Managementul Substantelor Chimice Periculoase

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………………………2

CAPITOLUL I

REGIMUL JURIDIC NAȚIONAL AL SUBSTANȚELOR ȘI PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE……………………………………………………………………………………………………………….4

1.1 Regimul substanțelor și preparatelor chimice stabilit prin Ordonanța de urgență nr. 195/2005……………………………………………………………………………………………………………………………5

1.2 Regimul juridic special al substanțelor și preparatelor chimice periculoase…………………………6

1.3 Agenția Națională pentru Substanțe și Preparate Chimice Periculoase(A.N.S.P.C.P.)………….8

1.4 Procedura de plasare pe piață a produselor biocide…………………………………………………………10

1.5 Regimul îngrășămintelor chimice și al produselor de protecție a plantelor…………………………11

1.5.1 Regimul juridic general…………………………………………………………………………………………..12

1.5.2 Regimul produselor de uz fitosanitar………………………………………………………………………..14

CAPITOLUL II

MANAGEMENTUL MONITORIZĂRII SUBSTANȚELOR PERICULOASE………………..16

2.1 Depozitarea și manipularea substanțelor periculoase……………………………………………………..16

2.2 Fișa cu date de securitate……………………………………………………………………………………………..20

2.3 Criterii generale de clasificare și etichetare a substanțelor și preparatelor periculoase………29

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ – EFECTELE SUBSTANȚELOR CHIMICE PERICULOASE ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR……………………………..35

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………………63

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………….66

Introducereb#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?

În evaluarea condițiilor omului contemporan se impune o abordare nouă. Astfel, trebuie să ne consolăm că, omul ca specie între specii și parte intrinsecă a naturii, are un început și un sfârșit inevitabil. Dacă în privința începutului aproape ca nu sunt dubii, lumea fiind de acord că în urmă cu câteva milioane de ani printr-un "accident natural" a apărut omul, sfârșitul inevitabil al acestuia naște multe necunoscute. Problema ce se pune nu este "dacă", ci numai "când și cum" va dispărea specia umană.

Evoluțiile recente ale umanității ne pot oferi un răspuns la problema de mai sus. Avem în vedere criza ecologică majoră care afectează în prezent în mod profund echilibrul natural din care face parte omul și a cărui rupere poate însemna sfârșitul pentru actuala ordine a viului. Omul nu mai este centrul universului, ci a devenit o infimă parte în cadrul unui tot reprezentat de "ecosferă" care ocupă locul cel mai înaIt în ierarhia vieții.

La aceasta a contribuit activitatea omului însuși, care, din dorința sa de "mai bine" a acționat împotriva mediului ambiant, pe care l-a poluat și intoxicat cu o muItitudine de substanțe potrivnice vieții. Avem în vedere aici substanțele și preparatele chimice periculoase, armele, materialele explozive și substanțele de distrugere în masă care susțin conflictele militare și războaiele, folosirea energiei nucleare care produce reziduuri deosebit de toxice, precum și "rămășițele" societății de consum, adică munții de deșeuri. Utilizarea și circulația substanțelor chimice periculoase antrenează din ce în ce mai muIte și mai importante riscuri pentru mediu și generează numeroase pagube. Amplasarea și consecințele sale au determinat apariția și dezvoltarea unor reglementări specifice la nivel național, internațional și comunitar. Ele se referă în principal la cerințele ce trebuie respectate pentru fabricarea, comercializarea, utilizarea și neutralizarea acestora. Problemele desfășurării în siguranță a activităților nucleare în scopuri pașnice se pun cu și mai mare acuitate după accidentul de la Cernobâl. De aceea, se impune ca activitatea de cercetare, proiectare, amplasare, producție, construcție și montaj, punerea în funcțiune, exploatarea, modificarea, dezafectarea, importul și exportul obiectivelor și instalațiilor nucleare și altele să se realizeze în condiții de securitate nucleară, de protecție a personalului expus profesional, a populației și mediului, cu riscuri cât mai mici, în conformitate cu prevederile legislației în domeniu.

Materialele explozive au devenit foarte periculoase pentru mediu și oameni, întrucât b#%l!^+a?b#%l!^+a?b#%l!^+a?reacțiile chimice instantanee pe care le declanșează, generează o temperatură ridicată și un puternic suflu de gaze, cu mari efecte distructive. De aici a apărut necesitatea ca, producerea de b#%l!^+a?materiale explozive și orice operațiune cu acestea să fie încredințată numai anumitor persoane fizice și juridice, care sa fie înregistrate și să posede autorizația prevăzută de lege. În ceea ce privește regimul juridic al stupefiantelor și substanțelor psihotrope, acesta trebuie sa fie permanent îmbunătățit ca urmare a consecințelor devastatoare asupra sănătății consumatorilor. De aceea, s-a impus reglementarea strictă și incriminarea ca infracțiune, fapte cum sunt: cultivarea, producția, fabricarea, extracția, prepararea, deținerea, oferirea, vânzarea, distribuirea, procurarea, livrarea, mijlocirea, primirea, expedierea, transportul, importul și exportul etc. de stupefiante și substanțe psihotrope precizate de lege.

CAPITOLUL I

REGIMUL JURIDIC NAȚIONAL AL SUBSTANȚELOR ȘI b#%l!^+a?PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE b#%l!^+a?

Societatea de consum a adus, pe lângă binefacerile sale, și multiple probleme dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic și juridic privind existența deșeurilor și cerința eliminării (diminuării) acestora. Primele se referă la posibilitățile oferite de știința și tehnica actuală în direcția diminuării, reciclării, tratării și eliminării deșeurilor; cele din a doua categorie se referă la implicațiile economice pe care le presupun aceste operațiuni, iar cele din ultima categorie, la evoluția și starea reglementărilor legale în materie.

Utilizarea și circulația substanțelor chimice (periculoase) antrenează din ce în ce mai multe și mai importante riscuri pentru mediu și generează numeroase și diferite pagube. Amploarea fenomenului și consecințele sale au determinat apariția și dezvoltarea unor reglementări specifice la nivel național, internațional și comunitar. Ele se referă în special la cerințe impuse la fabricarea, comercializarea, utilizarea și neutralizarea acestora.

Într-adevăr, expansiunea rapidă a industriei chimice în ultimele decenii și riscurile numeroase și adesea insidioase la adresa mediului astfel generate au făcut necesar un control al produselor chimice periculoase, inclusiv a celor care implică asemenea consecințe în urma unei expuneri frecvente și îndelungate ori efecte cronice în privința sănătății și calității ambientului.

Din cauza efectelor negative pe care le pot produce asupra sănătății umane, bunurilor și mediului în general, îngrășămintele chimice și produsele de uz fitosanitar sunt supuse unui regim juridic special.

Poluările legate de utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor chimice determină importante limite pentru producția agricolă. Contaminarea apelor cu nitrați ori distro-fizarea lacurilor prin fosfați a făcut necesară limitarea folosirii fertiUzanților, precum și a pesticidelor.

Principala metodă de prevenire a efectelor negative asupra mediului ale acestor substanțe constă în omologarea lor. Această operație are ca scop autorizarea producerii și/sau comercializării diverselor produse de acest gen numai dacă sunt conforme unor norme și b#%l!^+a?standarde stricte.

Astfel, două mari categorii de produse sunt supuse omologării. Este vorba mai întâi despre produsele chimice care fac obiectul unui control preventiv al impactului lor, prin intermediul unor autorizări sau declaratii prealabile pe lângă autoritățile competente. Apoi, în privința produselor agricole, fitosanitare ori fertilizante, se urmărește asigurarea unor parametri minimi de nocivitate, în special pentru sănătatea umană. b#%l!^+a?

Utilizarea și circulația substanțelor chimice (periculoase) antrenează din ce în ce mai multe și mai importante riscuri pentru mediu și generează numeroase și diferite pagube. b#%l!^+a?b#%l!^+a?Amploarea fenomenului și consecințele sale au determinat apariția și dezvoltarea unor reglementări specifice la nivel național, internațional și comunitar. Ele se referă în special la cerințe impuse la fabricarea, comercializarea, utilizarea și neutralizarea acestora.

Într-adevăr, expansiunea rapidă a industriei chimice în ultimele decenii și riscurile numeroase și adesea insidioase la adresa mediului astfel generate au făcut necesar un control al produselor chimice periculoase, inclusiv a celor care implică asemenea consecințe în urma unei expuneri frecvente și îndelungate ori efecte cronice în privința sănătății și calității ambientului. Problema este agravată de interacțiunile sinergice posibile între diferitele produse și substanțe folosite, sub cele mai diverse forme și în registre multiple, ceea ce presupune reglementări din ce în ce mai precise și cu un caracter tehnic pronunțat.

De remarcat faptul că preocupările în materie au apărut în cadrul OCEDE, s-au răspândit în CE și au transgresat simultan în legislațiile naționale.

1.1 Regimul substanțelor și preparatelor chimice stabilit prin Ordonanța de urgență nr. 195/2005

Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului a instituit regulile generale ale regimului special de reglementare și gestionare a activităților privind fabricarea, introducerea pe piață, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, eliminarea, manipularea, precum și introducerea și scoaterea din țară a substanțelor și preparatelor periculoase.

Prima regulă astfel stabilită este aceea că activitățile de mai sus sunt permise numai în baza acordului și/sau autorizației de mediu, în vederea obținerii cărora solicitantul trebuie să b#%l!^+a?prezinte organului competent fișa tehnică de securitate și alte informații, în cadrul unei proceduri speciale de autorizare.

Transportul internațional și tranzitul acestor substanțe și preparate, precum și importul și exportul celor restricționate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către România, b#%l!^+a?se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte (art. 25).

Controlul respectării reglementărilor privind regimul substanțelor și preparatelor b#%l!^+a?periculoase este efectuat de către autoritatea publică centrală și autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului; pentru controlul importului, exportului și tranzitului acestora în vamă, autoritatea vamală convoacă autoritățile competente în domeniu (art. 26-27).

În art. 28 al Ordonanței de urgență nr. 195/2005 sunt stipulate o serie de obligații în sarcina persoanelor fizice și juridice care gestionează substanțe și preparate periculoase, respectiv:

să tină evidența strictă – cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare – a substanțelor și preparatelor chimice periculoase, inclusiv a recipientelor aferente și să furnizeze informațiile cerute, autorităților competente;

să elimine, în condiții de siguranță pentru sănătatea populației și pentru mediu, substanțele și preparatele periculoase care au devenit deșeuri;

să identifice și să prevină riscurile pe care substanțele și preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea populației și să anunțe iminale.

1.1 Regimul substanțelor și preparatelor chimice stabilit prin Ordonanța de urgență nr. 195/2005

Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului a instituit regulile generale ale regimului special de reglementare și gestionare a activităților privind fabricarea, introducerea pe piață, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, eliminarea, manipularea, precum și introducerea și scoaterea din țară a substanțelor și preparatelor periculoase.

Prima regulă astfel stabilită este aceea că activitățile de mai sus sunt permise numai în baza acordului și/sau autorizației de mediu, în vederea obținerii cărora solicitantul trebuie să b#%l!^+a?prezinte organului competent fișa tehnică de securitate și alte informații, în cadrul unei proceduri speciale de autorizare.

Transportul internațional și tranzitul acestor substanțe și preparate, precum și importul și exportul celor restricționate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către România, b#%l!^+a?se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte (art. 25).

Controlul respectării reglementărilor privind regimul substanțelor și preparatelor b#%l!^+a?periculoase este efectuat de către autoritatea publică centrală și autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului; pentru controlul importului, exportului și tranzitului acestora în vamă, autoritatea vamală convoacă autoritățile competente în domeniu (art. 26-27).

În art. 28 al Ordonanței de urgență nr. 195/2005 sunt stipulate o serie de obligații în sarcina persoanelor fizice și juridice care gestionează substanțe și preparate periculoase, respectiv:

să tină evidența strictă – cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare – a substanțelor și preparatelor chimice periculoase, inclusiv a recipientelor aferente și să furnizeze informațiile cerute, autorităților competente;

să elimine, în condiții de siguranță pentru sănătatea populației și pentru mediu, substanțele și preparatele periculoase care au devenit deșeuri;

să identifice și să prevină riscurile pe care substanțele și preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea populației și să anunțe iminența unor descărcări neprevăzute sau accidente autorităților pentru protecția mediului și de apărare civilă.

1.2 Regimul juridic special al substanțelor și preparatelor chimice periculoase

Cadrul normativ general pentru controlul efectiv și supravegherea eficientă a regimului substanțelor și preparatelor chimice periculoase, în vederea protejării sănătății populației și a mediului împotriva acțiunii negative a acestora este stabilit prin Legea nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase, iar cel privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase pentru om și mediu, în vederea introducerii pe piață este prevăzută de Ordonanța de urgență nr. 200/2000. b#%l!^+a?

În înțelesul acestor acte normative substanțele („element chimic și compușii săi în stare naturală sau obținuți printr-un proces de producție …") și preparatele („amestecuri sau soluții de două sau mai multe substanțe") periculoase sunt prevăzute în art. 7 din O.U.G. nr. 200/2000 b#%l!^+a? (explozive, oxidante, extrem de inflamabile, foarte inflamabile, foarte toxice, toxice, nocive, corozive, iritante, sensibilizante, cancerigene, muta-gene, toxice pentru reproducere și periculoase pentru mediu). Lista acestora este stabilită prin hotărâre de Guvern. b#%l!^+a?

Substanțele se clasifică în baza proprietăților lor, în conformitate cu categoriile arătate mai sus. Procedura privind clasificarea lor este stabilită prin act normativ, iar testarea proprietăților lor fizico-chimice, a toxicității și ecotoxicității se efectuează potrivit metodelor prevăzute prin reglementările în vigoare.

Reglementarea activităților ce implică substanțe și preparate periculoase are la bază b#%l!^+a?următoarele principii:

principiul precauției în gestionarea substanțelor și a preparatelor chimice periculoase, în vederea prevenirii pagubelor față de sănătatea populației și de mediu;

principiul transparenței față de consumatori, asigurându-se accesul la informații privind efectele negative pe care le pot genera substanțele și preparatele chimice periculoase;

principiul securității operațiunilor de gestionare a substanțelor și preparatelor chimice periculoase (art. 2 din Legea nr. 360/2003).

În scopul asigurării protecției mediului și a sănătății populației, anumite substanțe și preparate chimice periculoase stabilite prin hotărâre a Guvernului se restricționează la introducerea pe piață și la utilizare; cele care sunt interzise la producere și utilizare sau a căror utilizare este sever restricționată de către unele țări sunt supuse unui control special atunci când sunt importate sau exportate din România (art. 8).

Introducerea pe piață a substanțelor și preparatelor chimice periculoase care îndeplinesc cerințele prevederilor legale privind clasificarea, ambalarea, etichetarea și procedura de notificare nu poate fi interzisă, restricționată sau împiedicată (art. 19).

La rândul lor, utilizatorii au obligația să folosească substanțele și preparatele chimice periculoase restricționare legal stabilite (art. 20), iar importatorii și exportatorii, de asemenea, substanțe și preparate al căror import/export este controlat prin procedura consimțământului b#%l!^+a?prealabil în cunoștință de cauză (PIC), prevăzută de Convenția de la Rotterdam din 10 septembrie 1998, au obligația să efectueze importul/exportul numai pe bază de notificare, conform acestei proceduri (art. 21).

Substanțele chimice pot fi introduse pe piață, ca atare sau sub formă de preparate, numai dacă au fost notificate autorității competente din România sau unei autorități competente a unuia b#%l!^+a?dintre statele membre ale U.E., în condițiile H.G. nr. 1300/2002 (cu modificările ulterioare).

Ca principii ale regimului clasificării, etichetării și ambalării substanțelor și preparatelor b#%l!^+a?chimice periculoase, Ordonanța nr. 200/2000 prevede:

principiul asigurării unui nivel de protecție adecvat pentru om și mediu;

principiul liberei circulații a bunurilor;

principiul progresului tehnic (art. 2).

Din perspectiva ambalării, sunt prevăzute cerințe speciale pentru admiterea introducerii pe piață a substanțelor periculoase (privind evitarea oricărei pierderi de conținut, etanșarea, sisteme de închidere, existența sigiliului conform art. 14) și preparatelor periculoase (condiții privind recipientele, sisteme de închidere și siguranță, însemne tactile de avertizare a pericolului ș.a., potrivit art. 15). De aceeași manieră sunt prevăzute cerințe privind etichetarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase (art. 16-17) și publicitatea și fișele de securitate (art. 20-22). Stabilirea de atribuții și răspunderi, precum și a unor sancțiuni (contravenționale și penale) întregesc regimul special în materie.

1.3 Agenția Națională pentru Substanțe și Preparate Chimice Periculoase(A.N.S.P.C.P.)

Agenția funcționează ca persoană juridică de interes public, în con-
dițiile reglementărilor actuale în vigoare.

Această agenție are atribuții în următoarele domenii:

clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor și preparatelor chimice
periculoase, notificarea substanțelor chimice periculoase și aplicarea principiilor bunei
practici de laborator.

