului vizitatorilor străini, pe de altă parte), agroturismul a luat o amploare deosebită în România după 1990 și în special în ultimii ani. Această situație se datorează în mare măsură involuției sistemului hotelier clasic, uzurii morale a dotărilor și echipamentelor, prețurilor mari practicate și serviciilor necorespunzătoare. Prin urmare, agroturismul a apărut ca o alternativă viabilă, către care s-au îndreptat tot mai mulți turiști.

Pe teritoriul țării există o mare varietate de spații de cazare, începând cu cele de dimensiuni reduse (pentru 2-3 persoane), până la cele care pot găzdui peste 100 persoane. Majoritatea unităților de agroturism oferă un pachet de servicii – cazare și masă, aceasta din urmă sub formă de demipensiune sau pensiune completă. În unele pensiuni există și posibilitatea ca turistul să asiste la prepararea mesei sau chiar să participe activ la această activitate. În proporții mai mari sau mai mici, pensiunile oferă și o serie de servicii suplimentare: telefon, televizor, băi sau dușuri, mașină de spălat, terenuri de sport, închirierea de materiale recreativ–sportive. În contextul actual, când turiștii solicită servicii de agrement tot mai diversificate, pensiunile turistice fac eforturi să răspundă sau să anticipeze aceste dorințe. Astfel, ele propun diverse modalități de petrecere a timpului liber: plimbări cu căruța sau sania trasă de câini, construirea unor pensiuni agroturistice izolate în care vizitatorii să se “rupă” complet de realitatea de zi cu zi (foarte solicitate în ultimul timp), organizarea unor partide de vânătoare, organizarea de călătorii în zonele învecinate, etc.

Aceste pensiuni se întind, cu mici excepții, pe tot teritoriul țării, având o densitate mai mare sau mai mică în funcție de frumusețea zonei, de condițiile existente, de posibilitățile financiare și de implicarea autorităților centrale și locale în dezvoltarea zonală.

Conform Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural din România (ANTREC), în țara noastră există în prezent aproape 3.000 de pensiuni omologate (iunie 2003), însumând peste 7.500 de camere, dar numărul total al spațiilor de cazare rurale este mult mai mare, având în vedere că numai o parte dintre unitățile existente sunt membre ale acestei asociații.

Potrivit unui raport al Autorității Naționale pentru Turism, în ultimele 18 luni au fost inaugurate aproximativ 70 de pensiuni agroturistice, beneficiind de dotări la standarde înalte, care au însumat o investiție totală de 10 milioane USD.

Agroturismul se adresează deopotrivă clienților români și străini. Segmentul care apelează cel mai des la acest gen de servicii este cel al persoanelor de vârsta a doua și, într-o mai mică măsură, de vârsta a treia. Aceștia preferă liniștea unei astfel de pensiuni zgomotului și agitației stațiunilor aglomerate de pe litoral sau de pe Valea Prahovei, de exemplu. Nu trebuie neglijați nici tinerii, dar ponderea acestora este mai redusă, tocmai datorită preferinței acestora pentru mare sau munte, pentru locurile pline de agitație.

Turiștii străini care apelează cel mai des la agroturism sunt cei interesați în a cunoaște istoria și tradițiile României, prin vizitarea unor zone pitorești, de o frumusețe aparte, care păstrează obiceiuri străvechi legate de: arhitectura caselor, port, meșteșuguri tradiționale, specialități gastronomice.

Din punct de vedere financiar, cei care apelează la aceste servicii se încadrează în categoria celor cu posibilități materiale medii și mici, ținând cont de faptul că agroturismul solicită mai puțini bani față de cazarea în sistemul hotelier. Nu trebuie exclusă în totalitate nici categoria turiștilor cu venituri superioare, care preferă agroturismul din curiozitate sau pentru odihnă.

