Managementul Timpului Si Combaterea Stresului la Locul de Munca

Managementul timpului și combaterea stresului la locul de muncă

CUPRINS:

INTRODUCERE

Cap. I MANAGEMENTUL TIMPULUI

1. 1 Ce este managementul timpului?

1.2 Timpul costă, iar fiecare secundă contează

1.3 Eficiență și eficacitate

Cap. II MANAGEMENTUL STRESULUI

2.1 Stresul și depresia

2.2 Managementul stresului la locul de muncă

2.3 Cum se manifestă stresul în timpul programului de muncă

Cap. III STUDIU DE CAZ

CONCLUZII

Anexe

Bibliografie

INTRODUCERE

Lucrarea „Managementul timpului și combaterea stresului la locul de muncă” își propune să prezinte câteva lecții de dezvoltare profesională, din privința soluționării problemelor personale și profesionale.

Motivul pentru care am ales această temă, este unul destul de subiectiv. Am observant în jurul meu cum stresul distruge vieți. Astfel, m-am gândit că o analiză asupra acestor „probleme” m-ar ajuta să înteleg mai bine cauzele apariției stresului, dar și urmările timpului organizat corect, respectiv greșit, pe care vi le voi prezenta și dumneavoastră în corpul lucrării.

Dacă ne gândim la actualitatea acestui subiect, vom vedea că descoperim că este discutat de câteva decenii, accentual definiției acestui veritabil sindrm mutându-se pe caracterizarea manifestărilor ce compun această reacție în scopul analizării impactului său, atât asupra activităților, cât și asupra indivizilor cu o anumită constituție psihică, predispusă apariției unor tulburări comportamentale. După părerea mea, în zilele noastre, foarte important este să poți fi un om cerebral și extrem de organizat deoarece în momentul în care intervin factorii exteriori care pot perturba normalitatea să îi putem controla. Încă se fac studii pe această temă, însă în același timp cu trecerea timpului evoluăm și noi, iar stresul devine parte integrantă din viața de zi cu zi, iar până să învățăm să-l recunoaștem și să ne ferim de urmările lui, pentru că adeseori se răsfrânge asupra stărilor sufltești și mai ales, asupra sănătății noastre.

Managementul timpului te va ajuta să îți atingi scopurile, să creezi o imagine de ansamblu asupra sarcinilor tale, să prioritizezi, să poți profita mai mult de timpul tău, să comunici mai bine, să menții un echilibru în viață, dar și să crești calitatea acesteia. Managementul timpului pornește de la un paradox: deși, în mod real, dispunem de mult mai mult timp decât altădată, avem impresia că nu ne ajunge. Astfel trebuie să învățăm să ne gestionăm timpul corect, împărțindu-l între muncă, familie și aspirații.

I. MANAGEMENTUL TIMPULUI

Cu trecerea prin viața această expresie va fi menționată din ce in ce mai des, dar pentru a explica conceptual de „managementul timpului” este mult mai greu decât înlănțuirea unor definiții. Cea oficial acceptată este urmatoarea: managementul timpului reprezintă un număr de activități și teorii care ne ajută să avem o viață mai productivă și eficientă. Noțiunea de eficacitate cere ca, pentru fiecare individ, timpul să fie utilizat în mod rațional și productiv, în conformitate cu ritmul personal și cu resursele de care fiecare dispune, cu scopul de a asigura îndeplinirea unor activități precise într-un interval de timp dat. Managementul timpului presupune ca, pentru fiecare individ, să se aloce secvențe de timp, riguros calculate, pentru fiecare activitate ce trebuie desfășurată, să se facă toate eforturile posibile pentru a le respecta și să se evalueze, în mod regulat, rezultatele obținute.

1.1 Ce înseamnă managementul timpului?

Managementul timpului se poate defini ca fiind o serie de principii și sisteme cu ajutorul cărora putem realiza în mod eficient anumite scopuri. Acesta nu este foarte ușor de îndeplinit, principala cauză fiind lipsa autodisciplinei, care conduce la o lipsă a performanțelor profesionale. Clar, toate aceste principii pot fi învățate sau impuse.

Acestea sunt câteva din beneficiile si tehnicile care ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine aceste definiții:

Atingerea scopurilor – prin organizarea timpului, indivizii îsi pot duce la bun sfârsit scopurile, îndeplinindu-le. Dacă nu ești interesat să-ți manageriezi timpul, atunci nu ai nevoie de scopuri pentru că nu vei reuși niciodata să le atingi fără un plan bine stabilit. În consecința, nu vei face nimic altceva decât să treci haotic de la o activitate la alta fără un scop precis, și astfel, vei avea o viața dezorganizată. În acest caz este valabilă și reciproca deoarece, cu siguranță, fără să-ți stabilești scopuri ar fi imposbil să-ti organizezi timpul. Deci, un program organizat, pentru o viață organizată.

Să devii mai productiv – managementul timpului te poate ajuta să ai și o viața mai productivă. Cu o productivitate mai mare beneficiile sunt nesfârșite. Ca un exemplu, dacă iți stabilești anumite responsabilități acasă, îți poți elibera timp pentru a fi mai productiv la serviciu sau, de ce nu, și invers.

Prosperă pe plan financiar – tehnicile de management al timpului și activitățile pe care le faci te ajută să prosperi financiar. Când îți organizezi corect timpul ești capabil să-ți îndeplinești toate sarcinile pe care le ai de făcut, astfel eliberând-ți timp pentru extra-activități productive. Poți să câștigi plăți mai mari, clienți mai buni, în cazul în care nu ești doar managerul timpului tau, ci și managerul unei organizații.

Trăiește o viață mai sănătoasă – prin această metodă puteți elimina stresul și, mai mult, alte afecțiuni care ar putea să-ți afecteze ritmul normal al activitaților, ca problemele digestive, durerile de cap sau insomniile. Cu mai puțin stres, dar mai mult timp liber, poți trăi fără rețineri o viață mult mai fericită.

Lasând deoparte aspectele managementului timpului în organizații, la nivel individual se constată lipsa înțelegerii reale a timpului. Putem să devenim cei mai mari dușmani ai nostri în această privință daca nu avem capacitatea de a ne manageria timpul, deoarece gestionarea timpului, înseamnă defapt gestionarea noastră personală. Este mai mult decât esențial să conștientizăm că timpul nu se întoarce, cu atât mai mult în activitatea de management al timpului și că trebuie să acordăm atenție fiecărei secunde care trece, ocupând-o cu lucruri importante, cu precădere când acestea sunt priorități. Acest lucru este însă destul de dificil de făcut, deoarece presupune o cunoaștere în amănunt a sinelui, examinarea stilului de viață, dar și a priorităților.

Managementul timpului ne învață în fapt cum să facem lucrurile mai rapid, toate lucrurile. Unele însă au prioritate, de aceea se și numesc așa. În lucrarea „Managementul timpului sau cum ne stabilim prioritățile”, Stephen V. Covey se concentrează pe lucrurile care necesită rezolvare și nu pe cum ar trebui facute acestea. Stabilirea priorităților ține de esența vieții. În încercarea de a ne gestiona cât mai bine timpul, ne simțim suprasolicitați, avem lucruri importante de facut, decizii și mai importante de luat. Decizii care sunt greu de luat în funcție de complexitatea acestora, respectiv mai ușor dacă știm de la început dacă sunt „bune” sau „rele”.

În ceea ce privește time managementul au aparut sute de volume de cărți și articole care ne învață cum să ne organizăm, însă, nu credeți că organizarea ține strict de noi, ca persoane? Este inutil să implementăm anumite reguli de management al timpului, dacă ne lăsăm pradă stresului și problemelor care oricum ne iau din timpul alocat inițial activităților importante. Astfel, doar eficiența și, după părerea mea, chiar și experiența, te vor învăța care îți sunt limitele și până unde poți ajunge și doar atunci vei fi sigur că modul în care îți manageriezi timpul va fi și modul în care îl vei folosi realmente.

Odată cu trecerea timpului și datorită abordărilor diferite asupra gestionării acestuia, generațiile de manageri și nu numai, au fost împarțite în trei. Prima generație se baza pe principiul organizării în privința „reperelor”, și anume, note cu ce „e de facut”. Astfel listarea activităților ajută ca la sfârșitul zilei să îți poți evalua rezultatele obținute pe parcursul acesteia. Cea de-a doua generație este cea care adoptă „planificarea”. Totul se bazează pe calendar și agendă, astfel încât vei știi exact ce și când ai de făcut. Și ultima generație are la bază „clarificarea priorităților și desfășurarea activităților în funcție de acestea”. Aici totul se organizează, pe termen scurt sau lung, în funcție de importanța activităților cotidiene.

Stricte sau flexibile, aceste principii ne-au ajutat să ne organizăm cât mai bine timpul. Dar, întotdeauna o să existe o problemă în ceea ce privește încrederea în eficacitatea noastră, pentru că fiecare dintre noi ne putem controla acțiunile însă niciodată nu putem controla consecințele acestora. În fond, valorile sunt cele care ne îndrumă spre atingerea scopurilor, dar cum fiecare individ este diferit, așa și valorile sunt altele pentru fiecare. Deci este posibil ca și drumul până la rezultate să nu fie întotdeauna cel așteptat, pentru că felul în care noi percepem lucrurile ne va determina și modul în care ne vom desfășura acțiunile.

Unul dintre cei mai importanți factori care ne influențează de fapt să ne organizăm în funcție de anumite principii ale „time management” ar fi scopul pentru care luptăm. Datorită faptului că suntem adepții evoluării, în momentul în care ne propunem ceva, facem tot ce este posibil să și obținem. Din privința psihologilor, acest lucru are două valențe, una pozitivă, și anume că în momentul în care atingem un țel ne crește încrederea în noi și vom fi stimulați pozitiv în continuare, dar și una negativă în ceea ce privește eșecul. Faptul că la un moment dat este posibil să nu reușim să îndeplinim niște cerințe sau sarcini poate avea repercursiuni serioase asupra integrității din „contul personal”, iar asta poate deveni o sursă de frustrare. Din momentul în care ne scade puterea de caracter, de fiecare dată când rezultatele vor fi sub nivelul așteptărilor, subconștientul nostru va avea de suferit.

Responsabilitate pentru ca o organizație să meargă foarte bine îi revine managerului. Acesta va fi nevoit să implementeze o politică de management al timpului în funcție de prioritățile pe care le are. Un bun manager trebuie să știe exact ce responsabilități are fiecare angajat în parte și în funcție de acest lucru să îl delege să îndeplinească anumite activități. Acestea trebuie să fie împărțite în așa fel încât să prevină apariția „timpilor morți”, dar și a supraaglomerării. Din păcate, teoria este întotdeauna foarte bine structurată, însă practica „ne omoară”, în consecință, observăm din ce în ce mai des că managerii nu sunt atât de bine pregătiți încât să se poată impune într-un mod poitiv în fața subalternilor. Deci, de cele mai multe ori, aceste practici dau greș și sunt mai mult distructive decât un ajutor în plus. Asta se întâmplă pentru că managerii se axează foarte mult pe continuitate, își doresc ca lucrurile să decurgă cât mai firesc posibil, dar nu se gândesc la mijloacele prin care scopurile ajung la a fi îndeplinite. De cele mai multe ori, angajații se simt abuzați, pentru că nu reușesc să pună în balanță sarcinile pe care le „au de facut” cu cele pe care le efectuează de fapt.

Rezultatele unui management corect al timpului sunt dintre cele mai interesante deoarece pot constitui elemente esențiale în evoluția unei companii, dar și în dezvoltarea profesională a angajaților care au ca atuuri organizarea și controlul asupra propriului timp.

1.2 Timpul costă, iar fiecare secundă conteaza!

Timpul este, în primul rând, un concept. Însă, este unul fundamental atât în filosofie, cât și în fizică. Acesta este „un continuu”, ireversibil și se exprimă prin evenimente care se succed din trecut, în prezent și către viitor.

Pe această temă s-a discutat extrem de mult și se continuă și în prezent. Se spune că timpul are mai multe valențe. În ceea ce privește trecerea și continuitatea acestuia, poate fi atât ireversibil, dacă îl analizăm din punct deunul fundamental atât în filosofie, cât și în fizică. Acesta este „un continuu”, ireversibil și se exprimă prin evenimente care se succed din trecut, în prezent și către viitor.

Pe această temă s-a discutat extrem de mult și se continuă și în prezent. Se spune că timpul are mai multe valențe. În ceea ce privește trecerea și continuitatea acestuia, poate fi atât ireversibil, dacă îl analizăm din punct de vedere fizic, dar și psihic, timpul fiind reversibil . Aici, timpul înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi. Înseamnă, de fapt, evenimente și amintiri, care pot fi administrate sau comprimate exact așa cum ne dorim noi. Oamenii sunt conștienți de aceste lucruri și așa cum demonstrează și studiile timpul scurs este trecut și nu mai poate fi reluat, însă viitorul este o noțiune disponibilă, pe care o putem administra după bunul plac. Depinde de fiecare individ cum își gestionează acțiunile, astfel ca timpul necesitat să nu fie o pierdere ci întotdeauna un pas înainte.

Bazele managementului științific erau puse acum aproximativ 100 de ani de către Frederick Taylor care mergea pe principiul ca timpul trebuie ținut sub o evidența stricta, pentru a crește eficiența într-o organzație. Dacă privim managementul ca fiind conducere eficientă și eficace a unei activitați, atunci managerul trebuie să știe să gestioneze perfect resursele pentru a putea avea profit. Din această privință putem spune că timpul este cu siguranță o resursă importantă, dacă nu cea mai importantă, deoarece acesta este ireversibil și neinlocuibil, dar și nelimitat; ”este scump dar nu poate fi cumpărat, depozitat, multiplicat iar pierderea sa nu poate fi asigurată nici de cea mai mare firmă de asigurări din lume, deci nu poate fi “despăgubit”; este foarte perisabil și inelastic.” Cu siguranță, timpul este de cele mai multe ori cel mai mare dușman al nostru și tocmai din acest motiv este necesar sa îl dezvoltam la maximum pentru rezultate excelente. Ne poate fi și prieten și asta atunci când profităm de toata libertatea pe care ne-o îngaduie, când toate acțiunile noastre sunt pentru a crește și nu invers.

De regulă timpul este așa, nelimitat. Însă, managerii preocupați de performanță stiu ca timpul este limitat. Sunt așa-numitele dead-line-uri, care ne demonstrează clar că timpul este limitat. Pentru managerii de succes, managementul timpului este absolut necesar.

În management timpul este inerent, dar totodata și o resursa. Astfel că, managementul timpului înseamnă în esență controlul acestei resurse. Acest factor numit ”timp” este esența progresului tehnic și ecomomic, deoarece de acesta depinde fructificarea și realizarea unor idei sau task-uri.

Voi analiza în cele ce urmează Principiul Pareto, care spune că indiferent cât de frumoasă este, sau nu, viața noastră, aceasta ia valențele pe care i le dăm noi, ba mai mult, acesta spunea că „în viață nu contează numărul de respirații, ci numărul momentelor care ne taie respirația.”. Astfel că, potrivit studiului, din totalul de activități pe care le facem zilnic, doar 20% sunt cele care ne afectează viața, restul de 80% însemnând timp pierdut, irosit doar pentru a trăi de pe o zi pe alta. Cel mai important ar fi să ne concentrăm atenția pe cele 20% care contează întradevăr, pentru că mai important decât a face lucrurile inteligent, este să facem lucrurile cele mai importante cu inteligență și maximum de eficiență. Dacă stăm să analizăm cu atenție toate lucrurile pe care le facem într-o zi, vom observa că majoritatea dintre acestea ne iau din energia pe care am putea să o folosim pentru cele care contează.

În urma acestui studiu, s-a dorit evidențierea faptului că oamenii care își organizează timpul corect și eficient sunt oameni de succes, în schimb cei care nu sunt capabili de acest lucru, vor rămâne mereu la stadiul de dorințe, care însă, nu se vor materializa niciodată, fără ca în urma eforturilor lor zadarnice să poată ajunge la succes.

