Managementul Unei Colectivitati

Cuprins

Introducere……………………………………………………..pagina 2

Capitolul I – Managementul unei colectivități…………….…pagina 5

Managementul cunoasterii sociale la nivel local…..….pagina 6

Invatarea institutionala si guvernanta asociativa…….pagina 9

Capitolul II – Studiu de caz al municipiului Bârlad…………pagina 15

2.1. Analiza SWOT………………………………………….…pagina 24

2.2. Colectivitatea orasului…………………………………….pagina 36

Concluzii…………………………………………………………pagina 45

Bibliografie…………………………………………………..….pagina 50

Introducere

O întrebare-cheie pentru factorii de decizie la nivel regional și local constă în asigurarea condițiilor potrivite pentru generarea creșterii a mai multor forme de cunoaștere intensivă a activității economice în contextul unor sisteme de inovare dinamice sau regiuni de învățare. Exercițiile de prevedere regionale pot oferi un instrument util în a ajuta graficul strategiilor economice. Regiunile de succes trebuie să fie capabile să se angajeze în exerciții prospective regionale care să identifice și să cultive activele lor, se angajează procesele de colaborare pentru a planifica și implementa schimbarea și încurajează o stare de spirit regional care favorizează creșterea economică. Comunități și regiuni, cum ar fi companiile, trebuie să inoveze și să se adapteze pentru a rămâne competitivă. Ca rezultat, regiunile de succes trebuie să fie capabile să se angajeze în exerciții prospective regionale care să identifice și să cultive activele lor, se angajează procesele de colaborare pentru a planifica și implementa schimbarea și să încurajeze o stare de spirit regional care favorizează creșterea economică.

Oferim o privire de ansamblu asupra acestor aspecte prin revizuirea celor mai importante idei din literatura recentă asupra sistemelor de inovare, dinamism tehnologic și dezvoltarea economică locală. Suntem ceea ce privește procesele de previzionare regională la nivelul lor cel mai fundamental, procesele de învățare organizate social, care implică învățarea de către persoane fizice, de către firme și de instituții. Una dintre preocupările noastre centrale este de a arăta modul în care acțiunile indivizilor de a forma exerciții vizionare locale colective interacționează cu structuri instituționale mai mari pentru a produce rezultate locale spre deosebire de managementul unui proiect.

Mai rapidă, mai ieftină și mai bună a devenit mantra nu numai a organizațiilor cu scop lucrativ care doresc să crească cota de piață și profiturile, dar, de asemenea, non-profit și a organizațiilor neguvernamentale care doresc să crească numărul de clienți. Organizațiile sunt din ce în ce mai hotărâte să folosească proiecte pentru a îndeplini aceste obiective. Proiectele sunt direcționate cu un scop și un timp determinat și atunci când sunt gestionate bine, proiectele pot livra la timp și în limitele bugetului. Toate proiectele au caracteristici comune: fiecare proiect are un domeniu de aplicare, un buget și un program.

Proiectele, de asemenea, diferă. Înțelegerea modului de realizare în proiecte diferite, ceea ce înseamnă că diferența în managementul proiectului este esențială pentru gestionarea cu succes a acestuia. Proiecte mari, complexe au nevoie de instrumente de management de proiect, sisteme și procese, care sunt foarte diferite de un proiect mic și mai puțin complex. În cadrul acestui text, vom oferi un instrument de profilare a unui proiect în funcție de complexitatea proiectului și descrie diferitele abordări de management de proiect necesare pentru diferența profilurilor.

Managementul de proiect este complicat. În unele privințe, acest lucru este un lucru bun, deoarece cei care învață cum să gestioneze proiecte de lungă durată vor avea o carieră plină de satisfacții și va exista întotdeauna o cerere pentru serviciile lor. Managementul de proiect este complicat din cauza proiectelor ce constă din mai multe activități care sunt interdependente, iar acțiunile întreprinse într-o activitate au multe alte aspecte ale proiectului. Managementul de proiect este un proces complex, deoarece managerii de proiect trebuie să înțeleagă mai multe domenii de cunoștințe și să dezvolte o varietate de instrumente și tehnici pentru a gestiona cu succes un proiect. Această complexitate este dificilă în aflarea mai multor noțiuni despre managementul de proiect, deoarece, indiferent de activitatea studiată, trebuie să știm ceva despre celelalte activități de care este legat.

Managementul de proiect reprezintă aplicarea unor cunoștințe, abilități, instrumente și tehnici specifice activităților de proiect pentru a îndeplini cerințele proiectului.’ Această definiție simplă reprezintă un compromis care a rezultat din discuțiile intense din cadrul Project Management Institute/Institutul Managementului de Proiect ( PMI ), în timpul anilor 1980. Una dintre prioritățile institutului în acest timp a fost dezvoltarea de management de proiect ca o profesie. Deși dezbaterea continuă pe managementul de proiect precum o profesie cu un cod stabilit de conduită și alte criterii tradiționale de recunoaștere ca o profesie, dezvoltarea unui Ghid pentru Managementul de Proiect/ Project Management Body of Knowledge (PMBOK Guide) și certificările de management de proiect, care derivă din aceste eforturi au contribuit la promovarea înțelegerii și dezvoltarea domeniului managementului de proiect.

Discuția cu privire la ceea ce ar trebui să fie în definiția de management de proiect a inclus dezbateri despre scopul de management de proiect. Este scopul principal de a satisface așteptările clientului sau este scopul principal pentru a satisface specificațiile și cerințele scrise?

Această discuție în jurul îndeplinirii cerințelor de proiect nu au fost stabilite cu ușurință. În cazul în care se presupune că clientul de proiect este cel care definește cerințele proiectului, atunci poate managementul de proiect reprezintă aplicarea unor cunoștințe, abilități, instrumente și tehnici pentru a satisface cerințele clientului sau așteptările clienților. Definiția de management de proiect nu oferă o bună înțelegere a managementului de proiect, dar aceasta nu ne ajută să înțelegem succesul proiectului, trebuie să includă clientul.

Jack Meredith și Samuel Mantel au discutat managementul de proiect în ceea ce privește producerea de rezultate a proiectului în cele trei obiective de cost, program și caiet de sarcini. Managerii de proiect sunt apoi așteptați să se dezvolte și să execute un plan de proiect care îndeplinește parametrii de cost, program și caietul de sarcini. În conformitate cu acest punct de vedere, managementul de proiect reprezintă punerea în aplicare a tot ceea ce un manager de proiect nu realizează pentru a satisface acești parametri. Această abordare de definire a unor acțiuni de management de proiect se concentrează asupra rezultatelor proiectului în termenii cerințelor.

Meredith și Mantel au adăugat un al patrulea aspect al proiectului de management – așteptările clientului. O definiție centrată pe client și managementul de proiect reprezintă aplicarea de cunoștințe, abilități, instrumente și tehnici pentru a îndeplini sau depăși așteptările clientului.

Această definiție se concentrează pe livrarea unui produs sau serviciu pentru client care să răspundă așteptărilor acestuia, în locul specificațiilor proiectului, posibil pentru a satisface toate specificațiile proiectului și nu a satisface așteptările clientului sau nu reușesc să îndeplinească una sau mai multe specificații și încă îndeplinesc sau depășesc așteptările unui client.

Așteptările clienților cuprinde o componentă emoțională care include mult dorințele clienților care nu sunt captate cu ușurință într-un document de specificație. Deși strâns corelat cu specificațiile proiectului, așteptările clienților sunt conduse de nevoi diferite. Este posibil ca o echipă de proiect pentru a depăși orice în caietul de sarcini de proiect și se încheie cu un client nemulțumit.

Capitolul I

Managementul unei colectivități

Problema critică cu privire la managementul colectivității constă în condițiile care influențează traiectoria de creștere pentru o economie regională sau locală. Acestea pot fi modificate prin intervenție directă și, dacă da, prin ce mechanism? Dacă răspunsul este pozitiv, atunci factorii de decizie trebuie să abordeze problema dezvoltării, sprijinirii și susținerii sistemelor regionale și locale de inovare, care vor fi mai eficiente în concurență la nivel mondial de sisteme naționale mai mari, mai structurate. Comunități și regiuni, cum ar fi companiile, trebuie să inoveze și să se adapteze pentru a rămâne competitivă. Drept rezultat, regiunile de succes trebuie să poată să se angajeze în exerciții prospective regionale care să identifice și să cultive activele lor, se angajează procesele de colaborare pentru a planifica și implementa schimbarea și încurajează o stare de spirit regională care favorizează creșterea economică. Aceste circumstanțe fac loc noilor cerințe cu privire la rolul de exerciții de planificare strategică la nivel regional.

Condițiile care influențează traiectoria de creștere pentru o economie regională sau locală pot fi modificate prin intervenție directă și, dacă da, prin ce mecanism. Dacă răspunsul este pozitiv, atunci factorii de decizie trebuie să abordeze problema cum să se dezvolte, să sprijine și să susțină sistemele regionale și locale de inovare, care vor fi mai eficiente în concurență la nivel mondial de sisteme naționale mai mari, mai structurate. Comunități și regiuni, cum ar fi companiile, trebuie să inoveze și să se adapteze pentru a rămâne competitivă. Ca rezultat, regiunile de succes trebuie să fie capabili să se angajeze în exerciții prospective regionale care să identifice și să cultive activele lor, se angajează procesele de colaborare pentru a planifica și implementa schimbarea, și să încurajeze o stare de spirit regional care favorizează creșterea economică. Aceste circumstanțe loc noi cerințe cu privire la rolul de exerciții de planificare strategică la nivel regional.

Vedem dinamica de învățare ca fiind fundamentală la capacitatea economiilor regionale de a realiza și susține dinamismul bazat pe cunoașterea pe termen lung. Mai mult decât atât, avem în vedere procesele de previzionare regională la nivelul lor cel mai fundamental, procesele de învățare organizate social, care implică învățarea de către persoane fizice, de către firme și de instituții. Una dintre preocupările noastre centrale este de a arăta modul în care acțiunile indivizilor de a forma exerciții vizionare locale colective interacționează cu structuri instituționale mai mari pentru a produce rezultate locale.

Managementul cunoașterii sociale la nivel local

Pentru o analiză a managementului cunoașterii, ne adresăm prin analizarea a patru întrebări cheie. În primul rând, care este rolul proceselor – de ce învățarea socială locală s-ar putea numi ‘managementul local cunoașterii sociale’ – în economia bazată pe cunoașterea de astăzi? În al doilea rând, ce caracteristici de exerciții de învățare socială locală (ce fel de procese de previzionare regională constituie un prim exemplu) sunt mai importante în care să permită regiunilor să se mute pe noi traiectorii de dezvoltare?

  În al treilea rând, care sunt măsurile structurilor și instituțiilor de la mai multe niveluri de formă de guvernare și circumscriere în sfera de acțiune locală și posibilitățile pentru generarea proceselor de învățare socială eficientă, în curs de desfășurare? Acest lucru este important din două motive: primul, pentru că așteptările noastre în ceea ce privesc realizările de învățare și cunoașterea socială a proceselor locale de management ar trebui să fie informate de către înțelegerea noastră a influențelor instituționale cu privire la atitudinile, comportamentul și practicile actorilor economici locali; și al doilea, pentru că abilitatea noastră de a împrumuta sau de importa cu succes (cele mai bune practici), modele din altă parte poate fi într-adevăr limitate e important din două motive: primul, pentru că așteptările noastre în ceea ce privesc realizările de învățare și cunoașterea socială a proceselor locale de management ar trebui să fie informate de către înțelegerea noastră a influențelor instituționale cu privire la atitudinile, comportamentul și practicile actorilor economici locali; și al doilea, pentru că abilitatea noastră de a împrumuta sau de importa cu succes (cele mai bune practici), modele din altă parte poate fi într-adevăr limitate prin diferențe importante (dar neapreciate), în cadrul instituțional al mecanismelor de reglementare la niveluri mai ridicate de guvernare. În al patrulea rând, ce lecții putem trage de la exercițiile locale și regionale recente în procesele de gestionare a cunoștințelor sociale și de învățare care constituie previziune regională?

Exercițiile de prevedere la nivel regional poate juca în mod clar un rol în astfel de eforturi. Prevederea este definitî ca fiind participativă prin colectarea de informații în viitorul sistematic și medium-viziunea pe termen lung, un proces de consolidare care vizează deciziile de astăzi și mobilizatoare a acțiunilor comune. Prevederea este declarată ca mijloc de implicare a celor cinci elemente esențiale:

1 . Anticipare și proiecții pentru evoluții și nevoi sociale, economice și tehnologice pe termen lung structurat.

2 . Interactive și metode participative de dezbatere de explorare, analiză și studiu, care implică o gamă largă de părți interesate, sunt, de asemenea, o caracteristică de prevedere (spre deosebire de multe studii viitoare tradiționale care tind să fie apanajul experților).

3 . Aceste abordări interactive implică forjare de noi rețele sociale. Accentul este pus pe rolul de rețea ce variază în funcție de programele de prevedere. Acesta este adesea considerat a fi la fel, dacă nu mult mai important decât mai multe produse formale, cum ar fi rapoarte și liste de puncte de acțiune.

4 . Produsele formale ale prevederii merge dincolo de prezentarea scenariilor (oricât de stimulant acestea pot fi), iar dincolo de pregătirea de planuri. Ceea ce este important este elaborarea unei viziuni strategice de ghidare, pentru care nu poate exista un sentiment comun de angajament (realizate, în parte, prin intermediul proceselor de rețea).

5 . Această viziune comună nu este o utopie. Trebuie să existe o recunoaștere explicită și explicație față de implicațiile privind deciziile și acțiunile din ziua de azi.

Previziunea regională implică punerea în aplicare a acestui proces, la o scară spațială mai mică în cazul în care factorul de proximitate are o semnificație sporită. Una dintre rațiunile cele mai frecvent citate pentru previziune este de corectare a ‘erorilor de sistem’. Procesul de anticipare în sine se spune că pentru a îmbunătăți comunicarea dintre actori în cadrul unui sistem, oferind un mijloc de coordonare și generator de angajament la acțiune.

Criticile pentru succesul acțiunilor prospective regionale constă în abilitatea de a implica agenții cheie ai schimbării și surse de cunoaștere, care pot formula o viziune strategică pentru regiune și generează inteligența necesară pentru a consemna o nouă direcție pentru viitor.

