Managementul Turismului Rural In Judetul Maramures

Managementul turismului rural in judetul maramures

CAPITOLUL 1. PARTICULARITĂȚI ALE TURISMULUI

Turism – Delimitări conceptuale

Activități de turism

Particularitățile și segmentrea pieței turistice

Servicii de transport touristic

CAPITOLUL 2. IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI ȘI ROMÂNIA CA DESTINAȚIE TURISTICA – ANALIZA SWOT

2.1. Impactul macroeconomic și efectele multiplicatoare ale turismului

2.2. Turismul si ocuparea forței de munca

2.3. Rolul statului în turism

2.4. România destinație turistică – analiza SWOT

2.4.1. Mediul economic

2.4.2. Cererea turistică și tipologii de cerere

2.4.3. Promovarea destinaților turistice și pachetele turistice

2.5.4. Analiza SWOT

CAPITOLUL 3. DEZVOLTAREA TURISMULUI DURABIL – PLANUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ A JUDEȚULUI MARAMUREȘ 2009-2013

3.1. Dezvoltarea turismului durabil

3.1.1 Tehnici de implementare și programrea dezvoltării

3.1.2. Zonarea și programarea turistică

3.1.3. Finanțarea pentru managemntului și planificarea turistică

3.2. Mediul de marketing al firmei turistice

3.2.1. Cerecetării de marketing in turism

3.2.2. Strategia produsului turistic

3.2.3. Tariful în turism

3.2.4. Promovarea și publicitatea în turism și formele acesteia

3.3. Planul de dezvoltare durabilă a județului Marmureș 2009-2013

3.3.1. Obiective generale

3.3.2. Atractivitatea județului Maramureș – indexul de atractivitate

3.3.3. Contribuirea turismului la economia județului

3.3.4. Structuri de cazare

3.3.5. Analiza SWOT și strategia de dezvoltare a turismului în județul Maramureș

CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ: TURISMUL RURAL ÎN JUDEȚUL MARAMUREȘ – PENSIUNEA IONA

4.1. Turismul rural în județul Maramureș

4.1.1.Obiectivele activității turismului rural

4.1.2. Spațiu rural maramureșan și turismul rural

4.1.3. Circulația turistica rurala din județul Maramureș și impactul activității turistice

4.1.4. Impactul turismului rural asupra economiei jud. Maramureș

4.1.5. Perspective de dezvoltare al turismului rural în jud. Maramureș

4.2. Pensiune IONA

4.2.1. Amplasarea pensiunii IONA

4.2.2. Indicatori din situațiile financiare

4.2.3. Dotarea și serviciile oferite

4.2.4. Structura organizatorică și Resursele umane ale pensiunii

4.2.5. Promovarea turistică a pensiunii

4.2.6. Modalități de plată

4.2.7. Circulația turistică în cadrul pensiunii

4.2.8. Mijloace de rezervare

4.2.9. Mediul concorențial

4.2.10. Analiza SWOT a pensiunii

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIA

ANEXE

CAPITOLUL 1. PARTICULARITĂȚI ALE TURISMULUI

1.1. TURISMUL – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Din punct de vedere etimologic, termenul turism, după majoritatea dicționarelor, provine din termenul englezesc “to tour”, care înseamnă a călătorii, a colinda, referitor la semnificația de excursie. Creat în India secolului XVII – lea acest cuvânt galic provine din cuvântul francez “tour” (călătorie, mișcare în aer liber, plimbare, drumeție în circuit), care la rândul său declină din grecescul “turnos”, respectiv latinescul “turnus”, pastrând semnificația de circuit.

Ca fenomen social – economic, turismul începe să fie consolidat în Europa încă din 1880, în 1905 conturându-se prima definiție ce arată ca turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului înconjurător, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii.

Cu timpul s-au încercat multe alte definiții ale fenomenului touristic:

În 1910 austriacul J. von Schullen vu Schrattenhnfen descria turismul ca “fenomen care desemnează toate legăturile, în special economice, și care intra în acțiune pentru rezedenții temporari și străini dispersați înnăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinat”.

Profesorul belgian, Edmund Picard definește turismul ca pe “… ansamblul organelor și funcțiilor lor, nu numai din punctul de vedere al valorilor pe care călătorul le ia cu el și al celor care în țările unde sosește cu portofelul doldora, profită direct (în primul rănd hotelierii) și indirect pe cheltuielile pe care le face spre a-și satisface nevoile de conoștiință sau plăcere…”etc.

În 1937, s-a acceptat, la recomandarea Comitetului de Statisticieni Experți ai Ligii Națiunilor, definiția conform căreia turistul străin poate fi “o persoană care se deplasează pentru o durată de cel puțin 24 de ore, într-o altă țară, diferită de cea în care se află domiciliul său obișnuit”. Conform acestei definiții, pot fii considerați turiști cei care efctuează o călătorie de plăcere (de agrement sau pentru alte motive de sănătate etc), spre a participa la conferințe, seminarii (administative, diplomatice, religioase, sportive), cei care fac călătorii de afaceri sau care participă la croaziere, chiar dacă durata sejurului e mai mică de 24 de ore (aceștia evidențiind o grupă aparte).

Această definiție a fost acceptată dîn 1950 și de către Uniunea Internațională a Organizațiilor Oficiale de Turism (UIOOT – în 1975 când s-a transformat în Organizația Mondială a Turismului, cea mai importantă organizație mondială de turism cu caracter neguvernamental și cu statut consultativ pe lângă ONU), care a inclus în categoria turiștilor și pe studenții și elevii care locuiesc temporar în străinătate.

Unii autori au încercat o tipologizare a turiștilor în funcție de nenumăratele forme de turism și de personalitatea indivizilor care călătoresc. De exemplu M. Bassand (1968) distinge patru tipuri principale de turiști:

J.Kipendorf sugera în 1984 o tipologie centrată pe imaginarea negativă a turistului:

turistul ridicol – poate fi recunoscut după înfățișare, îmbrăcăminte

turistul naiv –nu cunoaște limbi stăine și pune întrebări stupide

turistul organizat – în pericol permanent de a se rătăcii fără grup

turistul îngozitor – se comportă ca și cum lumea i-ar aparține

turistul indiferent – stă toată ziua pe plajă, nefiind interesat de țara sau regiunea pe care o vizitează

turistul bogat – vrea să cumpere orice și dorește numai servicii de bună calitate

turistul exploatator – profită de sărăcia poporului din zona vizitată

turistul needucat – diruge natura

turistul oscilant – își părăsește grupul și vizitează locuri neconoscute.

Turismul se prezintă, așadar, ca o activitate complexă, cu o multitudine de fațete, cu încărcătură economică semnificativă, poziționată la intersecția mai multor ramuri și sectoare din economie; toate acestea iși găsesc reflectarea în varietatea punctelor de vedere cu privire la conținutul noțiunii de turism și a conceptelor adiacente.

Turismul reprezintă astăzi, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanță a vieții economice pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii.

Multiplele sale conexiuni și implicații în plan economic, social, cultural și politic, rolul său activ în societate, pe de o parte, și transformările sale ca fenomen, pe de altă, argumentează preocupările pentru cunoașterea conținutului, a sensibilităților și incidentelor sale, pentru descifrarea mecanismelor de funcționare. În acest context se înscriu și eforturile specialiștilor privind definirea, cu rigurozitate științifică, a sistemului categorial integrat turismului, a interdependențelor cu celelalte componente ale economiei, de cuantificare a efectelor sale.

Mai multe studii, care au urmărit depistarea tendințelor dezvoltării tehnico-economice, efectuate în anii din urmă, au scos în evidență extraordinara gamă a transformărilor tehnice, economice si sociale din perspectiva anilor ce vin. Unele din aceste transformări au influență asupra fenomenului turistic, fiind acceptate de majoritatea specialiștilor în prognoza turistică. Iată câteva:

– Creșterea numărului populației

– Sporirea speranței de durată medie a vieții la aproape 80 de ani

– Creșterea veniturilor pe cap de locuitor

– Dezvoltarea și diversificarea mijloacelor de transport

– Creșterea continuă a nivelului de cultură

1.2. ACTIVITĂȚI DE TURISM

Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.

În practica turistică există o serie de criterii și posibilități de grupare a formelor de turism:

În funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se distinge:

• turismul intern practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale;

• turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință. Turismul internațional se subdivide în turism emițător (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță, și turism receptor (incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare.

După modalitatea de comercializare a vacanțelor, se disting următoarele forme de turism:

• turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).

• turismul pe cont propriu, numit uneori și neorganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement.

• turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.

În funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:

• turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru.

• turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia.

Din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:

• turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

• turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).

După mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în:

• drumeții;

• turism rutier;

• turism feroviar;

• turism naval;

• turism aerian.

În funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:

• turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu așa-numitul turism cultural;

• turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;

• turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruțare;

• turismul sportiv constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, teluri, companii aeriene).

• turismul pe cont propriu, numit uneori și neorganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement.

• turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.

În funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:

• turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru.

• turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia.

Din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:

• turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

• turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).

După mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în:

• drumeții;

• turism rutier;

• turism feroviar;

• turism naval;

• turism aerian.

În funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:

• turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu așa-numitul turism cultural;

• turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;

• turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruțare;

• turismul sportiv constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;

• turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;

• turismul de cumpărături (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.

După caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:

• turismul particular (privat) se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă, dispun de o a doua reședință cum ar fi case de vacanță la munte sau la mare. Aceste persoane și atunci când apelează la turismul organizat se deplasează cu mijloace proprii de transport și recurg la servicii deosebite și forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;

• turismul social este un turism de masă, agreat de persoanele cu posibilități financiare relativ limitate. Acești turiști solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun, sau cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport.

• turismul pentru tineret constituie o formă particulară a turismului social, adresându-se, cu precădere, categoriilor tinere ale populației. Această formă de turism apelează la tabere de creație, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;

• turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni.

După categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi:

• turism pentru tineret;

• turism pentru populația activă;

• turism pentru pensionari.

Din punct de vedere socioeconomic avem:

• turismul politic ia în considerare participarea la evenimentele politice însemnate sau la sărbători naționale. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o atracție pentru călătorie. Astfel o derivată de la forma politică este cea guvernamentală (aproximativ 6-8% din călătoriile internaționale sunt realizate de oficialități politice)

• turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau pentru desfășurarea unor activități diverse cum sunt vizionarea de spectacole, expoziții etc. Datorită acestei accepțiuni el are o sferă de cuprindere extrem de largă și deci este destul de dificil de particularizat în raport cu alte forme de turism. De regulă proporția turismului urban intern deține cote superioare celui internațional.

• turismul rural reprezintă una din cele mai reușite soluții în ceea ce privește armonizarea cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile și se definește în sens larg prin dorința de a petrece vacanța în mijlocul naturii, de întoarcerea la viața și obiceiurile tradiționale. Se știe însă că sfera de cuprindere turismului rural este destul de largă, iar acesta se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediul rural, mijlocul de cazare fiind fie gospodăria țărănească, fie echipamente turistice generale cum sunt hanurile, hotelurile, popasuri. Agroturismul pe de altă parte este mai strict din punctul de vedre al condițiilor ce se impun pentru petrecerea vacanței și presupune șederea în locuința țărănească, consumarea de produse agricole și participarea într-o anumită măsură la activitățile agricole specifice. Indiferent despre ce tip de turism este vorba, conținutul activității turistice rurale se circumscrie coordonatelor: spațiu rural, locuitori ce păstrează anumite tradiții, obiceiuri și produse agroalimentare consumate de turiști cu prilejul șederii în gospodăria țărănească.

În mod curent turismul se divide după locul de proveniență a turiștilor în două forme generale:

• turism național (intern) – practicat de cetățenii unei țări în interiorul granițelor sale

• turism internațional (extern) – diferențiat de primul prin vizitele cetățenilor străini într-o țară și prin plecările cetățenilor autohtoni în scopuri turistice în afara granițelor țării lor

Ambele forme de turism prezentate mai sus prezintă un număr de particularități, existând o interdependență care are ca scop promovarea în ansamblu a activității turistice, fapt cât se poate de obișnuit, pentru că se oferă aceeași bază materială de primire atât turiștilor interni, cât și celor externi, văzuți și tratați ca solicitanți simultani de servicii turistice.

Astfel în funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se disting două forme majore :

• turism intern , practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale

• turism internațional care apare ca rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință

Turismul intern și internațional reprezintă două forme de exprimare ale aceluiași fenomen, raportul dintre ele fiind net în favoarea celui intern, cu valori diferite de la țara la țară. În cazul țărilor bogate din punct de vedere al patrimoniului turistic precum Franța, Italia, Spania, turismul intern deține 70-80 % din totalul vacanțelor, iar în ceea ce privește cele mai puțin dotate ca Germania, Olanda proporția turismului intern este ceva mai redusă aproximativ 60 % (în România raportul a fost de 50 %)

Urmărind curentele turistice internaționale care se produc într-o zonă delimitată ca suprafață, se poate reda următoarea clasificare a turismului internațional:

• turism receptor (de primire sau pasiv) care înregistrează sosirile cetățenilor străini într-o țară dată, aceștia având domiciliul permanent în țara emitentă. Turismul receptor reprezintă pentru țara primitoare o sursă de încasări valutare deosebit de importantă

• turismul emițător (de trimitere sau activ) reprezentând acea parte a turismului internațional care înregistrează plecările cetățenilor unei țări în străinătate

1.3. PARTICULARITĂȚILE ȘI SEGMENTREA PIEȚEI TURISTICE

Odată cu dezvoltarea turismului s-a format și o piață caracteristică și anume piața turistică. În sensul economic al noțiunii, piața turistică reprezintă locul de interferență în care produsul turistic se materializează sub forma ofertei turistice, iar trebuințele de consum turistic sub forma cererii turistice. În cadrul acestui spațiu, are loc o confruntare permanentă a ofertei cu cererea, produsele și serviciile turistice fiind realizate prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare. Așadar în cadrul pieței turistice se situează, ca personaj principal turistul, consumatorul potențial al produselor turistice. Din diferite considerente, o parte din populația totală nu poate participa, într-o perioadă dată, la acțiunile turistice ale ofertanților, constituind partea din populația neconsumatoare de produse turistice. Proporția populației neconsumatoare de servicii turistice diferă de la o perioadă la alta, ea putînd fi amplificată sau nu și de influența conjugată a unor factori economici, sociali, psihologici precum gradul de urgență a trebuințelor turistice, puterea de cumpărare a populației, manifestarea anumitor aspirații, preocupări etc.

Cererea turistică evoluează în permanență, dând naștere la noi manifestări, uneori stric individualizate, pentru care oferta turistică, mult mai rigidă, nu asigură suficiente condiții de satisfacere. Această parte de cerere turistică căreia într-o perioadă dată, nu-i putem găsi o ofertă echivalentă, reprezintă cererea fără piață. În egală măsură, poate să existe și o ofertă care nu va putea fi valorificată integral sau parțial datorită insuficienței cererii solvabile, constituind așa numita piață fără cerere.

Evident, cererea turistică se manifestă diferențiat ca volum și structură, atât în timp cât și în spațiu, în funcție de formele de turism practicate, de destinația călătoriilor, durata sejurului, gradul de individualizare a preferințelor pentru servicii și mărfuri etc. Analiza ei în funcție de toți acești factori a determinat pe unii cercetători să observe, că volumul valoric mediu al consumului de mărfuri și servicii este mai mare în timpul călătoriilor si vacanțelor decât în celelalte perioade obișnuite ale anului. Piața turistică teoretică, numită și capacitatea teoretică a pieței reflectă tocmai limitele de absorbție ale unui anumit produs turistic pe o piață determinată. Piața turistică potențială reprezintă cererea totală pentru un anumit produs turistic luând în considerare un anumit nivel determinat de prețuri si tarife. Potențialul pieței este de fapt sinonim cu cererea solvabilă, adică partea din cerere care are acoperire bănească. Piața turistică reală reprezintă totalul produselor turistice vândute efectiv pe o piață intr-o perioada determinată de timp. Raportul dintre piața turistică reală și piața turistică potențială reflectă gradul de saturație al pieței. Piața turistică reală marchează trecerea efectivă de la cererea turistică la consumul turistic propriu-zis, mai concret, trecerea de la o manifestare pasivă spre o acțiune concretă, aceea de cumpărare.

Piața turistică poate fi abordată, la fel ca orice altă piață, sub trei aspecte: global, individualizat și pe segmente:

• Abordarea globală este specifică operatorilor turistici care oferă servicii nediferențiate pentru toate categoriile de clientelă. Studiile de piață sunt în acest caz ușor de realizat, costurile implicate fiind deci mai scăzute. De asemenea, costurile de “fabricare” a produselor sunt în general mai reduse. Abordarea globală este încă foarte des utilizată de touroperatori. Mulți dintre ei au în ofertă produse de tip “circuit în autocar”, adresate tuturor categoriilor de clientelă. Foarte mulți turiști nu agrează însă acest tip de circuite, deoarece pe de o parte simt că independența și individualitatea lor este afectată, iar pe de altă parte ceea ce li se oferă nu satisface întotdeauna pe deplin dorințele și exigențele lor.

• Abordarea individualizata este cealaltă formă extremă de abordare, fiind concretizată prin faptul că cererea este analizată la nivelul fiecărui client sau grup restrâns de clienți, produsul fiind adaptat necesităților acestuia. Un prim exemplu ar fi agroturismul (turismul rural), unde gazda poate trata fiecare client într-un mod diferențiat, în funcție de dorințele acestuia. Un alt exemplu este cel al prestatorilor de lux (un hotel de patru sau cinci stele) care oferă clienților servicii personalizate. În sfârșit, se poate da exemplul unor touroperatori care permit clienților să “confecționeze” ei inșiși sejurul sau voiajul, alegând itinerariile, mijloacele de transport, locurile de cazare și de servire a mesei, modalitățile de agrement etc.

• Abordarea pe segmente constă în împărțirea pieței în subpiețe omogene din punct de vedere al unor caracteristici relevante pentru oamenii de marketing. Ideea care stă la baza segmentării este aceea că persoanele asemănătoare din punctul de vedere al unor caracteristici precum vârsta, educație, venit, personalitate, stil de viață etc. vor avea nevoi și dorințe asemănătoare. Odată realizată segmentarea, pot fi alese unul sau mai multe segmente-țintă, pe care vor fi concentrate eforturile de marketing. Dacă segmentele de piață au fost definite și descrise în mod corespunzător, segmentarea va oferi informații pertinente cu privire la:

• motivația pentru care un anumit grup de oameni cumpară un produs turistic sau vizitează o destinație;

• cât de mare este acest grup;

• cât cheltuiesc membrii acestui grup;

• loialitatea lor față de un nume de marcă sau față de o destinație ;

• sensibilitatea lor la schimbările de preț;

• cum răspund ei la diversele strategii de marketing-mix;

• cum trebuie elaborat un produs sau o campanie publicitară pentru a genera vânzări în cadrul acestui segment de piață.

