Managementul stresului în serviciile de Asistență Socială [614280]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI
ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Disciplina
Managementul stresului în serviciile de Asistență Socială

Tema
Schimbările sociale și stresul adaptativ al tinerilor

Coordonator științific:
Prof. Dr. Elena Iulia Mardare

Specializarea: Consiliere în Asistența Socială
Anul -II, sem . I
Masterand: [anonimizat]: [anonimizat]

București
-2019-

1
Managementul stresului
Schimbările sociale și stresul adaptativ al tinerilor
Altgoritmul ”A cunoaște”

Definirea și percepția stresului
Stresul se descrie ca fiind un fenomen complex la nivel psihosocial, un răspuns al
organismului omului față de o multitudine de situații, cerințe și aspirații, fenomen care a luat
amploare odată cu dezvoltarea tehnologiilor și a modernizării societăților.
Aspirațiile cât și trebuințele se multiplică astfel, punând o presiune și mai mare asupra
indivizilor. Reacția care se produce la nivelul organismulu i poate afecta individul din punc de
vedere emoțional, fizic cât și psihic, ca răspuns la cerințele mediului în rapor t cu propriile
resurse. ”Confruntarea cu factorii stresori oferă posibilitatea dezvoltării unor mecanisme
psihice adaptative (strategii de coping), care evident vor fi foarte utile în întâlnirile ulterioare
cu diverse situații provocatoare, stresante”1.
Din punct de vedere psihic, se poate spune că individul percepe o stare tensionată,
disconfort accentuat în funcție de situațiile pe care le întâlnește în viața de zi cu zi.
”Stres , sau stress , reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în
urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță,
solicitare, mobbing . Pornind de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui
Hans Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare reacția la
stress pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye definește
stresul ca ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți
cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând în modificări morfo -funcționale, cel mai
adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor are o acțiune de durată vorbim de sindromul
general de adaptare care presupune o evoluție stadi ală”2. Prin expunerea la solicitările pe care
viața ni le oferă, privind diversele situații nedezirabile, acestea pot afecta organismul uman la
nivel psihic, psihoemoțional cât și comportamental. Au loc astfel, dereglări cel mai adesea
hormonale, fiziologice și atitudinale. Stresul este unul intrinsec vieții sociale, familiale și are
repercursiuni asupra percepției interrelaționale cât și intrarelaționare (distorsionarea selfului).
Se poate astfel genera, anxietatea cu toată suita de tulburări psih oemoționale (tulburări
obsesiv -compulsive, tulburarea de panică, fobii, etc).

1 https://www.scribd.com/document/292540071/Managementul -Stresului -Suport -de-Curs -2 -văzut la data de 14 –
12-2018 .
2 https://ro.wikipedia.org/wiki/Stres , văzut la data de 15 -12-2018.

2
”Stresul reprezintă ”reacția fizică, mentală sau emoțională în fața tensiunii, conflictelor
sau presiunilor” (Fontana & Abouserie, 1993, p. 261). Este vorba așadar despre răspun sul
nespecific pe care îl dă organismul la situațiile care sunt percepute ca fiind amenințătoare sau
provocatoare. De exemplu, atunci când este pusă în pericol siguranța individului, vor fi
activate automat reacții de tipul ”luptă sau fugi/fight or flyght” pentru a scăpa de pericol. În
viitor situația amenințătoare va fi evitată sau va fi gestionată (în virtutea mecanismelor
adaptative formate în contextul adversităților). De menționat existența a două fațete ale
stresului: stresul nociv sau distresul și ce l pozitiv sau eustresul ”3.
În cazul tinerilor , situațiile care au generat stresul , cât și vârsta la care au fost expuși,
vor avea influențe definitorii în formarea și alcătuirea personalității de mai târziu a adultului,
cât și formării gradului de reziliență ca răspuns adaptativ, pentru evenimentele vieții și
schimbărilor dinamice apărute de -a lungul acesteia .
”Confruntarea cu factorii de stres contribuie la dezvoltarea strategiilor de adaptare
(coping) – chiar dacă acestei întâlniri îi sunt asociate consumul nervos, diminuarea resurselor
fizice sau uneori chiar durerea fizică (somatizarea) și suferința emoțională. Dacă în
înțelepciunea populară este accentuată ideea că din greșeli învață omul, așa și din
confruntarea cu diverși factor i de stres se vor naște noi modalități de rezolvare a provocărilor,
care vor fi deosebit de folositoare în situații similare viitoare. În virtutea unei legi implacabile,
persistența sau ”cronicizarea” factorilor de stres generează (după fazele de alarmă ș i
rezistență) faza de epuizare a resurselor fizice sau/și psihice. În ceea ce privește creșterea
rezistenței față de stres, au fost analizate diverse tehnici, fiind subliniată și importanța
pozitivării – un concept introdus de Barbara Fredrickson (2013), r eprezentantă a psihologiei
pozitive. Fiecare dintre noi este autorul propriei existențe. Putem crea viața pe care o dorim
sau dimpotrivă, ne putem autosabota șansa de a reuși, concentrându -ne prea mult asupra părții
goale a paharului. Autoreglarea afectivă și predominanța emoționalității pozitive contribuie la
refacerea mai rapidă în contextul unor situații problematice ”4. Problematica se revarsă la un
nivel al percepției, deci avem de a f ace cu un nivel subiectiv care de fapt se raportează la
modalitățile de coping și resursele pe care le poate conștientiza.” Atunci când individul se
consideră depășit de situație, adică își dă seama că resursele și strategiile sale de coping sunt
insuficiente, impactul stresorilor va fi destabilizator – accentuâ ndu-se emoțiile negative, care
la rândul lor vor afecta sănătatea fizică și funcționalitatea psihi că”5. Suprimarea gândurilor pe