Implicarea actorilor-cheie și recrutarea de lideri de colaborare și antreprenoriali la nivel local și regional este esențial pentru un rezultat pozitiv la aceste exerciții. Cu toate acestea, este de asemenea important să ne amintim că agenții individuali la scară locală funcționează în cadrul politicilor și instituțiilor naționale și regionale existente. Este imposibil de a aprecia pe deplin procesul de dezvoltare economic local sau regional în izolare de la interacțiunea care are loc în mod necesar între aceste niveluri multiple de guvernare. Prin urmare, o provocare cheie pentru cei care proiectează exercițiile regionale de previziune de tehnologie este de a aprecia modul în care sfera de acțiune locală de către persoane fizice și organizații este în formă de (adesea inconștiență) influență instituțională la niveluri mai ridicate de guvernare.

Participantul cheie la succesul acțiunilor prospective regionale este rolul fluxurilor de cunoaștere și învățare la nivel de sistem. Cunoașterea strategiilor și poziționarea altor actori vis – a – vis de un anumit subiect (de exemplu, printr-o anticipare) poate reduce incertitudinile, sporind astfel capacitatea de inovare a unui sistem. Potențialul de sistem de învățare pe termen lung a spus pentru a consolida capacitatea unui sistem pentru inovare, că poate fi facilitat prin participarea actorilor-cheie în procesul de previziune, care contribuie în același timp la înțelegerea lor de poziții față de alți actori, precum și punctele forte globale și punctele slabe ale sistemului de inovare regional sau local.

Gradul de înțelegere și încredere reciprocă este facilitată de procesele care consolidează interacțiunile dintre actori, astfel încât acestea să devină mai permanente, cum ar fi tehnologia de previziune .

Această nouă abordare a dezvoltării economice regionale se caracterizează atât prin ‘cum’ se face și ‘pe ce anume’ se concentrează. Experiența a demonstrat că metodele de succes de planificare regională sunt:

cererea și posibilitatea de condus;

promovarea de idei inovatoare în toate aspectele activității economice regionale ,

facilitarea construirii de relații;

procesul de desfășurare, iterativ și non-linear.

De asemenea, planificarea regională de succes este preocupată de caracteristicile locale unice, o zonă care sprijină dezvoltarea de clustere industriale regionale. acestea includ activitatea economică bazată pe cunoaștere (cum ar fi aptitudinile forței de muncă, cunoștințe de cercetare-dezvoltare, creativitate, infrastructura de telecomunicații avansate, calitate de loc și a capitalului financiar), instituțiile de colaborare și organizațiile (cum ar fi organizațiile de dezvoltare regională, rețele profesionale, consorții de cercetare și rețele de sprijin antreprenoriale), precum și mentalitatea regională (valori și atitudini).

Experiențele recente sugerează că este posibil pentru comunitățile locale să formuleze strategii pentru a modifica traiectoria lor economică și pentru a îmbunătăți perspectivele lor de dezvoltare economică. Ceea ce se cere este prezența unor locuri de ‘Comunitate Economică’ cu relații puternice, receptiv între economie și comunitatea care permite ambele firme și comunității un avantaj susținut.

Aici, domeniul de aplicare pentru agențiile individuale și politicile locale de a influența rezultatele locale și regionale par a fi considerabile, deoarece aceste relații sunt mediate de către persoane cheie și organizații care joacă un rol de lider în aducerea intereselor economice, sociale și civice în comunitate împreună să colaboreze. Cu toate acestea, sursa de conducere care poate varia în unele regiuni, este vorba de instituții politice sau asociații industriale. În altele, aceasta provine cu o cifră de inspirație într-un cadru sau ancorat într-o fermă universitate, care atrage sau se învârte în jurul persoanelor deschise la minte din alte firme. În cele din urmă, rolul lor este de a mobiliza aspectele din comunitate, cu un interes în modificarea traiectoriei sale de dezvoltare.

Strâns legat de acest factor este rolul jucat de un grad puternic de spirit civic în regiune. Această ‘cultură civică’ este importantă pentru a construi o viziune comună și obiectivă pentru regiune și în promovarea tipului de rețea și de interacțiune care contribuie la inovare. În unele regiuni, această tradiție este produsă de zeci de ani de dezvoltare istorică, o mare parte din ceea ce poate să fi fost neplanificat și necoordonat, dar a lucrat la crearea unui mediu propice pentru inovare. În altele, ea a apărut de la eforturi conștiente de lideri civici și de afaceri de a consemna o nouă strategie pentru localitate sau regiune. Această cultură civică contribuie la creșterea de capital social din regiune care formează piatra de temelie pe care crearea de rețele și interacțiunea firmei poate să apară în numele inovării.

Capitalul social se referă la diferite caracteristici ale organizării sociale a unei regiuni, cum ar fi prezența de norme și valori comune care să faciliteze coordonarea și cooperarea între persoane fizice, firme și sectoare pentru avantajul lor reciproc. Existența capitalului social depinde de capacitatea oamenilor de a se asocia cu celălalt și în măsura în care normele lor comune și valori le permit să alinieze interesele lor individuale cu interesele mari ale comunității. Rețelele care constituie capital social în acest sens cuprind o comunitate socială bogată și densă în care relațiile de afaceri ale economiei locale sunt încorporate. Capitalul social tinde să fie acumulat ca o consecință neintenționată a altor activități în care persoanele sunt angajate, prezența sau absența sa este legată de vitalitatea societății civile în această regiune. Prezența unor astfel de factori este critică pentru succesul tehnologic al exercițiilor de prevedere desfășurat la nivel local și regional.

Învățare instituțională și guvernanța asociativă

Perioada actuală de schimbări economice și sociale necesită o concepție largă de învățare la nivel social – una care se concentrează pe capacitatea instituțiilor de a susține creșterea și pentru a facilita procesul de ajustare din declinul activităților economice la extinderea celor ca răspuns la noi condiții competitive. Acest concept special de învățare este esențial pentru tipurile de schimbări organizatorice asociate cu economia emergentă, bazată pe cunoaștere. Din ce în ce mai mult, problema este de organizare în comun și cunoștințe de structură și inteligență în moduri sociale, mai degrabă decât să le acceseze numai pe bază individuală. În acest fel, capacitatea de învățare socială și creșterea de rețele este esențială pentru atingerea unei inteligențe de ordin colectiv al firmei individuale sau specific organizației, precum și o colectivitate de firme într-un spațiu geografic dat. Această formă de învățare în comun sau în rețea presupune că nici sectorul public, nici întreprinderile private individuale nu sunt sursa tuturor cunoștințelor; mai degrabă, procesul de inovare și adaptare instituțional este una interactiv, în cazul în care mijloacele pentru stabilirea unor relații sociale de susținere și de comunicare, perspective și cunoștințe în toate formele sale diferite sunt cruciale pentru rezultate. Scopul, apoi, este de a stabili sisteme eficiente de management al cunoașterii sociale la scară locală și regională.

Provocarea de a efectua o tranziție către o economie de învățare ridică întrebări importante cu privire la rolul adecvat pentru stat și ale politicii publice. De stat, în special la nivel regional sau sub-național, își păstrează forma pentru a juca în tranziția de la o economie de învățare la un rol pozitiv, dar este nevoie de o concepție diferită a statului decât cea furnizată în mod tradițional; pentru că nu este vorba numai de instituții private, care trebuie să învețe și să se adapteze la realitățile în schimbare ale unei economii mai inovatoare, dar, de cele publice. Acest tip de învățare interactivă necesită abilitatea de a monitoriza de sine și de a învăța din succesele și eșecurile din trecut: cu alte cuvinte, să învețe cum să învețe. Aceasta perspectivă sugerează un ordin mai mare de învățare de către instituții – unul bazat pe o capacitate de reflexivitate și capacitatea de a aplica o memorie instituțională și inteligență pentru a monitoriza propriul progres în adaptarea la schimbările în curs de desfășurare în mediul înconjurător. Aici, auto-monitorizarea (de ordin instituțional) a procesului de învățare în sine devine integral.

Deși baza geografică de proximitate este necesară pentru constituirea unei regiuni de învățare, nu este suficient. Învățarea depinde de prezența a doi factori – cheie: un anumit grad de inteligență a afacerilor, care servește la declanșarea cererii de noi cunoștințe și accesul la disponibilitatea acestor cunoștințe. Dar ceea ce este crucial pentru succesul acestui proces este o ‘celulă inteligentă’ pentru a declanșa procesul de învățare. În cele mai multe contexte europene, agențiile guvernamentale și de dezvoltare proprii regionale sunt legate și joacă un rol cheie în animarea sistemului regional de inovare pentru a stimula procesul de învățare. Astfel, guvernele regionale oferă stimulentul central pentru a suscita trecerea la o regiune de învățare la alta. Acest lucru necesită o voință din partea agențiilor guvernamentale de a recurge mai puțin la comandă și forme de control de ordin imperativ și să se bazeze mai mult pe construirea consensului și a incluziunii în procesul politic.

Conceptele de capital social și de încredere putea explica de ce anumite tipuri de activități economice tind să se grupeze în ciuda tendinței opuse față de dispersare adusă pe răspândirea globalizării. Specialiștii sugerează ca ar putea, de asemenea, explica de ce unele regiuni continuă să fie ‘lipicioase’ în atragerea unor concentrații puternice de firme în activități conexe. Procesul de globalizare transformă ceea ce au fost intrări localizate anterior în cadre ușor accesate de către multe firme de la o varietate de locații de pe glob. Firmele se confruntă cu această căutare într-un process de schimbare de intrări alternative pe care să se bazeze avantajul lor competitiv. Aceste intrări trebuie să aibă o valoare potențială ridicată și să fie dificile în imitare sau reproducere. Capitalul social reprezintă o astfel de intrare. Acesta are un caracter progresiv mai valoros ca procesul de globalizare continuu; acesta nu este la fel de disponibil în toate comunitățile; acesta nu poate fi cumpărat sau transferat și este dificil de imitat sau reprodus. Încrederea, ca o componentă de capital social, ajută la depășirea eșecurilor pieței sau a reduce nivelul costurilor de piață pentru firmele din rețelele dens legate, prin sprijinirea unor relații stabile și reciproce de schimb între ele. Partenerii implicați în aceste relații pot stabili o dorință de a face schimb de informații cu privire la ceva mai stabil și durabil decât o bază. Ambele părți ale relației pot beneficia de costuri mai mici și o calitate îmbunătățită în cunoștințele astfel atinse. Deoarece aceste relații cresc și se dezvoltă, o componentă mai mare în cunoștințele împărtășite și transmise devin tacite, mai degrabă decât explicite, cu o creștere concomitentă a nivelului de înțelegere dobândit prin schimb. În cele din urmă, relațiile pot fi extinse pentru a include alți parteneri ai firmelor respective, sporind și mai mult în măsura și valoarea rețelei.

Multe regiuni se bucură de activele de cunoștințe și a infrastructurii de cercetare care sunt necesare pentru dezvoltarea unei strategii de dezvoltare bazată pe inovație, dar acestea diferă în mod dramatic în capacitatea lor de a mobiliza aceste active în urmărirea unei astfel de strategii. În mod similar, experiența arată cum comunitățile locale pot formula strategii pentru a modifica traiectoria lor economică și de a îmbunătăți șansele lor de dezvoltare economică. Inițierea cu succes a acestui tip de proces depinde de capacitatea de a colabora dincolo de granițe, atât geografic și social. Impactul de o inițiativă recentă, pe îmbunătățirea calității de angajament civic a condus la concluzia că, chiar și în grupuri stabilite, concentrarea unui număr mare de firme nu este suficient pentru a transforma un anumit termen de localizare într-o regiune vibrantă și dinamică din punct de vedere economic. Aceasta necesită, de asemenea, prezența unei comunități puternice, relațiile receptive economice între economie și comunitatea care permite ambelor companii și comunitatea constituie un avantaj susținut.

Aceste relații sunt mediate de către persoane-cheie și organizații care aduc interesele economice, sociale și civice în comunitatea împreună pentru a colabora.

Conducerea pentru un exercițiu de planificare strategică trebuie să creeze o cumpărare largă de toate elementele relevante ale comunității regionale și locale. Prima provocare pe care conducerea unui astfel de exercițiu trebuie să îndeplinească este de a recruta o echipă eficientă pentru a gestiona procesul de planificare strategic în previziune și dezvoltarea economică.

După ce a făcut acest lucru, este esențial să se elaboreze un sentiment de modul al exercițiului de prevedere care poate contribui la dezvoltarea unei viziuni pentru viitorul economic al regiunii. Pentru întregul exercițiu pentru a rămâne credibil în ochii participanților săi, viziunea trebuie să fie percepută ca realizabilă, ceva care se bazează în realitatea actuală a economiei regionale sau locale și care ar putea să crească și să se dezvolte în mod logic din baza sa economică sau a cunoștințelor active. În cazul în care viziunea necesită o abatere gravă de la traiectoria actuală de dezvoltare, adică o pauză cu calea sa stabilită, atunci acesta trebuie să furnizeze un bilanț credibil în modul în care se poate realiza modificarea față de această traiectorie.

Cele mai multe exerciții de prevedere regională implementează utilizarea de ‘expertiză’, într-o formă sau alta, premisa fiind că experții au o mai bună înțelegere în evoluțiile tehnologice (și sociale) de viitor decât non-experții. O varietate de tehnici diferite au fost dezvoltate pentru a accesa această expertiză de specialitate, inclusiv utilizarea de panouri, chestionare și interviuri. Alte instrumente care pot fi implementate pentru a mobiliza expertiza locală și externă în sprijinul exercițiului de prevedere implică exerciții de notare și utilizarea de instrumente de decizie colective pentru a identifica elementele-cheie ale viziunii și pentru a facilita formularea unui punct de vedere comun cu privire la aspectele-cheie implicate.

Un număr de sarcini asociate cu desfășurarea de exerciții în instrumentele de previziune și planificare strategică în managementul unei colectivități includ următoarele:

Creșterea gradului de conștientizare a exercițiului de-a lungul timpului său de viață;

De definire a domeniului de exercitare în a vedea ceea ce este posibil și fezabil;

Localizarea participanților (experți și părți interesate);

Colectarea de informații de fond;

Identificarea de motive și perspective;

Deschidere la consultare;

Prezentarea evoluțiilor viitoare;

Gestionarea diversității de opinii și / sau opinii de integrare;

Definirea acțiunilor și priorități-cheie;

Diseminarea rezultatelor.