Sarcina marketerilor este de a identifica, pentru fiecare segment-țintă, produsele și serviciile care satisfac dorințele și nevoile clienților din acel segment. În practică există adesea un conflict între viziunea marketerilor și cea a managerilor operaționali în ceea ce privește conceperea produsului turistic. Din punctul de vedere al managementului operațional, este mult mai simplu și mai eficient să oferi tuturor clienților un produs – serviciu standardizat (un pat de hotel, un loc într-un avion, un meniu la un restaurant etc.) decât să adaptezi oferta pentru fiecare grup de clienți în parte. Cu toate acestea, în condițiile în care pe piața turistică multe firme își dispută aceleași porțiuni de piață și își adresează produsele mai multor categorii de turiști potențiali, crearea unor produse diferențiate, adaptate fiecărei categorii de clienți, devine foarte importantă.

Rolul și importanța segmentării diferă de la un sector la altul al industriei turistice. Astfel, în sectoarele „cazare” și „transport” segmentarea este un pas esențial în procesul de creare a produsului turistic; segmentarea și formularea produsului sunt aici două fețe ale aceleiași monede. Totuși, chiar și organizațiile din aceste sectoare se pot confrunta cu dificultăți atunci când este vorba să satisfacă nevoi diferite cu aceleași facilități și resurse. Segmentarea este de asemenea o etapă indispensabilă în procesul de concepere a produselor unui organizator de voiaje sau de sejururi.

În ceea ce privește sectorul „atracții”, aici importanța segmentării se vădește a fi importantă nu atât pentru formularea produsului, cât mai ales elaborarea strategiei promoționale și de distribuție pentru fiecare segment în parte. Un muzeu, un castel sau o gradină botanică vor oferi practic același “produs” tuturor vizitatorilor, indiferent de caracteristicile acestora, dar își va adapta campania promoțională în funcție de vârsta vizitatorilor sau de aria lor de proveniență, de exemplu. Pentru ca segmentarea sa fie eficientă, este necesar ca fiecare segment să fie utilizabil sau operațional. Aceasta înseamna ca un segment de piață trebuie sa fie:

• discret, în sensul că membrii săi sunt ușor identificabili sub aspectul scopului în care calătoresc, al motivațiilor, ariei de proveniență, venitului etc.;

• măsurabil, ceea ce înseamnă că dimensiunea segmentului fie este cunoscută din studiile de piață anterioare, fie poate fi măsurată cu cheltuieli rezonabile. Unii marketeri spun că dacă un segment nu este măsurabil, el practic nu există;

• substanțial, astfel încât să poată asigura profitabilitatea firmei. Uneori, un segment de piață redus, neluat în considerare de firmele mari, se poate dovedi foarte profitabil pentru o firmă mică;

• viabil, în sensul că veniturile asigurate de acest segment trebuie să fie mai mare decât cheltuielile de marketing necesare pentru cucerirea consumatorilor din segment;

1.5. SERVICIILE DE TRANSPORT TURISTIC

Fluxurile turistice implică derularea unui trafic turistic considerabil. În vederea derulării acestui trafic turistic se apelează la o gamă variată de mijloace de transport: terestre, aeriene și navale.

Transporturile turistice rutiere ocupă o pondere foarte mare în totalul mijloacelor de transport folosite. Din punct de vedere al rapidității, comodității și atractivității călătoriei, nici un alt mijloc de transport nu poate să satisfacă într-o măsură mai mare turiștii pe cont propriu și semiorganizați cu automobilul. Alături de avantajul alegerii libere a intinerarului, automobilul permite un volum relativ mare de bagaje, orare flexibile, posibilități multiple de oprire, costul cel mai convenabil etc.

După transportul rutier, transporturile aeriene dobândesc în turism o importanță tot mai mare, mai ales în fluxurile turistice internaționale. Pentru unele țări mai cu seama în cazul calătoriilor la mari distanțe, transportul aerian constituie factorul principal. La factorul distanță mai trebuie adaugată creșterea capacității de transport și a vitezei medii de croazieră, sporirea numărului de linii cu zboruri directe, concomitent cu creșterea frecvenței zborurilor. În scopul creșterii atractivității acestei forme de transport și a îmbunătățirii continue a indicilor de utilizare a capacității, organizatorii de turism trebuie să folosească o gamă cât mai diversificată de prestații în traficul turistic aerian, în așa fel încât rezultatele financiare să fie cât mai favorabile.

Transporturile turistice pe calea ferată oferă siguranță, confort, regularitate orară, economicitate, spațiu suficient pentru deplasarea unui număr mare de oameni și acoperirea unor distanțe medii în timp optim. Cu potențialul său de masă și cu

tarife mult mai reduse decât în cazul transporturilor aeriene, transportul pe calea ferată oferă o alternativă perfectă între turismul rutier și cel aerian.

CAPITOLUL 2. IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI

În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de producție.

2.1. IMPACTUL MACROECONOMIC ȘI EFECTELE MULTIPICATOARE ALE TURISMULUI

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea Produsului Intern Brut (PIB), turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare. De asemenea, turismul antrenează și stimulează producția din alte domenii. Studiile de specialitate au evidențiat faptul că activitatea unor ramuri este determinate în mare parte de nevoile turismului.

Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țări. Astfel, necesitatea de adaptare a activității turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiștilor determină apariția unor activități specifice de agreement. Pe lângă toate acestea, turismul reprezintă și o cale (în unele cazuri chiar singura)de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse și în special a celor naturale:frumusețea peisajelor, calitățile curative ale apelor minerale sau termale, condițiile de climă .Există țări care realizează pânăla 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar și țări cu o economie dezvoltată(Franța 7.3% PIB, Elveția 7.7% PIB) care au ponderi ridicate aleactivității turistice în PIB.

Față de această situație, industria turistica din Romania a contribuit cu 1,4% la PIB, dar, daca se adauga si contributiile indirecte si cele induse, turismul aduce aproape 6 miliarde de euro la PIB-ul Romaniei. Sectorul turistic romanesc are insa o contributie redusa la PIB in comparatie cu alte tari din regiune, in conditiile in care in Bulgaria reprezinta 3,6% din PIB, in Ungaria 4%, iar in Republica Ceha 2,8%.

Scăderea pe acest segment a fost cauzată de reducerea numarului de turiști străini și a cheltuielilor acestora. Comparând cheltuielile turiștilor în anii 2008 si 2011, PwC a constatat ca aceste sume au scazut de la 750 milioane de euro la 600 milioane de euro. Și turiștii autohtoni și-au redus cheltuielile, dar scăderea a fost mai mica, de doar 11%, de la 1,01 miliarde euro la 900 milioane euro. Ultimii patru ani au fost marcați de o rata medie anuala de creștere a industriei turistice locale negativa, respectiv -5,7%.

Recesiunea a avut un impact sever asupra industriei turistice a țărilor central si est-europene, Polonia, Slovacia și România fiind piețele cele mai afectate. Aceasta a redus veniturile disponibile ale consumatorilor, care s-au vazut astfel nevoiți să-ți reducă cheltuielile pentru vacanțe. De departe, cel mai afectat segment de aceste schimbari in comportamentul consumatorilor a fost cel al vacanțelor în strainatate, turiștii români reducandu-și cheltuielile cu 30%, de la 460 de milioane euro în 2008 la 310 milioane euro in 2011

Pentru țara noastră în etapa actuală ca urmare a prezenței unor resurse turistice neexploatate și insuficient puse în valoare, turismul constituie o ramură cu posibilități însemnate de creștere și deci rămâne o sferă de activitate care poate absorbi o parte din forța de muncă rămasă disponibilă prin restructurarea economică. Trebuie menționat și faptul că turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate.Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai puțin bogate în resurse cu valoare economică mare, dar cu importante și attractive resurse turistice natural și antropice. Datorită acestui fapt el este considerat o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale. O altă formă de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezintă contribuția sa la asigurarea unei circulații bănești echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern și internațional.

`Efectul moltiplicator este un așa-numit efect direct care constă în creșterea veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agențiilor tour-operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turiști în decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an. În al doilea rând, se ia în vedere efectul indirect care vizează impactul creșterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producătoare de bunuri de consum la care firmele turistice apelează în mod inevitabil pentru a-și susține oferta turistică la parametri competitivi. In fine, în al treilea rând, poate fi urmărit și un efect indus asupra întregii economii naționale, deoarece atât veniturile celor ce lucrează nemijlocit în turism, cât și cele ce revin sectorului producător de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurării altor mărfuri și servicii de care au nevoie. Asistăm astfel la un proces de multiplicare a cererii agregate la scară macroeconomică.

Potrivit Organizației Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi utilizat în economie.

2.2. TURISMUL ȘI OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ

Turismul, prin faptul că este un mare consumator de muncă vie, joacă un important rol în economie. El creează noi locuri de munca, participând astfel la atragerea excedentului de forța de muncă din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea șomajului. Numarul mare al celor care lucrează în domeniul turismului are ca explicație faptul ca posibilitățile de mecanizare- automatizare a operațiunilor turistice sunt limitate.

De la jocul copiilor, la distracția adulților, animatorul a început sa fie o persoana din ce în ce mai cautata si în România. Acum, în ofertele de joburi de vară se întâlnesc si anunțuri de genul „Animatori Grecia care vor lucra în hoteluri. Responsabilitați: buna desfasurare a programului de animatie, propunerea programului către oaspeții hotelului, activitați sportive în timpul zilei (polo de apa, volei, ping-pong, aerobic, sporturi de apa), precum si evenimente culturale si sportive din cursul serii. Trebuie să fie o persoana dinamica, să aiba spirit de echipa și capacitate de comunicare. " Din pacate, în toti acesti ani, în România nu au debutat, decât sporadic, cursuri de specializare reala a animatorilor, nici pentru copii, nici pentru adulți. Chiar dacă, aparent, jobul lui este distracția, responsabilitatea este enormă.

De asemenea, ramânând tot în sfera relației turism-forța de munca, trebuie amintit efectul indirect al creșterii numărului celor ocupați în acest sector. Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea 1-3 locuri de muncă indirecte și induse. Aceasta se explică prin aceea ca turismul, fiind un mare consumator de bunuri și servicii, influențeaza benefic utilizarea forței de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, industria alimentara, construcții).

2.3. ROLUL STATULUI ÎN TURISM

Înca de la sfârșitul secolului trecut, dar mai ales în perioada interbelica și pâna în zilele noastre, dezvoltarea turismului a atras atenția cercurilor guvernamentale din diverse țări cu potențial turistic, care au început să tragă importante foloase de pe urma acestei activitați. Cu toate acestea, problema promovării turismului a fost lasata în întregime în seama inițiativei private, fara o coordonare pe plan central a eforturilor instituțiilor și firmelor care participau la dezvoltarea turismului (companii feroviare și de navigație maritimă, firme hoteliere, asociații de propagandț, turing-cluburi etc).

Degradarea activitații economice în perioada primului razboi mondial a determinat guvernele să adopte masuri speciale de redresare a economiilor lor naționale, inclusiv pe linia dezvoltării turismului. În aceasta perioadă au aparut primele încercari de instituționalizare a turismului și primele organizații semioficiale sau oficiale de turism. Interesele guvernelor pentru promovarea turismului și măsurile de creare a unor organisme oficiale, prin care statul să-și poata exercita rolul de organizare si coordonare a turismului, s-au concretizat și în diverse acorduri și convenții de colaborare internaționala, semnate în perioada interbelica, precum și în legi menite să contribuie la dezvoltarea acestei activități.

În perioada de reconstructie de dupa cel de-al doilea razboi mondial o serie de guverne europene au continuat eforturile pentru stimularea dezvoltării, în continuare, a turismului. În acest scop au fost alocate fonduri considerabile pentru dezvoltarea bazei materiale și a infrastructurii turismului, finanțate atât din bugetele de stat, cât și prin contribuția unor organizații internaționale, printre care un loc de frunte a revenit: Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare(P.N.U.D.).

Progresul rapid a fost susținut și de investițiile masive de capital ale întreprinzătorilor privați, care necesitau și o îndrumare și coordonare pe linie de stat. În consecința, guvernele au ajuns la concluzia ca singura cale de evitare a efectelor negative care rezultau din conflictele de interese de stat. semistatale, de grup sau private, constă în coordonarea dezvoltării turismului sub directa îndrumare a organismelor guvernamentale.

Pe de alta parte, importanța naționala crescândă a industriei turistice, privită sub aspect economic, social, politic si cultural, precum si relațiile care s-au statornicit pe linie guvernamentală între țari, au determinat coordonarea treptată a politicii de organizare și promovare a turismului de catre autoritațile statale.

În afara rolului de coordonator (de exemplu în cazul încheierii unor acorduri guvernamentale de colaborare turistica, a elaborarii unor proiecte de legi, decrete etc. legate de reglementarea unitara pe plan național a activitaților turistice etc), statele exercită totodata o importanta funcție de dezvoltare a turismului și în politica de investiții și amenajări turistice. Este vorba de coordonarea eforturilor investitorilor pentru realizarea unor amenajari turistice de mari proporții, cum este cazul creării unor noi zone si stațiuni de interes turistic, – montane sau de litoral, – unde dezvoltarea infrastructurii turistice (dotarea rețelei de căi ferate, de autostrăzi, șosele, canalizare, aeroporturi, asigurarea echilibrului ecologic etc.), depașeste puterea financiară a agenților economici investitori.

Competiția pentru atragerea traficului turistic internațional spre tarile primitoare crește considerabil o data cu intrarea în circuitul turistic a unor noi țări, cu noi atracții turistice, ceea ce impune în toate țările – chiar si în cele cu un turism dezvoltat si cu o baza materială modernă elaborarea unor programe guvernamentale de dezvoltare și amenajare complexă a unor zone și stațiuni de interes turistic, posibil a fi realizate numai cu sprijinul statelor.

În consecință, se remarcă o creștere accentuată a rolului coordonator al organismelor guvernamentale și în ceea ce privește exploatarea complexă și controlată a resurselor naturale și antropice ale teritoriului național, păstrarea echilibrului ecologic al acestor zone destinate prioritar activităților turistice, în cadrul unor programe generale de dezvoltare.

Amploarea rolului organismelor guvernamentale în aceste politici de dezvoltare turistică variază, firește, în funcție de condițiile politice, economice și sociale din fiecare țara și chiar din fiecare zonă de interes turistic.

Cooperarea economica și tehnico-științifică internaționala a adaugat noi dimensiuni intervenției statului în domeniul turismului. O data cu recunoașterea turismului ca factor al dezvoltării social-economice, pe plan internațional s-a trecut, în mod sistematic, la includerea sa în programele de asistența și cooperare tehnica ale unor organisme internaționale, precum și în programele bilaterale de asisțentă.

În scopul ridicării productivității industriei turistice, statul are un rol important în procesul de pregatire si perfecționare profesională, a personalului la toate nivelurile. Acest proces de pregatire si perfecționare este întreprins în strânsa cooperare cu instituțiile private și departamentele direct interesate în formarea profesională a cadrelor și în continua ridicare a calificarii profesionale a personalului din industria turistică. Eforturile depuse în acest process trebuie apreciate, prin urmare, ca fiind la fel de importante ca si cele din infrastructură sau promovare.

Direct sau indirect, statul are un rol însemnat și în procesul de orientare a cererii turistice. Turismul modern este produsul direct al dezvoltării social-economice a țărilor, respectiv al unui nivel determinat de venituri, al unui timp liber sporit etc. Dezvoltarea turismului de masă a creat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii turistice și la eșalonarea concediilor și vacanțelor; statele au facut si continuă să facă eforturi pentru rezolvarea acestor probleme.

Statele participă la acțiunile de promovare a turismului și prin procesul elaborării diverselor reglementari legate de activitatea turistica. Importantele beneficii pe care le aduce turismul economiilor naționale au determinat majoritatea țărilor să faciliteze dezvoltarea circulației turistice internaționale, prin desființarea sau simplificarea la maximum a formalitaților de trecere a frontierei naționale pentru turiștii străini.

Evident, legislația turistica trebuie să țina pasul permanent cu orientarea și dezvoltarea în perspectiva a circulației turistice și cu noile circumstanșe în cadrul cărora se deruleaza fluxurile turistice.

Sintetizând experiența internaționala cu privire la modalitățile de actiune ale guvernelor diferitelor țări, în vederea coordonării eforturilor organismelor publice și private pentru promovarea turismului, rezultă urmatoarele posibilități de sprijinire, pe linie de stat, a dezvoltării turismului:

definirea coordonatelor strategiei generale, de dezvoltare a turismului (determinarea priorităților și a formelor de turism posibil a fi promovate cu eficiența maximă, utilizarea prioritara a terenurilor si amenajarea turistica a teritoriului);

evaluarea, în cadrul dezvoltării generale, a nevoilor probabile de mijloace de cazare și alte obiective de baza materiala turistica;

coordonarea cercetărilor în domeniul turismului, incluzând și sistemele informaționale pentru culegerea datelor statistice indispensabile atât cercetărilor, cât și pentru fundamentarea strategiei de promovare a turismului intern și internațional;

punerea în aplicare, prin unități de stat și private, a programelor de formare și perfecționare profesională a cadrelor necesare industriei turistice;

reglementarea și controlul funcționării diferitelor compartimente sau componente ale industriei turistice, în vederea stimularii, protejării și asigurării cadrului legal al activității, corespunzator intereselor industriei turistice, în general, și intereselor turistilor naționali si internaționali;

furnizarea serviciilor cu caracter general, indispensabile expansiunii turistice;

desfașurarea campaniilor de promovare turistică generală și sprijinirea campaniilor de publicitate turistică comercială ale agenților economici din industria turistica

2.4. ROMÂNIA DESTINAȚIE TURISTICĂ – ANALIZA S.W.O.T.

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Traversată de apele Dunării, România are un scenariu sensibil, incluzând frumoșii și împăduriții Munți Carpați, Coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană atât de bine păstrată. Cu rolul de a puncta peisajele naturale sunt satele rustice, unde oamenii de acolo trăiesc și mențin pentru sute de ani tradiițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase și a orașelor medievale și a castelelor

2.4.1. Mediul economic

Mediul economic este un factor semnificativ, care influenteaza industria turismului dintr-o țară atât din punct de vedere al cererii, cât și al ofertei. Din punct de vedere turistic, factorii care pot influența comportamentul de consum sunt rata dobânzii, cursul de schimb, disponibilitatea creditului, creșterea si stabilitatea economică si rata inflației, precum și structura economica a industriilor relevante turismului s i profitabilitatea lor (costul capacitatii de cazare,costul calatoriilor etc).