Având în vedere timpul pare atât de limitat, avem nevoie pentru a ne putea concentra pe „ceea ce avem de facut”, ca un prim pas, să ne prioritizăm necesitățile. Așa că treburile pe care le avem de făcut, în funcție de gradul de urgență sau de termenul limită, vor deveni prioritare, astfel că celelalte se vor efectua în momentul în care vom avea deja rezolvate urgențele.

Pentru că timpul nu este foarte ușor de organizat, în primul rând, ar trebui să ne organiăm viața. Să știm clar care sunt lucrurile de care avem nevoie și care sunt cele care ne irosesc timpul și de care nu avem nevoie deloc. Prin urmare, atât la locul de muncă, cât și acasă, lucrurile vor deveni mai accesibile și, cu sigurantă, vom putea să ne organizăm mai bine.

Mai jos, veți observa, pentru o mai bună înțelegere, cum ce materializează acest principiu și care sunt lucrurile care contează și care sunt cele care ne distrug încercările de a fi cât mai organizați.

Figura 1.1 – Principiul Pareto

1.3 Eficiență și eficacitate la locul de muncă

Managerii pot beneficia de avantajele managementului timpului din mai multe privințe, cum ar fi: să-și atingă scopurile, să-și stabilească prioritațile, să comunice mai ușor, să obțină mai multe rezultate pe unitatea de timp, să delege sarcini, să pastreze un echilibru între viața personală și cea profesională sau să reziste schimbărilor și să se adapteze acestora.

Un mod sigur de a folosi eficient timpul este stabilirea unor instrumente clare ce urmează a fi puse în aplicare atât de funcțiile de conducere, cât si de subalterni. Mai jos, avem câteva metode eficiente:

„1. Stabilirea cu claritate a scopului și a termenului de realizare a acestuia. Managerii se lasă deseori “prinși” în activități în asemenea măsură încât nu-și mai pun problema care este motivul acestor activități. Din când în când ei trebuie să reflecteze care sunt obiectivele pe termen scurt și care sunt strategiile care sunt necesare pentru atingerea acestora.

2. Alcătuirea unei liste de lucru și organizarea activității zilnice prin intermediul acesteia. Listele înseamnă putere! Concomitent este necesară evidențierea duratei fiecărei activități în calendar.

3. Notarea în agendă: reprezintă o modalitate de a nu uita dar și o sursă eliberatoare de stres. Multe dintre ideile și informațiile referitoare la desfășurarea unei activități importante acaparează toată energia managerului iar abilitatea de a gândi concentrat se diminuează semnificativ. Managerul se va simți tensionat de teama de a nu pierde din detalii. Notarea pe hârtie va elimina necesitatea memorării acestora, lăsând cale liberă pentru alte proiecte.

4. Impunerea și respectarea cu rigurozitate a termenelor limită;

5. Clarificarea priorităților;

6. Angajarea unei secretare eficiente și a unui asistent manager care să preia o parte din responsabilitățile mai puțin importante. Faptul de a avea un asistent va obliga managerul să delege (ceea ce înseamnă timp câștigat), iar pe de altă parte îi va impune să stabilească priorități privind sarcinile de lucru, să le organizeze atât de bine încât altcineva le va putea

prelua total sau parțial. Prin aceasta, managerul va putea să-și canalizeze mintea și timpul pe dezvoltarea afacerii.

7. Aruncarea la “coșul de gunoi” a hârtiilor și rapoartelor neimportante;

8. Punerea la punct a unui sistem coerent, în cadrul căruia fiecare activitate își are stabilită clar poziția iar fiecare responsabil știe clar ce are de făcut și este competent să-și îndeplinească singur sarcinile;

9. Conducerea la ușă a musafirilor nepoftiți sau care “mănâncă timpul” cu detalii nesemnificative, lungindu-se la “vorbă”;

10. Evitarea promisiunilor care au șanse mari de a nu fi onorate.”

Există o serie de cauze ale managementului ineficient al timpului, în mare parte impuse pe propriile reguli sau limite. Acestea se ghidează după anumite idei preconcepute, ca: ”Sunt foarte ocupat, de aceea voi fi și foarte productiv.” sau ”Cu cât dedic mai mult timp unei anumite sarcini, cu atât îmi va ieși mai bine.”, concretizându-se cu certitudine in ineficiență.

Cauzele sunt cu siguranță multiple, însă concentrându-le, așa cum afirmă și Daniela-Tatiana Corodeanu în lucrarea ”Managementul Timpului sau tehnici si instrumente pentru a economisi eficient timpul”, ar exista trei categorii distincte, după cum urmeaza:

a) cauzele exterioare – acestea sunt determinate în general de lipsa de organizare, dar nu numai. Aici intră si alte acțiuni care nu erau incluse in programul pentru ziua respectivă (evenimente nepăcute, telefoane sau musafiri neașteptați);

b) cauzele care țin strict de persoana managerului, de personalitatea acestuia sau de anumite probleme cu care se confruntă la un anumit moment ;

c) cauzele care țin de angajați sau parteneri, de lipsa de profesionalism, uneori de lipsa de punctualitate sau chiar de discuțiile lungite la infinit, care au sau nu legatură cu sarcinile stabilite.

Însă, chiar dacă avem în vedere aceste cauze principale, putem spune că cea mai importantă este lipsa unei discipline autoimpuse pentru că managementul timpului începe, de fapt, cu managementul propriei persoane. Întotdeauna personalitatea managerului îșă va pune amprenta atât asupra membrilor organizației, dar și asupra celor care intră în contact cu aceasta. Pentru a putea înțelege comportamentele si atitudinile celor din jur trebuie să avem deprinderea de a cunoaște. Cunoasterea ajută la modelarea personalității în direcția minimizării defectelor si a eficientizării muncii. Din acest motiv, un manager ar trebui să fie întotdeauna dispus să-și folosească timpul eficient și nu defectuos, pentru a-i motiva pe oamenii din jurul său să-i urmeze exemplul.

Având în vedere că oamenii nu sunt identici, lucrurile nu pot funcționa similar în fiecare organizație, întocmai datorită personalitaților diferite. Din această privință, D. Corodeanu structurează, într-un mod foarte concret aceste diferențe, după cum urmează: ”Oricare ar fi atributele sau calitățile unui manager de succes sau calitățile personalului subordonat, un criteriu esențial care stă la baza succesului constă în modul de abordare a timpului. Există diferențe importante între atributele și stilurile comportamentale personale care își lasă amprentele în acest sens [Cole, 1993, 181]:

• unele persoane lucrează mai bine la începutul zilei, în timp ce altele mai dupăamiază;

• unele persoane preferă să-și distribuie efortul de muncă pe o perioadă mai îndelungată, în timp ce alții preferă să-și concentreze eforturile pe perioade scurte, intensive;

• unii indivizi pot să facă față doar unei singure sarcini într-o unitate de timp, în timp ce alții pot să jongleze simultan cu mai multe activități;

• unele persoane sunt orientate spre sarcini, altele spre persoane;

• unii preferă să delege cât mai mult posibil, în timp ce alții preferă să păstreze sarcinile și să le desfășoare singuri;

• unii indivizi sunt foarte ordonați și metodici, alții sunt haotici și dezorganizați;

• unele persoane au mai multe abilități sau sunt mai experimentate decât altele.”

Sunt manageri care se plâng tot timpul de lipsa timpului, lucru care se intamplă din cauza lipsei propriei organizări. Deoarece sunt cea mai importantă parte a unei firme, ar trebui sa fie si cei mai organizați. Primele semne ale ineficienței ar fi un birou ticsit cu acte si agitația continuă, sau gândurile despre ce ar trebui să facă atât ei, cât si ceilalți angajați.

”Cele mai frecvente erori în utilizarea timpului [Ceaușu, 1999, 116] sunt:

1. Să muncești mai mult sau mai repede (în cadrul unei activități ce se desfașoară într-un interval de timp determinat);

2. Să reduci timpul dedicat anumitor activități, considerând că aceste activități sunt mai puțin importante decât altele;

3. Să realizezi diferite sarcini în același timp, considerând că astfel utilizezi timpul în mod optim;

4. Dacă ești tot timpul ocupat, ai senzația că în acest mod vei obține cele mai bune rezultate;

5. Dacă ai o responsabilitate mai mare crezi că trebuie să muncești mai mult pentru a da exemplu;

6. Să acorzi mai mult timp luării unor decizii si astfel deciziile vor fi mai bine fundamentate.”

În funcție de aceste ”erori” se pot identifica mai multe stiluri comportamentale de manageri:

-managerii supusi sunt managerii care nu refuză nicio sarcină, indiferent dacă intră sau nu în atribuțiile sale, depașește termenele limită pentru ca ajută pe toată lumea, deși ramane deseori peste program;

-managerii versatili sunt cei care asteaptă mereu ca ceilalți să preia conducerea, seconcentrează intotdeauna pe relații, nu pe sarcini;

-managerii autocrati se angajează în extrem de multe acțiuni pe care nu reușește sa le finalizeze la timp deoarece alocă prea mult timp analizei încercând să fie cât mai competent;

-managerii rigizi sunt managerii care analizează opțiunile in mod exagerat, ezitând sa demareze acțiunile, verifică în repetate randuri detaliile si respectă cu desăvârșire procedurile.

Cu trecerea timpului cel mai mult au evoluat tipurile de manageri. Astfel, coducerea variază în funcție de rezultate, se urmărește îmbunătațirea acesteia si gestionarea creșterii productivității muncii, de regulă, prin definirea realzărilor. Este necesar, însă, saă se ia în considerare si riscurile ce pot periclita atingerea scopurilor. Se pune accent pe așa-numitele intrumente de control pentru a se putea evita producerea riscului sau a se diminua impactul pe care acesta l-ar putea avea asupra obiectivului, în momentul în care acesta va fi atins.

”La nivel înalt, sunt create obiectivele finale și planurile strategice ale organizației. Acestea sunt definite ca răspunsuri la întrebări cum ar fi : Ce caracter are organizația?; Spre ce se îndreaptă organizația? sau Ce clienți are organizația? Odată găsite răspunsurile la aceste întrebări, se stabilește o direcție generală a organizației, fiind furnizată baza pentru obiectivele nivelului operațional. Al treilea pas îl reprezintă, stabilirea de obiective individuale care realizate, sunt importante pentru atingerea obiectivelor organizaționale. Este etapa stabilirii în colaborare a obiectivelor, care reprezintă esența programelor Managementului prin obiective (MPO). ”

Astfel, având în vedere eficiența și eficacitatea de a atinge scopurile, intervine nevoia de a le materializa, iar pentru a ajunge în acest punct este necesar să punem în ordine atât prioritățile cât și un „plan” bine stabilit. În primul rând este nevoie ca fiecare angajat să-și cunoască și să-și rezolve toate atribuțiile din fișa postului. Acest lucru conduce, cu siguranță, la o mai bună comunicare manager-subaltern. Următorul pas spre realizarea scopurilor este reprezentat de stabilirea obiectivelor, unde comunicarea este, din nou, esențială. Insă, doar managerul este cel care își poate asigura succesul, prin medierea între el și angajați, în vederea satisfacerii ambelor părți. Managerul este cel care decide și cum își conduce angajații atunci când scopul este clar, deoarece, uneori stimularea este elementul cheie. Dacă obiectivele sunt greu de atins, atunci și subalternul va fi motivat să le atingă, doar atât timp cât acestea nu par nerealizabile, deoarece poate interveni teama de eșec, care îl și asigură, de fapt.

De regulă, stabilirea de obiective se reflectă în creșterea performanțelor, datorită faptului că indivizii care își stabilesc singuri obiective, își doresc și un nivel mai crescut al rezultatelor. Mai mult, cu fiecare obiectiv stabilit și atins, fiecare dintre noi își dorește un altul și mai greu de realizat. Însă, în momentul în care obiectivele nu sunt atinse, încrederea scade, iar teama de a stabili un alt scop crește.

În fiecare domeniu este foarte important feedback-ul. Este demonstrat științific faptul că pentru fiecare angajat în parte este foarte important să vadă că managerul său îi cere părerea, ba mai mult, că atunci când este cazul i se și aplică efectiv ideile. Acest lucru crește garantat productivitatea.

Programele Managementului prin Obiective creează într-adevăr o serie de avantaje în organizațiile unde sunt implementate, doar în cazul în care sunt și respectate. În caz contrar, acestea pot da naștere unor probleme în ceea ce privește comunicarea la nivelul manager-angajați, din prisma faptului că regulile impuse de acestea nu sunt urmate ca atare.

Însă, privind partea pozitivă a acestora, mai exact, avantajele MPO, putem face o ierarhizare a celor mai importante dintre acestea, cele care oferă un real ajutor organizațiilor. În primul rând ar fi faptul că acestea clarifică rolul fiecărui angajat în parte și mai ales, așteptarile superiorilor de la aceștia. Un alt avantaj, de data aceasta în ceea ce îi privește pe manageri, este ușurința cu care sunt identificate problemele, dar și sprijinirea managerilor în a stabili planurile de acțiune. Urmează îmbunătățirea gradului de comunicare între manageri și mai apoi între manageri și subalterni. Angajații sunt motivați să își orienteze activitățile spre atingerea obiectivelor, oferindu-le managerilor posibilitatea de a-i evalua obiectiv. Și nu în ultimul rând, Programul Managemetului prin obiective asigură posibilitatea dezvoltării personalului prin raportatea rezultatelor obținute la cele așteptate.

În urma experimentării sistemelor MPO s-a dovedit că acestea ajută extrem de mult organizațiile, conducând la schimbări majore în privința atitudinilor, comportamentelor, dar și a performanțelor. Asta datorită faptului că managerii reușesc să își motiveze angajații prin faptul ca aceștia își cunosc clar atât obligațiile, cât și recompensele. Acest lucru devine posibil prin evaluarea poriodică a feedback-ului, deoarece foarte important pentru fiecare individ este ca acesta să își cunoască nivelul și sa lupte pentru ridicarea acestuia.

Bineînțeles că este în natura noastră să ne dorim să fim apreciați, astfel să ne putem autoevalua în ideea unei evoluții. Pentru că cele mai importante aprecieri sunt din partea superiorilor, atunci trebuie să ne organizăm în așa fel încât fiecare moment să fie un pas înainte. Însă nu acesta ar trebui să fie scopul nostru, încercarea de a-i impresiona pe manageri că suntem cei mai buni, ci scopul ar trebui să fie nevoia de a ne descoperi și de a fi întradevăr competenți.

Mai grav este atunci când peste programul propriu-zis, angajații sunt nevoiți să lucreze ore suplimentare. Chiar dacă în Codul Muncii limita de ore lucrate pe săptămână este de 40 de ore, aceasta mai poate suporta si derogări, ajungând uneori și la 48 de ore. Însă, sunt situații în care orele suplimentare nu se opresc la limita de 8 ore pe săptămână și atunci intervin problemele. Acestea se efectuează numai cu acordul angajatului, dar de cele mai multe ori, acesta nu poate garanta și randamentul pe care îl va da în intervalul de ore în care va depune munca suplimentară, cu atât mai mult, dacă acestea vor fi desfășurate în continuarea celor de program normal.

II. MANAGEMENTUL STRESULUI

2.1. Stresul si depresia

Evoluăm, deci și timpul trece, și iată-ne în secolul XXI, stăpâniți de dorința de a deveni oameni de carieră, de a deveni nume, cumva fiecare dintre noi luptând să își depașească condiția. Odată cu evoluția a apărut și așa-numita boală a secolului, stresul. Se pune problema însă dacă se mai pot spune lucruri noi despre acesta, în situația în care este atât de prezent în viețile noastre. Stresul înseamnă de fapt, reacțiile care apar în plan psihic la o persoană în momentul în care nu are capacitatea de a face fața anumitor solicitări. De cele mai multe ori, stresul este cauzat mai puțin de probleme în sine, cât de modul în care le găsim soluții. Astfel, modul în care oamenii reacționează la tensiune, îi împart pe aceștia în două categorii: cei care sunt stimulați, iar atunci când sunt sub presiune dau cel mai mare randament și oamenii cărora acești factori exteriori le conduc întreaga existență.

