Managementul Societatii X

=== 49f29ffe93b0e636650367822eda805a053fb66d_651704_1 ===

Facultatea de Agroturism

Lucrare de licență

cu titlul

Managementul societății SC CASA DE BUCOVINA SA

Coordonator științific:

Absolvent:

Cuprins

Introducere 4

Capitolul I. Rolul informațiilor furnizate de situațiile financiare în

activitatea de management a unei societăți 5

Bilanțul contabil-instrument al analizei economice 5

Necesitatea analizei economice, ca metodă de cunoaștere 8

Metode de analiză economico-financiare 9

Capitolul II. Prezentarea generala a SC CASA DE BUCOVINA SA

21

2.1. Scurt istoric 21

2.2. Resurse umane 23

2.3. Principalii clienți 25

2.4. Principalii furnizori 25

2.5. Principalii indicatori de volum ai activității 26

Capitolul III. Analiza activitatii financiare desfașurate la SC CASA

DE BUCOVINA SA 29

3.1. Analiza structurii activelor 29

3.1.1.Analiza volumului și dinamicii activelor patrimoniale 29

3.1.2.Ratele de structura ale activelor patrimoniale 31

3.2.Analiza volumului și structurii datoriilor și capitalurilor

proprii 33

3.3. Analiza echilibrului financiar pe baza corelației fond de

rulment-necesar de fond de rulment-trezorerie netă 37

3.4. Analiza rentabilității 40

3.4.1. Analiza rentabilității pe baza soldurilor de gestiune 40

3.4.2. Analiza ratelor de rentabilitate 42

3.4.2.1.Rata rentabilității economice 42

3.4.2.2.Rata rentabilității financiare 43

3.4.2.3. Rata rentabilității comerciale 44

Concluzii 45

Bibliografie 46

Introducere

Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole și prezintă aspecte teoretice și practice cu privire la managementul unei societăți și analiza practica efectuată în cadrul unei societăți din domeniul turismului.

În cadrul primului capitol am prezentat noțiuni teoretice cu privire la principalele documente ce stau la baza unei analize financiare, dar și cu privire la tipuri de analiză ce pot fi efectuate în cadrul unei societăți. Prin analiza financiară se află aspecte cu privire la capacitatea societății de a-și onora obligațiile față de creditori, pe măsură ce acestea ajung la scadență. Putem spune că acest element a fost printre primele luate în considerare în momentul realizării unei analize financiare, deoarece instrumentele acesteia au fost elaborate de către bancheri sau alți creditori, care erau interesați că societatea să-și poată îndeplini angajamentele.

Analiza performanțelor întreprinderii constituie un element important în cadrul diagnosticului, prin interpretarea rezultatelor obținute în trecut și în prezent și previzionarea evoluției acestora în viitor. Prin compararea acestor rezultate cu mărimi de referință se poate efectua o evaluare a capacității întreprinderii de a pune în valoare capitalurile deținute, obținând o rentabilitate care să compenseze costurile suportate.

Cel de-al doilea capitol prezintă pe larg societatea aleasă pentru analiza și anume Casa de Bucovina, precum și principalii indicatorii de activitate înregistrați la nivelul acesteia în cadrul ultimilor ani. Casa de Bucovina este unul dintre hotelurile importante din România, care prezintă o activitate eficiență din punct de vedere economic în ultimii ani de analiză.

Ultimul capitol este preponderent practic și prezintă analiza economică efectuată în cadrul societății menționate, în perioada 2015-2017.

Capitolul I. Rolul informațiilor furnizate de situațiile financiare în

activitatea de management a unei societăți

1.1.Bilanțul contabil-instrument al analizei economice

Informațiile necesare pentru realizarea analiza unei societăți se regăsesc în contul de profit și pierdere, în bilanțul contabil și în anexele sale, precum și în alte documente ale contabilității financiare ale firmei. Aceste documente de sinteză fac parte din categoria situațiilor financiare anuale, situații ce se bazează pe un suport ce răspunde exigențelor reglementărilor românești armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 1), O.M.F.P. 1752/2005. Informațiile financiare oferite de aceste documente trebuie să fie relevante și credibile pentru realizarea unei analize financiare complete, precum și comparabile pentru a putea urmării evoluția unor indicatori importanți ai acestei analize.