Serviciile de agroturism au luat o amploare deosebită, fiind prezente azi pe aproape tot cuprinsul țării. Zonele în care există cea mai mare densitate a acestor unități sunt: Alba (Albac, Arieșeni, Garda, Remetea); Argeș (Rucăr, Brădet); Bistrița (Prundu Bîrgăului, Lunca Ilvei, Susenii Bîrgăului); Brașov (Moeciu de Sus, Moeciu de Jos, Moeciu Cheia, Bran, Predeluț, Simon, Moeciu, Poarta, Bran Poarta, Poiana Mărului); Cluj (Sâncraiu, Belis, Bologa, Poieni, Ciucea); Harghita (Praid); Constanța (2 Mai, Costinești); Hunedoara (Hațeg, Clopotiva); Maramureș (Săliștea de Sus, Botiza, Rozavlea Sieu); Mehedinți (Ponoarele, Dubova); Neamț (Durău, Agapia); Prahova (Bușteni, Poiana Țapului); Satu Mare (Girda de Sus, Bixad); Sibiu (Gura Rîului, Sibiel, Cartișoara); Suceava (Panaci); Tulcea (Crișan, Sfântu Gheorghe); Vâlcea (Băile Govora, Horezu, Voineasa, Văideeni); Vrancea (Soveja, Lepșa, Vidra, Tulnici).

În urma datelor obținute și a analizei efectuate, atât la nivelul Agenției de Turism Magest Trade & Travel, dar mai ales la nivelul Departamentului de Agroturism din cadrul societății, se desprind următoarele concluzii:

Agenția de turism Magest Trade & Travel este o societate profitabilă, rentabilă și în plin avânt economic;

Rezultatele economico – financiare sunt pozitive, indicatorii analizați înregistrând pe parcursul întregii perioade analizate valori ce denotă o situație foarte favorabilă;

Schimbarea de politică de piață ce a avut loc în anul 2003, și anume aceea de trecere de la furnizori de servicii preponderent hoteluri, stațiuni, pensiuni, etc. la reorientarea către agențiile detailiste, revânzătoare, a avut un efect benefic pentru agenție și sistemul de vânzări. Agenția se adaptează astfel la noile condiții ale pieței turistice, ale concurenței, fiind o strategie bine gândită, corect aplicată și care va duce la dezvoltarea viitoare societății;

Societatea dispune de o conducere de prestigiu, în persoana domnului Președinte Dragoș Răducan, care este și Secretarul General al Federației Patronatelor în Turismul Românesc;

Conducerea societății se implică activ în toate compartimentele și departamentele, între conducere și angajați existând relații cordiale, ceea ce creează un mediu de muncă propice și adecvat;

Conducerea societății se implică financiar în specializarea personalului său, trimițându-și angajații la cursuri de specialitate sau la facultăți pentru dezvoltarea profesională continuă, școală de șoferi, toate plătite din fondurile proprii ale societății;

Agenția de turism Magest Travel colaborează activ cu alte agenții de turism din peisajul turistic românesc și extern, încercând să se plaseze pe un loc fruntaș în topul tour-operatorilor, atât prin volumul, cât mai ales prin calitatea serviciilor oferite, și reușește pe deplin;

Personalul și conducerea agenției colaborează și se implică permanent pentru a găsi noi soluții pentru dezvoltarea și evoluția ascendentă a agenției în special, dar și a turismului românesc. Sunt deschiși schimbării și inovației, susținând înființarea și dezvoltarea propriului departament de Agroturism, răspunzând astfel pozitiv și sprijinind politica Autorității Române pentru Turism, pentru dezvoltarea și relansarea turismului și a agroturismului în România;

Agenția colaborează ca partener activ cu diferite organisme guvernamentale sau non-guvernamentale (ANTREC, FPTR), pentru sprijinirea dezvoltării turismului românesc;

Agenția dispune de o bază tehnico – materială modernă și adecvată, care răspunde tuturor cerințelor, și de un personal de calitate, cu studii de specialitate în domeniul turismului, promovat pe criteriul competenței profesionale, un personal tânăr și entuziast, care, împreună cu conducerea societății, colaborează pentru obținerea rezultatelor foarte bune de până în prezent;

Prestigiul societății este dat și de multitudinea de colaboratori, societăți de prestigiu din diferite domenii care și-au exprimat deplina încredere în societate, rămânând clienți fideli;

Agenția de turism Magest Travel practică o politică de promovare adecvată, la un nivel superior, ceea ce i-a asigurat succesul pe piață;

Un aspect extrem de pozitiv, care reiese din analiza economico- financiară a societății, este poziția societătii într-o zonă foarte favorabilă privind riscul de faliment (risc de faliment inexistent) ;

Societatea este independentă financiar, deși a aplicat o nouă strategie de dezvoltare, nu are contractate împrumuturi, se autofinanțează, își încasează la scurt timp creanțele, dar este și un bun plătitor achitându-și datoriile în scurt timp ;

