Managementul Strategiilor de Preventie Si Terapie Antialcoolism
INTRODUCERE
Multe s-au scris despre băuturile alcoolice și efectele lor asupra omului. Este și firesc. De la început trebuie să recunoaștem că băuturile alcoolice au apărut de mii de ani, integrându-se în istoria omenirii, integrându-se cu viața de toate zilele a oamenilor, cu obiceiurile, pasiunile ori cu petrcerile lor. Specialiștii apreciază că descoperirea băuturilor alcoolice datează încă din mileniul al VII-lea î.e.n., introducându-se mai întâi vinul (în mileniul al 3- lea), apoi berea (Egipt, Mesopotania) și treptat toate celelalte. O bogată literatură s-a strâns de-alungul secolelor asupra vinului și a celorlalte băuturi alcoolice, literații l-au cântat, moraliștii l-au criticat, oamenii de știință l-au analizat.
Cert este că băuturile alcoolice nu pot fi eliminate din viața oamenilor. În prezent îngrijorătoare este creșterea vertiginoasă a consumului de alcool pe tot globul; cauze economice și sociale, fenomene de insecuritate privind existența cotidiană, șomajul, criterii valorice arbitrare în promovarea cadrelor, imposibilități economice de calificare prin studii superioare, alimentație nerațională și ineficientă, abuzul de droguri, toate acestea fac ca într-o lume cu un sistem inechitabil, alcoolul să devină o evadare, un refugiu, singura speranță rămasă. Astfel s-a ajuns ca alcoolismul să devină o prioritate diagnostică și terapeutică în practica medicală.
CAPITOLUL I
TERMINOLOGIE. DEFINIȚIE
În trecut termenul de alcoolism era folosit pretutindeni în literatura medicală. Termenul are o largă întrebuințare în limbajul cotidian, el este nesatisfăcător ca termen tehnic, deoarece are mai multe semnificații. Poate fi aplicat consumului habitual de alcool, când este considerat excesiv în raport cu anumite criterii arbitrare.
Termenul de alcoolism se referă la efectul dăunător, mintal, somatic sau social ce rezultă dintr-un astfel de consum axcesiv. Expresia „un alcoolic” sugerează un comportament moralmente inferior.
În mai multe situații este preferabilă folosirea a patru termeni mai preciși: consumul excesiv de alcool, efectele nocive ale alcoolului, consumul problemă și dependența de alcool.
Consumul excesiv de alcool se referă la ingurgitarea zilnică sau săptămânală de alcool peste o anumită cantitate.
Efectele nocive ale alcoolului se referă la orice efect nociv mintal, somatic sau social rezultat din consumul excesiv.
Consumul problemă reprezintă consumul ce atrage după sine efecte nocive, dar nu a dus la dependență de alcool.
Dependența de alcool reprezintă starea în care apar anumite schimbări de perturbare mintală sau somatică la întreruperea drogului.
Termenul de alcoolism, dacă este să fie folosit, ar trebui considerat ca desemnând o combinație ale celor patru de mai sus. Concluzionând alcoolismul presupune: dependența de alcool, abuzul de alcool, toleranța față de alcool, prezența sindromului de sevraj alcoolic.
Alcoolismul este o boală cronică și progresivă, caracterizată prin pierderea controlului asupra consumului de alcool și are drept consecință apariția unor serioase probleme sociale, juridice, fizice și psihice, pentru persoană și pentru comunitate.
Conform clasificării lui Atkinson și colab. (1990) alcoolul face parte din categoria substanțelor depresive sau sedative (alcool, barbiturice, tranchilizante ușoare care produc efecte inhibitoare, de potolire și calmare. Contrar unei opinii empirice, populare potrivit căreia alcoolul are unele efecte stimulatoare, excitante, în realitate consumarea lui se soldează cu efecte inhibitorii, depresive, el afectând impulsurile nervoase și slăbind abilitatea de a gândi critic și de a manifesta precauții.
CAPITOLUL II
STADIUL MORAL ȘI MEDICAL AL
ABUZULUI DE ALCOOL
Modelul moral presupune că dacă cineva bea prea mult, o face din propria sa voință, iar dacă astfel își dăunează lui însuși sau familiei lui, acțiunile sale sunt din punct de vedre moral, un rău. Ebrietatea în public trebuie pedepsită. În multe țări aceasta este o practică oficială. Cei găsiți în stare de ebrietate în locuri publice sunt amendați, iar dacă nu pot plăti amenda, fac închisoare. Mulți cred că aceasta este o abordare prea aspră și lipsită de înțelegere.
Modelul medical susține că o persoană ce face abuz de alcool este mai degrabă bolnavă.
În 1960 Jelinek a publicat o carte de răsunet „Alcoolismul – concept de boală”. Acest concept înglobează trei idei fundamentale:
Oamenii au o vulnerabilitate specifică la abuzul de alcool;
Excesul de alcool trece prin mai multe stadii bine definite, într-unul dintre acestea persoana nemaiputând controla consumul;
Excesul de alcool poate duce la boli somatice și mintale de diferite tipuri.
Una din consecințele modelului medical se concretizează în faptul că atitudinile față de consumul excesiv de alcool au devenit mai umane. În locul blamului și al pedepselor este instituit tratamentul medical.
CAPITOLUL III
EFECTE MEDICALE NOCIVE ALE ALCOOLULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII
S-a constatat existența unor efecte nocive, somatice, psihologice, sociale ce pot rezulta din consumul excesiv de alcool. O persoană la care se manifestă aceste efecte poate să sufere sau nu de sindrom de dependență.
III.1 Clasificarea tulburărilor determinate de alcoolism
Cele două sisteme de clasificare, ICD10 (proiect) și DSMIIIR, folosesc categorii similare, pe care le grupează însă în moduri diferite. Ambele scheme recunosc următoarele tulburări: intoxicația, abuzul ( împărțit de către ICD în consum nociv și consumul cu risc), sindromul de dependență, starea de întrerupere, stările psihotice induse de droguri (în DSMIIIR acestea sunt împărțite în tulburare delirantă și halucinoză), demență, sindromul amnestic și stările reziduale (modificarea personalității și recurențele – „flashbackes”)
În proiectul ICDI0 primul pas în clasificare constă în specificarea drogului implicat; asfel se stabilește categoria diagnostică de bază. La aceasta se adaugă tipul de tulburare rezultând o clasificare secundară și un calcul adițional. În acest sistem orice tip de tulburare poate fi, în principiu, atașat oricărui drog, deși, în practică, anumite tulburări nu se dezvoltă în legătură cu orice droguri. Schema din DSMIIIR prezintă două deosebiri fundamentale, întâi condițiile mintale organice induse de droguri apar în alte părți ale clasificării decât dependența și abuzul.Primele sunt clasificate sub rubrica tulburari mintale organice ,iar celelalte doua apar impreuna la rubrica tulburari date de substante psiho-active. În al doilea rând, pentru fiecare drog sunt formulate categorii separate, corespunzătoare tulburărilor care pot apărea în legătură cu drogul respectiv. Această schemă prezintă avantajul de categorii speciale pentru condiții care sunt proprii unui anumit drog, de exemplu intoxicația alcoolică idiosincratică , întreruperea (withdrawall) alcoolului, delirul și tulburarea de percepție post – halucinogenă. Dezavantajul ei constă, în caracterul mai degrabă greoi.
Tabel 1. Clasificarea tulburărilor cauzate de alcool și droguri psihoactive
Tipuri de tulburări
Tabel 2. Clasificarea tulburărilor cauzate de alcool și droguri psihoactive
Tipuri de drog
Clasificarea tulburărilor cauzate de alcool și droguri psihoactive
Clasificarea completă din DDMIIIR
a) Dependența de substanță psihoactivă prin:
Alcool
Amfetamină
Cannabis
Halucinogene
Inhalanți
Opiacee
Fencyclidină și similare
Sedative/hipnotice/anxiolitice
Substanțe multiple
b) Abuzul de substanță psihoactivă prin:
Alcool
Amfetamină
Cannabis
Halucinogene
Inhalanți
Opiacee
Fencyclidină și similare
Sedative/hipnotice/anxiolitice
c) Tulburări mintale organice induse prin substanțe psihoactive, anume:
Alcool
Intoxicația
Intoxicația idiosincratică
Întreruperea necomplicată
Delirium-ul de întrerupere
Halucinoza
Tulburarea amnestică
Demența
Amfetamina
Intoxicația
Întreruperea
Delirium-ul
Tulburarea delirantă
Cafeina
Intoxicația
Cannabis
Intoxicația
Tulburarea delirantă
Cocaina
Intoxicația
Întreruperea
Delirium-ul
Tulburarea delirantă
Halucinogenele
Halucinoza
Tulburarea delirantă
Tulburarea de dispoziție
Tulburarea de percepție post-halucinogenă
Inhalanți
Intoxicația
Nicotina
Întreruperea
Opiacee
Intoxicația
Întreruperea
Fencyclidina și arilciclohexamine similare
Intoxicația
Delirium-ul
Tulaburare mintală organică nespecificată în altă parte
Sedative/hipnotice/anxiolitice
Intoxocația
Întreruperea
Delirium-ul în întrerupere
Tulburarea amnestică
Alte substanțe psihoactive
Intoxicația
Întreruperea
Delirium
Demența
Sindromul amnestic
Tulburarea delirantă
Halucinoza
Tulburarea de dispoziție
Tulburarea de anxietate
Tulburarea de personalitate
III.2 TULBURĂRI SOMATICE DETERMINATE
DE ALCOOL
Consumul excesiv de alcool poate induce afecțiuni somatice în mai multe moduri. În spitalele de patologie generală fiecare al cincilea pacient este internat fiind bolnav de o boală trupească, somatică al cărui factor cauzal îl constituie alcoolul. Coplicațiile somatice ale alcoolului apar în mai multe aparate și sisteme ale organismului; în acest sens remarcăm tulburări ale aparatutului digestiv, tulburări la nivelul sistemului nerovs, afecțiuni la nivelul sistemului cardio-vascular.
Tulburările aparatului digestiv prusupun afectarea ficatului (ciroză hepatică: 9,8/100.000 loc.), gastrite, pancreatite, ulcere, varice esofagiene, carcinoame.
Tulburările la nivelul sistemului nervos (afecțiuni neurologice) se maninfestă prin encefalopatii alcoolice carențiale, encefalopatia Gayet-Wernicke la persoanele peste 50 de ani prin avitaminoza vitaminei B, sindromul Korsakoff, crize epileptice, hipertonie musculară, traumatisme craniocerebrale. Un studiu efectuat de Ministerul Sănătății din Germania arată că circa 15% din persoanele adulte consumă alcool în cantități dăunătoare sănătății și alți 3-4 milioane consumă excesiv alcool. Profesorul Reiners (Wursburg, Germania) arată că un consum excesiv de alcool afectează nu numai tractul gastrointestinal și sistemul cardiac, ci mai ales sistemul nervos central și periferic. Aproximativ 30% dintre persoanele care consumă excesiv alcool dezvoltă o polineuropatie alcoolică, care debutează frecvent cu tulburări ale sensibilității la nivelul membrelor inferioare. Alcoolul afectează la circa 2-5% dintre pacienți cerebelul și mezencefalul cu instalarea encefalopatiei Vernicke.
Tulburările la nivelul sistemului cardiovascular presupun efecte aritmogene, cardiomiopatie alcoolică, infarct miocardic.
III. 3 TULBURĂRI PSIHICE DETERMINATE
DE ALCOOL
La nivel psihic consumul excesiv de alcool poate induce tulburări afective, comportament suicidar (ratele suicidului la alcoolici fiind mai mari decât la nealcoolicii de aceeași vârstă), scăderea funcției sexuale, gelozie patologică, halucinoză alcoolică.
Relația dintre consumul de alcool și dispoziție este complexă. Alcoolul în cantități mici consumat acționează asupra centrilor nervoși superiori crescând încrederea în sine a individului, produce o senzație de bine, o stare euforică, mărește expresivitatea și expansivitatea afectivă. Numai că îndată ce doza de alcool consumată se mărește, așa zisele efecte pozitive se transformă în contrariul lor. În stările euforice oamenii, ca urmare a unei încrederi nemăsurate în forțele proprii, se angajează în acțiuni necugetate și riscante. John Cohen, E.J.Dearneley, C.E.M. Hansel (1956), într-o lucrare asupra psihologiei riscului, relatează un experimet sugestiv în acest sens. Ei au cerut unor automobiliști experimentați să parcurgă cu automobilele pasaje extrem de înguste fără a atinge pereții, înainte și după ce au consumat alcool. S-a descoperit că sub influența alcoolului subiecții arătau încrederea excesivă în exprimările lor anterioare și se angajau cu automobilul în pasaje foarte înguste. Curând s-a acreditat ideea că efectele alcoolului depinde de cantitatea de alcoolconsumată. Recent cercetările au demonstrat că efectele pe care consumul de alcool le-ar putea avea asupra comportamentulutea avea asupra comportamentului depind de așteptările subiectului.
III.4 EFECTELE SOCIALE DETERMINATE DE CONSUMUL EXCESIV DE ALCOOL
De-a lungul istoriei oamenii au utilizat substanțele psihoactive în scopuri medicale, sociale, recreaționale și religioase. În prezent, o serie de substanțe psihoactive continuă să fie larg utilizate în scopuri acceptate social. Cu toate acestea, mulți oameni utilizează aceste substanțe în mod excesiv, necontrolat, în situații neaprobate de societate sau în circumstanțe în care ele pot avea consecințe nefaste pentru sănătatea individului. Există însă un aspect care distinge oarecum alcoolul dintre celelate tipuri de substanțe psihoactive. Majoritatea drogurilor au fie statutul de substanețe prescrise în scop medical (ex. barbituricele sau benzodiazepinele), fie de substanțe ilegale, respinse de societate (ex. cocaina, LSD, etc.). Alcoolul însă nu se încadrează în nici una din aceste categorii. Cu alte cuvinte, consumul lui nu este reglementat nici medical, nici legal. În plus, alcoolul este ușor accesibil și spre deosebire de celelalte droguri social acceptate (tutunul și cofeina), are capacitatea de a induce modificări comportamentale. Alcoolul este așadar singurul drog addictiv care modifică în mod periculos comportamentul și cu toate acestea este accesibil în mod legal, și fără o rețetă medicală. Fiind utilizat pe o scară atât de largă se poate considera că el generează tulburarea de addicție cea mai serioasă pentru societate.
O.M.S. definește alcoolismul ca fiind „o stare în care un subiect consumă alcool în detrimentul sănătății sale, a activității sale pe plan profesional – social, pierzând controlul față de băutură și capabilitatea de a se abține de la consum”.