Bilanțul evidențiază starea întreprinderii la un moment dat: începutul sau sfârșitul unui exercițiu financiar, sfârșitul unui semestru sau al unui trimestru. Sub formele sale prin care poate fi prezentat (tabel sau listă ), bilanțul reflectă ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea și folosirea acestora la un anumit moment, evidențiind totodată rezultatul obținut de aceasta. În plus, reprezintă imaginea statică a nevoilor de finanțare a întreprinderii care sunt reflectate în activul bilanțier, respectiv a obligațiilor rezultând din constituirea surselor de finanțare ce se regăsesc în pasivul bilanțier. Acest document contabil indică poziția financiară a unei firme, oferind informații cu privire la capacitatea acesteia de a produce fluxuri viitoare de numerar, precum și informații despre resursele necesare în viitor.

Bilanțul și contul de profit și pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanțul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanțate prin contribuția capitalului privat. De cealalta parte, contul de rezultate exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli care au marcat traiectoria evoluției întreprinderii de la începutul până la sfârșitul exercițiului.

Informațiile financiare obținute în urma efectuării diagnosticului rentabilității și al riscului, precum și cele evidențiate în situațiile financiare ale întreprinderilor sunt importante pentru cei interesați în mod direct să investească (acționari), pentru managerii organizației, creditori, angajați, guvern și agențiile acestuia, analiștii financiari, etc. Acționarii urmăresc, în baza diagnosticului elaborat, să ia decizii pertinente privind vânzarea sau păstrarea acțiunilor de care dispun, considerând echilibrul financiar respectat atunci când remunerarea capitalului investit compensează riscul asumat. În concepția unor autori (F. Modigliani și M.H.Miller), valoarea acțiunilor este dependentă de profit, independentă de dividende, în timp ce alți autori (M.Gordon, E.Shapiro) consideră că aceasta este egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate.

În ceea ce priveste personalul întreprinderii, putem menționa faptul că atât salariile, cât și regimul de participare al acestuia la profit creează interesul salariaților privind rentabilitatea pe termen scurt, dar și păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul financiar pe termen lung.

În ceea ce privește bilanțul financiar, principalul rol pe care îl prezintă acesta, este acela de a realiza inventarierea averii, precum și a angajamentelor pe care le are societatea și de a le grupa în funcție de termene de exigibilitate și de lichiditate pe care acestea le prezintă, având la baza bilanțul de natura contabilă, dar și notele explicative ce stau la baza acestuia.

Importanta pe care o prezintă acest tip de bilanț, poate fi privită din mai multe puncte de vedere. Așadar, pentru început, având la baza persoanele cărora acesta se adresează putem menționa următoarele:

Importanta bilanțului financiar pentru acționarii este dată de faptul că aceștia vor să afle cât mai multe informații despre valoarea pe care o prezintă patrimoniul lor, precum și perioada de lichiditate pe care acesta o prezintă în cazul în care este necesară efectuarea unei recuperări de capitaluri;

Pentru creditori bilentul financiar este important în măsura în care acesta le permite să cunoască care este valoarea pe care o prezintă patrimoniul societății, acest lucru fiind important deoarece patrimoniul este cei care reprezintă garanția realizării dreptului pe care aceștia îl dețin.

Pe de altă parte, având în vedere modalitatea în care acest tip de bilanț asigura îndeplinirea cerințelor și realizarea obiectivelor cu privire la analiza financiară, putem spune faptul că modul în care sunt grupate elementele în cadrul bilanțului financiar este de natură să răspundă mai bine:

Analizei echilibrului static financiar, în primul rând;

Analizei structurii patrimoniale;

Analizei valorii patrimoniale a societății;

Analizei bonitării și a riscurilor acesteia.

Bilanțul financiar este întocmit în optica încetații activității companiei, scopul acestuia fiind acela de a arata modul în care activele deținute de societate sunt în măsură să acopere datoriile pe care aceasta le înregistrează. Ca urmare, elementele prezentate în cadrul acestui tip de bilanț, nu sunt exprimate în valorile lor contabile, așa cum sunt prezentate în cadrul bilanțului contabil, ci sunt prezentate la valorile lor de piață, altfel spus la valorile lor reale, lucru care se face prin realizarea reevaluării activelor din bilanț precum și eliminarea celor fictive.