Cele mai multe exercitii de previziune sau de planificare strategică regională trece printr-o serie de etape. Faza inițială implică un proces de vizualizare în care participanții dezvolta o perspectivă comună asupra viitorului dorit de regiune sau comunitatea lor.

Pentru întregul exercițiu pentru a rămâne credibil în ochii participanților săi, viziunea trebuie să fie percepută ca realizabilă, ceva care se bazează în realitatea actuală a economiei regionale sau locale și care ar putea să crească și să se dezvolte în mod logic din baza sa economică sau cunoștințe active. Această etapă inițială trebuie să se bazeze într-o auto-evaluare critică a regiunii sau starea actuală a comunității.

Următoarea etapă critică presupune construirea unei echipe largi și incluzive a comunității participanților să realizeze exercițiul de vizionare. O capcană comună întâlnită în acest proces este tendința departamentului de dezvoltare economic a municipalității locale sau de comunitate pentru a preda exercițiul de pe la un grup de consultanți care produc apoi un raport convențional, care cel mai adesea nu se termină așezat pe un raft. Acest model a fost expus în unele exerciții recente din municipalități.

Pentru a evita această capcană, exercițiul de planificare strategică trebuie să dezvolte mecanismele de angajare a unei largi secțiuni a comunității participanților și de a asigura că participanții rămân angajați în procesul prin încheierea acestuia. Etapa ulterioară presupune un proces de încadrare a oportunităților și provocărilor cu care se confruntă comunitatea. Această etapă implică procesul de a dezvolta o înțelegere comună a statutului economic actual și perspectivele de viitor pentru regiune. Acesta trebuie să includă o evaluare realistă a provocărilor actuale cu care se confruntă comunitatea sau regiunea, activele și capacitățile pe care comunitățile trebuie să răspundă acestor provocări, precum și potențiale oportunități care stau deschise la aceasta. Exercițiul de încadrare trebuie să precizeze, de asemenea, unele probleme-cheie în situația economică actuală a regiunii, care necesită o atenție sau o acțiune. Mai eficient este exercițiu de încadrare în măsură să prezinte o imagine realistă a regiunii, care este credibilă pentru participanții la proces, cu atât mai probabil este de a stabili baza pentru crearea unui proces de achiziționare pentru eventualele recomandări sau în plan de acțiune.

Exercițiul de încadrare duce direct la următorul pas, care este încadrarea într-o serie de acțiuni concrete sau inițiative care decurg direct din exercitarea încadrărilor. Un plan de acțiune eficient ar trebui să includă, de asemenea, o foaie de parcurs pentru modul de a pune în aplicare inițiativele specificate. Procesul de dezvoltare a inițiativelor și a foii de parcurs de însoțire este un exercitiu important pentru a dezvolta simțul comun față de modul în care pot fi atinse. Pentru a crea acest proces de achiziționare pentru foaia de parcurs la nivel comunitar, inițiativele trebuie să răspundă la nevoile reale identificate de participanți comunitari, în special membri ai comunității de afaceri locale.

În cele din urmă, întregul proces trebuie să fie recunoscut ca unul iterativ. Nici un plan sau proces de parcurs este sculptat în piatră. Condițiile economice se schimbă și provocările și oportunitățile cu care se confruntă o comunitate sunt o țintă în continuă evoluție. Pentru a rămâne actuale și realiste, ambele elemente ale exercițiului de încadrare și inițiativele care cuprind planul de acțiune și a foii de parcurs trebuie să fie revizuită în mod periodic. Procesul de revizuire a exercițiului este, de asemenea, un dispozitiv eficient pentru reînnoirea participării comunității în procesul de planificare generală.

Capitolul II

Studiu de caz al municipiului Bârlad

Din punct de vedere istoric, interesul pentru originea orașului Bârlad în literatura trecută, dar și mai recentă, a izvorât mai ales din faptul că unele documente, despre a căror autenticitate discuțiile n-au încetat nici până astăzi, plasează existența lui cu mult înainte de întemeierea ‘Țării Moldovei’. Preocuparea pentru acest subiect a creat deja un anumit instrumentar metodologic, care a ajuns la rezultate profitabile, problemele urbogenezei Bârladului fiind sistematizate încă de acum aproape trei decenii, de istoricul ieșean Victor Spinei. Cu toate acestea, reluarea studiului privitor la emergența structurilor urbane în zona Bârladului nu ni s-a părut superfluă, deoarece recentele descoperiri arheologice de pe teritoriul actual al orașului și din proximitatea lui tind să pună într-o altă lumină contextual istoric al nașterii acestuia. În acest sens, putem spune că săpăturile de salvare și perieghezele efectuate, inclusiv de către noi în ultimii ani, soldate cu depistarea unor situri și materiale arheologice valoroase, constituie puncte de plecare pentru reluarea problematicii amintite și pentru reinterpretarea faptelor și fenomenelor istorice adiacente. Credem că acest demers este binevenit, deoarece numai în acest mod ne putem forma o imagine de ansamblu supra evoluției orașului Bârlad.

Evoluția așezărilor și comunităților umane de pe teritoriul Bârladului și din hinterlandul său începând cu secolul al VIII-lea și originea și evoluția orașului până la sfârșitul veacului al XVI-lea presupun nu doar interogarea izvoarelor scrise (documente de cancelarie, cronici, mărturii ale unor călători străini ș.a.), cum s-a procedat în general până acum, ci și coroborarea acestora cu datele arheologice, foarte rar întrebuințate în contribuțiile istoriografice anterioare. Doar o asemenea abordare poate conduce la creionarea unui tablou

istoric cât mai veridic. În egală măsură, originea orașului Bârlad nu poate fi studiată izolat de

emergența altor așezări urbane de la est de Carpați; prin urmare, pentru aînțelege mai bine condițiile istorice, factorii determinanți și specificul urbogenezei bârlădene, am acordat o atenție deosebită studiului comparativ și interdisciplinar; am putut surprinde astfel mai ușor similitudinile, diferențele, ritmurile proprii din evoluția comunităților umane și a structurilor citadine extracarpatice în intervalul avut în vedere.

Jaloanele temporale ale investigației noastre – secolele VIII-XVI – nu au fost stabilite în mod aleatoriu. Cum se cunoaște, secolul al VIII-lea are o triplă însemnătate în istoria spațiului carpato-dunărean: în plan etnic, reprezintă încheierea etnogenezei românești; în plan socio-istoric, marchează o etapă importantă a Evului Mediu de pe teritoriul nord-dunărean, pe planul culturii materiale și spirituale, se cristalizează cea mai veche cultură materială a noului popor, cultură cunoscută sub numele de ‘cultura Dridu’, denumită așa dupănumele localității unde s-a descoperit pentru prima dată o asemenea cultură materială.

Cât privește secolul al XVI-lea, mai precis finalul său, el marchează începutul unei noi perioade din evoluția istorică a Bârladului, deoarece Petru Șchiopul, domnul Moldovei (1574-1577, 1582-1591) declanșează procesul de desființare a ocoalelor orașelor din Moldova, când încetează, practic, un capitol din istoria medievală a Bârladului.

Din punct de vedere geografic, orașul Bârlad este situat în partea de est a României, în sectorul sudic al Podișului Moldovei, pe valea râului cu același nume. Mai exact, Bârladul se găsește la 460 14’ latitudine nordică și 270 42’ longitudine estică.

Reconstituirea coordonatelor evoluției comunităților umane de pe teritoriul de formare a orașului Bârlad presupune identificarea și interpretarea unor categorii cât mai diverse de izvoare. În clasificarea surselor, folosim sistemul deja clasic în literatura istoriografică, anume izvoare nescrise și scrise. Am considerat necesar să prezentăm aici doar pe cele mai reprezentative, urmând valorificarea și alte informații și descoperiri avute la dispoziție, cum ar fi cele care privesc resursele locale, toponimia, satele adiacente, căile de comunicație.

Arheologia orașului este inedită. Ca și în cazul orașelor medievale românești extracarpatice, procesul de tranziție de la așezarea sătească spre cristalizarea urbană se dovedește a fi extrem de dificil de sesiza, dacă avem în vedere numai știrile scrise, strecurate în documente emise de cancelariile celor două țări române de la est și sud de Carpați, sau relatările târzii și echivoce ale unor călători străini care au vizitat aceste teritorii în cursul sec. XV-XVIII; este și cazul orașului medieval Bârlad, foarte târziu și sumar prezentat în relatările unor documente de cancelarie sau ale călătorilor străini evocați mai sus. Din această cauză, procesul de tranziție de la caracterul rural al hinterlandului sătesc la cel urban medieval a rămas aproape total necunoscut până acum, deși eforturile istoricilor în această privință au avut mai mult rolul de a atrage atenția asupra acestei problem esențiale din istoria începuturilor urbane medievale românești. În mod concret, este extrem de dificil de sesizat cum s-au petrecut acele schimbări de structură demo-economică în primul rând, pentru fiecare oraș medieval est și sud

carpatic, pornind de la aceleași centre economice-zonale de convergență care, în final, vor da naștere structurilor urbane.

În ultima vreme, cum se cunoaște, un nou izvor a intrat în viziunea istoricilor, cu un potențial practic în măsură să răspundă întrebărilor expuse mai înainte: este vorba de arheologia medievală românească, având la ora actuală un trecut de câteva decenii de cercetare în problematica amintită, izvor care a trezit speranțe în ceea ce privește procesul de evoluție spre înfloriri urbane. Este cazul unor orașe ca Suceava și București unde, datorită cercetărilor arheologice mai îndelungate, s-a ajuns la unele concluzii care condiționează sau influențează mult apariția structurilor urbane propriu-zise prin intermediul factorului politico-administrativ (fortificație, punct vamal fortificat etc.).

În cazul Bârladului, cercetările arheologice au început târziu și sunt astăzi în curs de organizare și sistematizare, fără a exclude, însă, unele începuturi promițătoare în măsură să aducă contribuții importante în această privință.

Potrivit cercetărilor, sumare, de până acum, au fost puse în evidență așezări sătești făcând parte din hinterlandul Bârladului care demonstrează o viețuire continuă pe tot cursul mileniului I. d. Hr. Observația esențială care s-a desprins din aceste cercetări vizează, în special, perioada sec. VIII-XI, perioadă în care se constată o netă diferențiere între așezările din perioada sec. VIII și cele din perioada următoare. După cum rezultă până acum, este vorba de o creștereimportantă a acestor așezări, nu numai sub raport numeric, ci și sub raport economic, particularități care le diferențiază clar de cele anterioare.

Pe de altă parte, se constată acum apariția unor centre economice zonale de convergență umană în cadrul hinterlandului bârlădean, unele dintre ele, prin cel de la Prodana-Bârlad și, eventual, cel de pe cuprinsul actualului oraș medieval, încă insuficient cercetat, dar care prezintă dovezi clare ale existenței unui asemenea centru de convergență umană.

Pentru concretizarea celor afirmate, vom analiza, în continuare, mai întâi cadrul politic al secolelor VIII-XI și apoi așezările din secolele amintite, cu structurile susceptibile de a concura la constituirea și evoluția acelor centre de convergență din regiune.

Apariția orașelor medievale în spațiul extracarpatic reprezintă prin implicațiile de ordin economic, social și politic, una dintre problemele cele mai importante ale istoriei românești.

Părerilor mai vechi asupra apariției centrelor urbane din Evul Mediu, în care precumpănea exagerarea rolului elementelor colonizatoare alogene și a drumurilor comerciale, li s-au opus în istoriografia recentă noi teorii în explicarea acestui fenomen, prin acordarea importanței cuvenite stadiului de dezvoltare economică, socială și politică a comunităților locale în cadrul general de evoluție a societății.

Dacă în ceea ce privește existența unor centre urbane în Țara Românească și Moldova, există o unanimitate de opinii, că în momentul constituirii ca state medievale de sine stătătoare, beneficiau deja de o rețea de așezări cu character urban sau măcar aflate într-un stadiu avansat de urbanizare, din punctul de vedere al desfășurării procesului de geneză urbană, părerile diferă. În lumina noilor cercetări istorice din acest domeniu, s-au conturat câteva premise de o importanță covârșitoare fără de care nu s-ar fi putut declanșa urbooriginea: creșterea demografică și, în consecință, creșterea necesităților de asigurare a locuitorilor cu cele necesare traiului, prin o serie de activități cu character economic de realizare a produselor-marfă, printr-o activitate de schimb corespunzător.

Producerea de către meșteșugarul sătesc a unui excedent de mărfuri ce depășea necesitățile familiilor și chiar ale comunității locale și valorificarea lor prin intermediul unui schimb zonal, poziția geografică a unei așezări, existent unor drumuri comerciale sunt condiții care au putut stimula originea urbană.

Cercetările arheologice au reliefat, așa cum s-a arătat mai sus, o adevărată rețea de așezări sătești la cumpăna dintre mileniul I și II care gravitau în jurul unor centre de convergență regională.

În stadiul actual al cercetărilor, mai ales din punctul de vedere arheologic, putem să afirmăm că nucleul în care s-au cristalizat elementele procesului de urbanizare ale Bârladului îl reprezintă așezarea de la periferia actualului oraș, cea de la Prodana-Bârlad, așezare care a beneficiat și de o poziție naturală extrem de favorabilă, pe drumul care făcea legătura cu orașele de la Dunărea de Jos.

Cum s-a arătat mai înainte, acest proces s-a putut observa încă din secolele X-XI, când evoluția ascendentă a așezării rurale de la finalul evoluției culturii ‘Dridu’ indica, deja, unele caracteristici care depășeau nivelul unei așezări sătești propriu-zise: densitatea populației, unele elemente de tip urban, precum cele de cultură materială, circulația monetară etc. La toate acesta se pot adăuga influențele noilor autorități politice interesate în dezvoltarea activităților meșteșugărești și comerciale și în sprijinirea înființării unor centre urbane,

precum Orhei, Costești etc.

Cum au demonstrat rezultatele cercetărilor arheologice în nivelul III de la Prodana-Bârlad, corespunzând secolelor XIII-XIV, se constată o adevărată înflorire a așezării, toate descoperirile arheologice indicând prezența unor elemente diferite de cele strict sătești.

Odată cu întemeierea Țării Moldovei, la sfârșitul secolului al XIV-lea, are loc deplasarea așezării spre actuala vatră a orașului care oferea condiții prielnice mai bune de trai, în concordanță cu noile realități economice, sociale și politice.