În zilele noastre fiecare persoană cu care vorbești îți va spune ca este stresat. Acum 3 decenii, nimeni nu folosea acest termen, însă astăzi, a devenit deja un subiect inevitabil de discuție pentru că atunci când vorbim despre carierele noastre sau chiar și despre viețile personale, vorbim implicit despre stres. Studiile recente arată că până și copiii sunt stresați. Cei mici, care nu ar trebui să aibă nici măcar o grijă, devin stresați datorită activităților pe care le desfășoara acasă sau la școală. În cele mai multe cazuri aceștia ”împrumută” stresul de la parinți.

Psihologii care se ocupă de problemele cauzate de stres dau vina pe întreaga societate. Majoritatea oamenilor își atribuie foarte multe reponsabilitați, pe care nu reușesc să le îndeplinească întotdeauna și termină prin a fi dezamăgiți de rezultatele obținute.

În decursul unei vieți, fiecare dintre noi experimentează această „boala” însă este o diferență între a fi stresat în permanență sau doar într-o anumită situație. Toate lucrurile care ne influentează negativ viețile sunt cauze ale stresului, iar majoritatea oamenilor își revin dintr-o situație stresantă după ce a fost rezolvată cu succes sau după o perioadă de timp. Alți oameni însă, tind sa fie stresați tot timpul. De fapt, întreaga lor viață este un factor mare de stres, lucru nesănătos de altfel. Există zeci de medicamente prescrise pe piață, adresate stresului si anxietații și milioane de oameni care urmează asemenea tratamente.
Ce s-a întâmplat oare în ultimii 30 de ani de am devenit atât de stresați? Are societatea așteptări prea mari de la noi sau noi avem așteptări prea mari de la noi? De ce atât de mulți oameni suferă de anorexie nervoasă, atacuri de panică, depresie, anxietate si tulburări?

Stresul este de regulă la baza fiecarei tulburări psihice. Ne afectează de asemenea și psihic și este legat de fiecare boală știută de oameni, inclusiv bolile de inimă și cancer. Deci, clar nu este o idee bună pentru oameni să se lase guvernați de stres. Dar, ca ființe umane, suntem puși tot timpul în situații stresante, iar pentru a ne ajuta singuri să ne vindecăm de stres trebuie să știm cum să facem următoarele:

-să identificăm factorii de stres care ne influențează viețile;

-să eliminăm factorii de stres de care ne putem ferii singuri;

-să învățăm să manevrăm situațiile stresante într-un mod sănătos.

Dacă ești unul dintre milioanele de oameni care se simt stresați, ar trebui să te gândești puțin la motivele pentru care te simți așa și să încerci să faci tot ce poți pentru a elimina stresul din viața ta. Dacă în continuare te simți așa, cel mai probabil va trebui să recurgi la un tratament medicamentos. Cei mai mulți dintre noi, refuză să recurgă la acest lucru deoarece cred ca vor fi considerați ca fiind nebuni. Este mult mai bine să recurgi la medicamente decât să permiți corpului tau să fie distrus de stres.

Viața este prea scurtă ca să treci prin ea fiind stresat, iar șansele ca durata de viată să se scurteze dacă ești stresat în fiecare zi a vieții tale sunt foarte mari. Este adevarat, mai ales atunci când lucrurile pentru care te stresezi sunt minore, dar au devenit serioase doar prin perspectiva ta de a le percepta.

Ce este stresul? Stresul este un intrus în existența ta pașnică. Fiecare dintre noi încearcă să aibă vieți cât mai liniștite și ordonate. Tindem să ne dezvoltăm mai bine când intrăm în rutină deoarece oamenii sunt ca și animalele. Dacă ați avut vreodată probabil că ați observat că se simte mult mai bine atunci când trăiește în rutină.

Oamenii se comportă la fel. De multe ori părinții observă că o astfel de rutină le dă copiilor un comportament mult mai normal decât dacă ar avea o viață foarte agitată. Rutina îi dă copilului un fel de siguranță, singurul lucru pe care îl vrea cel mai mult un copil. Mulți parinți se plâng că nu le sunt respectate regulile, iar copiii nu dorm la timp, spre exemplu. Este si normal să nu se respecte atât timp cât asta implică un simplu „la culcare”, eventual și pedepse pentru nerespectare. Cu cât creștem mai mult, cu atât ne dăm seama că nu putem avea încredere că lucrurile vor fi mereu la fel. Ne întalnim cu tot felul de incidente care ne dau lumea peste cap și așa apare stresul. Majoritatea incidentelor pot fi controlate, altele mai puțin.

Stresul este o parte normala a vietii fiecaruia. Dar, reactiile la stres pot culmina cu anxietatea, care, in functie de gravitatea sa, poate afecta starea de sanatate. Totusi, pentru majoritatea persoanelor, anxietatea si stresul sunt caracteristici comune ale vietii intr-o lume rapida care adesea pare sa scape de sub control. Instinct fundamental uman de supravietuire, ramas de la generatiile primordiale, stresul este un mecanism protector automat care ne poate alerta in privinta pericolului.

De cele mai multe ori, anxietatea și frustrarile vin întocmai din faptul că nu suntem pregătiți să facem anumite lucruri. Dacă ne gândim la un job nou, unde nu știm exact cum se desfășoară activitățile, care de regulă sunt urgente, există riscul ca nivelul nostru, poate doar apparent, să fie sub nivelul așteptărilor. De ce? Pentru că intervine lipsa unei pregătiri adecvate. Ideal ar fi ca fiecare instituție care urmărește extinderea și evoluția să implementeze un cadru care să stimuleze pregătirea profesională.

Exista o diversiune de conceptii, teorii si moduri de abordare a personalitatii umane, lucru care reiese din studiul stiintific al personalitatii, fiecare insa, insistand asupra unor aspecte si neglijand sau tratand altele. Atunci cand se vorbeste despre personalitatea cuiva se face referire la ceva ce exista in societate, in mod obiectiv, la omul concret, viu, asa cum se manifesta el in viata sociala, in relatiile cu altii, in actiunile si faptele sale. Se poate spune ca personalitatea este “realitatea complexa si dinamica a fiecaruia dntre noi” (Zlate, 1994, p.55), ansamblu organizat al proceselor, starilor si functiilor psihice ale individului, care determina modul sau propriu de a gandi, simti si actiona, adica modul sau de a fi. In ceea ce priveste conceptul de personalitate, Linton considera ca ïndividul si mediul sau constituie o configuratie dinamica, ale carei parti sunt atat de strans legate si atat de constant interactive incat este foarte greu sa spunem unde se pot trasa linii de demarcatie, de aceea, principala problema pe care o ridica definirea personalitatii este una de delimitare” (Linton, 1968, p.117). Fara de aceste considerente presupuse in comportamentul cuiva ar fi dificil sa ne gandim si sa ne organizam lumea noastra sociala. Cand trasaturile de personalitate aduc o persoana in conflict repetat cu altii, personalitatea individului poate fi considerate tulburare. Astfel, pentru a face legatura cu subiectul pe care urmeaza sa il dezbat, aceste tulburari de comportament, dar si de personalitate, pot aparea in cazul locurilor de munca suprasolicitante, ca de exemplu, posturile din zona administrative.

Studiile au demonstrat că pentru a avea o minte sănătoasă avem nevoie de un suflet sănătos. Pentru a ne putea descoperi înțelepciunea interioară avem nevoie să învățăm cum să ne folosim toate cele patru dimensiuni (fizică, mentală, spiritual și socială). Așa vom putea lua cele mai bune decizii. În ceea ce priveste dimensiunea fizică, avem nevoie de un corp sănătos, pentru o minte sănătoasă. Studiile au demonstrat că, oboseala și bolile au un efect negativ în luarea deciziilor, deoarece tindem să acționăm abuziv. Pentru că mintea este cea care ne îndrumă să luam cele mai bune decizii, înnoirea periodică ne oferă posibilitatea să trecem peste limitările celor din jur și să avem siguranța celor mai bune decizii, pentru că întotdeauna succesul va fi influențat de personalitate. Și reînnoirea în plan spiritual ne ajută în această direcție. Persoanele care au această orientare vor fi mereu cele mai fericite și pregătite să ofere ajutor. Și nu în ultimul rând, dacă ne referim la dimensiunea socială, vorbim despre relațiile cu ceilalți. Acestea reflectă de fapt relația cu noi înșine. Fiecare dintre noi traiește așa cum îi dictează conștiința, însă dacă riscăm să facem lucrurile altfel, este posibil să tindem să dăm vina pe alții pentru greșelile noastre, rezultat al dezechilibrului interior. Permitem slăbiciunilor să ne coontroleze acțiunile, degenim egocentriști și ne impunem în mod nejustificat în fața celorlalți.

În anii 1960, potrivit unui studiu realizat de Holmes si Rahe, s-a demonstrat faptul că cei mai mari factori de stres sunt evenimentele de viață, ca: decesul, divorțul, accidente, boli, decăderea din punct de vedere financiar sau pierderea locului de muncă. Stresul poate fi provocat de factori exteriori sau poate fi autoindus, iar majoritatea dintre aceste evenimente se petrec în cadrul vieții personale și nu la serviciu. Însă, datorită faptului că suntem oameni și nu întotdeauna reușim să transpunem teoriile și în practică, de fiecare dată când se întamplă ceva negativ, luam problemele personale cu noi la serviciu. Astfel că, indiferent cât de mult încercăm să ne focusăm pe ceea ce avem de făcut, performanțele vor fi, cu siguranță influențate de stările noastre.

2.2 Managementul stresului la locul de muncă

În cartea „Managementul stresului profesional” descoperim o „altfel” de definiție a acestui termen, emoție sau stare, fiind perceput de fiecare individ diferit, în funcție de personalitatea acestora. Acesta nu poate fi comparat cu o boală „normală”, pentru care există tratamente exacte, ci este mai degrabă o boală a psihicului, care suportă consecințele în diferite moduri și astfel, problemele provocate de stres pot fi remediate în funcție de reacțiile fiecăruia dintre noi.

„Stresul” ca și definiție poate fi analizat în primul rând prin componența sa de litere, pe care luându-le separat vom descoperi că stresul nu este în mod categoric negativ. Prin urmare, vom încerca să înțelegem mai bine stresul în figura de mai jos și bineînțeles în explicațiile ce urmează:

stands for re-desingn

S T R E S

stands for strenght stands for sharing

stands for traffic control stands for erase

Figura 2. 1. Ce este stresul?

Astfel, pentru a întelege mai bine, voi încerca să explic pe larg fiecare cuvinte, care exprimă de fapt trăsături ale personalității.

”Strenght” este tradus prin „lupta pentru putere”. Asta înseamnă implicare totală, pe plan emoțional, fizic, intelectual, dar si spiritual. Starea emoțională influențează psihicul, iar în acest fel și acțiunile noastre sunt sunt rezultatele gândirii noastre. Există factori care țin de autocontrol, cum ar fi respirația sau un regim de viață sănătos, dar și factori exteriori ca familia sau prietenii ce ne pot ajuta în lupta cu stresul.

Prin ”traffic control” înțelegem lupta pentru controlul minții. Fără să realizăm acest lucru, gândurile ne stapânesc mintea și ne schimbă modul de a acționa asupra a ceea ce facem. În mod cert, ne identificăm cu ceea ce gândim, iar pentru ca asta să nu dea naștere unor probleme, trebuie să învățăm să ne autocontrolăm gândirea în așa fel încât acesta să nu ne producă blocaje. În interesul fiecăruia dintre noi este să ne atingem scopurile, însă în tot acest drum, uităm că fiecare clipă de îngrijorare este un pas înapoi.

”Re-design” este remodelarea contiuă atât la nivel emoțional , cât si psihic. Oamenii au tendința de a vedea lucrurile prin prosma propriei percepții, astfel problemele sunt mai mari atunci cand încărcătura emoțională este mare, de asemenea și greutățile sau simplele sarcini pe care le avem de rezolvat.

În ceea ce priveste E-ul ”Stands for erase”, sintagma prin care se traduce are un grad ridicat de pozitivitate, iar aceasta ar fi „depașește momentul, fii deasupra situației!”. Pentru că emoțiile negative ne „guvernează” trăirile, acestea ne și reduc eficiența. În mod inconștient, în momentul în care ne gândim prea mult la o problemă, creștem gradul de stres și automat, micșorăm semnificativ performanțele.

Termenul de ”sharing” a devenit tot mai întalnit astăzi. Acesta înseamna împărtășire, comunicare. Este esențial, cu predilecție către locul de muncă, să avem deschiderea aceasta spre comunicare, deoarece așa cum noi avem de învățat lucruri de la fiecare om care trece la un moment dat prin viața noastră, și noi la rândul nostru avem lucruri de împărtășit. Cu o astfel de atitudine, putem fi siguri de succes și eficiență. Comunicarea este întotdeauna esențială, indiferent de împrejurari, deoarece prin comunicare putem rezolva orice fel de problemă.

Studiile demonstrează, de asemenea, că stresul este o reacție personală la factorii perturbatori externi, iar dimensiunea unei probleme si capacitatea de a-i face față depinde de percepția fiecărui individ în parte. Tocmai din acest motiv, trebuie să învățăm să ne controlăm propriile emoții, să avem puterea de a ne forma personalitatea în așa fel încât atunci când intervin anumiți factori care ne perturbă liniștea și normalitatea acțiunilor să ne putem axa pe soluționarea problemelor.

Un alt factor care poate provoca stres la serviciu este constituit de modul în care sunt percepute activitățile, dar și rezultatele așteptate. De regulă, dacă rezultatul este unul foarte important și pe lângă acest lucru mai apar și termene limită sau anumite greșeli, atunci cu siguranță stresul va aparea și poate exista posibilitatea ca acesta să nu se mai ridice la nivelul așteptărilor. Astfel, se creează discomfortul, impresia că nu suntem îndejuns de buni pentru a fi la nivelul la care am ajuns și, în cele din urmă, ne vom bloca în probleme și ne vom dezvolta frustrari, ceea ce implică și stresul, care va crește odată cu neputința de a le soluționa.

Sunt și situații însă, în care indivizii lucrează relaxați, preferând să-și canalizeze concentrarea pe întregul proces de desfașurare al anumitor „task-uri” și nu neaparat pe finalitate, astfel că, de cele mai multe ori această situație dând rezultate mai bune.

În ceea ce priveste partea profesională, nivelul de stres al fiecărui individ este influențat de mai mulți factori. Aceștia vor fi prezentați în figura de mai jos, cu accent pe „mediul exterior, tipul de activitate profesională, stuctura și cultura orgnizației, calitatea relațiilor interumanela locul de muncă, impactul produs de situația familială a individului, precum și factori personali de genul tipului de personalitate si de motivație individuală.”

Figura 2.2. Factorii care determină stresul

2.3 Cum se manifestă stresul în timpul programului de lucru?

În cadrul organizațiilor vor exista întotdeauna atât factori de stres, cât și masuri pentru prevenirea acestora. Cel mai frecvent astăzi, ar fi harțuirea la locul de muncă. Acest lucru are ca motivație fie hărțuirea sexuală, fie cea de natură rasială. Analizând din ceea ce priveste gradul de stres provocat, hărțuirea este în fapt încălcarea unor drepturi și în special a demnității personale, indiferent despre ce cazuri vorbim. Aceste presiuni pot provoca stări de discomfort psihic care se reflectă în mod cert în performanțele personale. Astfel, la nivel de organizație, este necesar să se ia masuri în ceea ce privește aceast problemă. Acestea ar putea fi la nivel de comunicare, prin asigurarea unui sistem sigur prin care se poate raporta în mod confidențial orice problemă de acest gen, este necesar să se asigure un sistem de măsuri disciplinare adecvate, consiliere, dar și anumite reguli prin care toți angajații să fie tratați strict și, mai ales, la și de la același nivel.

