Managementul Unui Start Up

Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Facultatea de Comunicare și Relații Publice

Programul de master Management și Comunicare în Afaceri

Managementul unui start-up

București

2016

Cuprins

Cuprins

Introducere

Definiția unui startup

1.1. Elemente de impact ale unui startup

Factori care contribuie la succesul unui startup

4. Managementul unui startup

4.1 Obiective de business. Business model canvas

4.2. Marketing

4.3 Financiar și vânzări

4.4 Resurse umane

4.5 Relații publice

5. Studiu de caz: propriul startup easy-order.ro

Bibliografie/Sitografie

// Cuprins provizoriu

1. Introducere

2. Definitia unui start-up

3. Factori care contribuie la succesul unui start-up

4. Managementul unui start-up

4.0 Busines Objectives (Business model canvas)

4.1 Marketing

4.2 Financiar si vanzari

4.3 Operational

4.4 Resurse umane

4.5 Relatii publice

5. Studiu de caz: easy-oder.ro

Introducere

Guvernul României, prin Ministerul Afacerilor Interne, menționează pe website-ul instituției MAI că “Politica Guvernului României în ceea ce privește mediul de afaceri este centrată pe susținerea întreprinzătorilor privați și pe stimularea liberei inițiative.”. De asemenea, acesta spune în continuare că acțiunile Guvernului urmăresc ca mediul de afaceri român să fie stabil și predictibil, cu o competiție care stimulează producția, creșterea transparenței mediului de afaceri și a politicilor guvernamentale, a politicii monetare și liberalizarea pieței muncii. Toate aceste acțiuni ale Guvernului României caracterizează virtual mediul de afaceri românesc ca fiind unul dinamic. În realitate, cu excepția formei juridice SRL-D (debutant) și puținele facilități asociate, puterea legislativă și executivă în stat nu a ajutat mediul de afaceri. În România, conform unui studiu Ernst & Young, un antreprenor muncește 10 ore pe zi și consideră că relaxarea fiscală este o măsură care i-ar ajuta să-și crească afacerile.

În ciuda tuturor provocărilor pe care un mediu dinamic le presupune, dar și a obstacolelor (de ordin birocratic, de ordin economic etc.) din fața viitorilor antreprenori, avem suficiente dovezi că ei pot reuși. Exemple precum Radu Georgescu (fondatorul GeCAD), Florin Talpeș (fondatorul Bitdefender) sau Cristina Bâtlan (fondatoarea brandului Musette) sunt dovada concretă că oameni specializați pot construi afaceri de succes în România, dar și peste hotare. Deși cadrul legislativ și fiscal românesc este unul cu precădere instabil, unul din factorii care pot influența potențialii investitori, este ratingul Standard & Poor’s sau Moody acordat țării în privința factorilor care arată și influențează atractivitatea mediului de afaceri românesc. În luna Mai 2016, ratingul Standard&Poor’s pentru România este BBB-, stabil și cu perspective pozitive de viitor. Acest rating este util investitorilor și creditorilor internaționali, pentru a putea înțelege rapid gradul de instabilitate a economiei țării respective, capacitatea țării de a-și putea onora creditele în curs și viitoare și cum poate afecta o schimbare majoră (de exemplu, schimbări legislative) dinamica mediului de afaceri.

În această lucrare îmi propun să analizez modul în care iau naștere startup-urile în România și ecosistemul românesc de business. “Startups” este un termen împrumutat de la americani și adoptat de români. Frecvent, prin startup se definește o idee de afacere, un produs minim viabil sau chiar entitatea juridică ce administrează produsul sau serviciul oferit de firma respectivă. În prezent, cele mai multe startup-uri românești provin din zona IT și tehnologie, datorită faptului că în marile orașe, informatica este predată de la clase mici, ceea ce deschide apetitul pentru dezvoltarea de produse software pe cont propriu la vârsta adultă. O mențiune importantă este aceea că pentru ca o firmă să fie considerată startup nu este obligatoriu să ofere produse sau servicii IT.

Obiectivul analizei pe care o voi efectua în această lucrare este relevarea mecanismului prin care iau naștere startup-urile românești, dar și ce elemente pot avea un impact semnificativ și pozitiv la succesul acestora.

Elemente de impact pozitiv ale unui startup sunt numărul de fondatori, tipul exact de business, calitatea produsului și/sau serviciilor, numărul de angajați, tipul de piață și statutul startup-ului (lansat, starea beta publică sau privată, starea de proiect, achiziționat de către altă companie, închis). La o simplă privire pe site-ul RomanianStartups se poate constata că există sute de startup-uri românești, având domenii de activitate diverse. Totuși, se constată că pentru a avea succes în cadrul unui startup, este nevoie ca fondatorii și mai apoi angajații să aibă un grad de specializare mare. Este nevoie ca oamenii să aibă un bagaj de cunoștințe important, viziune asupra afacerii, dar și asupra oportunităților ce pot veni din mediul politic și fiscal. Analiza pe care o voi efectua va consta în investigarea factorilor care au contribuit la succesul și/sau eșecul startup-urilor din zona IT și tehnologie, de pe două website-uri cunoscute: RomanianStartups și Autopsy. Primul este un agregator de startupuri românești, în timp ce al doilea este un website ce analiează prin prisma fondatorilor, factorii care au condus la eșecul startupurilor fondate. Perioada analizată va fi anul 2015.

Prima ipoteză de lucru pentru analiza critică este presupunerea faptului că există în România un cadru legislativ și fiscal instabil, dar unele startup-uri câștigă stabilindu-și obiectul de activitate într-un anume domeniu. A doua ipoteză de lucru pornește de la premisa că de regulă, tinerii caută zone mai puțin aglomerate din business în care au mai mult câștig de cauză, dar acest fapt nu este neapărat corelat cu situația din piață. De asemenea, specialiștii sunt mai căutați în anumite domenii decât în altele. A treia ipoteză de lucru este că, de regulă în domeniile în care politicile economice și fiscale sunt mai bine gândite și mai permisive, coeficientul de reușită al afacerii este mai mare. Pentru a răspunde celor trei ipoteze se va face o analiză critică a domeniilor startup-urilor ce au elemente comune, mai ales din România, si cu comparații similare cu startup-uri din străinătate.

Prin această analiză doresc să aflu fenomenele ce stau la baza constituirii startup-urilor românești din domeniul IT, cum ar fi platforma de locuri de muncă SmartDreamers, serviciul de subscripție muzicală Zonga și aplicația de digitalizare a meniurilor restaurantelor Easy-Order.

Realizarea acestei analize va fi efectuată atât printr-un model cantitativ, cât și printr-un model calitativ. Modelul cantitativ va fi constituit din analiza startup-urilor românești și din străinătate care au luat naștere sau au eșuat în anul 2015, în timp ce modelul calitativ va răspunde la întrebarea “cum?” și “de ce?”. Instrumentul de cercetare ales este analiza datelor din punct de vedere calitativ și cantitativ. Iar în urma studiilor de caz analizate, rezultatul așteptat este acela de confirmare a tuturor celor trei ipoteze de lucru enunțate.

Definiția unui startup

În era informației disponibile la un simplu clic distanță, căutând despre definiția unui startup în limba română, nu se găsesc informații relevante. De fapt, termenul de startup este împrumutat din limba engleză, adoptat așa cum se pronunță în această limbă și în limba română și în general definește o firmă la început de drum în afaceri. Într-un sens mai larg, mai ales în contextul în care mediul de afaceri din România nu este foarte încurajator din punct de vedere economico-financiar și birocratic, putem extrapola definiția unui start-up la echipa care lucrează la dezvoltarea unui produs, însă fără ca această echipă să existe din punct de vedere juridic.