Valorile foarte bune ale indicatorilor economico-financiari la nivel de societate au permis extinderea, iar aceleași valori excelente se concretizează și la nou-înființatul, dar în plin avânt economic, Departament de Agroturism ;

Situația acestui departament, atât referitor la indicatorii economico – financiari, cât și la nivelul evoluției vânzărilor de pachete agroturistice, este extrem de bună, de la înființare, în 2003 și până la finele lui 2004, având o evoluție pozitivă, creștere ce se va menține și în 2005, prin încheierea de noi contracte și oferirea de noi oportunități ;

La analiza principalilor indicatori economici, Departamentul de Agroturism a înregistrat o creștere din 2003 până în 2004 de aproximativ 65%;

Per ansamblu, între cei doi ani analizați, Departamentul de Agroturtism înregistrează o creștere la vânzări de 20%, în medie, cu fluctuațiile aferente;

Conducerea, întregul colectiv, întreaga societate este orientată spre nou, spre deschidere fată de cei ce-i trec pragul, fie în calitate de clienți, fie, în cazul meu, în calitate de practicanți. Am fost primită cu căldură, sprijinită în toate demersurile mele, și ajutată să pătrund tainele acestui interesant domeniu de activitate.

5.2 Propuneri

Pentru o evoluție viitoare cât mai pozitivă a societății, dar mai ales a Departamentului de Agroturism, voi face următoarele propuneri:

Crearea, în colaborare cu Autoritățile Române din domeniu, a unei Agenții de Dezvoltare Regională pentru Agroturism ;

Inițierea periodică a unui schimb de experiență cu ANTREC și cu alte agenții de turism din țară și străinatate, specializate în domeniul agroturismului ;

Amenajarea unui loc special în cadrul firmei pentru Departamentul de Agroturism cu elemente tradiționale specifice, care să-l atragă pe potențialul turist, introducându-l în atmosfera specifică a satului (afișe, obiecte, decorațiuni) ;

Organizarea de stagii de specializare pentru angajații Departamentului de Agroturism, în țări ale Uniunii Europene cu tradiție în agroturism (Franța, Italia, Anglia). Se pot realiza pe principiului schimbului reciproc de experiență ;

Întâlniri ale angajaților Departamentului de Agroturism cu specialiști din țară în domeniu, prin organizarea unor mini-seminarii chiar în agenție, în cadrul formării profesionale continue ;

Editarea unui catalog anual al ofertelor gospodăriilor țărănești atestate, din zonele rurale unde agenția are colaboratori;

Organizarea de campanii de publicitate, în colaborare cu autoritățile locale, pentru unitățile clasificate și omologate, colaboratoare ale agenției;

Organizarea anuală, în colaborare cu ANTREC, FPTR, ANCA, a unui târg de agroturism, tradiții și obiceiuri populare românești ;

Participarea, cu oferta agenției, la târguri de agroturism sau referitoare la mediul rural, interne și internaționale ;

Promovarea turismului rural și a agroturismului și în varianta de turism social, susținerea programelor de tipul ‘’Vacanțe la Țară’’ (ANTREC) ;

Introducerea unui subdepartament de agroturism extern ;

Organizarea de tabere și colonii de agroturism în zonele cu potențial și posibilități de cazare și recreere pentru copiii (Bran) ;

Organizarea de excursii tematice de o zi pentru copiii din București, pentru cunoașterea animalelor domestice, diferitelor aspecte legate de agricultură, pomicultură, viticultură, sau aspecte legate de creșterea, îngrijirea animalelor sau prepararea unor produse alimentare tradiționale (lactate, vin, gastronomie) ;

Organizarea de sejururi speciale pentru categorii speciale de agroturiști : tratamente naturiste – fitoterapie, apiterapie ; cure de alimentație naturistă – produse ecologice ; cure de dezintoxicare a organismului, de slăbire, de tonifiere – de exemplu primăvara. Prin acestea se atenuează și fenomenul de sezonalitate ;

Promovarea de prețuri accesibile pentru agroturism, chiar diferențiate pentru turiștii români și cei străini, acordarea de reduceri, servicii suplimentare gratuite, facilități pentru grupuri, copii, persoane de vârsta a III a, persoane cu venituri modeste ;

Organizarea de circuite de informare pe zone agroturistice (5 – 6 zile cu autocarul – gen pelerinaj), mai ales în perioadele cu manifestări locale folclorice, culturale, diferite etape din munca agricolă, etc. ;