Efectele acestor situații stresante pot cauza anumite probleme. Problemele pot fi la nivel personal, dar se pot reflecta în întreaga organizație. Acestea sunt: îmbolnăvirea sau absenteismul, scăderea nivelului de productivitate, apariția erorilor, dar și a accidentelor, conflicte și la un moment dat, fluctuația de personal. Acestea sunt urmările unor perioade încărcate îndelungate, însă conducerea unei organizații are obligația de a implementa anumite măsuri care ar putea preveni situațiile menționate precedent. Măsurile ar putea fi cele de prevenire, poate chiar prin exigență. Trebuie să existe mereu un echilibru, care, de cele mai multe ori este foarte greu de atins, cu preponderență în organizațiile mari, unde sunt mai mulți manageri, cu modalități diferite de abordare a situațiilor, dar mai ales, cu personalități diferite. Printre aceste măsuri de prevenire s-ar putea număra interesul indus prin menținerea unui grad ridicat de dificultate al activităților, organizarea activitășilor conform fișei postului, care să-i clarifice angajatului atribuțiile și obligațiile sale în cadrul organizației, implicarea superiorilor în activități, dar și în intimitatea fiecărui angajat în parte, asta cu anumite limite stabilite clar, încurajarea lucrului în echipă, dar și a comunicării libere între departamente și nu în ultimul rând implementarea unei culturi organizaționale ce să permită superiorilor supravegherea îndeaproape a angajaților, însă cu o atitudine pozitivă, astfel ca și greșelile să pară a fi un lucru bun din care se poate învăța ceva, mai ales că, așa cum știm, fiecare greșeala poate fi reparată, asta până la eliminarea definitivă a acestora prin perfecționarea continuă.

În cazul în care problemele au apărut deja, mai există si câteva măsuri de reducere a stresului provocat de acestea cum ar fi, asigurarea unui minim de facilități, ca de exemplu o masă asigurată si condiții bune de lucru, dar și facilități materiale în funcție de rezoltate, posibilitatea unei relații deschise atât între manager și angajați, schimbarea manierei de a comunica lucrurile mai puțin bune, în sensul unei îmbunătățiri a acestora etc.

Cu trecerea timpului, serviciile de consiliere pe probleme de muncă în cadrul organizațiilor au devenit din ce în ce mai utilizate. Acestea pot fi efectuate de un manager care are pregătirea necesară sau de către un consilier specializat pe astfel de probleme. În momentul în care apar astfel de probleme, pot apărea bineînțeles și altele, de data aceasta din partea colegilor, care cu sau fără intenție pot agrava situațiile prin anumite sugestii sau remarc nepotrivite. Consilierea este cu siguranță un lucru benefic oricărui angajat, pentru a-l ajuta să se descopere în primul rând, dar și pentru a-și cunoaște limitele si rezervele, utilizându-le pentru a depăși situațiile stresante și pentru a ajunge la rezultatele dorite. Consilierea se face atât telefonic, angajații pot suna la orice oră pentru a cere un sfat în privința problemelor fiecăruia, dar se poate face și cu legătură directă, faț în față, natura acestor discuții fiind confidențială. Organizațiile care implementează un astfel de serviciu, o fac în primul rând pentru a evita timpul pierdut de către angajați pentru anumite probleme, personale sau nu, pentru rezultate într-un timp mai scurt, dar și pentru a-și demonstra devotamentul față de angajații săi.

Stresul, astăzi a devenit o boală, deși analizându-l putem spune că nu este. Întradevar, în momentul în care acesta se transformă în depresie, medical vorbind, devine boală, și una destul de greu de tratat. Stresul este de fapt un fenomen, cercetat și dezbatut de psihologi și nu numai, de aproximativ șaptezeci de ani. Potrivit Ministerului Afacerilor de Interne, stresul prezent în viața cotidiană poate fi provocat și de situații precum: schimbările sociale, riscul, incertitudinea, concurența asiduă, diferențele în ceea ce privește nivelul de trai sau situațiile în care este necesară reorientarea profesională sau renunțarea la job-ul căruia „i-ai dedicat” ani din viață. Deși tehnologia avansează vizibil, se intrduc programe pentru a ușura munca pe computer, programul de lucru se diminuaează în așa fel încât să existe și timp liber, pe care să-l folosim în evoluția personală, în viața privată, stresul are un impact din ce în ce mai mare asupra noastră.

De cele mai multe ori problemele intervin în momentul în care așteptările de la noi, dar și de la ceilalți sunt mai mari decât ar trebui, când sunt așteptate laude care întârzie să apară, sau când micile probleme cotidiene par a fi vitale, atunci simpla stare se stres se transformă în insomnii, dureri de cap, evoluând rapid spre depresie, anxietate și până la boli cronice sau cardio-vasculare sau tentative de suicid. În cazul acestor probleme, intervine un stres secundar, generat de discomfortul psihic, care dubleză riscul de a ajunge în ultima fază și anume decizia de a renunța la viață. Aceasta este o soluție comportamentală extrem, de suprimare a vieții în mod voit și conștient, dar din ce în ce mai frecvent întalnită. Rezultatul apare în urma unei crize de personalitate, consecință a neputinței, a lipsei soluțiilor de a rezolva anumite probleme, având anumiți factori de vulnerabilitate ca: depresia, boala, consumul de alcool sau alte substanțe dăunătoare (droguri), decepții de mai multe feluri sau criza datorită anumitor schimbări bruște.

Având în vedere că fiecare individ vrea evoluție, că nimeni nu se mai mulțumește cu o funcție de mijloc, care sa nu-i creeze probleme, dar să îl si solicite astfel încât să nu se simtă inutil, fiecare dintre noi am pornit într-o luptă nebună de a demonstra că suntem cei mai buni, că merităm un post mai bun, dăm tot ce putem pentru a ne convinge pe noi că suntem mai buni de atât și că nu putem fi împiedicați de nimeni și nimic în drumul pe care ni l-am ales. Nu este un lucru rău să ne dorim evoluție, pentru că este, în mod evident, în subconștientul nostru, dar având în vedere condițiile în care se întâmplă acest lucru, există riscul ca în momentul în care obținem ce ne-am dorit cu ardoare să realizăm că mijloacele prin care am ajuns acolo ne-au distrus psihic, iar când vine momentul să arătăm că acolo este locul nostru să nu mai existe resurse pentru asta. Astfel, stresul emoțional crește atunci când nu mai există liniște, când singura soluție pentru a rezolva o problemă este impunerea, iar resursele de energie nu există, pentru că în maratonul spre succes am uitat de noi, am uitat să ne facem o familie și să ne bucurăm de realele placeri ale vieții. De regulă, acestea sunt urmările inconștienței în care trăim, până în momentul în care realizăm că percepția noastră asupra vieții este esențială în dezvoltarea noastră ca oameni, în primul rând.

Așa cum am spus în repetate rânduri, personalitatea joacă un rol inportant în apariția și dezvoltarea stresului. Deci, influența stresului asupra individului se înparte în doua stadii: expunerea (implicarea directă intr-un eveniment care provoacă stres) la factorul de stres și reacția la acesta (reacțiile pe care le au indivizii în fața situațiilor stresante). În urma acestei ipoteze se creează mai multe situații, cum ar fi aceea în care personalitatea nu infulențează în niciun fel reacțiile la situații stresante, dar nici expunerea la acestea, rezultatul fiind unul nul. O altă situație apare atunci când personalitatea influențează expunerea la un eveniment stresant, dar involuntar va influența și reacțiile în același mod. În al treilea rând, personalitatea influențează reacția la stres, astfel expunerea nu este influențată în același mod. În consecință, va fi afectată sănătatea. Și ultima situație este aceea în care personalitatea influențează atât expunerea la stres, cât și reacțiile, aceasta ducând la boli grave, cronice si cardiace. Această situație explică cel mai bine influența personalității asupra sănatății.

„Omul trebuie să se adapteze mereu la mediul în care trăiește, la evenimentele de viață cu care se confruntă. De multe ori el trebuie să înfrunte piedici, să rezolve conflicte, să învingă frustrări sau să depășească momente stresante. Dimensiunile psihologice ale acestor situații vor fi analizate în continuare.”

Dacă vorbim despre stresul ocupaținal, observăm că acesta este determinat strict de situația individului la locul de muncă. Stresul apare în urma activităților care necesită o mare responsabilitate, sunt suprasolicitante, respectiv subsolicitante. Dacă activitățile se desfășoară în condiții optime, acestea pot fi doar obositoare, însă nu ne vor consuma energia pozitivă. În caz contrar, acestea constituie, cu certitudine, o sursă de stres. Ca urmare, depinde de noi să ne putem adapta la condițiile de muncă, pentru că ar fi absurd să cerem o structură organizațională care să ne încadreze perfect, având în vedere faptul că în fiecare organizații sunt zeci sau sute de personalități diferite.

Stresul are repercursiuni atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional. În ambele situații efectele vor fi cele de dezorganizare, lipsa de concentrare, predispunerea la accidente, ne afundăm în muncă și uitâm de viața personală stând de foarte multe ori peste program, suntem tot timpul iritați si supărați, uităm să comunicăm, ne iozolăm și începem să dezvoltăm conflicte din lucruri mărunte. Cert este că eficacitatea scade, se dereglează calitatea relațiilor interpersonale, dar și a climatului de muncă. De aceea, este foarte important să cunoaștem semnele stresului, dar și consecințele acestuia, pentru a-l putea diminua sau controla.

O persoană care este inclusă în activitatea de muncă, este indirect obligată să accepte situațiile organizațional-ocupaționale și să se conformeze acestora. Dacă organizația este una pusă tot timpul sub tensiune, atunci stresul este imposibil de oprit, astfel crescând riscul de declanșare al stresului profesional.

În ultima vreme însă, stresul a devenit cu preponderență un factor al culturii organizaționale, chiar dacă nu este neapărat un factor negativ, acesta ne influențează stările, eficiența, dar și performanțele.

Privind lucrurile din perspectiva adaptării, apar trei faze ale stresului: reacția de alarmă, care este de fapt faza de șoc, cu tulburări sistemice (depresia sistemului nervos), stadiul de rezistență, intervine atunci când individul dispune de toate mijloacele necesare pentru a putea face față unei situați și stadiul de epuizare. Acesta este cel mai grav, starea de rezistență dispare și intervine oboseala, epuizarea fizică și psihică și este începutul prăbușirii emoționale. Stresul are și o parte pozitivă, care stimulează individul să lucreze mai mult decât este posibil, să demonstreze că nu are limite și că este mai bun decât pare. Acesta este supranumit si eustres. Însă, dacă situația aceasta se menține pe timp îndelungat, stresul devine acut și apare ceea ce se numește distresul.

Stresul nu poate fi evitat. Aceasta este ipoteza de la care pornesc foarte mulți dintre cei care fac cercetări pe această teama. Stresul poate fi benefic. Ne poate ajuta în foarte multe situații, dar doar în cazul în care emoțiile pe care le resimțim sunt constructive și nu distructive, tot ce trebuie să facem noi este să ne familiarizăm cu aceste stări. Cert este că nu putem niciodată să anticipăm o reacție la un eveniment stresant, astfel că nu le putem controla în niciun fel. Îndiferent dacă o persoană este puternică sau slabă, în fața diferitelor probleme care cauzează stresul, poate avea reacții similare.

Aveți idee ce se întâmplă în creier când suntem foarte stresați? În urma unor studii realizate în perioada anilor 1900-2000, perioadă numită și Decada creierului, s-a dovedit faptul că stresul posttraumatic reprezintă o tulburare complexă care implică mai multe părți ale creierului, și anume sistemele psihofiziologice. S-a demonstrat că stresul este de fapt o afecțiune a amigdalei, o sensibilitate crescută, amigdala fiind o porțiune a creierului care este implicată în exprimarea emoțiilor. Excesul de dopamină, care influențează funcționarea creierului, dă senzația de frică permanentă, ducând la o subfuncționare a sistemului nervos. La fel și serotonina, care reprezintă un alt neurotransmițător implicat direct în raspunsul normal al creierului la stres, atunci când are un nivel scazut este asociat cu depresia, agresivitatea si intențiile suicidale.

Toate acestea ne demonstrează că stresul are un efect toxic pentru dezvoltarea creierului, și implicit a noastră. Astfel, simptomele de stres nu trebuie să fie neglijate deoarece dincolo de puterea noastră de autocontrol, stresul „are puterea” de a ne distruge psihicul. Fiind o boală a „zilelor noastre”, stresul afectează oamenii indiferent de modul de viață și crește în intensitate atunci când aceștia ies din rutină, când relațiile la locul de muncă sunt afectate de anumiți factori și când dispar toate sursele de energie pozitivă sau atunci când se simt excluși din viața socială cu care erau obișnuiți până în acel moment.

În mod conștient, de fiecare dată când un individ este stresat, luptă să facă față. Modul în care acționăm și gândim în astfel de situații se numește coping (Patrick Lejeron, 2003). Copingul este mai mult decât o reacție, acesta reprezintă schimbarea situației sau a modului de percepție a acesteia, copingul fiind influențat atat de factorii situaționali, cât si de cei ai personalității. În figura următoare va fi reprezentată formarea strategiilor de coping:

Figura 2.3 – Formarea strategiilor de coping

Analiza strategiilor de adaptare pe care le adoptăm în momentul apariției unui factor de stres se bazează pe două modalități (Lazarus și colaboratorii săi, 1984, 1987). Prima dintre ele este copingul bazat pe problemă și are la bază direct rezolvarea situațiilor stresante prin stabilirea unui plan de acțiune, dublarea efortului și rezultate sigure. Iar cel de-al doilea este copingul centrat pe emoție și are ca scop direct reducerea emoțiilor, însă fără a schimba planul de acțiune asupra problemei. Acestea, de regulă, nu au finaluri pozitive.

În ceea ce privește eficiența acestor forme de coping, aceasta depinde foarte mult de situațiile de stres în sine. Alegerea unei forme sau a celeilalte diferențiază ăn funcție de personalitatea fiecaruia, deci și rezultatele vor fi diferite.

Oamenii sunt conștienți ca că în ultimele decenii zilnic se produc tragedii pe fondul stresului în întreaga lume. Astfel, ar trebui să ne informăm mai bine în legătură cu acest subiect avându-i în vedere urmările. Și pentru că acestea ajung în stadiul de a fi fatale, trebuie să cunoaștem si modurile în care ne putem destresa/relaxa. Ralaxarea este de fapt deconectarea de la întregul cumul de presiune și oboseală și realizarea unui repaus total, pentru a ne „recupera”. În ultimul timp s-au descoperit nenumărate tehnici de relaxare, cum ar fi cea prin respirație sau metoda relaxării musculare. Pentru a obține rezultate în urma efectuării uneia dintre metode, vom fi nevoiți să eliminăm orice factor perturbator, pentru ca procesul să se desfășoare în liniște. Timpul acordat relaxării nu trebuie să depășească 10-15 minute, deci ne este foarte ușor accesibil și în timpul programului la serviciu.

Iată un exercițiu foarte eficient de relaxare a mușchilor, care este foarte ușor de efectuat urmărind pașii următori:

„1. Închideți ochii, respirați calm, lent și regulat;

2. Închideți mâna dreaptă (strângeți pumnul), îndoiți-o spre antebraț. Contractați-vă puternic musculatura mâinii (simțiți tensiunea), apoi lent, destindeți-vă complet mâna (concentrați-vă asupra diferenței dintre senzația de tensiune și cea de destindere a mâinii);

3. Contractați-vă antebrațul drept… Îndoiți antebrațul până când mâna atinge umărul. Tensionați mușchii (simțiți tensiunea), apoi relaxați brațul (apreciați destinderea mușchilor brațului);

4. Închideți mâna stângă, îndoiți-o spre antebraț. Contractați-vă puternic musculatura mâinii (simțiți tensiunea), apoi lent, destindeți-vă complet mâna (concentrați-vă supra diferenței dintre senzația de tensiune și cea de destindere a mâinii);

5. Contractați-vă antebrațul stâng… Îndoiți antebrațul până când mâna atinge umărul. Tensionați mușchii (simțiți tensiunea), apoi relaxați brațul (apreciați destinderea mușchilor brațului);

6. Concentrați-vă acum asupra mușchilor frunții. Contractați acești mușchi ridicând sprâncenele până când se pliază pielea pe frunte (simțiți tensiunea), apoi relaxați mușchii (apreciați destinderea);

7. Contractați regiunea ochilor și a pleoapelor. Închideți ochii cât de strâns puteți (simțiți tensiunea), apoi progresiv, deschideți-i (apreciați destinderea);

8. Contractați musculatura gâtului. Aplecați capul înainte până când bărbia atinge gâtul (simțiți tensiunea), apoi, progresiv, destindeți mușchii gâtului (apreciați destinderea);

9. Contractați mușchii umerilor. Ridicați umerii la maximum, lăsând capul în jos (simțiți tensiunea), apoi relaxați mușchii (apreciați destinderea);

10. Concentrați-vă acum pe torace și abdomen. Inspirați puternic, contractându-vă toracele spre interior. Expirați, contractându-vă toracele spre exterior (simțiți senzația din torace și abdomen), apoi destindeți-vă: inspirați și expirați normal;

11. Concentrați-vă asupra coapsei drepte. Contractați-vă mușchii, ridicând piciorul. Mențineți tensiunea (simțiți această tensiune), apoi relaxați, coborând piciorul (apreciați senzația de destindere din coapsă);

12. Contractați-vă piciorul și gamba drepte. Ridicați piciorul și îndreptați-l cu forță spre sol (simțiți tensiunea), apoi relaxați mușchii (apreciați senzația de destindere);

13. Concentrați-vă asupra coapsei stângi. Contractați-vă mușchii, ridicând piciorul. Mențineți tensiunea (simțiți această tensiune), apoi relaxați, coborând piciorul (apreciați senzația de destindere din coapsă);

14. Contractați-vă piciorul și gamba stângă. Ridicați piciorul și îndreptați-l cu forță spre sol (simțiți tensiunea), apoi relaxați mușchii (apreciați senzația de destindere);

15. Simțiți acum destinderea mușchilor din întregul corp: mâinile, brațele, fața, gâtul și umerii, toracele și abdomenul, gambele și picioarele.