Alcoolul perturbă relațiile dintre indivizi, scade cota spirituală și materială a eforturilor umane, are deci o componentă socială. Efectele sociale ale consumului excesiv de alcool se concretizează in perturbări sociale profunde. Astfel, alcoolul degradează nucleul de bază al societății, familia, definită în concepția UNESCO ca fiind „o formă de comunitate umană, întemeiată pe căsătorie, care unește pe soți și descendeții acestora prin relații strânse de ordinul biologic, economic, psihologic și spirituală. S-a constatat că implicarea alcoolului în dezorganizarea familiei sau abandonul acesteia este frecventă. Alcoolicul este un bolnav psihic ce manifestă o gelozie patologică și o agresivitate nemotivată, care în ultimă instanță duce la certuri și divorț. La marii băutori rata divorțurilor este ridicată; soțiile unor astfel de bărbați devin mai anxioase, deprimate și izolate social predomină soțiile „bătute”. Alcoolicul este un exemplu negativ în educația copiilor, iar copii acestuia sunt afectați organic și psihic. Observații asupra a 120 de copii concepuți în stare de ebrietate au arătat că numai 14 au putut fi considerați normali sub aspectul psihosomatic; ceilalți pe parcursul creșterii s-au dovedit a fi predispuși la rahitism, TBC și boli mintale.
În ceea ce privește relația alcool-capacitate de muncă, aceasta este influențată negativ. La locul de muncă se înregistrează scăderea eficienței consumatorului excesiv de alcool, încadrarea în posturi inferioare, concedieri repetate până la șomajul îndelulungat. S-a constata că un consum de 300 g vin scade randamentul muncii cu 8-20%. În munca de precizie fină și coordonată, unde atenția eset solicitată pe prim plan, 15 ml alcool scade capacitatea de muncă cu 42%.
S-a constatat că precizia la tir scade cu 30% după 4 pahare cu bere. La o dactilografă care consumă 30 g de alcool după 2 ore, viteza scade cu 2%, iar numărul crește cu 40%. Alcoolul nu aduce organismului forță; el nu este încorporat ca un aliment în materia vie a celulelor; nu este factor energetic, nefiind asimilat.
Băuturile alcoolice nu au nici o acțiune directă asupra contracției musculare. Experiențe făcute în procesul de execuție a muncii fizice arată că, la indivizii care au consumat alcool, oboseala inițală începe la 10 minute, iar la 30 minute se instalează oboseala totală în raport cu individul care nu a consumat alcool, unde oboseala se instalează inițial la 30 minute și cea totală la 60 minute.
Accidentele de muncă au și ele, de asemeni, o pondere destul de semnificativă în rândul consumatorilor excesivi de băuturi alcoolice. Studii făcute la o întreprindere industrială din Franța arată că 12% din populația activă erau alcoolici, iar din 1.000 de bărbați între 20-50 ani, 160-180 erau băutori excesivi, adică peste 16%. Accidentele de muncă au fost de 4 ori mai numeroase la băutori în comparație cu cei abstinenți.
Alcoolismul este o reală problemă medico – socială, în măsura în care, crește morbiditatea, duce la neînțelegeri între oameni, la invalidități premature, la mari pagube economice.
Actul infracțional și alcoolismul sunt strict legate; statistica criminalistică și judiciară prezintă dovezi clare în acest sens. Abuzul de alcool generează acte infracționale ca furturi, excrocherii, delapidări, insulte, agresiuni brutale, tentativă de crimă și chiar crimă, precum și accidente rutiere. Sub influența alcoolului individul își pierde autocontrolul, inhibiția corticală scade, instinctele primare domină actul rațiunii.
Alcoolul este implicat în 2/3 situațiile perturbatorii ale relațiilor sociale, prin violență, în 1/3 din cazurile de maltratare a copiilor prin perturbarea ambientului familial. Implicațiile negative ale intoxicației etilice se extind pe un palier larg, alcoolul fiind întâlnit drept cauză în aproximativ 35% din tentativele și actele autolitice, în peste 40% din agresiunile sexuale și violuri, în 50% din accidentele de trafic, în 52% din decesele prin incendiu, în 67% din decesele prin înec, în 68% din tâlhării și omucideri.
Cele mai frecvente accidente violente sunt cele din circulația rutieră. Șoferul care conduce sub influența alcoolului este o dublură denaturată a personalității sale.
Unii în mod premeditat, consumă alcool spre „a anula” stresul la volan, timiditatea sau nesiguranța…
În aparență, șoferul alcoolizat se simte mai destins, nu mai este timorat, dar în același timp el devine mai puțin prudent, nu observă la timp sau uită interdicțiile, devine curajos și agresiv. Alcoolicul la volan nu-și dă seama că timpul de reacție al acțiunilor sale – ca răspuns la o excitație acustică și vizuală – se prelungește în medie cu 35% (între 10 – 80% de la individ la individ). Câmpul său vizual este îngustat, percepția distanțelor este perturbată ,el devine indiferent la evenimentele exterioare.
Alcoolemia de 0,5 g‰ mărește riscul accidentelor de 3 ori, alcoolemia de 1 g‰ mărește riscul accidentelor de 5 ori, iar cea de 3 g‰ de 55 ori.
În Franța, accidentele de circulație se datoresc în proporție de 40% consumului de alcool. O statistică pe 378 de accidente de circulație violente a arătat că 38% din responsabilii accidetelor mortale aveau o alcoolemie de peste 0,8 g‰. Din 100 de victime, 55 reprezintă șoferii, 21 ocupanții mașinilor, 24 pietonii, rezultând 45% din victime persoane nevinovate.
În România accidentele rutiere au crescut proporțional cu creșterea numărului de vehicule.
În timp de 9 luni au fost descoperite 26.930 cazuri de conducători auto sub influența alcoolului, s-au produs 130 de infracțiuni a automobilelor de către șoferi ce aveau o alcoolemie de peste 1 ‰.
Datele O.M.S. pentru Europa estimează un consum cuprins între 0,5-0,6 litri alcool pur /pers. repercutată în peste 100.000 de decese prin accidente de circulație și peste 100.000 de decese prin suicid ceea ce subliniază întinderea și gravitatea problemelor determinate de excesul de alcool.
Alcoolul este factor determinat în 27-37% din cazurile de moarte violentă fără legătură cu accidentele de circulație. În ultimii ani se remarcă pe baza datelor observate și experiențelor clinice, concordanța cu statisticile europene, o tendință de creștere a incidenței actelor autolitice la adulții tineri și la persoanele în vârstă. Alcoolicii sunt cei mai reprezentativi în actul de sinucidere; astfel din 31 de bărbați și 37 de femei, pacienți ai unui spital psihiatrie, s-a constatat că 12 tentative de sinucidere la bărbați, 4 la femei au fost ale unor pacienți internați cu diagnosticul de alcoolism cronic. Ceilalți, repectiv 18 femei și 19 bărbați deși nu aveau acest diagnostic erau toți consumatori de alcool.
Ca urmare a perturbărilor sociale profunde produse, alcoolismul reprezintă un factor de dezechilibru social, generator de pagube imense în economia țărilor, absenteism, cheltuieli imense cu asistența medicală a bolnavilor.
Beneficiile sociale sunt generate de industria băuturilor alcoolice ilustrată prin producțiile viticole și implicit prin comercializarea băuturilor alcoolice. În România cultura viței de vie reprezintă fără nici o rezervă o bogăție naturală. Consumul de băuturi alcoolice în țara noastră poartă sigiliul primitiv ale unor tradiții încă de pe vremea geto-dacilor. Experiența vinului este unul dintre aspectele pozitive ale comerțului în cadrul economiei noastre naționale. Cotnarul, Murfatlarul, Tămâioasa Românească, Băbeasca de Nicorești sunt doar câteva etichete cu „epoleți” de aur.
CAPITOLUL IV
APSECTE ALE EPIDEMIOLOGIEI MANAGERIALE ÎN ABUZUL DE ALCOOL
IV1. CONSIDERAȚII GENERALE
Amplasarea exactă a alcoolismului este practic necunoscută, deși problema a fost abordată în numeroase studii epidemiologice, date statistice oferind valori diferite de la o țară la alta, deficiențe datorate unor practici socio-culturale și antropologice.
În Franța, deținătoarea primului loc în privința consumului de alcool pe cap de locuitor (17 l alcool anual de persoană, se înregistrează 25.000 decese anuale datorate alcoolului, acesta fiind implicat în 85% din accidentele rutiere, 15% din invalidități și 17% din crime). Nu se pot stabili corelații directe certe între numărul de alcoolici și numărul total al populației, datele statistice publicate diferențiindu-se de la o țară la alta.
În Anglia la o populație de circa 50 de milioane locuitori, există aproximativ 7.000 de bolnavi cu diagnostice legate de alcoolism, în pofida unei estimări statistice ce oscilează între 40.000 și 35.000 cazuri, comparativ cu India unde din aproximativ 8 milioane de locuitori au fost asistați 13.000 de pacienți.
Datele O.M.S. pentru Europa estimează un consum cuprins între 0,5-0,6 l alcool pur/pers. reprezentat în peste 100.000 de decese prin accident de circulație și peste 100.000 de decese prin suicid ceea ce subliniază întinderea și gravitatea problemlor determinate de alcool.
Tabel nr.3.Consumul total de alcool pe locuitor/litrii de alcool pur în câteva țări europene dezvoltate.
Sursa: Wutrich, Peter (1979), „Alkoholkonsum in der Schweiz”, in vol. Battegay, Raymond și Markus, Wieser (Hrsg), Prophylaxe des Alkoholismus, Bern, verlag Hans Huber, p.29.
Tabel nr.4 Consumul de băuturi spirtoase exprimat în litrii de alcool pur/loc.
Sursa: Britannica Book of the Year, 1993, p.184.
IV.2 FACTORI ETIOLOGICI
Una dintre întrebările majore care se ridică atunci când se vorbește despre alcoolism și addicție în general este „DE CE?”, „Care este cauza faptului că unii indivizi ajung dependenți”? Răspunsul la această întrebare ar fi că există o întreagă „constelație de factori” care interacționează între ei și influențează totodată individul. În consecință, și teoriile care au încercat să explice fenomenul addicției au studiat și explicitat aspecte diferite ale acestui fenomen (Goode, 1989). Două perspective asupra consumului și dependenței de alcool sunt reprezentate de teoriile biologice și teoriile psihologice. Fiecare dintre aceste tipuri de teorii analizează un spectru diferit de factori, și în interiorul fiecărei categorii pot fi identificate o serie de categorii specifice. Teoriile biologice sunt acelea care postulează existența unor mecanisme constituționale fizice care îl determină pe individ să experimenteze consumul de alcool sau să facă abuz de această substanță. Principalii factori studiați în cadrul acestui tip de abordare teoretică sunt cei biologic, genetici și cei biochimici.
Factorii biologici care țin de gradul de toleranță individuală la alcool, diferă la europeni și americani față de indieni, chinezi și japonezi.
Privitor la factorii genetici s-a demonstrat că o combinație de gene influențează funcționarea unor mecanisme biologice specifice, relevante pentru comportamentul addictiv. Printre aceste mecanisme putem enumera capacitatea de a atinge un anumit nivel de intoxicație ca urmare a consumului, diminuarea sau nu a nivelului anxietății sub influența substaței respective sau capacitatea oraganismului de a metaboliza substanța. Acest „bagaj genetic”, în combinație cu factori de mediu sau de personalitate poate determina un nivel mai ridicat al abuzului sau addicției la anumiți indivizi sau grupuri din populație (Schuckit, 1980; abud Goode. 1989). Studiile arată că copii adoptați manifestă o rată de alcoolism mai apropiată de cea a părinților naturali decât cea a părinților adoptivi. Un studiu efectuat Kalata (1987) indică faptul că 30-40% copii naturali ai alcoolicilor devin la rândul lor alcoolici în comparație cu o rată de 10% în populația generală. Experții conchid că heritabilitatea alcoolismului este similară cu cea așteptată pentru diabet sau ulcer. Există deci o predispoziție genetică pentru alcoolism. Cu toate acestea, teoria genetică nu susține faptul că genele ar fi singurul factor cauzal și nci măcar cel mai important în cazul dependenței de alcool. Este vorba mai de grabă despre o propensiune, o predispoziție de a dezvolta o tulburare de addicție. Factorul genetic este doar un factor între mulți alții. El singur, nu va transforma un individ într-un alcoolic auto-distructiv. Însă în combinației cu alți factori, elementul genetic poate facilita acest proces.
Referitor la factorii biochimici au fost sugerați o multitudine de astfel de factori ca variabile cauzale pentru dezvoltarea alcoolismului printre care anomalii în concentrațiile alcool-dehidrogenazei sau la nivelul mecanismelor de neurotransmitere. Cu toate acestea se pare că până în prezent studiile nu au putut oferi nici o dovadă fermă a rolului vreunui factor bichimic (Gelder, Gath & Mayou, 1993).
Factorii socio-culturali țin de rolul alcoolului în diferite contexte culturale. Se deosebesc culturi permisive față de alcool (iudaismul, creștinismul) și culturi represive, care interzic cu desăvârșire consumul de alcool, descurajează (islamismul, hinduismul, buddismul). În unele culturi, alcoolul îndeplinește un rol inițiatic și normativ (abstinenții sunt stigmatizați, mai ales bărbații), un rol social-primirea unui oaspete sau celebrarea unui eveniment și un rol simbolic, mitul virilității masculine legate de consumul de alcool și exaltarea virtuților reconfortante ale alcoolului.
În cadrul aspectelor psihologice există două categorii principale de teorii psihologice: teorii care pornesc de la mecanismul condiționaării operante și teorii care insistă asupra diferențelor dintre personalitatea dependentului și a abstinentului.
Au fost publicate se pare sute de studii în încercarea de a identifica așa numita „personalitate alcoolică” iar demersul a urmat două direcții principale. Pe de o parte, au fost vizate modificările de personalitate ce apar ca urmare a consumului îndelungat de alcool (modificări la nivelul dispoziției afective ale individului alcoolic, izolarea, retragerea din cadrul social, scăderea capacității de relaționare cu alții; pierderea interesului pentru familie, prieteni, serviciu; abuz fizic, sexual, sau emoțional asupra altora), iar pe de altă parte s-a urmărit identificarea anumitor tipuri de personalitate care ar predispune unele persoane spre a dezvolta dependența (în prezent se pare că nu există argumente suficiente nici pentru confirmarea , nici pentru negarea completă a acestei poziții). Cu alte cuvinte, factorii de personalitate au fost studiați fie ca rezultante, fie ca variabile antecedente abuzului și dependenței de alcool.
La factorii psihologici se evidențiază o serie de particularității psihologice și anume: voință inoperantă, „eu” inconștient, negarea realității, o verigă importantă a psihologiei consumatorului excesiv de băuturi alcoolice.
Se prezumă existența unor caractere predispuse spre alcoolism cum ar fi persoanele solubile, personalitățiile independente și infantile, personalitățile cu prag redus de toleranță la frustrare, predispoziții narcisiste, persoanele cu incapacitate de asumare a responsabilităților implicate de rolul social al persoanei mature, etc.
IV.3. FACTORI DE RISC
Ecosistemul uman contemporan tinde în prezent către formarea unui nou echilibru al componentelor sale cu totul diferit de cel anterior, evoluție ce implică eforturi adaptative deosebite. Apariția unor noi suprasolicitări adaptative în condițiile diversificării și intensificării stressului ocupațional și familial, cu dezvoltarea unui stil de viață nesanogen, determină creșterea grupurilor populaționale marcate de prezența variatelor tipuri de „eșec adaptativ”, printre acestea un loc semnificativ revenind alcoolismului.