Orașul s-a dezvoltat pornind de la malul drept al râului Bârlad, în apropierea actualei biserici Vovidenia, de unde călătorii veniți pe ‘Drumul cel Mare’ trebuiau să traverseze râul, fapt amintit de Ioachim Vuici: ‘la marginea târgului, curge un râu pe care trebuie să-l treci, dacă vrei să intri în oraș’. Un document din 1792 amintește Drumul cel Mare care intra în Bârlad prin podul Gospod (Domnesc). Drumul continua spre Biserica Domnească, de-a lungul său aflându-se locuințe, printre acestea aflându-se și cele pe care le-am identificat în zona Magazinului Paloda. Un document extrem de important care confirmă informațiile călătorilor străini, dar și rezultatele cercetărilor arheologice, este un act de vânzare a unei dughene de către Constantin Băcalu și soția sa Tofana, către preotul Ion Hrițcu, la 26 decembrie 1758, în care se specifică extrem de clar medianul central al orașului, fiind situată ‘pe ulița cea mare, ce vine de la podul gospod (domnesc, n.n.) și merge la deal spre bisearica gospod’. Probabil, acest pod construit de domnie, era legătura prin care se intra în oraș și era locul unde se percepea vama de către reprezentanții domniei. În apropierea bisericii era o zonă intens locuită, fapt surprins de cercetările arheologice de la cinematograful Victoria din 1958 și cele întreprinse de noi la Banca Comercială Română. Vatra veche a târgului era mărginită la nord de cimitir și la sud de terenul unde aveau loc execuțiile publice, punct numit Movila Spânzuraților.

Acestea sunt etapele parcurse până la originea orașului Bârlad, în lumina izvoarelor de care dispunem în prezent. Sperăm ca cercetările și descoperirile viitoare să lărgească și mai mult orizontul cunoașterii apariției orașului Bârlad.

Investițiile reprezintă suportul material al dezvoltării economice, ele stau la baza suplimentării, diversificării și creșterii calitative a tuturor factorilor de producție.

Investițiile pentru dezvoltare, ca totalitatea cheltuielilor făcute pentru construirea de noi obiective dezvoltarea sau modernizarea celor existente reprezintă o cheltuială certă pentru un viitor ce conține elemente de incertitudine (diminuarea cererii pentru produsele finite creșterea costurilor materiilor prime, apariția unor produse mai performante) de aceea în cadrul strategiilor și politicilor firmei, strategia investiționa1ă are un rol important pentru ca toate celelalte activități ale firmei depind de investiții, de politica de investiții adoptată.

Strategia investiționala ca o mulțime ordonată de informații cu caracter tehnic, economic sau de altă natură stabilește pe baza unor studii, analize și simu1ări, obiectivele principale ale firmei în domeniul investițional, actiunile ce urmează să se desfășoare pentru atingerea obiectivelor, modalitățile de atingere a acestora, sursele de finanțare și metodele de alocare a resurselor.

Strategia de dezvoltare a unei colectivități locale reprezintă determinarea scopurilor și a obiectivelor pe termen lung ale colectivităților adoptarea de politici locale și alocarea de resurse pentru atingerea acestora ținând cont de nevoile așteptările și dorințele cetățenilor și de comportamentele sistemului politic local.

Strategia investiționala are un puternic caracter novator deoarece prin investiții se asigură promovarea progresului tehnic și a rezultatelor cercetării știintifice, perfecționarea capitalului fix a tehnologiilor, metodelor de organizare a producției.

Elaborarea unei strategii investiționale presupune multă abilitate din partea celui care o elaborează deoarece orice investiție presupune riscuri. De aceea orice strategie cere multă gândire și analize minunțioase deoarece nu întotdeauna strategia de a obține cel mai mare profit este cea mai bună. Atenția trebuie orientată spre consumator, deoarece calitatea produsului este dată de dorința consumatorului.

Strategia investițională depinde cel puțin pentru firmele mari, de opțiunile politice. De aceea este foarte greu pentru o mare firmă sa elaboreze o mare strategie, să facă propuneri de acțiuni concrete pentru realizarea unor obiective daca nu există o strategie la nivel macroeconomic sau dacă aceasta nu este cunoscută de factorii de decizie la nivel sectorial, regional sau zonal. De altfel cel mai mare neajuns al unei politici economice îl reprezintă marginalizarea activității de investiție, lipsa de coordonare dintre o serie de măsuri ce vizează reforma economică și activitatea investiționala.

În viața economică, activitatea de investiții ocupă un loc central atât în sfera producției de bunuri și servicii cât și în sfera consumului, fiind factorul care influențează, simultan cererea și oferta.

Argumentarea acestei informații se referă, la procesele de antrenare și multiplicare a efectelor pe care le generează orice proiect de investiții, indiferent de sectorul de activitate în care se implementează.

În cadrul circuitului economic național, activitatea de investiții joacă un rol dublu. În primul rând, agenții economici declanșatori de acțiuni investiționale care implementează diverse proiecte de investiții își sporesc oferta de bunuri și/sau servicii prin creșterea capacitățtii lor productive, realizând venituri suplimentare. În al doilea rând, orice proiect de investiții va genera nevoi sau cereri suplimentare în sectoare conexe în amonte sau în aval și implicit va avea loc o creșstere în lanț a veniturilor tuturor agenților economici antrenați.

Realizarea de proiecte sau programe de investiții conduce în principal la creșterea stocului de capital fix. Ca atare investițiile constituie un mijloc principal de realizare a modernizarii economice prin crearea de noi structuri, mai performante în acord cu opțiunile strategice de perspectivă ale societățtii.

În plan social, investițiile joacă rolul de regulator/compensator în ocuparea forței de muncă și în îmbunătățirea calității vieții.

În practica economică, investiția este, privită ca o cheltuială pe care o fac persoanele fizice sau juridice cu scopul de a obține bunuri și/sau servicii.

Supraevaluarea locului și rolului pe care l-au jucat mijloacele fixe în economia etatista a condus la restrângerea conținutului noțiunii de investiții. În această viziune, investiția era definita ca ‘totalitatea cheltuielilor prin care se creează, se achiziționează noi fonduri fixe productive sau neproductive, se perfecționează sau se reconstituie funduri fixe existente’.

Dimensiunea contabilă este cea mai restrictivă deoarece reduce investiția la noțiunea de imobilizare în sensul contabil al cuvântului.

Din acest punct de vedere investiția reprezintă ‘toate bunurile mobile și imobile, corporale și necorporale achiziționate sau create în întreprindere, destinate a ramâne constant sub aceeași formă’.

Dimensiunea financiară consideră investiții toate cheltuielile de resurse care generează venituri și/sau economii pe o lungă perioadă de timp în viitor și în consecință amortizarea (rambursarea) lor se face pe mai mulți ani.

Accepțiunea financiară înglobează toate elementele de imobilizări și cheltuieli, la care se adaugă nevoia de fond de rulment pentru exploatare, generată de creșterea volumului de activitate. Deci, din punct de vedere financiar, valoarea reală a efortului investițional pentru realizarea unui proiect este dată de costul obiectivului care se construiește, plus fondul de rulment aferent exploatării.

Nevoia de fond de rulment pentru exploatare rezultă din diferența dintre condițiile impuse de buna funcționare a ciclului de exploatare, determinată de creșterea activelor circulante și resursele provenite din exploatare. În majoritatea cazurilor, resursele disponibile sunt inferioare nevoilor și ca atare apare diferența care poate compromite buna desfășurare a procesului de producție. El trebuie acoperit din capitalul permanent sub formă de fond de rulment.

Din punct de vedere fmanciar, problema cea mai importantă pentru investiție este de a asigura echilibrul între resurse și nevoi.

În concluzie, se poate spune că investiția reprezintă orice cheltuială de resurse făcută în vederea creării premiselor necesare obținerii în viitor, pe o perioadă mai lungă de timp a unor efecte utile scontate.

Activitatea de a investi necesită resurse financiare a căror formare este stimulate de mecanismele economiei de piață și de pârghiile financiare, fiscale, utilizate de stat. Sumele din care pot fi fnanțate investițiile sunt fondurile proprii ale întreprinderilor, emiterea de acțiuni, credite bancare pe termen lutng sau pe termen mediu, alocațtii de la bugetul de stat, sponzorizări, iar din exterior pot fi împrumuturi bancare, investiții de capital.

Fondurile proprii ale agenților economici, ceea ce reprezintă în esență autofinanțarea, exprima capacitatea acestora de a produce resursele de investiții din activitatea de exploatare și din alte activități.

Elementul definitoriu al autofinanțării îl reprezintă asigurarea dezvoltării activității pe seama resurselor financiare proprii. Agenții economici se autofinanțează atunci când obțin un profit care poate servi, în același timp, ca remunerare a capacităților angajate și ca sursă de investiții care să contribuie la mărirea sau menținerea competivității sale pe piață. În vederea dezvoltării afacerii, firmele alocă acestui scop o parte din profit, constituind astfel o parte din capitalul pentru expansiune.

În prezent, sistemul economic din țara noastră nu crează suficiente venituri care să alimenteze investițiile la nivelul necesităților de dezvoltare. În sectorul de stat, multe întreprinderi abia își acoperă cheltuielile, altele, au un profi1t modest, ceea ce nu le permite decât o economisire redusa. Sectorul privat are o cotă mult mai ridicată pentru că acolo se folosesc mai bine resursele.

Micșorarea sarcinii fiscale pe profitul întreprinderilor, ca și scutirile de impozit pe profitul reinvestit reprezintă o strategie a statului pentru îndeplinirea obiectivului de relansare a economiei.

Amortismentul acumulat servește întreprinderii pentru finanțarea înnoirii activelor fixe (imobilizărilor) ajunse la limita duratei lor de funcționare, precum și pentru nevoile de dezvoltare-modernizare. În principiu, disponibilităților bănești provenite din amortismente sunt destinate investițiilor. Se poate însa ca o parte din amortismente să fie întrebuințate pentru finanțarea activității de exploatare,

De asemenea încasările din vânzarea utilajelor scoase din funcțiune pot servi drept capital pentru investiții. Unele elemente de active fixe sunt vândute înainte de încheierea activității lor și de funcționare sau la sfârșitul acesteia, ca materiale vechi.

Sumele pot fi utilizate pentru finanțarea investițiilor .

Activele fixe devenite disponibile datorită restructurării activității firmei, dar încă bune de exploatare sunt vândute, închiriate sau date în locație de gestiune, având loc fenomenul de dezinvestire.

Piața de capital înseamnă bani economisiți și investiți sub forma unor plasamente viitoare avantajoase. Ea cuprinde piața monetară sau a banilor (credite pe termen scurt) și piața financiară, care reprezintă piața capitalurilor pe durata îndelungată.

Economisirile de bani se fac atât de populație, cât și de agenții economici. Condiția esențială a economisirii o constituie dezvoltarea producției materiale, creșterea în ritm susținut a produsului intern brut.

Diferența între disponibilitățile interne de investiții și necesarul de investiții al țării se acoperă din surse externe, provenind de la țări care au posibilitatea de a economisi mai mult.

Împrumutul bancar pe termen lung și mijlociu reprezintă unul dintre principalele canale de funcționare a pieței capitalurilor, prin el se mobilizeaza resurse bănești disponibile temporar, ce se creează în economie.

Creditele pentru investiții, în funcție de garanțiile care stau la baza lor, îmbracă mai multe forme:

a. Împrumuturi bancare acordate pe baza de garanții materiale – aceste garanții se referă la capitalul sau patrimoniul firmei, în special unele elemente ale activului imobilizat, care ar putea fi valorificate la nevoie pentru recuperarea datoriei;

b. Credite ipotecare – cel care solicită creditul ipotechează o valoare, în general clădiri, terenuri și mijloace circulante cu mare transferabilitate, adică o convertire rapida în lichidități;

c. Credite cash-flow – aceste credite nu sunt garantate material. Singura garanție este studiul de fezabilitate al proiectului. În țările dezvoltate creditul cash-flow este categoria cea mai raspândită. Orice întreprindere indiferent de dimensiunile sale poate beneficia de împrumut cu garanție de cash-flow adica finanțatorul va fi convins că la termenul convenit își va putea recupera banii și încasa dobânda aferentă.

În principiu, creditul cash-flow implică cele mai multe riscuri comparativ cu celelalte categorii de credite.

În concluzie, orice împrumut înseamnă un efort financiar pentru întreprindere implicând plăți la scadență (cu dobânzi adesea împovărătoare), la care băncile adaugă adesea diverse cerințe, de la garanții pâna la controlul societății. De aceea întreprinderile recurg la soluția emiterii de acțiuni și plasarea lor în rândul salariaților și/sau în public, precum și la emisiunea de obligațiuni.

2.1. Analiza SWOT

Strategia de Dezvoltare Locală a municipiului Bârlad este construită pe concluziile analizei socio-economice și SWOT, pe avantajele comparative ale localității. Strategia prin structură și conținut, urmărește dezvoltarea economică și echilibrată, concomitent cu dezvoltarea capacității acesteia de a se adapta și a putea răspunde schimbărilor economice cheie.

De asemenea, Strategia reflectă politica României de dezvoltare regională, conform Legii Dezvoltării Regionale 315/2004, luând în considerare Planul Operațional Regional pentru perioada 2007 – 2013 și Orientările Strategice de Coeziune ale Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013 și Agenda Lisabona.

Strategia se adresează unei game largi de probleme economice, sociale și de mediu ale comunității, care sunt relevante pentru definirea obiectivelor necesare obținerii dezvoltării durabile și creșterii coeziunii economice și sociale în municipiul Bârlad.

Strategia trebuie privită ca un cadru de planificare strategic care definește viziunea, căile care conduc la obținerea ei și pe baza căruia sectorul public și privat pot acționa eficient în ceea ce privește folosirea resurselor locale și obținerea de beneficii în folosul comunității. Ea ghidează astfel încât intervențiile și activitățile necesare creării unei regiuni dinamice și prospere să se concentreze asupra domeniilor-cheie de dezvoltare. Scopul ei este de a obține efecte economice și sociale pozitive în beneficiul municipiului, a zonei periurbane și a județului Vaslui, prezentând într-o abordare integrată direcțiile strategice, obiectivele țintite și activitățile necesare îndeplinirii lor.