O încercare de a defini ce este un start-up o face site-ul iqfinanciar.ro [3]("Care Este Diferenta Dintre Un Startup Si Un Business Mic. ~ Educatie Financiara Pentru Succesul Tau Zilnic!"). Autorul articolului scrie despre un start-up ca fiind “o organizație temporară concepută pentru a căuta un model de business repetabil și scalabil”. De asemenea, un start-up trebuie să fie alcătuit dintr-o echipă mică, să aibă (pe cât posibil) o pornire care să poată fi scalabilă, ce poate dovedi modelul de business ales și să aibă un impact semnificativ asupra pieței în care vor lansa produsul. Un start-up scalabil este o firmă ce are intenția declarată să devină o companie mare. Totuși, starea de start-up a unei firme este o stare temporară, deoarece un fondator nu creează o firmă nouă cu unicul scop de a deveni propriul șef, ci are obiective mai mari.

Starea de euforie de la începutul fiecărei firme dă sentimentul fondatorului sau fondatorilor că vor aduce pe piață o idee mare, care va zgudui industria și eventual, va crea o nouă piață. Însă acest lucru contravine definiției unui business mic și anume o organizație independentă, dar care nu este dominantă în domeniul său. Un business mic va vinde un produs cunoscut clienților care îl cunosc deja și pe o piață formată deja.

Astfel că se poate face o distincție între două modele de business diferite: start-up și business mic. Intenția fondatorului de start-up este să schimbe piața cu modelul de business propus și să obțină venituri mari mizând pe potențialul de creștere, în timp ce un proprietar de business mic își dorește un venit constant pe termen lung și să nu mai fie nevoit să asculte de ordinele date de alții.

În mijlocul noțiunii de start-up este fondatorul. În Evul Mediu, un antreprenor avea mai multe înțelesuri, cum ar fi:

persoană ce avea ocupația principală de vânzător

paradă sau organizarea de evenimente pentru comunitate

responsabil pentru proiectele așa zis industriale

Ca termen științific, noțiunea de antreprenor a apărut prin secolul XVIII atunci când economistul francez Richard Cantilon a asociat termenul de risc în economie cu antreprenoriatul, formulând astfel prima teorie despre antreprenoriat. În Anglia, în aceeași perioadă, avea loc revoluția industrială și un rol important în transformarea resurselor îl jucau antreprenorii. Joseph Schumpeter, un economist austriac, a afirmat în 1934 că în antreprenoriat există un anumit nivel de înțelegere asupra anumitor tipuri de comportamente: spiritul de inițiativă, organizarea și reorganizarea mecanismelor socio-economice și acceptarea riscului și eșecului.

În cartea “The small business bible” [2](Strauss, S., 2005) un antreprenor este definit în mai multe feluri, cum ar fi:

conform dictionary.com, un antreprenor este o persoană care organizează și manageriază orice companie, în special o afacere cu un risc ridicat și o inițiativă considerabilă;

o definiție anonimă susține că un antreprenor este o persoană prea naivă să vadă obstacolele care sunt evidente pentru alții;

un antreprenor de succes susține că un antreprenor este o persoană dispusă să își asume riscuri bănești pentru a produce mai mulți bani.

Activitatea antreprenorială este o activitate independentă întreprinsă independent și asumat în privința riscului și este orientată spre a face profit folosind bunuri, vânzând bunuri și/sau livrând servicii către persoane care au o anumite calitate în fața legii. Activitățile antreprenoriale pot fi efectuate fie de către o persoană fizică, fie de către o entitate legală (o persoană juridică). Cele mai des întâlnite activități antreprenoriale sunt: activități licențiate și companii comerciale. Principala diferență între acestea rezidă în faptul că un dealer (o persoană fizică) face afaceri în nume propriu și are nevoie de o autorizație comercială, în timp ce o persoană juridică face afaceri în numele companiei, adică pentru fiecare acționar al acesteia. În cazul acestuia din urmă, este necesară o autorizație comercială emisă de către fondatorii companiei în numele căruia acționează și de un contract legal stabilit între cele două părți.

Potrivit unui interviu din revista Forbes [4](Forbes.com, 2016), definiția unui startup este pentru unii antreprenori “o stare de spirit”, “o afacere care abia și-a început operațiunile” sau “o companie care rezolvă o problemă a cărei soluție nu este vizibilă, iar succesul nu este garantat”. Un alt site financiar și de investiții, Investopedia [5](Investopedia, 2007), definește un startup ca fiind compania aflată în primele stagii ale operațiunilor. Mai mult, aceste companii aflate la început de drum în afaceri, sunt finanțate din buzunarul propriu al fondatorilor pentru a propulsa pe piață produsul sau serviciul care cred fondatorii ca va avea succes. Totuși, de multe ori se întâmplă ca economiile proprii să fie insuficiente, din cauza costurilor mari de producție, de promovare sau alte tipuri de costuri implicate în factorii de succes ai afacerii. De aceea, fondatorii trebuie să se orienteze către alte forme de finanțare a afacerii lor. În momentul de față. cele mai accesibile metode de finanțare a afacerii sunt business angels, investitori privați, companii dispuse să finanțeze din bugetele anuale astfel de companii sau împrumuturi la bănci. O altă definiție dată pentru un startup de către același site este o companie tânără care abia își începe dezvoltarea. Acestea sunt de obicei mici, formate dintr-un singur om sau o echipă mică de oameni. Startup-urile oferă un produs sau un serviciu care nu mai există altundeva pe piață sau fondatorii cred că pot oferi un produs sau serviciu de o mai bună calitate decât ceea ce există pe piață.

În stagiile incipiente, startup-urile cheltuie foarte mult din resurse, depășind cu mult veniturile atunci când dezvoltă, testează și promovează produsul sau serviciul pe care îl oferă. Incubatoarele de afaceri se dovedesc a fi o soluție de finanțare pentru acești întreprinzători, oferindu-le capital și mentorat pentru a accelera creșterea afacerii și obținerea de profit. Cu toate acestea, a accesa fonduri de finanțare a afacerii printr-un incubator, business angel sau investitor are un preț. În majoritatea cazurilor, acest preț este cedarea acționariatului principal sau cedarea unei mari părți din profitul generat de afacere.

Alte surse de finanțate a afacerii sunt: împrumuturi bancare, programe guvernamentale (de exemplu, forma juridică SRL-D are diverse facilități fiscale, iar dacă aceasta este înființată de către un student ce nu are restanțe, există și mai multe scutiri de taxe. În plus, există un program care oferă 10 000 euro pentru a stimula creșterea înființării de afaceri mici și mijlocii, dar și stimularea creșterii lor).

Un startup, din punctul de vedere al oricărui investitor, este o investiție riscantă. Din pricina riscului ridicat de eșec al oricărui startup este foarte greu de a strânge fondurile necesare creșterii afacerii, măcar până în punctul zero (în limba engleză, break-even point), în care cheltuilelile sunt acoperite de venituri. Este important ca un antreprenor să aibă un plan de afaceri bine pus la punct, în care să prevadă atât creșterea afacerii, dar și eventualele riscuri și amenințări ce pot duce la scăderi sau chiar eșecul afacerii. Dacă sunt convinși să investească în afacere, investitorii au totuși o strategie de a se retrage (de exit) foarte bine pusă la punct, deoarece aceștia nu vor să riște banii investiți prea mult, iar profitul există doar pe hârtie, în planul de afaceri.

Site-ul TechCrunch [6](Wilhelm, 2016) a încercat și el să dea definiția unui startup și aceasta e că toată lumea are propria definiție a unui startup și toată lumea se înșeală. Având în vedere diversitatea definițiilor și faptul că niciuna nu surprinde decât într-o mică măsură esența unui startup, cred că afirmația celor de la TechCrunch este corectă. De asemenea, există o multitudine de companii cărora le-a fost atribuit statutul de startup, chiar dacă nu meritau. Astfel că a apărut noi termeni în acest domeniu, cum ar fi companii unicorn sau companii dragon. Companiile “unicorn” sau “dragon” sunt companii care au o creștere a vânzărilor, cererii și profitului extraordinar de rapidă. Diferența dintre unicorn și dragon constă în platoul la care se oprește creșterea extrem de rapidă. Pentru unicorni plafonul este de ordinul unui miliard de dolari, în timp ce pentru dragoni plafonul este de ordinul zecilor, chiar sutelor de miliarde de dolari.