Putem intalni si bilant functionat. Principalul rol al bilanțului funcțional este acela de a permite stabilirea nevoilor pe care le are compania în funcție de ciclul de activitate la care se referă, dar si a modalitatii in urma careia este posibilă alocarea cea mai optimă a resurselor, Așadar, bilanțul funcțional nu are scopul de a inventa patrimoniul și nici angajamentele pe care firma le are. În acest sens, se poate spune faptul că bilanțul funcțional este cel care stă la baza analizei echilibrului dinamic al oricărei societăți comerciale, fiind astfel punctul fundamental în relaizarea acestuia.

În ceea ce priveste structura pe care o prezintă bilanțul funcțional, putem spune că, spre deosebire de cel financiar care diferă total de cel contabil, bilanțul funcționar este constituit având la baza fundamentală bilanțul contabil, însă împarte atât elementele de activ cât și elementele de pasiv în raport cu felul activitatii la care face referire. Întâlnim astfel, următoarele cicluri de activitate:

activitatea de exploatare care include toate activitățile companiei prin intermediul cărora sunt realizate activitățile de tip operațional, cum ar fi activitățile de vânzare, de producție, de aprovizionare, aceasta presupunând, de asemenea, și derularea fluxurilor ce apar în urma circuitului capitalului. Cu alte cuvinte, activitatea de exploatare, presupune, atât un flux de tip fizic ce consta în activitatea propriu zisa prin intermediul căreia se realizează producția precum și vânzarea, cât și un flux de natura financiară, ce face referire la intrările și ieșirile de monedă;

activitatea de finanțare care include toate acțiunile ce apar între societate, pe de o parte, și deținătorii de capital, de cealalata parte. Această activitate îi permite companiei să facă față decalajului care apare între intrările de numarar și ieșirile de numerar, ca urmare a activității de exploatare desfășurată;

activitatea de investiții, ce vizează totalitatea deicizilor luate în vederea satisfaceriilor nevoilor de imobilizării ale societății.

1.2.Necesitatea analizei economice, ca metodă de cunoaștere

Prin analiza financiară se afla aspecte cu privire la capacitatea societății de a-și onora obligațiile față de creditori, pe măsură ce acestea ajung la scadență. Putem spune că acest element a fost printre primele luate în considerare în momentul realizării unei analize financiare, deoarece instrumentele acesteia au fost elaborate de către bancheri sau alți creditori, care erau interesați că societatea să-și poată îndeplini angajamentele.

Analiza performanțelor întreprinderii constituie un element important în cadrul diagnosticului, prin interpretarea rezultatelor obținute în trecut și în prezent și previzionarea evoluției acestora în viitor. Prin compararea acestor rezultate cu mărimi de referință se poate efectua o evaluare a capacității întreprinderii de a pune în valoare capitalurile deținute, obținând o rentabilitate care să compenseze costurile suportate.

Echilibrul financiar oferă informații relevante cu privire la evoluția activității întreprinderii în perioada examinată, informații referitoare la ritmul de creștere a activității întreprinderii în raport cu ritmul sectorului. În plus, pune la dispoziția utilizatorilor informații legate de rezultatele obținute, dacă acestea sunt pe măsura mijloacelor folosite, dacă această creștere a fost însoțită de o rentabilitate suficientă, informații legate de structura financiară a întreprinderii și dacă aceasta a fost echilibrată, identifică riscurile, punctele de vulnerabilitate ale firmei și precizează dacă există un risc de faliment crescut sau nu.

Astfel, echilibrul financiar, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, urmărește să evidențieze elementele nefavorabile în situația financiară a întreprinderii, precum și cauzele dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii. Așadar, acesta are rolul de a evalua sănătatea financiară a acesteia, de a stabili punctele forte și punctele slabe, putându-se aprecia riscurile ce decurg din situația financiară, precum și soluțiile privind diminuarea riscurilor și ameliorarea rezultatelor întreprinderii. În plus, realizarea echilibrului financiar este importantă pentru utilizatorii externi atât pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi, cât și pentru finanțarea acesteia prin acordarea de credite.