Editarea periodică de culegeri și buletine statistice cu informații despre zonele agroturistice care au contract cu agenția, sau pe care agenția le dorește partenere în viitor, distribuite turistilor interni și internaționali prin mijloace clasice, convenționale, dar și moderne – internet, mail, fax ; inserarea unor articole în reviste de specialitate și periodice din Europa (Bed & Breakfast – Anglia) ;

Achiziționarea din fonduri proprii sau cu finanțare SAPARD a două autocare proprii, cu care agenția să realizeze excursii și circuite, fără a le mai închiria de la firme specializate ;

Construirea tot cu finanțare SAPARD a unei pensiuni agroturistice proprii, într-o zonă rurală cu tradiție. Această locație poate fi folosită pentru organizarea concediilor angajaților proprii, cazării grupurilor de turiști români și străini, organizării de evenimente, conferințe, întruniri, banchete, etc. (un asemenea proiect este în desfășurare la agenția Karpaten Turism) ;

Colaborarea cu firme străine specializate, interesate în organizarea de circuite agroturistice sau combinate în România și Europa de Est ;

Alcătuirea, cu timpul, a unor grupuri constante de turiști străini interesați de România, dintr-o anumită țară europeană, cărora agenția să le ofere cazare în pensiunea proprie și un program de vizite și experiențe agroturistice, astfel încât turiștii să revină an de an, chiar aducând noi clienți agenției ;

Doresc Departamentului de Agroturism o evoluție ascendentă în anul 2005, să atingă nivelul de 20% din totalul încasărilor agenției.

BIBLIOGRAFIE

Alecu Ioan Nicolae și colaboratorii: “Management în agricultură„ –Ed. Ceres, București 2000;

Alecu Ioan Nicolae și colaboratorii: “Managementul exploatației agricole„ – Ed. Ceres, București 2001;

Alecu Ioan Nicolae, Cazac Viorel : “Managementul agricol în România. Trecut, prezent și viitor„ – Ed. Ceres, București 2002;

Chiriac Crina Alexandra: “Asistență turistică în organizarea evenimentelor” – Ed. THR-CG, București 2004;

Chiriac Crina Alexandra, Cristea Anca Adriana: “Animația în turism și industria ospitalității” – Ed. THR-CG, București 2004;

Crețu Cătălin Romeo: “Resurse agroturistice” – Ed. Cartea Universitară, București 2005;

Dona Ion: “Economie Rurală” – Ed. Economică, București 2000;

Drăghici Manea, Arbagic Mihai: „Management general” – Ed. Agora, Călărași 2001;

Drăghici Manea, Bold I., Buciuman E.: „Spațiul rural” – Ed. Mirton,

Timișoara 2003;

Foriș Tiberiu, Dima Doru: “Manual de formare managerială în turism” – Ed. Psihomedia, Sibiu 2001;

Garcia Henche Blanca: “Marketingul Turismului rural în Spania” – Ed. Irecson, București 2004;

Kotler P. „Managementul Marketingului” – Ed. Teora, București 2002;

Luca Constantin, Hurmuzescu Dumitru: „Manualul practic al agentului de turism” – Ed. THR-CG, București 2004;

Plohotnic Dumitru, Furnea Mihaela, Nica Laurențiu, Belous Aurora: “Manualul conducătorului de întreprindere mică-patron turism (Pensiune turistică)” – Ed. THR-CG, București 2004;

Rondelli Viorica, Cojocariu Steliana: “Managementul calității serviciilor din turism și industria ospitalității” – – Ed. THR-CG, București 2004;

Stănciulescu Gabriela: “Managementul Agenției de turism” – Ed. ASE, București 2002 ;

Stoian Elena: „Managementul calității în agroturism și alimentație publică”, note de curs,USAMV, București 2005;

Stoian Maria: „Marketingul Pensiunii”-ANTREC, Min. Turismului, București 2002;

Stoian Maria: “Turismul rural – element de accelerare a integrării economice europene” – Teză de Doctorat

Tindeche Cristina : ‘’Analiză Economico-Financiară’’- Cursuri an IV ;

*** – “Legislatie privind turismul” – Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 1998;

*** – Institutul Național de Statistică: „Turismul României-breviar statistic” 2000 – 2004;

*** – Guvernul României: “Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă”, București 1999 – 2004;

*** – Revista Vacanțe și Călătorii, 2002 – 2004;

*** – Revista Vacanțe la Țară, 2004;

*** – Revista Vacanțe în România, 2002 – 2004;

*** – Revista Turism.ro, 2002.

INTERNET :

www.antrec.ro

www.fptr.go.ro

www.MTRomania.ro

www.magest-travel.ro

=== Anexa 1 ===

Anexa II

CONTRACT

de comercializare a pachetelor de servicii turistice

Nr. …… din …………..