O altă diferență notabilă și demnă de menționat este cea între o companie mică și un startup. Un startup este o entitate temporară, în timp ce o afacere mică poate alege să rămână mică pentru o perioadă mult mai îndelungată sau chiar pe toată durata sa de viață. De asemenea, un startup este finanțat diferit față de o afacere mică. Deși nu este o regulă, un startup și o afacere mică pot porni din același punct în termeni de finanțare: bani din partea “prietenilor, părinților sau altor proști” (cei trei “P” din antreprenoriat, conform lui Marius Ghenea în cartea “Antreprenoriat” [1](Ghenea, M., 2011)). Dacă un startup se dovedește a fi de succes, cu siguranță va primi și alte finanțări sau se va putea chiar lista la bursă. Un startup își va încheia existența la un moment dat, o dată cu avansarea operațiunilor, cu creșterea vânzărilor, cifrei de afaceri și profitului. Similaritatea dintre cele două entități este că fondatorii lor poartă același nume: antreprenori.

Pentru a fi antreprenor e suficient ca acesta să se autoeduce, deoarece nu există o școală care să pregateasca un viitor antreprenor pentru toate situatiile din piata ce pot aparea. Există o multitudine de website-uri unde acesta poate să învețe concepte despre marketing, vânzări, dezvoltarea și managementul produsului etc., astfel încât scuza “nu știu” nu mai este valabilă. O componentă importantă ce determină succesul sau insuccesul unei afaceri este cât de bine pregătit este antreprenorul. De fapt, motivația principală a unui antreprenor este să rezolve o problemă, o necesitate din piață. Iar a avea o companie, de obicei, înseamnă a face orice altceva decât să rezolve acea necesitate. De exemplu, o bună parte din timp este alocat marketingului și promovării, finanțelor și taxelor, angajărilor și concedierilor, toate aceste procese neavând nimic în comun cu miezul afacerii.

Pentru a fi cât mai bine pregătit, este recomandat ca antreprenorul să cunoască, să citească și să se informeze folosind site-uri de profil cum ar fi Entrepreneur, Inc, Home Business sau Success Magazine. Nicio educație nu este completă fără a pune în practică toate cunoștințele acumulate. Această practică poate fi obținută în două moduri: prin lucrul în tipul de business dorit sau prin discuții relevante cu un proprietar de afaceri în domeniul dorit de viitorul antreprenor a-și deschide afacerea. Dacă este aleasă a doua cale, este important de reținut că întrebările adresate în timpul discuției sunt importante din perspectiva felului cum sunt adresate. Motivul este că antreprenorii consacrați pot percepe persoana ca fiind competiție și atunci va ascunde informații, esențiale poate, pentru afacerea acestuia.

1.1. Elemente de impact ale unui startup

Motivația și educația unui antreprenor sunt factori cu greutate la succesul unui startup. Însă acestea nu sunt elemente măsurabile, concrete. Astfel că trebuie cercetate alte elemente de impact, concrete, măsurabile și care pot constitui factori de succes pentru un startup.

Astfel de elemente pot fi numărul de fondatori pe care îi are startup-ul respectiv, tipul exact de business în care activează, locația afacerii, calitatea produsului și/sau serviciului oferit așa cum este ea percepută și evaluată de către clienți, numărul de angajați pe care îi are startup-ul, tipul de piață în care activează startup-ul și starea startup-ului. Starea unui startup poate fi lansat, beta privat sau beta public, stadiul de proiect, starea de a fi achiziționat de către altă companie sau starea de închis.

Ipotezele de lucru stabilite în introducerea acestei lucrări sunt în număr de trei. Prima ipoteză este presupunerea faptului că în România există un cadru legislativ și fiscal instabil, dar unele startup-uri câștigă stabilindu-și obiectul de activitate într-un anume domeniu. A două ipoteză pornește de la premisa că de regulă, tinerii caută zone mai puțin aglomerate din business în care au mai mult câștig de cauză, iar specialiștii într-un anume domeniu sunt mai căutați decât specialiștii din alte domenii. Iar a treia ipoteză de lucru este că în principiu, în domeniile în care politicile economice și fiscale sunt mai bine gândite și mai permisive, coeficientul de reușită al afacerii este mai mare.

Având aceste ipoteze de lucru, se poate face o alegere în ceea ce privește aceste elemente de impact ale unui startup. Astfel că pentru această analiză cele mai importante elemente de impact sunt numărul de fondatori ai unui startup, locația afacerii, starea unui startup și numărul de angajați. Toate aceste elemente sunt concrete, măsurabile și pot fi supuse unei analize calitative și critice.

Conform site-ului RomanianStartups, avem următoarele statistici prezentate în Figurile 1, 2, 3, 4

Figura 1. O imagine de ansamblu asupra mediului de afaceri ce s-a înscris pe website-ul RomanianStartups

Figura 2. O statistică despre statutul actual al startup-urilor înscrise pe RomanianStartups

Figura 3. Date statistice despre locația unde s-au lansat prima dată startup-urile înscrise pe RomanianStartups

Figura 4. Statistică despre numărul de angajați pe care îi are un startup înscris pe RomanianStartups, în medie

2. Mediul de startup din România

Mircea Goia este un român stabilit în Statele Unite ale Americii din anul 2005 care a rămas apropiat de mediul de antreprenorit și startup din România. El este cel care a pus bazele agregatorului de startup-uri românești RomanianStartups. În anul 2007, când publicația internațională de tehnologie și Internet ReadWrite a fost de acord să publice un articol despre scena de tech startups din România, acesta a avut sarcina dificilă de a aduna într-un singur articol toate startup-urile românești care activau în domeniul tehnologie/Internet. Într-un alt articol pentru revista Forbes [14](Forbes.ro, Goia, M.), Mircea Goia povestește despre dificultățile și descoperirile pe care le-a făcut la acea vreme.

În anul 2007, momentul scrierii articolului și cercetării lui Mircea Goia, scena de startup românescă era destul de goală, existând doar câțiva jucători. Cel mai popular jucător era Neogen oferind servicii de “social network”, pagină de start, servicii matrimoniale, jocuri, știri, website-uri personale, anunțuri, locuri de muncă, video-sharing, auto, imobiliare și chiar un motor de căutare. La acea vreme, Neogen a căutat extinderea în piețe precum Bulgaria, Republica Moldova și Serbia. Mai mult, obținuse o investiție din partea unui fond de investiții american. Alți jucători erau Trilulilu (video sharing), Softpedia (download de software), MySport (conținut). Unele au supraviețuit trecerii timpului, altele au fost vândute. În domeniul tehnologiei nimic nu stă pe loc, totul evoluează mai rapid decât în alte domenii.

În anul 2014, anul publicării articolului în Forbes România, piața de startup-uri s-a schimbat complet. Serviciile oferite de Neogen au dispărut aproape în totalitate de pe piață, compania s-a transformat într-un investitor în servicii de comerț electronic în zona reducerilor (Zumzi), locuri de muncă (BestJobs) și jocuri (Doizece). În viitor, Neogen va mai investi și în alte firme care operează pe piețe de cel puțin un miliard de euro.

Cel mai cunoscut întreprinzător român este fără îndoială Radu Georgescu. Acesta a avut succese răsunătoare, devenind astfel întruchiparea unui “serial entrepreneur”, adică acel tip de întreprinzător ce înființează o firmă și o crește până la punctul când viabilitatea afacerii este demonstrată și există posibilitatea creșterii mai mari. Întreprinzătorului în serie nu îi place să lucreze într-o corporație, chiar dacă este a lui. Îi place să înceapă tot timpul proiecte noi, iar munca într-o corporație l-ar împiedica. De aceea, Radu Georgescu a refuzat oferta Microsoft de a lucra în cadrul Microsoft ca vicepreședinte, după ce antivirusul RAV a fost cumpărat de către compania lui Bill Gates. După ce a vândut RAV, Radu Georgescu s-a îndreptat către alte companii din zona IT, toate aflate sub umbrela grupului deținut de el, GECAD Group.