Prețurile, care reprezinta costuri pentru consumatori, au cea mai semnificativă influență asupra puterii acestora de cumparare. De aceea, prețul unei destinații turistice ramâne cel mai important factor asupra cererii turistice. In același timp, prețurile pot avea efecte negative, în sensul ca acestea pot fi influențate de cursul de schimb între țara de origine si țara de destinație, precum si de nivelul de inflație. În cazul României, puterea lirei asupra leului este foarte puternică, putând avea efecte pozitive asupra cererii pentru servicii turistice, întrucât costurile cu transporturile si cazarea sunt relativ mici.

2.4.2. Cererea turistica – tipologii

Este formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de destinație. Consumul touristic este o expresie a cererii solvabile a populației pentru serviciile turistice, care își găseste echivalent în oferta turistică, în timp și spațiu. Acesta este format din cheltuielile efectuate de purtatorii cererii turistice pentru achiziționarea unor servicii și bunuri legate de motivația turistică.

Gama de servicii pe care un turist le poate solicita în timpul unei calatorii turistice, în decursul unui sejur de vacanță sau în cadrul unei forme specifice de turism, este foarte variată, depinzând de însăși forma de turism practicată, de diversitatea produselor turistice în cadrul fiecarei forme de turism, de distanța dintre localitatea de reședință a turistului și locul unde se va realiza respectivul consum turistic, de sezonalitatea activității turistice, de felul atracțiilor turistice majore care polarizeaza curentele turistice spre anumite destinații, de puterea de cumparare a clientului potențial (cererea solvabilă) și, într-o proporție importantă, de gusturile, preferințele, aspirațiile etc, într-un cuvânt, de motivațiile nevoilor sociale pentru servicii turistice ale clientele potențiale.

Încercând o sintetizare a acestor multiple aspecte, rezultă că cererea turistica se manifestă

practic într-un numar infinit de variante, nuanțate de la un client potențial la altul, în funcție de:

– tipologia socioprofesională, familia și forma de turism în care se desfașoara călătoria turistică a clientului interesat;

– caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport,modalitațile de cazare etc);

– sursele financiare și sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice în funcție de structura serviciilor;

– motivațiile clientelei si preferințele turistilor pentru atracțiile oferite.

Volumul, structura, dinamica, dispersia în timp și spațiu și tendințele ale cererii turistice sunt influențate în permanență, de o serie de factori cu acțiune continuă sau ocazională, care determină de altfel și dezvoltarea ansamblului industriei turistice pe plan mondial.

Spre deosebire de cererea solvabilă de marfuri a populației, care se identifică cu consumul propriu-zis al marfurilor, cererea de servicii turistice nu se identifică în totalitate consumului turistic, situație explicabilă prin faptul că acele categorii de populație care, din diferite motive, nu-si parasesc localitatea de resedinta în timpul concediilor, nu se manifesta de regula ca solicitanți de servicii turistice.

Daca în consumul de marfuri se poate stabili o anumita ierarhizare a formelor de modificare a cererii pentru diferite grupe de mărfuri, cererea turistică nu se caracterizează, de obicei, printr-un consum periodic al aceluiași produs turistic, oferit la aceeași destinație a călătoriilor turistice. Din aceste considerente, deși în practica turistica se accepta clasificarea cererii în periodica si ocazionala (rara), periodicitatea trebuie înțeleasă ca o manifestare generală cererii de servicii turistice în cursul unei perioade de referință, avându-se în vedere că, totodată, periodicitatea consumului turistic nu afecteaza decât într-o mica masura aceeași ofertă de servicii la intervale apropiate.

Raționamentul face în mod deliberat abstracție de unele forme impuse de manifestare periodică a cererii turistice, ca de exemplu cazul călătoriilor de afaceri (asimilate cu calatoriile turistice), în cazul recomandărilor medicale pentru anumite proceduri de tratament balneomedical care necesită repetare la intervale regulate de timp și în aceeasi stațiune turistică, sau chiar si în cazul unor forme cu predilecție de turism (de exemplu, vânatoarea sau pescuitul sportiv) legate de aceeași destinație a călătoriilor.

Periodicitatea cererii turistice este o funcție a veniturilor disponibile, a timpului liber și a sezonalității activității turistice, care genereaza diferite forme de turism bazate pe o oferta anuala periodică (de exemplu: turismul în stațiunile de sporturi de iarna, turismul estival pe litoral etc). În acest context merită sa fie reamintit faptul ca factorul esențial al formării periodice (sezoniere) a cererii turistice, în consecinta și a repartiției inegale în timp si spațiu a cererii, este reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism în decursul unui an calendaristic. Se au în vedere, în primul rând, concediile și vacanțele anuale, care reprezintă perioade mai lungi și neîntrerupte de timp liber care influențează formarea cererii turistice prin: durata concediilor și vacanțelor; cu cât acestea sunt de mai lunga durată, permit fragmentarea lor în mai mare masura și, ca atare atenuează caracterul sezonier al cererii. Timpul liber saptamânal are în schimb o influența mai pronunțată asupra periodicității cererii turistice, din cauza frecvenței mai constante de utilizare pentru turism a sfârșitului de saptămâna în cursul unui an.

Din practica mai rezulta că cererea turistică are un grad ridicat de spontaneitate în comparație cu cererea de marfuri. Cu toate că în turism s-a adoptat clasificarea cererii în ferma și spontană, însași cererea ferma comportă în toate împrejurările un grad ridicat de urgența și se manifestă cu elasticitate variabila la diferite categorii de populație.

Ca rezultat al elasticității nevoilor de consum ale populației, ordinea de urgența a satisfacerii nevoilor pentru marfuri și pentru servicii turistice se manifestă și ea diferențiat de la o categorie de populație la alta. Cu anumite excepții (de exemplu, în cazul cererii pentru tratament balneomedicale), cererea turistică este mai puțin legată de condițiile de existență ale populației decât cererea de mărfuri, fiind în general mult mai sensibil influențată de nivelul veniturilor populației și de nivelul tarifelor pentru aranjamentele (pachetul de servicii) turistice. Prin analogie cu cererea de marfuri, elasticitatea cererii turistice se exprimă prin intermediul coeficienților de elasticitate. Evident, valorile pe care le vor îmbraca coeficienții de elasticitate depind de natura produsului turistic și de natura și categoria cumpărătorilor virtuali ale căror niveluri de venituri sunt luate în considerare.

Nivelul veniturilor, tarifele, distanța și durata călătoriilor nu sunt singurele elemente care pot influența cererea turistica. În egala măsură trebuie cunoscute și obiceiurile de a călători ale cetățenilor și motivațiile care-i incită să întreprindă călătorii în scopuri turistice.

În practica turistică, analiștii disting trei categorii principale de turiști, cu diferențieri sensibile în ceea ce privește aspirațiile și manifestările lor de cerere pentru produsele turistice si pentru destinațiile de vacanța, si anume:

turiști pentru care constrângerile economice nu sunt de natura sa influențeze în sens restrictive alegerea formulelor si destinațiilor de vacanța si care constituie categoria clientelei de "lux";

turiștii "activi", care dispun de resursele financiare necesare sau sunt în cautarea unor resurse pentru a stabili un echilibru financiar între mijloacelor lor economice și cererile pentru calatoriile de vacanță;

turiștii "pasivi" (sau, dupa unii analiști, așa-numiții turisti "captivi"), ale caror aspirații pentru achiziționarea produselor turistice nu depașesc limitele condițiilor lor economice.

Cererea pentru formele turismului:

Turismul de lux sau turismul păturilor sociale "de vârf (high-life) include toate categoriile de clientela pentru care practicarea turismului nu este îngradită de nivelul veniturilor. Deși pe aceasta piață particularizată se înregistrează un volum redus de cerere, piața turismului de lux este totuși profitabilă pentru agentii economici, însă dificil de monitorizat, din cauza pretențiilor personalizate față de nivelul calitativ al serviciilor. De altfel, cererea pentru formele turismului de lux se manifestă în multiple variante, sofisticate și chiar extravagante, pe care nu le pot acoperi decât structurile de primire de categoria cinci stele și, numai într-o anumita masură, cele de categoria patru stele.

Solicitări pentru serviciile turistice de confort superior se manifesta și din partea oamenilor de afaceri, ceea ce stimulează agenții economici să se orienteze și către formele turismului de lux, desigur în limite rezonabile de competitivitate și de eficiență. Tot în aceasta categorie se înscriu ocazional și călătorii "marginali" proveniți din diverse pături sociale cu venituri medii, dar dispuși să sacrifice o parte din aceste venituri pentru a beneficia de niveluri superioare de confort în structurile de primire de categoria lux.

Turismul activ: în categoria turiștilor activi se înscriu toți vizitatorii ce formeaza grupuri eterogene, dar care au totuși o trăsătură comună: tendința de a concilia mijloacele lor economice cu dorința de a-și satisface cererea pentru diversele forme de consum turistic. Acești turiști aparțin păturilor sociale care apreciază că este necesar să-și părăsească reședința obișnuită pentru a pleca în vacanță și care, din punct de vedere economic și cultural, dispun atât de anumite posibilități, cât și de discernamânt și selecție privind formele de turism și destinațiile preferate. Oricare ar fi mobilul motivațiilor ce vor genera concretizarea nevoilor acestora, pot fi exemplificate unele trasaturi comune ale manifestărilor lor de consum, începând cu nevoile elementare pentru odihna fizica, nervoasa si morala și continuând cu nevoile de destindere, agrement-divertisment și setea de cultură, toate rezultând din desprinderea temporara din cotidian prin activități sportive, jocuri de societate, contacte cu populația autohtona, acumulare de noi cunoștințe etc.

Turismul celor "pasivi": în termeni generali sunt catalogați turiști "pasivi" (sau "captivi") cei care ar dori sa se deplaseze în calatorii de vacanța, dar nu dispun de suficiente posibilități materiale pentru a-și alege mijloacele preferate de transport și de cazare, ramânând captivi, nevoiți să accepte formulele forfetare de vacanța, gătite și comercializate de agențiile tour-operatoare sau de agențiile intermediare ale acestora. Nedispunând de suficiente posibilitati pentru a-și realiza pe cont propriu sejurul turistic, acești turiști se limitează la câmpul de selecție a ofertelor de produse turistice pe care le consideră accesibile în limitele bugetelor modeste de vacanța. Cel mai bun exemplu în aceasta privința este oferit de formele turismului rural, unde turiștii accepta deliberat condițiile modeste de confort, compensat însă cu satisfacțiile căutate în mediul înca nepoluat al gospodăriilor țăranești.

2.4.3. Promovarea destinațiilor turistice și pachetele turistice

Conform studiilor elaborate in cadrul Organizației Mondiale a Turismului, bazate pe informațiile și analizele de piață realizate in țările mari generatoare de fluxuri turistice din Europa, precum si anchetele intreprinse in rândul turiștilor străini care vizitează România, oferta turistică românească se caracterizează prin urmatoarele aspecte:

toate tipurile de programe oferite de România întâmpină o concurența acerbă pe

piețele vest-europene;

destinațiile concurente oferă o gama variaăa de facilități pentru toate categoriile de

turiști;

oferta românească este relativ limitată, restrânsă la câteva stațiuni, iar in cadrul

acestora, doar la câteva hoteluri;

hotelurile din stațiunile turistice nu oferă pachete de tip all inclusive, tot mai mult

solicitate pe piața turistică

serviciile sunt inferioare celor de pe destinații concurente precum Bulgaria, Turcia,

Grecia sau Cipru;

agrementul nu se ridica la nivelul ofertei din alte destinații;

infrastructura tehnico-rutieră este necorespunzatoare;

lipsa unor hoteluri de confort superior în marile orașe și în stațiunile turistice de

interes internațional;

din punct de vedere al raportului calitate-preț, România a incetat sa mai fie o piața turistica atractivă.

Obiectivele specifice ale strategiei turistice naționale sunt:

creșterea numărului de turiști străini cu 10% anual;

sporirea contribuției turismului la formarea PIB, in perioada 2009-2013, la 6%;

creșterea anuală numarului de turiști romani cu 5%;

crearea unui numar de peste 350 mii de noi locuri de munca în sectorul turistic, în perioada 2009-2013.

2.5. ANALIZA SWOT

Pentru a se putea propune o strategie de relansare a turismului internațional al României este necesară o analiză a situației actuale a României, ca destinație turistică internaționala din perspectiva de marketing, pentru a putea identifica zonele de acțiune si modalitațile de intervenție.

Analiza SWOT reprezintă o sinteză a auditului de marketing care prezintă punctele forte și cele slabe ale organizației, precum și oportunitățile și amenințările mediului extern. Se realizează astfel o listă a caracteristicilor pozitive si negative ale organizației analizate, care o diferențiază de organizațiile concurente. În realizarea analizei SWOT, România trebuie privită ca o destinație turistica unitara care deține atât puncte slabe, cât și puncte forte și care acționează pe o piața în mișcare, beneficiind de oportunități, dar lovindu-se și de amenințările inerente unei piețe imperfecte.

Punctele forte și cele slabe țin în primul rând de capacitatea de organizare a țării, de resursele de care dispune și sunt o caracteristică a mediului intern. Cea mai buna soluție de promovare este susținerea punctelor forte si diminuarea punctelor slabe.

Din analiza punctelor forte si slabe ale României se pot identifica direcțiile de acțiune pe care va trebui sa le urmeze strategia de relansare a turismului internațional al României: dezvoltarea infrastructurii generale, dezvoltarea infrastructurii turistice, crearea si promovarea intensivă a unor produse turistice competitive care să valorifice atât potențialul antropic, cât și cel natural, îmbunătațirea serviciilor oferite turiștilor, crearea unei imagini coerente pe piețele externe, imagine care trebuie sa fie total diferită de cea a concurenților direcți: Ungaria, Bulgaria.

Oportunitățile si amenințările, tinând mai mult de mediul extern al țării nu pot fi decât anticipate si susținute sau prevenite prin măsuri de natura sa maximizeze efectele benefice și să minimizeze rezultatele negative. Trebuie desfașurată o analiză permanentă a evoluțiilor economice, sociale și politice din piețele ținta pentru a observa schimbările care apar, schimăari care pot influența pozitiv sau negativ activitatea turistică internațional-receptoare a României.

În ceea ce privește oportunitățile, acest avantaj se poate dezvolta din perspectiva turismului de tranzit, cât și din perspectiva turismului de odihnă și relaxare prin distanțele relativ reduse între România si țările vestice, iar pentru amenințări menținerea consumului la un nivel scazut este vital, chiar în condițiile unei creșteri economice, nu este de natura să favorizeze călătoriile, ci mai degraba investițiile și așteptarea unor momente mai prielnice.

CAP. 3 DEZVOLTAREA TURISMULUI DURABIL – PLAN DE DEZVOLTARE DURABILĂ A JUDEȚULUI MARAMUREȘ 2009-2013

3.1. DEZVOLTARE TURISMULUI DURABIL

Turismul durabil acoperă toate formele și activitățile din industria ospitalității, incluzând turismul convențional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croazieră, turismul religios și turismul sportiv, turismul urban. Procesul de orientare către durabilitate trebuie să fie, în mod normal, coordonat la nivel național de către factorii guvernamentali și susținut de factori locali, la nivelul comunităților.

Durabilitatea, pentru turism la fel ca și pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural și de mediu. Dezvoltarea durabilă implică permanență, ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversității biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural și ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităților locale, economiilor naționale și asupra conservării naturii. Ca o consecință firească, durabilitatea se referă și la structurile manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate.

Scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naționale și regionale de dezvoltare economică și socială. Acțiunile pot acoperi scopuri economice (creșterea veniturilor, diversificarea și integrarea activităților, controlul, potențarea și zonarea dezvoltării), scopuri sociale (ameliorarea sărăciei și a inegalității distribuției veniturilor, protecția patrimoniului socio-cultural indigen, participarea și implicarea comunităților locale) ori scopuri ecologice (protejarea funcțiilor ecoturismelor, conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității). Unii specialiști preferă să vorbească despre dezvoltarea durabilă a turismului, mai degrabă decât despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltării, iar al doilea la unele aspecte și componente ale turismului – cum ar fi transportul aerian la mare distanță care pot pur și simplu să nu fie durabile, în condițiile tehnologiilor actuale, chiar și cu utilizarea celor mai bune practici.

Implementarea politicilor și planurilor turistice reprezintă o responsabilitate atât a guvernului, cât și a sectorului privat. Sectorul public răspunde de stabilirea tacticii, planificării și cercetării, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracții turistice, stabilirea și administrarea normelor de oferire a facilităților și serviciilor, stabilirea măsurilor de administrare și valorificare a teritoriului și de protecție a mediului înconjurător, stabilirea standardelor pentru pregătirea și perfecționarea în domeniul turismului, menținerea sănătății și securității publice.

Sectorul privat răspunde de dezvoltarea serviciilor de cazare, a operațiunilor agențiilor de turism, de activitatea întreprinderilor comerciale cu specific turistic, și se bazează pe infrastructură, pe dezvoltarea unor atracții turistice și promovarea acestora prin activități specifice de marketing.

Angajamentul politic în vederea dezvoltării turismului într-o manieră planificată și durabilă este esențial. De asemenea, organizațiile nonguvernamentale sunt implicate din ce în ce mai mult în aspecte legate de dezvoltarea turismului.

Sunt utilizate diferite tehnici de implementare. Montajul logic și programarea proiectelor de dezvoltare și a programelor de acțiune turistică sunt de asemenea importante. În turism trebuie să existe organizații eficiente, atât sectorul public, cât și în cel privat care să asigure protecția mediului înconjurător și standardele facilităților turistice. Proiectele specifice turismului trebuie dezvoltate într-o manieră sistematică, aplicându-se metoda drumului critic. Suportul financiar al proiectelor, atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat, este o condiție foarte importantă. Pentru fiecare activitate turistică ar trebui să se stabilească o strategie de finanțare.