În geneza alcoolismului sunt prezenți o serie de factori de risc precum sexul, vârsta, istoricul familial, rasa, situația financiară în familie, factorul geografic.
Sexul: femeile înclină să fie mai puțin băutoare decât bărbații. Femeile care beau consumă mai puțin alcool decât bărbații. Rata alcoolismului bărbaților față de femei este de 3:1.
Vârsta: alcoolismulul apare de obicei între 20 și 40 de ani la bărbați, iar peste 65 de ani alcoolismul este mai mult o varietate. Din nou proporția băutorilor este mai mare la bărbați indiferent de vârstă.
Istoricul familial: riscul copiilor alcoolicilor de a deveni ei înșiși alcoolici este de aproximativ de 4 ori mai mare decât la copiii nealcoolicilor.
Rasa: albii au cea mai mare rată de alcoolici. Dintre negrese și femeile de origine hispanică mai puțin de jumătate consumă alcool.
Situație financiară în familie: proporția băutorilor variază în funcție de venitul familiei. În S.U.A. proporția celor mai mari băutori este mai ridicată la bărbații cu venitul pe familie de $ 50.000.
Factorul geografic: important mai ales în trecut, când se delimitau zone geografice pentru consumul unui anumit tip de alcool- distilatele pentru Anglia, S.U.A., Rusia, vinul pentru Franța, Italia, Spania, Portugalia, Grecia, berea pentru țări ca Germania, Austria, Danemarca, Olanda, Cehia, etc.
IV.4. INCIDENȚA CONSUMULUI EXCESIV
DE ALCOOL
Dezvoltarea socio-economică, civică și religioasă în strânsă dependență cu gradul de acceptare socială a consumului de alcool influențează determinant producțiile viticole și implicit comercializarea băuturilor alcoolice. Influența acestor factori asupra producției de băuturi alcoolice este determinantă în ceea ce privește creșterea riscului incidențelor alcoolismului cronic, fapt ilustrat și prin comparații ale ratei alcoolismului din două țări vecine, cu producții viticole mari în Franța și Italia. În Franța, gradul crescut de acceptare socială a consumului de alcool excesiv explică rata ridicată de alcool consumat pe cap de loc., spre deosebire de Italia unde există un grad scăzut de acceptare a beției din partea societății. Acest fapt se reflectă și în consumul relativ scăzut de alcool, aproximativ ½ din cantitatea înregistrată din Franța situație ce explică existența în Italia a unui număr de alcoolici de aproximativ 5 ori mai mic.
Astfel, normele culturii care guvernează folosirea alcoolului, tipurile de activități ce însoțesc băutul și situația medicală pot influența riscul incidențelor alcoolului.
Următoarele norme sociale raportate la consumul de alcool sunt considerate a fi prezicătoare de probleme alcoolice: băutul solidar, absența unor norme de băut specifice, toleranța beției, toleranța socială a comportamentului când se bea, consumul alcoolului în afara familiei, băutul îndelungat ca recreere etc. Culturile în care alcoolul este ieftin și este disponibil au ca rezultat creșterea pe zi a riscului apariției problemelor cauzate de alcool.
Tipul activitățiilor care însoțesc băutul poate crește riscul incidenței alcoolului.
Factorii de risc pentru incidența alcoolului includ condiții medicale în care folosirea alcoolului este absolut ,ori relativ contraindicată sau când folosirea altui drog este prezentă fără prescripție, peste măsură sau recreațional.
IV.5. PREVALENȚA CONSUMULUI
DE ALCOOL EXCESIV
Prevalența alcoolismului este în general cotată ca unu din zece băutori.
În S.U.A. 67% din populație consumă băuturi alcoolice, rezultând o răspândire de 67,9 persoane/1.000 loc.
Bazându-se pe o supraveghere a celor care foloseau băutura în 1985, NIAAA (National Institute of Alcohol Abuse and Alcoholism) estima că 8,4% din bărbați și 3,5% din femei suferă de alcoolism, ratele combinate ale abuzului de alcool și ale alcoolismului fiind de 14,1 % pentru bărbați și 6,03% pentru femei, rezultând o răspândire pe totalul populației de 9,76%. Un studiu a prevalenței disfuncțiilor psihiatrice în trei locuri (N=9,543) a găsit o prevalență de 13,16% pentru abuzul de alcool/dependență, o prevalență de 136 cazuri la 1.000 populație.
Prevalența abuzului de alcool prezentată mai sus se bazează pe lucrarea lui Robins; ratele pentru alte boli cronice sunt deduse din Statistical Abstract of the United States, 107th Ed.
Tabel 5. Rata pe 1,000 Persoane
Sursa: Toward a National Plan to Combate Alcohol Abuse and alcoholism: A Report to the U.S. Congres. Rokewill MD: NIAAA 1986.
În S.U.A., un studiu a prevalenței disfuncțiilor psihiatrice grave a fost condus în trei comunități pentru a stabili ratele prevalenței pentru 15 diagnostice psihiatrice (DSM III) și a identifica impacturile lor demografice.
Prevalența este stabilită ca procentul din populație care a prezentat o disfuncție și este numit “proporție de supraviețuitori afectați”.
În studiu, categoriile cu diagnostic separat – cea a abuzului de alcool și cea a dependenței – au fost combinate.
Comparații ale abuzului de alcool / dependenței cu alte boli.
În două sau trei locuri, abuzul de alcool / dependență a fost cea mai comună boală. Abuzul de alcool / dependența de alcool a avut o prevalență începând de la 11,5 % până la 15,7 %. Această rată a fost de trei ori mai mare ca abuzul / dependența de droguri.
Impactul demografic.
Între 25 – 64 ani, abuzul / dependența de alcool este cea mai comună boală psihică.
Pentru grupul cel mai tânăr (18 – 24 ani) este a doua problemă după consumul de droguri în două locuri.
Respectând nivelul urbanizării, diferențe semnificative s-au găsit între extreme, cu o prevalență de 19,4 % pentru zona centrală și 14 % în zona rurală. Răspândirea pentru femei, în toate zonele, a fost de aproximativ de 4,4 %; ratele pentru bărbați sunt de 4,7 % și de chiar 8 ori mai mari (19 %, 29 % și 35 %). Rasa sau educația nu a influențat prevalența.
În România, problemele legate de alcool încep de obicei la vârsta de 16 – 30 ani, iar prevalența abuzului / consumului de alcool se estimează ca fiind de 13,6 % în populație.
IV.5. Dimensiuni ale alcoolului – probleme corespunzătoare
Un larg șir de probleme au fost identificate ca fiind corespunzătoare consumului de alcool. Deși particularitățile alcoolice sunt larg reprezentate în statistici, aproximativ o ½ au loc la persoane fără ca acestea să fie însoțite de alcoolism.
În S.U.A., conform NIAAA proporțiile morților atribuite alcoolismului sunt:
Sursă: NIAAA, Sixth Special Report to the U.S. Congress on Alcohol and Health Rockewill and the: NIAAA, 1987.
Sindromul alcoolismului la făt are loc la 1 din 3 nașteri / 1,000 (nașteri în viață).
CAPITOLUL V
Politici de optimizare; strategii de intervenție, de prevenire și acordare a asistenței
Întrucât morbiditatea și mortalitatea asociate alcoolismului sunt grave și complexe (20 % din cauzele de spitalizare, 20 % din internările în unitățile de psihiatrie, 30 % din accidentele de circulație sunt datorate alcoolismului), se impune o strategie preventivă în alcoolism la trei niveluri: primar, secundar, terțiar.
La nivel primar, prevenirea contactului persoanelor vulnerabile cu alcoolul, s-ar putea realiza prin informare (educație sanitară), măsuri legislative (reglementarea juridică a reclamei pentru băuturi alcoolice, pentru interzicerea de desfacere a băuturilor alcoolice în marile magazine, pentru interzicerea consumului de alcool în localurile publice a tinerilor sub o anumită limită de vârstă, pentru controlul vânzărilor prin limitarea orelor de debitare, etc.
Măsurile economice vin să completeze măsurile de prevenire numai prin creșterea prețului băuturilor alcoolice, inclusiv prin taxe și accize majorate, destinate bugetului sănătății.
La nivel secundar se are în vedere prevenirea agravării situației pacienților ce au consumat alcool ocazional sau cronic, prin depistare precoce și prin tratamentul prompt al alcoolismului.
La nivel terțiar se urmărește dispensarizarea și internarea alcoolicilor recunoscuți pentru a preveni recăderile și recidivele, precum și agravarea cauzată de alcoolism.
Băutorii „problemă” rămân deseori nedescoperiți deoarece mulți dintre ei se ascund. Totuși, atât medicii cât și alți membri ai personalului omit adesea întrebările necesare.
Medicul trebuie să fie mai atent la așa-numiții factori de risc. În practica medicală generală, consumul „problemă” poate fi depistat pornindu-se de la necazurile conjugale, financiare, juridice sau de muncă ale pacientului. Un rol important îl deține medicul de familie, care trebuie să abordeze bolnavul în toată integritatea sa.
În spital băutorul problemă poate fi depistat dacă dezvoltă simptome de întrerupere după internare.
Atunci când factorii de risc trimit cu gândul la băutură, sau dacă pacientul însuși face o aluzie la aceasta, pasul următor constă în întrebări puse cu tact, dar persistente în scopul confirmării diagnosticului.
Strategiile preventive în domeniul alcoolismului trebuie adaptate diferitelor grupuri socio-profesionale, în funcție de consumul de alcool, care cunoaște variații importante chiar și în cazul medicilor.
Consumul de alcool în rândul medicilor finlandezi
Clasamentul medicilor finlandezi în funcție de consumul de alcool săptămânal (peste 200 gr. alcool pur).
Radiologi – 37 %
Medici interniști – 28 %
Medici generaliști – 26 %
Chirurgi, neurochirurgi,
pediatri, psihiatri, alte specialități – 25 %
ATI, obstetricieni, ginecologi – 21 %
ORL – 18 %
Oftalmologi – 7 %.
Clasamentul medicilor finlandezi în funcție de indicele consumului de alcool (> 6 puncte) stabilit printr-un chestionar specializat:
Sursa: Juntunen, Juhani et al. (1988), „Doctor’s drinking habits and consumption of alcohol”, British Medical Journal, 297, pp. 951-954.
Cercetări relativ recente (Bloom) identifică trei tipuri de strategii preventive în lupta împotriva flagelului reprezentat de alcoolism, precum modelul socio-cultural,modelul socio-structural,respectiv modelul sănătății-publice.
Modelul socio-cultural este întemeiat pe convingerea că rata alcoolismului într-o comunitate poate fi redusă prin integrarea armonioasă a consumului de alcool în activitățile social normale și acceptabile, cum ar fi: practicile religioase, mesele luate în familie, celebrarea evenimentelor festive.
Modelul socio-structural este bazat pe convingerea că intervențiile la nivel social, structural, pot conduce la diminuarea consumului de alcool prin măsuri cum ar fi: limitarea accesului tinerilor la alcool, promovarea unor măsuri economice antialcool.
Modelul sănătății publice este bazat pe ipoteza că alcoolismul este o boală, și că, în consecință, orice măsură preventivă destinată reducerii prevalenței și incidenței alcoolismului este bine reușită. Asemenea măsuri preventive ar cuprinde: consilierea genetică a părinților alcoolici, identificarea grupurilor populaționale cu risc crescut pentru alcoolism cum sunt tinerii, femeile, femeile gravide mai ales, în acest ultim caz fiind vorba despre dezvoltarea stimei de sine, a competenței sociale, a capacității de autoafirmare, a competențelor personale în managementul stresului, motivele consumului de alcool, etc.
V.1. Instrumente pentru evaluarea alcoolismului în activitatea de medicină generală, medicină de familie.
În depistarea precoce a alcoolismului si managementului alcoolismului, de o certă utilitate sunt instrumentele psiho-socio-logice de depistare a alcoolismului; ele permit evaluarea alcoolismului în activitatea de medicină de familie.
CAGE (CUT-DOWN – a reduce; ANNAY – a nu da pace; GUILTY (vinovat); EYE-OPENER (păhărel)), a fost introdus de Ewing în 1970; este cel mai eficient instrument de screening, fiind alcătuit din patru întrebări. Dacă două sau mai multe răspunsuri sunt pozitive, avem de-a face cu un băutor problemă.
MAST (Michigan Alcoholism Screening Test), este alcătuit din 25 întrebări, folosit pentru depistare în masă; introdus de Selzer, 1971.
Brief MAST, este alcătuit din 10 întrebări, fiind introdus din 1972 de către Pokorny.
SMAST (Short Michigan Alcoholism Test), conținând 17 întrebări, folosit pentru depistare, a fost introdus de către Selzer în 1975.
DAST (Drug Abuse Screening Test), elaborat de Fundația Canadiană pentru studiul adicției din Toronto, Canada.
SADD (Short Alcohol Dependence Data), 15 întrebări, (Davidson 1986).
VAST (Veterans Alcoholism Screening Test)a fost elaborat de Magnu der Habid in 1982.
RCQ (Readiness to Change Questionnaire) constituit din 12 întrebări,a fost elaborat de Heather in 1991.
IDS (Inventory of Drinking Situations) format din 100 de întrebări, evaluează riscul de recădere în alcoolism după o perioadă de abstinență (Annis, 1982).
SCQ (Situational Confidence Questionnaire) constituit din 39 de întrebări, evaluează eficiența personală în situații conexe consumului de alcool (Annis, 1987).
CAPITOLUL VI
Managementul terapiilor antialcool
VI.1. Planul terapeutic.
Evaluarea preliminară trebuie să cuprindă un istoric complet al consumului de alcool și o apreciere a problemelor actuale medicale, psihologice, sociale.
O evaluare intensivă și amănunțită îl va ajuta pe pacient să capete o nouă cunoaștere și înțelegere a problemei sale, ceea ce va constitui însăși baza tratamentului. Este de dorit implicarea soțului / soției în realizarea acestei evaluări, atât pentru a obține informații suplimentare, cât și pentru a-i da partenerului / partenerei ocazia unei descărcări afective.
Un plan terapeutic explicit va fi realizat împreună cu pacientul. Obiectivele vor fi prescrise, iar pacientului i se va cere să își ia răspunderea pentru realizarea lor. Aceste obiective trebuie să privească nu numai băutura, ci și orice altă problemă colaterală de sănătate, de căsnicie, de muncă și adaptare socială. La început, ele trebuie să fie pe termen scurt și ușor de realizat; ex. abstinență completă timp de două săptămâni.
Obiectivele pe termen lung vor fi stabilite pe măsură ce tratamentul avansează. Se va încerca modificarea factorilor care precipită sau mențin consumul excesiv de alcool (tensiunea familială). În alcătuirea planului terapeutic, o decizie importantă este alegerea ca scop, fie a unei abstinențe totale, fie a limitării consumului de alcool (consum controlat).
Detectarea precoce este importantă – realizată de medicii de familie, interniști, chirurgi, când pacienții solicită tratament și pentru alte afecțiuni.
Informarea pacientului constituie un stadiu inițial important în tratament. Informațiile date vor fi corelate cu problemele specifice fiecărui pacient, atât cele care au apărut deja, cât și cele ce vor apărea, probabil, dacă va continua consumul de alcool.