Totodată, aceasta constituie baza dezvoltării planurilor de acțiune pentru administrația publică locală și organizațiile partenere în vederea prezentării de proiecte în cadrul programelor de finanțare naționale și europene care sprijină dezvoltarea locală.

Strategia furnizează o abordare echilibrată și integrată privind dezvoltarea municipiului Bârlad cu accent pe:

facilitarea creșterii economice;

îmbunătățirea infrastructurii de bază;

protejarea și îmbunătățirea condițiilor de mediu;

îmbunătățirea serviciilor (medicale, sociale, culturale) și accesul la acestea.

Strategia se concentrează pe provocările și oportunitățile de dezvoltare caracteristice și existente la nivel local, urmărind totodată eliminarea barierelor cu privire la progresul economic și social.

Elementele constitutive ale strategiei urmăresc obținerea unei dezvoltări echilibrate a municipiului Bârlad și oferirea de oportunități egale pentru locuitorii acestuia.

Suplimentar, intenția este de a crește potențialul localității și de a optimiza contribuția cetățenilor la dezvoltarea pe ansamblu a localității, la obținerea coeziunii și a dezvoltării societății civile și a implicării sale în viața orașului.

Strategia de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Bârlad constituie carta de dezvoltare pe baza potențialului local și a valorificării strategice a acestuia în scopul dezvoltării unei comunități vibrante și prospere.

Strategia de dezvoltare locală integrată cu documentațiile de urbanism și cele de planificare a bugetului local constituie baza justificării proiectelor scrise în procesul de absorbție a fondurilor europene și din alte surse internaționale, elementul de fond de la care începe să se contureze și să se concretizeze proiectul.

Strategia planifică dezvoltarea locală pe baze durabile prin:

integrarea în cadrul demersurilor strategice a aspectelor sociale, economice cu cele de dezvoltare teritorială;

integrarea dorințelor comunității cu documentele de planificare instituționalizate: Planul Urbanistic General (PUG) pentru care furnizează elementele de temă și Planul multianual al bugetului în care se reflectă proiectele prioritare. Integrarea acestor trei documente programatice pune bazele transparenței în procesul de dezvoltare și asigurarea resurselor necesare priorităților comunității;

asumarea rolurilor la nivel teritorial și inițierea unor noi relații urban-rural cu unitățile administrativ teritoriale din aria de influență reciprocă;

inițierea parteneriatelor inter-instituționale și inter-sectoriale;

pregătirea actorilor locali în planificarea dezvoltării pe baza conștientizării valorilor, a potențialului local, a barierelor existente;

asigurarea condițiilor pentru protejarea patrimoniului natural și cultural al comunității și valorificarea durabilă a acestuia în proiecte intersectoriale și integrate;

asigurarea implicării cetățenilor și educării acestora în spiritul consultării și participării în planificarea resurselor pentru dezvoltarea municipiului, precum și pregătirea pentru procesul de monitorizare a implementării.

Strategia de dezvoltare constituie expresia priorităților comunității; în acest sens, strategia oferă baza atât în procesul de prioritizare a proiectelor locale cât și sursa cea mai echilibrată și durabilă pentru ofertele politice și electorale.

Strategia dorește să furnizeze cadrul spațial de dezvoltare și luare a deciziilor locale, să propună schimbări acolo unde sunt fezabile, să descrie liniile generale de dezvoltare și implicarea celor ce iau decizii în aceste procese.

Pragmatic, se dorește formularea acestei strategii pentru a ghida regenerarea și dezvoltarea localității

Se dorește crearea, prin procese de reinventare și reconectare, a unui oraș nou, vibrant.

Comunitatea va beneficia de un nou mod de a trăi în acest oraș, ca urmare a măsurilor luate pentru acoperirea nevoilor populației și calității mediului

Viitorul comunității este dependent de factorii sociali, economici și de mediu precum și de activitățile care vor fi întreprinse de autoritățile locale, organizațiile, instituțiile și parteneriate dezvoltate la nivel local. Acestea printr-un efort conjugat și orientat către susținerea viziunii, pot contribui la atingerea ei.

Obiectivul general strategic de dezvoltare durabilă transformarea sustenabilă a orașului și creșterea capacității sale economice, astfel încât acesta sa devina un centru de referință in domeniile economice și de investiții, din punct de vedere ecologic, precum si un centru regional cultural, de învățământ și turistic.

Obiectivele constă în:

dezvoltarea climatului economic;

dezvoltarea infrastructurii de bază;

accesul neîngrădit al populației si consumatorilor industriali la această infrastructură (apă, electricitate, canalizare, căi de transport);

protecția mediului;

creșterea standardului de viață, reducerea sărăciei;

asigurarea accesului la un sistem educațional performant;

îmbunătățirea accesului la serviciile medicale, sociale și culturale.

ANALIZA SWOT

Punctele tari sunt:

existența unei infrastructuri fizice industriale disponibile, cu utilitățile aferente;

infrastructura dezvoltată in domeniul comerțului și alimentației publice;

numeroase societăți comerciale active;

creșterea numărului de intreprinderi în sectorul productiv;

existența Centrului de Afaceri Tutova- Bârlad;

cifra de afaceri în creștere a microintreprinderilor și IMM-urilor;

dezvoltarea activităților legate de confecții, industrie alimentară, industria constructoare de mașini și a prelucrărilor metalice;

resurse umane disponibile în următoarele domenii: industria alimentară, textilă, construcții de mașini;

forța de muncă tanara, calificată;

ponderea șomerilor tineri, mai scazută decât în restul Regiunii Nord Est;

locuri de muncă în număr mai mare pentru femei datorită dezvoltării industriei ușoare;

ponderea femeilor în rândul șomerilor inferioară mediei naționale.

Punctele slabe sunt reprezentate prin:

slaba diversificare a intreprinderilor;

tehnologie învechită,

productivitate și eficiență economică scăzută;

ponderea scăzută a investițiilor straine;

insuficiența capitalului românesc;

infrastructură de asistență pentru afaceri slab dezvoltată;

închiderea sau falimentarea majorității intreprinderilor mari;

ponderea redusă a IMM-urilor in sectorul productiv și de servicii (cu excepția comerțului și alimentației publice);

spirit antreprenorial redus;

cooperare slabă între intreprinderi;

cooperare în regim public-privat de mică amploare;

lipsa preocupării și finanțelor pentru introducerea noilor tehnologii;

lipsa de interes și de susținere pentru activitatea de cercetare-dezvoltare;

rata șomajului crescută, peste media națională cu un procent important în rândul femeilor;

forța de muncă insuficient calificată;

oameni rezistenți la convertirea profesională;

slaba informare a conducerii IMM-urilor și a unor funcționari publici cu privire la normele europene;

lipsa calității serviciilor către populație;

gradul ridicat de saracie;

infrastructură specifică formării și reconversiei profesionale a adulților slab dezvoltată;

slaba corelare a ofertei de formare profesionala cu cererea de pe piața muncii;

salarizarea mică în domeniul economic bugetar;

lipsa ofertei de locuri de muncă pentru absolvenți și categoriile sociale vulnerabile

lipsa unei oferte satisfacatoare de locuri de muncă sau la nivel remunerativ pentru persoanele cu studii superioare.

Oportunitățile sunt reprezentate prin:

cadrul legal actual favorabil;

creșterea asistenței financiare din partea UE prin fondurile structurale;

diversificarea programelor naționale de sprijin pentru IMM-uri;

reducerea prognozata a ratei inflației;

scăderea costului creditului;

posibilitatea accesării creditelor cu dobânda subvenționată pentru crearea de noi locuri de muncă;

amplificarea și diversificarea ofertei bancare;

posibilități de finanțare prin fondurile structurale;

politici de stimulare a angajărilor din rândul categoriilor sociale vulnerabile (femei, rromi, șomeri peste 45 de ani, șomeri pe termen lung, absolvenți, persoane cu handicap, foști delincvenți);

posibilitatea accesarii fondurilor structurale pentru activități de formare continuă in vederea calificării / recalificarii și reconversiei profesionale;

existența serviciilor ALOFM pentru calificare / recalificare.

Există și amenințări prezente prin:

nivel ridicat al fiscalității;

oferta de creditare greu accesibila (garanții mari);

rata ridicată a dobânzii la credite;

fluctuația conversiei valutare;

migrarea forței muncă calificate în afara municipiului și țării;

instabilitate legislativă;

lipsa interesului pentru dezvoltarea turismului;

cunoștințe insuficiente pentru elaborarea și implementarea proiectelor finantate din fonduri externe;

resurse financiare insuficiente pentru co-finanțarea proiectelor finanțate din fonduri externe;

continuarea migrării forței de muncă în afara municipiului și a țării;

salarizarea demotivantă a persoanelor cu înaltă calificare;

lipsa de informare cu privire la legislatia Uniunii Europene;

insuficiența personalului cu experiență în atragerea fondurilor structural.

Problemele majore identificate sunt:

ponderea redusă a activităților industriale modernizate;

declinul industriei;

absența infrastructurii suport pentru mediul de afaceri;

sectorul serviciilor insuficient dezvoltat;

incapacitatea de a atrage investitori;

ponderea scăzută a tehnologiilor modern.

Obiectivele consolidării mediului de afaceri și investiții sunt reprezentate prin:

creșterea economiei locale prin crearea unui spațiu competitiv pentru investiții comerciale, rezidențiale și de afaceri;

crearea de locuri de muncă cu scăderea ratei șomajului;

îmbunătățirea productivității;

creșterea interconectivității.

Propuneri privind consolidarea mediului de afaceri și investiții:

A. Stimulente acordate întreprinderilor

B. Atragerea investițiilor românești și străine

C. Implementarea sistemelor moderne de management

D. Creșterea importanței serviciilor de sprijin și consultanță

Problemele identificate în resursele umane:

lipsa managementului eficient al dezvoltării resurselor umane locale;

lipsa de armonizare a sectorului de învățământ cu cerințele pieței muncii;

gradul de calificare al forței de muncă destul de scăzut.

Scopul creșterii nivelului de utilizare a forței de muncă are un format specific și în conformitate cu cerințele pieței muncii în scopul bunăstării generale.

Obiectivele constau în creșterea eficienței managementului resurselor umane și scăderea ratei șomajului cu minim 2%.

Propunerile referitoare la acest aspect sunt:

A. Promovarea politicilor active pentru stimularea angajărilor

B. Creșterea eficienței manageriale

Analiza SWOT privind infrastructura, urbanism și mediul începe prin prezentarea punctelor tari:

existența drumului european E 585;

existența unui fond locativ;

existența rețelelor de canalizare pluvială și menajeră și a sistemelor de alimentare cu apă;

existența unor surse subterane aferente sistemelor de alimentare cu apă neexploatate în prezent;

existența alimentării cu gaz metan a municipiului;

existența unui proiect județean de management integrat al deșeurilor;

existența unui sistem de transport urban de călători;

existența infrastructurii in domeniul telecomunicațiilor;

restructurarea activităților marilor agenti poluatori și inlocuirea treptata a acestora cu IMM-uri în condițiile respectării legislației în domeniu;

existența P.L.A.P.M.

Punctele slabe constă în:

suprafața locuibilă redusă pe locuitor;

existența încă în municipiu a unor drumuri pavate cu pietre sau cu pămînt;

existența unor drumuri asfaltate degradate și cu borduri uzate;

lipsa unei centuri ocolitoare a municipiului, cu consecințele unui trafic îngreunat, a poluării aerului și poluării fonice;

infrastructura insuficientă și depășită moral și fizic în domeniul sistemelor de alimentare cu apă, rețelelor de canalizare pluvială și menajeră și epurare a apei;

existența racordurilor de evacuare în canalizarea pluvială pentru ape uzate;

deversarea directă în rețeaua hidrografică a apelor uzate neepurate;

existența unor diguri subdimensionate;

lipsa sau insuficienta dotare a unităților mari poluatoare cu aparate pentru monitorizarea calității factorilor de mediu;

lipsa autorizării laboratorului propriu pe principalii indicatori de poluare;

lipsa unui sistem de management al deșeurilor spitalicești;

lipsa unui sistem de management al deșeurilor industriale;

necolectarea selectivă a deșeurilor;

lipsa sau insuficiența preocupare a agenților economici în recuperarea și refolosirea ambalajelor;

insuficiența spațiilor de parcare;

transport urban poluant și insuficient modernizat;

inexistența cuantificării efectelor poluării factorilor de mediu asupra stării de sănătate a populației;

acoperirea insuficientă cu lucrări antierozionale și practicarea unei agrotehnici necorespunzatoare în zone limitrofe acumulărilor cu funcție principală alimentarea cu apă;

prezența fenomenului de alunecare de teren;

prezența suprafețelor de teren afectate de exces de umiditate, acidifiere și salinizare;

prezența fenomenelor de eroziune de suprafață și de adâncime;

existența albiilor cu secțiune subdimensionată și fenomene de erodare a malurilor;

terenuri poluate datorită depozitării necorespunzătoare a deșeurilor;

resurse financiare insuficiente;

lipsa unui sistem informatic integrat pentru administrația publică din municipiu;

lipsa informațiilor legate de normele europene de mediu în rândul micilor intreprinzatori sau chiar a funcționarilor din administrația publică;

lipsa deprinderilor populației în privința colectării selective a deșeurilor;

cunoștințe insuficiente pentru elaborarea și implementarea proiectelor de mediu finanțate din fonduri externe;

nivel scăzut de comunicare sector public–sector nonguvernamental;

capacitate scazută a sectorului nonguvernamental de a accesa surse de finanțare internă și externă;

absența strategiilor de dezvoltare durabilă a comunităților;

implicare comunitară scăzută în domeniul protecției mediului;

lipsa formării comunitare în domeniul protecției mediului.

Oportunitățile constă în:

legislație favorabilă dezvoltării proiectelor de mediu și stimulării dezvoltării și modernizării urbanistice;

cresterea suportului financiar acordat de UE prin fondurile structurale pentru finanțarea proiectelor de infrastructura si mediu;

existența Fondului de mediu pentru susținerea și realizarea cu prioritate a proiectelor cuprinse în Planul National de Acțiune pentru Protecția Mediului;

interesul autorităților locale în promovarea de parteneriate în vederea protecției mediului;

alocarea de fonduri europene pentru scrierea și implementarea de proiecte de protecția mediului;

eforturi pentru îmbunătățirea cadrului organizatoric în vederea asigurării protecției și managementului calității mediului.