3 Elena Stănculescu, Managementul stresului în mediul educațional , București, Ed. Universitară, 2015, p.16
4 Ibidem , pp. 11 -12
5 Ibidem , pp.18 -19

3
termen lung poate duce la îngrijorări și mai mari, la afectarea cogniției, dezvoltarea
psihozelor, inclusiv la devoltarea unor boli fizice prin procesul de somatizare”6.
Riscul în ceea ce privește adaptarea copiilor la vârste mici, este unul crescut într -un
mediu deprivat, la nivel afectiv și material; adică acolo unde există sărăcie și situații
indezir abile creșterii și dezvoltă rii armonioase .”Cercetările arată că la vârstă mică este mai
mare probabilitatea ca ei să pună accent pe valorile extrinseci, mai mult decât pe cele
intrinseci, mai ales dacă părinț ii sunt duri, dominanți (accentuând controlul) ori dacă copiii
provin din m edii sărace ori cu părinți divorțați. Depinde de adulții prezenți în viața copiilor,
fie că vorbim de profesori, pe de o parte, fie de familie și extensia acesteia, pentru a dezvolta
motive interne orientate spre altruism, empatie, generozitate ”7. Orientarea lor spre valorile
dorite, înseamnă mai întâi de toate o educație sau o decelare a valorilor dezirabile fiecăruia, în
adaptarea socială. Dicționarul de Psihologie, pentru valoare, defin ește trei situații:
1. „raportată la motivație, valoarea este a propiată de valență și trimite la tot ce caută
sau evită un anumit individ: pentru acesta, o anumită stare a naturii, un anumit
obiect are o valoare pozitivă sau o valoare negativă;
2. Raportată la procesele sociale și organizaționale, valoarea este echivalen tă cu
utilitatea socială: se aplică deopotrivă indivizilor și comportamentelor și se referă
la practici evaluative a căror funcție este reperarea utilității sociale, a conduitelor
și, prin internalizare, a indivizilor;
3. Raportată la o ideologie, valoarea es te un scop (libertatea, solidaritatea,
cunoașterea), se poate aplica unor grupuri și conduce la accentuarea semnificației
praxisului sau practicilor sociale”8. Motivația, utilitatea și scopul, sunt altgoritmii
în jurul cărora se vor construi valorile tiner ilor.
Stresul parental precum și disfuncțiile familiale, își vor pune amprenta pe dezvoltarea
și adaptarea copiilor/tinerilor în viața socială. ”Sărăcia și șomajul au efect asupra
interacțiunilor părinte -copil cauzând creșterea nivelului de stres parental . Aceasta afectează
calitatea educației și coboară pragul reacțiilor parentale la probleme de comportament ale
copilului ”9. Acești copii dezvoltă o hiperreactivitate față de mediu lor, atunci când ei vor

6 David A. Clark, Aaron T. Beck, Terap ia cognitivă a tulburărilor de anxietate . Știința și practica, Cluj -Napoca:
ASCR, 2012, p. 172
7 Georgeta Pânișoară , Dorina Sălăvăstru și Laurențiu Mitrofan , Copilăria și Adolescența. Provocări actuale în
psihologia educației și dezvoltării , Iași: Polirom2 016, p. 181.
8 Roland Doron, Francoise Parot, (Directori editori), Dicționar de Psihologie , București, Humanitas, 2006, p.
812.
9 Anca Mihaela Antonie, Agresivitatea pasivă la vârsta adolescenței , Craiova: Scrisul Românesc Fundația, 2018,
p. 63.

4
intereacționa, ca răspuns adaptativ – învățat, ceilal ți îi pot percepe ca fiind agresivi, având un
comportament de retragere față de aceștia, dezvolt ând astfel ostilitatea.

Situații de stres : trăirile și emoțiile refulate
Emoția reprezintă una din funcțiile importante ale exprimării individului, o f uncție a
limbajului care se poziționează ca răspuns ”semnal” la o anumită situație și care poate genera
la rândul său alte ”semnale” și răspunsuri, în funcție de semnificație și atribuire.
”Stare deosebită a unui organism, care survine în condiții bine definite (o situație
numită emoțională), însoțită de o experiență subiectivă și de manifestări somatice și
viscerale ”10.
Într-un sistem interrelat al limbajului și atitudinilor , se v -a naște o țesătură cu o
evoluție diferențiată, neomogenă , dar convergentă. „Emoțiile sunt reacții la evenimentele
semnificative pentru persoane, incluzând reacțiile fiziologice, comportamentale, cognitive și
experiențele subiective de plăcere sau neplăcere”11. Emoția reprezintă o reacție la anumiți
stimuli, care p ot veni din exterior, prin limbaj, atitudini, anumite contexte, poate fi astfel
asociată cu nivelul de cogniție al fiecăruia. ”Emoție: mișcare extraordinară, care agită trupul
sau spiritul, tulburându -le temperamentul sau starea.„”se poate spune că emoția reprezintă o
spontană a întregului organism, prin componentele sale fiziologică (corpul), cognitivă
(rațiunea) și comportamentală (acțiunile) ”12.
”Emoțiile pot fi studiate sub diferite aspecte:
1. teoriile evolutive ale emoțiilor le s ubliniază caracterul adaptativ și funcția de semnal;
2. teoriile cognitive insistă asupra modalității în care informațiile s unt prelucrate și în care
planurile sunt elaborate și puse în acțiune;
3. teoriile fiziologice pun accentul pe relațiile posibile în tre emoție ca stare mentală sau
cognitivă și expresia ei somatică sau viscerală , emoția este un semnal homeo -static
fundamental al cărui rol general sau specific depinde de cauzele care i -au dat naștere și de
semnificația pe care ele o au pentru viitorul s ubiectului ”13. Emoțiile constituie un limbaj
specific al fiecărui om prin care se adaptează în mediul său social.”Prin urmare, cultura,
rolurile și statusurile sociale, limbajul , sunt componente fundamentale în procesul de