Abstinența totală (consumul controlat) reprezintă stadiul în care o persoană dependentă de alcool trebuie să ajungă și să rămână așa, din moment ce un singur pahar duce la recădere (conform modelului medical al alcoolismului).
Această problemă a consumului controlat rămâne nerezolvată. Prevalează ideea că un consum controlat poate fi un obiectiv accesibil pentru pacienții sub 40 ani, detectați precoce, la care dependența și efectele nocive nu sunt masive, în timp ce abstinența este un obiectiv privilegiat pentru cei de peste 40 ani, la care începuturile de a bea cu măsură au eșuat.
Întreruperea consumului de alcool este un prim pas important în tratament, pas ce trebuie îndeplinit cu grijă.
În cazuri mai puțin severe, întreruperea se poate face la domiciliu, cu condiția să existe cineva care să îl supravegheze pe pacient.
Medicul de familie va face vizite pentru a verifica starea de sănătate fizică a pacientului și pentru a supraveghea medicația. Orice pacient la care este posibilă apariția unor simptome de întrerupere severe, va fi internat în spital. Pentru reducerea simptomelor de întrerupere, se prescriu medicamente sedative. Ex.: clormetiazolul (clordiazepoxidul). Preparatele și dozele de clormetiazol sunt revizuite periodic. Clormetiazolul nu va fi dat pacienților ce ar putea intra în acelși timp să continue ingestia de alcool, deoarece combinația celor două determină o depresie respiratorie fatală. Întreruperea ingestiei de alcool la pacienții dependenți este scopul principal al așa -numitei unități de detoxifiere.
VI.1.1. Resursele umane implicate în planul terapeutic
O echipă funcționează optim când toți membrii ei lucrează pentru același scop. Obiectivele trebuie să fie clare, iar rolul fiecărui membru este delimitat. Fiecare membru trebuie să își cunoască sarcinile / rolul propriu, precum și sarcinile celorlalți membri ai echipei. Aceste observații sunt valabile și pentru echipa implicată în acordarea îngrijirilor medicale consumatorilor excesivi de băuturi alcoolice. Scopul echipei este asigurarea unei asistențe coordonate și sigure. Membrii echipei sunt: medicii (medicul de familie și medicul specialist în psihiatrie), asistentele medicale, personalul auxiliar, psihologul.
Medicul de familie are un rol esențial, fiind fiind implicat în abordarea bolnavului în toată integritatea sa, ținând cont de relațiile acestuia cu mediul înconjurător, cu familia, comunitatea. Medicul de familie trebuie să militeze pe toate planurile pentru detectarea precoce a celor suferinzi, să informeze corespunzător pacientul ori de câte ori este nevoie; în ceea ce privește managementul terapeutic al bolnavului, medicul de familie intervine în a stabili diagnosticul precoce, tratamentul curativ, în supravegherea pacientului chiar și după expirarea perioadei de tratament.
Medicul specialist (psihiatru) are responsabilități multiple: asistența medicală a pacientului, instruirea rezidenților, stagiarilor, administrator, consilier pentru familia bolnavului (uneori).
Privitor la managementul terapeutic al bonavului se remarcă rolul medicului specialist în luarea deciziilor în fiecare minut, referitoare la asistența bolnavului; trebuie să cunoască fiecare detaliu al stării bolnavului; ia decizii de inițiere (schimbare), amânare, a tratamentului; asigură legătura / relațiile cu alți medici din alte specialități. Multitudinea sarcinilor și timpul adesea limitat pentru intervenții, impune ca o caracteristică esențială capacitatea de a transfera anumite sarcini altor membri ai echipei. Trebuie să explice echipei deciziile / logica planului terapeutic. În ceea ce privește instruirea medicilor tineri, trebuie să împărtășească cunoștințele și să învețe medicii în formare manevrele / procedurile specifice utilizate în terapia respectivă.
Asistenta medicală are de asemenea multiple responsabilități: asistență directă a pacientului, cunoașterea planului terapeutic, monitorizarea semnelor vitale, cunoașterea rezultatului analizelor de laborator. Ea trebuie să fie atentă la orice modificare în starea bolnavului și să o comunice medicului.
VI.2. Managementul activității farmaceutice
Medicamentele ocupă doar o mică parte din terapia consumului excesiv de alcool. Tratamentul medicamentos presupune anumite riscuri și poate produce efecte secundare neplăcute.
Cele mai frecvente produse farmaceutice utilizate sunt: Disulfiram-ul (Antabuse) – prescris pentru descurajarea impulsurilor de a bea. Acționează asupra blocării oxidării alcoolului. Dacă pacientul consumă alcool, se produce o congestie neplăcută a feței, apare senzația de sufocare, cefalee, tahicardie, anxietate. Tratamentul va fi început numai dacă au trecut cel puțin 12 luni de la ultima ingestie de alcool. În prima zi pacientul va fi prevenit despre pericolul consumului de alcool în timpul tratamentului. I se dau tablete 200 mg și i se interzice consumul de alcool. Această tabletă se reduce cu câte o tabletă pe zi, până la doza de întreținere de 1 / 2 sau o tabletă / zi;
Carbonida nitratului de calciu se folosește în același fel. Este absorbită și evacuată mai rapid, induce o reacție mai ușoară la alcool și are mai puține efecte secundare.
Regimul standard de tratament în sevrajul alcoolic presupune:
În ambulator administrare de clordiazepoxid 25 – 50 mg oral de 4x în primazi; o scădere cu 20 % în 5 zile;
În spital administrare de clordiazepoxid 25 – 100 mg sau clorazepam 1 – 4 mg oral de 4x în prima zi, o scădere cu 20 % în 5 – 7 zile; tiamină 100 mg oral de 4x / zi; acid folic 1 mg oral de 4x / zi; multivitamine 1 / zi; Sulfat de Mg 1 g im. la 6 ore, timp de 2 zile.
VI.3. Managementul strategiilor antialcool.
Dimensiunea psiho-socială
Instituțiile medicale au un rol central în intervenția și reabilitarea suferinței pentru bolnavii mintal și fizic.
Toate instituțiile medicale au acum programe ce au ca țintă să prevină rapid și timpuriu afecțiunea ireversibilă, să susțină calitatea îngrijirii pacientului.
Tratamentul psihologic implică:
Terapia de grup;
Terapia de susținere;
Terapia comportamentală.
VI.3.1. Terapia de grup reprezintă tratamentul cel mai larg folosit pentru băutorii „problemă”. Aproximativ 10 pacienți se întâlnesc regulat unul sau mai mulți membri ai personalului. Scopul constă în a-i face pe pacienți să își observe propriile probleme oglindite în alții și să se găsească modalități mai eficiente de a le rezolva. Ei câștigă încredere pe măsură ce membrii grupului se străduiesc să își reorganizeze viața fără alcool.
Grupurile pot fi înâtlnite peste tot, de la grupurile de prieteni sau bandele de stradă până la echipele de profesioniști care activează în cercetarea științifică sau în luarea deciziilor în cadrul organizațiilor, deoarece unele scopuri pot fi atinse mai ușor în grup decât individual. Se pare că terapia de grup își are originile în activitatea medicului american Joseph Pratt (1908) care utiliza așa numita „metodă a claselor” pentru a trata pacienții cu TBC pulmonar. Cursurile lui Pratt se asemănau în mică măsură cu terapia de grup în forma ei modernă deoarece combinau conversațiile suportive cu informații legate de efectele bolii. Un prcursor mai evident al terapiei de grup moderne a fost J.L. Moreno, care a pus bazele psihodramei și a sociometriei. Dar ceea ce a dus la dezvolatrea completă a terapiei de grup au fost metodele create de Foulkes și Bion, doi cercetători de orientare psihanalitică, în timpul celui de II-lea Război Mondial. După război, terapia de grup a cunoscut o dezvoltare puternică mai ales în SUA. Dintre principalele varietăți de terapii de grup utilizate în prezent putem menționa: psihodrama (în care grupul pune în scenă evenimente din viața unuia din membrii săi), terapia gestaltistă (e o tehnică terapeutică fondată de Pearls pe baza principiilor gestaltiste).
Există o serie de factori care acționează în cadrul grupului terapeutic și care țin atât de specificul grupului așa cum este el definit din perspectiva psiho-socială, cât și de caracteristicile sale ca instrument terapeutic: coeziunea (sentimentul de aparteneță la grup), învâțarea interpersonală (învațarea din succesele și greșelile celorlalți mebrii), universalitatea sau similaritatea (descoperirea că și alți oameni au probleme similare ), altruismul (recâștigarea speranței prin aprecierea și ajutorul primit din partea celorlalți), modeling (învățarea din reacțiile celorlalți, copierea comportamentului unui alt membru), catharsis (posibilitatea de exprimare a propiilor gânduri și emoții). Totodată, principiile teoretice de la care s-a pornit în construirea terapiei se constituie într-un sistem de norme care ghidează comportamentul și atitudinile membrilor și ale terapeutului. Un tip aparte de grup cu rol terapeutic îl constituie grupurile de auto-suport. Deși membrii unor asemenea grupuri susțin adesea că ele nu constituie o formă de grup terapeutic, putem considera că aceste grupuri realizează terapie cel puțin la nivel implicit. Grupurile alcoolicilor anonimi sunt poate cele mai elocvente exemple care oglindesc modul de funcționare și nu în ultimul rând efectul terapeutic al acestor grupuri de auto-suport.
Grupul auto-suportiv Alcoolicii Anonimi fondat în 1935, a devenit azi o mișcare larg cunoscută și respectată în întreaga lume și numără peste 2 milioane de membrii. Povestea Alcoolicilor Anonimi începe în 1934, când Bill W. Broker din New York, reușește, după nenumărate spitalizări din cauza alcoolului, să-și păstreze luciditatea o perioadă mai îndelungată. El decide să caute alți alcoolici în aceeași situație cu a sa și împreună să încerce să rezolve această problemă. La câteva luni după această hotărâre, într-o călătorie de afaceri în Akron, Ohio, Bill îl cunoaște pe Bob , un medic cunoscut, și totodată un alcoolic notoriu. Data de naștere a oficială a A.A. este considerată a fi 10 iunie 1935 ziua în care Bob a băut pentru ultima oară. Foarte mulți au fost aceia care au contribuit la dezvoltarea grupului la răspândirea numelui său în întreaga lume. Foarte implicată a fost presa în acest proces, mediatizând larg tânărul grup. Printre publicații enumerăm: „Liberty, Saturday Evening Post” pentru SUA și Canada. De asemenea, un bun prieten al AA a fost și celebrul industriaș John Rockyfeller Jr. Și asociații săi cei care au propus ideea ca grupul să se mențină prin propriile sale eforturi financiare. Această idee se va transforma în timp într-un principiu al AA, principiu care fondează cea de a 7-a tradiție aceea care impune ca AA să nu depindă financiar de nici o altă organizație. Ce este „Alcoolicii Anonimi”? Poate cea mai scurtă descriere a AA este conținută în ,,preambulul" care, de obicei, este citit în debutul fiecărei întâlniri: AA este o reuniune de bărbăți și femei care își împărtăseșc unul altuia experiența, puterea și speranța astfel încât să-și rezolve problema comună și să îi ajute și pe alții să-și învingă boala. Singura condiție pentru a deveni membru este dorința de a renunța la băutură. Nu există taxe pentru a fi membru; suntem capabili să ne susținem prin propriile contribuții financiare. AA nu este aliat cu nici o sectă, grup politic, organizație sau institutie; evită să se angajeze în orice controversă; nu sprijină și nici nu se opune vreunei alte cauze. Scopul nostru prim este acela de a ne menține lucizi si de a-i ajuta si pe alții să reușească aceasta. Din contra, am putea spune ca AA este o reuniune internațională de persoane care au avut o problemă cu alcoolul. Este non-profesionistă, se ajută singură, este multirasială, apolitică și disponibilă aproape oriunde în lume. Nu există limite cu privire la vârsta sau educația membrilor. Calitatea de membru este accesibilă oricui vrea să facă ceva în legătură cu problema sa legată de alcool. Ce face grupul AA? Membrii își împărtășesc experiențele cu oricine cere ajutorul în legătura cu o problemă legată de alcool. Ei oferă sprijin individual oricărui alcoolic care vine la A.A. din orice altă sursă.
Profilul alianței A.A.:
Biroul general al serviciilor A.A. a condus o supravegehere trienală a fiecărei asociatie din 1968. Cea mai acută cercetare a fost condusă în 1986.
Grupul de 7.600 membri a fost constituit prin selecție, la întâmplare din grupurile de la A.A., proporțional cu numărul de grupuri administrate în fiecare din cele opt regiuni.
Bazat pe cea mai recentă supraveghere, grupul de aliați de la A.A. poate fi descris într-un mod:
Ani (Vârsta) – Vârstă începând de la 12 la 85 ani. <30 ani = 21 %>;
Sexul – 66 % bărbați, 34 % femei;
Consum de alte droguri – Total A.A. (Membri – 38 %; Sub 31 ani – 60 %; Sub 21 ani – 79 %; Bărbați – 35 %; Femei – 45 %);
Surse de introducere la A.A. – ( Printr-un membru de la A.A. – 36 %; Pe cont propriu – 27 %; Prin consilieri – 36 %; Prin familie – 19 %; Prin doctori – 7 %).
Cadrul terapeutic al AA.
Cadrul terapeutic al AA este cunoscut sub numele de “12 Pași”.
Programul AA, stabilit în cei 12 Pași, oferă alcoolicilor o modalitate de a-și construi o viață mai bună fără alcool. Acest program este discutat la întâlnirile de grup ale AA.
1. Întâlnirile deschise la care participă atât alcoolici cât și non-alcoolici; la aceste întâlniri membrii îsi descriu experiența lor cu băutura, modul în care au ajuns la AA, schimbarea totală din viața lor, care a fost posibilă datorită AA.
2. Întâlnirile cu discuție deschisă – un membru vorbește despre experiența sa cu alcoolul si conduce o discuție despre recuperarea cu ajutorul AA, pornind de la o problemă concretă propusă de oricare dintre membri.
3. Întâlnirile cu discuții închise – se desfășoara în mod identic celor deschise, doar că aici au acces numai membrii.
4. Discuții despre Pași (de obicei închise) – se discută unul dintre cei 12 Pași. AA realizează întâlniri și în locuri speciale: închisori sau instituții de tratament. · Membrii AA pot fi rugați să conducă o ședință informativă despre AA ca parte a A.S.A.P. (Alcohol Safety Action Project).
Aceste întâlniri nu sunt însă unele obișnuite în cadrul AA.
Ce nu face AA?