1.3.Metode de analiză economico-financiare

Analiza poziției financiare a întreprinderii

Diagnosticul financiar, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, urmărește să evidențieze elementele nefavorabile în situația financiară a întreprinderii, precum și cauzele dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii. Astfel, diagnosticul financiar are rolul de a evalua sănătatea financiară a acesteia, de a stabili punctele forte și punctele slabe, putându-se aprecia riscurile ce decurg din situația financiară, precum și soluțiile privind diminuarea riscurilor și ameliorarea rezultatelor întreprinderii. În plus, realizarea diagnosticului financiar este importantă pentru utilizatorii externi atât pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi, cât și pentru finanțarea acesteia prin acordarea de credite.

Având în vedere aceste obiective, nu se poate vorbi despre un diagnostic financiar complet, fără a se lua în considerare noțiunile de rentabilitate și risc. Noțiunea de echilibru financiar nu are sens decât în cadrul acestei dualități: rentabilitate-risc. Astfel, se poate realiza un diagnostic al rentabilității și riscului ce vizează în esență, aprecierea modului în care întreprinderea poate depăși constrângerile referitoare la performanțe, solvabilitate, autonomie și la flexibilitate financiară.

1.Activul net contabil (ANC) / Situatia neta(SN) arată averea netă a acționarilor și anume activul neangajat în datorii.

Fondul de rulment (FR) reprezintă surplusul de surse permanente de finanțare care apare atunci când capitalurile permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente. Acest surplus evidențiază realizarea echilibrului financiar pe termen lung. În schimb, dacă fondul de rulment este negativ, capitalurile permanente nu sunt suficiente pentru a finanța integral imobilizările și trebuie să fie parțial finanțat prin resurse pe termen scurt.

FR = CPR + DTL – IMO

Fondul de rulment pozitiv confirmă existența echilibrului financiar pe termen lung , pasivele permanente finanțând integral activele permanente. Un fond de rulment pozitiv constituie o marjă de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană permițându-și să își asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare funcționării.

Nevoia de rulment (NFR) evidențiază echilibrul financiar pe termen scurt. Mărimea pozitivă a NFR poate fi efectul pozitiv al unei creșteri economice sănătoase , dar și efectul unei încetiniri a rotației stocurilor și creanțelor în raport cu cifra vânzărilor. Mărimea negativă NFR poate evidenția fie un surplus de surse temporare ca umare a accelerării rotației activelor circulante, fie o întrerupere temporară a aprovizionărilor .

NFR = (Stocuri+Creante)+Cheltuieli in avans-Datorii curente-Venituri in avans

Trezoreria netă (TN) reprezintă excedentul de finanțare ( FR>NFR) și se concretizează în disponibilități bănești, în casa și în conturi bancare sau în investiții financiare pe termen scurt. Ea relevă calitatea echilibrului financiar atât pe termen lung cât și pe termen scurt.

TN= Casa si Conturile la banci+ Investitii financiare pts

Analiza performanțelor financiare

Analiza performanței financiare se realizează cu ajutorul contului de profit și pierdere. Acesta reflectă fluxurile de venituri și cheltuieli generate de operațiunile curente de gestiune și anume: operațiuni financiare, operațiuni de exploatare și uneori activități extraordinare( non-curente).

Marjele de acumulare (soldurile intermediare de gestiune)

Marjele de acumulare se calculează pe baza contului de profit și pierdere și oferă informații privind volumul și rentabilitatea activității întreprinderii. Aceste solduri se calculează în “cascadă”, fiecare sold bazându-se pe cel calculat anterior.

1.Marja asupra cheltuielilor variabile reprezintă diferența dintre cifra de afaceri (VE-veniturile din exploatare) și cheltuielile variabile și “cuantifică nivelul de performanță financiară înregistrat de firmă din activitatea comercială”.