Amenințările sunt prezente prin:

risc seismic ridicat;

risc crescut de inundații;

nerealizarea parametrilor organoleptici prevazuți în legislație la stațiile de tratare a apei potabile;

sistemele de distribuție a apei au un grad de acoperire nesatisfacător și dețin tronsoane cu uzură avansat;

poluarea apelor prin evacuarea de ape uzate preepurate necorespunzător de la agenți economici;

poluarea mediului prin epurarea necorespunzătoare a apelor uzate provenite din mediul urban și evacuarea în rețeaua hidrografică a apelor tehnologice provenite din stațiile de tratare;

poluarea solului datorită traficului rutier;

poluarea aerului generată de : SC FEPA SA Bârlad, SC Abrom SA Bârlad;

poluarea aerului generată de instalațiile de incinerare aferente spitalelor municipal;

poluarea mediului datorată gestiunii defectuoase a deșeurilor;

poluarea mediului datorată gestiunii deșeurilor spitalicești;

poluarea atmosferei municipiului Bârlad generată de stațiile de preparare a mixturilor asfaltice;

diminuarea și degradarea spațiilor verzi intraurbane și periurbane din municipiu;

poluarea sonoră și prin vibrații;

amplasarea unor obiective generatoare de poluanți în zona locuită;

degradarea mediului natural, a rezervațiilor naturale forestiere, botanice și paleontologice;

degradarea monumentelor de artă;

imposibilitatea găsirii unor resurse financiare pentru derularea optimă a proiectelor.

Problemele majore identificare se prevăd în utilități urbane slab dezvoltate, un sistem de canalizare slab dezvoltat și ineficient.

Scopul este realizarea unei dezvoltări urbane durabile.

Obiectivele sunt:

crearea unei identități locale;

modernizarea infrastructurii;

extinderea și modernizarea infrastructurii de protecție a mediului.

O singură propunere e luată în considerare și anume creșterea confortului și aspectului urban.

Analiza SWOT privind serviciile de educație, sănătate, servicii sociale, turism și agreement.

Punctele tari sunt prevăzute prin:

spor natural ridicat;

forța de muncă tanară;

sistem de învățământ performant;

existența unor unități școlare reabilitate/modernizate, cu tradiție

existența unui număr mare de cadre didactice calificate;

experiența in proiecte finanțate din fonduri naționale si comunitare, atât în sectorul educatie, cat si al serviciilor sociale;

istoricul unor practici pozitive in programele cu focalizare pe rromi (școlarizare);

realizarea cu succes a unor proiecte educaționale finanțate din fonduri europene;

număr crescut de servicii de calitate oferite pentru asistență sociala a copilului.

Punctele slabe sunt evidente prin:

gradul ridicat de saracie;

rata mortalitatii infantile crescută;

scăderea continua a nivelului de trai;

rată crescută a migrării și emigrării;

lipsa cunoștintelor specifice dezvoltării unei afaceri;

lipsa unui sistem de instruire adecvată a adulților;

corelare slaba a ofertei de formare profesionala cu cererea de pe piața muncii;

slaba dotare a laboratoarelor si atelierelor din învățământul profesional si tehnic;

servicii comunitare insuficiente pentru persoanele vârstnice/cu handicap și pentru victime ale violenței domestice, persoane traficate;

număr mare de beneficiari de ajutor social;

număr mic de specialiști care lucreaza în serviciile sociale;

infrastructura pentru sănătate deficitară;

servicii de urgență slab dotate;

oferta turistică limitată datorită structurilor de cazare și alimentație publică nediversificată.

Oportunitățile conțin:

cadru legislativ care stimulează implicarea sectorului privat in furnizarea de servicii sociale;

existența unei strategii judetene antisaracie;

existența unor programe comunitare și naționale de asigurare a accesului la educație pentru grupurile dezavantajate;

posibilitatea accesarii fondurilor structurale pentru activitati de formare / dotare IT;

potențial turistic neexploatat al zonei.

Amenințările sunt redate prin:

resurse financiare insuficiente;

experiența insuficientă in accesarea si derularea fondurilor structurale;

număr mic de furnizori privați și publici acreditați în furnizarea de servicii sociale;

posibilitatea ca Ministerul Sănătății să transfere total responsabilitatea pentru toate așezămintele sanitare către Consiliile Locale, fără transferul financiar adecvat.

Serviciile sociale au ca probleme identificate:

putere financiară scăzută a populației;

scăderea numărului populației;

sărăcia;

excluziune socială;

absența activității societății civile.

Scopul constă în asigurarea echilibrului social și creșterea nivelului de trai.

Obiectivele sunt:

creșterea accesibilității la servicii locale;

creșterea participării membrilor comunității la problemele de interes local.

O singură propunere este luată în considerare si anume participarea activă a comunității la procesul de dezvoltare.

Obiectivul general cu privire la sănătate constă în creșterea calității serviciilor medicale oferite cetățenilor.

Obiectivul general cu privire la agrement constă în diversificarea modului de petrecere a timpului liber.

Obiectivul general cu privire la turism constă în creșterea atractivității turistice a municipiului Bârlad.

Impactul așteptat al implementării strategiei ia în considerare:

dezvoltarea economică și socială a comunității locale;

creșterea gradului de atractivitate pentru investițiile autohtone si straine;

dezvoltarea legăturilor comerciale;

valorificarea superioară a potențialului zonei;

dezvoltarea și creșterea competitivității mediului de afaceri;

creșterea productivității;

crearea de noi locuri de muncă;

creșterea ratei de înființare și supraviețuire a întreprinderilor;

creșterea volumului de investiții;

creșterea eficienței economice;

rezolvarea crizei locuințelor;

creșterea gradului de confort și reducerea riscului de îmbolnăvire a populației;

îmbunătățirea calității factorilor de mediu;

promovarea recuperării, reciclării si reutilizării deșeurilor;

prevenirea si diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale;

reducerea și prevenirea efectelor negative ale poluării;

reducerea efectului activităților economice asupra mediului înconjurător;

creșterea stabilității sociale;

facilitarea accesului la serviciile publice;

sporirea transparenței actului decizional;

creșterea participării publice la procesul de guvernare locală;

dezvoltarea identității comunitare;

creșterea accesului la informație și a gradului de informare al populației;

conștientizarea problematicii legate de protecția mediului înconjurător;

creșterea satisfacției socio-economice a populației ș.a.

2.2. Colectivitatea orașului

Populația municipiului Bârlad în anul 2005 era de 71.430 locuitori, în scădere față de anii anteriori, după ce inițial crescuse. Din acest număr 36.968 erau femei.

Grafic 1

În 2005 s-au născut 783 de copii. S-au înregistrat 579 de decese. Sporul populației este pozitiv.

Grafic 2

Numărul de decese sub un an este de 19 în 2005, în creștere, indicând indirect scăderea nivelului de trai și probleme ale serviciilor de sănătate și sociale.

Din punct de vedere al structurii etnice, locuitorii municipiului Bârlad sunt in majoritate romani (98.57%). Conviețuiesc in bună ințelegere rromi (1.3%), evrei (0.015%), turci (0.02%), maghiari (0.02%), germani (0.005%) și alte etnii (0.05%).

Referitor la apartenența religioasă 98.2% dintre locuitori sunt de 01% religie ortodoxa, 0.3% sunt romano-catolici, 0.025% sunt greco-catolici, 0.01% sunt reformați și 1.43% aparțin altor religii.

Piața muncii a suferit schimbări puternice în ultimul deceniu. In prezent municipiul Bârlad este puternic afectat de somaj și de lipsa locurilor de muncă. Dacă în septembrie 2002 șomerii reprezentau circa 10.% (4480 șomeri), iar persoanele neincluse in nici o forma de plata circa 50% (23000 persoane) din populația activă a municipiului (44700 persoane), în septembrie 2007, șomajul este de 9.4%, 965 de persoane, rămânând aproape la aceleași valori. Industria a determinat diminuarea ofertei de muncă prin privatizare, retehnologizare și restructurare. În prezent în municipiul Bârlad se constată un procent mare de disponibilizați cu meserii care nu se mai găsesc pe piața muncii (forjor, sudor, lăcătuș mecanic, strungar ).

Grafic 3

La 31 decembrie 2005 numărul mediu total de salariați în municipiul Bârlad era de 16195 persoane, ușor crescut față de anul anterior când înregistrase cea mai mică valoare față de anii anteriori, însă cu tendință descrescătoare, în special în domeniul industriei. Lucrul poate fi explicat fie prin șomajul crescut, fie prin migrarea și emigrarea forței de muncă, fie către reorientarea profesională. De asemenea, îmbătrânirea populației cu reducerea populației active, este un factor influent.

Rețeaua de străzi a municipiului Bârlad măsoara 120 km din care 50 km sunt străzi asfaltate, celelate fiind balastate sau de pamânt. Principalul drum public din municipiul Bârlad este D.N.24 (DE 581), ce-l strabate pe axa N-S, pe o lungime de circa 8km.

Lungimea simplă a retelei de distributie a apei potabile măsoară 218 km, iar cea a rețelei de distribuție a gazelor de 94,8 km. Lungimea simplă a retelei de canalizare este de 164,1 km.

Numărul total de locuințe, la sfârșitul anului 2005, era de 24378, din care 99,5% în sistem privat. Suprafața locuibilă, la sfârșitul anului 2005 era de 883023 m.p., din care 99,7% în sistem privat.

Grafic 4

Baza materială a sistemului de învățământ din municipiul Bârlad se compune din 39 unități școlare din care : 18 gradinite, 12 școli primare și gimnaziale, 5 licee, 1 școala profesionala, 1 școala de muzica și arte plastice, 1 club sportiv școlar și 1 club al elevilor. Toate unitățile școlare sunt subordonate Ministerului Învățământului prin Inspectoratul Scolar Judetean.

Populația școlară la începutul anului scolar 2005 era de 12.246 copii în învățământul primar, învățământul gimnazial și 2.163 preșcolari, 1416 în învățământul complementar și profesional și 4315 elevi în învățământul liceal.

Procesul instructiv educativ este asigurat de 914 cadre didactice din care: 132 în învățământul preșcolar, 427 în învățământul primar, gimnazial, 61 in invațamîntul profesional și 278 în învățământul liceal.

Se constată față de anii precendenți o scădere a numărului acestora.

În anul 1994, Universitatea Populara Cultural Stiințifică Moldova Iași a inființat o filiala la Bârlad pentru funcționarea unei școli postliceale și a cursurilor pentru educația permanentă a adulților. Școala Postliceala Moldova are urmatoarele specializări : asistent de gestiune finanțe contabilitate, birotica secretariat, agenți vamali, analiști programatori, asistent medicina generală, asistent farmacie, pedagogic.

În anul 1998, Universitatea Populara Moldova Iași a obținut avizul de funcționare al MEC pentru un Colegiu Universitar cu durată de 3 ani, profil pedagogic (engleza, franceza și educatie fizică), cat și a unor cursuri universitare cu profil economic cu durată de 4 ani.

În anul scolar 2002-2003 se mențin doar cursurile Scolii Postliceale Moldova, celelalte fiind in lichidare.

Înființat in octombrie 1999, Colegiul Universitar de Institutori Bârlad este afiliat Facultații de Psihologie și Știinte ale Educației din cadrul Universitatii ‘A.I.Cuza’ Iași. Colegiul funcționeaza cu 2 profiluri: institutori limba franceza și institutori muzica, prima promoție absolvind in iunie 2002.

În ultimii 2-3 ani și-au deschis filiale în Bârlad mai multe universități de prestigiu din țară : Universitatea Ecologică, Universitatea Danubius, Universitatea ‘Dunarea de Jos’.

Pentru asigurarea asistenței medicale a populației in municipiul Bârlad funcționează in subordinea Ministerului Sănătății, 2 spitale, unul de adulți și unul de copii cu o capacitate de 940 paturi scăzând de la 1140 în 2001 conform reformei din Sănătate, 4 policlinici (adulți, copii, stomatologică și o policlinică cu plată), 12 dispensare medicale, 7 teritoriale și 5 școlare, un leagan de copii cu 65 de paturi, 1 cresă cu 55 locuri, insuficiente pentru nevoile populaționale, numărul paturilor fiind practic de 3 ori mai mic decât în 2000 când erau 3 creșe, un centru de transfuzie a sângelui și farmacii. Există un număr de 48 cabinete medicale particulare, 18 cabinete stomatologice, 4 dispensare medicale au trecut din subordinea Ministerului Sănătății, în subordinea societatilor comerciale, pe care le deservesc. Numărul cadrelor medicale cu pregatire superioară din unitățile sanitare ale municipiului Bârlad, subordonate Ministerului Sănătății au ajuns la 119, scăzând semnificativ față de anii anterior

Spitalul de adulți a beneficiat în ultimii ani de finanțare din partea Ministerului Sănătătii și a unor sponsori locali, astfel :

au fost modernizate la standarde europene radiologia, laboratorul (pe baza unui contract de leasing), sala de operatii, maternitatea (pe baza unei sponsorizari din partea S.C.Rulmenti S.A.), sterilizarea;

trei corpuri din cladirea in care funcționeaza in prezent spitalul sunt prinse pentru consolidare intr-un proiect finantat de Banca Mondiala;

a fost achiziționat un electrocardiograf performant in valoare de 146000 USD;

de asemenea S.C. Consint S.A și S.C. Coninvest S.R.L. au sponsorizat lucrări de reparatii, constructii;

Spitalul de copii a beneficiat în ultimii 10 ani de finanțare din partea Ministerului Sănătății și a unor sponsori ce-și desfasoară activitatea pe raza municipiului Bârlad, in tară sau in străinătate pentru lucrari de consolidare a cladirii, de reparatii curente și de modernizare astfel;

compania Kraft Jacobs Suchard a realizat in anul 2002 o sponsorizare de 1 mld. lei, constand in modernizarea spălatoriei, a doua saloane și a fațadei clădirii (uși și geamuri termopan);

în anul 1999, un grup de firme Bârladene – S.C.M.P. IRIS SA, BCR, S.C. AQUASERV S.R.L., BRD, S.C.URBANPROIECT S.R.L., S.C. CONSINT S.A., CEC, ROMTELECOM S.A. – au realizat o centrală termică pe gaz metan in valoare de 350 mil. Lei;

în anul 2003, fundația Good News for Romania, din Anglia a donat 1 ambulanță;

din anul 1991 Ministerul Sănătății a inceput consolidarea cladirii. Pană in prezent au fost investite in aceste lucrari circa 10 mld lei, iar pentru finalizare se estimeaza ca ar mai fi nevoie de cca. 6 mld.lei;

în anul 2003, Ministerul Sănătății a finanțat achizitionarea unui aparat radiologic combigraf;

de asemenea lucrări de reparații curente au mai sponsorizat firme ca S.C.Fepa S.A., Asociația Bethania.