Nu furnizează motivație inițială pentru alcoolic de a se recupera . Nu solicită membrii. Nu se angajează și nu sponsorizează cercetarea. · Nu ține evidența participării, nici nu păstrează povești despre cazuri. · Nu se alătură consiliilor agențiilor sociale. Nu urmărește nici nu încearcă să controleze membrii. · Nu face prognostice sau diagnostice medicale ori psihologice. · Nu oferă servicii de nursing, spitalizare, medicație ori tratament psihiatric. · Nu oferă servicii religioase. · Nu se angajează în educație despre alcool. · Nu oferă adăpost, hrană, haine, slujbă, bani sau orice serviciu de binefacere sau social. · Nu oferă consiliere maritala sau vocaționala. · Nu acceptă bani pentru serviciile sale sau alte contribuții din surse exterioare AA. · Nu oferă scrisori de referință pentru avocați, oficiali din justiție, agenții sociale sau patroni. În sumar scopul primar al AA este acela de a duce mesajul de recuperare la orice aloolic care caută ajutor. Indiferent de drumul ales, toți țintesc spre aceeași destinație – recuperarea alcoolicului. Împreună pot face ceea ce nici unul nu poate face de unul singur. Pot fi o sursă de experiențe personale și un continuu suport pentru alcoolicul aflat în recuperare.
Cei 12 Pași ai Alcoolicilor Anonimi:
O parte esențială a programului de recuperare pe care îl propune AA este conținută în cei 12 Pași. Bazându-se pe experiența primilor membrii AA, Pașii sunt o culegere de principii și practici pe care ei le-au dezvoltat pentru a-și putea menține luciditatea. Au existat multe alte abordări alternative dar au eșuat. Cei 12 Pași au luat deci naștere prin ,,încercare si eroare", fiind astfel subliniată valoarea lor terapeutică. Fiecare membru foloseste Pașii în propriul fel. Pașii sunt doar sugerați ca program de recuperare, ei nu sunt nicidecum impuși noilor veniți. Experianța însă dovedește ca succesul celor mai multi membrii AA în a se recupera depinde într-o măsură covârșitoare de înțelegerea și acceptarea Pașilor. Depinde însă de fiecare individ când și cum îi va folosi.
1. Am admis că eram neputincioși în fața alcoolului – că nu mai eram stăpâni pe viața noastră.
2. Am ajuns la credința că o Putere superioară nouă înșine ne-ar putea reda sănătatea mintală.
3. Am hotărât să ne lăsăm voința și viața în grija unui Dumnezeu așa cum și-L închipuie fiecare dintre noi.
4. Am făcut fără teamă un inventar moral amănunțit al propriei persoane.
5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înșine și altei ființe umane natura exacta a greșelilor noastre.
6. Am consimțit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de aceste defecte de caracter.
7. Cu umilință, i-am cerut să ne îndepărteze defectele.
8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri și am consimțit să reparăm aceste rele.
9. Ne-am reparat greșelile direct față de acele persoane, acolo unde a fost cu putință, dar nu și când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal și ne-am recunoscut greșelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.
11. Am căutat, prin rugăciune și meditație, să ne întărim contactul conștient cu Dumnezeu așa cum și-l închipuie fiecare dintre noi, cerându-I doar să ne arate voia Lui în ce ne privește și să ne dea puterea să o împlinim.
12. După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici și să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieții noastre.
Pentru a fi acceptat ca membru nu este nevoie de garanții sau angajamente personale de nici un fel. În perioada în care beau, foarte mulți membri obișnuiau să facă numeroase promisiuni solemne pe care nu reușeau să le respecte. Abordarea AA este mult mai practică. Ea se bazează pe ideea că orice băutor cu probleme poate să fie abstinent măcar și pentru o zi. Astfel, membrii știu că nu pot face azi nimic în legătura cu băutura care să-i oprească să bea mâine. Membrii AA se concentrează să rămână lucizi astăzi, pe parcursul următoarelor 4 ore.
Cele 12 tradiții ale Alcoolicilor Anonimi:
Ele sunt strâns legate de cei 12 Pași completându-i pe aceștia și având o geneză asemănătoare cu a Pașilor.
Discutarea rezultatelor
Rezultatele obținute indică prezența unor factori implicați (direct sau nu) în realizarea restructurării cognitive. La nivel informațional, principalul factor restructurant identificat a fost abordarea alcoolismului ca boală.
La început, alcoolicul intră în grup cu o serie de cogniții despre cauzele și natura problemei lui, care cel mai adesea corespund mai degrabă unui model moral al alcoolismului. Prin informația pe care o primește în cadrul grupului, se produce o restructurare la nivelul bazei sale de cunoștințe. Cu siguranță mai există și alți factori restructuranți la acest nivel (de exemplu, discuțiile din cadrul întâlnirilor de grup presupun un intens schimb de informație), dar prin analiza limitată realizată nu am reușit să surprindem și să definim suficient alți asemenea factori la acest nivel.
La al doilea nivel – nivelul funcțional – principalii factori identificați au fost cei ce țin de restructurarea mecanismelor de coping. Primul factor de acest gen a fost identificat în cadrul celor 12 pași și ține de importanța acordată acceptării. Acesta este un element esențial deoarece, așa cum arăta Carver et al. (1989), acceptarea este în sine un mecanism de coping, și constituie opusul negării. Totodată, ea constituie un mecanism adaptativ deoarece putem considera că un individ care acceptă realitatea unei situații stresante va fi gata să se confrunte cu situația respectivă. Acceptarea e importantă și adaptativă mai ales în situațiile în care individul e incapabil să modifice sau să înlăture factorul stresogen.
Un alt mecanism de coping foarte important care se dezvoltă în cadrul grupului AA este întoarcerea către religie. O cercetare întreprinsa de McCrae & Costa (1986) a relevat faptul că o asemenea tactică de coping poate fi foarte importantă pentru mulți oameni. Din această perspectivă, religia poate servi trei funcții: poate constitui o sursă de suport emoțional (deci poate fi inclusă și în categoria factorilor emoționali), poate fi un mijloc de reinterpretare pozitivă a evenimentelor și creștere personală sau poate constitui o tactică activă de a face față stresului.
La nivel emoțional acționează în special acei factori care țin de aspectele specifice structurii grupului. Coeziunea grupului duce la o mai mare încredere în membrii grupului și la o mai mare capacitate a acestuia de a-i influența pe membri. Sistemul normativ si importanța anonimatului sunt alți doi factori identificați la acest nivel. Împreună, toți acești factori au darul de a crea un mediu securizant, care să faciliteze comunicarea între membri. Totodată, pe lângă faptul că individul învață să-și reconstruiască o rețea de suport social, grupul însuși va constitui pentru el o rețea de suport emoțional. Această restructurare la nivelul relațiilor sociale este un element important. De exemplu, o serie de studii asupra satisfacției față de propria viață arată că indivizii care pot numi mai mulți prieteni apropiați carora le pot împărtași propriile lor preocupări și probleme au tendința de a fi mai fericiți. Factorii de la acest nivel au probabil mai degrabă rolul de a susține, de a asigura un teren propice pentru realizarea restructurării.
Concluzii
Pornind de la ideea că în cadrul grupului AA se realizează o restructurare cognitivă, am încercat să identificăm o serie de factori care ar putea facilita acest proces. Factorii identificați s-au încadrat în trei nivele la care se produce restructurarea: nivel informațional, funcțional și emoțional. Considerăm că cercetarea are un caracter relativ limitat. Acesta derivă în special din instrumentarul metodologic imprecis. El a fost însă impus de specificul grupului studiat și care nu permitea colectarea datelor prin metode mai precise. Cu toate acestea, considerăm că factorii identificați sunt relativ plauzibili. O cercetare ulterioară ar putea încerca stabilirea unor relații cauzale între unii din factorii identificați și diferite aspecte ale procesului de restructurare cognitivă din cadrul grupului AA.
Având în vedere eficacitatea oarecum crescută a metodelor de psihoterapie practicată de Alcoolicii Anonimi, modelul unei astfel de organizații a fost preluat și în România. Remarcabile sunt Asociațiile Alcoolicii Anonimi din Iași, Galați și Timișoara înființate ca reacție la amploarea fenomenului cu numele generic de “alcoolism”.La Galați, o tânară, în vârstă de doar 27 de ani, a inființat primul cabinet particular de psihoterapie, ea reușind să construiască în doar patru luni un adevărat stabiliment al celor care au diverse probleme. La Cabinetul de consiliere psihologică și psihoterapie "Milenium" de la blocul A8/113 , de pe strada Brăilei își găsesc echilibrul tinerii cu probleme, scăpați de sub control, părinții care au copii la vârsta adolescenței și nu mai găsesc cale de comunicare cu aceștia, toxicomanii, adolescenții aflați în perioade de derută, copiii scăpați de sub control sau aflați în perioade de criză. Dar cel mai important lucru pe care tânărul psiholog Sandrina Mindu a reușit să îl realizeze este acela de a fi inființat o grupare a alcoolicilor anonimi, grupare cu care ea face terapie de grup. O ședință la Cabinetul de psihoterapie "Milenium" durează o oră și costă 100.000 de lei, un preț modic, având în vedere durata timpului acordat și munca depusă de psiholog. Cel mai important lucru pe care psihologul Sandrina Mindu a reușit să îl facă este acela că i-a determinat pe gălățeni să își depășească mentalitățile și să accepte că a merge la psiholog este un lucru firesc, care ține de civilizație. Așa a apărut la cabinet prima persoană dependentă de alcool. Apoi au apărut altele, cu aceeași problemă, a alcoolului. Aăa s-a născut prima grupare a alcoolicilor anonimi din Galați: "În momentul în care o persoană care are probleme cu alcoolul vine la psiholog, înseamnă că își acceptă handicapul și că e primul pas către vindecare. Un alcoolic nu merge la psihoterapeut doar de dragul de a vizita cabinetul. El vrea să renunțe la consumul de alcool și acceptă că pentru acest lucru are nevoie de ajutor, pentru a depăși crizele. Când am văzut cât de multe persoane au venit la cabinet – dependente de alcool – atât bărbați, cât și femei, mi-a venit ideea de a face terapie de grup, un fel de grupare a alcoolicilor anonimi. Unii au acceptat să facă terapie de grup, alții au refuzat, preferând terapia individuală. Aici iarăși intervine mentalitatea. Vedem în filme acele asociații ale alcoolicilor anonimi, unde oamenii vin fără jenă, dar la noi încă intervine teama, rușinea că s-ar putea afla că merge la psiholog, că are o problemă cu alcoolul. Eu sunt sigură că și la noi, încet-încet, oamenii vor ințelege că, uneori, anumite probleme au nevoie de sprijin neutru pentru a putea fi rezolvate." Psihologul Sandrina Mindu spune că pe măsură ce la Galați se vor înființa și alte cabinete de consiliere si psihoterapie, va putea să se specializeze doar pe anumite probleme, cum ar fi, de exemplu, categoria adolescenților rebeli sau, de ce nu, categoria celor dependenți de alcool sau a toxicomanilor. "Prețul unei ședințe de psihoterapie este foarte scăzut, dar este un început. Oamenii trebuie să înțeleagă că au nevoie de psihoterapeut, așa cum au nevoie de medic atunci când sunt bolnavi. Psihologul îi poate ajuta să își găsească echilibrul pierdut dintr-un motiv sau altul" – a mai spus Sandrina Mindu.
A.A. a fost model și pentru alte organizații de ajutorare cum ar fi: Narcoticii Anonimi, Cocainii Anonimi (C.A.), Gurmanzii Anonimi (G.A.), Al – Anon,
Al – Ateen, etc.
VI.3.2. Terapia de susținere: un psihiatru sau asistent social poate oferi sprijin psihologic individual.
VI.3.3. Terapia comportamentală: pacienților li se vor arăta casete video în care sunt filmați ei înșiși în stare de ebrietate, pot fi învățați să bea fără să dea paharul peste cap, li se va arăta cum să identifice impulsurile de a bea, să găsească alte căi prin care să le răspundă.
S-au observat tendințe de creștere a numărului femeilor la 22 % în 1968 și la 34 % în 1986, o creștere în rândul celor care iau alte droguri de la 24 % în 1980 la 38 % în 1986.
CAPITOLUL VII
ASPECTE LEGATE DE ECONOMICA
SĂNĂTĂȚII
VII.1. CONSIDERAȚII GENERALE
Economica este „studiul modului cum indivizii și societatea aleg cu sau fără folosirea banilor să angajeze surse productive sau care ar putea avea utilizări alternative în scopul producerii de mărfuri pe care apoi să le distribuie către consum imediat sau în viitor indivizilor sau grupurilor din societate” (Samuelson, 1976).
Problematica abordată de Economica Sănătății vizează, conform definiției, obiectului de studiu a acestei discipline academice, optimizarea deciziei medicale prin luarea în calcul și a parametrului costuri/cheltuieli concomitent cu crearea acelui cadru instutițional care să genereze sănătate și nu boală.
Economica Sănătății opereză cu conceptul economic de COST DE OPORTUNITATE, concept ce conține în sine ideea de sacrificiu în timp ce analiza costului marginal ne poate ajuta să aflăm când este oportun să decidem în favoarea uneia sau alteia dintre alternative.
Studiile Economicii Sănătății vor fi de domeniul macroeconomicului având ca obiect de cercetare fenomenele ce au loc la nivel de sistem de sănătate sau de tipul microeconomicului când au loc la nivel de unitate a sistemului.
Economica Sănătății operează cu următoarele metode de evaluare:
1. Analiza cost-eficacitate;
2. Analiza cost-beneficiu;
3. Analiza cost-utilitate.
Faptul că Economica este o știință a comportamentului uman în procesul de alocare a unor resurse (mijloace) rare, a unor scopuri (nevoi) mereu crescătoare, sugerează faptul că economiștii sau medicii cu o pregătire economică adecvată își vor spune cuvântul nu numai în legătură cu ceea ce trebuie făcut ci și în legătură cu ce nu trebuie făcut.
VII.2. ANALIZA COST-BENEFICIU. COMENTARIU
Alcoolismul ca boală reduce durata medie a vieții. Succesul tratamentului antialcoolism oferă mai mulți ani de viață și de muncă care se concretizează în venituri superioare. Un alt beneficiu constă în faptul că o persoană nealcoolică are o probabilitate de 6 ori mai mare de a nu fi șomeră decât una alcoolică.
Chiar dacă un alcoolic nu-și pierde slujba există o productivitate scăzută a muncii sale (absenteismul la lucru).
Costurile – există 4 categorii de costuri externe în tratarea alcoolismului: costuri productive (externe), costuri de sănătate, costurile accidentelor de automobile și costurile de arestare și judecată.
Statisticile arată o creștere a consumului de alcool cu peste 30% în ultimii ani, pentru asistența medicală și recuperatorie a alcoolicilor fiind folosit un procent de 20% din totalul cheltuielilor pentru asistența medicală de specialitate din spital.
În acest sens, de remarcat ar fi cazul Spitalului Județean Argeș (România) unde în anul 2000 numai în secția Terapie Intensivă-Toxicologie s-au internat 30 de pacienți în comă alcoolică, din care 2 bărbați au decedat. Repartiția pe vârste a fost următoarea: 20% între 15-24 ani, 10% între 25-34 ani, 20% între 35-44 ani, 10% între 55-64 ani și 20% între 65-85 ani.