10Dicționar de Psihologie, PUBLICAT SUB DIRECȚIA LUI ROLAND DORON ȘI FRANCOISE PAROT,
București, Humanitas, văzut la 9 -12-2018
11 Septimiu Chelcea și Alexandru Zodieru, Emoțiile – o construcție socială , în Septimiu Chelcea (coord.),
Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații , Iași, Editura Polirom, 2010, p.355, apud w. Gerrod Parrott
(1995/1996, 198)
12 Christophe Andre, Francois Lelord, Cum să ne exprimăm emoțiile și sentimentele , Bucureși: Trei, 2013,Pp.
326-327 (traducere din franceză Mădălina Georgescu) .
13Dicționar de Psihologie, op. cit

5
elaborare a emoțiilor. Felul în ca re ne acceptăm și ne înțelegem trecutul reprezintă calea pe
care ne construim prezentul și ne proiectăm viitorul având o fundație care poate fi impregnată
de lumină sau de întuneric”14.
În apărarea Sinelui individului, ca mijloace de compensare și echilibr are pot intervenii
prin natura lucrurilor câteva din așa zisele suporturi de influențare, modelare și abgradare.
-Suportul Eu -lui, de natură endogenă, este infuențat de structura internă a individului,
de temperament, fiind de natură transcedentală, acest a este unul înnăscut și poate fi unul
compatibil cu individul, în sensul de a se descoperii pe sine și în care influențarea mediului
nedezirabil ar fi una minimală;
-Suportul emoțional, de natură exogenă, care se produce în familie, a cel puțin unul
dintre membri săi capabil de al înțelege pe celălalt și astfel de ai oferi o nouă și posibilă
construcție dezirabilă, copilului aflat în dezvoltare.
-Suportul comunității, reprezintă un sistem mai extins, care se produce mai târziu, în
viața și evoluția indiv idului, atunci când acesta începe să iese mai mult din mediul și sistemul
său familial, individul este influențat odată prin compararea persoanelor sau grupurilor pe care
le întâlnește cu sistemul său din familie. La acest sistem el se va raporta dacă este unul
dezirabil și va căuta integrarea și la acest nivel. Există și cazuri în care acest sistem este
respins și astfel evitat, cel de bază fiind considerat unul stabil și suficient, sau care se prezintă
ca fiind unul autarhic aici este vorba despre o margi nalizare și excludere, o societate selectivă
și individualistă. Autarhia se poate manifesta și în sistemul familie, îngrădid legăturile cu
sistemul extins al comunității prin acele prejudecăți și comportamente de interzicere cu
mediul extern, limitând legă turile și învațându -și membri săi să fie suspicioși și retrași din
mediul social. Este îngrădită astfel relaționarea cu mediul extern print -o manipulare și
influențare cel mai adesea emoțională.
Atunci când propriul self are de suferit în construcția sa, se pot produce suferințe și
trăiri mai mult sau mai puțin vizibile , generatoare de stres în adaptarea socială a tinerilor .
Toate acestea se vor constitui în suferințe înteriorizate de cele mai multe ori, care vor
refula la un moment dat prin comportament e indezirabile. „Copiii ai căror părinți sunt violenți
unii cu alții trăiesc în anxietate și -și folosesc adesea energia pentru a avea grijă de înșiși și, în
mod ironic, chiar și de părinții lor. Ei sunt adesea forțați să -și asume responsabilități în situaț ii
pentru care nu sunt suficient de maturi să le facă față. Nu le mai rămâne decât foarte puțină
energie și bucurie pe care să o investească în joacă, în relațiile cu alți copii și în învățătură.