Această persoană juridică are următoarele atribuții principale: b#%l!^+a?

solicită și primește informații despre proprietățile substanțelor sau ale preparatelor chimice periculoase, care vor fi utilizate numai în scopul satisfacerii oricărei cerințe medicale impuse de elaborarea măsurilor preventive și curative;

coordonează pregătirea și perfecționarea personalului atestat pentru controlul și b#%l!^+a?b#%l!^+a?supravegherea produselor chimice și pentru instruirea organismelor responsabile;

coordonează și furnizează suportul informațional în domeniul substoanțelor și al preparatelor chimice periculoase;

autorizează inspectorii de specialitate pentru controlul respectării prevederilor reglementărilor în domeniul substanțelor și al preparatelor chimice periculoase;

furnizează informații specifice și detaliate tuturor agențiilor și organismelor guvernamentale care au atribuții în domeniul substanțelor și preparatelor periculoase (autorități vamale, inspectorate de protecția muncii, direcții de sănătate publică, agenții de protecția mediului ș.a.); b#%l!^+a?

constată și sancționează încălcarea prevederilor legale în domeniul substanțelor și preparatelor chimice periculoase și stabilește măsurile de remediere și termenele pentru îndeplinirea acestora.

Sursele de finanțare ale acestei agenții sunt extrabugetare.

Producătorii și importatorii unor astfel de substanțe și preparate au următoarele atribuții: să efectueze testări ale proprietăților substanțelor și preparatelor chimice în vederea încadrării în clasele de pericol; să clasifice, eticheteze și să ambaleze substanțele și preparatele respective; să elaboreze fișe tehnice de securitate pentru aceste substanțe și preparate, pe care le vor face disponibile gratuit destinatarului cel târziu în momentul livrării; și să furnizeze A.N.S.P.C.P. toate informațiile despre proprietățile substanțelor și preparatelor care pot pune în pericol sănătatea omului sau mediul său.

b#%l!^+a?

1.4 Procedura de plasare pe piață a produselor biocide

Stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 956/2005, procedura vizează plasarea pe piață pe teritoriul României a produselor biocide, definite ca substanțele active și preparatele conținând una sau mai multe substanțe active, condiționate într-o formă în care sunt furnizate utilizatorului, având scopul să distrugă, să împiedice, să facă inofensivă și să prevină acțiunea sau să exercite un b#%l!^+a?alt fel de control asupra oricărui organism dăunător, prin mijloace cliimice sau biologice. b#%l!^+a? Autoritatea competentă pentru reglementarea regimului produselor biocide pe teritoriul României este Ministerul Sănătății, iar atribuțiile privind autorizarea și înregistrarea acestora se exercită de Comisia Națională pentru Produse Biocide, organism de specialitate, fără personalitate juridică.

Produsele biocide supuse reglementării sunt clasificate în 23 de tipuri, dispuse în patru grupe principale:

dezinfectante și produse biocide în general;

conservând;

pesticide nonagricole;

alte produse biocide.

Pot fi plasate pe piață și folosite pe teritoriul României numai produsele biocide autorizate, cu excepția celor cu risc scăzut, cu condiția înregistrării acestora, dacă dosarul depus în acest sens conține toate elementele prevăzute de lege. Este interzisă plasarea pe piață a o serie de produse biocide ce conțin anumite substanțe active sau substanțele de bază în scopuri biocide care nu sunt incluse în „Lista substanțelor de bază aprobate de Comunitatea Europeană".

Eliberată în urma unei proceduri specifice, autorizate este acordată pe o perioadă de maximum 10 ani, în funcție de tipul de produs biocid și fără a depăși termenul limită specificat pentru substanța activă conținută, prevăzută în listele comunitare.

Eliberată în urma unei proceduri specifice, autorizația este acordată pe o perioadă de maximum 10 ani, în funcție de tipul de produs biocid și fără a depăși termenul limită specificat pentru substanța activă conținută, prevăzut în listele comunitare. b#%l!^+a?

Un produs biocid care este deja autorizat într-un stat membru al Comunității Europene se autorizează și în România în termen de 120 de zile de la priniirea cererii, cu condiția ca substanța activă din produsul biocid să fie inclusă în „Lista substanțelor active aprobate de Comunitatea Europeană, admise în componența produselor biocide", iar cerințele legale să fie îndeplinite. În acest caz se eliberează Autorizația de recunoaștere mutuală.

Un produs biocid care este deja înregistrat într-un stat membru al Comunității Europene se înregistrează și în România în termen de 60 de zile de la primirea cererii, cu condiția ca substanța activă din produsul biocid să fie inclusă în "Lista substanțelor active aprobate de Comunitatea Europeană, admise în componența produselor biocide cu risc scăzut". în acest caz eliberându-se înregistrarea de recunoaștere mutuală (art. 19). b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Autorizația poate fi revizuită în orice moment pe perioada de valabilitate dacă se constată că nu mai sunt îndeplinite cel puțin una din condițiile de emitere ori anulată dacă:

a) substanța activă nu mai este inclusă în „Lista substanțelor active aprobate de
Comunitatea Europeană, admise în componența produselor biocide" sau în „Lista
substanțelor active aprobate de Comunitatea Europeană, admise în componența pro-
duselor biocide cu risc scăzut";

b) nu mai sunt îndeplinite condițiile de obținere a autorizației;

c) se descoperă că solicitantul a depus la autoritatea competentă documente false
sau inexacte cu privire la produsul biocid, pe baza cărora a fost eliberată autorizația,
(art. 29).

Produsele biocide se clasifică din punct de vedere al periculozității, ambalarea lor respectă și sunt etichetate conform cerințelor stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea și ambalarea preparatelor chimice periculoase. b#%l!^+a?

1.5 Regimul îngrășămintelor chimice și al produselor de protecție a plantelor

Din cauza efectelor negative pe care le pot produce asupra sănătății umane, bunurilor și mediului în general, îngrășămintele chimice și produsele de uz fitosanitar sunt supuse unui regim juridic special. b#%l!^+a?

Poluările legate de utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor chimice determină importante limite pentru producția agricolă. Contaminarea apelor cu nitrați ori distro-fizarea lacurilor prin fosfați a făcut necesară limitarea folosirii fertiUzanților, precum și a pesticidelor.

Specialiștii au identificat în unele pânze freatice peste 50 de tipuri de pesticide diferite. Unele dintre acestea, precum atrozina, fac apa nepotabilă pe vaste suprafețe, ca urmare a contaminării pânzei prin acest erbicid foarte folosit în cultura porumbului. Bioamplificarea anumitor insecticide în rețelele trofice ridică de asemenea grave probleme ecotoxicologice. Astfel, în numeroase țări, concentraplile de DDT din laptele matern depășesc concentrația maximă admisibilă definită de către Organizația Mondială a Sănătătii (OMS).

Totodată, este de remarcat faptul că menținerea unor înalte randamente ale culturilor nu b#%l!^+a?b#%l!^+a?va putea fi asigurată în vntor ca urmare a epuizării previzibile a rezervelor de fosfați extractibile prezente în Litosferă.

Armonizarea cerințelor obținerii unor producții agricole cât mai înalte, dată fiind cererea crescândă, cu exigențele protecției mediului rămâne o problemă dificilă.

Principala metodă de prevenire a efectelor negative asupra mediului ale acestor substanțe constă în omologarea lor.

Această operație are ca scop autorizarea producerii și/sau comercializării diverselor produse de acest gen numai dacă sunt conforme unor norme și standarde stricte. Astfel, două mari categorii de produse sunt supuse omologării.

Este vorba mai întâi despre produsele chimice care fac obiectul unui control preventiv al impactului lor, prin intermediul unor autorizări sau declaratii prealabile pe lângă autoritățile competente. Apoi, în privința produselor agricole, fitosanitare ori fertilizante, se urmărește asigurarea unor parametri minimi de nocivitate, în special pentru sănătatea umană.

1.5.1 Regimul juridic general

Îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor sunt supuse unor reguli generale stabilite prin Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului și unui regim special de reglementare prevăzut prin legislația specifică în domeniul chimicalelor.

Pentru realizarea acestor exigențe, legea stabilește că autoritățile pubUce centrale competente în domeniu, în colaborare cu autoritatea pubUcă culturală de mediu, au următoarele obligatii: b#%l!^+a?

să reglementeze regimul îngrășămintelor chimice și al produselor de protecție a plantelor;

să organizeze, la nivel teritorial, rețeaua de laboratoare pentru controlul calității îngrășămintelor chimice și al produselor de protecție a plantelor;

să verifice, prin rețeaua de laboratoare, concentrațiile reziduurilor de produse de protecție a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale și animale.

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, împreună cu autoritățile publice b#%l!^+a?b#%l!^+a?centrale pentru agricultură, silvicultură, sănătate și cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, după caz, supraveghează și controlează aplicarea reglementărilor privind mgrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea (art. 37).

Potrivit art. 38 persoanele juridice care produc, stochează, comercializează și/sau utilizează îngrășăminte chimice și produse de protecție a plantelor, au următoarele obligații:

să producă, stocheze, comercializeze și să utilizeze produse de protecția plantelor numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

să nu folosească mgrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor în zonele sau pe suprafețele unde sunt instituite măsuri speciale de protecție;

să administreze produse de protecție a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităților competente pentru protecția mediului, autorităților competente în domeniul sanitar și al comisiilor județene de bază meliferă și stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă mștiințare prin mass-media;

să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecție a plantelor care sunt selective față de insectele b#%l!^+a?polenizatoare;

să livreze, să manipuleze, să transporte și să comercializeze mgrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor ambalate cu inscripții de identificare, avertizare, prescripții de siguranță și folosire, în condiții în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport și/sau a mediului, după caz;

să stocheze temporar mgrășămintele chimice și produsele de protectie a plantelor numai b#%l!^+a?ambalate și în locuri protejate, bine aerisite.

Persoanele juridice interesate în fabricarea și/sau plasarea pe piață a produselor de protecția plantelor și mgrășămintelor chimice au obligația să solicite și să obțină, în cazul în care legislația specifică prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse de protecție a plantelor, respectiv pentru autorizarea mgrășămintelor chimice, în vederea producerii, comercializării și utilizării acestora în agricultură și silvicultură.

De menționat că obligațiile prevăzute la lit. b)-f) revin și persoanelor fizice, în condițiile legii.

b#%l!^+a?

1.5.2 Regimul produselor de uz fitosanitar b#%l!^+a?

Prin Ordonanța Guvernului nr. 4/1995 s-a instituit regimul legal privind fabricarea, comerciatizarea și utilizarea produselor de uz fîtosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor în agricultură și silvicultură.

Din cauza implicațiilor importante de ordin economico-ecologic pe care le prezintă o asemenea activitate, produsele de uz fitosanitar sunt supuse unor reguli speciale vizând omologarea, fabricarea, comercializarea, utilizarea și efectuarea tratamentelor.

În înțelesul actului normativ, produsul de uz fitosanitar reprezintă orice produs din categoria pesticidelor și altor produse de acest gen condiționat și ambalat în vederea prezentării, vânzării și utilizării.

Pesticid este orice substanță chimică sau combinație de substanțe chimice cunoscute sub denumirile generice de bactericide, fungicide, insecticide, acaricide, nemato-cide, raticide, erbicide și altele asemenea, care se utilizează în agricultură și în silvicultură pentru tratamente fitosanitare ce vizează prevenirea și combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor în culturile agricole, în plantațiile pomicole și viticole, în păduri, pășuni și fânețe, precum și pentru tratarea materialului semincer, pentru dez-infecția, dezinsecția și deratizarea spațiilor de depozitare a produselor agricole iar alte produse de uz fitosanitar se referă la produse ce se utilizează ca regulatori de creștere și fructificare a plantelor, produse pentru tratarea pre și postrecoltă a fructelor în scopul prevenirii deteriorării acestora pe timpul transportului sau al depozitării; adjuvanți la utilizarea pesticidelor; produsele cu efect atractant (capcane feromonale, fago și chromoatractive) și repelent; biopreparatele pe bază de microorganisme, virusuri și cele pe bază b#%l!^+a?de insecte entomofage, precum și alte asemenea mijloace care au ca scop creșterea vigorii și rezistenței, tratarea bolilor neparazitare, reglarea dezvoltării și fructificării plantelor, ameliorarea stării lor fitosanitare și a recoltelor.

b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

CAPITOLUL II

MANAGEMENTUL MONITORIZĂRII

SUBSTANȚELOR PERICULOASE

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

2.1 Depozitarea și manipularea substanțelor periculoase b#%l!^+a?

Substanța periculoasă este orice agent chimic care, datorită proprietăților fizico-chimice, chimice sau toxicologice și a modului în care este utilizat sau prezent la locul de muncă poate să b#%l!^+a?prezinte risc pentru securitatea și sănătatea angajaților, incluzând orice agent chimic care prezintă valori limita de expunere profesională.

Lista substanțelor chimice periculoase este prevăzută în Anexă Nr. 2 a OUG 200/2000, aprobată prin HG 490/2002.

Angajatorul răspunde pentru desfășurarea activităților legate de depozitarea, manipularea și transportul substanțelor periculoase, ca pentru oricare altă activitate, astfel încât să se asigure securitatea și sănătatea în muncă.

Simboluri grafice de avertizare pentru substanțele periculoase:

EXPLOZIV(E)

COROSIV(C)

OXIDANT(O)

NOCIV(Xn)

b#%l!^+a?

IRITANT(Xi)

b#%l!^+a?

Amplasarea depozitelor de substanțe periculoase: Locul de amplasare a depozitelor trebuie:

să fie ușor accesibil pentru vehicule, inclusiv pentru cele cu gabarit mare:

de transport, de pompieri etc;

să fie, pe cât posibil, situat la depărtare de zonele de lucru și de cele locuite.

să fie organizat pe clase de produse distincte , identificabile fără risc de confuzie, prin utilizarea clasificării de etichetare, de ex. produse inflamabile, produse corozive etc.

Gestionarea/organizarea depozitelor:

Este recomandabil să se stabilească un plan de depozitare care să permită localizarea precisă a diferitelor clase de produse și să se țină o evidență clară a stocurilor de produse astfel încât în caz de incendiu sau de avarii să fie posibilă cunoașterea rapidă a:

naturii produselor;

cantităților din fiecare produs;

locului de depozitare.

Depozitarea agenților chimici se face astfel încât să se excludă pericolul de accidentare, incendiu, explozie.

Depozitarea agenților chimici pe rafturi și stelaje se face astfel încât să nu fie posibilă căderea acestora.

Amenajarea depozitelor: Rezistență la coroziune. Recipientele în care sunt depuși agenții chimici, trebuie să fie rezistente la coroziune.

Marcare. Depozitele de agenți chimici trebuie să fie identificabile prin panouri cu indicații clare privind natură produsului depozitat. În cazul rezervoarelor este bine să se marcheze și capacitatea de depozitare.

Canalizarea ce deservește depozitele trebuie să fie și ea ușor identificabilă. b#%l!^+a?

Controlul umplerii. Fiecare rezervor sau cisternă trebuie să fie dotat cu un indicator care să permită controlul nivelului de umplere.

Cuve de retenție. Rezervoarele sau cisternele trebuie să fie dotate cu o cuvă de retenție care:

să fie executată dintr-un material rezistent la produsul depozitat; b#%l!^+a?

să aibă o capacitate cel puțin egală cu capacitatea rezervorului;

să permită evacuarea apelor pluviale, fără amestecarea cu produsul depozitat.

Legarea la pământ (împământarea). Toate rezervoarele sau cisternele fixe conținând substanțe inflamabile trebuie să fie legate la pământ.

Ventilarea depozitelor. În cazul depozitelor închise, acestea trebuie să fie ventilate corespunzător. Depozitele trebuie să aibă o ventilație naturală, cu intrare de aer în zona inferioară a încăperii și ieșire de aer pe partea opusă a încăperii, în zona superioară.

Dacă este necesară ventilație mecanică, aceasta va fi în sistem antiex, pentru depozitele de produse explozive/inflamabile. Echipamente de iluminat, de încălzire, de transport și de mentenanță. Toate echipamentele utilizate în cadrul depozitelor de agenți chimici inflamabili trebuie să respecte reglementările privind zonele cu risc de incendiu și explozie – sistem antiex. Amenajări pentru situațiile de urgență:

– mijloacele de stingere a incendiilor și de acordare a primului ajutor trebuie să fie disponibile în locuri accesibile, semnalizate corespunzător;

– căile de evacuare trebuie să fie degajate și semnalizate corespunzător

Separarea produselor: Unele produse pot reacționa violent cu substanțe cu care sunt incompatibile. De exemplu, substanțele combustibile pot reacționa violent cu produsii oxidanti existând pericol de incendiu.

Este recomandabil să se depoziteze împreună agenții chimici aparținând aceleași clase.

(-) nu trebuie depozitate împreună

b#%l!^+a?

(0) nu trebuie depozitate împreună decât cu măsuri de precauție specifice

(+) pot fi depozitate împreună

Separarea produselor. Separarea claselor de agenți chimici se poate face prin:

depozitarea la distanțe suficient de mari a agenților chimici incompatibili; b#%l!^+a? b#%l!^+a?

depozitarea în locuri diferite sau în compartimente închise;

depozitarea în dulapuri speciale pentru produse inflamabile;

depozitarea în spații exterioare ventilate natură;

Manipularea și transportul substanțelor periculoase

Locurile de încărcare/descărcare și depozitare a agenților chimici caustici, corozivi sau toxici, vor fi dotate cu soluții neutralizante precum și cu surse de apă, respectiv dușuri pentru spălare.

Angajații care participă la manipularea și transportul agenților chimici trebuie să fie formați și instruiți corespunzător, în privința sarcinilor de lucru cât și în privința:

riscurilor legate de manipularea/transportul agenților chimici;

măsurilor preventive;

eliminării deșeurilor periculoase;

planului de acțiune în caz de avarii sau incendiu;

acordării primului ajutor.

Măsurile de prevenire pentru depozitarea, manipularea și transportul agenților chimici se vor respecta și în cazul deșeurilor chimice.

ATENȚIE! La transvazare, eticheta recipientelor secundare trebuie să reproducă eticheta recipientului primar.