MCV= CA (VE) – V

2.Excedentul brut al exploatării- EBITDA exprimă “ acumularea brută din activitatea de exploatare și capacitatea potențială de autofinanțare a investiților, de achitare a datoriilor către bugetul statului și de remunerare a investitorilor de capital.” Această marjă nu este influențată de politicile de amortizare, îndatorare și impozitare ale întreprinderii, putând fi utilizată pentru compararea profitabilității firmelor concurente.

EBITDA = MCV – F (exclusiv Amo si Proviz.)

3.Profitul din exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile și a celor calculate) din veniturile exploatării (încasabile și a celor calculate):

PE=EBITDA-Amo-Proviz.

4.Profitul înainte de dobânzi și impozit (EBIT) se utilizează pentru calculele financiare de rentabilitate și se calculează ca diferență între veniturile totale și cheltuieilile totale, cu excepția dobânzilor și a impozitului pe profit. Se considera că EBIT este egal cu profitul din exploatare (considerând toate celelalte elemente din afara profitului din exploatare nesemnificative).

EBIT= PE+ Venituri financiare

5.Profitul înainte de impozitare -EBT este rezultatul activității curente.

EBT=EBIT- Dobânzi

6.Profitul net (PN) este rezultatul activității după deducerea impozitului și a dobânzilor, iar acesta se redistribuie acționarilor sub formă de dividend și/sau se reinvestește în întreprindere.

PN= EBIT-Dobânzi- impozit pe profit

7.Capacitatea de autofinanțare (CAF) constituie diferența între fluxurile de intrare și fluxurile de ieșire generate de operațiunile curente de gestiune care lasă la dispoziția întreprinderii resurse proprii pentru finanțarea diverselor necesități.

Analiza rentabilității

Noțiunea de rentabilitate este folosită frecvent în teoria și practica financiară, prezentându-se sub diverse forme, de unde rezultă varietatea modalităților de exprimare a acesteia. Astfel, rentabilitatea este definită în Dicționarul Limbii Române Contemporane ca fiind rezultatul financiar al unei activități economice, concretizat în obținerea unor venituri care depășesc cheltuielile. Prin urmare, putem spune că rentabilitatea este o restricție ce se manifestă sub aspecte diferite, dar corelate între ele, și anume: asigurarea remunerării factorilor de producție și a capitalului investit, dar și gestionarea resurselor în condiții de eficiență și eficacitate.

Potrivit lui Xavier Richet în “L’économie de l’entreprise”, rentabilitatea cuprinde un ansamblu de indicatori sintetici care permit aprecierea măsurii în care întreprinderea valorifică factorii de producție utilizați.

Rentabilitatea „reprezintă un instrument de fundamentare a tuturor deciziilor ce privesc atât gestiunea internă a firmelor, cât și relațiile lor cu partenerii de afaceri, dobândind în consecință și calitatea de a fi un criteriu esențial de apreciere a eficienței economice”. Atunci când determinăm rentabilitatea unei întreprinderi, calculăm de fapt „rentabilitatea cu care au fost investite capitalurile atrase de la diverși investitori”, respectiv gradul în care aceste capitaluri aduc profit. Cei care pun la dispoziția firmei resurse necesare desfășurării activității și dezvoltării acesteia sunt proprietarii sau creditorii, bănci sau alte instituții financiare.

Rentabilitatea unei întreprinderi poate fi exprimată atât în mărimi absolute, cât și relative prin intermediul unor indicatori ce permit măsurarea performanțelor economice și financiare ale întreprinderii. Acești indicatori sunt reprezentați de rezultatele obținute de întreprindere, majoritatea fiind determinați pe baza contului de profit și pierdere, și anume: profitul realizat din activitatea desfășurată și ratele de rentabilitate. Analiza profitului, deși oferă informații cu privire la rentabilitatea absolută a întreprinderii, nu constituie decât o etapă preliminară a analizei rentabilității. Rata profitului este fundamentală pentru a caracteriza concurența într-o economie, reflectând alocarea capitalului întreprinderii pentru nevoile economice ale acesteia de a face față concurenței.