Exercițiul, după cum se poate observa, este simplu și durează între 10 și 20 de minute. Se recomandă să fie practicat odată sau de două ori pe zi.”

La fel de importantă este și relaxarea prin respirație pentru că stabilizează funcționarea optimă a diverselor sisteme ale organismului, dar și a psihicului.

Pentru a putea controla noi stresul, evitând posibilitatea să fim noi controlați de acesta, trebuie să gândim pozitiv. Lucru destul de dificil de realizat însă, deoarece de cele mai multe ori, puși în fața situațiilor stresante nu ne putem controla emoțiile, deci nici reacțiile. Apar momente în care, supuși anumitor devieri de la normalitate, astfel realitatea ni se pare distorsionată. Esențial este să ne păstrăm calmul și să încercăm, cu o atitudine pozitivă, să facem față fiecarei situație de acest fel în același mod în care actionăm mereu în situațiile absolut normale.

În final, ce este cel mai important pentru noi ca indivizi, să ajungem în momentul în care ne descoperim sensul vieții. Deși pentru mulți dintre noi acesta va rămâne un mister până în ultima clipă, ține de noi să ne gestionăm viețile în așa fel în cât fiecare rezultat pe care îl obținem să ne formeze și nu să ne demoralieze. Având în vedere numeroasele afecțiuni pe care le provoacă stresul, vă voi prezenta în cele ce urmează în termeni mai largi, una dintre acestea, și anume, SINDROMUL BURNOUT.

Supranumit și sindromul epuizării profesionale, acesta este de fapt o stare de epuizare fizică și psihică. Apare de regulă la idivizii care au profesii ce implică foarte multă responsabilitate, în special, la cei care lucrează direct cu publicul. În ultimul timp s-a extins destul de mult, având ca urmări degradarea relațiilor cu cei din jur si demoralizarea personală. Este foarte asemănător cu depresia mai ales în ceea ce privește simptomele resimțite, ca: tulburările digestive sau cele de somn, epuizarea fizică și scăderea productivității, capacitatea de a comunica cu ceilalți și senzația de suprasolicitare în ceea ce privește viața profesională.

Pentru început, această boală a apărut în rândul medicilor, care se presupune că sunt foarte implicați în ceea ce fac, atât din punct de vedere intelectual cât și emoțional. Cei mai expuși la riscul de a li se dezvolta sindromul sunt oamenii care își petrec extrem de mult timp la serviciu și se implică în probleme întru totul, neglijând viața personală și nevoia de liniște sau relaxare. Primele simptome sunt cele de epuizare. Avem impresia că timpul nu ne mai ajunge să ne rezolvăm sarcinile, puterea de concentrare scade vizibil și la fel și entuziasmul sau nevoia de comunicare. Apoi apar durerile fizice: musculare, dureri de cap, tulburări ale vederii sau insomniile. Pentru ca foarte puțini oameni cunosc acest sindrom, devenit deja un fenomen, majoritatea care resimt aceste simptome, le pun pe seama stresului sau a oboselii, însă burnout este o afecțiune care „arde” treptat toate resursele organismului. Pe lângă aceste simptome mai ușor de suportat, sindromul poate duce la boli foarte grave, ca diabet, obeziatete sau hipertensiune arterială.

Studiile spun că la momentul actual, unul din zece români suferă de depresie, lucru care de altfel este foarte grav, mai ales în condițiile în care numărul crește îngrijorător de mult. Cel mai grav este că până acum nu s-a descoperit un tratament care să împiedice evoluția bolii.

„Obținerea rezultatelor sau a performanțelor, în orice domeniu, presupune implicarea conștientă într-un proces evolutiv, în spirală ascendentă și de cele mai multe ori ireversibil (figura 1).”

Figura 4. Bucla de intrare în sindromul burn-out

III. Studiu de caz

Figura 3.1 Eficiența personală la locul de muncă

În urma cercetărilor științifice, am descuperit atât avantajele, cât și dezavantajele programelor de MANAGEMENT AL TIMPULUI. În plus, am văzut care sunt motivele apariției stresului din ultimele decenii în viețile noastre și cum putem să îl tratăm sau să îl prevenim.

În cele ce urmează vă voi prezenta rezultatele unui sondaj de piață în ceea ce privește întreaga temă a acestei lucrări. Decizia mea a fost ca sondajul să nu se rezume la o singură instituție, în așa fel încât să descoperim influența pe care o are stresul asupra mai multor angajați dintr-o gamă largă de instituții. și anume, SRL-uri, instituții ale statului, dar si fundații.

Pentru că timpul a făcut ca lucrurile să se agraveze în acest sens datorită tehnologizării, dar și a dorinței cât mai mari a fiecăruia dintre noi să evolueze, am luat în calcul părerile a 20 de persoane pentru a avea întradevăr rezultate perisabile. Vi le voi prezenta pe larg în cele ce urmează.

În primul rând, pornesc prin a vă expune chestionarul pe care l-am pregatit pentru sondaj.

Cu ajutorul următorului chestionar voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un experiment pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de intrebari după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră? ______________________

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Ce program aveți și în funcție de acesta, credeți ca mai aveți și timp liber?

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

a. un salariu mai bun

b. sprijin din partea colegilor/superiorilor

c. apreciere din partea colegilor/superiorilor

d. dezvoltare profesională

e. perspective de avansare

f. altceva………………………..

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

a. programul este prea încărcat

b. problemele personale

c. neînțelegerile cu colegii/superiorii

d.vă simțiți suprasolicitat

e. altceva……………………….

9. La locul de muncă aveți timpul organizat în funcție de activitățile pe care le aveți de îndeplinit sau alocați un anumit timp zilnic pentru fiecare activitate în parte?

10. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

În cele ce urmează voi încerca să analizez atât din privința managementului timpului, posibilitățile pe care le avem pentru a îmblânzi timpul prin înțelegerea și folosirea cât mai corectă a schimbărilor tehnologice. Pentru a putea privi din toate punctele de vedere chestionarul cu ajutorul căruia am realizat acest studiu de caz, voi începe prin a vă prezenta atât vârsta, cât și genul persoanelor chestionate.

Am preferat să aleg analiza pe grupe de vârstă asfel încât să ne putem da seama unde există cele mai mai probleme cauzate de munca haotică și care sunt peroanele cele mai organizate. În graficul de mai jos veți vedea genul participanților la acest sondaj.

Figura 3.2 Genul Participanților la sondaj

Având în vedere faptul că majoritatea dintre cei chestionați au fost femei, am ajuns la concluzia că acestea sunt mult mai ușor de influențat, dar mai ales, se lasă cu mai mare ușurință pradă capcanelor care apar zilnic la locul de muncă. Datorită faptului că, așa cum știm, femeile nu au caractere atât de puternice precum bărbații, le este mult mai greu să se lupte cu problemele zilnice fără a se implica și emoțional.

Situațiile variază în funcție de mai mulți factori. Cu toții suntem diferiți în ceea ce privește munca sau învățarea, unii dintre noi învață din ceea ce văd, alții au un stil auditiv, adică rețin informații în urma a ceea ce aud. Mai mult decât atât, unii oameni sunt foarte ordonați încă din copilărie, spre deosebire de alții care sunt total dezoganizați/dezordonați. Dar nu putem interpreta acest lucru ca fiind un atuu sau un defect deoarece, de cele mai multe ori, un om dezorganizat poate găsi lucrurile de care are nevoie în dezordinea creată de el, cu mai mare ușurință decât dacă ar căuta-o într-un loc ordonat perfect.

Acestea sunt și grupele de vârstă asupra cărora am analizat problemele prezentate în cadrul lucrării:

Figura 3.3 Categoriile de vârsta între care se incadrează persoanele chestionate

Pentru că sondajul a fost făcut în scopul unei eventuale comparații între mai multe domenii de activitate prezente astăzi pe piața muncii vă voi prezenta mai jos domeniile asupra cărora am făcut analiza.

Figura 3.4 Domenii de activitate

În ceea ce privește acest lucru, am descoperit că fiecare individ își folosește timpul în funție de propriile convingeri, de experiența dobândită în timp, dar și în funcție de contextul în care activează și de modul în care gândesc și acționează oamenii din jurul lui. Astfel, aceștia le pot modifica angajaților, indiferent de domeniul despe care vorbim, obișnuințele, reflexele personal dezvoltate, creșterea dorinței de a evita pierderile de timp, pentru că, procedând astfel, omul devine mult mai eficient și învață mai mult.

În acest sens o să vă prezint în cele ce urmează un plan de management al timpului, dar și al activităților, al unei instituții publice, mai exact instituție financiară.

Figura 3.5 Activități desfășurate în domeniul bancar

Acest tabel explică modul în care angajații își organizează activitățile în funcție de cât timp au la dispoziție. Din punctul meu de vedere, este un lucru extrem de eficient, deoarece semnifică și modalitatea prin care aceștia sunt verificați și bineînteles și răsplătiți. Activitățile sunt unele specifice acestui tip de organizație (Leasing), iar pentru a le întelege mai bine vă voi explica ce presupune fiecare în parte în cele ce urmează.

Deși majoritatea persoanelor au spus că un plan de „time management” nu poate fi eficient deoarece nu ar putea fi respectat. Aceștia sunt de părere că indiferent cât de bine ți-ai organiza timpul, întotdeauna apar lucruri noi de făcut, astfel dereglând normalitatea de rezolvare a activităților, și astfel, consecințele ar fi mult mai grave, presiune și stres.

În urma informării propriu-zise despre aceste activități, am înțeles că managerii merg pe principiul că fiecare persoană care își gestionează corect timpul, este o persoană realizată. Astfel, aceștia au dat posibilitatea tuturor angajaților să își creeze propriul plan de management al timpului pentru a le implementa ideea că sunt proprii lor manageri. Însă, folosind această metodă, munca managerilor este de fapt ușurată, prin faptul că având aceste informații de la fiecare dintre angajați îi pot evalua pe aceștia fără să îi monitorieze.

Activitățile par a fi întotdeauna simple, însă, pentru un angajat care este nevoit să le soluționeze zilnic, acestea pot deveni foarte ușor o sursă de stres. Așadar, fiecare dintre aceștia au nevoie de sprijin continuu, pentru a-și putea duce la finalitate sarcinile.

Foarte important este însă faptul că aceștia își evaluează timpul, dar și volumul de activități, bazându-se pe principiul că fiecare minut este important, minut pe care dacă îl pierzi, vei fi considerat ineficient. Pentru o muncă de calitate, timpul este important. Atunci când ai de făcut activități, precum rapoartele, corespondența sau rezilierile, timpul îți poate deveni dușman deoarece termenele limită sunt întotdeauna cele mai importante. În acest caz, dacă nu ești foarte eficient, este destul de posibil să pierzi clienți, ceea ce înseamnă atât o pierdere pentru firmă, cât și pentru tine ca angajat.

Cel mai adesea noțiunea de serviciu este utilizată fără a fi adevărat precizată. Astfel se vorbește despre obligațiile și activitatiile de servicii care se referă a fi în serviciul cuiva, a face servicii sau cu menționarea la o funcție de utilitate publică servicii de educație, sănătate. Importanța crescândă a serviciilor în economie, ascesiunea rapidă și evoluția spectaculoasă din ultimele decenii au intensificat preocupariile pentru cunoașterea acestui sector. Concluzionăm că la ora actuală serviciile constituie un sector de bază fără de care dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei nu poate avea loc și care are cea mai extinsă rețea pusă în folosul utilizatorilor.

Figura 3.6 Explicații în termeni largi ale activităților desfășurate în domeniul bancar

O altă problemă discutată cu participanții la acest sondaj a fost cea legată de modul în care sunt rasplătiți pentru munca pe care o efectuează. Din nou, marea majoritate s-au poziționat de partea negativă a baricadei, și anume, raspunsurile la întrebarea: „Suneteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau răsplătit/ă?„ au fost următoarele: „categoric nu sunt mulțumită de modul în care sunt rasplătită și nici măcar de modul în care sunt tratată”(expert activitate didactică), „nu, consider că nu sunt răsplătită pe masura volumului de muncă depus” (asistent proiect), „nu sunt deloc mulțumită” (asistent manager), „implicarea și ceilalți factori calitativi ai muncii, din pacate nu întotdeauna sunt ușor de identificat/cuantificat, astfel că sunt momente când poate răsplata nu este cea pe care consideri că o meriți”(analist risc) etc. Pe lângă aceste răspunsuri, destul de subiective după părerea mea, realitatea este că în România salariile sunt extrem de mici. Statisticile arată că doar 5% dintre români câștigă peste 5.000 de lei, iar peste 50% au salariul sub cel brut de 1.500 de lei lunar. Analizând astfel nivelul de trai al românilor din această privință, acesta este unul sub limita decenței deoarece nu mulți sunt românii care în urma câștigurilor lunare, respectiv a cheltuielilor, reușesc să mai și economisească bani.

Foarte mulți oameni simt nevoia unei vacanțe sau a unor achiziții noi, sunt situații în care apare un copil și totodată și necesitatea schimbării/achiziționării unei locuințe, însă nu mulți sunt cei care își și permit astfel de lucruri, motivele fiind de la sine înțelese, și anume, lipsa timpului și a banilor.

În urma sondajului am descoperit ca stresul este o reală problemă la locul de muncă, indiferent care ar fi acesta în zilele noastre. Majoritatea oamenilor au raspuns cu teamă la intrebările puse, deoarece pe parcursul chestionarului realizau cât de implicați sunt în activitățile profesionale și, mai ales, cât de puțin timp liber au pentru viețile personale. Am primit raspunsuri scurte, motivul fiind „nu am prea mult timp la dispoziție”, dar și raspunsuri extrem de elaborate, cu simpla explicație că „aveam nevoie ca cineva să mă întrebe lucrurile acestea, dar speram că vor fi superiorii mei cei care vor fi interesați”.

Curiozitatea m-a făcut să trec peste aceste întrebări și cu cei dispuși să vorbească despre aceste probleme am discutat mai mult. Am fost surprinsă să descopăr că deși fiecare persoană își doreste evoluție și bineînțeles și mai multe beneficii materiale, mulți dintre aceștia ar renunța la un salariu mare, dar care presupune implicare totală, pentru job-uri solicitante dar cu program fix, fără să fie nevoiți de cele mai multe ori să rămână peste program, și ar accepta chiar și bani mai puțini doar pentru a avea timp LIBER. Am ajuns la concluzia că timpul liber a devenit în timp un lux pe care nu mulți dintre noi și-l mai permit, iar atunci când îl au pentru că sunt forțați de împrejurări, ca de exemplu o vacanță cu familia sau un concediu pentru diferite motive, își dezvoltă frustrări care mai apoi se răsfrâng asupra activităților pe care le fac în tot acest timp liber. Frustrările vin în mod inconștient din această dedicare totală la locul de muncă, astfel că în momentul în care pleci chiar și pentru câteva zile de acolo, ai impresia că în momentul în care te întorci lucrurile vor fi „date peste cap”, iar volumul sarcinilor se va dubla. Tocmai din acest motiv, foarte mulți preferă să se afunde în monotonie, în regularitatea fiecarei zi, care devine cu timpul normalitate, iar de fiecare dată când intervine ceva, normalitatea dispare, locul acesteia fiind luat de panică și stres.