Dezvoltarea resurselor umane pentru turism trebuie să fie o prioritate în vederea oferirii serviciilor de calitate așteptate de piața turistică și necesită o abordare sistematică a proiectării nevoilor de personal și stabilirea modalităților de instruire necesare pentru a furniza personal calificat atât în sectorul public, cât și în cel privat. De asemenea, este esențială folosirea tehnicilor și metodelor marketingului turistic: stabilirea obiectivelor și strategiilor de marketing și realizarea unui program promoțional. Activitățile de marketing trebuie să se desfășoare la nivelul oficiilor de turism guvernamentale, la oficiul turistic local și în sectorul turistic privat pentru că dezvoltarea unei imagini pozitive a noului sector turistic pe piețele turistice potențiale este foarte importantă.

3.1.1. Tehnici de implementare și programarea dezvoltării

Implementarea planurilor turistice presupune eforturi de lungă durată. Modalitățile de realizare a implementării sunt:

aprobarea politicii și planului turistic, ca document oficial al dezvoltării turismului în regiune;

structurarea dezvoltării pe o perioadă de cinci ani – programarea proiectelor de dezvoltare, și a acțiunilor necesare (denumite în general programe de acțiune turistică);

organizarea eficientă a sectorului public și al celui privat și menținerea unei coordonări strânse între sectorul public, privat și organizațiile nonguvernamentale, acolo unde acestea sunt implicate;

adoptarea și aplicarea legislației corespunzătoare și a reglementărilor necesare dezvoltării turismului. Acestea includ reglementări cu privire la facilitățile, standardele și serviciile turistice;

măsurile de protecție a mediului înconjurător, standardele dezvoltării (incluse în general în regulamentele cu privire la valorificarea teritoriului) și proiectarea ghidului pentru facilitățile turistice;

stabilirea circuitelor turistice, a obiectivelor și a staționărilor;

finanțarea eficientă și sistematică a proiectelor turistice individuale;

finanțarea sectorului public, pentru dezvoltarea atracțiilor și infrastructurii turistice. În unele cazuri, pentru această finanțare poate fi necesară asistență externă;

atragerea investițiilor din sectorul privat pentru dezvoltarea facilităților și serviciilor turistice (prin acordarea unor stimulente investiționale pentru atragerea acestor investiții);

pregătirea și perfecționarea personalului angajat în toate activitățile turistice – dezvoltarea resurselor umane din turism;

implicarea comunităților locale în dezvoltarea turismului;

marketingul turistic și promovarea eficientă a turismului pentru toată regiunea și pentru firmele private;

conducerea eficientă și susținută a sectorului turistic.

Programarea dezvoltării este o tehnică importantă pentru abordarea sistematică și coordonarea implementării. Deseori, ea ia forma unui program de acțiune care include atât proiectele de dezvoltare, cât și activitățile necesare conexe.

Programul de acțiune în prima etapă a dezvoltării, în general pentru primii cinci ani ai planului, este realizat ca parte a întregului proces de programare turistică, pentru ca, apoi, periodic, să fie actualizat și revizuit. Programul de acțiune ar trebui să includă atât proiectele sectorului public și privat și infrastructura, cât și atracțiile, facilitățile și serviciile necesare, astfel încât dezvoltarea să fie integrată și coordonată.

Un program de acțiune complet va descrie fiecare proiect, va indica costurile estimate ale dezvoltării, acolo unde este posibil, și va desemna factori responsabili pentru realizarea proiectului.

3.1.2. Zonarea și programarea turistică

Zonarea este o tehnică importantă pentru implementarea planurilor de folosire a terenului pentru stațiuni, a facilităților turistice în zonele de atracție, pentru turismul urban și alte tipuri de zone turistice. Reglementarea zonării presupune existența unor standarde de dezvoltare cum ar fi densitatea turistică, limita superioară și inferioară a ocupării etc. Acestea pot fi adoptate separat pentru fiecare sector turistic. Zonarea trebuie efectuată și pentru dezvoltarea ariilor din apropierea regiunilor turistice, așa încât acestea să fie compatibile cu dezvoltarea sectorului turistic

Odată cu standardele de calitate ale facilităților și serviciilor turistice, trebuie elaborate și adoptate și alte reglementări, legate în special de sănătate, siguranță și salubritate. Aceste reglementări cuprind condiții de funcționare și proceduri de verificare a hotelurilor și a altor unități de cazare, a restaurantelor, a agențiilor de voiaj și turism și a ghizilor. Este necesar un sistem de clasificare a hotelurilor și adoptarea unor măsuri de siguranță pentru automobile și ambarcațiuni turistice. Standardele tehnice ale infrastructurilor și clădirilor ar trebui revizuite pentru a exista siguranța că ele fac față standardelor în vigoare.

Programarea turistică se bazează pe recomandările planului de diversificare a atracțiilor turistice și a rețelei de transport. Programele turistice corect proiectate oferă nu doar o activitate interesantă pentru turiști, ci și o distribuție largă din punct de vedere geografic și demografic a beneficiilor economice.

Dezvoltarea facilităților și serviciilor turistice, cum sunt restaurantele și magazinele de artizanat de-a lungul traseelor turistice încurajează turistul să cheltuiască în timpul popasurilor.

Programele turistice pot include, alături de traseele tradiționale cu autobuzul și taxiul, plimbări și călărie, plimbări cu barca pe râuri, lacuri, canale, golfuri, în porturi, trasee feroviare. Plimbările pe râuri pot oferi turiștilor oportunitatea de a vizita sate izolate, care altfel nu sunt accesibile, ceea ce aduce venituri localnicilor.

Destul de rar, proiectele urmăresc cu exactitate planurile prestabilite și de aceea pe parcursul derulării proiectului trebuie făcute o serie de modificări. Oricum, fără un program ce conține o analiză a drumului critic, implementarea ar fi mai puțin eficientă și nu s-ar putea realiza verificarea și realizarea activităților într-o anumită ordine.

3.1.3. Finanțarea pentru management și planificarea turistică

Finanțarea planificării turistice la nivel local, a planurilor de turism urban și ecoturism și planificarea atracțiilor cu caracter public, cum sunt parcurile naționale și siturile arheologice sau istorice, intră în aria de responsabilitate a autorităților locale și centrale. Finanțarea planurilor de dezvoltare detaliate și a studiilor de fezabilitate este în mod obișnuit responsabilitatea sectorului privat.

Planificarea unei stațiuni mai mari poate fi realizată de stat, o companie privată sau o societate de dezvoltare. Chiar dacă planificarea e făcută de sectorul privat, guvernul are responsabilitatea de a stabili standardele așa cum au fost aprobate inițial, de a revizui planurile și de a le accepta doar dacă îndeplinesc standardele aprobate. Finanțarea instituțiilor guvernamentale de turism și de marketing este asigurată de către guvern, dar chiar pot fi suportate, și de către agenți economici din turism sau chiar de către turiști.

Principalele componente ale infrastructurii sunt în mod obișnuit finanțate de guvern sau de întreprinderi publice. Oricum, taxele de folosință pot recupera cea mai mare parte din această investiție sau măcar costurile operaționale. Această infrastructură servește nevoilor generale de dezvoltare. În cadrul unui program de dezvoltare, finanțarea infrastructurii interioare este realizată de către sectorul privat, care preia inițiativa dezvoltării.

Parcurile locale, regionale și naționale, zonele istorice și arheologice, muzeele, centrele culturale și alte tipuri de atracții sunt în mod obișnuit finanțate de guvern, iar prin plata unor taxe de intrare se acoperă o parte din costurile operaționale. Aceste atracții determină turiștii să viziteze o zonă și să cheltuiască.

Așa cum a fost explicat anterior, finanțarea restaurării zonelor istorice poate fi realizată de către sectorul privat, dar cu sprijin din partea guvernului. Atracțiile de tip comercial, cum sunt parcurile tematice, sunt finanțate de sectorul privat, în speranța că vor aduce profituri.

Sectorul privat este sursa obișnuită de finanțare pentru modernizarea hotelurilor și a altor facilități comerciale, aceasta fiind politica și tendința în cele mai multe regiuni turistice. Guvernul poate fi inițiatorul dezvoltării în zonele turistice noi, înainte ca investitorii particulari să decidă să facă investiții, sau poate coopera cu investitorii particulari pentru anumite proiecte.

În stadiul inițial de dezvoltare sunt necesare investiții mari. Câteva modalități de stimulare a investițiilor:

asigurarea terenului necesar dezvoltării facilităților turistice la un preț moderat sau gratuit. În unele regiuni unde achiziționarea terenului de către sectorul privat este dificilă, intervenția guvernului este suficientă pentru a stimula investițiile;
asigurarea gratuită a infrastructurii exterioare;

asigurarea întregii infrastructuri interioare sau numai a unei părți pentru care costul poate fi eventual acoperit de taxele de utilizare sau prețul de închiriere al hotelului sau al altor spații comerciale;

scutirea totală sau parțială a societăților de la plata impozitului pe profit pentru o anumită perioadă de timp. Aceasta este oferită în mod obișnuit de către guvernul național ori regional;

scutirea totală sau parțială de la plata taxelor pe proprietatea la nivel local pentru o anumită perioadă de timp;

acordarea împrumuturilor pentru dezvoltare cu o rată a dobânzii normală sau mai scăzută sau garantarea de către guvern a împrumuturilor făcute de instituțiile private. Se poate acorda o perioadă mai mare de grație pentru restituirea împrumuturilor;

acordarea de subvenții pentru dezvoltare până la un anumit procent din costurile de investiție sau de subvenții pentru programele de instruire a personalului.

3.2. MEDIUL DE MARKETING AL FIRMEI TURISTICE

În cadrul oricărei firme, responsabilitatea analizei mediului exterior și a identificării schimbărilor de mediu revine în primul rând oamenilor de marketing. Pe de o parte, ei dispun de instrumentele necesare monitorizării mediului, iar pe de altă parte, prin însăși natura muncii lor își petrec o mare parte a timpului alături de clienți și de concurență. Studiul mediului extern le oferă posibilitatea adaptării strategiei de marketing în scopul evitării amenințărilor și a fructificării oportunităților ce rezultă din schimbările de mediu.

Cele două sectoare în care este împărțit în mod tradițional mediul de marketing sunt micromediul (sau mediul direct) și macromediul (sau mediul general).

Micromediul cuprinde agenții din imediata apropiere a firmei și anume: furnizorii, intermediarii, clienții, concurența și publicul.

Furnizorii la fel ca în orice alt domeniu de activitate, furnizorii unui prestatar sau operator turistic sunt acele firme care îi asigură utilitățile necesare pentru desfășurarea activității: materiale, energie, combustibil etc. În cazul particular al unui organizator de voiaje și sejururi, putem opera o extindere a noțiunii de furnizor, incluzându-i în această categorie pe toți prestatarii individuali (hoteluri, restaurante, transportatori, atracții) ale căror servicii touroperatorul le include în produsul sau în forfetar. Deși organizatorul de voiaje nu devine efectiv proprietarul acestor servicii (nu le cumpară în sensul tradițional al cuvântului), totuși ele reprezintă “materia primă” pe care el o folosește pentru a “asambla” produsul final (un sejur sau un voiaj forfetar). Furnizorii care au o putere de negociere mare pot exercita presiuni și influențe asupra firmei. Puterea de negociere a furnizorilor depinde de talia lor (un lanț hotelier are o putere mult mai mare decât o pensiune), de numărul lor (dacă la o destinație există un singur hotel, acesta poate negocia cu agențiile de turism de pe poziții de forță) și de costurile implicate de schimbarea furnizorilor.

Intermediarii sunt firme specializate în crearea și distribuirea produselor turistice. Intermediarii de pe piața turistică se împart în două mari categorii:

touroperatori sau organizatori de voiaje, numiți și “producători” sau “angrosiști”. Aceștia sunt cei care creează și vând produsele turistice integrate, utilizând în acest scop serviciile oferite de prestatarii individuali din industrie;

agențiile de turism, numite și “detailiști”. Aceștia sunt intermediari care vin în contact direct cu clientela potențială, oferindu-i informații asupra ofertei disponibile. Agențiile de turism sunt de asemenea autorizate să vândă produsele turistice la prețuri dinainte stabilite. Pe lângă aceste două categorii de bază, în turism există și alte tipuri de intermediari.

Clientii reprezintă principala componentă a micromediului. De existența clienților depinde supraviețuirea firmei. Uneori, un operator turistic trebuie să facă distincția între noțiunea de client și cea de beneficiar. Dacă beneficiarii efectivi ai serviciilor turistice sunt întotdeauna persoane fizice, clienții plătitori pot fi uneori și persoane juridice (cum ar fi în cazul unei întreprinderi care suportă cheltuielile legate de organizarea unei reuniuni a forțelor sale de vânzare dintr-o anumită zonă).

Concurenta pe piața turistică este una deosebit de acerbă, din cauza numărului mare de destinații și a abundenței ofertei organizatorilor de voiaje. O persoană sau o familie care dorește să plece în vacanță are de ales între sejururi pe litoral, sejururi la munte, excursii în țară, excursii în străinătate, voiaje tematice și așa mai departe. Toate acestea sunt oferite de agențiile de turism la diverse destinații, în diverse formule și la toate nivelele de preț. De multe ori, ofertele agențiilor sau destinațiilor nu diferă foarte mult unele de altele, fapt care accentuează concurența. Pe unele segmente ale pieței, prețul este un factor competitiv foarte important, în timp ce pe altele calitatea și diversitatea serviciilor sunt cele care contează mai mult.

În sfârșit, atunci când vorbim de concurența de pe piața turistică, nu ar trebui să uitam activitățile care îi oferă potențialului turist posibilitatea de a se odihni și recrea la domiciliu sau în apropierea acestuia – teatrele, cinematografele, parcurile televizorul și multe altele. Aceste activități constituie o concurență indirectă (dar adesea puternică) pentru ofertanții din turism.

Publicul este format din totalitatea persoanelor și organizațiilor care pot influența într-un fel sau altul activitatea firmei. Aici putem include administrația locală, comunitățile locale, asociațiile de toate tipurile, mass-media, organismele financiare. Operatorii și prestatarii turistici de talie mare au de regulă un serviciu de relații publice care asigură comunicarea cu diversele categorii de public. Este vorba aici de o comunicare în două sensuri: de la public spre firmă și de la firmă către public. Primul aspect presupune culegerea de date privind așteptările și atitudinile publicului față de firmă, iar al doilea aspect transmiterea către public a imaginilor și informațiilor favorabile firmei.

Macromediul cuprinde următoarele sectoare: mediul tehnologic, mediul economic, mediul demografic, mediul politico-juridic, mediul socio-cultural și mediul natural.

Mediul tehnologic este definit de totalitatea descoperirilor științifice și a cunoștințelor tehnice de care dispune omenirea la un moment dat. Ar fi imposibil să arătăm aici toate inovațiile tehnologice care au influențat industria turistică de-a lungul vremii. Să amintim numai faptul că expansiunea turismului de masă în anii ’70 a fost decisiv favorizată de dezvoltarea zborurilor civile și apariția curselor de pasageri regulate. Progresul tehnic a făcut de asemenea posibilă crearea unor forme moderne de agrement, care au atras un număr foarte mare de turiști; de exemplu, parcurile de distracție precum Eurodisney Paris sau Futuroscope Poitiers. Tot dezvoltarea tehnologică este cea care a facilitat intrarea în scena a unor metode moderne de distributie si comercializare a produselor turistice (de exemplu, rețelele de calculatoare și Internetul).

Mediul economic este poate componenta principală a macromediului firmei. Elementele mediului economic sunt:

prețurile și tarifele. Este vorba de tarifele serviciilor turistice de bază, de prețurile produselor integrate (forfetare), cât și de prețurile resurselor pe care acestea le folosesc (de exemplu, o creștere a prețului petrolului sau benzinei va afecta costul transporturilor, care la rândul său va afecta costul produselor turistice);

puterea de cumpărare a turiștilor, dată atât de nivelul prețurilor, cât și de cel al veniturilor;

inflația, care reduce puterea de cumpărare a turiștilor, făcându-i să caute serviciile mai ieftine, sau chiar să renunțe complet la turism;

economiile și creditul. Foarte adesea, luarea unei vacanțe anuale depinde foarte mult de posibilitatea de a economisi bani pe parcursul anului. Uneori, turistul poate apela la un credit pe termen scurt pentru a-și finanța vacanța;

rata dobânzii, dacă este îndeajuns de scăzută, poate încuraja contractarea de credite. În plus, investițiile în industria turismului pot fi impulsionate sau încetinite de costul împrumutului;

înclinația spre consum sau economii influențează și ea nivelul venitului afectat la un moment dat turismului. O persoana care anticipează că va avea nevoie foarte curând de economiile sale, pentru anumite cheltuieli importante, poate alege să stea acasă pe perioada vacanței;

fazele ciclului economic. În fazele de dezvoltare, cei mai mulți turiști vor căuta servicii de un înalt nivel calitativ, în timp ce în fazele de depresiune preocupările se vor orienta spre servicii ieftine, de calitate medie.

Mediul demografic este format din următoarele elemente:

mărimea și structura populației. Pornind de la acestea se vor calcula capacitatea și potențialul pieței turistice și se vor defini segmentele acestei piețe;

densitatea populației, care influențează configurația rețelei de distribuție a serviciilor turistice. Această rețea este foarte densă cu precădere în zona urbană;

vârsta populației.

3.2.1. Cercetarea de marketing în turism

Cercetarea de marketing cuprinde un ansamblu de tehnici și procedee specifice de culegere, analiză și prelucrare a datelor privind piața întreprinderii, cu scopul de a oferi un suport la adoptarea deciziilor și strategiilor de marketing.

În funcție de obiectivele pe care și le propun, studiile de piață pot fi clasificate astfel:

cercetări preliminare, prin care se definește problema de cercetat, se clarifică ipotezele de lucru și alte aspecte privitoare la cercetare;

cercetările descriptive, care urmăresc explicarea principalelor caracteristici ale pieței;

cercetările explicative (cauzale) prin care se încearcă identificarea unor relații de tip cauză-efect între variabilele pieței turistice. Aici se utilizează cu precădere metode econometrice;

cercetări previzionale, care iși propun anticiparea evoluției variabilelor de marketing în viitor;

cercetări experimentale, bazate pe teste de marketing;

cercetări motivaționale, care au drept scop descoperirea factorilor care influențează comportamentul turistului;

cercetări instrumentale, cu ajutorul cărora sunt selectate și testate instrumentele și tehnicile de investigare a pieței.