Directiva Seveso. Are că scop prevenirea accidentelor grave cu materiale periculoase și limitarea urmărilor accidentelor pentru oameni și mediul înconjurător.

Este valabilă pentru toate întreprinderile în care există cantități de materiale periculoase sau unde s-ar putea produce că urmare a unor accidente.

Excepții: Această directivă nu se aplică:

transportului materialelor periculoase pe căi rutiere, căi ferate, maritime sau aeriene;

transportului materialelor periculoase prin conducte în afara instalațiilor care se supun prezentei directive;

depozitelor de deșeuri; b#%l!^+a?

Raportul de securitate. Agentul economic trebuie să întocmească un raport de siguranță în b#%l!^+a?care trebuie cuprinse următoarele date:

informații asupra sistemului de management și asupra organizării obiectivului în vederea prevenirii accidentelor majore

identificarea și analiza riscurilor accidentale și metode de prevenire

descrierea instalației – activităților principale, proceselor, substanțelor periculoase

măsuri de protecție și de intervenție pentru limitarea consecințelor unui accident

Titularul activității are obligația să elaboreze un plan de urgență internă și să comunice autorităților teritoriale pentru protecție civilă toate informațiile necesare elaborării planului extern pentru situații de urgență.

Inspecția. Autoritățile trebuie să creeze un sistem de inspecție, pentru a asigura că:

agentul economic a luat măsurile necesare prevenirii accidentelor grave și limitării urmărilor acestora;

raportul de siguranță este exact și complet;

publicul este informat;

2.2 Fișa cu date de securitate

Producătorul unei substanțe sau al unui preparat îi furnizează beneficiarului substanței sau al preparatului o Fișă cu Date de Securitate

Orice operator din cadrul lanțului de distribuție are obligația de a efectua o evaluare a siguranței chimice pentru o substanță și se asigură că informațiile din fișa cu date de securitate sunt în concordanță cu informațiile din această evaluare.

În cazul în care fișa cu date de securitate este întocmită pentru un preparat, iar un operator din lanțul de distribuție a întocmit un raport de evaluare a siguranței chimice pentru preparatul respectiv, este suficient ca informațiile din fișa cu date de securitate să corespundă cu cele din raportul privind siguranța chimică a preparatului, nefiind necesar să corespundă cu informațiile din rapoartele privind siguranța chimică ale fiecărei substanțe din compoziția preparatului.

Furnizorul pune la dispoziția beneficiarului, la cererea acestuia, o fișă cu date de b#%l!^+a?securitate întocmită în conformitate cu anexa II atunci când un preparat nu îndeplinește criteriile de clasificare ca preparat periculos în conformitate cu articolele 5, 6 și 7 din Directiva b#%l!^+a?1999/45/CE, însă conține:

(a) cel puțin o substanță care prezintă un pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediu, în concentrație individuală de:

≥ 1 % din greutate pentru preparate negazoase și

≥ 0,2 % din volum pentru preparate gazoase; sau

(b) cel puțin o substanță care este persistentă, bioacumulativă și toxică (PBT) sau foarte persistentă și foarte bioacumulativă(vPvB), în concentrație individuală de ≥ 0,1 % din greutate pentru preparate negazoase; sau

(c) o substanță pentru care există în Comunitate sau pe plan național limite de expunere la locul de muncă.

Nu este necesar să se furnizeze fișa cu date de securitate atunci când substanțele sau preparatele periculoase oferite sau vândute publicului larg sunt însoțite de suficiente informații pentru a le permite utilizatorilor să își ia măsurile necesare de protecție a sănătății, a siguranței și a mediului, cu excepția cazului în care aceasta este solicitată de către un utilizator din aval sau de către un distribuitor.

Fișa cu date de securitate se furnizează în limba oficială a statului membru în care substanța / preparatul sunt introduse pe piață.

Fișa de securitate este datată și conține următoarele rubrici:

(1) identificarea substanței/preparatului și a societății /întreprinderii;

(2) identificarea pericolelor;

(3) compoziție/informații privind componenții)ingredientele);

(4) măsuri de prim ajutor;

(5) măsuri de stingere a incendiilor;

(6) măsuri în cazul pierderilor accidentale;

(7) manipulare și depozitare;

Orice utilizator din aval include scenariile de expunere relevante și utilizează orice alte b#%l!^+a?informații relevante din fișa cu date de securitate care i-a fost furnizată atunci când își întocmește propria fișă cu date de securitate pentru utilizările identificate. b#%l!^+a?

Orice distribuitor transmite scenariile de expunere relevante și utilizează orice alte informații relevante din fișa cu date de securitate care i-a fost furnizată atunci când își întocmește propria fișă cu date de securitate pentru utilizările pentru care a transmis informații în conformitate cu articolul 37 alineatul (2).

Fișa cu date de securitate se furnizează gratuit, pe suport de hârtie sau în format electronic.

Furnizorii își actualizează fișa cu date de securitate, fără întârziere, în următoarele situații:

(a) de îndată ce devin disponibile informații noi care pot afecta măsurile de gestionare a riscurilor sau informații noi cu privire la pericole;

(b) de îndată ce s-a acordat sau refuzat o autorizație;

(c) de îndată ce s-a impus o restricție.

Informațiile din fișa cu date de securitate sunt redactate clar și concis. Fișa cu date de securitate este elaborată de către o persoană competentă care ia în considerare nevoile specifice ale publicului utilizator, în măsura în care acestea sunt cunoscute.

Persoanele care introduc pe piață substanțe și preparate se asigură că persoanele competente au beneficiat de o formare adecvată, inclusiv de cursuri de perfecționare.

IDENTIFICAREA SUBSTANȚEI / PREPARATULUI ȘI A SOCIETĂȚII / ÎNTREPRINDERII:

Identificarea substanței sau a preparatului;

Utilizarea substanței/preparatului;

Identificarea societății/întreprinderii;

Linie telefonică de urgență.

IDENTIFICAREA PERICOLELOR:

Se indică clasificarea substanței sau a preparatului care decurge din aplicarea normelor de clasificare formulate în Directivele 67/548/CEE sau 1999/45/CE.

Se indică clar și pe scurt pericolele pe care le prezintă substanța sau preparatul pentru om sau mediu. b#%l!^+a?

Se face clar distincția între preparatele care sunt clasificate ca periculoase și preparatele care nu sunt clasificate ca periculoase în conformitate cu Directiva 1999/45/CE. b#%l!^+a?

Se descriu cele mai importante efecte adverse fizico-chimice asupra sănătății oamenilor și mediului, precum și simptomele legate de utilizare și de utilizarea improprie a substanței sau a preparatului care pot fi prevăzute în mod rezonabil.

Poate fi necesară menționarea altor pericole, cum ar fi: formarea prafului, sensibilizarea încrucișată, etc. sau, efecte asupra mediului, cum ar fi pericole pentru organismele care viețuiesc în sol, epuizarea stratului de ozon, posibilitatea formării de ozon fotochimic etc., care nu presupun clasificarea, dar pot contribui la cunoașterea pericolelor generale ale materialului.

COMPOZIȚIE/INFORMAȚII PRIVIND COMPONENȚII:

Informațiile furnizate permit destinatarului identificarea facilă a pericolelor pe care le prezintă componenții preparatului.

Nu este necesar să se indice compoziția integrală (natura componenților și concentrația lor), cu toate că o descriere generală a componenților și a concentrațiilor lor poate fi utilă.

Pentru un preparat clasificat drept periculos în conformitate cu Directiva 1999/54/CE, se indică următoarele substanțe, alături de concentrația lor sau domeniul de concentrații în preparat:

(a) substanțe care prezintă un pericol pentru sănătate sau mediu, în înțelesul Directivei 67/548/CEE

(b) substanțe pentru care există limite impuse la nivelul Comunității în ceea ce privește expunerea la locul de muncă, care nu sunt reglementate încă de litera (a);

(c) substanțe care sunt persistente, bioacumulative și toxice sau foarte persistente și foarte bioacumulative, în conformitate cu criteriile formulate în anexa XIII, în cazul în care concentrația unei substanțe individuale este egală sau mai mare de 0,1 %.

Trebuie să se indice, în conformitate cu Directiva 67/548/CEE, denumirea, numerele EINECS sau ELINCS, în cazul în care sunt disponibile, ale substanțelor menționate mai sus. De asemenea, se indică numărul CAS și denumirea IUPAC (în cazul în care sunt disponibile).

4. MĂSURI DE PRIM AJUTOR b#%l!^+a?

Se descriu măsurile de prim ajutor.

Se specifică, în primul rând, dacă sunt necesare îngrijiri medicale imediate. Informațiile b#%l!^+a?despre primul ajutor trebuie să fie concise și ușor de înțeles de către victimă, trecători și persoanele care acordă primul ajutor.

Simptomele și efectele trebuie să fie descrise pe scurt. Instrucțiunile

trebuie să indice ce este de făcut la fața locului în cazul unui accident și dacă pot fi preconizate efecte întârziate după expunere.

Se defalchează informațiile în funcție de diferitele căi de expunere, de exemplu inhalare, contact cu pielea și ochii și ingestie.

Se indică dacă este necesară sau recomandabilă asistența profesională a unui medic.

Pentru anumite substanțe sau preparate poate fi important să se evidențieze că trebuie să fie disponibile la locul de muncă mijloace speciale de acordare imediată a unui tratament specific.

MĂSURI DE COMBATERE A INCENDIILOR

Se specifică cerințele de luptă împotriva incendiilor cauzate de substanță sau de preparat sau care se produc în imediata vecinătate a acestora, prin indicarea:

mijloacelor de stingere corespunzătoare

mijloacelor de stingere care nu trebuie utilizate din motive de

sigurană,

pericolelor speciale care decurg din expunerea la substanța sau

preparatul ca atare, produsele de combustie, gazele rezultate,

echipamentelor speciale de protecție pentru pompieri.

MĂSURI ÎN CAZUL SCĂPĂRILOR ACCIDENTALE

În funcție de substanța sau preparatul implicat, se furnizează informații privind măsurile de precauție pentru protecția personală.

MANIPULARE ȘI DEPOZITARE

Informațiile furnizate în cadrul acestei rubrici se referă la protecția sănătății oamenilor, a siguranței și a mediului. Acestea au rolul de a-l ajuta pe angajator să elaboreze proceduri de lucru și măsuri organizatorice adecvate.

Manipulare

Se specifică măsurile de precauție pentru manipularea în condiții de siguranță, inclusiv indicații privind măsurile tehnice. b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Depozitare

Se specifică condițiile de depozitare în siguranță, cum ar fi:

proiectarea specială a incintelor de depozitare

tipuri de recipiente

ventilația, materiale incompatibile, condiții de depozitare (limite/interval de umiditate și temperatură, iluminat, gaze inerte etc.), echipamente electrice speciale, prevenirea și combaterea încărcării electrostatice.

Se formulează recomandări, în cazul în care sunt relevante, cu privire la limitele cantitative în condiții de depozitare.

Se indică tipul de material pentru recipienți.

CONTROLUL EXPUNERII / PROTECȚIA PERSONALĂ

Valori limită de expunere:

Se precizează parametrii de control specifici aplicabili în mod curent, inclusiv valorile limită admise pentru expunerea profesională și/sau valorile limită biologice.

Se furnizează valori pentru statele membre în care se introduce pe piață substanța sau preparatul. Se furnizează informații cu privire la procedurile de monitorizare recomandate în mod curent.

Controlul expunerii. În sensul prezentului document, prin control al expunerii se înțelege întreaga gamă de măsuri specifice de gestionare a riscurilor care trebuie luate în timpul utilizării substanțelor pentru a minimaliza expunerea lucrătorilor și a mediului

(a) Protecția respirației (b) Protecția mâinilor (c) Protecția ochilor

(d) Protecția pielii

PROPRIETĂȚI FIZICE ȘI CHIMICE

Pentru a permite luarea unor măsuri de control corespunzătoare, se furnizează toate informațiile relevante privind substanța sau preparatul.

Informații generale:

Aspect

Miros b#%l!^+a?

Informații importante referitoare la sănătate, siguranță și mediu:

pH b#%l!^+a?

Temperatură de fierbere/interval de temperatură de fierbere

Temperatură de inflamabilitate

Inflamabilitate (solid, gaz)

Proprietăți explozive

Proprietăți oxidante

Presiune de evaporare

Densitate relativă

Solubilitate

Solubilitate în apă

Coeficient de repartiție: n-octanol/apă

Vâscozitate

Densitatea vaporilor

Viteză de evaporare

STABILITATE ȘI REACTIVITATE. Se definește stabilitatea substanței sau a preparatului și se indică posibilitatea apariției reacțiilor periculoase în anumite condiții de utilizare și, de asemenea, în cazul în care se produc eliberări în mediul înconjurător.

Condiții de evitat. Se enumeră acele condiții, cum ar fi temperatura, presiunea, iluminatul, șocul etc., care pot provoca o reacție periculoasă și, în cazul în care este posibil, se face o scurtă descriere a acestora.

Materiale de evitat. Se enumeră acele materiale, cum ar fi apa, aerul, acizii, bazele, agenții de oxidare sau orice alte substanțe chimice specifice care pot provoca o reacție periculoasă și, în cazul în care este posibil, se face o scurtă descriere a acestora.

Produse de descompunere periculoase. Se enumeră materialele periculoase produse în cantități periculoase în urma descompunerii.

INFORMAȚII TOXICOLOGICE. Prezentul punct vizează necesitatea unei descrieri concise, dar complete și cuprinzătoare, a diferitelor efecte toxice (pentru sănătate) care pot apărea b#%l!^+a?în cazul în care utilizatorul vine în contact cu substanța sau preparatul. b#%l!^+a?

Este necesar ca informațiile să includă efectele periculoase pentru sănătate pe care le prezintă expunerea la substanța sau preparatul respective.

Informații privind diferitele căi de expunere (inhalare, ingestie, contact cu pielea și ochii) și se descriu simptomele legate de caracteristicile fizice, chimice și toxicologice.

Efectele specifice pe care le prezintă pentru sănătate anumite substanțe din compoziția preparatului.

INFORMAȚII ECOLOGICE. Se descriu efectele posibile, comportamentul și evoluția în mediu a substanței sau a preparatului, în aer, apă și/sau sol. Acolo unde sunt disponibile, se prezintă rezultatele relevante ale testelor (de exemplu LC50 pește ≤ 1mg/1).

Ecotoxicitate. Se includ datele disponibile relevante privind toxicitatea acvatică, atât acută cât și cronică pentru pești, crustacee, alge și alte plante acvatice.

Se includ și date privind toxicitatea pentru microorganismele și macroorganismele din sol și pentru alte organisme relevante din mediul înconjurător, cum ar fi păsări, albine și plante.

În cazul în care substanța sau preparatul au efecte inhibitoare asupra activității microorganismelor, trebuie menționat posibilul impact asupra stațiilor de tratare a apelor reziduale.

Mobilitate. Aceasta este reprezentată de potențialul substanțelor sau al componenților corespunzători unui preparat de a fi transportate, atunci când sunt eliberate în mediul înconjurător, în apele subterane sau departe de locul unde au fost eliberate.

Persistență și degradabilitate. Acestea sunt reprezentate de potențialul substanței sau al componenților corespunzători ai unui preparat de a se degrada în mediile înconjurătoare relevante, fie prin biodegradare, fie prin alte procese, cum ar fi oxidarea sau hidroliza.

Potențial bioacumulativ. Acesta este reprezentat de potențialul substanței sau al componenților corespunzători ai unui preparat de a se acumula în masa biotică și, eventual, de a trece prin lanțul trofic, cu referire la coeficientul de repartiție octanol-apă (Kow) și la factorul de bio- concentrație (BCF), în cazul în care aceste date sunt disponibile.

Alte efecte adverse. În cazul în care sunt disponibile, se includ informații cu privire la b#%l!^+a?b#%l!^+a?orice alte efecte adverse asupra mediului, de exemplu potențialul de epuizare a stratului de ozon, potențialul de formare a ozonului fotochimic și/sau potențialul de încălzire globală.

CONSIDERAȚII PRIVIND ELIMINAREA DEȘEURILOR. În cazul în care eliminarea substanței sau a preparatului (excedentul sau deșeurile rezultate dintr-o utilizare prevăzută) prezintă un pericol, trebuie prezentată o descriere a reziduurilor respective și trebuie furnizate informații privind manipularea lor în condiții de siguranță.

Se specifică metodele corespunzătoare de eliminare a acestora, atât pentru substanță cât și pentru preparat și pentru orice ambalaj contaminat (incinerare, reciclare, depozitare finală etc.).

INFORMAȚII PRIVIND TRANSPORTUL. După caz, se furnizează informații privind clasificarea modurilor de transport: IMDG (maritim), ADR (rutier, Directiva 94/55/CE), RID (feroviar Directiva 96/49/CE 1996), ICAO/IATA (aerian).

INFORMAȚII PRIVIND REGLEMENTAREA. Se indică dacă s-a întocmit un raport privind siguranța chimică pentru substanță (sau o substanță din compoziția preparatului).

De asemenea, se menționează, legislația națională care pune în aplicare dispozițiile respective și orice alte măsuri naționale care pot fi relevante.

ALTE INFORMAȚII. Se indică orice alte informații pe care furnizorul le consideră importante pentru sănătatea și siguranța utilizatorului și pentru protecția mediului.

În cazul unei fișe tehnice de securitate revizuite, se indică în mod clar informațiile care au fost adăugate, eliminate sau revizuite (cu excepția cazului în care aceste informații au fost indicate în altă parte).

2.3 Criterii generale de clasificare

și etichetare a substanțelor și preparatelor periculoase

CLASIFICARE PE BAZA PROPRIETĂȚILOR FIZICO-CHIMICE. În cazul preparatelor, trebuie luate în considerare criteriile prezentate la art. 4 din HG nr. 92/2003.