Așa cum spuneam, oamenii sunt foarte deschiși când vine vorba despre problemele legate de partea profesională, pentru că au impresia că problemele lor vor fi auzite, iar lucrurile se vor schimba. Teama a devenit prezentă în aceste discuții, fie că este vorba de teama ca superiorii lor să nu afle că ei se plâng de aceste probleme, fie că aveau impresia că cele zece minute acordate acestui chestionar înseamnă un timp pierdut, am descoperit cu stupoare că foarte mulți indivizi au încetat să-și mai conducă viață, gestionându-și activitățile și timpul după propriul plac, ci viața îi conduce pe aceștia, monotonia aceasta robotizându-i.

După părerea mea, devenim asemenea aparatelor cu care lucrăm, care au funcții dezvoltate dar le folosesc doar atunci când li se cere, capacitățile intelectuale sunt din ce în ce mai puțin necesare, disciplina si capacitatea de supunere devenind prioritare. Din păcate, cele mai multe activități pe care le facem la locul de muncă nu sunt pentru a ne dezvolta pe noi ca oameni, ci pentru a atinge niște scopuri în urma cărora singurele beneficii sunt cele materiale.

Teoretic, fiecare dintre nor ar trebui să facă ceea ce îi place! Se pare că, în practică, foarte puțini fac acest lucru. Și trist este că, oamenii nu se simt importanți în organizațiile cărora le sunt angajați, ci doar necesari, deși, spun unii dintre aceștia, plecarea oricăeri persoane dintr-o organizație este resimțită la nivelul întregii echipe.

Chiar dacă este foarte greu de crezut, în urma acestor nemulțumiri se dezvoltă frustrările, care au impact direct asupra performanțelor la locul de muncă, din privința eficienței și a concentrării. Persistând, acestea pot dezvolta boli, așa cum am vazut și anterior, în cercetarea științifică.

Având în vedere managementul timpului, una dintre întrebarile din chestionar a fost „Care este programul dumneavoastră și credeți că, în funcție de acesta, mai aveți si timp liber?”. O mare parte din raspunsuri au fost și cele la care mă așteptam de fapt. Programul este de regulă, indiferent de funcțiile ocupate, de 8 ore, însă mi-a fost menționat faptul că acest program este rareori respectat și că de cele mai multe ori, se ajunge chiar la 12 ore de muncă pe zi. Acest lucru este, din punctul meu de vedere, foarte grav. În primul rând în ceea ce priveste familia, pentru că printre persoanele care mi-au acordat timp pentru a afla cateva lucruri despre profesiile acestora, am cunoscut asistenți manageri, sociologi, experți pe diferite domenii, directori sau manageri. Majoritatea mi-au raspuns că ți-ar dori ca programul acesta să se respecte, deoarece nerespectarea acestuia îi privează de afecțiunea familiei și de timpul petrecut cu aceasta.

Cu toate că există și cazuri în care locul de muncă este unul dintre locurile în care mergem cu plăcere, majoritatea spun că deseori rutina este distrusă de anumiți factori externi, ceea ce provoacă stresul, așa-numita boală a secolului. Aceștia preferă să își desfășoare activitățile în linște, astfel că inconștient, ei nu vor avansa din nici un punct de vedere. Rutina este clar un dușman. Dacă un angajat are întotdeauna aceleași sarcini, acesta se va plictisi foarte repede, iar eficiența și productivitatea va scădea vizibil. Munca este în schimb un factor care motivează orice persoană, asta în cazul în care lasă și timp asupra rezolvării sarcinilor, dar le sunt și apreciate eforturile.

În funcție de diferitele domenii de activitate vizate, am urmărit în special, gradul de mulțumire, respectiv nemulțumire al angajaților, după cum urmează:

Figura 3.7 Domeniul Financiar-Bancar

Figura 3.8 Domeniul Economic

Figura 3.9 Domeniul Administrativ

Observăm astfel că marea majoritate a angajaților din toate cele trei domenii sunt nemulțumiți la locul de muncă. Factorii care determină acest lucru sunt extrem de variați. Pornind de la nemulțumirile beneficiilor materiale și până la organizarea proastă, neînțelegeri sau prea multe sarcini, program prea încărcat sau prea mulți timpi morți, toate acestea sunt probleme care cauzează stresul. Și pentru că scopul este analiza generală, mai jos veți vedea un grafic ce evidențiază gradul de satisfacție, per total.

Figura 3.10 Gradul de satisfacție la locul de muncă

Procentajul înclină în favoarea părții negative, cel mai probabil din cauza faptului că acum nu mai contează foarte mult nevoile angajatului, ci cele mai importante sunt satisfacțiile la nivelul organizației. Fără nici un dubiu, job-urile în organizații/firme, sunt cele mai solicitante și asta pentru că psihicul este implicat în totalitate.

În strânsă legătură cu cele spuse mai sus, am formulat și întrebarea cu numărul 8 din chestionar „Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă: programul este prea încărcat, problemele personale, neînțelegerile cu colegii/superiorii, vă simțiți suprasolicitat sau mai aveți si alte motive?”. Bineînțeles că răspunsurile au variat în funcție de factorii interiori ai fiecărei organizații. Spre exemplu, acolo unde problemele erau la nivelul comunicării cu colegii sau superiorii, raspunsul a fost „neînțelegerile”, însă în cele mai multe cazuri și la această întrebare raspunsurile au fost tot referitoare la program. Deși teoretic, problemele personale se presupune că sunt lăsate acasă, practic nu se întâmplă asta niciodată. Pentru că suntem oameni și de cele mai multe ori nu suntem capabili să ne schimbăm și să ne controlăm stările, atunci rezultatele acestora se văd și în sarcinile pe care le rezolvăm la serviciu. Astfel că, acestea ne gestionează deseori eficiența și ne diminuează gradul de productivitate. Și, în cea mai mare parte, oamenii au spus că se simt suprasolicitați. Aceasta este o foarte mare problemă atât pentru noi, cât și pentru organizațiile în care activăm pentru că este clar că gradul de eficiență scade odată cu gradul de stres.

În urma sondajului, am observat că nu doar beneficiile materiale sunt importante pentru oameni, ci și celelelate probleme întâmpinate chiar la birou, în fiecare zi. Sunt nenumărate nemulțumiri care ne influențează starea fizică și psihică în decursul unei zile la locul de muncă. Nemulțumiri care își pun amprenta chiar și pe „viața din afara biroului”, acasă sau în relațiile cu cei apropiați. Cel mai prezent răspuns a fost acela că pentru a te simți nu numai mulțumit, dar și stimulat la locul de muncă, ar trebui să existe perspective de avansare. În mod evident, nimeni nu își doreste să stagneze pentru că foarte important pentru fiecare individ este evolueze, acesta fiind și unul dintre cele mai bune motive pentru a da maximum de efort în fiecare activitate efectuată.

Munca devine stresantă în momentul în care apar factori care împiedică buna organizare, și rutina instalată în vederea rezolvării cât mai eficiente a sarcinilor. Pentru o analiză a unei companii, trebuie să avem în vedere anumiți agenți stresori, care determină cele mai sus menționate. Aceștia ar fi: un ritm de lucru alert, muncă prea multă și foarte puțin apreciată, sarcini mult prea dificile pentru posibilitățile de adaptare ale angajatului, prea puține sarcini care determină ca muncă să fie monotonă, responsabilitățile sunt în mnumăr prea mare sau prea mic, exigențele sunt extrem de mari, dar sunt precizate doar în momentul în care angajatul greșește, lipsa libertății în luarea unor decizii care au legătură cu sarcinile efectuate, ore suplimentare în exces, neînțelegeri cu colegii sau superiorii, nesiguranța sau discriminari, etc.

Odată cu trecerea timpului, fiecare individ își dezvoltă anumite mituri în ceea ce privește timpul și le aplică de câte ori este cazul în funcție de problemele pe care le au, folosindu-le drept scuze pentru acestea. Spre exemplu oamenii consideră că timpul le este irosit din cauza altora (apeluri neașteptate, vizite sau reuniuni prost organizate), că în sensul îndeplinirii cât mai rapidă a sarcinilor este nevoie de munca suplimentară, că atunci când au foarte multe sarcini de rezolvat, ceilalți nu au dreptul să îi deranjeze, fără să încerce să își organizeze timpul în așa fel încât să evite lucrul sub presiune. În plus, ei consideră că prioritară este rapiditatea și nu modul în care se pot duce la bun sfârșit sarcinile, dar și că atunci când trebuie să ia o decizie cea mai bună soluție este să reflecte foarte mult timp asupra acesteia și să culeagă cât mai multe informații.

Cred că în acest sens managerii ar putea schimba puțin situația. Angajații au nevoie de încurajare, de toate tipurile, ca schimbul de experiență sau lărgirea competențelor. Atunci când aceștia sunt puși în fața solicitărilor, au nevoie de sprijin. Tocmai de aceea, așa cum am mai spus, este foarte eficientă comunicarea.

În funcție de toți acești factori, veți vedea în cele ce urmează cum reacționează angajații din fiecare domeniu de activitate atunci când sunt supuși presiunii sau se află sub amenințarea acestora.

În domeniul financiar – bancar, cele mai multe dintre persoanele chestionate au spus că principala problemă cu care se confruntă la locul de muncă este programul prea încărcat. Datorită volumului de muncă extrem de mare pe care îl depun, aceștia și-ar dori ca beneficiile materiale să fie pe măsură, însă au sentimentul că nu vor ajunge niciodată la nivelul dorit, astfel că, în timp necesitățile îi împing să aleagă soluții variate pentru a le putea îndeplini, ca de exemplu, un loc de muncă mai bine plătit sau un al doilea loc de muncă, în urma căruia își limitează timpul liber, principal factor de stres.

O altă problemă la fel de importantă care le încetinește angajaților gradul de productivitate este suprasolicitarea. Aceștia susțin că este foarte greu să depună maximum de efort zilnic, pentru a-și îndeplini sarcinile deoarece după o astfel de perioadă, așteptările sporesc în așa fel încât în momentul în care apare o dificultate, eficacitatea dispare în mod instantaneu. În mod normal, oamenii se pot concentra chiar și mai mult de 8 ore pe zi la activitățile pe care le desfășoară la locul de muncă, însă cu trecerea timpului, vor pierde din randament încă dinainte ca aceste 8 ore de program normal să se termină, astfel că nu vor mai putea avea capacitatea de a le depăși.

În situații ca acestea, soluția este ca timpul să fie folosit cât mai eficient. Organizarea muncii în așa fel încât suprasolicitarea să nu își facă apariția este foarte eficientă pentru că aceasta implică toate laturile procesului de muncă. Are în vedere atât relațiile dintre om și mijloacele de muncă, cât și perfecționarea relațiilor dintre oameni în cadrul acestui proces, care este social și conștient, subsumat unui anumit scop. Este nevoie de convingere, afectivitatate, voința omului, dar și conștiința acestuia, în special respectarea anumitor reguli/norme, ordine și disciplină. Mai jos veți vedea procentajul pentru fiecare dificultate în parte.

Figura 3.11 Dificultăți la locul de muncă în Domeniul Financiar-Bancar

De asemenea, și domeniul economic întâmpină aceleași probleme când vine vorba despre nemulțumirile angajaților în acivitățile pe care le îndeplinesc. Și aici, cea mai mare pondere o reprezintă programul prea încărcat. Însă, un procent cu valențe asemănătoare o au neînțelegerile cu superiorii, respectiv cu colegii și faptul că oamenii se simt suprasolicitați. Vizibil este faptul că nemulțumirile sunt numeroase, și probabil cea mai mare dintre acestea este chiar faptul că superiorii nu sunt receptivi la aceste dificultăți întâmpinate în decursul fiecărei zi la birou.

Pentru fiecare angajat, este foarte important ca acesta să aibă permisiunea să își discute problemele cu cei din conducere. Aceștia trebuie să își arate interesul pentr fiecare dintre dificultățile pe care angajații le întâmpină, sa obțină o vedere de ansamblu asupra sarcinilor de realzat pentru a putea obține mai multe rezultate pe uniatea de timp, dar și să poată să mențină un echilibru în dezvoltarea profesională a fiecăruia dintre subalterni, să ofere perspective de avansare și libertatea creativității. Privind lucrurile la modul general, oamenii au nevoie de libertate. La fel se întâmplă și atunci când aceștia fac parte dintr-o organizație.

Cei mai mulți dintre manageri sunt obsedați de control. Aceștia vor să aibă sentimentul că sunt indispensabili, puternici, uitând astfel să dea libertate angajaților în participarea la luarea deciziilor sau în efectuarea sarcinilor. Drept consecință, angajații vor acționa greșit și confuz.

Figura 3.12 Dificultăți la locul de muncă în domeniul economic

În ceea ce privește domeniul administrativ, două dintre probleme au aceeasi pondere, și anume, 40% din cei chestionați au spus că cea mai mare problemă pentru ei este reprezentată de programul încărcat, iar alți 40% au spus că se simt suprasolicitați. Se pare că acestea două au devenit reale probleme pentru fiecare dintre noi deoarece intervine deseori nevoia de timp liber, iar nereușind să îl obținem apare dorința unei aprecieri mai mari. Este foarte important să se cunoască nevoile angajaților atunci când se face organizarea unei companii, sau reorganizarea acesteia, deoarece doar în funcție de necesitățile acestora managerii își vor putea da seama care ar trebui să fie eventualele schimbări.

Angajații suprasolicitați nu mai dau randamentul de care o organizație are nevoie, programul prea încărcat scade nivelul de eficacitate, iar toate acestea se răsfrâng asupra întregii echipe deoarece rezultatele reprezintă munca tuturor. Pentru a reprezenta acest lucru, am făcut următorul grafic:

Figura 3.13 Dificultăți la locul de muncă în domeniul administrativ

Pentru a sintetiza într-o privire de ansamblu toate cele spuse mai sus, voi începe cu reprezentarea grafică, reprezentare care arată în mod exact procentele problemelor pe care le întâmpină oamenii la locul de muncă. Alte câteva surse de stres la locul de muncă ar fi: multe activități efectuate în același timp, lucru care duce la nevoia maximă de concentrare pentru a rezolva cât mai multe dintre sarcini, ceea ce implică și un grad foarte ridicat de stres; presiunea exercitată astupra angajaților datorită termenelor limită; lipsa pregătirii specifice activităților desfășurate și nu în ultimul rând, lipsa unei organizări culturale sau a unor condiții bune de muncă.

Știm deja că stresul nu apare în mod brusc și nici nu ia amploare din prima secundă în care apare o problemă. Acesta evoluează în timp, drept consecință a tuturor factorilor externi dar și personali (oboseală, teamă, senzația de incapacitate mentală sau fizică, probleme de sănătate). Aceste probleme se pot rezolva însă în interiorul fiecărei organizații prin menținerea gradului de interes, pe cât se poate de ridicat, asupra tuturor angajaților.

Pentru a se evita problemele reprezentate în graficul de mai jos, este foarte important ca relațiile dintre subalterni și condcere să fie întotdeauna deschise. Activitățile se stabilesc împreună cu managerul și la fel se iau și deciziile, întocmai pentru a face față situațiilor limită, atunci când managerul nu este disponibil pentru a da un răspuns.

Figura 3.14 Dificultăți întâmpinate la locul de muncă

După cum puteți observa, cea mai mare pondere rămâne cea atribuită programului prea încărcat, ceea ce reprezintă o cauză generatoare de stres. Deși de cele mai multe ori, factorii de stres cei mai importanți nu sunt neapărat și cei mai periculoși, stresul poate crește în intesnsitate prin prisma reacțiilor noastre la aceștia.