În funcție de domeniul în care sunt utilizate studiile de marketing, pot fi identificate șase tipuri de studii:

studiul pieței sau al clientelei, care oferă informații privind mărimea piețelor și a segmentelor de piață, cotele de piață ale destinațiilor, operatorilor sau produselor turistice, caracteristicile și motivațiile turiștilor, tendințele viitoare ale pieței etc.;

studiile de produs, care oferă informații despre oportunitățile privind crearea și lansarea unor produse turistice noi, caracteristicile produselor care sunt cerute de consumatori, poziționarea produsului comparativ cu cele ale concurenților, etapa din ciclul de viață al produsului etc.;

studiul activităților promoționale, în urma căruia se pot trage concluzii cu privire la cele mai eficiente metode de promovare, mesajele și suporturile promoționale cu cel mai mare impact, gradul în care eforturile promoționale ale operatorului turistic și-au atins scopul;

studiul distribuției. În turism, aceste studii se ocupă în principal de identificarea celor mai bune modalități de amplasare a “detailiștilor” (agenții de turism) și de evaluarea eficienței activității depuse de membrii canalelor de distribuție;

studiul vânzărilor privește domeniul vânzării personale și are drept obiect măsurarea eficienței tehnicilor de vânzare utilizate, stabilirea celor mai bune modalități de remunerare a forței de vânzare, identificarea cerințelor legate de instruirea vânzătorilor etc.;

studiul mediului de marketing are drept scop monitorizarea evoluției variabilelor de mediu utilizate

Cercetare continuă și cercetare ad-hoc este din ce în ce mai necesar ca prestatarii turistici să măsoare anumite variabile cheie într-un mod regulat, continuu (zilnic, săptamânal, lunar). Spre exemplu: volumul vânzărilor, gradul de satisfacție al consumatorilor, gradul de ocupare a camerelor de hotel, caracteristici descriptive ale clientelei și altele. Informațiile culese în mod continu își vor găsi locul în baze de date constituite special pentru acest scop.

Pe de altă parte, există o serie de probleme de marketing punctuale, la care se poate găsi răspunsul doar printr-o cercetare ad-hoc, relevantă pentru acea circumstanță particulară.

Majoritatea programelor de cercetare de marketing sunt o mixtură de cercetare continuă (în scopul descoperirii principalelor tendințe ale pieței) și ad-hoc (anchete periodice în scopul identificării problemelor și oportunităților care apar).

Cercetare cantitativă și cercetare calitativă se referă, general vorbind, la acele studii cărora le pot fi asociate estimări numerice. Ea se bazează pe chestionare structurate, fiecărui subiect anchetat adresându-i-se acelați set de intrebări. Cercetarea calitativă presupune utilizarea unor tehnici precum interviul în profunzime, focus grupul, metoda Delphi, testele psihologice etc.

Cercetare primară și cercetare secundară: vorbim de cercetare primară atunci când operatorul turistic culege datele direct de la purtătorii cererii, utilizând o seamă de metode precum observarea, experimentul și ancheta de piață. Cercetarea secundară presupune apelul la surse de informații care au fost culese anterior de alții, adesea în alte scopuri decât cele legate de marketing și care pot fi utilizate de firmă în procesul de cercetare. Sursele de informații secundare se găsesc fie în interiorul, fie în exteriorul firmei; acestea din urmă pot fi gratuite sau cu plată.

Cercetare “omnibus” și cercetare colectivă: există o tendință crescândă ca marile firme de cercetare care realizează anchete pe o bază continuă să vândă spațiu în chestionare unor firme mici, care doresc să afle răspunsul la cateva întrebări cheie privind piața lor. Prin acest serviciu, ele au acces la un eșantion de subiecți cu reprezentativitate națională și primesc nu doar simple răspunsuri, ci rapoarte detaliate privind rezultatele prelucrării datelor. Acest tip de anchete se numesc “anchete omnibus”, deoarece sunt potențial deschise oricărei firme.

3.2.2. Strategia produsului turistic

Folosirea noțiunii de produs turistic pare a fi improprie dacă se are în vedere că el este în fond o creație a sectorului terțiar al economiei. Spre deosebire de bunurile materiale obișnuite el este constituit cu prioritate din servicii turistice. În domeniul marketingului, inclusiv al celui turistic, noțiunea de produs nu urmărește să sublinieze natura procesului de producție care contribuie la creearea bunului material sau serviciului, ci produsul ca rezultat final al acelui proces de producție, destinat să satisfacă anumite cerințe ale consumatorilor. Ca și la produsele materiale și la produsul turistic întâlnim cele două funcții și anume: funcția obiectivă și funcția subiectivă. În timp ce funcția obiectivă apare ca rezultat al performanțelor fizice ale prodsului, latura subiectivă este legată de utilitatea pe care o oferă. În cadrul oricărui, inclusiv a produsului turistic, aceste două funcții se îmbină într-un mod inseparabil.

Realizarea unui program strategic de marketing eficient pentru o piață a produsului turistic implică trei elemente:

obiective specifice ce trebuie îndeplinite pentru o piață țintă. Acestea trebuie să fie subordonate obiectivelor stabilite în planul de marketing al întreprinderii și atât de specifice încât să poată permite managementului întreprinderii să monitorizeze și să evalueze evoluția produsului turistic pe piață.

strategia de marketing stabilită în planul de marketing pentru obținerea avantajului competitiv pe piețele-țintă

elaborarea programelor tactice de marketing necesare pentru a duce la îndeplinire programul strategic de marketing în conformitate cu planurile de marketing tactice și/sau strategice.

În timp, pe măsură ce condițiile concurenței și cererea se modifică, trebuie adaptate și programele strategice de marketing corespunzător corecții1or efectuate în planul de marketing.

Pentru un plan de marketing se pot elabora unul sau mai multe programe de marketing. În cazul în care se întocmește un singur program de marketing, acesta va trebui să conțină toate acțiunile necesare atingerii obiectivelor din planul de marketing, iar în cazul elaborării mai multor programe de marketing, acestea se întocmesc pentru fiecare piață și element al mixului de marketing.

Produsul turistic se caracterizează prin câteva elemente specifice:

satisface cerințe ale unei motivații extrem de eterogene și complexe, mergând până la individualizarea ei la nivelul fiecărui consumator turistic

fiind alcătuit cu prioritate din prestații personale, consumul produsului turistic nu poate avea loc decât în prezența consumatorului, adică la locul producției.

produsele turistice nu se pot stoca, astfel o parte a capacităților de cazare și a personalului angajat nu vor fi utilizate, total sau numai parțial în unele perioade ale anului

viabilitatea unui produs turistic este în fapt, suma ciclurilor de sezonalitate care se înregistrează în evoluția produsului analizat, pe întreaga durată de timp care se scurge de la lansarea lui pe piață până la declinul său.

În general, fazele evolutive ale ciclului de viață a unui produs turistic sunt următoarele:

conceperea produsului și lansarea lui pe piață;

lansarea și acceptarea produsului turistic pe piață;

creșterea accelerată a vânzărilor;

faza de maturitate a produsului turistic;

declinul produsului turistic;

3.2.3. Tariful în turism

Prețul este singurul element al mixului de marketing care generează venituri pentru operatorul turistic; toate celelalte sunt surse de cheltuieli. Caracteristicile principale ale turismului care au implicații în stabilirea prețurilor sunt:

elasticitatea foarte mare a cererii în raport cu prețurile, în special în sectorul agrementului și al voiajelor;

momentul stabilirii prețului și momentul cumpărării sunt în general îndepărtate între ele;

posibilitatea unor modificări majore și imprevizibile a unor elemente de cost (ca de exemplu costul energiei și al benzinei, sau cursurile valutare);

concurenții aplică de multe ori tactica reducerii prețurilor atunci când oferta este mai mare decât cererea, de unde riscul unor "razboaie ale prețurilor" care pot ruina profitul pe termen scurt al firmei turistice;

tentativele de control al prețurilor din partea autorităților;

necesitatea adaptării sezoniere a prețurilor;

gradul înalt al implicării psihologice a clienților, de unde probabilitatea mare ca prețul să poată fi asociat în turism cu valoarea produsului;

costul fix ridicat al operațiunilor, care de asemenea încurajează masive reduceri de preț în scopul vinderii excedentelor de capacitate;

nivelul înalt de vulnerabilitate a cererii turistice, drept consecința a unor evenimente economice sau politice.

Factorii de influență asupra prețurilor serviciilor turistice sunt: celelalte variabile ale mixului de marketing, obiectivele politicii de preț, percepțiile consumatorilor, costurile de producție, concurența și reglementările legale.

Există o legatură foarte strânsă între preț și celelalte elemente ale mixului de marketing. Spre exemplu, un hotel de lux va avea alte prețuri decât un hotel economic destinat turiștilor de categorie medie – prețul reflectă nivelul de calitate al serviciilor oferite clientului. De asemenea, rezervările la un hotel de lux nu pot fi făcute prin canalele de distribuție intensivă, utilizate pentru serviciile turistice ieftine și accesibile; este foarte probabil ca aceste hoteluri să apeleze la canale de distribuție exclusive sau să formeze propriile consortii de marketing în scopul vânzării serviciilor. În sfârșit, materialele promoționale ale unui hotel de lux vor reflecta standardul înalt al serviciilor, care justifică prețurile mari practicate de hotel.

Obiectivele politicii de preț: operatorul turistic poate dori, după caz, fie să atragă un număr mare de clienți într-un timp scurt (să penetreze piața), fie să selecteze clientela și să maximizeze profiturile. Fiecăruia dintre aceste obiective îi corespund strategii de preț specifice. Deși prețul nu este singurul factor care determină nivelul cererii pentru un produs, în foarte multe cazuri el este factorul hotărâtor.

Percepțiile consumatorilor din segmentul țintă. Este foarte important ca potențialul turist să sesizeze o legatură strânsă între calitatea serviciilor și prețurile acestora. De exemplu, un voiaj care presupune călătoria cu avionul și cazare la hoteluri de trei sau patru stele nu poate fi ieftin (oferta va fi considerată “prea bună pentru a fi adevarată”), după cum un simplu circuit cu autocarul destinat clientelei de nivel mediu nu poate fi prea scump (potențialii clienți vor fi îndepărtați de preț).

Un preț corect stabilit comunică foarte bine imaginea pe piață a produsului sau serviciului, precum și așteptările clientelei vizavi de acesta. În urma cercetării pieței și folosind experiența caștigată prin testele de preț realizate anterior, responsabilii de marketing pot determina cele mai bune niveluri de preț pentru fiecare ofertă în parte, în funcție de valoarea percepută a produsului sau serviciului.

Costurile de producție: dacă valoarea percepută a produsului constituie limita maximă de care ar trebui ținut cont la stabilirea prețurilor, costurile de producție reprezintă limita minimă: pentru ca firma să fie profitabilă, prețurile nu trebuie să fie mai mici decât costurile. Privite în această lumină, prețurile sunt principalul element care determină atât rentabilitatea firmei pe termen lung, cât și profitul și fluxul de numerar al acesteia pe termen scurt.

Concurența: deciziile de preț luate în funcție de acțiunile concurenței sunt cel mai adesea decizii tactice, pe termen scurt, care urmăresc păstrarea status-quo-ului de pe piață, adică alinierea firmei la politica celui mai important concurent (în special a liderului). Firmele mici trebuie de multe ori să se mulțumească cu statutul de “price follower”, stabilindu-și prețurile așa cum dictează piața.

Orice prestatar turistic poate totuși utiliza o serie de modalități de a “muta” competiția pe un alt teren decât cel al prețului. Avem în vedere în special adăugarea unor componente suplimentare, de valoare mare pentru clienți, la serviciul de bază. Prin aceasta, prestatarul se poate aștepta la o creștere semnificativă a beneficiilor pe care produsul le oferă anumitor categorii de clientelă; în consecință, va fi îndreptățit să solicite prețuri și tarife mai înalte, corespunzătoare valorii adăugate a produsului. Orice prestatar ar trebui să construiască și să cultive cu grijă unul sau două avantaje certe, deosebite, pe care le poate oferi potențialilor clienți; în acest fel, deciziile sale de preț vor fi mai puțin afectate de fluctuațiile pieței și de strategiile concurenților.

Reglementările legale: deși, deciziile de preț sunt determinate în principal de considerente de natură comercială, prețurile din industria călătoriilor și turismului suferă adesea intervențiile autorităților guvernamentale. De exemplu, marile companii aeriene americane stabilesc tarifele potrivit unor acorduri cu guvernul, menite să asigure protecția consumatorilor. În unele țări, tarifele orientative pentru serviciile hoteliere sunt stabilite de autoritățile din turism, hotelurile putându-le doar ajusta în anumite limite.

3.3.4. Promovarea și publicitatea în turism și formele ei

Promovarea reprezintă una din principalele activități de marketing ale întreprinderii. Întregul program de marketing promoțional – prin obiectivele, conținutului și formatul mesajelor, selectarea mediei și bugetul alocat – trebuie să rezulte direct din obiectivele de marketing stabilite înainte de stabilirea acțiunilor promoționale este necesară cunoașterea tuturor acțiunilor promoționale desfășurate anterior, următorul pas fiind schițarea programului corespunzător. Programele de marketing promoționale în general, trebuie să comunice poziționarea dorită a mărcii sau a serviciului pe piața-țintă și să sublinieze orice avantaj competitiv.

Publicitatea turistică reprezintă o formă de comunicare în masă, care, prin intermediul mijlocului de informare ales, se adresează unor grupuri țintă de consumatori, pentru realizarea obiectivelor promoționale ale firmei.

Publicitatea reunește toate activitățile promoționale, cu caracter comercial sau necomercial, prin care se transmit mesaje despre firma de turism, produsele și serviciile pe care le realizează, marca firmei și se realizează sub următoarele forme:

• reclame tipărite sau difuzate prin intermediul televiziunii sau radio;

• cataloage, broșuri și pliante;

• materiale tipărite difuzate prin poștă;

• panouri publicitare;

• materiale audio-video;

• afișaj;

Toate acțiunile promoționale urmează (cel puțin în teorie) o serie de pași sau etape menite să-l conducă pe turist în procesul de luare a deciziei de cumpărare. Înlănțuirea acestor etape formează ceea ce se numește un model comunicațional. Cele mai cunoscute modele comunicaționale sunt :

AIDA (Attention, Interest, Desire, Action – Atenție, Interes, Dorință, Acțiune). Conform acestui model, mesajul trebuie mai întâi să atragă atenția potențialului client, apoi să-i stârnească interesul pentru produsul promovat și dorința de a-l achiziționa. Această dorință trebuie să fie suficient de puternică pentru a-l determina pe client să acționeze în modul care îi este indicat în mesaj (să meargă la agenția de voiaj, să telefoneze pentru a solicita o broșură sau pentru a rezerva loc la un hotel etc.). În general, un mesaj promoțional eficient conține un astfel de îndemn la acțiune;

AIETA (Awareness, Interest, Evaluation, Trial, Adoption), sau în românește CIETA (Conștientizare, Interes, Evaluare, Testare, Adoptare). Semnificația fiecărui pas: potențialul turist trebuie mai întâi să afle (să devină conștient) de existența unui produs sau serviciu turistic, să i se trezească interesul pentru acesta, să i se ofere posibilitatea de a-l evalua în prealabil (pe baza informațiilor oferite de documentele promoționale) și apoi de a face o primă achiziție pentru a testa (încerca) oferta. Dacă în această ultimă etapă turistul este satisfăcut, există șanse mari de a repeta cumpărarea (de a reveni la o destinație, de a sta la același hotel, de a merge din nou într-o excursie organizată de același touroperator etc.)

La fel ca în orice domeniu, mixul promoțional în turism este format din cinci instrumente principale (dupa Ph. Kotler):

publicitatea;

publicitatea directă;

promovarea vânzărilor;

relațiile publice;

vânzarea personală.

publicitatea turistică

Publicitatea este o formă impersonală și plătită de comunicare cu piața, care își propune crearea și păstrarea clientelei prin informarea, incitarea și convingerea ei asupra oportunității cumpărării produselor turistice ale firmei care o susține.

Natura serviciilor turistice (servicii relativ scumpe și cu o frecvență de cumpărare redusă) conferă o importanță deosebită materialelor publicitare tipărite. Practic în nici o industrie din sfera bunurilor fizice nu se folosește același volum de tipărituri (broșuri, fluturași, cataloage, pliante) ca în industria turistică. Crearea, distribuirea și utilizarea pe scară largă a materialelor tipărite este una din trasăturile distinctive ale turismului. Tipăriturile sunt utilizate în egală măsură de prestatarii individuali, touroperatori și organizațiile de turism.

Atunci când vorbim de materialele promoționale tipărite, avem în vedere orice material ale cărui costuri sunt suportate din bugetul de marketing și care este distribuit gratuit, având scopul de a informa clientela potențială și de a stimula cererea pentru un produs sau serviciu turistic. Această definiție nu se limitează la broșuri; foaia volantă care este oferită odată cu biletul de intrare la o atracție, de exemplu, destinată informării și orientării turistului pe parcursul vizitei, este inclusă tot aici. În mod similar, orarele vehiculelor editate de transportatori sau hârtile și planurile orașelor oferite turistilor la birourile de informare turistică sunt asimilate materialelor promoționale. În schimb, definiția nu se referă la materialele editate în scopul obținerii de profit și oferite clienților contra cost (ocazional, unele materiale promoționale pot fi vândute, dar nu câștigul pe care îl aduc este rațiunea principală a vânzării lor, ci acoperirea totală sau în parte a costurilor de marketing ale distribuitorului).

Putem identifica șapte funcțiuni principale îndeplinite de tipărituri :

Creează notorietate. Cei mai mulți clienți potențiali capătă primele informații privitoare la o ofertă turistică prin intermediul unei broșuri sau pliant văzute la hotel, la o agenție turistică sau la aeroport. Întrucât lupta pentru notorietate este acerbă, design-ul atractiv al paginii exterioare a broșurii are o imensă importanță (asemănătoare cu aceea a ambalajului unui produs fizic).

Promovează produsul sau serviciul turistic, utilizând mesaje și simboluri promoționale cu rolul de a stimula cumpărarea. În acest rol, ele acționează la fel ca publicitatea prin mass-media.

Facilitează cumpărarea. Multe broșuri sau cataloage sunt însoțite de formulare de rezervare gata timbrate (și, evident, de celelalte informații de contact – adresă, telefon, site web etc.) care permit clientului să contacteze prestatarul sau producătorul imediat ce a luat decizia de cumpărare.

Înlocuiesc produsul turistic. Întrucât decizia de cumpărare a unui sejur sau voiaj este luată întotdeauna departe de locul de destinație, se poate spune că la punctul de cumpărare broșura este produsul turistic însuși, în special pentru clienții novici. Expunerea broșurilor pe standurile agenției de turism are deci același rol ca și expunerea produselor în rafturile unui supermarket: atrage potențialii clienți și creează dorința de cumpărare, ceea ce este vital pentru succesul marketingului.