Părțile contractante

Societatea Comercială MAGEST TRADE & TRAVEL SRL., cu sediul în Bucuresti, str. Dimitrie Cantemir nr. 4, Bloc 3C, Scara 1, Apt. 1, Sector 4, cod unic de înregistrare 4418589, titulară a Licenței de turism nr. 1773, pentru Agenția de turism MAGEST TRAVEL, cu sediul în Bucuresti, str. Dimitrie Cantemir nr. 4, Bloc 3C, Scara 1, Apt. 1, Sector 4, telefon/fax : (021) 336.70.04 ; (021) 336.70.05 ; reprezentată prin Toma Slănoiu, în calitate de Director Agenție, denumită în continuare Agenția,

Și Turistul/Reprezentantul turistului

Domnul/Doamna ………………………………., domiciliat/domiciliată în …………………………, telefon …………….., posesor/posesoare al/a buletinului/cărții de identitate seria ……………. nr. …………., eliberat/eliberată de …………………… la data …………………..,au convenit la încheierea prezentului contract

I. Obiectul contractului îl constituie vânzarea de către Agenție a pachetului de servicii înscris în voucher, bilet de odihnă – tratament, bilet de excursie, anexat la prezentul contract și eliberarea documentelor de plată.

II Prețul

1. Prețul contractului este ………………………… și cuprinde costul serviciilor turistice efective, comisionul Agenției și T.V.A. Avansul este de …………………lei iar plata finală se va face până la data de ……………..

III. Drepturile și obligațiile Agenției

1. În cazul în care Agenția este nevoită să modifice una dintre prevederile esențiale ale contractului, are obligația să informeze turistul cu cel puțin 15 zile înainte de data plecării.

2. Poate să modifice prețul contractului în sensul majorării sau micșorării, după caz, numai dacă modificarea are loc ca urmare a variațiilor costurilor de transport, a redevențelor și a taxelor aferente serviciilor de aterizare, debarcare/îmbarcare în porturi și aeroporturi și ale taxelor de turist ori a cursurilor de schimb valutar aferente pachetului de servicii turistice contractat;

3. În cazul în care, după începerea călătoriei turistice, o parte importantă din serviciile turistice prevăzute în contract nu este realizată sau agenția de turism organizatoare constată că nu le va putea realiza, Agenția este obligată:

a) să ofere turistului alternative corespunzătoare în vederea continuării călătoriei turistice, fără majorarea prețului, respectiv serviciile turistice oferite să fie de aceeași calitate și cantitate;

b) să restituie turistului sumele ce reprezintă diferența dintre serviciile turistice achitate și cele efectiv prestate în timpul călătoriei turistice;

c) în cazul în care nu pot fi oferite turistului alternative corespunzătoare sau acesta nu le acceptă din motive întemeiate, să asigure fără costuri suplimentare transportul retur al turistului la locul de plecare ori în alt loc agreat de acesta și, după caz, despăgubirea pentru serviciile neprestate.

4. Agenția este răspunzătoare pentru buna executare a obligațiilor asumate prin contract, cu excepția următoarelor cazuri:

a) când neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor asumate prin contract se datorează turistului;

b) când neîndeplinirea obligațiilor se datorează unor cauze de forță majoră, sau unor împrejurări pe care nici agentia de turism, nici prestatorii de servicii nu le puteau prevede sau evita (modificări de orar sau itinerar, întârzieri în traficul mijloacelor de transport etc).