14 Octavian Rujoiu, Psihologia emoțiilor. Ce, când și cum simțim , București, Editura ASE, 2012, p. , 22.

6
Mulți ani mai târziu pot fi ob servate probleme de identitate ale acestor copii, ale
conștientizării propriei valori și ale identității sexuale”15.
Factori i de stres – Schimbările sociale dinamice și sărăcia
Diversificarea nevoilor, dorințelor și aspirațiilor contribuie tot atât de mult la factorii
care pun presiune asupra vieții oamenilor. Aceste situații pot fi până la un anumit nivel,
motivații de a acționa în viața de zi cu zi, dar, depășind un anumit prag prin multitudinea
rolurilor sociale, poate fi dăunător tot atât pe cât poate fi de mobilizator. Exis tă de asemenea
diferențe de răspuns, în ceea ce privește gestionarea stresului, de la individ la individ, ca
urmare a percepției fiecăruia și în funcție de experiențele de viață, raportându -ne și față de
tipul de temperament și personalitate dezvoltată.
”Climatul psihosocial are o influență majoră asupra moralului individului și la nivel
de grup, asupra motivației și performanțelor, precum și asupra gradului de conflictualitate
interpersonală . Un climat pozitiv, tonic și deschis generează sentimente de sat isfacție,
încredere și securitate, iar nivelul de stres este foarte redus. Climatul negativ, tensionat,
generează anxietate, neliniște, tensiuni psihice și interpersonale inutile, un grad înalt de
conflictualitate intra – și intergrupală, performanțe scăzut e și tendințe spre absenteism sau
schimbarea locului de muncă, cu efecte știute asupra indicelui de stres și – implicit -asupra
sănătății membrilor respectivului grup, etc ”16.
Dacă valorile supreme și universal valabile sunt orientate spre bine, adevăr, dreptate,
frumos și armonie, atunci sărăcia arată că , aceste valori nu sunt decât trofee gândite dar nu și
dobândite la nivel de spirit și elevate în trăirea de zi cu zi; sau puțini și tot mai puțini sunt cei
care înțeleg acest lucru și îl acceptă, altfel toți am trăi în armonie și pace.
Efectele sărăciei sunt diverse, se nasc frustrările, revoltele, nemulțumirile, grijile
pentru ziua de mâine, îngrădind astfel spiritul omului, care nu se mai poate dezvolta și
armoniza cu natura și cu el însuși; apa re alienarea, nepăsarea, canalizarea spre o gândire
mediocră chiar degradare, fizică, morală și spirituală. Lipsa educației, a condițiilor decente,
nedreptățile persistente reduc puterea de motivare și voință de a depășii și a lupta , de a ieși din
situații indezirabile. Riscul de a rămâne în sărăcie este cu atât mai mare cu cât fenomenul este
unul extins, acceptat de majoritatea ca o situație normală, apărând astfel o cultură a sărăciei,
acceptată, resemnată care naște comportamente de refulare.

15 Gabriela Irimescu , Violența în familie și metodologia intervenției. Forme ale violenței în familie , în George
Neamț u și Dumitru Stan (coord.), Asistența socială. Studii și aplicații , Iași, Editura Polirom, 2005, p157,
apud:(Hershorn și Rosembaum, 1985; Silvern și Kaersvang, 1989; Kocinsky, 1993; Killen, 1998).
16 Dumitru, Cristea, Tratat de Psihologie socială , București :Trei, 2015, p. 994 .

7
Tinerețea, așa cum au descris -o diverși gânditori și cercetători este vârsta marilor
transformări și căutări autentice, constituindu -se astfel un factor dinamic de schimbare prin
potențialul creator și inovator. Gradul înalt de conformism adoptat „prin mo ștenire”, indică
faptul că societatea nu este dezvoltată, iar impunerile se acceptă datorită dependenței crescute
de mediul în care trăiesc.
Plecând de la statut – rolul tinerilor în societățile tradiționale, unde se urma modelul de
conformare și supunere în fața vârstei mature, reiese că tinerii aveau mai multe îndatoriri
decât libertăți și drepturi: în copilărie de a fi ascultători buni, executanți buni, la muncă sau la
învățătură după cum decidea cel matur și chiar meseria sau profesia era aleasă în gene ral de
părinți, mergând până la recomandarea sau poziționarea fermă în fața alegerii și formării unei
familii.
În societatea modernă și globațională statutul tânărului ca și rolurile sunt influențate
mai mult de sfera socială, economicul fiind aspectul cel mai important ca și politicile
promovate în acest sens și care diferă de la o societate la alta și chiar într -o societate
diferențierile fiind majore. Acestea țin de posibilitățile economice, culturale și educaționale
care formează inegalități în societăț i, adâncindu -se acolo unde politicile nu vizează
dezvoltarea. ”Calitatea mediului social constituie un factor major care poate influența starea
de sănătate mentală și fizică a unei colectivități. Avem în vedere în mod special, influența
factorilor de natur ă psihosocială, politică, economică și culturală”17.
Cultura unui popor în mare parte se învață, se educă, adică la nivelul școlii, prin
valorile spirituale care definesc și dau identitate unei societăți. Această latură neglijată în fuga
spre confort și dor ința de a avea cât mai mult, de a domina și asupri , se pare că orientează
noile valori ale omenirii în expansiune și globalizare. Artificialul creat , prin confortul sporit al
unora, creează o luptă ascunsă în fața unor norme și legi de conveniență, care su nt
schimbătoare prin însuși faptul că se încalcă și nu se pot stabiliza în fața unor dorințe
crescânde și a unei diversități de gândire și acțiune pentru scopuri imprecise și haotice.
Dorințele se diversifică se schimbă și nu se opresc, astfel neajunsuril e și stresul se
intensifică odată cu creșterea acestora, căci omul modern scade valoarea vieții dar ridică
valoarea bunului material. Însăși explozia demografică este una ne -naturală și ne -normală,
pentru că nu într -un echilibru se întâmplă aceasta, ci înt r-o exploatare a resurselor materiale
prin tehnologizare și creștere a condiițiilor de viață ne -naturale pe de o parte, dar și prin