Indiferent cât de rezistenți suntem la stres sau de strategiile pe care le alegem, în mod evident factorii externi au un rol esențial în generarea acestuia. Nivelul stresului diferă în funcție de anumite caracteristici ale muncii si evenimentele întâlnite acolo. Rolul îl are o persoană în instituția în care activează reprezintă una dintre cele mai mari condiții care favorizează apariția stresului. Rolul capătă mai multe caracteristici în acest context, ca de exemplu: complexitatea, supraîncărcarea, subîncărcarea sau conflictele. Atât relațiile interpersonale, cât și tipul sau caracteristicile organizațiilor oferă un nivel de stres mai mare sau mai mic. Deci, este foarte important să cunoaștem manifestările stresului, cât și unele modalități de diminuare ale efectelor pe care le are stresul, operațiune destul de dificilă având în vedere varietatea cauzelor și efectelor acestuia.

Lupta cu stresul poate avea succes dacă individul învață să dezvolte anumite strategii pentru combaterea stresului. Descoperind astfel modalitățile, oamenii își pot însuși strategii care sa-i facă mai rezistenți la presiune. Ei trebuie să-și găsească un echilibru pentru că soluțiile miraculoase pentru a scăpa de stres nu s-au descoperit încă.

În acest sens, am insistat pe discuțiile despre acest subiect care, cred eu, a devenit una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă românii la locul de muncă. Una din întrebările considerate cele mai „dificile” a fost: „Care credeți că ar fi metodele prin care credeți că ați putea diminua nivelul stresului la locul de muncă?”.

Raspunsurile pe care le așteptam ar fi fost cele legate strict de propria persoană și de metodele pe care fiecare dintre ei le-ar adopta în sensul diminuării nivelului de stres. Deși organizația are un rol important în eliminarea stresului, soluțiile adoptate nu vor fi întotdeauna eficiente, așadar este foarte posibil ca acțiunile să fie limitate din privința succesului, angajații fiind uneori nevoiți să ia personal o serie de măsuri în acest sens.

Soluțiile pe care le-am primit au fost însă mai mult referitoare la funcțiile de conducere. Acest lucru înseamnă că acestea sunt de fapt și punctul din care stresul se dezvoltă și se extinde, deoarece toate lucrurile pe care oamenii le-ar face par a fi considerate de către superiorii lor timpi morți (Situatia de stres este de cele mai multe ori cascadata – superiori catre subalterni – si este necesara o permanenta comunicare si deschidere catre gasirea solutiilor – aceasta este soluția unui angajat la unei bănci cu funcția de analist risc).

În cele ce urmează voi relata câteva din metodele pe care oamenii le consideră benefice pentru a diminua nivelul stresului din cadrul organizațiilor în care lucrează. Acestea sunt: repartizarea sarcinilor să fie făcută echitabil între toți angajații și poate angajarea de persoane competente care să preia din atribuții astfel încât să se facă față întregului volum de activități, efectuarea de activități fizice chiar și în timpul programului la birou, prelungirea deadline-urilor sau diminuarea volumului de lucru, detașarea de problemele întâmpinate la birou în timpul liber (câteva persoane au răspuns că nici măcar timpul care se presupune a fi liber, nu este, deoarece sunt nevoite să rezolve acasă problemele de care nu pot să se ocupe în timpul programului), o comunicare mai bună și eficientă cu colegii/superiorii, respectarea pauzelor, crearea de momente interactive care să te sitimuleze, „în momentul în care nivelul de stres este foarte ridicat una din cele mai bune metode ar putea fi pauza pentru a ne relaxa si pentru a ne pune ordine in ganduri, astfel ca în momentul în care începi lucrul trebuie să fii organizat (sa asculti muzica ar fi o alta metoda buna de relaxare), cel mai bine este să stabilești scopuri, obiective și priorități pentru că altfel intervine dezordinea care induce și stresul”.

În urma rezultatelor obținute, în funcție de valorile pe care fiecare individ le-a atribuit nivelului de stres, dar și în funcție de reacțiile lor la întrebările din chestionar, am determinat nivelul de stres cu care se confruntă oamenii zilnic la locul de muncă. Acest lucru îl puteți observa în figura de mai jos.

Figura 3.15 Nivelul de stres

În mod evident, ajungând cu analiza în acest punct, era de așteptat ca majoritatea să spună că nivelul de stres are un grad ridicat, datorită multitudinii de probleme cu care de confruntă.

Ajungând la nivelul de stres, fără nici o reținere, toți cei care au raspuns la întrebările puse de mine, au spus că acesta este peste limita normală, dacă putem spune că stresul are și o limită de acest fel. Uneori este benefic, dar acest lucru se întâmplă doar în cazul anumitor persoane care în sitațiile în care sunt sub presiune dau un mai mare randament în ceea ce privește sarcinile pe care le au de făcut. Este greu însă să îți poți concentra toată atenția asupra unui lucru când ai un dead-line de câteva zile pentru a-l rezolva și de cele mai multe ori soluția nu este cea mai bună. Acest lucru înseamnă nu numai că aceștia sunt suprasolicitați, dar și că au activități care nu fac parte din fișa postului acestora, lucru destul de grav pentru psihicul oricăruia dintre noi. Lucrurile care nu ne intră în atribuții, ni se par foarte greu de facut. Astfel, este normal ca nivelul stresului să crească din teama că este posibil să nu avem capacitatea de a le rezolva. Mai sunt si situații în care anumite atribuții nu sunt dintre cele mai dificile, ci sunt lucruri marunte, care, cel mai probabil trebuiau să fie rezolvate de altcineva, ajung să ne ocupe foarte mult din timpul care, în mod normal ar fi trebui să fie acordat problemelor de care suntem direct raspunzători. Din aceste situații se nasc foarte multe nemulțumiri, mai ales la adresa conducerii pentru că angajații își consideră superiorii responsabili de ordinea în care se desfășoară lucrurile într-o companie, indiferent care este aceasta.

În următoarele grafice vă voi prezenta situația privitoare la nivelul stresului în ceea ce privește fiecare domeniu de activitate, care, după cum veți putea observa că se diferențiază, datorită avantajelor și dezavantajelor pe care indivizii le găsesc în domeniul în care activează.

Figura 3.16 Nivelul de stres în domeniul financiar-bancar

Figura 3.17 Nivelul de stres în domeniul economic

Figura 3.18 Nivelul de stres în domeniul administrativ

O altă întrebare din chestionar a fost „Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie: un salariu mai bun, sprijin din partea colegilor/superiorilor, apreciere din partea colegilor/superiorilor, dezvoltare profesională, perspective de avansare sau alte motive?„

Deși necesitățile sunt de aceeași natură în toate cele trei domenii vizate, vă voi prezenta în cele ce urmează preferințele acestora.

În domeniul financiar-bancar, majoritatea persoanelor au spus că toate necesitățile sunt esențiale pentru a putea accepta continuitatea locului de muncă, astfel că în urma sintetizării, au fost puse la același nivele trei dintre variante, și anume: un salariu mai bun, nevoia de dezvoltare profesională și perspectivele de avansare. Bineînțeles că și celelalte variante sunt importante, însă sunt mai ușor de acceptat în cazurile în care lipsesc.

Figura 3.19 Nevoile de satisfacție în domeniul financiar-bancar

Dacă vorbim despre domeniul economic, procentele se modifică puțin, deoarece cei mai mulți dintre indivizi și-ar dori un salariu mai mare. Probabil că acest lucru se întâmplă în urma problemelor pe care le întâmpină la locul de muncă, și anume, suprasolicitarea și programul încărcat. În graficul de mai jos puteți observa valorile pe care le-au luat fiecare dintre variante în urma generalizării făcute ce persoanele chestionate mi-au răspuns la întrebări.

Figura 3.20 Nevoi de satisfacție în domeniul economic

Situația este destul de asemănătoare și în domeniul administrativ. Oamenii își doresc cu siguranță să fie mai bine plătiți, și nu doar pentru că au nevoie de beneficiile materiale în mod esențial, ci pentru că sunt de părere că depun prea mult efort pentru felul in care sunt tratați și răsplătiți. Aici nevoile de natură evolutivă au luat ponderi asemănătoare, adică, nevoia de apreciere, de sprijin din partea colegilor și superiorilor, dar și perspectivele de avansare.

Figura 3.21 Nevoile de satisfacție în domeniul administrativ

Ultima întrebare prin care am încercat să demonstrez efectele stresului asupra personalității oamenilor este următoarea: „Dacă vi s-ar da ocazia să vă scgimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie pe măsură, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.”

La această întrebare am primit o serie de răspunsuri din cele mai interesante, pe de-o parte, pentru că dezvăluie personalități diferite și pe de altă parte, pentru că astfel ne putem da seama cum suportă oamenii presiunea și cum se comportă aceștia în situațiile limită. Vă voi da câteva dintre acestea în cele ce urmează, grupându-le astfel în funcție de domeniile de activitate, pentru a putea face o paralelă între ceea ce spun oamenii și ponderea acestora după preferințe.

Director tehnic: „Având în vedere că în ultimii 3 ani am evoluat în această firmă, cred că aș ezita în cazul unei eventuale schimbări a locului de muncă. Îmi oferă atât beneficii materiale, cât și siguranța că odată cu trecerea timpului voi avea o evoluție vizibilă. Având în vedere că activăm în domeniul construcțiilor, am ocazia de a lucra cu oamenii, lucru care îmi dă senzația că sunt unul dintre cei importanți.”

Asistent Manager: „Da, categoric! Motivele pentru care aș face acest lucru ar fi următoarele: suprasolicitarea continuă va conduce în timp la apariția disfuncționalităților și instalarea bolilor profesionale, nevoile personale le pot adapta la un nou buget, un nou job mi-ar putea oferi perspective de dezvoltare profesională si avansare, în ciuda faptului că ar fi mai prost plătit și nu în ultimul rând, pentru că actualul loc de muncă nu îmi oferă siguranță în continuarea activității întrucât fiecare perioadă contractuală depinde în totalitate de perioadele de implementare a proiectelor.”

Figura 3.22 Ponderea populației în domeniul administrativ

Analist Risc: „Nu aș face o schimbare judecând doar după gradul de solicitare a muncii în sine, însă aș face o schimbare dacă aș avea ocazia să lucrez într-un domeniu mai creativ.”

Ofițer colectare credite pe cale legală: „Nu aș face-o, deoarece nu imi doresc un loc de muncă în care să am beneficii minime chiar dacă volumul de muncă este mai mic. Prefer să am un loc muncă puțin mai solicitant dar și beneficiile să fie pe măsură întrucât un loc de muncă antrenant/solicitant îți dă oportunitatea de a te dezvolta și de a spera la mai mult, pe când un loc de muncă de la care nu ți se cere nimic și beneficiile sunt pe măsură și nu îți oferă nicio posibilitate de dezvoltare.”.

Figura 3.23 Ponderea populației în domeniul financiar-bancar

Economist: „Mi-aș dori să am mai mult timp liber, însă momentan nu mi-aș schimba locul de muncă deoarece îmi acoperă nevoile, cel puțin din punct de vedere economic. Nu neg însă că o ofertă salarială mai mare nu m-ar pune pe gânduri. Momentan îmi doresc să evoluez și cred că domeniul în care activez acum îmi oferă această posibilitate.”

Contabil: „ Locul de muncă pe care îl am îmi oferă beneficiile materiale de care am nevoie pentru a trăi decent și chiar dacă printre necesitățile mele se află și timpul liber, nu aș renunța la ceea ce fac acum.”

Figura 3.24 Ponderea populației în domeniul economic

După cum putem observa părerile sunt împărțite, așa cum este și normal. Foarte mulți sunt cei care ar renunța oricând la locul de muncă pe care îl au, doar pentru timp liber în plus, însă nu fac acest lucru pentru că necesitățile financiare îi „împing” să continue să muncească. Cu riscul de a mă repeta, spun că timpul a devenit o noțiune foarte greu de definit, în special cea de „timp liber”, care deja nu mai depinde de noi. Timpul liber este de fapt timpul care ne rămâne în afara orelor de program și de regulă este rezervat odihnei. Cert este că oamenii își doresc să avanseze, să evolueze, să se dezvolte, lucru tot mai rar oferit de companiile în care lucrăm.

Părerea mea este că, astăzi, companiile vor angajați competenți, focusați pe scopuri și pe atingerea acestora, oameni care nu au viață personală, oameni care fug de responsabilitățile „de acasă” doar pentru a se vedea evoluând profesional. Aceștia sunt oameni transformați în roboți, care își desfășoară activitățile în mod mecanic, fără să învețe în fapt, nimic, iar dacă privim mai departe de funcțiile ocupate, vom putea observa că evoluția este superficială și că intelectual nu se dezvoltă deloc. Tocmai din acest motiv, majoritatea preferă să renunțe treptat la câștigurile materiale în pofida dezvoltării intelectuale, dar și a diminuării stresului și riscului de a-și dezvolta diferite boli, așa cum le-am descris în capitolul de cercetare științifică. Acest lucru este foarte dificil de făcut în zilele noatre deoarece banii sunt prioritari, și nu neapărat din dorința de a-i avea, ci pentru că nevoile ne forțează să îi producem.

Concluzii

Lucrarea „Managementul timpului și combaterea stresului la locul de muncă” am dorit să evidențiez problemele majore cu care ne confruntăm în zilele noastre, din privința lipsei timpului/timpului folosit ineficient și a apatiției/combaterii stresului.

În cele din urmă, voi subsuma toate problemele prezentate în conținutul lucrării, pentru a le sintetiza și pentru a le înțelege mai bine.

Studiile au arătat că fiecare minut petrecut de către o persoană pentru a-și planifica activitățile îi va economisi patru minute atunci când le va pune în aplicare. Planificarea ajută, însă nu va rezolva toate problemele. Aceasta poate fi doar un punct de plecare pentru un manager, pentru că de cele mai multe ori timpul planificat nu coincide cu timpul real în care se desfășoară activitățile. Astfel că, doar managerii eficienți vor putea estima cât timp le aparține din timpul real, potrivit lui Peter Drucker [1994, 75]. Aceștia sunt managerii care au capacitatea să îți conducă organizația atât în condiții optime, cât și în cazurile situațiilor neplanificate, dar care necesită timp.

Așa cum am mai spus, programele de „time management” pot salva situații critice, însă pentru eficiență și eficacitate continuă, este nevoie ca managerii să fie implicați la un nivel foarte ridicat, astfel influențând și subalternii să-și dorească „organizare”, deoarece managementul timpului și exercitarea sa nu sunt un scop în sine, ci un factor important de eficientizare.

Cât despre managementul stresului, lucrurile sunt cam la același stadiu. Este nevoie de concentrare și evident, de luarea la cunoștință a practicilor de combatere a acestuia: pauze benefice, acțiuni specifice relaxării, comunicarea eficentă și deschisă a problemelor și deschidere spre rezolvarea acestora, dar și satisfacerea nevoilor angajaților.

În viața de zi cu zi, oamenii sunt nevoiți să își găsească echilibrul și să se adapteze situațiilor cu care se confruntă deoarece stresul nu este cu preponderență un fenomen negativ, de cele mai multe ori acesta poate fi chiar un factor motivațional sau un ajutor în dobândirea unor modalități de adaptare la situații noi. De aceea, putem considera stresul ca fiind ceva normal și poate, chiar și necesar, atât la serviciu, cât și în viața personală.

În urma realizării acestei lucrări, am fost foarte impresionată să descopăr că atât timpul și lipsa acestuia, cât și stresul au devenit, astăzi, reale probleme în dezvoltarea noastră personală și profesională. Cu siguranță cercetările mele nu se vor opri aici deoarece acest subiect mi-a dezvoltat interesul asupra problemelor cu care ne confruntăm în fiecare zi.

ANEXE

Anexa 1

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm zilnic pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un sondaj pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de întrebări după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Asistent manager

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Care este programul dumneavoastră si credeți că în funcție de acesta mai aveți și timp liber?

Luni – vineri : 8:30-19:00. Când este necesar și în weekend.

Nu, nu mai am timp liber.