O mențiune importantă este că Radu Georgescu a absolvit o facultate tehnică, devenind inginer. Un alt exemplu de inginer care a înființat un startup de succes este Andrei Pitiș, fondatorul VectorWatch. Iar un al treilea exemplu de persoană cu studii de specialitate care a înființat o companie de succes în domeniul IT este Alexandru Lăpușan, co-fondatorul companiei Zitec. Alte exemple cunoscute în această zonă sunt: Vladimir Oane, Dragoș Ilinca, Dan Ciotu (fondatorii UberVU, 2008), Bobby Voicu, Cristi Badea și Elvis Apostol (fondatorii Mavenhut), Ioana Hasan, Radu Hasan și Mircea Căpățână (fondatorii SmartBill, 2007). Toți acești oameni reprezintă exemple de oameni specializați în domeniul tehnologiei și Internetului care au reușit să pună bazele unor companii de succes, sustenabile. O listă a startup-urilor de succes din zona de tehnologie și Internet poate fi găsită în partea a-III-a a articolului scris de către Mircea Goia pe Forbes România [15](Forbes.ro, Goia, M.), între care putem aminti de Gameleon, Appscend sau Creștem Idei. De asemenea, o listă mult mai cuprinzătoare a startup-urilor românești, dar și a evenimentelor cu tematică antreprenorială, dar și a stării startup-urilor din momentul de față poate fi găsită pe websiteul RomanianStartups.

Pentru domeniul tehnologiei și Internetului, a fi un antreprenor specializat, cu studii în domeniul în care va fi stabilit obiectul de activitate al startup-ului este un avantaj competitiv incontestabil, indicator al unei probabilități foarte mari de succes. Astfel că pentru a scala afacerea și a o duce la un nivel de succes și mai înalt e nevoie de specialiști.

În anul 2015, se estima că industria IT românească poate ajunge la un număr rotund de 10% din Produsul Intern Brut [17]("IT-Ul Poate Ajunge La O Pondere De 10% Din PIB | Ziarul Financiar"). La o cifră atât de mare, raportat la numărul angajaților de aproximativ 100 000 [18]("Industria IT&C: Cati Angajati Lucreaza Si Ce Salarii Au | Wall-Street"), a găsi specialiști pe o anumită tehnologie cerută de client sau produs devine o provocare. Cele mai mari centre (București, Cluj, Timișoara) caută în continuare specialiști pe diverse tehnologii din domeniul tehnologic și Internet. Publicații precum HotNews, Ziarul Financiar, Wall-Street publică articole despre cât de căutați sunt specialiștii în IT, ce companii angajează specialiști IT și cât de dificil le e angajaților în resurse umane să găsească specialiști conform cu cerințele și profilul căutat.

Aceste afirmații confirmă parțial ipoteza de lucru formulată apriori că specialiștii într-un anume domeniu (și anume domeniul tehnologiei și Internetului) sunt mai căutați decât alți specialiști (cum ar fi croitori, lăcătuși etc.).

Mediul de tech-startup din România se dezvoltă într-un ritm accelerat, cu ajutorul, dar mai ales fără ajutorul statului român. Singura măsură ajutătoare în domeniul IT pe care statul român a adoptat-o este scutirea de impozit a programatorilor angajați cu carte de muncă. Cu toate acestea, este o măsură adoptată de firme medii și mari, cu alte cuvinte de firme care sunt potente din punct de vedere financiar și își pot permite să plătească taxele aferente unui salariu la nivelul pieței. Prea puține firme ce se numesc sau se află în stadiul de startup au adoptat această măsură. Mircea Goia consideră că o mai mare implicare din partea investitorilor privați, dar și o mai bună educație a antreprenorilor aflați la început de drum, mediul de startup românesc ar cunoaște o mai bună dezvoltare și ar putea să se extindă mult mai rapid pe piața internațională fără ca aceste companii începătoare să fie nevoite să părăsească țara [16](Forbes.ro, Goia, M.). Un model pe care România ar putea să-l adopte este cel al Israelului sau chiar al unei țări mai apropiate din punct de vedere geografic, Estonia.

Site-ul de știri HotNews afirmă într-un articol că în România sunt înregistrate aproximativ 700 000 de firme. Majoritatea firmelor sunt mici și mijlocii, aproximativ 580 000. Companiile mari reprezintă mai puțin de 3% din totalul firmelor din România, însă au o cifră de afaceri cumulată mai mare decât Produsul Intern Brut (PIB) al României și angajează mai mult de o treime din populația cu drept activ de muncă. Un studiu publicat în același articol pe website-ul HotNews, condus de “Casa de Insolvență Transilvania” a revelat următoarele fapte despre mediul de business din România:

Companiile mici accesează procedura de insolvență în medie după 18 luni de când starea de insolvență este prezentă;

În timp ce indicatorii de bunăstare ai unelor firme sunt buni, situația companiilor care înregistrează pierderi este din ce în ce mai rea. An după an, diferența dintre cele două categorii de companii se mărește;

90% din companiile care au avut profit în 2012 au o rată a profitabilității redusă, între 0% și 25% și 56% dintre companii au o profitabilitate de sub 5%. Este remarcabil că rata profitabilității descrește anual.

Aceste statistici despre mediul de afaceri din România nu sunt deloc foarte încurajatoare pentru mediul de startup. Totuși, există întotdeauna persoane care să vadă o oportunitate în a trece peste obstacole. Mai mult, există oameni și website-uri al căror scop este să ajute viitorii antreprenori să își înceapă propriul startup și să vândă produsele sau serviciile oferite pe piață. În plus, există spații special create pentru antreprenori, așa numitele “hub-uri”. Aceste spații au drept scop lucrul în comun într-o echipă mică de antreprenori și să-i ajute să scadă costurile unui sediu social. În București, cele mai cunoscute hub-uri sunt Impact Hub și TechHub. De altfel, București este considerat printre cele mai bune “hub-uri” (în sensul de incubator) pentru startup-uri de către site-ul Virgin [19](Virgin, 2014).

România este lăudată în străinătate pentru capitalul intelectual oferit, costurile de trai mici, viteza superioară de internet (ceea ce este necesar tuturor startup-urilor din domeniul IT) și pentru “producția” de talente tehnice. Pe de altă parte, România nu este apreciată din pricina economiei dificile, trecutului zbuciumat și a dificultății de a livra un produs final reușit.

Economia României este în prezent susținută de consum, agricultură și companiile din domeniul IT. Toate aceste trei elemente asigură României o creștere economică estimată în anul 2016 la aproximativ 4%. În plus, în anul 2016 au intrat în vigoare câteva reforme fiscale controversate, cum ar fi tăierea cotei unice TVA (taxa pe valoare adăugată) de la 24% la 19%, majorarea salariului minim din luna mai 2016, creșteri salariale în domeniul public și crearea unui mediu cu inflație scăzută. Instabilitatea mediului economic și predictibilitatea sa scăzută se datorează în principal mediului politic din România, în speță lipsei unui acord concret de guvernare a țării pe o perioadă de patru ani, atât cât durează un ciclu electoral. În anul 2015, am constatat că la presiunea unei mișcări puternice de protest, puterea executivă în stat (Guvernul României) își poate da demisia, prin vocea Primului-Ministru. În anul 2016, an electoral pentru alegeri parlamentare, se prevede o nouă schimbare a Guvernului în România. Din acest motiv, legi cerute cu insistență întârzie să fie depuse, dezbătute public, aprobate, promulgate și publicate în Monitorul Oficial.