În municipiul Bârlad, serviciile sunt prestate atât de agenții economici din sectorul public, cât și cei din sectorul privat.

Salubrizarea străzilor municipiului este realizată de S.C. Compania de Utilități Publice S.A., societate comercială în subordinea Consiliului Local.

Serviciile de producere și distribuție a apei potabile, canalizare și epurarea apelor uzate sunt realizate de R.A.G.C.L. Bârlad.

Transportul local în comun este concesionat. În 2007 funcționează 22 firme de taximetrie și 40 PF-uri.

O altă categorie de servicii o reprezintă serviciile poștale și de telecomunicații. Acestea sunt realizate de 4 unitati de poșta aparținand de Direcția Regională de Posta Iași și o unitate aparținand Direcției Județene de Telecomunicații din cadrul Romtelecom S.A. Numărul abonaților la serviciul de telefonie fixa era in anul 2006 de 12190, scăzând după o creștere importantă până în 2005. Se constată o creștere a abonaților la serviciile de telefonie mobilă, cei mai mari dealeri având reprezentanțe în municipiu (Orange, Vodafone, Cosmote).

Numărul abonaților la radio era în anul 2006 de 13800, iar la televiziune de 15214, înregistrând o scădere semnificativă, ceea ce indirect arată o scădere a nivelului de trai și migrare a populației din localitate. Dupa anul 1990 au intrat în funcțiune 2 posturi de radio particulare și 3 studiouri locale de televiziune.

Activitatea culturală a municipiului Bârlad se desfasoară în cadrul următoarelor instituții: Muzeul ‘V.Parvan’ și Teatrul ‘V.I.Popa’, instituții subordonate Consiliului Judetean Vaslui, Biblioteca municipală ‘Stroe Belloescu’, care funcționează ca serviciu de specialitate a Consiliului Local Municipal Bârlad, Casa de Cultura ‘G.Tutoveanu’, subordonat Asociației Naționale a Caselor de Cultură și 1 cinematograf.

Teatrul ‘V.I.Popa’ s-a infiintat în anul 1955 și este singura instituție de profil a județului Vaslui. Pe scena teatrului ‘V.I.Popa ‘ s-au jucat peste 300 de premiere, piese din dramaturgia națională , premiere pe țară și absolute, piese din dramaturgia straină modernă și clasica universală.

Teatrul a participat la diferite confruntări de breaslă: festivaluri naționale de teatru, colocvii, decade și diverse reuniuni teatrale, unde a obținut peste 25 de premii colective și individuale, diplome și mentiuni pentru realizări artistice deosebite.

La obținerea succeselor scenice ale teatrului și-au adus contribuția și personalițati ale vieții cultural artistice din țara care au colaborat ca regizori, actori și scenografi printre care : artistii poporului Sica Alexandrescu și Radu Beligan, artiștii Dina Cocea, Marcela Rusu, Ion Olteanu, Mihai Zirra, Constantin Moruzon, Ani Braeski, Nicolae Dinescu, Florin Calinescu, Matei Millo, Aristitza Romanescu, Constantin Nottara, Laurentiu Margineanu; scenografii Mihai Trofan, Adriana Leonescu, Traian Nitescu, Sorin Popa, Mihai Madescu, Vasile Rotaru, Paul Neagu, Mircea Marosin, Puiu Ganea, Jules Perahim, Radu Corciova, Mircea Rabinschi, critici de teatru Valentin Silvestru, Radu Popescu, Dinu Sararu, Constantin Paiu, Valeria Dulea, Ion Cocora, Margareta Barbuta, Natalia Stancu, George Genoiu, Dinu Chivu, Paul Cornel Chitic, Stelian Vasilescu, Luca Arbore, Stefan Oprea, Teodor Praxin care au meritul de a fi consemnat pentru posteritate multe evenimente artistice realizate la Bârlad, contribuind prin sugestii și opinii critice la imbunatâțirea calitații artistice a montărilor și la cresterea prestigiului teatrului in tară.

Inființată în anul 1906, Biblioteca municipala ‘Stroe Belloescu’ posedă în prezent un bogat fond documentar de carte veche, carte rară, ziare și reviste, hărți, fotografii din patrimoniul național și fondul arhivistic național, precum și valori ale tiparului și cugetului romanesc și universal, ceea ce alcatuiesc colecții speciale.

Biblioteca municipala ‘Stroe Belloescu’ este structurată în prezent în urmatoarele secții: împrumut pentru adulți, împrumut pentru copii, sală de lectura, sală de presă, secția muzicală, carte tehnică, sectia de completare, evidența și catalogare a colecțiilor, informare bibliografică.

Serviciile prin care asigură lectura publicului sunt într-o permanență diversificare, de la împrumut curent de carte pentru toate categoriile socio – profesionale, până la organizarea stiințifică a colecțiilor, a sistemului informațional și a manifestarilor culturale specifice cărții.

Pentru funcționarea la capacitați normale, pentru a se pune mai bine în valoare fondul documentar, se impune, în anii ce urmează ridicarea unui nou edificiu la standarde europene. Modesta cladire, ctitorită de profesorul Stroe Belloescu, in anul 1909, poate deveni un adevarat muzeu al personalitatilor Bârladene, mai ales că edificiul figurează pe lista monumentelor istorice. In acest sens putem aminti personalitați Bârladene sau care au participat la viata culturală a municipiului : Ioan Antonovici – academician, Constantin Chirita – scriitor, Ioan Chiricuta – doctor oncolog, A.I.Cuza – domnitorul Principatelor Romane, Elena Farago – scriitoare, Marcel Guguianu – sculptor, George Ivascu – filolog, publicist, Tudor Pamfile – folclorist, etnograf, Vasile Parvan – istoric, Al. Philippide – filolog, V.I.Popa – scriitoare, Stefan Procopiu – fizician, Stavre Tarasov – pictor, Nicolae Tonitza – pictor, George Tutoveanu – poet, G.G.Ursu – critic literar, Al.Vlahuta – scriitor, Ghe.Vrabie – folclorist, Iorgu Juvara – academician, Eugen Simion – scriitor, Nechita Stanescu – scriitor, Cezar Ivanescu – scriitor, Ion Hobana – scriitor, Corneliu Vasilescu – sculptor, Dumitru Ivanescu – istoric, Gh.Platon – istoric, Gh. Buzatu – istoric.

Muzeul ‘Vasile Parvan ‘ se numără printre primele instituții de cultură specializate, înființat în 10 aprilie 1914 de un grup de intelectuali bârladeni entuziasti.

Patrimoniul muzeului cuprinde in prezent peste 100000 de piese grupate pe colecții de arheologie – istorie, numismatica și medalistică antică, medievală, modernă și contemporană, colectii de documente moderne și contemporane, colecție de pictura romanească și universala, colecții de sculptură romanească și universală, colectie de artă decorativă romanească și universală, arta populara romanească cu toate genurile, colectii de stiintele naturii.

De asemenea, s-a construit Pavilionul Expozitional ‘Marcel Guguianu’, care adaposteste donatia sculptorului bârladean Marcel Guguianu. Lucrarile la aceasta construcție, finanțate de Consiliul Judetean Vaslui, pe un teren concesionat de Consiliul Local Municipal Bârlad au fost finalizate în anul 2004.

Anul jubiliar 2004 a fost marcat de deschiderea pavilionului expozițional Marcel Guguianu și de organizarea a patru expoziții permanente – Bârladul cultural, A.I.Cuza și epoca sa, Tezaure și medalii antice pană la modern, Științele Naturii – în spațiul atribuit de Consiliul Județean în cadrul Băncii Agricole.

Înființată în anul 1960 din inițiativa specialiștilor secției de Științele Naturii din cadrul muzeului ‘V.Parvan’, Gradina Zoologică, un adevarat muzeu in aer liber, reprezintă un important obiectiv turistic cu valențe instructiv educative pentru toate varstele.

Societatea culturală Academia Bârladeană, prin întreaga sa activitate, a marcat un moment de referință pentru cultura bârladeană, în special, și cea a Moldovei meridionale, în general.

Prin Hotărarea Consiliului Local nr. 56 din 28.02.2005, destinația imobilului Casa Rosie, edificiu datând din sec. al XIX lea, va fi Centrul ‘Mihai Eminescu’ Bârlad.

Baza hotelieră a Bârladului este constituită de un hotel ‘Hotel Moldova’, cu o capacitate de cazare de 117 locuri și un motel ‘Motel Occident’, cu o capacitate de 36 de locuri. Pe lângă acestea municipiul Bârlad, dispune și de un număr de pensiuni care pot asigura și cazare. De asemenea pe raza municipiului Bârlad exista 5 agenții de turism care oferă locuitorilor un pachet diversificat de servicii turistice.

Obiectivele turistice situate pe raza municipiului Bârlad se identifica prin :

Muzeul ‘V.Pârvan’- monument realizat în sec al XIX lea după un proiect atribuit arhitectului italian Giovani Baldorossi;

Casa Sturdza – monument cu capela de familie din sec. XIX care a aparținut spătarului Alecu Sturdza. Aici în 1993 s-a deschis Muzeul Colectiilor, unde sunt expuse 6 colecții intrate ca donații in patrimoniul Muzeului ‘Vasile Parvan’;

Casa Cuza – construită pe la 1812, in această casă s-a nascut la 20 martie 1820 Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care a infaptuit Unirea Principatelor;

Casa Tuduri – monument de arhitectura in stil neoclasic, construită in prima jumătâte a sec. al XIX-lea de către Alexandru Tuduri. Casa a fost frecventată de unionistii Bârladeni, iar la parter a funcționat Școala nr. 4 intre 1868-1870;

Casa Bulbuc – edificiu datand de la inceputul sec. XX, în care s-au desfasurat unele intalniri ale ‘Academiei Bârladene’;

Casa Șuțu – construită in stil neoclasic de unionistul Bârladean Grigore Sutu pe la 1840;

Casa Roșie – edificiu datand de la sfarșitul sec.al XIX-lea, locuinta a directorului Scolii Normale;

Grădina Zoologică vizitată anual de circa 38000 de persoane.

Veniturile administrației locale au crescut progresiv din 2003 până în prezent, și au un trend ascendent, pozitiv chiar ținând cont de ratele de inflație. Se constată creșterea majorității componentelor pe venituri, în special al veniturilor curente și al subvențiilor.

Și cheltuielile au crescut proporțional cu veniturile, diferind ușor raporturile dintre subtipuri:

acordul și susținerea planului de către cetățeni, actorii economici și politici locali;

susținerea din partea sectorului privat a strategiei dezvoltării economice a serviciilor;

informarea permanentă a cetățenilor privind progresul implementării strategiei.

Strategii majore privind economia si investitiile strategice prin:

Concluzii

În primul rând, managementul reprezintă organizarea și coordonarea activităților unei afaceri , în scopul de a atinge obiectivele stabilite . Management este de multe ori inclus ca un factor de producție , împreună cu mașini , materiale și bani . În conformitate cu guru-ul de management Peter Drucker (1909-2005) , sarcina de bază de management include atât de marketing și inovare . Practica de management modern provine din studiul secolul al 16-lea a – eficiență scăzută și eșecuri ale unor companii , realizat de omul de stat englez Sir Thomas More ( 1478-1535 ) . De management este format din funcțiile de centralizare a crea politici corporative și de organizare , planificare , control , precum și direcționarea resurselor unei organizații , în scopul de a atinge obiectivele acestei politici .

Directorii și managerii care au puterea și responsabilitatea de a lua decizii și de a supraveghea o întreprindere .

Dimensiunea de management pot varia de la o persoană într- o organizație mică a sute sau mii de manageri din companii multinationale . În organizațiile mari , consiliul de administrație definește politica pe care este apoi realizată de către directorul executiv. Unii oameni sunt de acord că , în scopul de a evalua valoarea actuală și viitoare a companiei , cei mai importanți factori sunt de calitatea și experiența managerilor .

Termenul de colectivitate desemnează un grup de oameni care duc o viață colectivă, trăiesc și muncesc în comun. Termenul este sinonim cu cel de comunitate umană sau de comunitate. În acest context, termenul de comunitate “evocă ideea unui spațiu fizic și social bine marcat, în interiorul căruia se produc interacțiuni și un proces de intercunoaștere între actorii sociali, se dezvoltă legături sociale, se impun norme și reguli de conduită, se naște un sentiment de apartenență.”

Comunitatea nu este întemeiată pe contract, ci pe înțelegere, care este „ un mod de a simți comun și reciproc, asociativ” în cadrul unei „voințe” colective care este expresia unei entități. Ea se sprijină, în opinia lui Max Weber, “ pe o apartenență comună, resimțită subiectiv (afectiv sau tradițional), a indivizilor care participă la aceasta”, comunitatea fiind definită de el ca „asociație dacă și în măsura în care disponibilitatea pentru acțiune socială se sprijină pe o identitate de interese sau pe o legătură bazată pe interes, motivată rațional în privința valorii și a scopului”.

Comunități pot fi toate formele de viață socială din care individul face parte prin naștere: familie, grup de rudenie, apartenență etnică sau naționalitate, limbă maternă, localitate, cetățenie, religie etc. Comunitatea poate fi, de asemenea, o localitate rurală sau un grup de localități (comunitate teritorială), o grupare profesională, membrii unei rezidențe (cămin, spital, internat), o asociație, un tip de organizare socială într-un spațiu delimitat (cartier, bloc, mahala), dar și o rețea de interese, structurată ierarhic, de pildă, comunitățile oamenilor de afaceri, comunitățile științifice etc.

De remarcat că o colectivitate de orice fel (familie, colectivitate locală, stat) se prezintă, de regulă, ca o unitate, ca un întreg, cu o structură ireductibilă la indivizii componenți. Fenomenul acesta nu derivă însă din contopirea sau anihilarea indivizilor ca atare, ci din asociere, cooperare și solidaritatea acestora, din integrarea indivizilor în societate.