Atât pentru diagnosticul intern, cât și pentru utilizatorii externi ai informației privind întreprinderea, cunoașterea capacității de a produce profit absolut nu este suficient de reprezentativă. Drept urmare, se impune compararea masei profitului cu alte mărimi, în special cu mărimile care exprimă efortul depus pentru obținerea masei profitului, degajându-se astfel rate ale rentabilității care, din punct de vedere al analizei, au o mai mare capacitate informațională. Aceste rate scot în evidență rentabilitatea relativă a întreprinderii și exprimă capacitatea acesteia de a asigura remunerarea capitalurilor investite prin utilizarea resurselor de care dispune. Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaționale variate și oglindesc multiple laturi ale activității economico-financiare a firmei. Multiplicarea exagerată a numărului de rate utilizate reflectă în final neseriozitatea analiștilor.

Evaluarea eficientă a unei întreprinderi nu presupune utilizarea unui număr cât mai mare de rate, ci alegerea, analiza și interpretarea acelor rate care răspund cel mai bine obiectivelor urmărite de analistul economico-financiar. Pentru a elimina unele erori ce ar putea apărea în utilizarea sistemului de rate, valorile raportate trebuie să fie comparabile între ele sub aspectul conținutului și al prezentării monetare. Cunoașterea ratelor de rentabilitate este necesară pentru utilizatorii informațiilor financiare deoarece aceste rate prezintă următoarele funcții:

Favorizează orientarea structurii producției pe produse, ramuri si subramuri, în sensul găsirii celor care oferă cel mai mare avantaj;

Fluxurile economice se redirecționează permanent, imprimând activităților economice o dezvoltare inegală;

Stimulează gestiunea prin utilizarea rațională a resurselor și favorizează segmentarea pieței și diferențierea strategiilor comerciale;

Contribuie la întărirea interesului întreprinzătorului pentru diferențierea produselor având în centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate.

Ratele de rentabilitate prezentate în cadrul literaturii de specialitate sunt clasificate în funcție de mai multe criterii. Unul dintre cele mai importante criterii de clasificare a ratelor de rentabilitate este criteriul funcțional, în conformitate cu care întâlnim:

rate de rentabilitate economică;

rate de rentabilitate financiară;

rate ale veniturile;

rate ale resurselor consumate.

De asemenea, ratele de rentabilitate pot fi împărțite și în funcție de criteriul bazei de raportare în conformitate cu care, se disting două tipuri de rate: rate de rentabilitate propriu-zise, ce prezintă la numitor acele resurse consumate în vedera obținerii rezultatelor și rate de structură care au la numitor un flux global al activității.

Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilității economice pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe. Nivelul rentabilității economice trebuie să permită remunerarea acționarilor și creditorilor, în concordanță cu riscul asumat investind în întreprindere sau acordându-i împrumuturi.

Rata de rentabilitatea economica poate fi exprimată atât ca rată de rentabiliate economică a acivelor cât și ca rată de rentabilitate economică a capitalurilor investite. Valorile ratei rentabilității economice a activelor pe perioada analizată evidențiază faptul că activul economic investit are capacitatea de a degaja un flux monetar pozitiv, care să asigure autofinanțarea creșterii economice a firmei și remunerarea proprietarilor. O prima modalitate de determinare a ratei de rentabilitate economică a activelor este :

Ra==;

unde: PB= profitul brut al companiei

At= activele totale

Ai= active imobilizate

Ac= active circulante

O alta formula utilizată în literatura de specialitate este:

=

ROA poate fi interpretat astfel: câți lei de profit generează un leu investit în active, arătând în acest fel eficacitatea cu care sunt utilizate activele unei firme. Gestionarea eficientă a activelor și implicit, obținerea unei valori ridicate a rentabilității economice, se realizează prin:

folosirea unor echipamente tehnologice performante;

gradul de utilizare al capacității de producție să fie cât mai ridicat.