De exemplu, o lege care a fost cerută de către mediul de afaceri din domeniul tehnologiei pentru a stimula investițiile este lipsa impozitului pe venit de 16% la programatori, în anumite conditții. Abia în anul 2013, prin Hotărâri de Guvern (HG) s-au adus schimbări la prevederile Codului Fiscal și prin Ordonanță de Urgență a Guvernului(OUG). Astfel că prin HG nr. 10/2013, HG nr. 12/2009, HG nr. 34/2009 și OUG nr. 96/2012. Toate aceste documente prevăd împreună și pe scurt, că angajații operatorilor economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislația în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator, conform codurilor CAEN (Clasificarea Activităților din Economia Națională) în vigoare, precum și angajații persoanelor juridice române de drept public beneficiază de scutirea de impozit pe venit, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (4) lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, dacă îndeplinesc următoarele condiții cumulativ:

posturile pe care sunt angajați corespund listei cuprinzând ocupațiile menționate în Anexa 1 a legii și sunt: analist, programator, proiectant de sistem informatic, inginer/programator de sistem informatic, administrator de baze de date, inginer software, manager de proiect informatic;

postul face parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidențiat în organigrama angajatorului (de exemplu: centru de calcul, direcție, departament, oficiu, birou etc.);

au diplomă acordată după finalizarea unei forme de învățământ superior de lungă durată sau dețin o diplomă acordată după finalizarea ciclului I de studii universitare de licență, eliberată de către o instituție de învățământ superior acreditată;

angajatorul a realizat în anul fiscal precedent și a înregistrat distinct în balanțele analitice, ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator destinate comercializării pe bază de contract, un venit anual de cel puțin ecivalentul în lei a 10 000 de dolari SUA (Statele Unite ale Americii), calculat la cursul de schimb mediu lunar comunicat de Banca Națională a României), pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit

Din anul 2016, a treia condiție, cea a deținerii unei diplome acordată de către o instituție de învățământ superior având una din specializările acreditate și agreate în Anexa legii a fost abrogat.

Scutirea de impozitul pe venit prevăzută în lege, se aplică lunar numai pentru veniturile de natură salarială obținute în baza unui contract individual de muncă, indiferent de momentul angajării persoanei care beneficiază de scutire, și fără a fi condiționată de contribuția acestei la realizarea plafonului minim de venit.

În anul 2016, există o propunere legislativă din partea Ministrului Comunicațiilor, Marius Bostan, de a stimula și mai mult competiția dintre firmele din domeniul tehnologic. Acestă propunere vizează startup-urile și înseamnă beneficierea de scutirea de impozitul pe venit de 16%. În prezent, startup-urile din domeniul IT nu beneficiază de scutirea de impozit pe venit, deoarece trebuie ca firma, timp de doi ani de zile, să dovedească existența produsului software. Timp de doi ani, o firmă poate trece de statutul de startup, iar taxele pe care le plătește statului român să fie mari, astfel că firma poate să aibă pierderi.

Această măsură vine în sprijinul industriei software românești care s-a dovedit a fi una performantă. Cifra de afaceri însumată a acestui sector a fost de aproximativ patru miliarde de euro în 2015. Cu o pondere care s-a dublat în PIB în ultimii cinci ani, sectorul IT a dovedit eficiența facilităților fiscale, conform specialiștilor economici.

De asemenea, în anul 2015 a fost publicată “legea business angels” [20]("De Azi, Cei Care Investesc In IMM-Uri Pot Beneficia De Facilitati Fiscale. Legea Business Angels A Intrat In Vigoare"), iar în 2016 a fost publicată “legea incubatoarelor de afaceri”.

Prima lege oferă facilități fiscale acelora care vor să investească în firme mici și microîntreprinderi. Condițiile pentru investitori sunt să fie persoane din afara societății, dobândind prin investiție calitatea de asociat, să investească o sumă cuprinsă între 3000 euro și 200 000 euro, investiția să fie făcută strict în vederea îndeplinirii obiectului principal de activitate al societății și planului de afaceri, să nu aibă fapte înscrise în cazierul fiscal, să nu dețină în urma investiției mai mult de 49% din capitalul social al societății în cauză și să nu fie incapabil ori să nu fi fost condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului. În cazul societăților, condițiile sunt să fie constituite sub forma unor societăți cu răspundere limitată (SRL), să fie întreprindere autonome și să nu se afle în incapacitate de plată, stare de insolvență sau în faliment. În urma îndeplinirii acestor condiții minimale, investitorii vor fi scutiți de impozitul pe veniturile sub formă de dividende pentru o perioadă de trei ani de la momentul dobândirii părților sociale.

Legea incubatoarelor de afaceri prevede că fondatorii incubatoarelor de afaceri vor avea dreptul la o serie de facilități fiscale, ce vor fi acordate în baza unor scheme de ajutor de stat. Printre facilități se numără scutirea de la plata impozitului pe teren, corespunzător terenului aferent incubatorului de afaceri, cu aprobarea autorităților locale sau scutirea de la plata impozitului pe clădiri, corespunzător clădirilor care fac parte din incubatorul de afaceri, cu aprobarea autorităților locale. Tipurile de incubatoare ce vor putea fi înființate sunt incubator de afaceri cu portofoliu mixt, incubator de afaceri tehnologic, incubator academic de afaceri, agroincubator, incubator de afaceri social, incubator specific unui sectpr, incubator virtual, incubator pentru activități nonagricole în mediul rural.

Aceste două inițiative legislative vin și în sprijinul startup-urilor din domeniul tehnologic, stimulând creșterea sectorului, a competitivității firmelor existente și a notorietății României în regiune. De altfel, România este singura țară din regiunea Europa Centrală și de Est care nu percepe impozit pe venit angajaților din domeniul IT. În Figura 1 se pot observa comparativ cifrele din alte țări.

Figura 1. Impozitul pe venitul angajatului din domeniul IT în Europa Centrală și de Est, sursa

O altă măsură fiscală și legislativă ce vine în ajutorul startup-urilor cu obiectul de activitate în orice domeniu este forma de constituire a firmei ca societate cu răspundere limitată debutantă. Există păreri pro și contra acestei forme juridice. Unul dintre avantaje este că la început antreprenorul este scutit de taxele de constituire, însă după trei ani SRL-D va deveni SRL și antreprenorul va fi obligat să plătească toate taxele de constituire, plus alte taxe necesare modificării actelor normative, ceea ce înseamnă o sumă mult mai mare decât dacă firma ar fi fost înființată de la început ca SRL.

Toate aceste inițiative legislative și fiscale au avut drept scop stimularea sectorului IT economic și sunt dovada că firmele pot avea de câștigat dacă își stabilesc obiectul de activitate în acest domeniu. Astfel, putem trage concluzia că și prima ipoteză de lucru formulată în debutul acestei lucrări se confirmă.

3. Factori care contribuie la succesul unui startup

Bill Gross [7](YouTube. 2016) este unul din cei mai de succes antreprenori ai acestui secol, care a cercetat care sunt cei mai importanți factori de succes ai unei companii și ai unui proiect. El a analizat cum afectează succesul unei afaceri cinci factori uitându-se la 125 de companii din propriul protofoliu de la IdeaLab (incubator de afaceri) și 125 de companii din afara portofoliului său, pentru a fi cât mai imparțial posibil.

Conform lui Bill Gross [8](e27. (2016), fondator al incubatorului de afaceri IdeaLab ce a lansat în ultimii 20 de ani peste 100 de companii, cum ar fi Tickets.com, sunt multe motive din pricina cărora startup-urile eșuează și un singur motiv datorită căruia au succes. Acest factor este denumit în discursul pe care l-a ținut în cadrul conferinței TED de la Vancouver, timp. Acest factor se referă la lansarea produsului sau serviciului la timp pentru a rezolva nevoia existentă în piață. Cel mai concludent exemplu pentru acest factor este compania Airbnb.

Airbnb este o companie a cărui website permite oamenilor să-și închirieze propria casă sau chiar o singură cameră către turiști. Ea a fost lansată în anul 2008, an ce a coincis cu criza economică din Statele Unite ale Americii. Începând cu anul 2008 și în anii următori, mulți oameni și-au pierdut slujbele, iar creditele pe care le aveau îi forțau să aibă mereu bani pentru a-și plăti datoriile. Airbnb le-a oferit chiar acest lucru: să câștige bani simplu, rapid și ușor închiriind o cameră din casa proprie.

Bill Gross a analizat cinci factori de bază pentru succesul unui startup: ideea afacerii, echipa și execuția ideii, modelul de business, finanțarea și timpul.

Ordinea care determină succesul unui startup este surprinzătoare: timpul, echipa și execuția ideii, idea startup-ului, modelul de business și în ultimul rând finanțarea. Deși poate părea contraintuitiv, finanțarea nu este atât de importantă, așa cum este considerată de investitori (venture capitalists), iar explicația lui Bill Gross este că poți avea succes și poți crea o companie de succes chiar dacă nu ai toți banii necesari.