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Din perspectiva volumului de muncă, poate că sunt…nu importantă, dar necesară. În ceea ce privește modul în care sunt tratată sau răsplătita, nu, nu sunt deloc mulțumită.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

dezvoltare profesională

perspective de avansare

altceva ………………

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

Consider că, mai mult timp liber petrecut cu cei dragi ar putea diminua nivelul stresului la care sunt supusă. Efectuarea de activități fizice, dar și prelungirea deadline-urilor sau diminuarea volumului de lucru.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva……………………………

9. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

DA categoric! Argumentele ar fi urmatoarele:

Suprasolicitarea continuă va conduce în timp la apariția disfuncționalităților și instalarea bolilor profesionale.

Nevoile personale le pot adapta la noul buget.

Un nou job, chiar dacă este mai slab plătit îmi poate oferi perspectivele de dezvoltare personală și avansare de care am nevoie.

Actualul job nu-mi oferă siguranță în continuarea activității, întrucât fiecare perioadă contractuală depinde în totalitate de perioadele de implementare a proiectelor.

Anexa 2

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm zilnic pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un sondaj pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de întrebări după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Director Tehnic

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Care este programul dumneavoastră si credeți că în funcție de acesta mai aveți și timp liber?

Programul este între orele 07:00-17:00.

Da, mai am și timp liber.

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Sunt mulțumit de modul în care sunt tratat și consider că și rasplata este pe masura, așadar cred că sunt unul din oamenii de bază din compania în care activez.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

dezvoltare profesională

perspective de avansare

altceva ……….

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

Consider că, mai degrabă, acest lucru presupune să: ai personalitate, logică, să fii perseverent, dar și o persoană serioasă din toate punctele de vedere.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva – Consider că nu am probleme la locul de munca, deoarece sunt foarte implicat în ceea ce fac și sunt mulțumit de nivelul la care am ajuns.

9. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

Având în vedere faptul că în ultimii 3 ani am evoluat în această firmă, cred că aș ezita în cazul unei eventuale schimbări a locului de muncă. Îmi oferă atât beneficii materiale, cât și siguranța că odată cu trecerea timpului voi avea o evoluție vizibilă. Având în vedere că activăm în domeniul construcțiilor, am ocazia de a lucra cu oamenii, lucru care îmi dă senzația că sunt unul dintre cei importanți. În mod evident, mi-aș dori să am venituri mai mari, însă cum nu totul se rezumă la bani…prefer să le ofer superiorilor mei sprijin.

Anexa 3

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm zilnic pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un sondaj pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de întrebări după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Sociolog

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Care este programul dumneavoastră si credeți că în funcție de acesta mai aveți și timp liber?

De regulă programul este între orele 8:30 – 18:30, însă, de cele mai multe ori se depășește acest interval și implică și lucrul în weekend. Timpul liber este limitat!

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Consider că fiecare dintre angajații firmei contează și este important, iar plecarea oricăruia dintre noi ar fi resimțită la nivelul întregii echipe.

Nu sunt mulțumităde modul în care sunt tratată și, mai ales, răsplătită.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

dezvoltare profesională

perspective de avansare

altceva ………………………….

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

După părerea mea mărirea echipei ar fi una din metodele prin care prin care ar putea fi diminuat nivelul stresului, deoarece doar așa am putea face față volumului mare de activitate.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva – frustrări legate de diferențele salariale în raport cu volumul și complexitatea muncii; tensiunile dintre colegi, disensiunile la nivelul conducerii și tratamentul diferențial al acestora față de angajați.

9. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

Da, deoarece un loc de muncă cu un program mai puțin solicitant mi-ar permite o gestiune financiară mai bună, compensând astfel diferențele de venit.

Anexa 4

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm zilnic pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un sondaj pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de întrebări după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Ofițer colectare credite pe cale legală

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Care este programul dumneavoastră si credeți că în funcție de acesta mai aveți și timp liber?

Programul este de la ora 9:00-17:00 și da, mai am și puțin timp liber pe care încerc să îl gestionez cât mai bine.

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Da, cred că sunt important în organizația în care lucrez cum, de altfel, fiecare angajat dintr-o organizație are un rol importat. Pot spune că sunt mulțumit de modul în care sunt tratat atât de colegii de același nivel cât și de superiori în schimb aș putea spune că răsplata nu este pe măsura volumului de muncă, acesta fiind unul foarte mare.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

dezvoltare profesională

perspective de avansare

altceva………………………..

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

În momentul în care nivelul de stres este foarte ridicat una din cele mai bune metode pentru a ne relaxa este pauza și pentru a ne pune ordine în gânduri deoarece în momentul în care începi lucrul trebuie să fii organizat. Să asculți muzică ar fi o altă metodă bună de relaxare. Cel mai bine este să stabilești scopuri, obiective și prioritați altfel intervine dezordinea ceea ce induce și stresul.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva……………………….

9. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

Nu aș face acest lucru deoarece nu îmi doresc un loc de muncă care să-mi ofere beneficii minime chiar dacă volumul de muncă este mai mic. Prefer să am un loc de muncă puțin mai solicitant dar și beneficiile să fie pe măsură întrucât un loc de muncă antrenant, solicitant îți dă oportunitatea de a te dezvolta și de a spera la mai mult, pe când un loc de muncă de la care nu ți se cere nimic și beneficiile sunt pe măsură și nu îți oferă nici o posibilitate de dezvoltare

Anexa 5

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm în fiecare zi pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un experiment pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de intrebari după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Key Account Officer

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Ce program aveți și în funcție de acesta, credeți ca mai aveți și timp liber?

Program 8 ore( 9-18) cu o ora pauză de masă. Da, mai am timp liber.

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Nu.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

lipsa de dezvoltare profesională

lipsa perspectivelor de avansare

altceva………………………..

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

Mai putine sarcini si termene de livrare mai mari.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva……………………….

9. La locul de muncă aveți timpul organizat în funcție de activitățile pe care le aveți de îndeplinit sau alocați un anumit timp zilnic pentru fiecare activitate în parte?

Aloc timp zilnic pentru fiecare activitate în parte.

10. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

NU. Având în vedere că beneficiile materiale de la actualul loc de muncă nu ating normalitatea nu aș putea să accept un salariu mai mic.

Bibliografie:

1) CORODEANU, Daniela-Tatiana. Managementul timpului sau tehnici și instrumente pentru a economisi eficient timpul. Iași, 2005/2006

2) COLE, G.A. Managementul personalului. Editura Codecs, București, 2000. p. 315-316

3) COVEY, R. Stephen; MERRILL, A. Roger; MERRILL, R. Rebecca. Managementul timpului sau cum ne stabilim prioritățile. București, Editura Allfa, 2000.

4) IVORSCHI, Rodica. Promovarea performanței și a creșterii eficienței entităților publice, management prin obiective. București, Academia de Studii Economice București, 2012. pag. 30-31.

5) LIȚĂ, Ștefan; ANDREESCU, Anghel. Managementul stresului profesional. Ed. a II-a, rev. – București: Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006

6) TURC, Darius. Managementul stresului profesional/coord.: Ștefan Liță, Anghel Andreescu. – Ed. a II-a, rev. – București: Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006, pag. 235-236

7) E-CLIMB, Sindromul de oboseală cronică. [accesat la 22 aprilie 2015]. Disponibil pe Internet la: http://eclimb.ro/articole.php?crt=29&n=SINDROMUL_DE_OBOSEALA_CRONICA.

Bibliografie:

1) CORODEANU, Daniela-Tatiana. Managementul timpului sau tehnici și instrumente pentru a economisi eficient timpul. Iași, 2005/2006

2) COLE, G.A. Managementul personalului. Editura Codecs, București, 2000. p. 315-316

3) COVEY, R. Stephen; MERRILL, A. Roger; MERRILL, R. Rebecca. Managementul timpului sau cum ne stabilim prioritățile. București, Editura Allfa, 2000.

4) IVORSCHI, Rodica. Promovarea performanței și a creșterii eficienței entităților publice, management prin obiective. București, Academia de Studii Economice București, 2012. pag. 30-31.

5) LIȚĂ, Ștefan; ANDREESCU, Anghel. Managementul stresului profesional. Ed. a II-a, rev. – București: Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006

6) TURC, Darius. Managementul stresului profesional/coord.: Ștefan Liță, Anghel Andreescu. – Ed. a II-a, rev. – București: Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006, pag. 235-236

7) E-CLIMB, Sindromul de oboseală cronică. [accesat la 22 aprilie 2015]. Disponibil pe Internet la: http://eclimb.ro/articole.php?crt=29&n=SINDROMUL_DE_OBOSEALA_CRONICA.

ANEXE

Anexa 1

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm zilnic pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un sondaj pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de întrebări după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Asistent manager

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Care este programul dumneavoastră si credeți că în funcție de acesta mai aveți și timp liber?

Luni – vineri : 8:30-19:00. Când este necesar și în weekend.

Nu, nu mai am timp liber.

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Din perspectiva volumului de muncă, poate că sunt…nu importantă, dar necesară. În ceea ce privește modul în care sunt tratată sau răsplătita, nu, nu sunt deloc mulțumită.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

dezvoltare profesională

perspective de avansare

altceva ………………

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

Consider că, mai mult timp liber petrecut cu cei dragi ar putea diminua nivelul stresului la care sunt supusă. Efectuarea de activități fizice, dar și prelungirea deadline-urilor sau diminuarea volumului de lucru.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva……………………………

9. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

DA categoric! Argumentele ar fi urmatoarele:

Suprasolicitarea continuă va conduce în timp la apariția disfuncționalităților și instalarea bolilor profesionale.

Nevoile personale le pot adapta la noul buget.

Un nou job, chiar dacă este mai slab plătit îmi poate oferi perspectivele de dezvoltare personală și avansare de care am nevoie.

Actualul job nu-mi oferă siguranță în continuarea activității, întrucât fiecare perioadă contractuală depinde în totalitate de perioadele de implementare a proiectelor.

Anexa 2

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm zilnic pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un sondaj pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de întrebări după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Director Tehnic

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Care este programul dumneavoastră si credeți că în funcție de acesta mai aveți și timp liber?

Programul este între orele 07:00-17:00.

Da, mai am și timp liber.

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Sunt mulțumit de modul în care sunt tratat și consider că și rasplata este pe masura, așadar cred că sunt unul din oamenii de bază din compania în care activez.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

dezvoltare profesională

perspective de avansare

altceva ……….

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

Consider că, mai degrabă, acest lucru presupune să: ai personalitate, logică, să fii perseverent, dar și o persoană serioasă din toate punctele de vedere.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva – Consider că nu am probleme la locul de munca, deoarece sunt foarte implicat în ceea ce fac și sunt mulțumit de nivelul la care am ajuns.

9. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

Având în vedere faptul că în ultimii 3 ani am evoluat în această firmă, cred că aș ezita în cazul unei eventuale schimbări a locului de muncă. Îmi oferă atât beneficii materiale, cât și siguranța că odată cu trecerea timpului voi avea o evoluție vizibilă. Având în vedere că activăm în domeniul construcțiilor, am ocazia de a lucra cu oamenii, lucru care îmi dă senzația că sunt unul dintre cei importanți. În mod evident, mi-aș dori să am venituri mai mari, însă cum nu totul se rezumă la bani…prefer să le ofer superiorilor mei sprijin.

Anexa 3

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm zilnic pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un sondaj pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de întrebări după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Sociolog

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Care este programul dumneavoastră si credeți că în funcție de acesta mai aveți și timp liber?

De regulă programul este între orele 8:30 – 18:30, însă, de cele mai multe ori se depășește acest interval și implică și lucrul în weekend. Timpul liber este limitat!

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Consider că fiecare dintre angajații firmei contează și este important, iar plecarea oricăruia dintre noi ar fi resimțită la nivelul întregii echipe.

Nu sunt mulțumităde modul în care sunt tratată și, mai ales, răsplătită.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

dezvoltare profesională

perspective de avansare

altceva ………………………….

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

După părerea mea mărirea echipei ar fi una din metodele prin care prin care ar putea fi diminuat nivelul stresului, deoarece doar așa am putea face față volumului mare de activitate.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva – frustrări legate de diferențele salariale în raport cu volumul și complexitatea muncii; tensiunile dintre colegi, disensiunile la nivelul conducerii și tratamentul diferențial al acestora față de angajați.

9. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

Da, deoarece un loc de muncă cu un program mai puțin solicitant mi-ar permite o gestiune financiară mai bună, compensând astfel diferențele de venit.

Anexa 4

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm zilnic pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un sondaj pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de întrebări după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Ofițer colectare credite pe cale legală

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Care este programul dumneavoastră si credeți că în funcție de acesta mai aveți și timp liber?

Programul este de la ora 9:00-17:00 și da, mai am și puțin timp liber pe care încerc să îl gestionez cât mai bine.

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Da, cred că sunt important în organizația în care lucrez cum, de altfel, fiecare angajat dintr-o organizație are un rol importat. Pot spune că sunt mulțumit de modul în care sunt tratat atât de colegii de același nivel cât și de superiori în schimb aș putea spune că răsplata nu este pe măsura volumului de muncă, acesta fiind unul foarte mare.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

dezvoltare profesională

perspective de avansare

altceva………………………..

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

În momentul în care nivelul de stres este foarte ridicat una din cele mai bune metode pentru a ne relaxa este pauza și pentru a ne pune ordine în gânduri deoarece în momentul în care începi lucrul trebuie să fii organizat. Să asculți muzică ar fi o altă metodă bună de relaxare. Cel mai bine este să stabilești scopuri, obiective și prioritați altfel intervine dezordinea ceea ce induce și stresul.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva……………………….

9. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

Nu aș face acest lucru deoarece nu îmi doresc un loc de muncă care să-mi ofere beneficii minime chiar dacă volumul de muncă este mai mic. Prefer să am un loc de muncă puțin mai solicitant dar și beneficiile să fie pe măsură întrucât un loc de muncă antrenant, solicitant îți dă oportunitatea de a te dezvolta și de a spera la mai mult, pe când un loc de muncă de la care nu ți se cere nimic și beneficiile sunt pe măsură și nu îți oferă nici o posibilitate de dezvoltare

Anexa 5

Chestionarul următor are în vedere problemele cu care ne confruntăm în fiecare zi pentru a putea supraviețui cerințelor și presiunii care ne gestionează fiecare acțiune. Cu ajutorul acestuia voi încerca să demonstrez că stresul este una dintre problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă. M-am gândit să fac un experiment pe un eșantion de 20 de persoane, care să raspundă la o serie de intrebari după cum urmează:

1. Care este profesia dumneavoastră?

Key Account Officer

2. La ce categorie de vârsta vă încadrați:

3. Ce program aveți și în funcție de acesta, credeți ca mai aveți și timp liber?

Program 8 ore( 9-18) cu o ora pauză de masă. Da, mai am timp liber.

4. Credeți că sunteți unul dintre oamenii importanți din organizația în care lucrați? Și dacă da, sunteți mulțumit/ă de modul în care sunteți tratat/ă sau rasplătit/ă?

Nu.

5. Pentru a vă simți mai mulțumit/ă care credeți că ar fi lucrurile de care ați avea nevoie? Alegeți dintre următoarele variante:

un salariu mai bun

sprijin din partea colegilor/superiorilor

apreciere din partea colegilor/superiorilor

lipsa de dezvoltare profesională

lipsa perspectivelor de avansare

altceva………………………..

6. Pe o scală de la 1 la 10 cum evaluați nivelul de stres la locul dumneavoastră de munca? (Bifați cu „x” casuța care vă corespunde)

7. Care credeți că ar fi metodele prin care ați putea diminua nivelul stresului?

Mai putine sarcini si termene de livrare mai mari.

8. Cu ce probleme vă confruntați la locul de muncă:

programul este prea încărcat

problemele personale

neînțelegerile cu colegii/superiorii

vă simțiți suprasolicitat

altceva……………………….

9. La locul de muncă aveți timpul organizat în funcție de activitățile pe care le aveți de îndeplinit sau alocați un anumit timp zilnic pentru fiecare activitate în parte?

Aloc timp zilnic pentru fiecare activitate în parte.

10. Dacă vi s-ar da ocazia să vă schimbați locul de muncă cu unul care să vă solicite mai puțin, dar beneficiile materiale să fie mai mici, ați face-o? Argumentați-vă răspunsul.

NU. Având în vedere că beneficiile materiale de la actualul loc de muncă nu ating normalitatea nu aș putea să accept un salariu mai mic.