Exploziv. Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca explozive și li se va atribui simbolul “E” și indicația de pericol “Exploziv”.

R2 – Risc de explozie la șoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere.

R3 – Risc mare de explozie la șoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere. b#%l!^+a?

Oxidant. Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca oxidante și li se va atribui simbolul “O” și indicația de pericol “Oxidant”. b#%l!^+a?

R7 – Poate provoca incendiu.

R8 – Contactul cu materiale combustibile poate provoca incendiu. R9 – Exploziv în amestec cu materiale combustibile.

Extrem de inflamabil. Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca extrem de inflamabile și li se va atribui simbolul “F+” și indicația de pericol “Extrem de inflamabil”.

R12 – Extrem de inflamabil.

Foarte inflamabil

Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca foarte inflamabile și li se va atribui simbolul “F” și indicația de pericol “Foarte inflamabil”.

R11 – Foarte inflamabil.

R15 – La contactul cu apa degajă gaze extrem de inflamabile.

R17 – Inflamabil spontan, în aer.

Inflamabil

Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca inflamabile.

R10 – Inflamabil

Alte proprietăți fizico-chimice

R1 – Exploziv în stare uscată.

R4 – Formează compuși metalici explozivi foarte sensibili.

R5 – Pericol de explozie sub acțiunea căldurii.

R6 – Pericol de explozie în contact sau fără contact cu aerul.

R7 – Poate provoca incendiu.

R14 – Reacționează violent la contactul cu apa.

R16 – Exploziv în amestec cu substanțe oxidante.

R18 – La utilizare, vaporii pot forma cu aerul amestecuri explozive/inflamabile.

R19 – Poate forma peroxizi explozivi.

R30 – Poate deveni foarte inflamabil în timpul utilizării.

R 4 4 – Risc de explozie dacă este încălzit în spațiu închis.

CLASIFICARE PE BAZA PROPRIETĂȚILOR TOXICOLOGICE. Clasificarea se referă atât la efectele acute cât și la efectele pe termen lung ale substanțelor și preparatelor, efecte rezultate în urma unei singure expuneri sau în urma unor expuneri repetate sau prelungite.

Doza discriminativă este doza care provoacă o toxicitate evidentă, dar nu mortalitate. b#%l!^+a?

Domeniul de expunere în care se estimează potențialul letal se obține din observarea absenței sau prezenței mortalității datorită substanței testate, în conformitate cu metoda clasei de b#%l!^+a?toxicitate acută.

Criterii de clasificare, alegerea simbolurilor, indicații de pericol și alegerea frazelor de risc

Foarte toxic:

Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca foarte toxice și li se va atribui simbolul “T+” și indicația de pericol “Foarte toxic”.

R28 – Foarte toxic în caz de înghițire.

R27 – Foarte toxic in contact cu pielea

R26 – Foarte toxic prin inhalare

R39 – Pericol de efecte ireversibile foarte grave.

Toxic:

Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca toxice și li se va atribui simbolul “T” și indicația de pericol “Toxic”.

R25 – Toxic în caz de înghițire

R24 – Toxic în contact cu pielea.

R23 – Toxic prin inhalare.

R39 – Pericol de efecte ireversibile foarte grave

R48 – Pericol de efecte grave asupra sănătății în caz de expunere prelungită.

Nociv:

Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca nocive și li se va atribui simbolul “Xn” și indicația de pericol “Nociv”.

R22 – Nociv în caz de înghițire. R21 – Nociv în contact pielea.

R20 – Nociv prin inhalare.

R65 – Nociv: poate provoca afecțiuni pulmonare în caz de înghițire.

R68 – Risc posibil de efecte ireversibile.

R48 – Pericol de efecte grave asupra sănătății în caz de expunere prelungită.

Corosiv:

Substanțele și preparatele vor fi clasificate corosive și li se va atribui simbolul “C” și indicația de b#%l!^+a?pericol “Corosiv”.

R35 – Provoacă arsuri grave.

R34 – Provoacă arsuri. b#%l!^+a?

Iritant:

Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca iritante și li se va atribui simbolul “Xi” și indicația de pericol “Iritant”.

Inflamarea pielii

R38 – Iritant pentru piele.

Leziuni ocular

R36 – Iritant pentru ochi

R41 – Risc de leziuni oculare grave.

Iritarea sistemului respirator

R37 – Iritant pentru sistemul respirator.

Sensibilizant prin inhalare

Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca sensibilizante și li se va atribui simbolul “Xn”, indicația de pericol “Nociv”.

R42 – Poate provoca sensibilizare prin inhalare.

Sensibilizant prin contact cu pielea

Substanțele și preparatele vor fi clasificate ca sensibilizante și li se va atribui simbolul “Xi”, indicația de pericol “Iritant”.

R43 – Poate provoca sensibilizare în contact cu pielea.

Alte proprietăți toxicologice

R29 – La contactul cu apa degajă gaze toxice

R31 – La contactul cu acizii degajă gaze toxice.

R32 – La contactul cu acizii degajă gaze foarte toxice

R33 – Pericol de efecte cumulative

R64 – Risc posibil pentru sugarii hrăniți cu lapte matern

R66 – Expunerea repetată poate provoca uscarea sau crăparea pielii.

R67 – Inhalarea vaporilor poate provoca somnolență și amețeală

CLASIFICAREA PE BAZA EFECTELOR SPECIFICE ASUPRA SĂNĂTATII

UMANE

 Substanțe cancerigene

 Substanțe mutagene b#%l!^+a?

 Substanțe toxice pentru reproducere

CLASIFICAREA PE BAZA EFECTELOR ASUPRA MEDIULUI Mediul acvatic b#%l!^+a?

 R50 – Foarte toxic pentru organismele acvatice

 R53 – Poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic

 R50 – Foarte toxic pentru organismele acvatice

 R51 – Toxic pentru organismele acvatice

 R53 – Poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic

Mediul neacvatic

 R54 – Toxic pentru floră.

 R55 – Toxic pentru faună.

 R56 – Toxic pentru organismele din sol.

 R57 – Toxic pentru albine.

 R58 – Poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului

înconjurător.

ETICHETARE

Această secțiune explică modul de elaborare a etichetei și, în particular, furnizează recomandări privind alegerea frazelor de risc și a frazelor de securitate corespunzătoare.

Pictograma simbolurilor de pericol și explicitarea indicațiilor de pericol trebuie să fie conforme cu cele stabilite în anexa nr. 4 “Simboluri și indicații de pericol pentru substanțele și preparatele periculoase”.

Simbolul va fi tipărit cu negru pe fond galben-portocaliu.

Formularea frazelor R trebuie să fie conformă cu cea prevăzută în anexa nr. 5 “Natura riscurilor specifice atribuite substanțelor și preparatelor periculoase”.

Combinațiile de fraze R din anexa nr. 5 trebuie utilizate când este cazul. Dimensiunile etichetei sunt stabilite în funcție de capacitatea ambalajului.

CAZURI SPECIALE: Substanțe

 Butelii pentru gaze transportabile

 Recipiente pentru gaze destinate propanului, butanului sau gazului petrolier lichefiat (GPL)

 Metale sub formă masivă

 Substanțe clasificate cu fraza R65 b#%l!^+a?

CAZURI SPECIALE: Preparate

 Inflamabilitate

 Proprietăți oxidante b#%l!^+a?

 Recipiente pentru gaze, destinate preparatelor care conțin propan, butan sau gaz petrolier lichefiat (GPL), marcate cu miros neplăcut.

 Aliaje, preparate care conțin polimeri, preparate care conțin

elastomeri

 Preparate clasificate cu fraza R65

 Peroxizi organici

Lista substanțelor periculoase

Clasificarea:

1.clasificarea constă în încadrarea unei substanțe într-una sau mai multe categorii de pericol (așa cum acestea sunt definite în art. 2, alin. (2) al prezentei hotărâri și atribuirea frazei sau frazelor care caracterizează riscul. Clasificarea are consecințe nu numai asupra etichetării, dar și asupra altor măsuri legislative și de

reglementare referitoare la substanțele periculoase;

2. clasificarea în fiecare categorie de pericol se prezintă, de regulă, sub forma unei abrevieri care reprezintă categoria de pericol, însoțită de fraza sau frazele de risc corespunzătoare.

Totuși, în anumite cazuri (de exemplu la substanțele clasificate ca inflamabile,sensibilizante și la unele substanțe clasificate ca periculoase pentru mediu) se utilizează numai fraza de risc;

3.abrevierile utilizate pentru fiecare din categoriile de pericol

4. se indică frazele de risc suplimentare, care au fost atribuite pentru descrierea altor proprietăți

Limitele de concentrație și clasificările asociate necesare pentru a clasifica preparatele periculoase care conțin substanța în conformitate cu Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea și ambalarea preparatelor periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare HG nr. 92/2003.

Prevederi referitoare la sistemele de închidere rezistente la deschidere de către copii

1. Ambalaje care se pot reînchide

Sistemele de închidere rezistente la manipularea de către copii utilizate pentru ambalajele care se b#%l!^+a?pot reînchide trebuie să fie conforme cu standardul roman SR EN ISO 8317:2005, care se referă la “Ambalaje rezistente la manipularea lor de către copii. Condiții și metode de încercare pentru ambalajele care se pot reînchide”. b#%l!^+a?

2. Ambalaje care nu se pot reînchide

Sistemele de închidere rezistente la manipularea de către copii utilizate pentru ambalajele care nu se pot reînchide trebuie să fie conforme cu standardul roman SR EN 862:2002, care se referă la “Ambalaje. Ambalaje rezistente la manipularea lor de către copii. Condiții și metode de încercare pentru ambalajele care nu se reînchid, destinate produselor nefarmaceutice”.

SIMBOLURI ȘI INDICAȚII DE PERICOL PENTRU SUBSTANȚELE ȘI PREPARATELOR PERICULOASE

Notă:

Sunt transpuse prevederile din anexa II „Simboluri și indicații de pericol pentru substanțele și preparatele periculoase" la Directiva Consiliului 67/548/EEC privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase, cu amendamentele și adaptările la progresul tehnic (ATP), inclusiv Directiva Consiliului 2001/59/EC, conținând adaptarea pentru a 28-a oară la progresul tehnic.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ – EFECTELE SUBSTANȚELOR CHIMICE PERICULOASE ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Atribuțiile unităților la efectuarea de operațiuni cu. substanțe și preparate chimice periculoase:

coordonează si monitorizează implementarea legislatiei de mediu în domeniul produselor chimice, la nivel local;

elaborarează rapoarte de sinteză privind starea mediului la nivelul judetului, pe domeniul gestionării produselor chimice;

asigură suportul tehnic pentru elaborarea actelor de reglementare, pe domeniul propriu de activitate, si participă la vizite de amplasament;

acordă consultatie legislativă operatorilor economici din judet care solicită informatii din b#%l!^+a?domeniul chimicalelor;

asigură accesul publicului la informatiile privind gestionarea chimicalelor în conformitate cu prevederile legislatiei în vigoare;

identifică si instruieste operatorii economici care trebuie să raporteze date si informatii referitoare la produse chimice;

participă la controale tematice, la solicitarea GNM;

asigură suportul tehnic pentru elaborarea răspunsurilor la sesizări, reclamatii, întrebări din partea presei, pe domeniul propriu de activitate;

colectează, validează si prelucrează datele si informatiile referitoare la produse chimice la nivel de judet, conform cerintelor legale în vigoare, pe următoarele domenii:

inventarul privind importatorii si exportatorii de substante si preparate sub incidenta procedurii PIC;

inventarul privind substantele care depreciază stratul de ozon si operatorii economici care desfăsoară activităti cu aceste substante;

inventarul privind gazele fluorurate cu efect de sera si operatorii economici care desfăsoară activităti cu aceste substante;

inventarul privind poluantii organici persistenti si inventarul substantelor care vor fi incluse în anexele Regulamentului 850/2004 si ale Conventiei Stockholm privind poluantii organici persistenti;

inventarul operatorilor economici care desfăsoară activităti cu mercur si compusi ai mercurului;

inventarul operatorilor economici care desfăsoară activităti cu metale restrictionate si compusi ai metalelor restrictionate;

situatia azbestului din constructii, inventarul articolelor si materialelor cu continut de azbest, al depozitelor cu deseuri de azbest;

inventarulsubstantelor si amestecurilor reglementate sub Regulamentul 1272/2008 privind clasificare, etichetarea si ambalarea substantelor periculoase;

baza de date cu operatorii implicati în activităti cu substante eligibile la înregistrare conform Regulamentului 1907/2006.

Legislația în domeniul chimicalelor se referă la controlul și evaluarea riscului pe care substanțele si preparatele chimice periculoase îl au pentru sănătatea populației și pentru mediu, la restricții privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate chimice periculoase, controlul importului și exportului acestora, introducerea pe piată a biocidelor și b#%l!^+a?precum și a substantelor care epuizează stratul de ozon.

Ca urmare a faptului că România este Stat Membru al Uniunii Europene, se aplică direct prevederile regulamentelor din Aquis-ul comunitar de mediu.

Principalele obiective generale ale noii strategii privind chimicalele sunt: perfecționarea protecției sănătății umane și a mediului față de riscurile prezentate de acestea, concomitet cu îmbunătățirea competitivității industriei de chimicale a UE, prin Sistemul de Înregistrare, Evaluare și Autorizare a Substanțelor Chimice – REACH.  

REACH este un regulament al Uniunii Europene destinat sa asigure un nivel ridicat de protectie a sanatatii umane si a mediului, sa gestioneze si sa controleze potentialul risc pentru sanatatea umana si mediu datorat utilizarii produselor chimice în Uniunea Europeana, având în vedere libera circulatie a substantelor ca atare, în amestecuri sau în articole.   

Regulamentul care are ca obiectiv alinierea legislației Uniunii Europene de clasificare, etichetare și ambalare a substanțelor și amestecurilor la Sistemul Global Armonizat al Națiunilor Unite (GHS) este Regulamentul Parlamentului European și Consiliului 1272/2008 (CLP). Acest nou sistem va asigura ca aceleași pericole să fie descrise și comunicate prin etichetare în același mod, pretutindeni în lume. Este de așteptat ca utilizarea criteriilor de clasificare și a elementelor de etichetare, convenite pe plan internațional, să contribuie la eforturile globale privind protecția sănătății umane și a mediului față de efectele periculoase prezentate de chimicale.

Regulamentul CLP solicită operatorilor economici/companiilor să clasifice, să eticheteze și să ambaleze adecvat chimicalele periculoase din domeniul propriu de activitatea, înainte de introducerea acestora pe piață.

Noul sistem CLP are ca obiectiv protecția lucrătorilor, consumatorilor și mediului prin etichetare, care reflectă efectele periculoase posibile ale chimicalelor, preluând totodată din REACH sarcina notificării clasificărilor către Agenția Europeană de Produse Chimice (ECHA). Acest Regulament va înlocui, după o perioadă de tranziție, sistemul actual de clasificare, etichetare și ambalare a substanțelor și amestecurilor/preparatelor, bazat pe Directive (D 67/548, respectiv D 1999/45). După intrarea în vigoare (20 ian.2009) termenele limită de la care se aplică noile reguli de clasificare vor fi: 1 decembrie 2010 pentru substanțe și 1 iunie 2015 pentru articole.

Intrarea în vigoare a Regulamentului CLP presupune totodată o serie de modificări ale actelor legislative existente (Directiva 67/548, Directiva 1999/45, Regulamentul 1907/2006 (REACH)), inclusiv a legislației din aval (Directiva 76/769, Directiva 76/768 și Regulamentul 648/2004), în vederea adaptării acestora la noul Regulament CLP.

La 1 iunie 2015 Directivele 67/548 și 1999/45 se vor abroga, reglementarea în domeniu b#%l!^+a?urmând a fi asigurată de două regulamente și anume: Regulamentul 1907/2006 (REACH) și Regulamentul 1272/2008 (CLP).

În România, a intrat in vigoare la 4 noiembrie 2008, HG 1408 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase care instituie cadrul legal pentru clasificarea, ambalarea și etichetareasubstanțelor periculoase pentru om și mediu, în vederea introducerii pe piață a acestora( cu anexele 1 – 6).

Poluanți organici persistenți. Poluanții organici persistenți – POP sunt substanțe chimice care persistă în mediul înconjurător, se bioacumulează în organismele vii și prezintă riscul de a genera efecte adverse asupra sănătății umane și a mediului.

Aceste substanțe intră în mediul înconjurător ca rezultat al unei activități antropice. Cercetările științifice evidențiază faptul ca POP cauzează efecte daunătoare semnificative asupra sănătății umane și mediului înconjurător.

Emisiile de POP provin din patru sectoare economice importante: agricultură, industrie, transporturi și energie, la care se pot adăuga și alte surse ce includ așezările umane cu depozite de deșeuri precum și crematoriile de deșeuri medicale. Cele mai importante categorii de POP sunt:

pesticidele: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex, toxafen, etc.

substanțele chimice industriale: hexaclorbenzen (HCB), bifenili policlorurati (PCB),   etc.

produsele secundare: dioxinele si furanii.