Modelul de business ocupă al patrulea loc, deoarece multe startup-uri de succes au început fără să aibă un model clar de business, sau să aibă măcar un model. Cele mai bune exemple sunt companiile Facebook și Twitter, care au început business-ul fără să aibă un model sau vreun plan de a avea profit. Cele mai bune companii vor adăuga modelul de business imediat după ce și-au găsit nișa pe care vor vinde și care se dovedește a fi cea mai profitabilă. Idea afacerii este un lucru abstract și este supus schimbării în orice moment. Mike Tyson spunea că toată lumea are un plan până când este lovită în față. Iar Bill Gross pune accentul pe prima versiune a produsului sau serviciului care va fi lansat, așa numitul MVP (Minimum Viable Product). MVP are drept scop obținerea de feedback din partea utilizatorilor și îmbunătățirea produsului funcție de nevoile acestora. Al doilea scop al MVP-ului este, așa cum spunea Mike Tyson, ca antreprenorul să primească mai repede lovitura și să se redreseze cât mai curând. Planul pe care l-a construit în timp poate fi bun, însă cu siguranță se va schimba.

Figura 1. Companii de succes și companii care eșuat conform studiului lui Bill Gross, sursa TedTalk [7]

Un factor foarte important în reușita unei afaceri este echipa. O echipă de succes trebuie să se completeze reciproc în termeni de personalități și de abilități. Astfel, vor fi în stare să privească o situație din mai multe perspective și vor găsi mai multe soluții pe care să le aplice.

Uneori, se poate întâmpla ca o idee poate fi genială și să rezolve o problemă actuală spinoasă, dar piața să nu fie pregătită să o primească. Alteori, nu e timpul încă să fie lansat un nou business din varii motive. Iar uneori un startup este lansat și rezolvă o nevoie primară urgentă, cum a fost cazul lui Airbnb, ce a rezolvat problema tuturor celor care aveau nevoie de bani lichizi imediat, în condițiile în care au fost concediați de la locul de muncă. Un alt startup similar, de serviciu la cerere, este Uber, o companie care lasă libertatea șoferilor să-și folosească propriile mașini în cadrul serviciilor de taximetrie.

Figura 1 prezintă în partea de sus câteva companii care au avut succes și scorurile pe care le-au înregistrat pentru fiecare din cei 5 factori, iar în partea de jos câteva companii care au eșuat, deși aveau un potențial enorm.

Factorul TIMP contează într-o proporție covârșitor de mare: 42%. La distanță mică, ponderea imediat următoare este cea a echipei, 32%. Finanțarea unei idei, unui startup contează în succesul unui startup în proporție de 14%, un număr infim în comparație cu rezolvarea unei nevoi la timp. Figura 2 arată care este proporția fiecăruia dintre cei factori în contextul succesului unui startup.

Figura 2. Clasamentul celor cinci factori care determină succesul unui startup și ponderea pe care o are exprimată în procente, sursa TedTalk[7]

Website-ul de business Forbes [9](Forbes.com, (2016)) redefinește ideile propuse de Bill Gross și le detaliază într-o formă mai apropiată de viziunea unor investitori. Potrivit Forbes, cel mai întâlnit motiv pentru care startup-urile eșuează este lipsa unei viziuni bine definite pe termen mediu și lung. Al doilea motiv este viteza, adică abilitatea oamenilor de a fi eficienți cu timpul pe care îl au și cum pot crea un produs viabil într-un minimum de timp pentru a colecta feedback și a-l face dorit de clienți, conform nevoilor lor. Autorul articolului susține că un antreprenor ar trebui să comită cât mai multe greșeli cât mai devreme pentru a învăța rapid din ele și pentru a le evita pe viitor. Un al treilea motiv pentru care startup-urile nu au succes este că nu reușesc să își administreze corect și eficient resursele financiare.

Așa cum sunt prezentate pe site, următoarele motive care împiedică un startup să aibă succesul imaginat sunt:

absența abilităților de comunicare ale echipei și ale fondatorilor: această abilitate este esențială pentru ca produsul sau serviciul să capete vizibilitate în rândul investitorilor și clienților, pentru a o face cunoscută și a obține din ce în ce mai mult feddback pentru a testa dacă produsul/serviciul este într-adevăr ceea ce își doresc consumatorii sau nu.

disciplina de a îndeplini un set de obiective setate de ei înșiși: în orice moment, un antreprenor lucrează cu obiective, iar abilitatea de a le îndeplini îl poate propulsa către noi obiective, mai mari și mai îndrăznețe ce au ca scop creșterea exponențială a afacerii.

determinarea de a nu se lăsa învins de refuzuri: în lumea antreprenorială este important pentru un antreprenor să nu se lase învins de primul refuz pe care îl întâlnește. Există numeroase exemple de oameni care au reușit după foarte multe răspunsuri de NU auzite, deoarece au crezut în ideea lor de business foarte mult.

abilitatea de a se adapta la schimbări: de multe ori, ideea originală nu va fi aceiași cu cea care va fi lansată finalmente pe piață, din simplul motiv că viitorii clienți își vor dori altceva de la produs, fără a schimba ideea de bază. De aceea, este foarte important pentru un antreprenor să fie flexibil și să accepte laude și critici constructive.

abilități de strângere de fonduri necesare perfecționării produsului sau serviciului și de a genera profit: așa cum am menționat anterior, la un moment dat resursele financiare incipiente se vor termina. Aici intervine carisma antreprenorului și abilitatea sa de vânzător pentru a strânge cât mai multe fonduri cu scopul de a continua dezvoltarea și susținerea ideii de afaceri pe care o are.

inabilitatea de a își asuma riscuri sau măcar riscuri calculate: este de la sine înțeles că pentru a fi antreprenor trebuie să fie asumate niște riscuri. Unele vor fi mai mari, altele mai mici, însă tot riscuri vor fi. Important e să existe abilitatea de a discerne între acele riscuri mari, cu probabilitate mică de îndeplinire și acele riscuri care au mai multe șanse de a se întâmpla în favoarea antreprenorului.

maestru al gestionării timpului pentru a atinge orice obiectiv propus pentru a ajunge la produsul final sau execuția finală: în ziua de astăzi, în epoca internetului când lucrurile se întâmplă cu o viteză uluitoare, abilitatea de gestionare a timpului este mai importantă ca oricând. Astfel că pentru a îndeplini toate obiectivele de business este necesar să existe abilitatea de a spune NU acelor distractori care nu fac decât să pierdem timp prețios în mod nefolositor.

Un articol publicat de Harvard Business Review [10]("4 Factors That Predict Startup Success, And One That Doesn’t") recent vorbește despre patru factori care prezic succesul unui startup și un factor care nu prezice succesul. Datele au fost obținute de către firma de investiții First Round Capital și este vorba de 300 de companii și 600 de fondatori.

Primul factor care prezice succesul unui startup este prezența a cel puțin o fondatoare, a unei femei. Acest lucru este surprinzător, deoarece în mod tradițional startup-urile au drept fondatori mai mulți bărbați decât femei. Un articol publicat de Forbes [11]("Companies Do Better With Women Leaders (But Women Need More Confidence To Lead), Study Says", Forbes.com) susține că acele companii care permit femeilor să ajungă în poziții de conducere cheie vor avea un success mai răsunător decât acelea care vor rămâne doar cu bărbați în conducerea de top.

Al doilea factor este acela că startup-urile fondate de femei le-au surclasat în termeni de performanță pe cele fondate de bărbați. În lume, sunt de două ori mai multe companii fondate de bărbați decât de femei. La acest nivel, companiile fondate de femei le-au surclasat pe cele fondate de bărbați cu 63%. Al treilea factor este că echipele mai tinere sunt mai performante și mai de succes decât cele mai în vârstă. În medie, vârsta antreprenorială este de 40 de ani, iar din ce în ce mai mulți tineri sunt atrași de a deveni antreprenori. Facebook, Google și Apple sunt excepții care aveau la momentul fondării lor 23 de ani aproximativ. Însă studiul a descoperit că succesul favorizează tineretul. Al patrulea factor predictor al succesului este experiența de lucru într-o companie mare. Această experiență oferă antreprenorului posibilitatea de a avea acces la diverse proceduri, procese și instrumente de business care îi pot fi de folos în noua sa carieră, cea antreprenorială.