5. Agenția are obligația să furnizeze în scris turistului, în termen de 7 zile înainte de data plecării, următoarele informații:

a) orarele, locurile escalelor și legăturile, precum și, după caz, locul ce urmează să fie ocupat de turist în fiecare dintre mijloacele de transport incluse în contract;

b) denumirea, sediul/adresa, numerele de telefon și de fax ale reprezentanței locale a organizatorului și/sau a detailistului ori, în lipsa acesteia, un număr de apel de urgență care să îi permită contactarea organizatorului și/sau a detailistului;

c) pentru călătoriile minorilor neînsoțiți de părinți, informații care să permită părinților stabilirea unui contact direct cu copilul sau cu responsabilul de la locul cazării copilului;

IV Drepturile și obligațiile turistului

1. În cazul în care turistul nu poate să participe la călătoria turistică, acesta poate să cesioneze contractul unei terțe persoane care îndeplinește toate condițiile aplicabile pachetului de servicii turistice contractat, cu obligația de a anunța în scris Agenția cu cel puțin 5 zile înaintea datei de plecare. In acest caz Agenția reziliază contractul cu turistul care cesionează contractul și încheie un alt contract cu noul turist. Pentru călătoriile individuale, în cazul în care mijlocul de transport este avionul, transferul poate fi efectuat numai dacă există posibilitatea transferării locului de zbor. Turistul care cedează pachetul său de servicii, precum și cesionarul sunt responsabili în mod solidar la plata prețului călătoriei și a eventualelor costuri suplimentare apărute cu ocazia acestei cedări.

2. In cazul sejururilor de odihnă și / sau de tratament, turistul are obligația să respecte programul de acordare a serviciilor în Romania, respectiv : în stațiunile de pe litoral, cazarea se face la ora 18.00 a zilei de intrare și se termină la ora 12.00 a zilei înscrise pe voucher ori pe biletul de odihna și / sau de tratament; în stațiunile din țara, altele decât cele de pe litoral, cazarea se face începand cu ora 12.00 a zilei de intrare și se termină cel târziu la ora 12.00 a zilei următoare celei înscrise pe bilet.

3. În cazul în care prețurile stabilite în contract sunt majorate cu peste 10%, turistul poate rezilia contractul, având dreptul la rambursarea de către Agenție a sumelor plătite.

4.1. Turistul este obligat să comunice Agenției, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea înștiințării prevăzute la cap. III pct. 1, hotărârea sa de a opta pentru:

a) rezilierea contractului fără plata penalităților; sau

b) acceptarea noilor condiții ale contractului.

4.2. În cazul în care turistul reziliază contractul sau Agenția anulează călătoria turistică înaintea datei de plecare, turistul are dreptul:

a) să accepte la același preț un alt pachet de servicii turistice de calitate echivalentă sau superioară, propus de Agenție;

b) să accepte un pachet de servicii turistice de calitate inferioară, propus de Agenție, cu rambursarea imediată a diferenței de preț;

c) să i se ramburseze imediat toate sumele achitate în virtutea contractului.

4.3. În toate cazurile menționate turistul are dreptul să solicite Agenției și o despăgubire pentru neîndeplinirea prevederilor contractului ințial, cu excepția cazurilor în care:

a) anularea s-a făcut datorită nerealizării numărului minim de persoane menționat în contract, iar Agenția a informat în scris turistul cu cel puțin 15 zile calendaristice premergătoare datei plecării;

b) anularea s-a datorat unui caz de forță majoră (circumstanțe imprevizibile, independente de voința celui care le invocă și ale căror consecințe nu au putut fi evitate în ciuda oricăror eforturi depuse, în aceasta nefiind incluse suprarezervările, caz în care responsabilitatea revine companiei aeriene);

c) anularea s-a făcut din vina turistului.

5. Turistul are dreptul să rezilieze în orice moment, în tot sau în parte, contractul, iar în cazul în care rezilierea îi este imputabilă, este obligat să despăgubească Agenția pentru prejudiciul creat acesteia, cu excepția cazurilor de forță majoră definite conform legii.

Dacă turistul, solicită schimbarea hotelului, structurii camerelor sau a oricărora dintre servicii, aceasta echivalează cu rezilierea contractului, cu aplicarea penalităților legale la momentul respectiv, și încheierea unui nou contract.

6. Turistul este obligat să achite la recepția unității hoteliere taxa de stațiune, taxa de salubrizare, precum și alte taxe locale, fără a putea pretinde despăgubiri sau returnarea sumelor de la Agenție.

7. Turistul este obligat să prezinte la recepția unității hoteliere actele sale de identitate, precum și documentul de călătorie eliberat (voucher, bilet de odihnă și/sau de tratament) în vederea acordării serviciilor turistice.