17 Ibidem, p., 999.

8
sărăcia extremă acolo unde natalitatea este una crescută dar cu speranță de viață scăzută și
degradantă.
Deci ambele stări, atât dezvoltarea tehnologiilor cât și exploatarea resurselor materiale
pot fi factori de creștere demografică și implicit factor al sărăciei, sărăcie care odată născută
în această ”dezvoltare ” forțată se perpetuează și se extinde . Faptul că modernizarea este una
limitată, se epuizează , generează stres și perpetuează sărăcie. Oamenii scoși din mediul
natural și -au pierdut identitatea , adoptă diverse forme d e coping, generând totodată neajunsuri
și haos , o existență alterată, prin lipsa valoril or și a înstrăinării din mediul lor natural.
Omul are valențe societale, prima socializare se realizează în familie, socializarea
primară, o perioadă de construire a temeliei pentru tot restul vieții. Aici copilul învață, copiază
și internalizează, filmând totul la un nivel profund. Socializarea este una continuă, pe tot
parcursul vieții, școala având un rol important în socializarea educativă și instructivă.
Adaptarea în tăvălugul relațiilor și comunicării în domeniul socialului devine una de
noutate prin prisma dezvoltării ușurinței de comunicare, a faptului de a cunoaște și ști orice în
orice domeniu, oricând și oriunde , dar în același timp aduce și o nouă suferință, aceea a
stresului, a epuizării și a risipirii .
Omul în acest tablou este ființa cea mai f ragilă, odată prin timpul îndelungat pe care îl
parcurge până la autonomizare, timp în care va fi supus pulsiunilor și atitudinilor unui mediu
precreat. Atunci individul trebuie mai întâi să se adapteze și mai apoi să evolueze ca grad de
conștiință și armo nizare cu sine. Așa cum o plantă are nevoie pentru dezvoltare de aer, apă,
lumină și căldură, tot așa și omul are nevoie de condiții proprice dezvoltării și armonizării cu
sine. Diferențierea este clară, avem nevoie pe lângă trebuințele care oferă dezvolta rea
organismului și de acele nevoi de ordin afectiv, acele implicări care derivă din conștiința unui
om. Sunt nevoi materiale și nevoi afective, cele care ajută individul să devină o persoană
funcțională în societate și în armonie cu sine.
Dacă s -a pornit de la o cultură a animismului, în care omul atribui a spirit, apoi suflet
fiecărei forme materiale, astăzi omul modern a ieșit din această paradigmă și a scos aceste
valori ale spiritului considerând „materia” mijlocul , dar și scopul fericirii și confortulu i și nu o
cale de cunoaștere de sine și adaptare în armonie.
J.J.Roussou, spunea că omul se naște bun de la natură, dar societatea este cea care îl
pervertește și îl privează de armonie prin dorința unora de a poseda și dispune după cum
dorințele îi orient ează. Dorințele și nu nevoile sunt cele care creează discrepanțe și înstrăinări
între oameni. Este de dorit confortul, dar spiritul rămâne unul neexplorat, necunoscut pentru
cei care materialismul le predomină gândirea și trăirea, astfel ei nu se cunosc pe sine și nici

9
nevoile lor reale. Degradarea la acest nivel psihic – moral este una dintre cele mai periculoase
neajunsuri, unde valențele sufletului omului rămân nevalorificate și cu false premise de
înțelegere a sensului vieții. Spiritul întunecat nu relev ă armonia naturală și dimensiunea
ascentrală a ființei omului, coborându -l la un nivel primar, instinctual și degradant.
Stresul este un răspuns al organismului la multitudinea de trebuințe create de omul
aflat în modernizare, emancipare și orientare spre acele valori exterioare , materiale și
financiare .
Stresul manifestat în funcție de structura fiecăruia
Stresul este diferit perceput, în funcție de personalitatea fiecăruia, fiind într-o continuă
schimbare, de -a lungul vieții. De -a lungul timpului se credea într -o finalitate a dezvoltării
personalității și caracterului, o sculptură a omului până la o anumită vârstă ; ”copilăria nu este
totul: oamenii pot câștiga tărie sufletească și mai târziu în viață”18. Ultim ele cercetări, arată și
demonst rează, cum creierul omului, respectiv sinapsele și modificări ale acestuia pot survenii
la orice vârstă. De asemenea s -au constatat și fluctuații în ceea ce privește dezvoltarea
inteligenței prin măsurătorile valorilor IQ -ului. Cele mai multe schimbări au fost generate de
cauze/evenimente majore, petrecute la un moment dat în viața uni om. Deci, oamenii se pot
transforma la nivel de personalitate și caracter pe tot parcursul vieții , adaptarea fiind una
fluctuantă, ca urmare a condițiilor și factorilor din m ediul în care trăiesc, dar și ca rezultat al
procesării informațiilor percepute și gestionate la nivel individual/cognitiv . Cercetătoarea
Karena Leppert, admite faptul că: ”există un miez înnăscut; deja la bebeluși se recunosc
diferențe considerabile în c e privește caracterul. Unii sunt rușinoși și fricoși, alții deosebit de
stabili emoțional”19. ”Psihologii americani Paul Costa și Robert McCrae au fost cei care, la
mijlocul anilor 1980, au inclus toți factorii Big Five într -un test numit NEO -FFI”20. Cele cinci
dimensiuni ale personalității -descrise ca și calități , conținute în procente apropiate, unde
genele și mediul au aceeași influență , analizate într -un experiment/studiu, numit Big Five sunt
următoarele:
”Nevrotismul. Oamenii cu nevrotism reliefa t trec drept labili emoțional. Ei trăiesc mai
frecvent și mai îndelung frica, nervozitatea, tristețea, tensiunile, jena și nesiguranța. În
ansamblu își fac mai multe griji pentru sănătatea lor, înclină spre viziuni și reacționează în
situații dificile foar te stresant. Oamenii cu nevrotism puțin reliefat sunt în general stabili,