Factorul care nu indică neapărat succes este acela a prezenței startup-ului în Silicon Valey. Cel mai bun exemplu este startup-ul ce a ajuns o companie în valoare de milioane de dolari, WhatsApp. Aplicația mobilă WhatsApp permite un serviciu de mesagerie instant via Internet.

Conform statisticilor publicate pe site-ul RomanianStartups, cele mai multe startup-uri listate pe acesta sunt localizate în România (un număr de 241), iar numai 80 sunt localizate în afara granițelor (cele mai multe în Statele Unite ale Americii și Regatul Unit). Această statistică indică faptul că un startup de succes poate fi constituit și în România, iar apoi ideea poate fi scalată.

4. Managementul unui startup

Antreprenorii sunt persoane cu funcție de manager care în general își asumă mai multe riscuri decât persoanele care au o funcție de manager într-o companie. Aceștia sunt nevoiți să ia decizii mai rapide, mai eficient, deoarece timpul favorizează pe cei care sunt mai rapizi și profită de oportunitățile care se ivesc. De asemenea, cei care conduc un startup trebuie să aibă o viziune mult mai clară decât cei care conduc companii bine stabilite pe piață și capacitatea de a transmite mult mai bine către echipă misiunea și valorile startup-ului.

Daniela Necefor, managing partner la Total Business Solutions, afirmă pentru startups.ro [12]("Cum Sa Conduci Un Start-Up | Startups.Ro – Primul Portal Al Antreprenorilor Din Romania!") că a fi managerul unui startup este o activitate delicată. Motivul pentru care Daniela Necefor consideră acest lucru este că un antreprenor trebuie să se împartă în două direcții. Prima să se concentreze ca firma pe care o deține la început de drum să reușească în mediul de afaceri existent și a doua direcție este să angajeze oameni suficient de bine pregătiți astfel încât startup-ul să ajungă o companie cu stabilitate și greutate pe piață. De asemenea, un manager de startup trebuie să aibă o calitate importantă: carisma. Această calitate este importantă, deoarece ajută la crearea de relații cu persoane importante, oferă încredere de sine superioară și putere de convingere asupra celorlalți.

Pentru a gestiona activitatea, orice manager trebuie să fie o persoană organizată, să poată împărți o activitate mare în subactivități cu durată mai mică în timp, să știe să prioritizeze foarte bine activitățile făcând distincția între urgent și important. Mădălina Bălan, Managing Partner la Hart Human Resources Consulting, spune că în cazul unui startup e nvoie de viziune clară și de apacitatea de a transmite această viziune echipei. De asemenea, un startup are nevoie de persoane care să poată motiva și energiza echipele și să insufle seriozitate, profesionalism și încredere. În privința organizării echipei, un manager trebuie să cunoască felul în care poate gestiona angajații.

Un antreprenor poate încerca mai multe stiluri de conducere, cu condiția ca acesta să aibă suficientă încredere în forțele proprii. Ca tip de management, dacă vorbim despre un startup românesc, un stil relaxat va funcționa fără probleme. Însă situația se schimbă în cazul startup-ului românesc condus de un expat. Acesta va exercita un alt stil, specific culturii din care provine, ceea ce poate fi mult mai strict decât un manager român. Diferența dintre un antreprenor și un manager este că antreprenorul și-au asumat mai multe riscuri și și-au permis să greșească mai repede și mai des decât alții. Astfel că managementul unui startup trebuie să fie plin de curaj. Un antreprenor a învățat că dacă nimeni nu a reușit să crească o companie spectaculos de mult, acest lucru spune multe despre competențele celor care nu au reușit încă și nimic despre el însuși sau compania sa.

–- cum se manageriază un startup dpdv hr, pr, vanzari, produs –-

4.1 Modele de business. Business model canvas

În orice afacere, indiferent de vechimea ei, este necesar un plan de afaceri în care sunt specificate obiective de business. Acestea sunt foarte importante, deoarece un potențial investitor se va uita la obiective (sau unde își dorește antreprenorul ca afacerea sa să evolueze) și la cifre concrete, în speță la planificarea financiară a firmei.

Încorporat în planul de afaceri se va găsi modelul de business al firmei, al afacerii dezvoltate. Modelul de business este un descriptor al modului în care firma (sau organizația) crează și livrează servicii sau produse și aduce un plus de valoare în piață. Construcția unui model de business este parte din strategia de business pe care o adoptă liderii respectivei afaceri. De asemenea, un model de business poate fi considerat o reprezentare abstractă a organizației.

Un exemplu de model de business este cel al companiei Microsoft, care a vândut produse software la un preț mărit, dar producția produselor în sine a costat foarte puțin, prin comparație. Astfel că putem afirma că un model de business este conceptul ce ajută compania să câștige bani [13]("Différence Entre Business Model Et Business Plan").

Site-ul my-business-plan.fr [13]("Différence Entre Business Model Et Business Plan") oferă câteva exemple concrete de modele de afaceri care se folosesc în mod curent:

Unul din cele mai folosite modele este cel al producerii de produse sau servicii. De-a lungul timpului, industrializarea a condus la creșterea producției raportat la persoană.

Al doilea model prezentat este cel al distribuției, la fel de vechi precum cel anterior, dar la fel de folosit și în prezent. Acest model constă în a vinde ceea ce este deja produs. Un exemplu autohton al acestui model este compania FanCurier.

Al treilea model prezentat este cel “low-cost” sau costul cel mai mic. Adesea este derivat din primul model, dar nu este o condiție necesară. Exemple de companii care adoptă acest model sunt: Ryanair, Ikea sau lanțurile de hotel ale Formula 1.

Al patrulea model este modelul dezintermedierii, care funcționează tot sub logica de reducere a costurilor din lanțul de producție sau distribuție. Internetul a permis o dezvoltare extraordinară a acestui tip de model de afacere. Exemple sunt companiile Amazon sau eMag.

Al cincilea model este modelul care funcționează pe baza unui comision sau reintermediere. Acest model procedează invers față de modelul anterior și anume reintroduce intermediari pentru producție, vânzare sau distribuție de produse sau servicii. Un procentaj din cifra de afaceri este recuperat sub formă de comision. Exemple de companii care adoptă acest model sunt: agențiile de asigurări, concesionarii auto, comparatoarele de preț de pe Internet sau site-urile de vânzări ultra-nișate.

Un alt model de afacere este cel care aduce profit datorită unui abonament ce permite accesul la produs sau serviciu. Un exemplu poate fi o companie din domeniul media, ce produce și distribuie reviste. Internetul a mutat acest model în zona online, astfel că site-urile percep o taxă lunară pentru a putea vedea conținut de calitate și exclusiv. Astfel de companii sunt cele care administrează site-urile Forbes sau TheEconomist.

În ultimul rând, modelul de afacere cel mai nou, introdus o dată cu epoca aplicațiilor mobile, este modelul freemium. Acest model permite accesul gratuit la unele funcționalități ale serviciului sau produsului, dar pentru a avea acces la toate funcționalitățile și capabilitățile produsului sau serviciului, trebuie plătit un preț.

Pentru a alege un model de business potrivit trebuie ca antreprenorul să-și clarifice oferta, nevoia și problematica la care răspunde produsul sau serviciul oferit. De asemenea, trebuie ca acesta să cunoască foarte bine segmentul de piață și clientela căreia se adresează. A fi conștient și a folosi avantajul competitiv este important pentru o diferențiere clară pe piață. Un model de business potrivit va ajuta antreprenorul să își pună în evidență rentabilitatea și ceea ce generează profiturile sale și de asemenea, îl va ajuta să comunice mai clar oferta pe care o prezintă atât clienților, cât și investitorilor.