V. Renunțări, penalizări, despăgubiri

1. În cazul în care turistul renunță din vina sa la pachetul de servicii turistice care face obiectul prezentului contract, el datorează Agenției penalizări după cum urmează:

a) 50 % din prețul pachetului de servicii, dacă renunțarea se face cu mai mult de 30 de zile calendaristice înainte de data plecării;

b) 70 % din prețul pachetului de servicii, dacă renunțarea se face în intervalul 16 – 30 de zile înainte de data plecării;

c) 100 % din prețul pachetului de servicii, dacă renunțarea se face într-un interval mai mic de 16 zile înainte de plecare sau pentru neprezentarea la program.

2. Pentru biletele de odihnă și/sau de tratament cumpărate prin organizații sindicale, Agenția va face restituiri numai în baza cererilor de renunțare contrasemnate și ștampilate de reprezentantul organizației sindicale.

3. În cazul în care o ambasadă refuză să acorde viza de intrare pentru efectuarea pachetului de servicii, turistului i se vor reține toate taxele achitate de Agenție prestatorilor direcți, precum și cheltuielile de operare proprii acesteia.

4. În cazul în care turistul care a intrat pe teritoriul statului în care se realizează pachetul de servicii turistice refuză să se mai întoarcă în România și autoritățile din țara respectivă fac cheltuieli de orice natură cu acesta, turistul respectiv are obligația de a suporta toate aceste cheltuieli.

5. Penalizările echivalente cu prețul contractului se aplică și în cazul în care turistul nu ajunge la timp la aeroport sau la locul de plecare, dacă nu poate pleca în călătorie pentru că nu are actele în regulă sau dacă este întors de la graniță de către poliția de frontieră.

6. Turistul trebuie să depună în scris cererea de renunțare la pachetul de servicii turistice, cu număr de înregistrare la Agenția la care a achitat serviciile. În caz contrar cererea de renunțare nu este luată în considerare.

7. Agenția va acorda despăgubiri în funcție de gradul de nerespectare a obligațiilor din contract.

VI Reclamații

1. În cazul în care turistul este nemulțumit de serviciile turistice primite, acesta are obligația de a întocmi o sesizare în scris, clar și explicit cu privire la deficiențele constatate la fața locului, legate de realizarea pachetului de servicii turistice contractat, ce se va transmite prompt atât Agenției, cât și prestatorului de servicii (conducerii hotelului, restaurantului).

2. Atât Agenția, cât și prestatorul de servicii vor acționa imediat pentru soluționarea sesizării. În cazul în care sesizarea nu este soluționată sau este soluționată parțial, turistul va depune la sediul Agenției o reclamație în scris, în termen de maximum 5 zile calendaristice de la încheierea călătoriei, Agenția urmând ca în termen de 30 zile calendaristice să comunice turistului despăgubirile care i se cuvin.

VII. Asigurari – Turistul este asigurat pentru rambursarea cheltuielilor de repatriere și / sau a sumelor achitate de turist in cazul insolvabilitatii sau falimentului agentiei de turism la Societatea de asigurare City Insurance, din localitatea Bucuresti, str. Lisabona nr. 8, tel. (021) 231.005.4, fax (021) 231.04.42.

Facultativ, turistul are posibilitatea încheierii unui contract de asigurare, care să acopere taxele de transfer sau a unui contract de asistență, care să acopere taxele de repatriere în caz de accidente, de boală sau deces ori a unui contract de asigurare pentru bagaje.

VIII Documentele contractului, se constituie ca anexa la acesta și sunt următoarele :

voucherul, biletul de odihnă-tratament, biletul de excursie, după caz ;

programul turistic, în cazul acțiunilor turistice.

XI. Dispoziții finale

1 Prezentul contract a fost încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

2.Comercializarea pachetelor de servicii turitice se va face în conformitate cu prevederile prezentului contract și cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice aprobată cu modificări și completări prin Legea 631/2001 cu modificările ulterioare.

3. Contractul poate fi prezentat și sub forma unui catalog, pliant sau alt înscris, dacă turistul este informat despre aceasta și dacă documentul conține informațiile prevăzute de art 10 alin. (2) Ordonanței Guvernului nr. 107/1999 privind comercializarea pachetelor de servicii turistice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 631/2001, cu modificările ulterioare.

Agentia, Turist,

Denumire SC MAGEST TRAVEL SRL Nume ……………………

Reprezentant TOMA SLĂNOIU Semnătură………………. Prenume…………………………….

Ștampila………………………………