Constituie o dovadă a cumpărarii și element de referință pentru satisfacția viitoare. Broșura este un substitut al produsului și pe perioada dintre cumpărare și consum, perioada care în cazul vacanțelor se poate extinde la câteva luni. Ea va fi recitită în tot acest timp pentru a stimula așteptările si speranțele turistului și va fi arătată rudelor și prietenilor. În Europa Occidentală, editarea broșurilor este supusă unor standarde cu privire la natura și la calitatea conținutului informațional, iar clienții nemultumiți pot apela la justiție în cazul în care consideră că unele informații sunt neadevarate sau că au fost omise informații în mod intenționat.

Facilitează utilizarea produsului. Este firesc ca în momentul în care clientul sosește la destinație să fie dotat cu o întreagă gamă de materiale tipărite care îl vor informa cu privire la diversele servicii disponibile și la modalitățile și condițiile de utilizare a lor, îi vor arăta cum să profite cât mai mult de perioada șederii, îi vor semnala ofertele speciale, precum și tot ceea ce i-ar putea fi util sau i-ar putea procura satisfacție pe durata sejurului.

Educă clientul. Deși termenul de „educație” nu prea este asociat cu marketingul, funcția educativă a materialelor tipărite este totuși foarte importantă atunci când este vorba de o serie de atracții precum muzee, expoziții, castele, rezervații naturale, festivaluri folclorice etc.

3.3. PLANUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ A JUDEȚULUI MARAMUREȘ 2009-2013

3.3.1. Obiective generale ale planului de dezvoltare a turismului în județul marmureș

Elaborarea Documentului de Programare pentru Dezvoltarea Turismului in Județul Maramureș, aferent perioadei 2009 -2013 are la bază trei principii importante:

vizibilitate si lucru in parteneriat

orientare strategică

coerența cu alte documente de planificare regionale și locale.

3.3.2. Atractivitatea județului Maramureș – indexul de atractivitate

Regionala ilustrează capacitatea relativa a unei regiuni de a se dezvolta si de a atrage investitii care sa sustina dezvoltarea durabila. Conform Indexului de Atractivitate Regionala (IAR) agregat, Regiunea Nord-Vest este cea mai atractiva dintre regiunile de dezvoltare ale Romaniei, dupa Bucuresti-Ilfov, fapt care se datoreaza pietei muncii si salariilor, investitiilor straine, dar si mediului privat si concurentei de piata. Dotarile gospodariilor plaseaza locuitorii regiunii tot la loc de frunte dupa bucuresteni, populatia fiind si cea mai activa in ceea ce priveste petrecerea vacantelor si activitati de recreere. Tintele pentru strainii care doresc sa viziteze Romania sunt: Maramuresul, Delta Dunarii sau Banatul montan. Pana in prezent, destinatiile romanesti preferate de turistii au fost:

– 48%

Maramures – 17%

Transilvania si – 11%

Delta Dunarii – 9%

Bucuresti si alte orase – 7%

Litoral – 3%, ultima destinatie avand probleme la curatenia plajelor si lispa unor programe de agrement, in ciuda unei infrastructuri hoteliere dezvoltate

Fig.1 Destinți românești preferate de turiști

Județul Maramureș are o poziție geografică strategică, fiind poarta de intrare in Romania dinspre Ucraina. Din punct de vedere geografic și științific ea corespunde zonei cunoscute sub numele de ”Maramureș”, denumire care se doreste a fi promovata ca si brand regional in scop turistic si investitional.

JudeŃul Maramureș se caracterizata prin:

existenta unor forme de relief accesibile si variate (lanturi montane, câmpie sau depresiuni);

o clima favorabila practicarii turismului pe tot parcursul anului;

potențial faunistic si floristic bogat, cu specii si ecosisteme unice.

3.3.3. Contribuția turismului la economia județului

Ponderea deținută la nivel național de sectorul „Hoteluri si restaurante” – fară însă a neglija efectul de multiplicare a turismului – a fost de 1.89 % in anul 2011, aproximativ constant fata de anii anteriori.

Totusi, turismul (sectorul Hoteluri si restaurante) contribuie la formarea PIB-ului național cu 1.8 % aproximativ egal sau putin mai scazut, fata de media României din ultimii ani și cea a altor regiuni din noile state membre din Europa de Est. Câteva dintre cauzele care conduc la aceasta situație sunt:

Nivel scăzut al cooperării intre operatorii liniilor aeriene regulate si agențiile de turism

Absența unor agenții județene de promovare a turismului, a operatorilor internaționali

Lipsa marketingului județean de turism si a structurilor județene de turism

Centre de informare puține, atat in mediul rural cat și in mediul urban

Marketing incipient pentru zonele turistice (necesitatea panourilor de informare plasate în fața monumentelor de exemplu, panourilor informative în parcuri, site-uri web de prezentare a zonelor atractive, broșurilor, pliantelor publicitare etc.)

Slaba promovare a turismului de nișa (turism cinegetic pentru vânătoare si pescuit sportiv, turism sportiv sau de agrement, turism stiintific etc).

Analizând structura PIB pe principalele ramuri observam ca serviciile, din care face parte si sectorul turistic, contribuie cu ponderea cea mai mare la formarea PIB-ului, urmate de industrie si de agricultură.

În orașele mari, în special, s-au dezvoltat o seama de tour-operatori și agenții de turism care oferă produse turistice importante, în general externe, dar și interne. Se remarca Baia Mare care in 2009 avea peste 10 de agenții de turism active.

Pachetele turistice oferite de agențiile de turism sunt în special în stațiunile balneare, în zona montană sau la pensiuni agroturistice. Cele mai cautate din județ sunt cele de la Borșa, Ocna Șugatag, Sapânșa, etc. O mare parte din serviciile oferite sunt pentru destinații externe, fiind oferite atât pachete turistice cu transport propriu cât și cu avionul. Conform datelor Eurostat, cei mai multi turisti folosesc transportul rutier, urmat la mare distanta de cel feroviar sau aerian.

Forța de muncă ocupată în turism a crescut în ultimii ani în regiune. Cauza este dată și de nivelul redus de salarizare față de celalalte ramuri economice. Totuși, tendința este una de ușoară creștere dupa ce în 2008 se atinsese cel mai mic nivel din aceasta perioadă.

Piața turistică: județul Maramureș reprezintă o destinație turistică importantă, promovând in principal produse turistice de tip stațiuni turistice, turism montan și turism cultural.

Pentru România, în 2011, cea mai mare pondere a turiștilor străini a fost dată de turiștii din Europa (82%), America (8%) si Asia (8%). Structura turiștilor străini cazați, pe țări din UE este: Italia (17%), Germania (16%), Franța (10%), Ungaria (8%) si Marea Britanie (7%). Important de precizat ca accesul acestora se realizeaza in special pe cale rutiera si intr-o masura mai mica pe cale aeriana. Potrivit datelor furnizate de INS în Județul Maramureș au fost inregistrate urmatoarele sosiri pentru turistii straini/români:

Sosiri ale turistilor in structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, in anul 2012

Tabelul 1. Sursa: Frecventarea structurilor de primire turistica cu functiuni de cazare in anul 2011, INS

Raportul este de aproximativ un turist străin la trei turiști români (32%), județul

Maramureș având un raport superior mediei regionale (28,2%). Destinațiile de baza ale turistilor straini a fost județul Maramures, datorita atractivității turistice mai ridicate din acest judet.

Sosiri ale rezidentilor in structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica,

pe judete in 2012:

Tabelul 2.Sursa: Frecventarea structurilor de primire turistica cu functiuni de cazare in anul 2011, INS

Trebuie menționat că un numar mai mare de turisti se inregistrează în lunile de vară, punctul maxim atingându-se în iulie si august, dar și în luna octombrie se inregistrează un numar mai mare de turiști decât in celelalte luni ale anului, in județul Maramureș.

3.3.4. Structuri de cazare

La nivel național, la nivelul anului 2012, capacitatea de cazare din stațiunile montane reprezinta 16,7% din totalul capacității de cazare. In cadrul acestora, analizând tipurile de structuri, ponderea cea mai mare o au hotelurile, aproximativ 40%, urmate de taberele de elevi și școlari și cabanele turistice. Față de anul 2011, capacitatea de cazare turistică în funcțiune a cunoscut o creștere ușoara în stațiunile montane în 2012, numarul locurilor fiind cu 1,2% mai mare, trendul fiind ascendent în ultimii 10 ani.

Capacitatea de cazare din stațiunile balneare, în România, în anul 2012, reprezintă 19,5% din totalul capacitatii de cazare existente. În ultimii 10 ani, numarul locurilor de

cazare în stațiunile balneare, a cunoscut o scădere permanentă, în 2012 numărul locurilor fiind cu 3,3% mai redus fața de anul 2011.

Turismul cultural in România este susținut de o capacitate de cazare care reprezintă

12,9% din totalul locurilor existente la nivelul intregii țări, în ultimii ani înregistrându-se

o diminuare a acesteia, ca urmare a schimbarii destinațiilor unor unități de cazare.

Numărul turiștilor străini în turismul cultural religios a crescut cu 28,5%. Aspectele problematice cu care se confruntă acest tip de turism sunt legate de infrastructura de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectura învechita si insuficientă, lipsa spațiilor de parcare dotate cu puncte de informare și promovare a obiectivului cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificații, cetăți medievale, biserici, monumente istorice si mănăstiri, lipsa spațiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj.

In Județul Maramureș existau în luna decembrie a anului 2012 un numar de 174 structuri de primire turistica cu funcțiuni de cazare, acest numar situându-l pe locul 2 in regiune, dupa județul Cluj care are o pondere cu putin mai mare.

Principalele structuri de primire turistica cu functiuni de cazare, deschise in decembrie 2012, in

Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord)

Tabelul 3 . Sursa: Frecventarea structurilor de primire turistica cu functiuni de cazare in anul 2012, INS

În promovarea destinațiilor turistice din Județul Maramureș se pot avea in vedere instrumente cum ar fi:

locații ale administrațiilor publice

participări la expoziții, reuniuni, seminarii de turism

ghiduri locale și naționale

rețele private de reduceri pentru serviciile de cazare

puncte de informare în centrul orașelor si principalele porți de intrare (aeroport, gara)

panouri informative electronice/computerizate în statii de autobuz, benzinarii, piețe etc.

publicații, articole în presa de specialitate

tiparituri ale organizațiilor de turism ce ofera informații referitoare la muzee,

obiective turistice, agrement, spectacole

pliante, ilustrate și vederi, catoloage, fluturași.

proiect integrat de branding Maramureș

3.3.5. Analiza SWOT și strategii pentru dezvoltarea turismului în județul Maramureș

Turismul reprezintă un sector economic care dispune de un valoros potențial, suficient încat să devina o sursă de atracție de capital pentru piața internă și externă. Deși resurse exista chiar din abundență, oferta actuala de produse turistice din regiune este relativ difersificată și de o calitate adesea contestata.

Județul Maramureș nu duce lipsa de parcuri naturale, arii protejate, patrimoniu cultural, folcloric istoric și religios, posibilități de valorificare a peisajului rustic și a tradițiilor rurale, ape termale și de tratament, pârtii de schi, dar și de zone care se pot valorifica prin turism de aventuri / sport extrem sau speoturism, turismul este unanim considerat o prioritate la nivel de județ. Oferta de invațămant s-a adaptat in consecință, începând de la scolile profesionale și tehnologice, pana la învațămantul superior. Au aparut facultăți de profil in regiune, cum ar fi cea din Cluj- Napoca, în cadrul Universitatii Babes-Bolyai (Management Hotelier pentru industria ospitalitatii, hotelarie si alimentație publică).

Pentru a nu risca suprasolicitarea stațiunilor balneare existente ar trebui sprijinite zonele cu potențial de dezvoltare în acest sens, cu potențial curativ. Se prefigurează crearea unor noi statiuni turistice în Cavnic, Izvoarele, Șuior Mogoșa și Coștiui, în paralel cu revitalizarea celor tradiționale, mai vechi.

Dezvoltarea turismului de nișă, cum ar fi turismul sportiv, de pescuit, de vânătoare, turismul cultural, turismul pentru tineri (parcuri tematice, parcuri de divertisment), ecoturismul, cicloturismul sau altele ar putea aduce beneficii substantiale județului, însă din pacate, la momentul actual lipsesc atat date referitoare la distribuția regională a cererii turistice pentru acest tip de servicii/produse, cât și inițiativele private care sa impulsioneze sectorul public.

Aceste tipuri de turism pot fi extinse, pe baza resurselor turistice specifice in judet. ”Nise aditionale” potențiale pot sa fie cele de turism medical, turism tehnic, turism de pensionari, de film making, etc. Se impune pe viitor atat modernizarea structurilor turistice și a stațiunilor existente, cat si crearea unor produse turistice noi, a unor programe atractive și inedite, amenajarea unor parcuri / zone / stațiuni noi, care ar putea sa direcționeze importante fluxuri turistice spre Județul Maramureș. Exemplul țărilor cu o bogată tradiție și experiență turistică demonstrează atractivitatea parcurilor tematice și de divertisment, a evenimentelor culturale și de divertisment de tip festivaluri cu specific local.

În fine, trebuie accentuat faptul ca unul dintre cei mai importanți factori care determina dezvoltarea viitoare a turismului in Județul Maramureș este publicitatea insoțită de “branding”, respectiv promovarea produselor de marca (brand) cu recunoaștere regională, națională și internaționala.

Programele teritoriale privitoare la Județul Maramureș cuprind:

Restructurarea mediului rural din Zona Codru

Modernizarea infrastructurii turistice pentru dezvoltarea agroturismului

Dezvoltarea infrastructurii de acces și a utilităților pentru crearea unei zone industrial de prelucrare a plantelor textile

Dezvoltarea durabila a Munților Țibleș-Rodna

Revitalizarea ocupațiilor tradiționale ca suport pentru dezvoltarea agroturismului în zona Valea Ilisua-M-tii Tibles

Reabilitarea și protejarea mediului în area Munții Rodnei.

Programele sectoriale de dezvoltare a turismului se focalizeaza asupra urmatoarelor:

Valorificarea turistică a bogației apelor Județului Maramureș

Dezvoltarea turismului balnear

Dezvoltarea integrată a turismului de agrement

Dezvoltarea turismului de circuit

Drumul aurului-introducerea in circuitul turistic a minelor scoase din exploatare

Pelerinaje la mănăstirile din lemn ale regiunii

Parcuri tematice și de distracție

Central and Est European Art&Movie Resort

Studio de film pentru filmari interioare la Cluj-Napoca

Studio de film pentru filmari exterioare la Bistrita

Studio pentru efecte speciale la Baia Mare

Dezvoltarea competitiva a Regiunii

Incubatoare de afaceri –

La nivel national, obiectivele generale pentru dezvoltarea turismului pentru perioada de dupa 2009-2013 sunt:

crearea unei oferte turistice diversificata si competitiva prin sustinerea dezvoltarii investitiilor interne si internationale, care sa conduca la cresterea volumului activitatii turistice si respectiv, a circulatiei turistice;

stimularea dezvoltării ofertei turistice de calitate care să permită creșterea încasărilor – în lei și valută, a contribuției sectorului turistic in PIB și a veniturilor nete ale populației precum și sporirea gradului de absorbție a forței de muncă

crearea condițiilor de integrare a turismului din Romania în tendințele de dezvoltare mondiale și europene etc.

Obiective județene – Obiective generale:

Creșterea competitivității sectorului turistic prin modernizarea și dezvoltarea infrastructurii și serviciilor turistice, inclusiv investiții în crearea de noi atracții turistice. Dezvoltarea turismului este de importanță pentru dezvoltarea economiei județului pe baza potențialului ei intern. Dezvoltarea turismului are un mare rol în creșterea angajării forței de muncă și constituie un suport pentru dezvoltarea mediului de afaceri pentru IMM-uri. Strategia se centreaza atat pe stațiunile turistice existente, dar trebuie dezvotate și alte produse turistice. De asemenea trebuie diversificată oferta existentă, astfel încat sezonul turistic să se prelungească pentru toate tipurile de turism din Maramureș. De interes va fi turismul balnear care va avea un sezon turistic mai mare, precum si tursmul cultural care are un indice de atractivitate mare.De asemenea sectorul privat trebuie sprijinit pentru a-și diversifica oferta turistică, pentru a oferi prețuri mai mici și mai competitive și servicii cat mai complete.

Conservarea patrimoniului material și imaterial, natural, istoric si cultural din

regiune, reabilitarea zonelor cu potential turistic

Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii turistice

Sustinerea mediului de afaceri prin imbunatatirea serviciilor turistice si a

facilitatilor suport furnizate si dezvoltarea promovarii turistice

Promovarea de brand-ului turistic “Maramureș”

Dezvoltarea turismului de nisa

Rezultate asteptate:

creșterea anuală a numarului de turiști care viziteaza Județul Maramureș cu 10%

creșerea gradului de ocupare a structurilor turistice cu 20%

asigurarea infrastructurilor tehnice și edilitare pentru atragerea de noi investiții private sau in parteneriat public-privat

creșterea numarului de turisti straini cu 10% anual

revitalizarea și/sau crearea de noi stațiuni turistice

promovarea mărcii turistice “Maramureș” si a marcilor locale construite pe proiectele județene

creșterea numarului de turiști și diversificarea segmentelor ținta de turiști

creșterea calității serviciilor furnizate pentru turiști și susținrea dezvoltării de infrastructuri de cazare superioare (4,5 stele).

CAP 4 TURISMUL RURAL IN MARAMURES

Turismul rural este dat de acele servicii de cazare și servire a mesei, caracterizată printr-o ofertă localizată în mici centre rurale.

Clădirile au capacitate redusă și prezintă interes arhitectonic (tradițional sau artistic), fiind decorate în stil rustic care amintește de locuințele tradiționale.

Ca și caracteristici: se acordă o atenție specială gastronomiei, sunt conduse în general în sistem familial.

4.1. TURISMUL RURAL

4.1.1. Obiectivele activității turistice rurale

îmbunătățirea condițiilor de viață a producătorilor agricoli

crearea unor mărci de calitate în agroturism;

crearea și consolidarea de noi forme de servicii turistice;

protecția mediului;

valorificarea produselor tipice din agricultură și a gastronomiei tradiționale din regiune;

conservarea peisajului agricol și favorizarea resurselor naturale și a bunurilor istorico-culturale;

recuperarea patrimoniului edilitar agricol și valorificarea tradițiilor culturale din lumea rurală.