APM BN colaborează cu Unitatea Fitosanitară BN în vederea identificării și inventarierii POP ce provin din agricultură. Se centralizează anual sau la solicitarea ANPM datele și cantitățile de POP utilizate în județul nostru. Astfel, în anul 2009, Comitetul de Examinare a Poluanților Organici Persistenți a solicitat Părților la Convenția de la Stockholm, astfel și României, inventarierea datelor referitoare la producția, utilizarea, emisiile, pierderile și alternativele la substanțele noi incluse în Anexele A, B sau C ale Convenției, și anume: endosulfan, hexabromociclododecan și alcani clorurați cu catenă scurtă C10-C13. Ca urmare a acestei solicitări, APM BN a solicitat date agenților economici potențiali utilizatori/producători ai acestor substanțe. Conform cu declarațiile acestora precum și cu datele primite de la Direcția Fitosanitară Bistrița-Năsăud, nu au fost identificați astfel de agenți economici la nivelul județului nostru. Direcția Fitosanitară Bistrița-Năsăud a precizat însă că produsele de protecția plantelor având ca substanță activă endosulfanul, care se comercializează sub diferite denumiri comerciale au fost retrase de pe piață, cu excepția comercializării produsului Thionex 35 EC pentru care Comisia Națională de Omologare a produselor de Protecția Plantelor a emis o autorizație temporară pentru perioada 15.10.2009-11.12.2015. b#%l!^+a?

Periodic, la solicitarea ANPM, în funcție de modificările reglementărilor europene și naționale cu privire la substanțele industriale de tip POP, se inventariază datele la nivel de județ. Nu au fost identificate astfel de substanțe în anul 2009.

Referitor la substanțele chimice industriale cu conținut de PCB, anual se inventariază situația eliminării acestor compuși conform Planurilor de eliminare aprobate.

În ceea ce privește dioxinele și furanii, menționăm că au fost închise toate crematoriile de deșeuri medicale de pe teritoriul județului, ca urmare nu există probleme legate de produsele secundare de ardere susmenționate.

  Metalele grele- mercur, nichel. În cursul lunii septembrie 2009 a fost actualizat inventarul agenților economici care desfășoară activități cu mercur și compuși cu mercur, sau care sunt deținători de mercur pur sau în compuși, sub formă de deșeu. În România nu se utilizează mercur metalic sau compuși cu mercur în scopuri industriale, utilizările principale fiind în cadrul laboratoarelor.

A fost identificat  un singur agent economic care importă aparatură medicală și compuși cu mercur utilizat în activități medicale și stomatologice, 18 agenți economici care utilizează mercur (în laborator, în AMC-uri, aparatură medicală sau lămpi cu vapori de mercur) și 3 agenți economici care dețin deșeuri de mercur (aparatură medicală, AMC-uri, lămpi cu vapori de mercur) si compuși cu mercur (reactivi de laborator).

Deșeurile cu conținut de mercur sunt depozitate corespunzător, o parte au fost predate către SC SETCAR SA Brăila.

În cursul anului 2009 a fost întocmit și inventarul agenților economici care desfășoară activități cu metale restricționate – Cd, Cr, Ni, Pb, Co, As și compuși ai acestora. Astfel, la nivelul județului Bistrița-Năsăud s-au înregistrat un număr de 3 agenți economici care desfășoară activități cu metale restricționate, cum sunt SC BETAK SA cu profilul de activitate zincare termică și electrolitică care folosește cantități importante de nichel și plumb, SC ROMBAT SA cu profilul de activitate fabricare de acumulatori și baterii care folosește cantități mari de plumb și cantități însemnate de staniu și arsen, și SC MEBIS SA care folosește cantități reduse de nichel.

În ceea ce privește compușii metalelor restricționate menționate mai sus, la nivelul județului nostru, existau în inventar un nr. de 3 agenți economici care folosesc compuși ai metalelor restricționate, SC BALINT SA cu profilul de activitate fabricare de articole din sticlă, care folosea trioxid de arsen, și un nr. de 2 agenți economici care folosesc săruri ale metalelor restricționate pentru decapări repere metalice în vederea acoperirilor metalice sau săruri utilizate b#%l!^+a?în scopuri de laborator.

  Introducerea pe piață a detergenților. La nivelul judetului Vâlcea avem un singur producator de sapunuri biodegradabile si anume SOCIETATEA COOPERATISTA MESTESUGAREASCA CHIMICA.

Prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului cu azbest. In inventarul judetului Bistrita-Nasaud avem un numar de 18 unitati deținătoare de produse cu conținut de azbest, cantitățile de deșeuri inventariate urmând a fi eliminate în baza contractelor încheiate cu societăți autorizate în acest sens (SC APISORELIA SRL Piatra Neamț, SC FIBROCIM SA Aleșd).

Regulamentul 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice – REACH. Regulamentul 1907/2006 (CE) al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, restricționarea și autorizarea substanțelor chimice – REACH este un regulament al Uniunii Europene destinat să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, să gestioneze și să controleze potențialul risc pentru sănătatea umană și mediu datorat utilizării produselor chimice în Uniunea Europeană, având în vedere libera circulație a substanțelor ca atare, în amestecuri sau în articole.

Acest regulament a intrat în vigoare la 1 iunie 2007 și înlocuiește o serie de directive europene printr-un sistem unic. REACH conține prevederi pentru Producători/Fabricanți, Importatori, Distribuitori și Utilizatori din aval ai substanțelor ca atare/în amestecuri sau articole. b#%l!^+a?

Până la data de 1.12.2008 s-a încheiat preînregistrarea substanțelechimice ca atare, în preparate și cele eliberate intenționat din articole, în cantități anuale de 1 tonă sau mai mult pe fiecare întreprindere, cu excepția cazului în care regulamentul prevede altfel. La nivelul județului nostru avem un nr. de 2 agenți economici preînregistrați REACH, ca și producători de substanțe, preparate sau articole, și anume SC ROMBAT SA având ca obiect de activitate fabricarea de acumulatori și baterii și SC ARIO SA având ca obiect de activitate fabricare vane, robineți industriali și piese turnate.

Substanțe și preparate chimice periculoase. Pesticidele și efectul acestora asupra mediului

Pesticidele sunt substanțe sau amestecuri de substanțe care conțin ingrediente biologic active împotriva dăunătorilor, plantelor și a produselor agricole stocate, precum și pentru combaterea vectorilor biologici ai bolilor omului și animalelor (vectorul biologic reprezintă organismul gazdă, în interiorul organismului său, agentul patogen își desfășoară total sau parțial b#%l!^+a?ciclul biologic de evoluție iar contaminarea nu ar fi posibilă în absența acestuia, vectorul biologic fiind cel care participă active la transmiterea agentului infecțios).

Ingredientele biologic active sunt, în general, substanțetoxice cu potențial de degradare a mediului. Datorită toxicității acestora, producerea, ambalarea, depozitarea, transportul și utilizarea pesticidelor sunt reglementate prin lege.

Pesticidele sunt singurii compuși de sinteză special creați pentru a fi toxici. Dintre toți compușii toxici sunt singurii care sunt dispersați frecvent și intenționat în mediul înconjurător.

Pe lângă agricultură pesticidele se utilizează în medicina veterinară, diferite industrii (textilă), gospodării și pentru ocrotirea sănătății populației.

Scopul folosirii lor este îmbunătățirea cantitativă și calitativă a alimentelor, nutrețurilor și produselor industriale, asigurarea lor în timpul păstrării față de dăunători și boli, ocrotirea animalelor contra paraziților precum și distrugerea insectelor și altor transmițători de boli la oameni și animale.

Sursa majoră de poluare cu pesticide o reprezintă utilizarea acestora în combaterea dăunătorilor în agricultură.

În funcție de destinația pesticidelor, acestea pot fi împărțite în următoarele grupe: b#%l!^+a?

zoocide – pentru combaterea dăunătorilor animali

fungicide și fungistatice, bactericide și virocide: combaterea ciupercilor și ciupercostaticelor

erbicidele: combaterea buruienilor

regulatori de creștere: mijloace care inhibă sau stimulează procese de creștere la plante

atractante: mijloace de ademenit

repelente: mijloace pentru respingere

 După clasa chimică din care fac parte, pesticidele se clasifică în:

anorganice (compuși cu arsen, compuși cu flour, compuși cu sulf, etc.)

organice: organoclorurate (DDT, HCH, aldrin, dieldrin), organofosforice, carbamice, piretroizi (insecticide de sinteză, care acționează asupra insectelor ca toxice ale sistemului nervos).

Cantitatea de substanță ce are efect toxic letal asupra unui animal adult poartă denumirea de doză letală. În practică pentru caracterizarea toxicității unei substanțe se utilizează indicatorul DL50=doza letală 50%, care reprezintă doza ce provoacă efectul letal la 50% dintre animalele dintr-un lot testat. După gradul de toxicitate pesticidele pot fi: b#%l!^+a?

extreme de toxice – DL50 sub 50mg/kg corp, grupa 1 de toxicitate, cuprinde aproape toate pesticidele din grupa hidrocarburilor clorurate si unele dintrecele organofosforice;

puternic toxice – DL50 intre 50-200mg/kg corp, grupa 2 de toxicitate, cuprinde majoritatea insecticidelor organofosforice;

moderat toxice-DL50 intre 201-1000mg/kg corp, grupa 3 de toxicitate, cuprinde majoritatea pesticidelor ;

cu toxicitate redusă-DL50 este 1000mg/kg corp, grupa 4 de toxicitate, cuprinde pesticidele nedăunătoare pentru pești.

Datorită utilizării pesticidelor în agricultură timp îndelungat, în cantități mari și pe suprafețe întinse, și pentru că sunt substanțe persistente pe termen lung în mediu, ele reprezintă una dintre cele mai periculoase surse de poluare.

Aceste substanțe se infiltrează în sol, în apele de suprafață și în pânza freatică, sunt antrenate  în atmosferă de curenții de aer. De asemenea, utilizate fără discernământ, pesticidele se acumulează în produsele alimentare, sub formă de reziduuri,  fiind periculoase pentru sănătatea omului și animalelor. b#%l!^+a?

Pesticidele pot fi responsabile de intoxicații prin inhalare, prin contact cutanat sau prin ingestie. Este foarte important să se respecte strict modul de utilizare și să fie păstrate în locuri bine asigurate.

Conform datelor primite de la Unitatea Fitosanitară Bistrița-Năsăud, în anul 2012 nu s-au semnalat cazuri de impact asupra mediului cu ocazia efectuării tratamentelor fitosanitare la culturile agricole și silvice.

  Măsurile legate de utilizarea produselor de protecția plantelor sunt:

întocmirea și popularizarea buletinelor de avertizare emise de Stația de prognoză și avertizare a Direcției Județene pentru Agricultură, în care sunt indicate momentul optim de executare a tratamentelor fitosanitare și dozele ecologice de utilizare a pesticidelor;

autorizarea comerțului cu produse de protecția plantelor numai a agenților economici cu personal atestat pentru această activitate;

monitorizarea stocurilor de pesticide și a deșeurilor de produse de protecția plantelor, urmărirea asigurării securității depozitelor cu astfel de reziduuri, pentru evitarea riscurilor de impact asupra mediului.

În ceea ce privește depozitele de pesticide anterioare anului 1989, pe raza județelor b#%l!^+a?României mai există un număr de 30 astfel de depozite care sunt monitorizate și controlate de b#%l!^+a?autoritățile cu competență de control în domeniul protecției mediului și al substanțelor chimice periculoase;

  4. controlul anual al nivelului de reziduuri de pesticide în plante și produse vegetale;

Au fost prelevate probe de către Unitatea Județeană Fitosanitară care au fost trimise spre analiză la Laboratorul Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante și Produse Vegetale din București. Conform analizelor efectuate în anul 2012 nu s-au înregistrat depășiri ale cantităților maxim admise de reziduuri de pesticide.

5. prin Poliția Fifosanitară se acționează pentru respectarea legislației fitosanitare privind depozitarea, comercializarea și utilizarea produselor de protecție a plantelor. În urma controalelor efectuate în anul 2012 nu s-au înregistrat nereguli.

În anul 2012 Unitatățile Fitosanitare județene a autorizat un număr de 158 fitofarmacii pentru activitatea de comercializare produse fitosanitare. Din punct de vedere al mediului,  Agenția pentru Protecția Mediului a autorizat un număr de 3 societăți pentru activități de b#%l!^+a?comercializare a produselor fitosanitare.

Nu s-au înregistrat importuri directe/exporturi de produse de protecția plantelor în anul 2012.

Tot în cursul anului 2012, pe o suprafață de 72.355 hectare culturi agricole a fost aplicată o cantitate totală de aproximativ 60 tone pesticide (din care fungicide 21,21 tone, insecticide 12,16 tone, erbicide 25,93 tone,  acaricide 0,19 tone, regulatori de creștere 0,14 tone), conform datelor furnizate de Direcția pentru Agricultura.

Deoarece pentru anul 2012 Direcția Fitosanitară, conform cerințelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, raportează pesticidele în cantitate produs comercial și nu de substanță activă iar, până în anul 2011, raportările către agenția județeană de mediu se refereau la substanță activă, nu se poate  face o estimare a evoluției pesticidelor pentru ultimii ani. Se remarcă totuși că suprafața tratată fizic cu pesticide a crescut la 72355 ha față de ultimii 3 ani în care suprafața tratată cu pesticide a fost de aproximativ 45000 ha.

Pe lângă monitorizarea pesticidelor utilizate în agricultură, datorită riscului pe care substanțele și preparatele chimice periculoase îl prezintă asupra mediului și sănătății populației, Agenția pentru Protecția Mediului a monitorizat principalele aspecte ce țin de domeniul chimicalelor, la nivel județean.

Substanțele chimice fac în prezent parte integrantă din toate tipurile de produse și procese de producție iar consumul lor a crescut în ultimii ani, astfel că preocupările legate de ele și de b#%l!^+a?efectul lor asupra sănătății populației și a mediului, sunt în continuă creștere.

Strategia europeană și națională privind chimicalele are ca principale obiective generale perfecționarea protecției sănătății umane și a mediului față de riscurile prezentate de acestea, concomitent cu îmbunătățirea competitivității industriei de chimicale a Uniunii Europene, prin Sistemul de Înregistrare, Evaluare și Autorizare a Substanțelor Chimice numit generic REACH.  

Regulamentul REACH (1907/2006) se bazează pe principiul conform căruia, producătorii, importatorii, utilizatorii din aval trebuie să se asigure că produc, importă, utilizează substanțe ca atare, în amestecuri sau în articole care nu au efecte adverse asupra sănătății umane și mediului.

El prevede un sistem de autorizare pentru a garanta controlul adecvat al substanțelor care suscită preocupări majore, și înlocuirea progresivă a acestora, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și economic, cu substanțe alternative corespunzătoare. b#%l!^+a?

Totodată regulamentul solicită înlocuirea progresivă a celor mai periculoase substanțe chimice, fiind identificate în sensul acesta o mulțime de alternative adecvate, dar, din păcate, nu se abordează expuneri simultane la mai multe substanțe chimice.

Potrivit REACH, întreprinderile nu pot introduce pe piața europeană substanțe chimice care nu au fost înregistrate la Agenția Europeană pentru Substanțe Chimice (ECHA) până la termenul limită de 30 noiembrie 2010. La nivelul județelor avem un singur operator economic care s-a înregistrat la ECHA ca și producător de substanțe chimice care intră sub incidența REACH, și anume SC ROMBAT SA.

În anul 2009 aintrat in vigoare Regulamentul CLP (1272/2008) care prevede obligații suplimentare față de REACH, și care stabilește norme prin care sistemul european de clasificare al substanțelor chimice se aliniază la Sistemul global armonizat al ONU. Regulamentul CLP solicită operatorilor economici/companiilor să clasifice, să eticheteze și să ambaleze adecvat chimicalele periculoase din domeniul propriu de activitate, înainte de introducerea acestora pe piață.

Clasificarea este esențială pentru a determina dacă un produs chimic este periculos pentru sănătate și mediul înconjurător și pentru a permite furnizarea de informații relevante pe etichetele produselor chimice utilizate de lucrători și consumatori. Astfel, pericolele pot fi descrise și etichetate la fel peste tot în lume.

  Datorită aplicării acestor regulamente sectorul industrial european va cunoaște mai bine eventualele pericole reprezentate de produsele chimice cu care lucrează, va utiliza astfel de substanțe în condiții de siguranță și va deveni mai competitiv, fără a neglija protecția mediului. În anul 2012 Agenția Națională pentru Protecția Mediului a solicitat și s-a întocmit primul inventar b#%l!^+a?național al substanțelor reglementate de Regulamentul CLP.

Ca parte integrantă a activității deimplementare a legislației/modificărilor legislative în domeniul substanțelor și preparatelor chimice,  la nivelul județulor României, s-au colectat, prelucrat și validat date/informații din următoarele domenii:

Importul și exportul anumitor substanțe și preparate periculoase (PIC)

În anul 2012 ,în conformitate și cu evidențele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale, nu s-au înregistrat operațiuni vamale  de  import-export mărfuri care intră sub incidența Regulamentului CE 689/2008 privind importul/exportul anumitor produse chimice b#%l!^+a?periculoase.

Poluanți organici persistenți. Poluanții organici persistenți – POP – sunt substanțe chimice care persistă în mediul înconjurător, se bioacumulează în organismele vii și prezintă riscul de a genera efecte adverse asupra sănătății umane și a mediului.

Emisiile de POP provin din patru sectoare economice importante: agricultură, industrie, transporturi și energie, la care se pot adăuga și alte surse ce includ așezările umane cu depozite de deșeuri precum și crematoriile de deșeuri medicale.