Pe primele nouă luni s-au primit în Terapie Intensivă 15 come alcoolice, dintre care 14 bărbați și o femeie, un deces. La categoria 15-24 ani au fost 3 cazuri, iar la categoria 65-85 ani s-au prezentat 6 cazuri, din care 4 cazuri cu vîrsta de peste 85 de ani. Aceste cazuri clare de come alcoolice au necesitat pe anul 2000, 211 zile de îngrijire în secția de Reanimare, iar în primele nouă luni ale anului 2001, 27 de zile. La aceste cazuri se adaugă și consumul de alcool asociat cu medicamente în proporție de 65-70% la pacienții ajunși în secție în stare gravă. Numărul acestora pe anul 2000 este de 174 persoane, din care 30% bărbați și 70% femei, soldate cu 6 decese. Vârsta se încadrează între 15 și 85 de ani. Îngrijirea acestor pacienți a necesitat peste 796 de zile de spitalizare la Terapie Intensivă, în condițiile în care patul în această secție este cel mai scump în consumul de resurse medicale.
La acestea se adaugă consumul de alcool asociat cu accidente de circulație, de muncă, casnice, care au urmări tragice și iremediabile din punctul de vedere al pacientului și necesită costuri de tratament foarte mari pentru unitățile spitalicești. Se adaugă, de asemenea, violența în familie, în școală, în societate, cu efecte dezastruoase, mai ales asupra generațiilor tinere, ca urmare a consumului de alcool [„Curierul Național”].
De remarcat ar fi că dintre pacienții externați, majoritatea se reântorc demonstrând, nu pentru prima dată ineficiența măsurilor de prevenție și combatere.
Potrivit OMS
Românii consumă opt litri de alcool pur pe an
Cifra se referă doar la cantitatea de alcool vândută
După un indice al OMS, românii consumă șapte-opt litri de alcool pur pe an. În realitate se bea mult mai mult decât atât, având în vedere că cifra înaintată de OMS se bazează doar pe cantitatea de alcool vândută. În secțiile de dezalcoolizare, bolnavii ajung de regulă în stadii tardive, când deja complicațiile somatice (ciroze, ulcere) și cele psihiatrice cointeresează o mulțime de alți specialiști dându-le de lucru în săli de operații si de tratament. Aceste complicații nu sunt singurele care fac din alcoolism o boală costisitoare. Dacă tratamentul unei ciroze este de 20-30 de milioane de lei, accidentelor și crimelor în care sunt implicați alcoolici nu li se poate pune un preț nici măcar estimativ. Totuși, luând în calcul zilele de concediu, randamentul scăzut la munca, pensionarea si moartea premature, specialiștii înaintează cifra de 500 de milioane de dolari anual, drept cost social al alcoolismului.
Anual în secția de dezalcoolizare a Spitalului „Alexandru Obregia" se internează 4.000 de alcoolici cu complicații psihiatrice, ceea ce reprezintă 15% din cazuistica totală a spitalului. Cei mai mulți suferă de așa-numitul sindrom al sevrajului, datorat întreruperii consumului de alcool. Tratamentul de dezintoxicare durează aproximativ o lună de zile și sărăcește bugetul spitalului cu două milioane de lei pentru fiecare bolnav. În plus, nu există nici o garanție că bolnavul pus pe linia de plutire nu iese din spital doar ca să aibă unde să se întoarcă. „Ceea ce nu înțeleg oamenii este că alcoolismul este o boala ca oricare alta si nu un viciu, apreciaza conf. doctor Dan Prelipceanu, directorul spitalului «Alexandru Obregia». Dacă sunt priviți ca niște paria și sunt repudiați este pentru ca ei nu se mai comporta așa cum le-o cere locul în societate, dar asta nu înseamnă că nu sunt bolnavi". Regretabil este că în acest stigmat, alcoolicii găsesc un nou pretext pentru a bea, au nevoie de o atmosferă restaurantă, pe care o caută tot în băutură.
Deși sunt tot alcoolici, băutorii profesioniști au și știința de a bea si banii, de a arăta ce știu, pentru că una e să fii alcoolic cu votcă ieftină si alta, cu vinuri franțuzesti. „La persoanele care știu să se hidrateze cu lichide bogate în vitamine, explică doctor Prelipceanu, care au posibilitatea unei alimentații bogate în proteine de calitate, complicațiile organice și psihiatrice apar, desigur, mai târziu."
Rafinați sau de duzină, alcoolicii cu probleme psihiatrice sunt estimați la 500.000 în întreaga țară. Medicii admit că numărul lor este însă mult mai mare, fără a-l putea preciza, în lipsa statisticilor oficiale. Alături de sindromul sevrajului, care se manifestă prin stări de teamă și apariția coșmarurilor, alcoolicii au adeseori tulburări de gândire și de memorie, fără a pune la socoteală că, la băutorii cu o vechime de 20- 30 de ani, gelozia patologică, datorată scăderii potenței sexuale, este o caracteristică. În aceste condiții, nu e de mirare că, din totalul tentativelor de sinucidere, 15% se înregistrează la alcoolici.
VII.3. COSTURI ȘI BENEFICII SOCIALE.
ESTIMĂRI NIAAA
În S.U.A. costurile abuzului de alcool din 1983 au fost estimate la 116,9 miliarde de dolari. Aceste costuri din 1983 sunt egale cu costul a toate bolile canceroase și respiratorii împreună. Aceste costuri ignoră costurile de familie, ca lovitul soțiilor, abuzul ori neglijarea copiilor, sau impactul economic al divorțului asupra uniunii familiei.
Costurile sociale ale abuzului de alcool pentru anii 1990 și 1995 sunt percepute ca 136,3 miliarde de dolari și respecti 150 miliarde dolari. De aici rezultă că consumul patologic de alcool rămâne constant. Aceasta prevede o creștere a ratei anuale de 2% presupunând creșterea populație, maturizarea generației de după al doilea Război Mondial și așteptata creștere a productivității în domeniul forței de muncă.
Beneficiile sociale, recompensele, salariile și venitul generat direct de fabrică și vânzări ale alcoolului sau indirect prin intermediul industriei sau contribuțiile filantropice prin industria băuturilor alcoolice nu au fost similar sistematic calculate și raportate.
Calculele costului social și beneficiului social pe 1/5 pe 80 etaloane lichid se bazează pe vânzările anuale de 63,1 miliarde dolari, reprezentând 499.268.000 galoane de etanol care dacă este exprimat în cincimi din 80 de etaloane băutură alcoolică este echivalent cu 6.240.850.000 cincimi.
Tabel 8. Costuri sociale privind consumul de alcool
Tabel 9. Ponderea beneficiilor sociale
Studiile au fost făcute de NIAAA.
VII.4. COSTURILE ABUZULUI DE ALCOOL COMPARATE CU ALTE PROBLEME MAJORE DE SĂNĂTATE
Estimările costurilor abuzului de alcool au fost făcute de Centrul Național pentru Statistici de Sănătate (NCHS) și de către Administrarea Abuzului de Alcool și a Sănătății folosind metodele pentru estimarea costurilor bolilor ale NCHS.
Bazându-se pe date pentru 2000, ultimul an pentru care sunt valabile,problemele legate de alcool constiuie cea mai costisitoare problemă publică de sănătate. Costurile de 89,5 miliarde dolari este o cifră de încă o dată și 2/3 ori mai mare decât costurile pentru bolile incurabile și de 2 ori mai mare decât costurile legate de abuzul de droguri. Costurile legate de alcool reprezintă aproximativ 20% din totalul costurilor îngrijirilor de sănătate de 427 miliarde dolari. Suma alocată cercetării alcoolismului de la Guvernul Federal, sursa majoră de fonduri pentru cercetarea biomedicală este semnificativ mult mai mică decât suma alocată cercetărilor în alte domenii, ori decât costurile sociale rezultate.
Costurile abuzului de alcool comparate cu alte probleme
majore de sănătate
Tabel 10. Suma alocată cercetărilor din sănătate în relație cu costul economic
Sursa: Institute of Medicine Alcoholism, Alcohol Abuse, and Related Problems: Opportunities for Research. Washington DC: National Academy Press, 1980.
B. PARTEA PERSONALĂ
STUDIU DE CAZ I
I.1. METODOLOGIA
Lotul studiat a fost alcătuit din 100 de subiecți aleși aleator, cu domiciliul în Iași, cu vârsta cuprinsă între 15 și 70 de ani, carora li s-a aplicat chestionarul MAST (Massachusetts Alcohol Screening Test) – instrument de luscru utilizat pentru evaluarea alcoolismului în activitatea de medicină generală (medicina de familie).
Chestionarul fiind alcătuit din 24 de întrebări cu răspunsuri dihotomizate (afirmativ și negativ) unde sunt descrise unele obiceiuri și deprinderi ale persoanelor legate de consumul de alcool.
Chestionarul este anonim, iar datele comunicate au fost confidențiale, o unitate de alcool fiind reprezentată de 1 păhărel (adică 40 ml de spirtoase, sau 1 pahar cu vin sau o sticlă cu bere).
Fiecare răspuns afirmativ fiind notat cu un 1 punct, 5 sau mai multe puncte înregistrate de pacient reprezentând prezența unor serioase probleme legate de consumul de alcool.
CHESTIONAR MAST
Instrucțiuni: mai jos sunt trecute o seamă de situații și stări sufletești legate de consumul de alcool. Vă rugăm să alegeți varianta care corespunde cel mai bine cu stările prin care ați trecut sau le încercați dumnevoastră și să le marcați printr-un „X” în cele două rubrici de răspuns DA, NU din formular:
Tabel 11. Chestionar MAST
Vârsta: …ani; sexul: M, F; Ocupația: …………………..; Starea civilă:…………
Tabel 12. Repartiția lotului studiat după grupa de vârstă și sex
Interpretare: Se constată o predominanță a persoanelor de sex masculin și a grupei de vărstă 15-24 ani.
Repartiția lotului studiat după grupă de vârstă și categorie socială
Interpretare: Se remarcă următorul fapt: studenții și persoanele de vârstă activă sunt cele mai afectate de consumul de alcool
Tabel 13. Repartiția lotului studiat după sex și stare civilă
Persoanele necăsătorite, fără diferență semnificativă între cele două sexe, sunt cele care consumă cel mai mult alcool, poate datorită sentimentului de nesuguranță și singurătate.
Tabel 14. Repartiția lotului studiat după grupă de vârstă, categoria socială și sex
Interpretare: Nu există diferență semnificativă între cele două sexe privind consumul de alcool, persoanele necăsătorite fiind cele mai afectate.
Tabel 15. Grupa de vârstă și problemele de sănătate ridicate
de consumul de alcool
Interpretare: Se observă că grupa de vârstă cea mai afectată este cea cuprinsă între 15 și 24 ani.
Tabel 16. Categoria socială și problemele de sănătate cuprinse în
chestionarul MAST
Interpretare: se observă că studenții au probleme cardiace, devin somnoroși și uneori renunță la mâncare după consumul de alcool, și-au pierdut interesul pentru hobby-urile care înainte le făceau plăcere, s-au gândit că băutura le face rău sănătății, și-au propus reguli pentru a controla consumul de alcool. Persoanele de vârstă activă intervievate au declarat că beau mai puțin alcool decât în realitate, consumă uneori alcool pentru a se calma sau a uita de problemele cotidiene, au consumat mai mult alcool după o pierdere din viața lor (fără a specifica), consumul de alcool îi ajută când sunt singuri.
Tabel 17. Starea civilă și problemele de sănătate legate
de consumul de alcool
Interpretare: din studiul efectuat am constatat că persoanele de sex masculin necăsătorite declară că beau mai puțin decât în realitate, adorm sau renunță la mâncare după ce consumă alcool, au plăcerea de a bea un pahar de alcool după o zi de muncă, mai degrabă acasă decât în societate, consumă alcool pentru a uita de grijile cotidiene, iar persoanele de sex feminin necăsătorite declară că s-au simțit stânjenite după ce au consumat alcool în societate, s-au gândit că băutura le face rău sănătății, au băut mai mult după decesul unei persoane apropiate, se întâmplă să consume alcool pentru a-și relaxa nervii și consumul de alcool le ajută când sunt singure.
Tabel 18. Problemele de sănătate legate de consumul de alcool și
repartiția pe sexe
Interpretare: persoanele de sex masculin sunt cele mai afectate, sunt ajutați de consumul de alcool ca să adoarmă (mai mult ca femeile), nu-și amintesc în ce parte a zilei se află, nu-și amintesc ce au făcut când au consumat alcool, își ascund sticlele de băutură de familie, nu se pot stăpâni să nu consume alcool până la un anumit moment al zilei, le place să consume alcool după o zi de muncă.
Tabel 19. Poderea răspunsurilor afirmative la chestionarul MAST
Interpretare: 58% dintre persoanele chestionate au probleme cardiace (puls accelerat, bătăi neregulate ale inimii), 63% adorm după ce consumă alcool, 69% au plăcerea de a consuma alcool după o zi de muncă, 42% preferă să consume acasă decât în societate, 56% beau pentru a se relaxa, 44% beau pentru a uita de grijile zilnice, 46% beau după ce au suferit o pierdere în viață.
Concluzii studiu caz I
Din lotul studiat rezultă următoarele conclurii: grupa de vârstă cea mai afectată de consumul de alcool este cea cuprinsă între 15 -24 ani, categoriile cele mai afectate sunt studenții și persoanele active, persoanele necăsătorite, poate datorită sentimentului de nesiguranță, consumă mai mult alcool, între cele duoă sexe nu există o diferență în ceea ce privește consumul de alcool, studenții au mai ales probleme cardiace datorate consumului de alcool, persoanele de vârstă activă consumă mai mult pentru a uita de problemele cotidiene, persoanele de sex masculin necăsătorite sunt mai afectate de consumul de alcool față de persoanele de sex feminin cu aceeași stare civilă, persoanele de sex feminin s-au gândit că băutura le face rău sănătății, persoanele de sex masculin nu se pot stăpâni să nu consume alcool până într-un anumit moment al zilei, 69% au plăcerea de a consuma alcool după o zi de muncă, 63% adorm după ce consumă alcool, 56% beau pentru a se relaxa.
STUDIU DE CAZ II
II.1 METODOLOGIE
Lotul studiat a fost alcătuit din 10 subiecți aleși aleator cu vârste cuprinse între 40-60 de ani internați în Spitalul de Psihiatrie Socola – Iași având drept cauză abuzul de alcool.
S-a stabilit numărul de zile de spitalizare, costul și îngrijirea fiecărui pacient concretizat în cheltuielile cu medicamentele, analizele medicale, consiliere, hrană pentru perioada spitalizării (cost mediu/îngrijire bolnav este de 2.500.000 lei).
Tabel 20. Costuri suportate de Spitalul de Pshiatrie Socola – Iași cu îngrijirea a 10 pacienți alcoolici
Interpretare:
Se observă alocarea unor sume mari în scopul îngrijirii unui pacient alcoolic.
Constatânu-se o resolicitare de tratament în proporție de peste 95% din partea pacienților externați rezultă ineficiența strategiilor de prevenție la nivelul populației.
STUDIU DE CAZ III
III.1 METODOLOGIE
S-a studiat un lot compus din 10 subiecți aleși aleator,cu vârste cuprinse între 40 și 65 de ani internați în Spitalul „Sf. Spiridon” Iași, Clinica a II-a Gastroenterologie, având diagnosticul de ciroză hepatică toxică (alcoolică). S-a estimat numărul de zile de spitalizare, precum și costul îngrijirii fiecărui pacient privitor la cheltuielile cu medicamentele, analizele medicale, hrană pe perioada de internare corespunzătoare fiecărui bolnav.