Un model de business bine ales și bine înțeles de către fondatorul afacerii este un element cheie pentru orice antreprenor și îl va ajuta să transforme o idee într-o afacere și o companie de succes.

Pentru a avea o mai bună viziune de ansamblu asupra ideii sale de afacere sau a companiei, există o unealtă ajutătoare pentru antreprenor. O astfel de unealtă se numește Business Model Canvas, o “pictură” sau o vedere în ansamblu a afacerii.

Figura 3. Reprezentare a Business Model Canvas, așa cum a fost gândit de către fondatorul său Alexander Osterwalder

Elementele care compun un Business Model Canvas, așa cum sunt afișate în Figura 3, sunt:

Value Proposition, adică ceea ce face afacerea, ceea ce propune clienților;

Key Activities sau activitățile principale ale afacerii;

Key Resources sau resursele principale care vor fi necesare afacerii;

Key Partners sau partenerii principali ai afacerii;

Customer Relationships (relația cu clienții) sau felul în care se petrece interacțiunea cu clienții;

Distribution channels (canalele de distribuție) sau felul în care afacerea ajunge la clienții principali;

Customer segment (segmentele de piață) sau felul în care afacerea îi ajută pe cei vizați de către ofertă;

Revenue stream (flux de venituri) sau care va fi profitul (obiective);

Cost structure (structura de costuri) sau care sunt costurile afacerii.

https://steveblank.com/category/business-model-versus-business-plan/

https://hbr.org/2013/05/a-better-way-to-think-about-yo/

http://www.slideshare.net/esaife/business-model-canvas-101

http://businessmodelhub.com/

http://businessmodelalchemist.com/tools/

http://www.forbes.com/sites/tedgreenwald/2012/01/31/business-model-canvas-a-simple-tool-for-designing-innovative-business-models/#749beedc77c8

http://www.femei-in-afaceri.ro/ro/articol/antreprenorii_de_start_up_muncesc_la_fel_de_mult_ca_antreprenorii_cu_afaceri_mature

–- 4.2 concluzii despre analiza –

5. Studiu de caz

5.1 Platforma de joburi SmartDreamers

– analiza a startup-ului dpdv elemente de impact, ipoteze de lucru

5.2 Serviciul de subscriptie muzicala Zonga

– idem 5.1

5.3 Sartup-ul Easy-Order.ro

– idem 5.1

Bibliografie/Sitografie

Ghenea, Marius. Antreprenoriat. Bucureşti: Universul Juridic, 2011. Print.

Strauss, S. (2005). The small business bible. Hoboken, N.J.: John Wiley & Sons.

"Care Este Diferenta Dintre Un Startup Si Un Business Mic. ~ Educatie Financiara Pentru Succesul Tau Zilnic!". Iqfinanciar.com. N.p., 2016. Web. [Accesat 15 Feb. 2016]

(2016). Forbes Welcome. [online] Available at: http://www.forbes.com/sites/natalierobehmed/2013/12/16/what-is-a-startup/#5f6077904c63 [Accesat 15 Feb. 2016]

Investopedia. (2007). Startup Definition | Investopedia. [online] Available at: http://www.investopedia.com/terms/s/startup.asp?o=40186&l=dir&qsrc=999&qo=investopediaSiteSearch&layout=orig&adtest=5noninfinite [Accesat 15 Feb. 2016]

Wilhelm, A. (2016). What The Hell Is A Startup Anyway?. [online] TechCrunch. Available at: http://techcrunch.com/2014/12/30/what-the-hell-is-a-startup-anyway/ [Accesat 16 Feb. 2016]

YouTube. (2016). Bill Gross: The single biggest reason why startups succeed. [online] Available at: https://www.youtube.com/watch?v=bNpx7gpSqbY [Accesat 16 Feb. 2015]

e27. (2016). Idealab's Bill Gross reveals the single biggest reason why startups succeed. [online] Available at: https://e27.co/idealabs-bill-gross-reveals-the-single-biggest-reason-why-startups-succeed-20150604/ [Accesat 16 Feb. 2016]

Forbes.com. (2016). Forbes Welcome. [online] Available at: http://www.forbes.com/sites/tanyaprive/2013/03/29/top-11-reasons-startups-succeed/#67a9377d3b2d [Accesat 20 Feb. 2016]

"4 Factors That Predict Startup Success, And One That Doesn’T". Harvard Business Review. N.p., 2016. Web. [Accesat 5 Mai 2016]

"Companies Do Better With Women Leaders (But Women Need More Confidence To Lead), Study Says". Forbes.com. N.p., 2016. Web. [Accesat 7 Mai 2016]

"Cum Sa Conduci Un Start-Up | Startups.Ro – Primul Portal Al Antreprenorilor Din Romania!". Startups.ro. N.p., 2016. Web. [Accesat 10 mai 2016]

"Différence Entre Business Model Et Business Plan". My-business-plan.fr. N.p., 2013. Web. [Accesat 15 mai 2016]

Goia, Mircea. "Mediul De Tech Startups Românesc (Partea I) – 7 Ani De Evoluție – Forbes.Ro". Forbes.ro. N.p., 2014. Web. [Accesat 16 Mai 2016]

Goia, Mircea. "Mediul De Tech Startups Românesc (Partea A III-A) – Noii Veniți – Forbes.Ro". Forbes.ro. N.p., 2014. Web. [Accesat 16 Mai 2016]

Goia, Mircea. "Mediul De Tech Startups Românesc (Partea A V-A) – Investitorii – Forbes.Ro". Forbes.ro. N.p., 2014. Web. [Accesat 16 Mai 2016]

"IT-Ul Poate Ajunge La O Pondere De 10% Din PIB | Ziarul Financiar". Zf.ro. N.p., 2016. Web. [Accesat 17 Mai 2016]

"Industria IT&C: Cati Angajati Lucreaza Si Ce Salarii Au". Wall-Street. N.p., 2016. Web. [Accesat 17 Mai 2016]

Virgin. (2014). The world's best start-up hubs: Bucharest, Romania. [online] Available at: https://www.virgin.com/entrepreneur/the-worlds-best-start-up-hubs-bucharest-romania [Accessed 18 Mai 2016]

"De Azi, Cei Care Investesc In IMM-Uri Pot Beneficia De Facilitati Fiscale. Legea Business Angels A Intrat In Vigoare". Avocatnet.ro. N.p., 2016. Web. [Accesat 20 Mai 2016]

//Bibliografie/Sitografie provizorie – de citit

https://en.wikipedia.org/wiki/Business_Model_Canvas

http://nonlinearthinking.typepad.com/nonlinear_thinking/2008/07/the-business-model-canvas.html

http://blog.bizzdesign.com/business-models-do-the-right-thing

https://grasshopperherder.com/business-model-canvas-for-user-experience/

https://leanstack.com/why-lean-canvas/

https://strategyzer.com/canvas

http://www.huffingtonpost.com/janae-duane/the-ultimate-alternative-_b_9612710.html

https://www.google.de/search?espv=2&biw=1600&bih=775&q=business+model+canvas+pdf&revid=67667205&sa=X&ved=0ahUKEwiql7iagPzLAhVIuxQKHYNnA_kQ1QIIeigE

https://www.google.de/search?espv=2&biw=1600&bih=775&q=business+model+canvas+explained&revid=67667205&sa=X&ved=0ahUKEwiql7iagPzLAhVIuxQKHYNnA_kQ1QIIeygF

http://ctrl-d.ro/tips-and-tricks/un-model-de-business-pentru-startup-uri-business-model-canvas/

http://www.socialbusinessmodelcanvas.com/

https://steveblank.com/category/business-model-versus-business-plan/

https://hbr.org/2013/05/a-better-way-to-think-about-yo/

http://www.slideshare.net/esaife/business-model-canvas-101

http://businessmodelhub.com/

http://diytoolkit.org/tools/business-model-canvas/

http://businessmodelalchemist.com/tools/

http://www.forbes.com/sites/tedgreenwald/2012/01/31/business-model-canvas-a-simple-tool-for-designing-innovative-business-models/#3b285e0c77c8