18 Christina Berndt, Reziliența. Secretul puterii psihice. Cum devenim mai rezistenți la stres, depresii și epuizare
psihică, București: All Educațional, 2014, p. 165. (traducere din limba germană de Brigitte -Helia Aiteanu)
19 Ibidem, p., 167.
20 Ibidem , p., 169.

10
relaxați, mulțumiți și liniștiți. Au mai rar sentimente neplăcute, dar nu neapărat mai frecvent
emotii pozitive ”21. Nevrotismul se înscie așadar în structura noastră psihică, un costr uct al
fiecăruia, pe baza unei moșteniri genetice, dar cu influență majoră dinspre sfera familială,
contextul în care ei s -au dezvoltat, și a modului de percepție, formând așadar răspunsuri sau
reacții, în comportamentul indivizilor.
”Extrovertirea . Oameni i extrovertiți sunt capabili de entuziasm, bine dispuși și
optimiști . În relațiile cu alții sunt sociabili, vorbăreți și chiar activi. Profită de toți stimulii.
Oamenii introvertiți sunt, dimpotrivă , mai degrabă retrași și câteodată chiar rezervați. Ei tre c
drept liniștiți și independenți și stau singuri cu plăcere ”22. Aceste comportamente sunt
predominant marcate de ”zestrea genetică”, dar se pot, și cultiva, în mediul în care trăiesc și se
dezvoltă.
”Deschiderea pentru experiențe. Oamenii cu o mare deschidere adoră să strângă noi
experiențe și se bucură de noi impresii, variații și întâmplări trăite. Sunt de cele mai multe ori
intelectuali, au multă fantezie și își iau emoțiile în seamă. Sunt dornici să învețe, fericiți de
experime nte și interesați de multe lucruri. În judecata lor sunt independenți, încearcă cu
plăcere noul și pun la îndoială chiar și normele sociale. Oamenii mai puțin deschiși sunt mai
curând convenționali și conservatori. Nu își iau prea în serios nici propriile emoții . Sunt
realiști și obiectivi și frecvent duc o viață statică ”23. Acești oameni se descriu ca fiind
exploratori, creativi și se adaptează foarte ușor în schimbările survenite în viață, chiar ei fiind
adevărați generatori de schimbări. La polul opus se regăsesc oamenii nostalgici, rigizi și
îngrădesc cu destul de multă înverșunare ceea ce ei știu.
”Sociabilitatea. Oamenii cu sociabilitate înaltă sunt adesea foarte implicați social.
Oferă altora simpatie și înțelegere. Ei pun preț pe încredere și coeziune . Sunt gata să ajute cu
plăcere , sunt blânzi și toleranți. Oamenii mai puțin sociabili sunt, dimpotrivă, preponderent
egocentrici. Își întâmpină apropiații cu neîncredere și neînțelegere și mai degrabă intră în
competiție decât în relații de cooperare. Sen timentalitatea le este străină ”24. Oamenii cu grad
înalt de sociabilitate, sunt precum o carte deschisă, pentru că ei funcționează pe principiul
empatiei și al autodezvăluirii.
”Conștiinciozitaea. Cine este conștiincios își plănuiește acțiunile cu grijă, este foarte
organizat, orientat spre un scop și eficient. Își asumă răspunderea pentru acțiunile sale și se