Tabel 21. Poderea costurilor de îngrijiri a 10 pacienți alcoolici
Interpretare: în urma studiului întreprins se constată existența unor costuri foarte ridicate pentru îngrijirea unui bolnav suferind de ciroză hepatică toxică. Raportând cheltuielile cu îngrijirea unui alcoolic (studiu de caz II) la cheltuielile unui bolnav de ciroză hepatică toxică având drept factori cauzali principali alcoolul (studiu de caz III) se constată o vizibilă discrepanță între cheltuielile cu cele două afecțiuni.
CONCLUZII FINALE
Urmare a constatărilor menționate (rezultate din studiu de caz I ,studiu de caz II și studiu de caz III), se impune existența unor politici de optimizare concretizate în programe eficiente de combatere intensă a alcoolismului care să vizeze intensificarea și diversificarea companiei împotriva a
lcoolismului.
Bolile ce derivă din consumul excesiv de alcool, precum însuși alcoolismul necesită consultații, îngrijiri, tratamente costisitoare (costul unei ciroze hepatice este estimat la 20-30 milioane lei, costul mediu pe bolnav alcoolic îngrijit fiind de 2.500.000 lei), soldate de cele mai multe ori cu rezultate nesatisfăcătoare privind recuperarea pacientului. Din acest punct de vedere se va opta și se va pune accent deosebit pe intensificarea prevenției la nivel primar, realizată în principal de servciile primare de îngrijire de sănătate.
Alcoolismul este considerat de OMS a treia problemă de sănătate publică din lume, constituind unul din fenomenele încă necontrolate de OMS și Uniunea Europeană. La ora actuală, alcoolismul trebuie privit ca un inamic pe care trebuie să știm să-l dominăm. O societate ce ignoră prognoza, previziunea și informația cade ușor pradă drogurilor de orice fel; singura atitudine constă într-o confruntare lucidă cu fenomenul. Statistica medicală asupra Mb. și Mt. datorată alcoolismului pe glob este un semnal și o platformă de unde putem lansa, la rândul nostru campania pluridimensională a luptei antialcool.
Pentru o bună prevenție se consideră necesar a se acționa în spiritul conceptului eco-socio-epidemiologic privind cunoașterea riscurilor pentru sănătate și neutralizarea acestora la nivelul structurilor ecosistemului (om-natură-societate) unde este locul de realizare eficientă a unei prevenții primare îndeosebi.
Scopul programului antialcoolism va fi realizarea unei prevenții eficiente la nivel primar în special, vizând atingerea unor obiective precum diminuarea consumului excesiv de alcool cu un procent de 5% și implicit diminuarea efectelor sale nocive asupra sănătății, a consecințelor sociale negative.
Se vor urmării obținerea următoarelor beneficii: creșterea productivității la locul de muncă reflectată în venituri superioare, avansare în funcție, păstrarea locului de muncă, căștigarea de ani de viață ceea ce va influența pozitiv atât sporul de productivitate (ΔW) cât și sporul de bunăstare. Anii de viață căștigați sunt ponderați cu un indicator ce reprezintă valorizarea subiectivă a respectivilor ani la nivel social (QALY). Un QALY este ponderea fiecărui an remanent din viața unui individ cu calitatea vieții acestor ani. Calitatea așteptată asociată cu diverse posibile stări de sănătate pe care le pot avea indivizii, creșterea productivității acasă evidențiată prin sporirea venitului familiei, angrenarea unui climat de armonie în familie, reducerea violenței, a ratei divorțurilor, etc., reducerea bolilor derivate din alcoolism și a decesului ca urmare a cronicizării lor, reducerea cheltuielilor din sistemul sanitar cu îngrijirea acestor blnavi cuantificate în termeni monetari, diminuarea prejudiciilor rezultat al infracțiunilor săvârșite de alcoolici, reducerea cheltuielilor serviciilor de îngrijire de sănătate cu profilaxia secundară și terțiară a alcoolicilor cuntificate în termeni monetari.
Activitățile ce vor fi derulate în cadrul programului antialcoolism constau în măsuri instructiv-educative (dovedită ca fiind cea mai eficientă cale de a consuma abuziv băuturi alcoolice), în măsuri economice și măsuri legislative.
Măsurile instructiv- educative vor fi concretizate în campanii de informare-educare-comunitare, în concordanță cu nivelul identificat de informare și educare privind prevenirea consumului de alcool în rândul populației, în difuzarea în rândul tinerilor a unor cunoștințe temeinice asupra efectelor alcoolului asupra sănătății, capacității de muncă, comportamentul social, implicațiilor demografice și economice cu ajutorul unor broșuri, pliante, panouri și conferințe pe aceste teme, introducerea în programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism și efectele sale.
Resursele umane implicate în punerea în practică a acestor măsuri de prevenție vor fi reprezentate prin personalul specializat în asistență socială (asistenți sociali, psihologi) și nu în ultimul rând prin cadrele medicale abilitate în acordarea de îngrijiri primare de sănătate: medicii de familie.
Medicul de familie are un rol primordial în obținerea unor rezultate satisfăcătoare ca urmare a demarării programului de combatere a abuzului de alcool; el este singurul care se ocupă în primul rând de abordarea omului sănătos în toată integritatea sa, de relațiile acestuia cu mediul înconjurtor, de nevoile sale fundamentale, de familia și comunitatea în care el trăiește, de tercerea de la starea de sănătate la starea de boală. Reducerea asimetriei informaționale medic-pacient contribuie de asemeni la eficientizarea măsurilor preventive. Medicilor de familie le revine rolul să lupte cotra abuzului de alcool, să demonstreze ce înseamnă alcoolismul ca toxicomanie, ca boală medicală și socială; să elimine în acest sens o serie de erori și prejudecăți cu privire la alcool precum alcoolul ar fi un aliment, alcoolul ar face „poftă de mâncare”, alcoolul ar face bine inimii, alcoolul ar fi un stimulent. Medicul trebuie să lămurească cât mai bine populația asupra inegalității oamenilor față de toleranța la băuturi alcoolice, să interzică complet alcoolul la anumiți bolnavi a căror sănătate și perspective de viață depind de abstinența completă de la băuturile alcoolice.
Măsurile economice întreprinse vor fi transpuse prin menținerea unor prețuri ridicate la băuturi alcoolice, restrângerea producției de băuturi alcoolice, mai ales a celor concentrate, realizarea unor cantități sporite și variate de băuturi nealcoolice și difuzarea largă a acestora.
În completarea măsurilor economice se vor întreprinde măsuri de ordin legislativ concretizate în reglementarea juridică a reclamei pentru băuturi alcoolice prin mijloace mass-media sau prin etichete sau ambalaje atrăgătoare, limitarea producției ilicite, interzicerea de băuturi alcoolice la copii și adolescenți, controlul vânzărilor prin limitarea orelor de debitare, neautorizarea unităților în care se consumă băuturi alcoolice în vecinătatea școliior, căminelor, instituțiilor, societăților, etc.
Fondurile pentru punerea în aplicare, coordonarea și evaluarea programului vor fi alocate de Ministerul Sănătății și Familiei, respectiv de Direcțiile de Sănătate publică pe plan local. Din bugetul de stat vor fi acoperite cheltuielile cu materialele și serviciile pentru asigurarea campaniilor de informare-educare-comunicare, cheltuielile cu materialele consumabile (reactiv, teste), cheltuielile cu plata personalului implicat în realizarea programului angajat pe durată determinată, cu normă întreagă sau fracțiune de normă, cheltuielile cu rețeaua informațională (calculatoare, rețea, programe soft), în limita bugetului disponibil și cu aprobarea Direcției Coordonatoare din Ministerul Sănătății și Familiei.
Trimestrial, în urma aplicării programului de prevenire și combatere se va urmări o serie de indicatori fizici precum număr campanii informare, educare și comunicare, număr cursuri de formare, instruire, o serie de indicatori de eficiență constând în cost mediu/curs de formare sau instruire, cost mediu/alcoolic recuperat, precum și următorii indicatori de rezultat: scăderea incidenței consumului excesiv de alcool, scăderea prevalenței alcoolismului, numărul de persoane ce și-au însușit măsurile educativ sanitare.
În elaborarea programului de prevenire și combatere a alcolismului trebuie să se țină seama de faptul că orice încercare de a elimina vinul și celelate băuturi alcoolice din viața oamenilor ar fi o utopie. Admitem că este posibilă și o bună folosire a vinului, o folosire rațională, în limite fiziologice ,vinurile și băuturile alcoolice neputând fi eliminate din gusturile și viața oamenilor; de aceea să nu bem des în „sănătatea altora”, pentru a nu uita de sănătatea noastră.
Bibliografie
AMERICAN PSYCHIATRIC ASSOCIATION – Diagnostic and statistical manual of mental disorders
CHELCEA S. – Valsul ONU sau despre psihologia spatiului personal
Dryden, W. (1996) – "Developments in Psychotherapy. Historical Perspectives", London, Sage Publications
DAN ENACHESCU, MIHAI GR. MARCU – Sanatate publica si managementul medical
DUMITRASCU T. – Stresul si copilul .
GILLES FERREOL – Adolescentii si toxicomania.
Freeman, E.(1993) – "Substance Abuse Tratment. A Family System Perspective", London, Sage Publications
IUSTIN LUPU, IOAN ZANC – Sociologie medicala.
LAURENCE D.A, BENNETT P.H – Clinical Pharmacology
MOLTO J., C. RADEL – Drogues .
RASCANU R. – Psihologie medicala si asistenta sociala.
WEED A. C., BURCHER J.N., Mc kenna – New measures for assessign alcoohol and drug abuse with mmpi2
WWW.MEDFAM.RO
WWW.MS.RO
WWW.MEDLINE.COM
www.intermediart.ro/psyhoo/biblioteca/rubstiint.htm
www.vlg.sisnet.ro/arhiva
www.bmj.ro/numar
www.biologie.lucaciu.go.ro
www.euroconsulting.ro/program_detalii.php?program_id=116
www.ispt.ro/igienacop
www.cotidianul.ro/anterioare/1999/social/soc26apr2mai.htm
www.wsc.ro/ASP/JD.HTM
www.ms.ro/ms/infosan5/anexa1_561.htm
www.cotidianul.ro/anterioare/2000/social/soc1723ian.htm
=== Rata pe 1000 Persoane ===
Rata pe 1,000 Persoane
În S.U.A., un studiu a prevalenței disfuncțiilor psihiatrice grave a fost condus în trei comunități pentru a stabili ratele prevalenței pentru 15 diagnostice psihiatrice (DSM III) și a identifica impacturile lor demografice.
Prevalența este stabilită ca procentul din populație care a prezentat o disfuncție și este numit “proporție de supraviețuitori afectați”.
În studiu, categoriile cu diagnostic separat – cea a abuzului de alcool și cea a dependenței – au fost combinate.
Comparații ale abuzului de alcool / dependenței cu alte boli.
În două sau trei locuri, abuzul de alcool / dependență a fost cea mai comună
boală. Abuzul de alcool / dependența de alcool a avut o prevalență începând de la 11,5 % până la 15,7 %. Această rată a fost de trei ori mai mare ca abuzul / dependența de droguri.
Impactul demografic.
Între 25 – 64 ani, abuzul / dependența de alcool este cea mai comună boală
psihică.
Pentru grupul cel mai tânăr (18 – 24 ani) este a doua problemă după
consumul de droguri în două locuri.
Respectând nivelul urbanizării, diferențe semnificative s-au găsit între extreme, cu o prevalență de 19,4 % pentru zona centrală și 14 % în zona rurală. Răspândirea pentru femei, în toate zonele, a fost de aproximativ de 4,4 %; ratele pentru bărbați sunt de 4,7 % și de chiar 8 ori mai mari (19 %, 29 % și 35 %). Rasa sau educația nu a influențat prevalența.
În România, problemele legate de alcool încep de obicei la vârsta de 16 – 30 ani, iar prevalența abuzului / consumului de alcool se estimează ca fiind de 13,6 % în populație.
4.5. Dimensiuni ale alcoolului – probleme corespunzătoare
Un larg șir de probleme au fost identificate ca fiind corespunzătoare consumului de alcool. Deși particularitățile alcoolice sunt larg reprezentate în statistici, aproximativ o ½ au loc la persoane fără ca acestea să fie însoțite de alcoolism.
În S.U.A., conform NIAAA proporțiile morților atribuite alcoolismului sunt:
Sindromul alcoolismului la făt are loc la 1 din 3 nașteri / 1,000
(nașteri în viață).
V. Politici de optimizare; strategii de intervenție, de prevenire și acordare a asistenței
Întrucât morbiditatea și mortalitatea asociate alcoolismului sunt grave și complexe (20 % din cauzele de spitalizare, 20 % din internările în unitățile de psihiatrie, 30 % din accidentele de circulație sunt sunt datorate alcoolismului), se impune o strategie preventivă în alcoolism la trei niveluri: primar, secundar, terțiar.
Primar, prevenirea contactului persoanelor vulnerabile cu alcoolul,
s-ar putea realiza prin informare (educație sanitară), măsuri legislative (reglementarea juridică a reclamei pentru băuturi alcoolice, pentru interzicerea de desfacere a băuturilor alcoolice în marile magazine, pentru interzicerea consumului de alcool în localurile publice a tinerilor sub o anumită limită de vârstă, pentru controlul vânzărilor prin limitarea orelor de debitare, etc.
Măsurile economice vin să completeze măsurile de prevenire numai prin creșterea prețului băuturilor alcoolice, inclusiv prin taxe și accize majorate, destinate bugetului sănătății.
Secundar, se are în vedere prevenirea agravării situației pacienților ce
au consumat alcool ocazional sau cronic, prin depistare precoce și prin tratamentul prompt al alcoolismului.
Terțiar, se urmărește dispensarizarea și internarea alcoolicilor
recunoscuți, pentru a preveni recăderile și recidivele, și agravarea cauzytă de alcoolism.
Băutorii problemă rămân deseori nedescoperiți deoarece mulți dintre ei se ascund. Totuși, atât medicii cât și alți membri ai personalului omit adesea întrebările necesare.
Medicul trebuie să fie mai atent la așa-numiții factori de risc. În practica medicală generală, consumul problemă poate fi depistat pornindu-se de la necazurile conjugale, financiare, juridice sau de muncă ale pacientului. Un rol important îl deține medicul de familie, care trebuie să abordeze bolnavul în toată integritatea sa.
În spital băutorul problemă poate fi depistat dacă dezvoltă simptome de întrerupere după internare.
Atunci când factorii de risc trimit cu gândul la băutură, sau dacă pacientul însuși face o aluzie la aceasta, pasul următor constă în întrebări puse cu tact, dar persistente în scopul confirmării diagnosticului.
Strategiile preventive în domeniul alcoolismului trebuie adaptate diferitelor grupuri socio-profesionale, în funcție de consumul de alcool, care cunoaște variații importante chiar și în cazul medicilor.
Consumul de alcool în rândul medicilor finlandezi
Clasamentul medicilor finlandezi în funcție de consumul de alcool săptămânal (peste 200 gr. alcool pur).