Cele mai importante categorii de POP sunt:

pesticidele: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex, toxafen, etc. Agenția pentru Protecția Mediului colaborează cu Unitatea Fitosanitară Județeană în vederea identificării și inventarierii POP ce provin din agricultură. Substanțele de tip POP pe care agenția le-a inventariat sunt cele provenite din deșeurile de pesticide anterioare anului 1989, care au fost tratate mai sus, la capitolul "Pesticide".

substanțele chimice industriale: hexaclorbenzen (HCB), bifenili policlorurati (PCB),   Agenția pentru Protecția Mediului inventariază anual stadiul eliminării echipamentelor cu conținut de PCB. În urma actualizării inventarului echipamentelor cu PCB pentru anul 2012, la nivelul județului mai  figurează un număr de 6 operatori economici care dețin un total de 267 condensatori în funcțiune. Conform Planurilor, întocmite de operatori și aprobate de agenție, 3 dintre operatori vor elimina condensatorii până în anul 2015, ceilalți 3 urmând să elimine condensatorii doar la sfârșitul existenței utile a acestora.

produse secundare de ardere: dioxinele și furanii

Datele referitoare la emisiile în atmosferă de dioxine și furani proveniți din procesele de ardere și depozitele de deșeuri vor fi actualizate după finalizarea Inventarului național de emisii pentru b#%l!^+a?anul 2012.

Inventarierea operatorilor economici care desfășoară activități cu mercur și metale restrictionate. Conform inventarului pentru anul 2012 privind importul, exportul, utilizarea mercurului și a compușilor cu mercur, în România avem un număr de 26 unități (operatori economici, unități spitalicești, cabinete stomatologice) care dețin mercur – ca atare, în aparate de măsură și control, termometre, lămpi cu vapori de mercur precum și săruri pe bază de mercur.

Substanțe reglementate de Protocolul de la Montreal(ODS) – Regulamentul 1005/2009 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră. Stratul de ozon, se găsește în stratosfera atmosferei terestre, aproximativ între 12 – 50 km altitudine si are un rol extrem de benefic, b#%l!^+a?deoarece filtrează radiațiile ultraviolete.

Dacă nu ar exista stratul de ozon, intensitatea radiației ultraviolete, provenite de la Soare, ar fi mult prea puternică pentru numeroase forme de viață de pe Pământ. În acest context, este evidentă importanța monitorizării atât a grosimii stratului de ozon, cât și a impactului pe care îl au diverși factori naturali, sau artificiali, asupra acestei grosimi. La începutul anilor ’80, măsurători ale grosimii stratului de ozon de deasupra Antarcticii, au evidențiat faptul că grosimea acestuia devenise mult mai redusă decât în mod normal.

Semnalul de alarmăa fost tras încă din anul 1974 de către unii cercetători științifici iar îngrijorarea s-a amplificat de-a lungul timpului concretizându-se prin numeroase întâlniri ai factorilor politici de decizie în urma cărora au fost semnate o serie de acorduri în scopul reducerii sau eliminării substanțelor ce afectează stratul de ozon.

România a făcut demersuri comune cu celelalte state și astfel prin Legea nr. 84 din decembrie 1993, țara noastră a aderat la Convenția privind protecția stratului de ozon adoptată la Viena la 22 martie 1985, la Protocolul privind substanțele care epuizează stratul de ozon adoptat la Montreal la 16 septembrie 1987 și a acceptat Amendamentul la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon adoptat la cea de-a doua reuniune a părților, de la Londra, din 27-29 iunie 1990. Părțile semnatare ale Protocolului de la Montreal și-au manifestat îngrijorarea pentru protejarea sănătății populației și a mediului înconjurător împotriva efectelor adverse rezultate sau care ar putea rezulta ca urmare a activităților umane, recunoscând faptul că emisiile de anumite substanțe la nivel mondial pot epuiza în mod semnificativ sau pot modifica stratul de ozon astfel încât acestea ar putea avea drept consecință apariția unor efecte negative asupra sănătății populației și a mediului înconjurător.

De asemenea, România a acceptat Amendamentul de la Copenhaga din 1992 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 9/2001, Amendamentul de la Montreal din b#%l!^+a?1997 al Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 150/2001 precum si Amendamentul la Protocolul de la Montreal de la Beijing din 3 decembrie 1999 aprobat prin Legea nr. 281 din 5 octombrie 2005.

            Substanțele care distrug stratul de ozon și care fac obiectul protocolului de la Motreal sunt:

clorofluorocarburi – CFC-uri – utilizați ca agenți frigorifici, solvenți, aerosoli farmaceutici și cosmetici, agenți de expandare în tehnologia de producție a spumelor de izolație;

haloni – utilizați ca substanțe de luptă împotriva incendiilor; b#%l!^+a?

hidrocarburi parțial halogenate – HCFC-uri – utilizați ca agenți frigorifici, agenți de expandare a spumelor de izolație, solvenți, aerosoli;

tetraclorura de carbon – solvent industrial;

metilcloroform (1,1,1 tricloretan) – solvent industrial;

bromura de metil – MeBr – utilizată în dezinfecția solului în spații închise, cum ar fi sere, solarii, etc., la tratamente de igienizare prin fumigație a incintelor și spațiilor de depozitare, la tratamente fitosanitare destinate protecției plantelor, tratamente de dezinfecție destinate transportului legumelor și fructelor proaspete.

Aceste substanțe au fost reglementate de Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 2037/2000, a cărui prevederi au fost  valabile până la data de 31.12.2009. Regulamentul a fost transpus în legislația națională prin O.G.nr.89/1999 privind regimul comercial și introducerea unor restricții la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon și Ordinul MAPPM nr.506/1996 pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activităților de import și export cu substanțe, produse și echipamente înscrise în anexele Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon.Începând cu 1 ianuarie 2010 Regulamentul (CE) nr.1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon, abrogă Regulamentul nr. 2037/2000.

În vederea scoaterii de pe piață și a stopării producției acestor substanțe a fost emisă HG.nr.58/2004 care aprobă Programul Național de eliminare a substanțelor care depreciază stratul de ozon.

De exemplu, în București nu există producători de ODS (substanțe care epuizează stratul de ozon). Sursele de ODS-uri sunt reparațiile instalațiilor frigorifice și activitățile în care se folosesc solvenți (curățătoriile chimice, activități industriale și laboratoarele chimice). În tabelul de mai jos este prezentată situația consumului de agenți frigorifici pentru anul 2014. b#%l!^+a?

Situația utilizării agenților frigorifici în anul 2014, județul București

Situația utilizării solvenților clorurați în județul București, anul 2014

În anul 2014 au fost identificați 6 agenți economici care utilizează agenți frigorifici, 4 curățătorii chimice și un singur agent economic care folosesc solvenți clorurați. De asemenea cantități foarte mici de solvenți clorurați au fost utilizate și în  doua laboratoare chimice din b#%l!^+a?București.

Din inventarele realizate până la această data, reiese că nu s-au utilizat halonii 1211, 1301, 2202, tetraclorură de carbon, alte clorofluorocarburi complet halogenate, 1,1,1-tricloretan, bromură de metil, bromoclorometan.

De asemenea, la nivelul județului se constată o tendință continua de înlocuire a substanțelor reglementate prin Protocolul de la Montreal cu substanțe non ODS,  din categoria R b#%l!^+a?134, R 404, R 600, R 407, R 409, R 410 astfel încât în anul 2009 singura substanță tip ODS utilizată a fost HCFC 22.

  Substanțe reglementate de Regulamentul 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră.

  Principalul obiectiv al acestui regulament este reducerea emisiilor de gaze fluorurate cu efect de seră care intră sub incidența Protocolului de la Kyoto și astfel protecția mediului.

Prezentul regulament se referă la izolarea, utilizarea, recuperarea și distrugerea gazelor  fluorurate cu efect de seră enumerate în anexa 1; etichetarea și eliminarea produselor și echipamentelor care conțin gazele respective; raportarea informațiilor referitoare la gazele respective; controlul utilizărilor hexafluorurii de sulf și interzicerea introducerii pe piață a produselor și echipamentelor menționate de anexa II; și formarea și certificarea personalului și a societăților comerciale implicate în activitățile prevăzute în prezentul regulament.

„Gaze fluorurate cu efect de sera” înseamnă hidrofluorocarburi(HFCs), perflourocarburi (PFCs) și hexafluorura de sulf(SF6), astfel cum sunt enumerate în anexa I a regulamentului și preparatele care conțin aceste substanțe dar cu excepția substanțelor care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr.2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon.

Din categoria substanțelor mai sus menționate, la nivel de județ se utilizează doar două hidrofluorocarburi, HFC-134 si HFC-134a, în domeniul frigotehnic, ca agenți frigorifici fiind considerate substanțe non ODS.

Poluanții aerului pot fi clasificați în două mari categorii: naturali și artificiali. Sursele naturale ale poluanților naturali includ: praful purtat de vânt, gazele și cenușa vulcanică, ozonul provenit din trăsnete și din stratul de ozon, compuși organici din vegetație, fumul, gazele și cenușa zburătoare din incendierea pădurilor, polenul și alte aero–alergice, gazele și mirosurile din activități biologice, radioactivitatea naturală.

Aceste surse au produs poluarea de până acum și constituie acea porțiune a problemei poluării, asupra căreia activitățile de control pot avea efect redus sau chiar nici un efect. Sursele b#%l!^+a?realizate de către om acoperă un spectru larg de activități fizice și chimice, care sunt principalii contribuabili la poluarea aerului urban.

Poluanții aerului rezultă ca urmare a generării energiei electrice, a milioanelor de vehicule, b#%l!^+a?a materialelor aruncate de populație și realizării din procesele de fabricație a numeroase produse necesare traiul zilnic. Primele cinci mari clase de poluanți sunt: particulele, dioxidul de sulf, oxizii de azot, compușii organici volatili și monoxidul de carbon.

Anual, sunt generate sute de milioane de tone de aer poluant. În general, fiecare categorie de sursă de poluare are o contribuție diferită la creșterea nivelului uneia dintre cele cinci clase principale de poluanți.

Poluanții aerului pot fi clasificați în funcție de origine și starea materiei:

• Origine: o primară – emiși în atmosferă dintr-un proces; o secundară – formați în atmosferă, ca rezultat al unei reacții chimice.

• Starea materiei: o gazoasă – gaze precum: dioxidul de sulf, oxidul de nitrogen, ozonul, monoxidul de carbon etc; vapori, cum ar fi: gazolina, solvent de vopsea, agenți de curățare uscată etc. ;

o particule, în final divizate în solide (de exemplu, praful și fumurile) și lichide (picături, ceață și aerosoli).

Gazele sunt fluide care ocupă întregul spațiu al incintei în care se află și pot fi lichefiate numai prin efectul combinat al presiunii mărite și temperaturii scăzute. Heliul, hidrogenul, monoxidul de carbon, oxidul de etilenă, formaldehida, sulfura de hidrogen și radonul sunt exemple de gaze.

Vaporii sunt produsul evaporării substanțelor care, la temperatura camerei sunt totodată și lichide, cum ar fi benzenul, toluenul și stirenul.

Vaporii pot fi și produsul sublimării (evaporarea direct dintr-un solid) la temperatura camerei, ca de exemplu iodul.

Deși gazele și vaporii se comportă similar din punct de vedere termodinamic, rațiunea pentru care se face o distincție între ele este aceea că, în multe cazuri, sunt recoltate cu dispozitive diferite.

Aerosolii sunt dificil de clasificat pe o bază științifică, în funcție de proprietățile lor fundamentale, precum: rata de stabilitate sub influența forțelor externe, proprietăți optice, abilitatea de a absorbi sarcina electrică, mărimea și structura particulei, raporturile suprafață – volum, activitatea de reacție, acțiunea fiziologică și altele. b#%l!^+a?

În general, mărimea particulei și rata de depunere au fost considerate proprietăți b#%l!^+a?caracteristice pentru majoritatea scopurilor.

Particulele de ordinul unui µm sau mai puțin, se depun atât de încet încât, din motive practice, sunt privite ca suspensii permanente.

În ciuda posibilelor avantaje ale clasificării științifice, folosirea termenilor descriptivi populari precum: fum, praf, ceață, care se bazează, esențial, pe modul de formare, pare să fie o metodă satisfăcătoare și convenabilă de clasificare. În plus, această abordare este atât de bine stabilită și înțeleasă încât, fără îndoială, va fi greu de înlocuit.

Praful este format în mod obișnuit prin pulverizarea sau dezintegrarea mecanică a materiei solide în particule de mărime mică, prin procese cum ar fi, măcinarea, lovirea și perforarea. Mărimea particulelor de praf se încadrează într-o limită mică de 1 µm până la 100 sau 200 de µm sau mai mult.

Particulele de praf sunt, în mod normal, neregulate ca formă, iar mărimea particulei se referă la dimensiuni medii pentru orice particulă dată. Exemple practice sunt cenușa zburătoare, praful provenit din roci și făina obișnuită. Fumul implică un anumit grad de densitate și derivă din arderea materialelor organice cum ar fi: lemnul, cărbunele și tutunul.

Particulele de fum sunt foarte fine, fiind cuprinse ca mărime între 0.01 µm până la 1 µm. Sunt, în mod obișnuit, de formă sferică, dacă au compoziție lichidă și de formă neregulată, dacă au compoziție solidă.

Datorită mărimii particulelor foarte fine, fumul poate rămâne în suspensie pe perioade mici de timp și dezvoltă mișcări browniene foarte puternice. Fumul incolor este în mod tipic format, în general, la temperaturi relativ mari, prin procese cum sunt: sublimarea, condensarea, combustia.

Ceața este formată, în mod tipic, fie prin condensarea apei sau a altor vapori pe nuclee potrivite, fie prin suspensia picăturilor mici de lichid, fie prin odorizarea lichidelor. Mărimea particulelor de ceață naturală se situează între 2 și 200 µm. Picăturile mai mari de 200 µm sunt, în mod corect, clasificate ca burniță sau ploaie.

Când substanța solidă sau lichidă este emisă în aer sub formă de particule, proprietățile și efectele sale se pot modifica. Atunci când o substanță este ruptă în particule din ce în ce mai mici, o suprafață mai mare din aria sa este expusă aerului.

În aceste circumstanțe, substanța, indiferent de compoziția sa chimică, tinde să se combine fizic și chimic cu alte particule și gaze din atmosferă.

Combinațiile rezultate sunt, în mod frecvent, greu de anticipat. Particulele de aerosoli b#%l!^+a?foarte mici, de la 0.001 la 0.01 µm, se pot comporta ca nuclee de condensare, pentru a facilita condensarea vaporilor de apă, astfel având loc formarea ceței subțiri și a ceței groase de la b#%l!^+a?suprafața solului.

Particule mai mici de 2 sau 3 µm (aproximativ jumătate din greutatea particulelor suspendate în aerul urban), pot penetra membrana mucoasă și atrag, pentru a preschimba substanțele chimice care, în mod normal, nu fac rău, cum ar fi dioxidul de sulf.

Pentru a ține seama de efectele particulelor inhalabile foarte fine, s-a înlocuit standardul aerului ambiant, care lua în considerație particulele totale suspendate (TSP), cu standarde pentru particulele mai mici de 10 µm (PM10).

În virtutea suprafeței crescânde a particulei mici de aerosol și ca rezultat al absorbției moleculelor de gaz sau a altor câtorva proprietăți, capabile să faciliteze reacții chimice, aerosolii tind să aibă o mărime foarte mare a suprafeței de activitate.

Multe substanțe, care oxidează încet în starea lor masivă, vor oxida extrem de repede sau posibil chiar exploziv, când sunt dispersate ca particule fine în atmosferă.

Exploziile de praf, de exemplu, sunt deseori cauzate de arderi instabile sau oxidări de particule de combustibil.

Absorbția și fenomenul catalitic pot, de asemenea, să fie extrem de importante în analizarea și înțelegerea problemelor particulelor poluante.

Conversia dioxidului de sulf în acid sulfuric coroziv, sub acțiunea catalitică a particulelor de oxid de fier, de exemplu, demonstrează natura catalitică a anumitor tipuri de particule în atmosferă.

Aerosolii pot absorbi energie radiantă și conduc rapid căldura în gazele înconjurătoare din atmosferă. Ca rezultat, aerul care intră în contact cu aerosolii poate deveni mult mai cald. Există gaze care, în mod obișnuit, sunt incapabile să absoarbă energia radiantă.

Gradul de volatilitate al unui contaminant din aer poate să afecteze metoda de depoluare, deoarece determină starea fizică a compusului aflat în aer. Presiunea de vapori este o măsură a capacității unui compus de a forma un sistem cu aerul.

Cu cât presiunea de vapori este mai mare, cu atât probabilitatea formării unei concentrații în aer este mai mare. Presiunile de vapori trebuie să fie corectate pentru temperatura la care au fost măsurate. Contaminanții aerului care la temperatura camerei sunt gaze, vor avea presiuni de vapori mai mari decât atmosfera standard (760 mmHg sau 1 atm).

Compușii volatili au presiuni de vapori mai mari de 1 mmHg la temperatura camerei și există, în totalitate, în fază de vapori. Compușii semivolatili au presiuni de vapori între 10-7 b#%l!^+a?mmHg și 1 mmHg și pot fi prezenți atât în stare de vapori cât și de particule.

Compușii nevolatili au presiuni de vapori mai mici de 10-7 mmHg și se găsesc exclusiv în b#%l!^+a?stare legată în particule. Unele dintre clasele de compuși organici semivolatili, de interes deosebit pentru investigatori, cuprind hidrocarburile aromatice polinucleare, pesticidele organoclorurate, pesticidele organofosforice, bifenilii policlorurați, furanii și dioxinele.

Uneori o substanță este descrisă ca fiind mai grea decât aerul. În aceste cazuri, punctul de referință este densitatea de vapori.

Temperatura ambiantă scăzută, ca și umiditatea ridicată, măresc densitatea de vapori. Densitatea de vapori poate fi importantă în situațiile în care se întâlnesc concentrații mari datorate unor emisii accidentale, acumularea unor concentrații de combustie sau eliberarea de substanțe într-un spațiu închis, lipsit de mișcări ale aerului.