Zona Maramureșului este cea mai nordică regiune din România, la sud de granița ucraineană. Ținutul administrativ modern este alcătuit din trei țări și două zone: Țara Maramureșului, Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Zona Codrului și Zona Baia Mare – Baia Sprie. În afara acestor cinci, țara Maramureșului este cea mai mare, acoperind aproape jumătate din suprafața totală a ținutului administrativ. La nord se află Ucraina, după granița naturală formată de râul Tisa. La est se află județul Suceava, la sud – sud-vest județul Bistrița-Năsăud, iar la sud – Cluj. Distanța dintre punctele extreme vest și est ale județului este de 160 km, iar dintre cele de nord si sud este de 60 km, ceea ce conferă Maramureșului o formă alungită în directive longitudinală. În limitele geografice județul Maramureș are o suprafață de 630436 ha (2,6% din suprafața României).

Fig.2

4.1.2. Spațiul rural maramureșean și turismul rural

Turismul rural s-a dezvoltat cu succes în spațiul maramureșean, pe fondul existenței unor valori spirituale tradiționale bine păstrate de-a lungul timpurilor . Din punct de vedere administrativ județul Maramureș se structurează în teritorii economico-sociale bine delimitate geografic și istoric, cu trăsături spațiale ți spirituale specifice, grupate în zone etnografice distincte numite „țări” (Țara Maramureșului, Țara Lapușului, Țara Chioarului, Țara Codrului), Țara Maramureșului prezintă un puternic caracter rural și un grad ridicat de conservatorism la nivelul tuturor componentelor, în comparație cu celelalte țări maramureșene Elementele de atracție ale județului în domeniul turismului rural sunt numeroase și deosebite. Tradițiile și obiceiurile, străvechi și nealterate, sunt nelipsite din viața rurală, iar portul și arhitectura îi conferă o identitate specifică. De aceea, element primordial al turismului în Maramureș este viața satului. Identitatea Maramureșului este completată de peisajul construit si de peisajul natural, elemente componente importante ale spațiului rural din Maramureș.

Regiunile care prezintă un cadrul propice pentru dezvoltarea turismului rural în județ, pot fi clasificate în: regiuni principale de atractivitate și dezvoltare turistica, cu un potențial atractiv antropic ridicat datorita tradiționalismului perpetuat de-a lungul generațiilor; și în regiuni secundare de atractivitate și dezvoltare turistica, în care elementele antropice atractive sunt mai reduse cantitativ și calitativ.

Deși dispune de un variat și valoros potențial turistic, Maramureșul are câteva puncte de generare a dezvoltării sale sub aspect turistic, care au influențat apariția axelor turistice de dezvoltare rurală. Acești poli de dezvoltare sunt constituiți, în principal, de stațiunile montane și balneoclimaterice din județ, urmate mai apoi de localitățile rurale cu tradiție în valorificarea elementelor cadrului natural (Sapânța, Botiza, Ieud, Poienile Izei, Budești, Vadu Izei), care dețin totodată și un potențial antropic valoros, ce eclipsează atractiv multe localități rurale maramureșene.

După cum am observat, turismul a aparut în județ datorită resurselor naturale diversificate, în special apele minerale, care și azi constituie o atractivitate puternică în valorificarea turistică, de aceea inventarierea locațiilor cu ape minerale și caracteristicile acestora, alaturi de prezentarea locațiilor unde acestea sunt valorificate este necesara, atât pentru desfășurarea actuala a turismului rural, cât și pentru perspectivele de valorificare și dezvoltare a turismului curativ. Apele curgatoare și energia acestora a fost și este utilizată pentru funcționarea instalațiilor casnice țăranești (mori, pive, vâltori, batoze, oloinițe). Iar în cadrul turismului de week-end, râurile constituie o atracție datorită „efectului de margine” pe care-l creează, dar și posibilităților pe care le ofera pentru practicarea înotului sau a unor sporturi nautice.

Oglinzile de apa, prin microclimatul specific și peisajul înconjurator, exercită o atracție pentru amplasarea reședințelor secundare și a amenajărilor turistice de tip cazare, alimentație, baze de agrement. Timpul de amenajare a acestor zone este destul de îndelungat în realitatea româneasca, din motive financiare sau birocratice, de aceea oglinzile de apa amenajate și spațiile înconjuratoare acestora sunt reduse cantitativ la nivelul județului, însă resursele sunt promițătoare (lacuri amenajate piscicol: Meghery, Nistru, Ariniș, Lighet). Unele lacuri, pe lângă funcție peisagistică, sunt destinate turismului curativ: Lacurile de la Ocna Șugatag, Firiza, Bodi.

Prezența unei suprafețe de apa modifică peisajul, dandu-i un plus de atractivitate. Astfel ca alaturi de componentele hidrografice naturale, multe localități maramureșene și-au îmbogățit rezervele de apa prin realizarea, de-a lungul timpului, amenajărilor hidrografice utilizate în principal în aprovizionarea cu apa a localităților, iar cele mai recente având funcție piscicolă și pentru agrement. Cea mai recentă tendință în amenajările hidrografice este realizarea caderilor de apă de tip cascadă („cascade antropice”), cu o mare atractivitate pentru turiști datorita efectului peisagistic.

Clima constituie un factor major și de multe ori decisiv în desfașurarea turismului. Toate elementele climatice pot influența negativ sau pozitiv activitatea turistică. Maramureșul deține o faună bogată, însă, din punct de vedere turistic sunt importante doar anumite specii de animale, în special cele care prezinta un interes cinegetic (specii pentru vânatoare), științific (specii rare și/sau protejate), sportiv (specii de pești) și recreativ (păsările cântăoare).

Parcă în concurență cu natura, maramureșeanul a încercat și a reusit să dea naștere unor elemente, cu funcționalitate utilă în viața rurală, care, în timp au contribuit la renumele Maramureșului. Aceste elemente de mare atractivitate sunt numeroase, însa notorietatea o dețin bisericile și porțile tradiționale maramureșene.

În prezent, mediul rural prezintă un context nefavorabil pentru durabilitatea elementelor specifice si tradiționale, fiind necesare pentru susținerea și dezvoltarea spațiului rural din perspectiva turismului, de adoptarea unor măsuri și demersuri legislative urgente și concrete de protejare și valorificare a tradiționalului maramureșean.

Soluții pentru pastrarea arhitecturii traditionale maramureșene:

Adoptarea la nivel local a unor masuri și reguli restrictive arhitecturale pentru noile construcții cu front la arterele principale;

Existența unui set redus de modele arhitecturale pentru construcțiile-„la strada principala”;

Atribuirea unui alt rol funcțional cladirilor tradiționale (muzee indor, magazin de suveniruri, sala de expoziții, etc.); mici ansambluri muzeale la nivelul localitaților rurale (ex: Desesti, Ieud)

Transferul obiectivelor valoroase în cadrul unor muzee în aer liber.

Migrarea populației în strainatate și revenirea acesteia parțiala pe perioada concediilor sau definitiv, și-a pus amprenta puternic asupra tipologiei gospodariilor rurale. Pierderea spiritualitatii tradiționale de către localnici (datorită migrației pentru muncă) conduce inevitabil la schimbări rapide în fizionomia locuințelor și activitățile tradiționale gospodarești, din aceasta cauză identitatea maramureșeana este în pericol de dispariție.

Mobilitatea populatiei si oportunitatile financiare oferite de țările vestice, au generat efecte dezastruoase la nivelul mediului construit prin importul de modele arhitecturale straine spațiului rural maramureșean, un spațiu caracterizat de un tradițional specific, care este însa agresat de noile construcții.

Infrastructura însumează totalitatea bunurilor și mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic. În majoritatea cazurilor elementele sale componente nu au fost create pentru a satisface nevoile turistului, însă, acest atribut l-a câțtigat pe parcurs simultan, cu inițierea activitătților turistice în regiunea respectivă. Pe masură dezvoltării turismului și a infrastructurii specifice acesteia, apar mijloace strict condiționate și direct orientate pentru deservirea acestei ramuri economice. Cu toate acestea echiparea tehnico-edilitară a localităților rurale este redusa (alimentare cu gaz, canalizare, statii de stocare, tratare si distributie a apei). Existența și modernizarea infrastructurii generale la nivelul localităților rurale este esențială pentru dezvoltarea socio-economică a localităților, asigurând totodată desfasurarea mult mai facilă a turismului la nivelul acestora. Nivelul de dotare a localităților rurale cu o infrastructura corespunzatoare unei vieti civilizate contribuie la creșterea atractivității pentru investiții și preferința turiștilor pentru mediul rural.

La nivelul județului principalele tipuri de unități de cazare întânite în spațiul rural sunt pensiunile, reședințele secundare (casele de vacanta), cabane, moteluri și hoteluri. Însă, posibilitățile de cazare în mediul rural sunt diverse, în conformitate cu disponibilitățile gospodariei și cu dorințele și exigențele turistului.

Capacitatea unităților de cazare din mediul rural

*numărul aproximativ

Tabelul 4.

Fig.3 Clasificarea pe categorii de confort a unităților de cazre de timp pensiune din cadrul rural

Motivația principală care stă la înființarea unei pensiuni este de natură financiară. (cauzele: somaj, lipsa locurilor de munca). Acest lucru i-a determinat pe mulți localnici ai mediului rural să utilizeze excedentul de spații deținute, (fie în urma plecării membrilor familiei la studii sau la munca pe termen mediu si lung, fie dintr -un exces de zel în construcția realizată) incluzându-le în spațiile destinate cazarii turiștilor de tip pensiune. Turismul rural devenind astfel o sursă complementară de venituri. Aceste gospodării îndeplinesc o funcție dublă, cazarea turiștilor și locuință pentru proprietari.

Fig.4. Clasificarea pensiunilor după etapele de constituire

4.1.3. Circulația turistică rurala din maramureș și impactul activităților turistice

În judetul Maramureș, în general, circulația turistică prezintă un maxim principal, în sezonul estival, și un maxim secundar, în sezonul de iarnă. În unele localități maximele pot fi inversate, adică au un maxim principal în sezonul de iarna (Borșa, Mogoșa, Cavnic, Izvoare, Botiza, Vadul Izei), iar maximul secundar, în sezonul estival (restul localitatilor). În aceste momente ale anului presiunea turistică se manifestă cu intensitate.

Datorită acestui flux turistic se schimbă și economia, adică mai mulți turiști, mai multi bani ce pot fi investiți în reamenajarea altor locuri sau pot ajuta localitățile din punct de vedere economic.

În ceea ce priveste fluxul turistic extern este mai intens în perioada de iarna, în preajma sarbatorilor de iarna, în localitățile care gazduiesc o serie de festivaluri recunoscute atât pe plan național cât și pe plan internațional, festivaluri legate de datini si obiceiuri de iarna. Cei care vizitează Maramureșul, într-un numar destul de mare, sunt cei din Europa Occidentală.

Prezența sezonalității în turismul rural din Maramureș este cunoscută, fiind determinate de factori naturali si sociali cu diferite grade de intensitate, de aceea acțiunilor de marketing (mix-ul de marketing) trebuie acordată o atenție deosebită. În funcție de perioada calendaristica, poziția si notorietatea regiunii, poziția unității pe piața concurențiala și grupul ținta vizat, componentele ce alcatuiesc mix-ul de marketing (produs, preț, promovare, distribuție) trebuie tratate special.

Fig.5. Structura turiștilor după motivația turistică

Impactul turismului rural este pluridirecțional și contradictoriu, atât pentru mediul rural, cât si pentru ramurile economice locale și regionale, studiile de specialitate reliefând acest lucru. Principalele aspecte pozitive sunt creșterea economică, chiar daca agricultura asigură sau nu sursa de trai a comunităților, crearea de noi locuri de muncă, utilizarea forței și îndeletnicirilor feminine rurale, perpetuarea meșteșugurilor, dezvoltarea artei artizanale, dezvoltarea regională într -un cuvânt. Impactul negativ atrage atenția de cercetare, în special în detrimentul dezvoltării turismului rural, concentrându-se pe aspecte sociale și culturale modificate în rândul comunităților gazdă, dar mai ales impactul asupra mediului.

Calitatea și varietatea peisajului nu este de ajuns pentru a satisface turistul. Satisfacția acestuia este dependentă de o serie de factori variați, însa cea mai importantă este asigurarea unei infrastructuri de cazare, acces și agrement corespunzatoare. Constatam cu regret că baza materială este învechită, infrastructura este degradată, iar calitatea serviciilor este de multe ori necorespunzatoare. Imaginea dezolantă este întregită de multe ori de standardul scazut al serviciilor de alimentație publică în ceea ce privește aspectul general, atmosfera, calitatea și varietatea preparatelor, comportamentul personalului sau muzica necorespunzatoare. În concluzie, calitatea prestațiilor turistice este mult sub standardele cu care sunt obișnuiți turiștii, mai ales cei care au experiența din afara țării sau provin din țări occidentale.

Alături de resursele turistice de baza (atracții turistice, baza materiala și de agrement),

personalul implicat în turismul rural influențează într-o mare masură realizarea unor sejururi deosebite în unitățile de cazare din mediul rural. Profesionalismul personalului, poate să atragă sau, din contra, să respingă potențialii turisti.

Factorul uman este hotarâtor în asigurarea calității prestației serviciilor turistice, de aceea calificarea resursei umane care activeaza în acest domeniu este esențială. Populația reprezintă o componentă, activă sau pasivă, esențiala în buna desfașurare a turismului rural. Ce ar reprezenta satul fara populație? Cum ar exista turism rural fara actorii principali din mediul rural? Sunt întrebari simple, dar care reliefeaza importanța populației locale pentru existența și desfașurarea turismului în mediul rural.

Promovarea turismului rural în Maramureș se realizeaz sub diverse forme. Cele mai frecvente modalități de promovare realizate de unitățile de cazare din cadrul turismului rural maramureșean sunt internetul și materiale tiparite sub forma carților de vizită sau pliante.

Însă dintre toate mijloacele si modalitățile de comunicare, reclama „din gură în gură” ramâne cea mai ieftină și utilizată în promovarea turismului rural din județ, iar cu ajutorul internetului aceasta modalitate capată și o formă virtuală și se realizează prin paginile de forum, unde turiștii care au trait diverse experiențe își împartașesc părerile.

Fig.6 Mijloace de promovare utilizate de pensiunile rurale din Maramureș

4.1.4 .Impactul turismului rural asupra economiei maramureșene

Turismul și infrastructura de transport sunt într-o relație de interdependență în dezvoltare și funcționare. Turismul rural poate asigura o motivare economică pentru construirea de drumuri și alte căi de comunicație sau transport turistic care să asigure accesul, în primul rând, al turiștilor și, nu în ultimul rând, al populației rezidente, spre obiectivele turistice din mediul rural.

Veniturile directe obținute din desfașurarea turismului rural provin, în general, din înnoptările și alimentația în unitățile de cazare, completate cu venituri din activitățile de agrement.

Evoluția înnoptărilor în pensiunile rurale a cunoscut un traseu constant la nivelul perioadelor anuale, cu o circulație intensă în perioada iulie-august, cu ocazia sarbătorilor creștinești (Paște, Craciun) și revelion, diferența fiind simțită doar la nivelul numărului de înnoptări, mai ales în ultimi doi ani.

Serviciile oferite turistilor cazați în mediul rural sunt reduse, în majoritatea cazurilor limitându-se doar la serviciile de baza, cazare și masă, iar serviciile auxiliare, oferta secundară, lipsind sau sunt prezente într-un numar foarte redus, așadar veniturile obținute sunt bazate pe oferta de baza. Personalul angajat în turism din Maramureș (conform CAEN) este redus în comparație cu alte ramuri economice.

4.1.5. Perspectivele de dezvoltare ale turismului rural în maramureș

Viitorul turismului rural maramureșean este promițător cu condiția să existe o mai mare conștientizare a autorităților publice și din sectorul privat, dar mai ales a consumatorilor, cu privire la capacitatea turismului rural de a contribui la conservarea patrimoniului natural și cultural din zonele rurale, și la îmbunătățirea standardelor de viață din acesta regiune a țării. Turismul rural trebuie să asigure o conservare a ruralului și nicidecum să susțina urbanizarea acestuia.

Satele maramureșene sunt expresia simplității vieții rurale, iar fiecare subregiune din cadrul județului se distinge prin specificul etnografic. Elementele de cultura arhaică (organizarea stânei, obiceiurile legate de evenimentele agricole și din viața omului–naștere, nuntă, moarte) se îmbină astazi cu elemente culturale urbane moderne, vizibile din pacate din ce în ce mai stringent mai ales în arhitectura interioară și exterioară, dar mai ales în portul tradițional. Pătrunderea elementelor moderne și evoluția continuă a ruralului spre urban duce la pierderea identității și originalității vieții rurale tradiționale maramureșene.

Comunitățile minoritare de etnie ucraineană, maghiară și germana, tradițiile și stilul de viața ale acestora și-au pus amprenta, de-a lungul timpului, în moștenirea culturală maramureșeana. Astfel în subregiunile Valea Vișeului, Valea Ruscovei și Valea Tisei, se întâlnește o împletire a diferitelor culturi și tradiții, generate de mai multe grupuri etnice, lucru evident și în gastronomia locală.

Județul Maramureș are frumuseți care pot fi apreciate doar cunoscându-le. Cadrul natural oferă o varietate remarcabilă a formelor de relief, pereți stâncoși, defilee, depresiuni, lacuri, peșteri, izbucuri, mlaștini, izvoare de apa minerală, o lume atractivă invidiată de multe țări ale planetei.

4.2. PENSIUNEA IONA

Turismul, este considerat pe plan internațional ca unul dintre cele mai importante sectoare economice, cu o evolutie mereu crescandă, evoluție pe care o dorim si pentru turismul românesc. Viitorul turismului românesc va depinde de posibilitatea de a raspunde exigențelor mereu crescande ale cererii turistice si de a se adapta la aceasta prin diversificarea produselor turistice.

Serviciile de cazare si alimentatie a pensiunilor sunt servicii turistice importante, deoarece pot influența in mod hotarator satisfacerea consumatorilor de produse turistice. Unitatea de cazare are rol de domiciliu temporar al turiștilor, unde aceștia iși petrec o perioadă imporatantă de timp, de aceea satisfacerea acestor clienți este primordială pentru funcționarea unității. Atat satisfacerea lor în ce privește serviciile de cazare cat și în activitățile de alimentație.

4.2.1. Amplasarea pensiunii

Pensiunea IONA este situată în municipiul Baia Mare, județul Maramureș, pe strada Universității nr. 50, în zona Pieței Izvoarelor, a Turnului Macelarilor, și Universitatea Bogdan Voda. Pensiunea funcționează într-un spațiu privat, ferit de privirile trecătorilor, dispune de spațiu verde unde clienții se pot relaxa in mijlocul naturii.