Radiologi – 37 %
Medici interniști – 28 %
Medici generaliști – 26 %
Chirurgi, neurochirurgi,
pediatri, psihiatri, alte specialități – 25 %
ATI, obstetricieni, ginecologi – 21 %
ORL – 18 %
Oftalmologi – 7 %.
Clasamentul medicilor finlandezi în funcție de indicele consumului de alcool (> 6 puncte) stabilit printr-un chestionar specializat:
Cercetări relativ recente (Bloom) identifică trei tipuri de strategii preventive
în lupta împotriva flagelului reprezentat de alcoolism, precum modelul enumerare.
Modelul socio-cultural, întemeiat pe convingerea că rata alcoolismului
într-o comunitate poate fi redusă prin integrarea armonioasă a consumului de alcool în activitățile social normale și acceptabile, cum ar fi: practicile religioase, mesele luate în familie, celebrarea evenimentelor festive.
Modelul socio-structural, bazat pe convingerea că intervențiile la nivel
social, structural, pot conduce la diminuarea consumului de alcool prin măsuri cum ar fi: limitarea accesului tinerilor la alcool, promovarea unor măsuri economice anti-alcool.
Modelul sănătății publice, bazat pe ipoteza că alcoolismul este o
boală, și că, în consecință, orice măsură preventivă destinată reducerii prevalenței și incidenței alcoolismului este bine reușită. Asemenea măsuri preventive ar cuprinde: consilierea genetică a părinților alcoolici, identificarea grupurilor populaționale cu risc crescut pentru alcoolism cum sunt tinerii, femeile, femeile gravide mai ales, în acest ultim caz fiind vorba despre dezvoltarea stimei de sine, a competenței sociale, a capacității de autoafirmare, a competențelor personale în managementul stresului, ?????? consumului de alcool, etc.
5.1. Instrumente pentru evaluarea alcoolismului în activitatea de medicină generală, medicină de familie.
În depistarea precoce a alcoolismului si managementului alcoolismului, de o certă utilitate sunt instrumentele psiho-socio-logice de depistare a alcoolismului; ele permit evaluarea alcoolismului în activitatea de medicină de familie.
CAGE (CUT-DOWN – a reduce; ANNAY – a nu da pace; GUILTY
(vinovat); EYE-OPENER (păhărel)), a fost introdus de Ewing în 1970; este cel mai eficient instrument de screening, fiind alcătuit din patru întrebări. Dacă două sau mai multe răspunsuri sunt pozitive, avem de-a face cu un băutor problemă.
MAST (Michigan Alcoholism Screening Test), este alcătuit din 25
întrebări, folosit pentru depistare în masă; introdus de Selzer, 1971.
Brief MAST, este alcătuit din 10 întrebări, fiind introdus din 1972 de
către Pokorny.
SMAST (Short Michigan Alcoholism Test), conținând 17 întrebări,
folosit pentru depistare, a fost introdus de către Selzer în 1975.
DAST (Drug Abuse Screening Test), elaborat de Fundația Canadiană
pentru studiul adicției din Toronto, Canada.
SADD (Short Alcohol Dependence Data), 15 întrebări, (Davidson
1986).
VAST (Veterans Alcoholism Screening Test), elaborat de Magnu der
Habid, 1982.
RCQ (Readiness to Change Questionnaire), 12 întrebări,
Heather,1991.
IDS (Inventory of Drinking Situations), 100 întrebări, evaluează riscul
de recădere în alcoolism după o perioadă de abstinență (Annis, 1982).
SCQ (Situational Confidence Questionnaire), 39 întrebări, evaluează
eficiența personală în situații ????? consumului de alcool (Annis, 1987).
VI. Managementul terapiilor anti-alcool
6.1. Planul terapeutic.
Evaluarea preliminară trebuie să cuprindă un istoric complet al consumului de alcoolși o apreciere a problemelor actuale medicale,psihologice, sociale.
O evaluare intensivă și amănunțită îl va ajuta pe pacient să capete o nouă cunpaștere și înțelegere a problemei sale, ceea ce va constitui însăși baza tratamentului. Este de dorit implicarea soțului / soției în realizarea acestei evaluări, atât pentru a obține informații suplimentare, cât și pentru a-i da partenerului / partenerei ocazia unei descărcări afective.
Un plan terapeutic explicit va fi realizat împreună cu pacientul. Obiectivele vor fi prescrise, iar pacientului i se va cere să își ia răspunderea pentru realizarea lor. Aceste obiective trebuie să privească nu numai băutura, ci și orice altă problemă colaterală de sănătate, de căsnicie, de muncă și adaptare socială.
La început, ele trebuie să fie pe termen scurt și ușor de realizat; ex. abstinență completă timp de două săptămâni.
Obiectivele pe termen lung vor fi stabilite pe măsură ce tratamentul avansează. Se va încerca modificarea factorilor care precipită sau mențin consumul excesiv de alcool (tensiunea familială). În alcătuirea planului terapeutic, o decizie importantă este alegerea ca scop, fie a unei abstinențe totale, fie a limitării consumului de alcool (consum controlat).
Detectarea precoce este importantă – realizată de medicii de familie, interniști, chirurgi, când pacienții solicită tratament și pentru alte afecțiuni.
Informarea pacientului constituie un stadiu inițial important în tratament. Informațiile date vor fi corelate cu problemele specifice fiecărui pacient, atât cele care au apărut deja, cât și cele ce vor apărea, probabil, dacă va continua consumul de alcool.
Abstinența totală (consumul controlat) reprezintă stadiul în care o persoană dependentă de alcool trebuie să ajungă și să rămână așa, din moment ce un singur pahar duce la recădere (conform modelului medical al alcoolismului).
Această problemă a consumului controlat rămâne nerezolvată. Prevalează ideea că un consum controlat poate fi un obiectiv accesibilpentru pacienții sub 40 ani, detectați precoce, la care dependența și efectele nocive nu sunt masive, în timp ce abstinența este un obiectiv privelegiat pentru cei de peste 40 ani, la care începuturile de a bea cu măsură au eșuat.
Întreruperea consumului de alcool este un prim pas important în tratament, pas ce trebuie îndeplinit cu grijă.
În cazuri mai puțin severe, întreruperea se poate face la domiciliu, cu condiția să existe cineva care să îl supravegheze pe pacient.
Medicul de familie va face vizite pentru a verifica starea de sănătate fizică a pacientuluiși pentru a supraveghea medicația. Orice pacient la care este posibilă apariția unor simptome de întrerupere severe, va fi internat în spital. Pentru reducerea simptomelor de întrerupere, se prescriu medicamente sedative. Ex.: clormetiazolul (clordiazepoxidul). Preparatele și dozele de clormetiazol sunt revizuite periodic. Clormetiazolulnu va fi dat pacienților ce ar putea intra în acelși timp să continue ingestia de alcool, deoarece combinația celor două determină o depresie respiratorie fatală.
6.1.1. Resursele umane implicate în planul terapeutic.
O echipă funcționează optim când toți membrii ei lucrează pentru același scop.
Obiectivele trebuie să fie clare, iar rolul fiecărui membru este delimitat. Fiecare membru trebuie să își cunoască sarcinile / rolul propriu, precum și sarcinile celorlalți membri ai echipei. Aceste observații sunt valabile și pentru echipa implicată în acordarea îngrijirilor medicale consumatorilor excesivi de băuturi alcoolice. Scopul echipei este asigurarea unei asistențe coordonate și sigure. Membrii echipei sunt: medicii (medicul de familie și medicul specialist în psihiatrie), asistentele medicale, personalul auxiliar, psihologul.
Medicul de familie are un rol esențial, fiind fiind implicat în abordarea bolnavului în toată integritatea sa, ținînd cont de relațiile acestuia cu mediul înconjurător, cu familia, comunitatea. Medicul de familie trebuie să militeze pe toate planurile pentru detectarea precoce a celor suferinzi, să informeze corespunzătorpacientul ori de câte ori este nevoie; în ceea ce privește managementul terapeutic al bolnavului, medicul de familie intervine în a stabili diagnosticul precoce, tratamentul curativ, în supravegherea pacientului chiar și după expirarea perioadei de tratament.
Medicul specialist (psihiatru) are responsabilități multiple: asistența medicală a pacientului, instruirea rezidenților, stagiarilor, administrator, consilier pentru familia bolnavului (uneori).
Privitor la managementul terapeutic al bonavului se remarcă rolul medicului specialist în: luarea deciziilor în fiecare minut, referitoare la asistența bolnavului; trebuie să cunoască fiecare detaliu al stării bolnavului; ia decizii de inițiere (schimbare), amânare, a tratamentului; asigură legătura / relațiile cu alți medici din alte specialități.
Multitudinea sarcinilor și timpul adesea limitat pentru intervenții, impune ca o caracteristică esențială capacitatea de a transfera anumite sarcini altor membri ai echipei. Trebuie să explice echipei deciziile / logica planului terapeutic.
În ceea ce privește instruirea medicilor tineri, trebuie să împărtășească cunoștințele și să învețe medicii în formare manevrele / procedurile specifice utilizate în terapia respectivă.
Asistenta medicală are de asemenea multiple responsabilități: asistență directă a pacientului, cunoașterea planului terapeutic, monitorizarea semnelor vitale, cunoașterea rezultatului analizelor de laborator.
Ea trebuie să fie atentă la orice modificare în starea bolnavului și să o comunice medicului.
6.2. Managementul activității farmaceutice.
Medicamentele ocupă doar o mică parte din terapia consumului excesiv de alcool. Tratamentul medicamentos presupune anumite riscuri și poate produce efecte secundare neplăcute.
Cele mai frecvente produse farmaceutice utilizate sunt: Disulfiram-ul (Antabuse) – prescris pentru descurajarea impulsurilor de a bea. Acționează asupra blocării oxidării alcoolului, cu daldechidă se acumulează. Dacă pacientul consumă alcool, se produce o congestie neplăcută a feței, apare senzația de sufocare, cefalee, tahicardie, anxietate. Tratamentul va fi început numai dacă au trecut cel puțin 12 luni de la ultima ingestie de alcool. În prima zi pacientul va fi prevenit despre pericolul consumului de alcool în timpul tratamentului. I se dau tablete 200 mg și i se interzice consumul de alcool. Această tabletă se reduce cu câte o tabltă pe zi, până la doza de întreținere de 1 / 2 sau o tabletă / zi;
Carbonida nitratului de calciu se folosește în același fel. Este absorbită și evacuată mai rapid, induce o reacție mai ușoară la alcool și are mai puține efecte secundare.
Regimul standard de tratament în sevrajul alcoolic presupune:
În ambulator administrare de: clordiazepoxid 25 – 50 mg oral de 4x în prima
zi; o scădere cu 20 % în 5 zile;
În spital administrare de: clordiazepoxid 25 – 100 mg sau lorazepam 1 – 4
mg oral de 4x în prima zi, o scăere cu 20 % în 5 – 7 zile; tiamină 100 mg oral de
4x / zi; acid folic 1 mg oral de 4x / zi; multivitamine 1 / zi; Sulfat de Mg 1 g im. la 6 ore, timp de 2 zile.
6.2. Managementul strategiilor antialcool.
Dimensiunea psiho-socială:
Instituțiile medicale au un rol central în intervenția și reabilitarea suferinței pentru bolnavii mintal și fizic.
Toate instituțiile medicale au acum programe ce au ca țintă să prevină rapid și timpuriu afecțiunea ireversibilă, să susțină calitatea îngrijirii pacientului.
Tratamentul psihologic implică:
Terapia de grup;
Terapia de susținere;
Terapia comportamentală.
6.3.1. Terapia de grup reprezintă tratamentul cel mai larg folosit pentru
băutorii problemă. Aproximativ 10 pacienți se întâlnesc regulat unul sau mai mulți membri ai personalului. Scopul constă în a-i face pe pacienți să își observe propriile probleme oglindite în alții și să se găsească modalități mai eficiente de a le rezolva. Ei câștigă încredere pe măsură ce membrii grupului se străduiesc să își reorganizeze viața fără alcool.
În acest sens, programele terapeutice au fost demarate de organizații ce se ocupă de probleme legate de abuzul de alcool.
Alcoholics Anonymous (A.A.) a fost fondată în 1935 în S.U.A. și extinsă în Marea Britanie în 1947, în vremea când alcoolismul a fost coordonat de comunitatea medicală ca fiind o condiție fără speranță. “Alcoolicii Anonimi” a apărut datorită experienței a doi bărbați, care au descoperit că se pot ajuta unul pe celălaltl pentru a se abține de la consumul de alcool.
Organizația pornește de la convingerea fermă că abstinența trebuie să fie completă. “Alcoolicii Anonimi” nu este potrivită pentru orice băutor problemă , deoarece întâlnirile presupun o anumită atmosferă afectivă, în care participanții își mărginesc problemele. Totuși organizașia este de ajutor pentru unii băutori problemă și orice băutor trebuie încurajat să intre în legătură cu ea.
Cadrul terapeutic al A.A. este cunoscut sub numele de “12 pași”.A.A. are acum peste un milion de membri în toată lumea. Membrii ei participă la întâlniri în grup de obicei de două ori pe săptămână, timp îndelungat.În criză ei pot obține prin telefon, ajutor imediat de la alți membri.
A.A. a fost model și pentru alte organizații de ajutorare cum ar fi: Narcoticii Anonimi, Cocainii Anonimi (C.A.), Gurmanzii Anonimi (G.A.), Al – Anon,
Al – Ateen, etc.
Profilul alianței A.A.
Biroul general al serviciilor A.A. a condus o supravegehere trienală a fiecărei ??????????????????? din 1968. Cea mai acută cercetare a fost condusă în 1986.
Grupul de 7,600 membri a fost constituit prin selecție, la întâmplare din grupurile de la A.A., proporțional cu numărul de grupuri administrate în fiecare din cele opt regiuni.
Bazat pe cea mai recentă supraveghere, grupulde aliați de la A.A. poate fi descris într-un mod:
Ani (Vârsta) – Vârstă începând de la 12 la 85 ani. <30 ani = 21 %>;
Sexul – 66 % bărbați, 34 % femei;
Consum de alte droguri – Total A.A. (Membri – 38 %; Sub 31 ani – 60 %;
Sub 21 ani – 79 %; Bărbați – 35 %; Femei – 45 %);
Surse de introducere la A.A. – ( Printr-un membru de la A.A. – 36 %; Pe
cont propriu – 27 %; Prin consilieri – 36 %; Prin familie – 19 %; Prin doctori –
7 %).
GRAFIC
6.3.2. Terapia de susținere: un psihiatru sau asistent social pot oferi sprijin psihologic individual.
6.3.3. Terapia comportamentală: pacienților li se vor arăta casete video în care sunt filmați ei înșiși în stare de ebrietate, pot fi învățați să bea fără să dea paharul peste cap, li se va arăta cum să identifice impulsurile de a bea, să găsească late căi prin care să le răspundă.
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
S-au observat tendințe de creștere a numărului femeilor la 22 % în 1968 și la 34 % în 1986, o creștere în rândul calor care iau alte droguri de la 24 % în 1980 la 38 % în 1986.
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Strategiilor de Preventie Si Terapie Antialcoolism (ID: 155293)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.