Dacă se compară masele moleculare, majoritatea compușilor organici sunt mai grei decât aerul, iar criteriul cel mai important este raportul dintre volumul contaminantului și volumul de aer disponibil pentru amestec. În realitate, majoritatea compușilor organici se vor amesteca cu aerul și se vor dispersa rapid într-o zonă dată.

Metalele grele și efectele lor asupra sănătății. Metalele grele în organismul nostru joacă un rol principal în declanșarea afecțiunilor cronice cum ar fi Morbus Crohn, leucemia limfatică, etc. Nu trebuie uitat nici faptul că metalele grele favorizează infecțiile cronice provocate de fungii, bacterii, microplasme sau virusuri.

Simptomele pe care le prezintă pacientul sunt deseori provocate de infecții, iar greșeala fundamentală a medicinei alopate este aceea că terapiază infecția, fără a cerceta factorii favorizani ai acesteia, deci „mediul înconjurător“ și implicit fără a efectua și o detoxificare a organismului de metale grele.

Între timp este un fapt certificat științific că avem cu toții o „colecție“ de neurotoxine în corpurile noastre, iar acestea împreună au un efect sinergetic. Pentru a lămuri această sinergie, am sa vă dau un exemplu: Dacă am să las noaptea o pisică singură într-un magazin de porțelanuri, a doua zi am să găsesc o grămadă de pagube. Dar dacă am să las o pisică și un câine singuri în magazin, cred că a doua zi nu voi mai găsi decât cioburi! Prin sinergie 1+1 fac 100, ca în toxicologie. Iar acesta este un principiu extrem de important. Atunci când vom elimina mercurul din organism, celelalte toxine îl vor urma aproape de la sine.

Dacă mercurul nu va fi eliminat, va trebui să eliminăm celelalte toxine individual, una câte una. Metalele grele sunt, primar, neurotoxine, nu carcinogene. Adică sunt otrăvuri pentru sistemul nervos. Și foarte multe chimicale cunoscute sunt neurotoxine. Neurotoxinele sunt permanent b#%l!^+a?b#%l!^+a?eliminate prin ficat, bilă și intesine, iar pe drumul „spre jos“ sunt din nou resorbite în organism și ciclul o ia de la capăt, aducând cândva organismul la faza de boală cronică.

Dacă însă vom reuși să întrerupem acest ciclu, cu ajutorul substanțelor pe care le vom introduce în intestine și care vor „lega“ neurotoxinele, atunci această cantitate de neurotixine va fi masiv redusă (cantitativ) și se poate asfel repede obține vindecarea afecțiunilor cronice serioase.

Cel mai bun remediu natural contra metalelor grele este alga Chlorella. Astăzi știm că trebuie să administrăm de mai multe ori pe zi Chlorella, pentru a putea elimina metalele grele, care în cazul afecțiunilor cronice grave sunt prezente în organism în cantități mult mai mari decât se credea în trecut.

Principiul de bază în detoxificare este: îndepărtează pacientul de sursele de otravă sau sursele de otravă de pacient. Acesta este primul pas în toxicologie.

Cu acest prim pas începe orice tratat de toxicologie serios și competent. În cazul mercurului aceasta înseamnă că pacientului treuie să-i fie îndepărtat amalgamul dentar, care conține 50% mercur, care se transformă lent și este preluat în creer. Această afirmație este recunoscută și nu mai constitue astăzi o temă de controverse în cercurile de specialitate.

La ora actuală practic nu mai există carne care să nu conțină mercur și alte substanțe dăunătoare. Acest lucru este deosebit de regretabil. Această afirmație este valabilă pentru toată industria producătoare de carne de vacă, unde psticidele, ierbicidele și alte substanțe asemănătoare joacă un rol important. Practic nu se mai poate astăzi găsi carne de vită care să nu fie contaminată toxic.

Cinic, dur, am putea spune că trebuie să vă hotărâți singuri ce anume vreți să mâncați, care de vacă sau de la alte animale, intoxicată cu substanțe carcinogene, sau caren de pește, intoxicată cu neurotoxine. Respectiv, ce boală doriți să să căpătați, scleroză multiplă sau cancer. Fiecare în funcție de ce anume mănâncă! Acesta este crudul adevăr, care nu mai poate fi ascuns. Și nici alimentația exclusiv vegetală nu este o soluție absolut sigură, deoarece și plantele preiau toxine din mediul înconjurător, cu care sunt în legătură osmotică. Astfel că cel mai bun lucru este să lucrați permanent la detoxifierea organismului Dumneavoastră.

Există un efect sinergetic între metalele grele și alte feluri de toxine. Și tot astfel există un efect sinergetic între diferitele metode de detoxifiere. Unii oameni folosesc Leurdă și se constată că nu apare mercur în scaunul lor. Sau administrăm masiv Chlorella și căutăm mercurul fără a-l putea descoperi. Dar toți terapuții care au administrat, conform programului meu, tinctură de b#%l!^+a?Coriandru, Leurdă și Chlorella, au găsit mari cantități de mercur în probele recoltate (în aerul b#%l!^+a?expirat, prin piele, scaun sau urină). Acest lucru îl denumesc eu efect sinergetic al terapiilor.

Daunele pe care le provoacă metalele grele se fac simțite și în metabolismul acizilor grași. Iar prin administrarea de uleiuri și grăsimi de un anumit gen este posibilă repararea sistemului nervos, astfel încât afecțiunile neurologice cedează substanțial.

Numărul cazurilor de autism se dublează o dată la câțiva ani. Autismul, după cum se știe astăzi, are mult de a face și cu bacteriile din intestine. Iar ceea ce se ascunde în spatele acestui fenomen sunt daunele provocate sistemului imunitar de către vaccinuri și metale grele. Calea terapeutică este mereu aceeași: scoatem metalelel grele afară din organism și corectăm nivelul acizilor grași. În cazul afecțiunilor la copii acest lucru funcționează în general, prin eliminarea metalelor grele, prin homeopatie și modificarea pozitivă a alimentației.

   Ca terapie pentru afecțiunile neurologice la copii eu administrez 6 grame de Chlorella de 4 ori pe zi (6 grame sunt circa 24 de tablete). Din practica mea am observat că aceasta este doza standard dacă dorim să eliminăm neurotoxinele care circulă în organism. Flora intestinală se reface, se normalizează iar germenii anaerobi, care sunt prezenți în cazurile de autism, dispar din intestine. Astfel se poate combate autismul, epilepsia și dificultățile de concentrare și învățare la copii prin metode terapeutice simple cu Chlorella, coriandru și Leurdă.

O etapă importantă, și în același timp o problemă, o constituie faptul că în procesul de detoxifiere și eliminare a metalelor grele, infecțiile din organism încep să se „trezească“. Este poate cel mai periculos și mai dificil moment, în care mulți pacienți și terapeuți intră în panică, surprinși fiind, și întreprind alte acțiuni terapeutice, în loc să meargă consecvent pe drumul ales. În timpul unei cure de dezintoxicare a metalelor grele, infecțiile cronice (pe care le avem aproape cu toții) încep să devină vizibile. Problemele cu rinichii, bacteriile, fungiile, ecoplasmele trebuiesc în această fază luate în considerare în acțiunile terapeutice. Și vom folosi pentru aceasta numai metode biologice. Se pot administra și antibiotice și antivirale, de la caz la caz. Deoarece nu există o dezintoxicare de metale grele fără ca să devină manifeste infecțiile, care deseori se manifestă prin:

–       vedere un pic încețoșată

–       dureri de cap

–       dureri de rinichi

–       eventual diaree

–       oboseală cronică b#%l!^+a?

–       dureri musculare b#%l!^+a?

–       dureri generalizate

–       afecțiunea de care suferise un pacinet anterior pare a se înrăutăți brusc

Partea bună a acestor simptome este că ele ne confirmă faptul că eliminăm metalele grele din corp. Deci pasul următor este terapierea acestor infecții, iar acest lucru este simplu, deoarece infecțiile, în lipsa metalelor grele, răspund pozitiv la metodele terapeutice biologice și la măsurile respective. Ori aceste infecții, fără eliminarea metalelor grele, nu pot fi eficient combătute!

Să privim un pic datele statistice, care îi pot speria pe unii dintre voi. Există un studiu epidemiologic, efectuat acum câțiva ani (1997), care s-a ocupat cu analizarea scheletelor oamenilor decedați în urmă cu 400-500 de ani, în comparație cu schelete ale persoanelor decedate în ultimii 10 ani. Unul dintre rezultatele studiului a fost constatarea alarmantă că depunerile de plumb din oase au crescut de 500-1.000 de ori în comparație cu perioada de acum 400-500 de ani!

Iar astăzi știm foarte bine ce daune pot provoca intoxicațiile cu plumb, care au efecte foarte puternice asupra creerului, asupra dezvoltării spirituale (mentale) a copiilor, asupra dezvoltării inteligenței. Iar în oase plumbul provoacă disfuncții în formarea sângelui și prin aceasta leucemie, anemie, limfome, întreaga paletă de tumori ale sistemului hematopoetic. Eu am terapiat în ultimii 10 ani patru pacienți cu limfom doar cu injecții DMPS. Aceasta înainte de fi știut toate cele de mai sus prezentate.

Doar prin eliminarea metalelor grele, pacienții s-au vindecat. Și în permanență mă mir de ce oare aceste terapii simple nu se pot impune în medicina școlastică. (Întrebare retorică, deoarece Dr. med. Dietrich Klinghardt știe foarte bine de ce: Chlorella, coriandrul și leurda nu pot fi patentate, nu aduc nici un profit financiar concernelor farma!)

Plumbul a apărut maisv în oase în perioada în care în benzina era plumb. Și culorile de ulei sau latexul conțin plumb. Astăzi există legi care reglementează și încearcă minimarea conținutului de plumb în benzină pe cât posibil, dar în locul acestuia au fost introduse o serie de chimicale, care sunt înalt carcinogene. Adică am scăpat de dracu și am dat de taică-su. Am înlocuit neurotoxinele cu carcinogenele. Iar acest lucu se poate clar observa după curba statistică, ce ne arată o creștere a cazurilor de cancer simultană cu înlocuirea plumbului prin alte chimicale.

60% din creier constă din grăsimi și acizi grași. De aceea trebuiește să introducem în organism astfel de substanțe, care sunt o importantă componentă a creierului, și simultan să eliminăm daunele provocate de mercur, deoarece mercurul metalic dizolvă grăsimile, deci are o b#%l!^+a?afinitate pentru grăsimi. b#%l!^+a?

Creierul poate fi „reparat“ și echilibrul poate fi refăcut, chiar și în cazul bolilor foarte serioase. În USA avem un mare număr de pacienți, care crește permanent, cu Parkinson, autism, scleroză multiplă, ALS, răniri ale creerului și multe alte boli grave ale „timpurilor noi“. A acționa împotriva acestor afecțiuni este posibil și se obțin îmbunătățiri dramatice, iar mulți medici în USA au început să folosească metodele terapeutice pe care vi le prezint eu aici.

Gândiți-vă numai că intoxicația cu mercur produce prejudicii grăsimilor din peretele celular, și dacă acest lucru nu se corectează, nu vom putea vindeca un pacient. Grăsimile animale, untul și frișca au un înalt conținut de acizi grași saturați care sunt esențiali pentru conformația solidă a celulei. Dar la fel de important cum este ca celula să aibă o conformație rezistentă, este important pentru ea să aibe și o elasticitate corespunzătoare a membranei. Lucru ce se realizea ză prin acizii grași nesaturați.

Un acid gras care se bucură pe nedrept de un renume prost este acidul arahidonic. El este întâlnit mai ales în ouă, brânză și unt. În fapt este poate cel mai important acid gras, prin faptul că controlează celelați acizi grași. Atunci când există o intoxicație cu mercur, din organism vor fi sustrași mai ales acizii grași Omega-6, iar prin aceasta va sărăci și acidul arahicdonic, a cărui treaptă preliminiară sunt acizii grași Omega-6. 

Există două categorii de acizi grași, Omega-6 și Omega-3. În cadrul Omega-6 găsim de asemenea două familii. Prima este formată din uleiurile de floarea soarelui și Oenothera, care sunt transformate în seria de prostaglandine I. Acestea sunt răspunzătoare cu schimbul de informații (comunicarea) dintre celule. Atunci când din alimentație sau din cauza mercurului, acidul arahidonic lipsește, celulele nu mai pot comunica între ele.

A doua este formată din acizii arahidonici care se găsesc cu precădere în carne și ouă, în produsele animale. Acizii grași Omega-3, acizii linoleici, uleiul de in și EPA din uleiul de pește precum și acidul docosahexanic. Între toate acestea trebuiește păstrat un echilibru. Funcțiile creerului nu pot fi normale fără administrarea (introducerea) uleiurilor bune.

În terapia pacienților cu deficiențe provocate de metalele grele, cel mai important punct este observarea și echilibrarea grăsimilor (uleiurilor). Dr. Sholomo Yehuda recomanda ca raport dintre aceste două grupe principale de uleiuri un raport de 4 : 1 (4 părți Omega-6 la o parte de Omega-3). Din practica noastră putem confirma acest raport. Acest raport îl puteți realiza și prin simplul amestec a 4 părți de ulei de floarea soarelui cu o parte de ulei de in, ulei în care avem o proporție ridicată de Omega-3. Unele persoane cred în mod greșit că uleiul de măsline conține b#%l!^+a?b#%l!^+a?acizi grași esențiali.

Dar există și o „competiție“ între diferitele tipuri de uleiuri. Astfel, dacă se administrează prea mult Omega-3 se va produce o inhimare a Omega-6. Pe deasupra, pentru a putea fi aceste uleiuri folosite de către corp, trebuiesc digerate. Pimul pas digestiv este efectuat de o enzimă a  pancreasului, lipiaza, iar apoi este necesară suficientă fiere în intestinul subțire, care să facă grăsimile solubile în apă, pentru a putea fi preluate de către organism. Deci este destul de complicat pentru organism să preia aceste uleiuri, mai ales atunci când datorită unei intoxicații cu metale grele, pancreasul și bila nu mai funcționează corespunzător.

Fierea are, foarte interesant pentru noi, o funcție dublă. Pe de o parte, prin bilă se elimină toxinele și otrăvurile, și deci și o parte din metale, pe de altă parte fierea este necesară pentru resorbția uleiurilor, care ulterior vor contribui la repararea nervilor. În mod normal celula are un înalt conținut de caliu și un scăzut conținut de natriu, iar dacă acest raport este răsturnat, apar simptomele de paralizie din cadrul bolilor neurologice, simptomul de amorțeală și sensibilitate redusă. Acesta este un semnal al pierderilor de acizi grași.

În faza de început a terapiei, recomand eliminarea hidrurilor de carbon (pâine, biscuiți, tort, prajituri și fidea). Eu introduc la această categorie și orezul precum și celelalte cereale. Doar legume și un pic de carne, pește sau ouă.

Niacin este vitamina B3. Acidul nicotinic este îndeaproape înrudit cu Niacinul. Fumătorii sunt deseori deficitari, un deficit conținut în țigarete, iar ei trebuie să fumeze căci altfel simt deficitul de vitamină B3. În cazul copiilor hiperactivi folosim Nicotin-Touch, care funcționează fantastic. Iar în cazul adenoleucodistrofiei=leucodistrofiei, o boală rară pe care medicina alopată o consideră incurabilă, am terapiat cu succes până acuma 3 copii, pur și simplu cu dietă cu uleiuri calculate (echilibrate) cu grijă.

Există o serie întreagă de cazuri la noi în USA (Dr. Klinghardt practică în Statele Unite), de copii care s-au născut cu autism sau care au căpătat autism timpuriu, sau alte afecțiuni neurologice, deoarece mamele, datorită serviciului lor, sau în alte condiții, erau intoxicate cu mercur, cu metylmercur. Un semn tipic pentru această afecțiune este faptul că acești copii sunt foate palizi, deoarece hemoglobina este în aceste cazuri legată de mercur, în loc să fie legată de fier. La acești copii este așa, că inteligența lor este deseori normală, dar felul în care recepționează lumea înconjurătoare, prin văz, auz, miros, gust, este complect diferit de modul normal.

Grăsimile anormale sunt acizii grași cu lanțuri moleculare lungi. Atunci cînd suntem intoxicați, se formează astfel de grăsimi. Dar ele pot fi preluate și din alimentație, de exemplu din b#%l!^+a?b#%l!^+a?uleiul de alune, untul de alune, muștar, rapiță. Astfel de lucruri (uleiuri) trebuiesc complect evitate de către pacienți, căci pot fi devastatoare ca efecte. Scopul terapeutic este de a „desface“ lanțurile lungi de acizi grași, de a aproviziona membrana celulară cu grăsimi esențiale de lanț scurt, și de a găsi un echilibru optimal pentru pacient, între diferitele uleiuri. Pentru dietă mai este important a se elimina cerealele cu gluten și produsele din lapte de vacă.

În cazul copiilor este esențial mai întâi să echilibrăm și ajustăm nutriția, iar abea după aceea să începem cu detoxifierea. Prin aceste metode am vindecat 14 copii cu autism, precum și alți pacienți cu scleroză multiplă, ALS și Parkinson.