21 Ibidem p., 173.
22 Ibidem
23 Ibidem
24 Ibidem , p., 174.

11
dovedește cinstit și disciplinat. Oamenii conștiincioși pot fi chiar pedanți. Oamenii mai puțin
conștiincioși acționează mai curând spontan și nu sunt deosebit de grijulii și exacți. Ei trec
drept ușuratici și nestatornici, adesea chiar dezordonați ”25. Conștiinciozitatea, în cazul
situațiilor stresante joacă un rol ingrat. Oameni i pot fi, sau de vin copleșiți de grijile pe care și
le fac în plus, privind așteptările pe care le au d e la ei înșiși.
Adaptarea în fața factorilor care produc stresul
Mecanismele de coping, se descriu ca fiind procesele prin care și la care ființa noastră
apelează pentru a face față și prin care se adaptează, în mai multe moduri, congruent cu
resursele și contextul familial al fiecăruia. ”Literatura de specialitate pe tema coping -ului
(vezi Paulhan și Bourgeois, 1955) menționează mai multe tipuri posibile:
– coping centrat pe emoție, care vizează reglarea tulburării emoționale;
– coping centrat pe problemă , care vizează gestionarea problemei aflate la originea tulburării
subiectului;
– coping de evitare, care permite subiectului, prin strategii pasive (evitare, fugă, refuz,
resemnare etc.), să reducă tensiunea emoțională;
– coping „vigilent”, care, grație unor strategii active (căutare de informații, de susținere socială,
de mijloace etc.), permite subiectului să înfrunte situația pentru a o rezolva”26.
Așadar, stresul e ste generat de contextul familial și alimentat de mediul social. Ceea ce
ar trebui să reprezinte etalonul, adică familia, este unul respins atitudinal cât și
comportamental prin faptul că nu oferă un model compatibil cu schimbările și așteptările
tinerilor , în vederea unei adaptări sociale mai facile .
”Copii care cresc într -un mediu stabil posedă de cele mai multe ori și o personalitate
stabil ă; de aceea pot dezvolta mai ușor o reziliență foarte bine reliefată.Copiii rezilienți pot să –
și controleze mai bine mediul”, spune Leppert , deci: reziliența se poate învăța ”27. Reziliența
este realizată cel mai facil de către oamenii optimiști. În alte situații, tocmai ca urmare a unor
evenimente/crize, ei pot găsii soluții și se pot reorienta pentru a nu mai parcurge același
traseu, sau de a nu se percepe ca pe o victimă.
Pentru o altă parte dintre ei, în raport cu resursele, mediul și personalitatea, pot
dezvolta și o serie de probleme de sănătate, care au ca substrat și geneză psihosomatizarea
emoțiilor și trăirilor intense, pe care nu le pot manageria ;”depresia și anxietate a sunt cei mai
studiați factori psihosociali de ordin emoțional care au impact asupra stării de sănătate în

25 Ibidem
26 Șerban Ionescu, Marie -Madelaine Jacquet, Claude Lhote, Mecanismele de apărare. Teorie și aspecte clinice,
Iași:Polirom, 2002, P. 233, (traducere de Andrei -Paul Corescu)
27 Christina Berndt, op. cit., p. 175.

12
general, cât și asupra evoluției bolii cardi ace”28. Studiile de specialitate, în acest sens indică
predispoziția organismului uman de a dezvolta patologii la nivel fiziologic, respectiv bolile
cardiovasculare, care se dezvoltă pe un fond psihologic alterat și patologizat , al unor emoții
negestionate corespunzător, generând incapacități de adaptare dezirabile, prin stresul cumulat.

Studiu de caz.
Povestea unui tânăr, crescut într -un mediu stresant și anxios
Încă de mic copil fiind, tatăl său, mereu îl compara cu ceilalți colegi sau cunoscuți. Se
străduia destul de mult la școală, obținea rezultate foarte bune, dar tatăl era nemulțu mit în
permanență, spunându -i că este normal să obțină cele mai bune rezultate, dar dacă altcineva
din colegi lua o notă mai mare, era nemulțumit spunându -i vorbe care îl descurajau și
demotivau în procesul de învățământ. Mama sa , îl susținea și încuraja , dar devenise foarte
anxioasă în acestă relație de familie.
Mai târziu d ezvoltă tulburări de adaptare în mediul școlar, cu precădere în urma
examenelor de departajare din ciclul de învățământ gimnazial. Dezvolă astfel fobii, frici și
teamă de eșec, devenind o persoană anxioasă .
Stresul și s uferința emoțională l -a făcut astfel să se adapteze greu în grupul de prieteni,
devenind retras, având o stimă de sine scăzută, cu puternice accese de stări de anxietate.
Pe tatăl său îl percepea ca pe un tiran, iar pe mama acestuia el o percepea ca fiind slabă
prin conformismul pe care -l adoptas e. Astfel el vede ca modele: partea masculină în dezacord
cu privire la comportamentul tatălui său, comportament pe care îl detestă, iar modelul feminin
îl percepe slab și conformist, comportament pe care nu -l apreciază.
Măștile pe care le învățase nu -l ajutau să se integreze ușor în grupul de prieteni, iar cel
mai dureros, nu știa să relaționeze cu partea feminină din grupul de prieteni.
Alegerea carieriei, a fost la fel de stresantă datorită așteptărilor pe care și le însușise,
dezvoltând îngrijorări ș i teamă de eșec. În mediul stresant și anxios în care a crescut, nu și -a
dezvoltat stima de sine.
Mai târziu a ajuns să -și pună cariera pe primul loc, considerând asfel că va compensa
cu toate celălalte lipsuri și suferințe. A realizat apoi că acest lucr u nu i -a adus împlinirea
sufletească, iar suferințele au continuat. Adaptarea lui în mediul social a fost una sinuoasă, cu
multe suferințe emoționale și trăiri sumbre; internalizându -și trăirile, el a fost nevoit să
apeleze la psihoterapeut pentru a -și dep ășii stresul cronicizat și limitările pe care le -a

28 Elena Iulia Mardare, Stresul Psihosocial și Boala Cardiacă. Analize și Intervenții, București: Editura
Universității din București, 2010, p. 43.

13
conștientizat – dezvoltând gânduri obsesive și atacuri de panică. În cele din urmă alege
retragerea din serviciul care îl urcase pe un piedestal fals. Conștientizează cu adevărat care ar
putea fi adevărate le valori, spre care se și reorienteză, aducându -i împlinirea și liniștea
sufletească. Se percepe ca un copil care trebuie să învețe totul de la capăt.