Locatia a fost aleasa tocmai pentru a oferi clienților din mediul urban un loc de relaxare și de liniște, departe de zona aglomerata a centrului.

4.2.2. Indicatori din situațiile financiare 2012

Evoluția indicatoriilor economici

După cum se poate observa din grafic în anul 2011 societatea a înregistrat cel mai mare profit net in suma de 12,892 in anul 2012 profitul net s-a diminuat cu 64%, firma fiind pe profit de la infințarea ei. Veniturile față de anii precedenți au crescut acoperind cheltuielile.

4.2.3. Dotarea pensiunii și servicii oferite

Pensiunea Iona ofera servicii de baza atat de cazare cat si de alimentatie publica.

Pentru cazare pensiunea “Iona”, dispune de noua camere, dintre care doua sunt cu pat matrimonial , iar restul sunt cu doua sau trei paturi.

Toate camerele sunt sunt dotate cu băi, televizor, internet, telefon în incinta pensiunii. În tariful de cazare este inclus si micul dejun care se poate servi jos la restaurant intre orele 7.oo – 10.30 dimineața. Dispun și de o curte interioară care pentru a surprinde atmosfera rurala a locului este amanejat cu multă verdeață în care se poate admira un foișor scluptat manual de un meșter popular maramureșean.

Servirea mesei se face jos în restaurantul pensiunii care dispune de 80 de locuri. Separeul pentru nefumatori are 15 locuri, sala cu șemineu de 25 de locuri și sala verde cu 40 de locuri. Vara, într-un spatiu ferit de privirile trecatorilor, in mijlocul naturii, dispun de o terasa de 30 de locuri.

Meniul este foarte variat, putandu-va oferi mâncăruri tradiționale, ca la “mama acasă”, pizza in diferite feluri, paste, desrturi delicioase, cât și o bogata varietate de băuturi.

Meniul restaurantului este deosebit de bogat: 11 variante de mic dejun, 14 feluri de salate, 26 de feluri de pizza, specialitatea casei, specialitatea bucatarului, gustari calde, garnituri, bauturi calde, bauturi racoritoare, bauturi alcolice etc.

Clientii mai pot beneficia de meniuri speciale pentru nunti, botezuri, mese festive, zile de nastere, ocazii deosebite, etc.

Preturile pentru cazare sunt de 80.00 Roni camera pe zi pentru cele doua camere mai mici, iar pentru cea mai mare dotata cu semineu este de 120.00 Roni camera pe zi.

Pensiunea are loc de joaca pentru copii, bar, parcare, curte cu loc pentru gratar și foișor, living cu televizor.

În plus pensiunea Iona are colaborari cu agentiile locale pentru pachete turistice ce promovează turismul rural din zona Maramureș.

4.2.4. Structura organizatorica și resursele umane

Structura organizatorică constă în gruparea funcțiilor, activităților, atribuțiilor și sarcinilor în funcție de anumite criterii și repartizarea lor pe grupuri de lucruri și salariați în vederea concretizării condițiilor care asigură buna funcționare a societații și realizarea obiectivelor firmei. Rezultatul organizării structurale il reprezintă serviciile. Cu alte cuvinte structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor și al subdiviziunii organizatorice capabile să duca la indeplinire obiectivele societatii comerciale.

In vederea exprimarii structurii organizatorice se utilizeaza documente ca : organigrama, regulamentul de organizare si functionare, precum si fisa postului pentru angajati.

Rolul resurselor umane a căpătat o importanță deosebită. Din cauza condițiilor economice actuale și mai ales dinamicii transformărilor fără precedent din sectorul serviciilor în special a celor din turism, se constată o necesitate acută de calificare și recalificare a forței de muncă din acest domeniu de activitate.

Personalul pensiunii este format din:

1 manager

1 bucatar

3 ospatari

Orarul de functionare:

Pt restaurant : Luni – Vineri de la ora 7.oo – 22.oo

Sambata de la ora 10.oo – 23.oo

Duminica de la ora 10.oo – 23.oo

Pt serviciile de cazare : non stop

4.2.5. Promovarea turistica a pensiunii

Metodele de promovare ale pensiunii Iona sunt urmatoarele:

Telefon fix si mobil – pentru a comunica cu potentialii clienti sau turisti

Adresa de e-mail si pagina de web

Pliante, carti de vizita

Reclame in diferite reviste sau ziare

Aparitii in ghidul turistic al Romaniei

Dar cea mai buna metoda de promovare a unei pensiuni este satisfacerea persoanelor care intra in incinta unitatii si pleaca multumiti de serviciile primite.

4.2.6. Modalitățile de plată

În cadrul pensiunii clienții au posibilitatea de a plăti pentru serviciile care le-au fost prestate în următoarele trei modalități:

numerar

viramente

cărți de credit.

Majoritatea clienților optează pentru plata prin numerar, dar și prin intermediul cărților de credit. Cea mai puțin utilizată metodă este cea prin ordin de plată, această formă fiind folosită de firmele cu care se incheie contracte.

4.2.7. Circulația turistica in cadrul pensiunii

Tab 5 Numarul turiștilor in perioada mai 2010-mai 2012

În urma observării datelor din table, luand ca reper luna mai se poate observa o tendință de creștere a numarului de turisti:

Fig.7

4.2.8. Mijloacele de rezervare între cadrul pensiunii Iona

Rezervările se pot efectua prin următoarele mijloace:

rezervarea directă, făcută de către turist;

rezervarea prin fax;

rezervarea prin internet;

rezervarea făcută prin intermediul agențiilor de turism.

Deoarece clientela majoritară a pensiunii o reprezintă cea de leisure frecvența rezervării prin telefon si internet este mai ridicată.Clienții preferă rezervarea directă- să sune la recepție, acest lucru oferindu –le un grad de siguranță mai mare.

Tabelul 6. Situația rezervărilor în funcție de modalitatea de rezervare

fig. 8

4.2.9. Mediul concurențial

Avand in vedere faptul ca oferta turistica din judetul Maramures este unul dintre punctele forte de pe harta turismului romanesc, in ultima vreme au fost deschise din ce in ce mai multe pensiuni turistice atat in oras, cat si in afara acestuia. Intreprinzatorii din acest domeniu s-au orientat mai mult catre turismul de bussiness, venind in intampinarea clientilor care sosesc in Baia Mare in interes de afaceri sau pentru a participa la diverse targuri. Cu toate ca este o investitie care se amortizeaza in cativa ani, deschiderea unei pensiuni turistice se dovedeste a fi o investitie din ce in ce mai rentabila.

La ora actuala, in Baia Mare exista cel putin 11 pensiuni pensiuni turistice, clasificarea in functie de confort intre o stea si trei stele.

Cota de piata poate fi considerata ridicata deoarece SC IO&NA BASE SRL este singura societate care ofera servicii de restaurant si cazare in aceasta zona.

4.2.10. Analiza situatiei strategice a pensiunii

Pentru a analiza situația pensiunii din punct de vedere strategic am luat ca instrument, analiza S. W. O. T., efectuată la nivelul pensiunii.

Analiza SWOT are ca scop studierea caracteristicilor esentiale ale intreprinderii ce ii dau identitate si o pot avantaja in activitatile viitoare. Aceasta are menirea sa evidentieze punctele tari si punctele slabe ale intreprinderii, pornind de la oportunitatile si amenintarile mediului exterior. In acest scop se apeleaza la concepte si metode de analiza cum sunt: ciclul de viata al produselor, modelul de portofoliu crestere-cota de piata, modelul de pozitionare avand in vedere atractivitatea pietei si potentialul competitiv al intreprinderii, modelul de expansiune produs-piata.

În urma analizei SWOT se poate observa ca datorita inexistenței unei capacitatăți mai mari de cazare pensiune pierde o gamă importantă de clienții. Locul mai retras unde este localizată pensiune poate fi un punct forte dar in acelasi timp și unul slab.

Lipsa colaborarii cu agentiile de turism este un punct slab major deoarece pensiune ar putea avea o conoastere mai ampla mai ales in randu tursitilor veniti din exterior, acest lucru fiind vizibil si circulatia turistiilor straini in pensiune care este net inferioara tursitilor romani.

Adâncirea crizei economice a dus la scaderea numarului de turiști care frecventeză aceasta pensiune. Aceasta problema ar putea fi imbunatatita prin aduagare de pachete turistice care sa inclunda pe langa cazare si restauratie si excursii in vecintatea pensiunii in puncte de interes tursitic cum ar fi :

biserica din lemn cladită in anul 1630 I satul Chechiș și adusă în Baia Mare în livada de la poalele Dealului Florilor in anul 1939. Această biserică și cateva gospodarii țăranești alcătuiesc în present muzeul etnografic in aer liber.

Biserica Sfanta Treime din Piata Cetății, construita de calugarii iezuiti in anii 1717-1720, in stil baroc.

Catedrala Adormorea Maicii Domnului de pe strada Vasile Lucaciu, costruita intre 1905-1911.

Casa Iancu de Hunedoara din Piata Libertatii nr.18, construita in 1446 de Iancu de Hunedoara pentru sotia lui.

Turnul Macelarilor din Piata Izvoarelor, edificiu inaltat in sec al xv-lea, unde potrivit legendei s-ar fi tras glontul care la 14 august 1703 l-ar fi ucuis pe Pintea Viteazul.

Datorită locației pensiune are un flux continu de clientii care beneficiaza de serviciie de restauratie deoarece se afla in apropierea liceului teoretic NEMETH LASZLO și a facultății Bogdan Voda.

CONCLUZII

Conținutul și rolul turismului în cadrul societății actuale face ca acesta să fii devenit una dintre componentele de seamă ale vieții economice moderne. Mai mult, răspândirea și importanța fenomenului turistic a determinat depășirea de către el a granițelor stricte ale economicului și imprimarea unor valențe sociale.

Din prezenta lucrare se poate trage concluzia că toate clasificările abordate pe parcursul ei au un caracter pur convențional. Ele reiau, într-o formă sau alta, aceleași elemente ce determină caracterul predominant al unui produs turistic, sau al unei forme de turism și,în final, calitatea serviciilor specifice. Cu toate acestea, repetitivitatea modelului de analiză abordat relevă faptul că nici una dintre clasificarile consacrate nu reușește să epuizeze integral problematica calitatii serviciilor. Prin urmare, nici una dintre clasificari nu este suficient de cuprinzătoare pentru a dezvolta fiecare detaliu al gamei de posibilități de tratare a activității turistice. Acest fapt se explică prin însuși conținutul prestației turistice.

Turismul este de așteptat să devina una dintre ramurile economice cele mai importante pe plan internațional, pe fondul globalizării și al dezvoltării economice generalizate.

În ceea ce priveste cererea si oferta turistica obiectivele principale ale Romaniei sunt:

creșterea numărului de turiști

creșterea numărului de persoane interesate de turismul etnic, respective turismul religios și monahal

creșterea cererii pentru destinații noi

creșterea frecventării stațiunilor balneoclimaterice și balneare (datorită preocupării crescande pentru intreținere, înfrumusețare, gimnastică, fitness etc.)

tendința de sporire a numarului de vacante de durata mai scurta

creșterea numărului persoanelor de varsta a III-a care sunt mai active si dornice de călătorii

turiștii devin mai experimentați si sofisticați și așteaptă atracții de bună calitate, utilități si servicii pe masura si tarife / preturi adecvate calitatii in călătoriile lor

creșterea numarului turiștilor preocupați de probleme de mediu natural

posibilitatea utilizării a interentului intr-o masura tot mai mare

În ceea ce privește indicele mediu de competitivitate în turism, România, cu un indice mediu de 58.91, este clar depașită de Ungaria (78,44) și Cehia (74,47) dar și de Bulgaria (68,57%), Croatia (68,04), Polonia (66,03) și Slovacia (62,84), rămânând în avantaj doar față de Ucraina și Serbia – Muntenegru. România este mai competitivă față de unele din țările vecine în domeniul prețurilor, al mediului, al deschiderii față de comerț și turism și domeniul social

Indicele de competitivitate este mai scazut în privința tehnologiei, resurselor umane și infrastructurii.

Conform datelor prezentate de ANT si INS, sectorul touristic romanesc se caracterizeaza, la nivel global, prin urmatorii indicatori:

6,6 mil. vizitatori straini;

6,9 mil. plecari ale turistilor romani;

2,13% contribuție la PIB, dupa metodologia Institutului National de Statistica;

4,7% contribuția turismului în P.I.B., conform datelor furnizate de WTTC;

105 mii locuri de munca oferite de sectorul turistic;

1,2% din totalul locurilor de munca;

În ceea ce privește turismul rural pentru valorificarea acestuia s-ar putea utiliza urmatoarele lurcrui:

marcarea turismului rural prin imaginea acestuia îmbunatatita începe sa se identifice cu o forma alternativa atractiva;

recunoasterea, identificarea proprietatilor, folosirea unor însemne uzuale pe placi de identificare;

promovarea directa de catre public folosind publicitatea uzuala, postere si brosuri cu imagini, cu destinatie;

material colateral de ajutor sub forma unui catalog succint care listeaza toate casele participante;

servicii de rezervare locala si centrala care sa faciliteze realizarea rezervarilor;

cercetarea pietei pentru a determina ce îmbunatatiri trebuie facute în produs si în marketing;

un program educational de formare pentru operatori;

târguri reprezentative comerciale si pentru consumatori;

egaturi si cooperari cu organizatii internationale angajate în promovarea si dezvoltarea turismului rural;

alegerea logo-ului si a sloganului reprezinta un aspect de marcare a produsului.

A fost identificată și necesitatea construirii unor branduri turistice de individualizare a județului cât mai ales promovarea brandurilor locale existente. Infrastructura de transport din Județul Maramureș nu este destul de dezvoltată și necesită investitii importantepentru a fi la nivelul standardelor europene.

Pe piata turistica baimareana, in ultima vreme s-a înregistrat o creștere semnificativa a ofertei de cazare..Acest lucru se datorează in principal faptului că în Baia Mare a crescut fluxul de turiști, majoritatea proveniti din oameni interesati sa investeasca in zona. Una dintre cauzele care a dus la cresterea numarului de turisti din zona este revitalizarea Centrului de Afaceri Millenium.

Datorită potențialului natural și antropic valoros și bazei material existente diversificate se pot dezvolta multe tipuri și forme de turism în județul Maramureș, consider că acesta dispune de resursele necesare pentru a deveni o adevărată destinație turistică de renume internațional. Însă pentru a ajunge la acest nivel trebuie să existe o cooperare între autorități și locuitorii acestei zone.

Bibiliografie

Albu, N., (2007), Turism și eficiență–principii generale, Edit. Lux Libris, ;

Bătinaș, R.,H., Sorocovschi, V., (2011), Resursele de apă. Potențial și valorificare turistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Benedek, J., Dezsi, Ș., (2006), Analiza socio-teritorială a turismului rural din România din perspectiva dezvoltării regionale și locale, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Bran Forina, Marin, D., Simon, Tamara, (1997), Turismul rural, Edit. Economică, București

Comen, T., (2007), Turism rural, Ghid de bună practică pentru proprietarii de pensiuni, Institute For Integrated Rural Tourism, , SUA;

Postelnicu Gheorghe – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. , , 1997

; Bandula O.; Grigorescu M.; ; Husian M. – Maramureș Monografie, București, 1980

Paina, Nicolae, Pop, Marius – Politici de marketing, Ed. Presa universitară clujeană, Cluj-Napoca, 1998

Alex Nedelea -Piata turistica ,- Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003

Rodica Minciu – Economia turismului , Ed. Uranus, Bucuresti, 2000

Fr. Vellas- Turismul tendinte si previziuni, Ed. Walforth, Bucuresti, 1994

Nita Constantin -Piata turistica a României, Ed. Ecran Magazin, , 2000

Covaci, I., (2005), Organizarea spațiului rural în zona de atracție a municipiului Baia Mare, teză de doctorat

Hotea, M., Ilieș, M. (2003), Aspecte actuale ale migrației internaționale din Țara

Maramureșului, Geografia în contextul dezvoltării 2001-2003, Universitatea Babeș-Bolyai Facultatea de Geografie, Edit. F&F Internațional, Gheorgheni

Pârjol Florentina,(2004), Marketing în turism, Edit. Solness, , 2004

Cristureanu C., Zadig R., Baron P. – Curs de economia turismului, Academia de Studii Economice, București, 1982

http://facultate.regielive.ro

http://evisionturismdotcom.wordpress.com

Manastiri din Romania

http://www.turism.ro

http://www.turisminpresa.ro

http://www.dailybusiness.ro

http://www.mfinante.ro

http://www.firme.info

Bibiliografie

Albu, N., (2007), Turism și eficiență–principii generale, Edit. Lux Libris, ;

Bătinaș, R.,H., Sorocovschi, V., (2011), Resursele de apă. Potențial și valorificare turistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Benedek, J., Dezsi, Ș., (2006), Analiza socio-teritorială a turismului rural din România din perspectiva dezvoltării regionale și locale, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Bran Forina, Marin, D., Simon, Tamara, (1997), Turismul rural, Edit. Economică, București

Comen, T., (2007), Turism rural, Ghid de bună practică pentru proprietarii de pensiuni, Institute For Integrated Rural Tourism, , SUA;

Postelnicu Gheorghe – Introducere în teoria și practica turismului, Ed. , , 1997

; Bandula O.; Grigorescu M.; ; Husian M. – Maramureș Monografie, București, 1980

Paina, Nicolae, Pop, Marius – Politici de marketing, Ed. Presa universitară clujeană, Cluj-Napoca, 1998

Alex Nedelea -Piata turistica ,- Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003

Rodica Minciu – Economia turismului , Ed. Uranus, Bucuresti, 2000

Fr. Vellas- Turismul tendinte si previziuni, Ed. Walforth, Bucuresti, 1994

Nita Constantin -Piata turistica a României, Ed. Ecran Magazin, , 2000

Covaci, I., (2005), Organizarea spațiului rural în zona de atracție a municipiului Baia Mare, teză de doctorat

Hotea, M., Ilieș, M. (2003), Aspecte actuale ale migrației internaționale din Țara

Maramureșului, Geografia în contextul dezvoltării 2001-2003, Universitatea Babeș-Bolyai Facultatea de Geografie, Edit. F&F Internațional, Gheorgheni

Pârjol Florentina,(2004), Marketing în turism, Edit. Solness, , 2004

Cristureanu C., Zadig R., Baron P. – Curs de economia turismului, Academia de Studii Economice, București, 1982

http://facultate.regielive.ro

http://evisionturismdotcom.wordpress.com

Manastiri din Romania

http://www.turism.ro

http://www.turisminpresa.ro

http://www.dailybusiness.ro

http://www.mfinante.ro

http://www.firme.info