Societatea, colectivitatea în sine, reprezintă o organizație socială care se bazează pe existența și activitatea indivizilor asociați și organizați, pe gradul lor de solidaritate și coeziune al acestora, pe aportul lor ca indivizi capabili de a înțelege, de a se situa și de a participa la o acțiune comună.

De asemenea, trebuie reținut și faptul că o comunitate definită ca un colectiv de indivizi și indivizii cuprinși în acea comunitate sunt, în același timp, două realități distincte și totuși o singură realitate, adică realități corelative, existențial corelative, interdependente și interactive, în sensul că niciuna nu există, nu funcționează și nu se dezvoltă fără cealaltă sau că numai împreună alcătuiesc o realitate.

În doctrina românească, noțiunea de colectivitate locală reprezintă o „ populațiune prezentă și viitoare, stabilită pe o porțiune anumită din teritoriul statului, cu interese colective și permanente deosebite de cele ale statului”. ¹

Momentan, în România, în conformitate cu prevederile art. 120 din Constituța României, republicată, prin statuarea principiului autonomiei locale, legiuitorul constituant a recunoscut unităților administrativ – teritoriale – comuna, orașul și județul, calitatea de colectivități locale și, prin lege, de persoane juridice de drept public, respectiv de persoane juridice politico – teritoriale. De asemenea, prin legea organică s-a definit și colectivitatea locală, ca fiind totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ – teritorială.

După cum chestiunile de interes local trebuie să fie rezolvate de autoritățile administrative din unitățile administrativ-teritoriale, tot astfel acestea din urmă trebuie să dispună de resurse materiale și bănești pe care să le poată folosi în scopul autogospodăririi.

Comuna, orașul, municipiul, județul dispun de un patrimoniu și venituri proprii pe care le afectează soluționării problemelor proprii. Suportul material al autoguvernării este reprezentat de proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale, anume terenurile, mijloacele materiale, imobilele instituțiilor social-culturale etc., precum și de veniturile la bugetele locale, veniturile non-bugetare.

Administrarea valorilor materiale și bănești ale unităților administrativ-teritoriale revine autorităților administrației publice locale care sunt preocupate să obțină ceea ce este util, favorabil și indispensabil pentru colectivitățile în numele cărora acționează, urmărind, în felul acesta, promovarea intereselor lor. Dar pentru ca organele locale să decidă în favoarea comunității, ele trebuie să dispună de resurse necesare și suficiente pentru a asigura implementarea operativă a direcțiilor de acțiune și a modalităților de realizare a acestora. Putem vorbi de o autogospodărire veritabilă numai dacă unitățile administrativ-teritoriale au venituri de ajuns la bugetul local, cât să acopere cheltuielile ocazionate de realizarea unei gestionări eficiente a problemelor colectivităților locale și a unei bune guvernări.

De altfel, sporirea autonomiei financiare a unităților administrativ-teritoriale și a veniturilor bugetelor locale ale acestora alcătuiește un capitol distinct al guvernării actuale, sens în care se vizează preluarea controlului de către autoritățile locale asupra anumitor categorii de venituri. Potrivit Capitolului 19 – Reforma administrației publice din Programul de guvernare 2009-2012, măsurile destinate creșterii autonomiei financiare a unităților administrativ-teritoriale și a veniturilor bugetelor locale ale acestora sunt: acordarea dreptului autorităților locale de a modifica nivelul impozitelor și taxelor locale în funcție de necesitățile locale și gradul de suportabilitate al populației, calcularea valorii impozabile a clădirilor și terenurilor din intravilanul localităților prin raportarea la valoarea de piață a acestora, revizuirea cotelor defalcate din impozitul pe venit în funcie de noile competene transferate autorităilor locale în cursul procesului de descentralizare, precum și alocarea integrală la bugetele locale a sumelor provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice, întocmai ca în cazul celor provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice. Desigur că asemenea măsuri sunt binevenite, în contextul în care o autoguvernare veritabilă răspunde exigenelor comunităților locale, privite drept beneficiari ai autonomiei locale, numai dacă are la bază un suport financiar care să fie gestionat de puterile locale.

Autonomia locală și descentralizarea se presupun reciproc, în sensul că prima este cauza, iar cea de-a doua este efectul. Pe de o parte, exercitarea autonomiei locale de către autoritățile administraiei publice locale este cu putină numai într-un management descentralizat, în care autoritățile autonome sunt alese de colectivitate, iar pe de altă parte, descentralizarea este cea care asigură autorităilor administraiei publice locale o largă autonomie, prin transmiterea în direcia acestora din urmă a competenelor decizionale, manageriale si financiare.

Mai mult, autonomia locală este privită ca fiind o formă modernă de exprimare a principiului descentralizării administrative, atribuind colectivităților locale si autorităților care le reprezintă si acționează în numele si în interesul lor un statut distinct în raport cu administrația de stat. Asigurarea autonomiei locale e posibilă prin procesul de descentralizare, acesta din urmă reprezentând, în esență, transferul de competențe de la nivel central către autoritățile administrative care funcționează autonom în unitățile administrativ-teritoriale, unde autonomia garantează un înalt grad de democrație.

În consecință, se impune a reine faptul că autonomia locală si descentralizarea sunt principii directoare în managementul administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale care atrag după sine reprezentarea locală cu ajutorul căreia colectivitățile locale administrează și manageriază de sine stătător treburile publice, fără a conduce la independența totală a colectivităților locale, ci la coexistența acestora în cadrul statului unitar și indivizibil.

Noțiunea de management specific unei colectivități are ca punct de plecare știința managementului, care se bazează pe analiza și studiul funcționării sectorului privat.

Dar, cum restructurarea sectorului public trebuie să aibă la bază criteriul eficienței, aspecte de gestionare a banului public, etc., considerăm că utilizarea termenului de management teritorial, nu poate avea o altă sursă principală de inspirație decât știința managementului economic.

Managementul specific unei colectivități reprezintă un mod de gestiune publică, Ón care prezența statului rămâne indispensabilă reglării relațiilor dintre actorii sociali, economici și politici existenți la nivel teritorial.

Managementul specific unei colectivități are ca principală sarcină menținerea unui raport echilibrat între rolurile statului de reglare a relațiilor sociale și de colaborare cu partenerii sociali din teritoriu.

Cei care conduc structurile create de guverne la nivel local, regional, național și chiar transnațional, trebuie să urmărească obiective majore, ce le vor face acțiunile lor publice mai performante.

Printre prioritățile de urmărit nu trebuie să lipsească următoarele:

coeziunea socială a societății civile și capacitatea acesteia de a participa la realizarea acțiunilor publice;

gestionarea finanțelor publice;

coerența, fezabilitatea și efectele acțiunilor publice;

intensificarea concurenței dintre orașe și județe;

urmărirea punerii în aplicare a celor patru criterii: eficacitate, echitate, durabilitate și creativitate;

teritorială, în toate acțiunile întreprinse;

urmărirea evoluției și a efectelor politicilor adoptate, pe baza cărora, colectivitățile teritoriale locale să poată anticipa mai bine viitorul lor.

Bibliografie

Al cincilea Program de acțiune pentru mediu, o abordare comprehensivă pentru UE : activități in probleme urbane, date comparative si indicatori privind mediul urban si implementarea inițiativelor cuprinse în Agenda 21 Locală, 1993.

Art.151 din Tratatul care stabilește Comunitatea Europeană – scopul conservării si dezvoltării moștenirii culturale comune, cu respectarea diversității.

Art.6 din Tratatul care stabilește Comunitatea Europeană – protecția mediului trebuie integrată in toate politicile si activitațile comunitare.

Bruna Zeni, Augusto Palmonari, Manual de psihologia comunității, Editura Polirom, Iași, 2003.

C. Scarlat și H. Galoiu, Manual de instruire avansată în managementul proiectelor (PCM), București, 2002.

Dezvoltarea Urbană Durabilă in Uniunea Europeană: Un cadru de acțiune, 1998.

Planul de Acțiune al Comunitatii in domeniul Moștenirii Culturale,1994.

Regulamentul nr. 1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională

Regulamentul nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională, 21. Fondul Social European și Fondul de Coeziune.

Ioan Mărculeț (coord.), Dicționarul așezărilor urbane din România, , Col. Naț. ‘I. L. Caragiale’, București, 2013.

Ion Oprea, Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870-2003, Tipo Moldova, 2004

Ionuț Balaban, Bârladul de ieri și de astăzi: povestea neștiută a cartierelor Munteni și Cotul Negru 23 mai 2013.

Manual de Managementul Proiectelor, Departamentul pentru Integrare Europeana – Guvernul României, 1998.

Voican, M., Principiile cadru ale administrației publice locale, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008.

Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Humanitas, 2007.

Bibliografie internațională

Albert A. Einsiedel, Profile of Effective Project Managers, Project Management Journal 18, 1987.

C. Oughton, M. Landabaso, K. Morgan, The regional innovation paradox: innovation policy and industrial policy, Journal of Technology Transfer 27 (1), 2002.

Construction Industry Institute Cost/Schedule Task Force, Management of Project Risks and Uncertainties, Austin, TX: Construction Industry Institute, 1989.

D. Henton, J. Melville, K. Walesh, Grassroots leaders for a new economy: how civic entrepreneurs are building prosperous communities, Jossey-Bass, San Francisco, 1997.

E.H. Lorenz, Flexible production systems and the social construction of trust, Politics & Society 21 (3) (1993) 307–324.

F. P. McManamon, The Long View, in Common Ground. Archeology and Ethnography in the Public Interest, vol. 1, no. 2, Summer 1996.

Hans J. Thamhain, Developing Project Management Skills, Project Management Journal 22, 1991.

Jack R. Meredith and Samuel J. Mantel, Jr., Project Management: A Managerial Approach, Hoboken, New Jersey, Wiley, 2006.

National Energy Technology Laboratory, Reliable, Affordable, and Environmentally Sound Energy for America’s Future, The Energy Lab, 2001.

Project Management Institute, Inc., A Guide to the Project Management Body of Knowledge (PMBOK Guide), fourth edition, Newtown Square, PA: Project Management Institute, Inc., 2008.

P. Maskell, Globalisation and industrial competitiveness: the process and consequences of ubiquitification, in: E.J. Malecki, P. Oinas (Eds.), Making connections: technological learning and regional economic change, Ashgate, Aldershot, 1999.

R. Putnam, Making democracy work, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1993.

R. B. Chase, N. J. Aquilano, F. R. Jacobs, Production and Management, eight edition, Boston, 2000.

Russell W. Darnall, The World’s Greatest Project, Newtown Square, PA: Project Management Institute, Inc., 1996.

Russell W. Darnall, The Emerging Role of the Project Manager, PMI Journal, 1997.

Bibliografie

Al cincilea Program de acțiune pentru mediu, o abordare comprehensivă pentru UE : activități in probleme urbane, date comparative si indicatori privind mediul urban si implementarea inițiativelor cuprinse în Agenda 21 Locală, 1993.

Art.151 din Tratatul care stabilește Comunitatea Europeană – scopul conservării si dezvoltării moștenirii culturale comune, cu respectarea diversității.

Art.6 din Tratatul care stabilește Comunitatea Europeană – protecția mediului trebuie integrată in toate politicile si activitațile comunitare.

Bruna Zeni, Augusto Palmonari, Manual de psihologia comunității, Editura Polirom, Iași, 2003.

C. Scarlat și H. Galoiu, Manual de instruire avansată în managementul proiectelor (PCM), București, 2002.

Dezvoltarea Urbană Durabilă in Uniunea Europeană: Un cadru de acțiune, 1998.

Planul de Acțiune al Comunitatii in domeniul Moștenirii Culturale,1994.

Regulamentul nr. 1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională

Regulamentul nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională, 21. Fondul Social European și Fondul de Coeziune.

Ioan Mărculeț (coord.), Dicționarul așezărilor urbane din România, , Col. Naț. ‘I. L. Caragiale’, București, 2013.

Ion Oprea, Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870-2003, Tipo Moldova, 2004

Ionuț Balaban, Bârladul de ieri și de astăzi: povestea neștiută a cartierelor Munteni și Cotul Negru 23 mai 2013.

Manual de Managementul Proiectelor, Departamentul pentru Integrare Europeana – Guvernul României, 1998.

Voican, M., Principiile cadru ale administrației publice locale, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008.

Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Humanitas, 2007.

Bibliografie internațională

Albert A. Einsiedel, Profile of Effective Project Managers, Project Management Journal 18, 1987.

C. Oughton, M. Landabaso, K. Morgan, The regional innovation paradox: innovation policy and industrial policy, Journal of Technology Transfer 27 (1), 2002.

Construction Industry Institute Cost/Schedule Task Force, Management of Project Risks and Uncertainties, Austin, TX: Construction Industry Institute, 1989.

D. Henton, J. Melville, K. Walesh, Grassroots leaders for a new economy: how civic entrepreneursare building prosperous communities, Jossey-Bass, San Francisco, 1997.

E.H. Lorenz, Flexible production systems and the social construction of trust, Politics & Society 21 (3) (1993) 307–324.

F. P. McManamon, The Long View, in Common Ground. Archeology and Ethnography in the Public Interest, vol. 1, no. 2, Summer 1996.

Hans J. Thamhain, Developing Project Management Skills, Project Management Journal 22, 1991.

Jack R. Meredith and Samuel J. Mantel, Jr., Project Management: A Managerial Approach, Hoboken, New Jersey, Wiley, 2006.

National Energy Technology Laboratory, Reliable, Affordable, and Environmentally Sound Energy for America’s Future, The Energy Lab, 2001.

Project Management Institute, Inc., A Guide to the Project Management Body of Knowledge (PMBOK Guide), fourth edition, Newtown Square, PA: Project Management Institute, Inc., 2008.

P. Maskell, Globalisation and industrial competitiveness: the process and consequences of ubiquitification,in: E.J. Malecki, P. Oinas (Eds.), Making connections: technological learning and regional economic change, Ashgate, Aldershot, 1999.

R. Putnam, Making democracy work, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1993.

R. B. Chase, N. J. Aquilano, F. R. Jacobs, Production and Management, eight edition, Boston, 2000.

Russell W. Darnall, The World’s Greatest Project, Newtown Square, PA: Project Management Institute, Inc., 1996.

Russell W. Darnall, The Emerging Role of the Project Manager, PMI Journal, 1997.