Concluzii
În acest caz factorii de risc au existat pregnant în mediul familial; tatăl autoritar și
mama anxioasă și retrasă ca urmare a conformării vizavii de soțul coleric și consumator de
alcool, dar și pe fondul izolării pe care reușise să o aducă tatăl său în familie. De asemenea
mediul social al familiei era unul izolat și prin natura serviciului am bilor părinți, în primii
șapte ani de viață ai copilului. Lipsa de alte modele în jurul copilului, a creat un risc
cumulativ, adăugând și efectele indirecte prin faptul că mama sa dezvoltase un comportament
anxios.
Comportamentul coleric, ofensiv, anxios și perfecționist și -l manifesta doar în
apropierea mediului în care a crescut, în mediul familial.
În mediul social a vea comportamente armonioase, dar cu atitudini perfecționiste,
așteptări nerealiste din partea celorlalți.
Ca profesie și -a dezvoltat un hobby în care s -a perfecționat, cu așteptări prea mari,
uneori suferind excesiv pentru unele inadecvențe. A dezvoltat astfel, ca urmare a sresului
acumulat, un stres cronicizat cu manifestări psihosomatice, atacuri de panică la locul de
muncă.
Analizând traseul vieții sale a conștientizat dezacordurile și comportamentele învățate.
A ales astfel , dezvoltarea personală, în căutarea armoniei cu sine, demontând rând pe rând
măștile pe care le adoptase din familie , care i -au adus multă suferință. Conștientiza că se
transformase în ceva ce nu dorea, ceea ce el detesta. Un model de comportament arogant și
coleric prin care -și exterioriza frustrările, ca metodă de coping. Asertivitatea a învățat -o mai
târziu, cât și capacitatea de a trece peste tot ceea ce a trăit .
Mediul familial reprezintă factorul cu influența cea mai mare în dezvoltarea copiilor.
Comportamentele învățate sunt cel mai greu de schimbat. Acest lucru ține de structura
endogenă a fiecăruia, ca și adoptarea lor de altfel.
Modalitățile de coping pot fi duse la extreme, chiar și în cazul în care aceste
comportamente la prima vedere par pozitive.

14
În cazul de față perfecționismul axat pe o anume latură a vieții, respectiv profesia și
realizarea unei cariere, duce la inhibarea multor necesități de a t răi în armonie cu sine dar și
cu ceilalți.

15
Bibliografie*
1. Andre, Christophe, Lelord, Francois, Cum să ne exprimăm emoțiile și sentimentele ,
Bucureși: Trei, 2013, (traducere din franceză Mădălina Georgescu).
2. Antonie, Anca Mihaela, Agresivitatea pasivă la vârsta adolescenței , Craiova: Scrisul
Românesc Fundația, 2018.
3. Berndt, Christina, Reziliența. Secretul puterii psihice. Cum devenim mai rezistenți la
stres, depresii și epuizare psihică, București: All Educați onal, 2014, (traducere din
limba germană de Brigitte -Helia Aiteanu).
4. Chelcea, Septimiu și Zodieru, Alexandru, Emoțiile – o construcție socială , în Septimiu
Chelcea (coord.), Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații , Iași, Editura Polirom,
2010, apud -W. Gerrod Parrott (1995/1996, 198).
5. Clark,A. David, Beck, T. Aaron, Terapia cognitivă a tulburărilor de anxietate . Știința
și practica, Cluj -Napoca: ASCR, 2012 .
6. Dicționar de Psihologie, PUBLICAT SUB DIRECȚIA LUI ROLAND DORON ȘI
FRANCOISE PAROT, București , Humanitas, văzut la 9 -12-2018.
7. Doron, Roland, Parot, Francoise, (Directori editori), Dicționar de Psihologie ,
București, Humanitas, 2006.
8. Dumitru, Cristea, Tratat de Psihologie socială , București:Trei, 2015.
9. Ionescu, Șerban, Jacquet, Marie -Madelaine, Lhote, Claude, Mecanismele de apărare.
Teorie și aspecte clinice, Iași:Polirom, 2002, P. 233, (traducere de Andrei -Paul
Corescu).
10. Irimescu, Gabriela , Violența în familie și metodologia intervenției. Forme ale vio lenței
în familie , în George Neamțu și Dumitru Stan (coord.), Asistența socială. Studii și
aplicații , Iași, Editura Polirom, 2005, apud:(Hershorn și Rosembaum, 1985; Silvern și
Kaersvang, 1989; Kocinsky, 1993; Killen, 1998).
11. Mardare, Elena Iulia, Stresul P sihosocial și Boala Cardiacă. Analize și Intervenții,
București: Editura Universității din București, 2010.
12. Pânișoară, Georgeta , Sălăvăstru, Dorina și Mitrofan, Laurențiu , Copilăria și
Adolescența. Provocări actuale în psihologia educației și dezvoltării , Iași:
Polirom2016.
13. Rujoiu, Octavian, Psihologia emoțiilor. Ce, când și cum simțim , București, Editura
ASE, 2012.
14. Stănculescu, Elena, Managementul stresului în mediul educațional , București, Ed.
Universitară, 2015 .

. Surse electronice:
https://www.scribd.com/document/292540071/Managementul -Stresului -Suport -de-Curs -2 -văzut la data de 14 –
12-2018.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Stres , văzut la data de 15 -12-2018.