Cea mai dăunătoare este evaporarea mercurului din amalgamul dentar. S-a calculat că în 7 ani, jumătate din mercurul din plombe se evaporă, iar din acesta 80% rămâne permanent în sistemul nervos. O plombă cântărește circa 0,5 până la 1 gram. Se consideră că 1 mg de metil de mercur este  mortal, deci două plombe ar fi suficient pentru a omorâ un om, dacă s-ar elimina instantaneu cantitatea de mercur conținută. Doar datorită faptului că organismul are timp să „împrăștie“ otrava, supraviețuim. Sistemul nervos mare conduce mercurul spre sistemul limbic, acolo unde se află sediul emoțiilor noastre. Tocmai de aceea apar dereglări emoționale, modificări, foarte des, care aduc cu ele dependență, perversiuni, dependență de droguri. Deseori aceasta din urmă este un rezultat al otrăvirii cu mercur. Acesta este preluat prin membrana bucală, prin mucoasele bucale, ajunge în nervii care se găsesc în mucoasa bucală, pornind de acolo către măduva spinării și către creer. Tot acest traseu durează 48 de ore, timp în care b#%l!^+a?mercurul ajunge în creier.

Ingurgitarea de particule fine de mercur provenind de la amalgamul dentar, și care pot impregna intestinul, este și mai periculoasă, căci doar circa 5-7% va fi preluat de către sistemul sangvin. Bacteriile care se află în intestin formează din mercurul acesta, metil de mercur, care este de 50 de ori mai otrăvitor decât mercurul din plombe. Ori acest fenomen, de transformare a mercurului în metil de mercur cu ajutorul bacteriilor din flora intestinală, este complect ignorat de către medicina școlastică.

   Plămânii sunt o foarte importană poartă de intrare. Aerul este inhalat, trece pe lîngă dinți, și astfel „aburii“ de mercur sunt introduși în plămâni. Atunci când un nerv intră în contact cu mercurul, acesta este „supt“ și direcționat către celulele nervoase. Fapt care duce la dereglarea până la distrugerea celulei. Una din posibilele căi de pătrundere a mercurului este spre exemplu nervul trigeminus, care inervează dinții. Astfel mercurul este condus către ganglionii trigeminus.

   Cu cât un pește este mai „sus“ în lanțul nutritiv natural, cu atât mai multe otrăvuri se însumează în organismul lui. Iar una dintre cele mai  sigure metode de a te otrăvi singur este a te face b#%l!^+a?stomatolog.

   Mercurul mai este periculos și prin faptul că distruge fibrocinele, și astfel bariera care protejează creerul este ruptă, în acesta putând intra liber tot felul de otrăvuri care îmbolnăvesc sistemul nervos, și care, multe dintre ele nu sunt direct provocate de mercur, ci de către otrăvuri secundare, cărora li s-a ușurat intrarea în creer, prin defectarea barierei sânge-creer.

   Mercurul se „așează“ în organism în locurile unde în mod normal se așează mineralele. Mercurul este un metal, ca și selenul, cuprul și zincul, metalele bune. Dacă organismul este saturat cu minerale bune, precum calciu, magneziu, molibden, germaniu, cupru sau zinc, atunci apare o „concurență“ între metale pentru aceste „locuri“. Astfel se poate obține evitarea „așezării“ mercurului prin ocuparea acestor locuri cu metale și minerale bune. Calciul împinge „în lături“ mercurul, și astfel pacientul capătă imediat simptomele unei otrăviri cu mercur.

   Important este să știm și următorul lucru: fiecare metodă (încercare) de detoxificare eficientă, este deseori în faza primară confundată de organism cu o otrăvire cu metale grele.

   Această problemă (electrolitică) am încercat să o rezolv prin laptele de capră. Acesta este foarte bogat în microelemente și conține în cantități relativ mari calciu și magneziu. Ca urmare a consumului de lapte de capră se formează aminoacizi liberi, care sunt deosebiți de importanți pentru detoxifiere. Este unul dintre cele mai eficiente produse naturale în detoxifiere. Cu 2 pahare de lapte de capră proaspătă, putem rezolva o cură de detoxifiere. Dacă suplimentar vom administra și Chlorella, efectul va fi și mai profund. Pe deasupra coriandru și leurdă în doze înalte. Astfel putem capta în intestine toxinele. Chlorella rămâne însă metoda principală.

   Dacă Chlorella nu va fi suportată de către organism, putem folosi câteva alternative. Una dintre b#%l!^+a?ele este varza acră (murată), de 4 ori pe zi cîte 2 linguri de varză acră. În aceasta se află mult metion, un aminoacid care detoxifică și care constă din multe materiale fibroase de legătură, care leagă mai ales metalele grele. Un alt produs este pectinul din măr. O lingură cu vârf pe zi. Pectinul din măr se folosește atunci când se dorește a se face marmeladă.

   De asemenea eficace este și Chitosanul, care leagă metalele grele în intestin. Acest chitosan este de fapt scheletul insectelor, scheletul exterior (carapacea), de asemenea întâlnit la multe moluște, dar și în ciuperci și alge (în pereții celulari ai acestora). Chitosanul este folosti în medicina asiatcă de foarte multă vreme, unde este folosit tocmai cu scopul detoxifierii, iar rezultatele obținute arată că el acționează foarte eficace.

   Pe deasupra mai folosim următoarele substanțe:

–       DMPS (acid Dimercaptopropansulfonic) este o substanță pe bază de sulf, care leagă foarte b#%l!^+a?bine metalele grele, anume cuprul, cadmiul, plumbul, mercurul, adică cele mai importante din punct de vedere toxicologic.

–       Vitamina C în doze înalte de 2 ori pe săptămână, în cazul intoxicațiilor acute fiind cea mai sigură metodă, lentă dar nepericuloasă.

–       În cazul afecțiunilor neurologice folosim astăzi glutationele. Eu administrez practic doza care acționează fantastic în Parkinson. Pe vremuri începeam cu 300 mg pe zi, injectabil intravenos, și creșteam dozajul treptat până la 1.800-2.500 mg pe zi. În Parkinson efectele curative se observă practic instantaneu. Injectez 2.500 mg‚ (este o metodă nouă, există puțină literatură asupra ei), iar pacientul, deseori, pleacă normal din cabinetul meu. Doar că efectul nu persistă mult, circa 18-20 de ore, după care revine situația de dinainte. Ceea ce presupune o nouă injecție. Dar dacă această metodă va fi continuată timp de luni de zile, distanța dintre injecții crește treptat, până la vindecarea pacientului. Această metodă se poate aplica și la pacienții cu ALS (scleroză laterală amiotrofică) și scleroză multiplă, ca metodă complementară.

Din cele expuse în studiul de caz, rezultă că din cauza riscului pe care îl reprezintă substanțele și preparatele chimice periculoase atât pentru mediu, cât și pentru sănătatea uman, activitățile care implică utilizarea acestor materiale necesită o abordare adecvată din partea tuturor factorilor implicați.

Noul cadru legislativ adoptat de Uniunea Europeană este destinat să asigure mai multă siguranță pentru lucrători și consumatori în ceea ce privește fabricarea și utilizarea de substanțe chimice și să reducă poluarea mediului, menținând totodată competitivitatea și capacitatea de inovare a industriei europene.

Sistemul de reglementare cunoscut sub numele de REACH (Registration, Evaluation, Authorisation of Chemicals – înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice) va furniza informații despre eventualele proprietățile periculoase a aproximativ 30 000 de substanțe chimice disponibile în prezent pe piața comunitară, precum și despre modalitățile de gestionare a riscurilor asociate.

b#%l!^+a?

Concluzii

Mediul, conform Legii protecției mediului 137/1995, este ansamblul de condiții și elemente naturale ale Pământului, respectiv aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale.

Atmosfera este definită ca masa de aer care înconjoară suprafața terestră, incluzând și stratul de ozon. Prin poluant se înțelege orice substanță solidă, lichidă, sub formă gazoasă sau de vapori sau formă de energie (radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale. b#%l!^+a?

Prin poluare se denumește orice concentrație de poluant în mediu ce depășește valoarea naturală. Directiva CEE 84/360 din 28/06/1984, valabilă și în prezent, definește poluarea atmosferică ca introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de substanțe sau energie având acțiune nocivă, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să strice resursele biologice, ecosistemele, să deterioreze bunurile materiale, valorile de agrement și alte utilități legitime ale mediului înconjurător.

Convenția de la Geneva din 13/11/1979, definește juridic poluarea transfrontalieră ca fiind poluarea atmosferică ale cărei surse sunt cuprinse total sau parțial într-o zonă supusă jurisdicției naționale a unui stat și care exercită impact de mediu într-o zonă supusă jurisdicției altui stat, la o distanță astfel încât, nu este în general posibil să se distingă aportul surselor individuale sau în grupe de surse de emisie. Există locuri de percepere a emisiilor în atmosferă a gazelor, a particulelor solide sau lichide, corozive, toxice sau odorante, de natură să compromită sănătatea publică sau calitatea mediului, să dăuneze zonelor agricole, forestiere sau construcțiilor publice, cunoscute ca emisii ale poluanților.

O astfel de definiție este necesară pentru a caracteriza o situație de poluare atmosferică, pentru a lua în considerare un număr important de constituenți ce se prezintă sub forma de gaze, de aerosoli sau particule. În cazul în care concentrațiile de poluanți (sau numai a unuia) în mediu depășesc pragurile de alertă, prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului, atunci există o poluare potențial semnificativă. b#%l!^+a?

Pragurile de alertă avertizează autoritățile competente asupra existenței, într-o anumită situație, a unei poluări potențiale în aer, apă sau sol. Poluarea semnificativă apare atunci când concentrațiile de poluanți sau numai a unui poluant în mediu, depășesc pragurile de intervenție prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului.

Pragurile de intervenție sunt pragurile de poluare la care autoritățile competente apreciază oportunitatea și solicită, dacă este necesar, executarea studiilor de evaluare a riscului. Riscul este probabilitatea apariției unui efect negativ într-o perioadă de timp specificată. Există o gamă largă de metodologii pentru evaluarea riscului, atât calitative, cât și cantitative.

Prin risc ecologic potențial se înțelege probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare. Prin impact de mediu se înțelege:

a) modificarea negativă considerabilă a caracteristicilor fizice, chimice sau structurale ale componentelor mediului natural;

b) diminuarea diversității biologice; b#%l!^+a?

c) modificarea negativă considerabilă a productivității ecosistemelor naturale și antropizate;

d) deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calității vieții sau deteriorarea structurii antropizate, cauzată în principal de poluarea apelor, a aerului și a solului;

e) supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea teritorială necorespunzătoare a acestora, ce poate apare în prezent sau sa aibă o probabilitate ridicată de manifestare în viitor.

Depoluarea aerului constă în a împiedica emisia în atmosferă a substanțelor care se dovedesc nocive pentru mediul înconjurător, în special pentru oameni, animale domestice, faună, culturi, floră, construcții civile, cadrul natural și climatic. În scopul eliminării poluării cea mai bună soluție o constituie elaborarea unei tehnologii eficiente de depoluare.

După 1970 observatorii caracterizează calitatea aerului la nivel local (concentrații în praf, în SO2, în CO, etc.), ca pe o semnificativă ameliorare a situației în țările industrializate. Un astfel de rezultat se explică, în special, prin eforturile de depoluare realizate de către obiectivele industriale. În orice caz, experții așteaptă progrese suplimentare în mai multe puncte ale activității. Conținutul în NOx a scăzut relativ puțin și, în loc să fie necesară generalizarea denitrificării gazelor de ardere, va trebui să fie mai bine controlată combustia și evoluția spre tehnici mai puțin poluante (de exemplu, combustia cărbunelui în pat fluidizant). Anumiți poluanți cer o mai bună supraveghere, cum ar fi, de exemplu, metalele grele, NO2, compușii organici volatili sau poluanții organici persistenți. b#%l!^+a?

Până în prezent există tendința de a trata într-un mod separat poluarea aerului, a apei, a solului, zgomotul, vibrațiile și problemele ridicate de depozitarea deșeurilor. Acum se gândește mai mult din punct de vedere global, în cadrul a ceea ce numim dezvoltare durabilă.

Tehnologiile clasice de depoluare și procedeele de fabricație pot fi deci repuse în discuție, pentru a ajunge la o mai bună protecție de ansamblu a mediului înconjurător.

Obținerea unei mai bune calități a aerului până în prezent, luată în considerare pe plan local, regional sau continental, ține cont acum de sol și de păturile atmosferice (troposferă, stratosferă). Trebuie să ne gândim, în special, la protecția stratului de ozon și la o diminuare a efectului de seră.

b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Bibliografie

1. Dafincescu Adrian, Protecția animalelor, Editura Corint, București, 2010;

2. Dobra Constantin, Managementul substanțelor interzise publicului larg, Editura Aldine, Sibiu, 2013;

3. Mircea Duțu, Dreptul mediului, Editura C.H. Beck, București, 2010.

4. Florin Făiniș – Dreptul mediului, Editura București, 2007.

5. Legea 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase, republicata 2014;

6. Iulian Mihai, Substanțe chimice periculoase, Editura Adenium, București;

7. M. Of. nr. 635 din 5 septembrie 2003.

8. M. Of. nr. 593 din 22 noiembrie 2000. Aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 451/2001, modificată prin O.G. nr. 53/2006.

9. Gheorghe Constantin, Managementul substanțelor chimice periculoase, Editura Aldine, Sibiu;

10. Hampu Iuliana, Utilizarea corectă a substanțelor chimice, Editura Calea Nouă, Craiova, 2014;

11. HOTĂRÂRE Nr. 57 din 26 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării prevederilor Regulamentului (CE) nr.1.221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/200 și a deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei;

12. HOTĂRÂRE Nr. 57 din 26 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării prevederilor Regulamentului (CE) nr.1.221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind ORDIN Nr. 1541 din 6 iunie 2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Comitetului EMAS și al Biroului EMAS;

13. Ordinul Ministrului nr. 254/2009 din 12 martie 2009 pentru aprobarea Metodologiei privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Rezerva pentru instalațiile nou-intrate pentru perioada 2008-2012 (publicat în M.O. nr. b#%l!^+a?186/25.03.2009);

14. Popa Mihai, CLASIFICAREA, ETICHETAREA, AMBALAREA, DEPOZITAREA SI TRANSPORTUL SUBSTANTELOR CHIMICE PERICULOASE, București, Editura Alfa, 2013, București;

15. Protocolul de la Montreal(ODS) – Regulamentul 1005/2009;

16. Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 9/2001;

17. Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 2037/2000 transpus în legislația națională prin O.G.nr.89/1999;

18. Regulamentul 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră;

19. Regulamentulul (CE) nr.2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon;

20. Regulamentul CLP (1272/2008);

21. Regulamentului CE 689/2008; b#%l!^+a?

22. Sirbu Andrei-Marian, Pesticide, Editura Cetățean Informat, București, 2012;

23. Stănilă Viorica, Protecția plantelor, Editura Corint, București, 2014;

24. Strategia europeană privind chimicalele;

25. Vîlnei Raluca Nicoleta, Caracterizarea substanțelor chimice periculoase, Cluj, Editura Arania;

26. Unitatea Fitosanitară Bistrița-Năsăud;

27. www.adevărul. ro.

b#%l!^+a

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b# b#%l!^+a?

Bibliografie

1. Dafincescu Adrian, Protecția animalelor, Editura Corint, București, 2010;

2. Dobra Constantin, Managementul substanțelor interzise publicului larg, Editura Aldine, Sibiu, 2013;

3. Mircea Duțu, Dreptul mediului, Editura C.H. Beck, București, 2010.

4. Florin Făiniș – Dreptul mediului, Editura București, 2007.

5. Legea 360/2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase, republicata 2014;

6. Iulian Mihai, Substanțe chimice periculoase, Editura Adenium, București;

7. M. Of. nr. 635 din 5 septembrie 2003.

8. M. Of. nr. 593 din 22 noiembrie 2000. Aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 451/2001, modificată prin O.G. nr. 53/2006.

9. Gheorghe Constantin, Managementul substanțelor chimice periculoase, Editura Aldine, Sibiu;

10. Hampu Iuliana, Utilizarea corectă a substanțelor chimice, Editura Calea Nouă, Craiova, 2014;

11. HOTĂRÂRE Nr. 57 din 26 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării prevederilor Regulamentului (CE) nr.1.221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/200 și a deciziilor 2001/681/CE și 2006/193/CE ale Comisiei;

12. HOTĂRÂRE Nr. 57 din 26 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării prevederilor Regulamentului (CE) nr.1.221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind ORDIN Nr. 1541 din 6 iunie 2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Comitetului EMAS și al Biroului EMAS;

13. Ordinul Ministrului nr. 254/2009 din 12 martie 2009 pentru aprobarea Metodologiei privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Rezerva pentru instalațiile nou-intrate pentru perioada 2008-2012 (publicat în M.O. nr. b#%l!^+a?186/25.03.2009);

14. Popa Mihai, CLASIFICAREA, ETICHETAREA, AMBALAREA, DEPOZITAREA SI TRANSPORTUL SUBSTANTELOR CHIMICE PERICULOASE, București, Editura Alfa, 2013, București;

15. Protocolul de la Montreal(ODS) – Regulamentul 1005/2009;

16. Protocolului de la Montreal, ratificat prin Legea nr. 9/2001;

17. Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 2037/2000 transpus în legislația națională prin O.G.nr.89/1999;

18. Regulamentul 842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră;

19. Regulamentulul (CE) nr.2037/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon;

20. Regulamentul CLP (1272/2008);

21. Regulamentului CE 689/2008; b#%l!^+a?

22. Sirbu Andrei-Marian, Pesticide, Editura Cetățean Informat, București, 2012;

23. Stănilă Viorica, Protecția plantelor, Editura Corint, București, 2014;

24. Strategia europeană privind chimicalele;

25. Vîlnei Raluca Nicoleta, Caracterizarea substanțelor chimice periculoase, Cluj, Editura Arania;

26. Unitatea Fitosanitară Bistrița-Năsăud;

27. www.adevărul. ro.