O alta rată de rentabilitate economică este cea a capitalului investit care se determină pe baza următoarei formule:

Rki=

unde: Ki-reprezintă capitalul investit și se calculează pe baza formulei:

Ki= Capital propriu+Datorii financiare

Pe- reprezintă profitul din exploatare

Dimensiunea ratei rentabilității economice joacă un rol hotărâtor în stabilirea modalității de finanțare pe termen lung și scurt. Tot capitalul avansat în activitatea întreprinderii trebuie remunerat dar, spre deosebire de capitalul propriu care este remunerat în măsura obținerii de profit, capitalul împrumutat trebuie remunerat indiferent de rezultatele întreprinderii. O întreprindere ce beneficiază de capital împrumutat, va suporta cheltuieli financiare ridicate care îi vor diminua posibilitățile de autofinanțare. Pentru a asigura acoperirea nevoilor de finanțare, compania va fi nevoită să recurgă la obținerea de noi credite. În aceste condiții se impune criteriul rentabilității: dacă rata rentabilității economice este superioară ratei dobânzii, este posibil și de dorit să se apeleze la credite. Așadar, prin compararea ratei rentabilității economice cu costul capitalului împrumutat ia naștere efectul de îndatorare.

Rata rentabilității economice trebuie apreciată în funcție de rata inflației. O rată a rentabilității economice superioară ratei inflației va putea asigura conservarea “substanței economice” a întreprinderii și chiar reînoirea și creșterea activelor sale economice, într-o perioada cât mai scurtă. În realitate, rata rentabilității economice trebuie să remunereze capitalurile investite, cel putin la nivelul ratei medii a dobânzii, plus riscul economic și financiar pe care și l-au asumat cei care au plasat capitalul în compania respectivă.

Rata rentabilității economice trebuie sa fie superioară ratei inflației pentru a fi posibilă o remunerare a capitalurilor investite la un nivel minim al ratei de randament din economie și al unui nivel de risc economic și financiar asumat de cei care au pus capitaluri la dispoziția societății, permițând în același timp reînnoirea și creșterea activelor în cadrul societății comerciale.

O altă rată de rentabilitate este rata rentabilității financiare. Acest indicator reprezintă unul dintre indicatorii majori urmăriți de investitori și de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce masură investiția lor este rentabilă sau nu. În analiza acestei rate de eficiență globală, desprindem ideea creării de valoare suplimentară pentru acționari.

Cu alte cuvinte, măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care actionarii l-au făcut prin investiția lor de capital în cumpărarea acțiunilor întreprinderii. ROE exprimă capacitatea întreprinderii de distribuire de dividende către acționari și de creștere a rezervelor care, în fapt, reprezintă o creștere a averii acționarilor. Plecând de la considerentul că rata rentabilității financiare exprimă eficiența utilizării capitalului propriu sau permanent al firmei putem afirma ca aceasta prezintă o importanță deosebită pentru acționarii firmei, care apreciază în funcție de nivelul acesteia dacă investițiile lor sunt justificate și dacă totodată vor continua să sprijine dezvoltarea firmei prin aportul de noi capitaluri sau prin renunțarea pentru o perioadă limitată la o parte din dividendele cuvenite. Managerii, la rândul lor, vor fi interesați să păstreze un nivel corespunzător a acestei rate, pentru a-și putea păstra pozițiile și a realiza criteriile de performanță ale firmei.

Această rată se compară cu costul capitalului propriu (kc ). Când ROE> kc, cursul bursier crește și acțiunile întreprinderii devin atractive și va conduce la creșterea averii acționarilor (VAN(CPR)>0). Astfel, cu ajutorul acestei rate se poate analiza oportunitatea investirii în acțiunile unei companii. Rata rentabilității financiare are în vedere proveniența capitalurilor, fiind sensibilă la structura financiară a întreprinderii și în mare măsură influențată de gradul de îndatorare al întreprinderii.

Rentabilitatea unei întreprinderi nu poate fi analizată independent de aspectele legate de structura sa financiară. Pentru orice companie prezintă interes cunoașterea structurii financiare cu care își poate desfășura o activitate rentabilă, precum și cunoașterea nivelului de îndatorare la care poate apela, astfel încât acesta să nu se reflecte negativ asupra rentabilității sale financiare. Nerespectarea acestei restricții ar conduce la un dezechilibru financiar, în pofida unei rentabilități economice semnificative, care va fi absorbită de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de îndatorare mult prea ridicat. Rata rentabilității financiare a capitalului propriu pune în evidență randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de acționarii unei societăți prin cumpărarea acțiunilor societății. Profitul, sursă importantă de finanțare a dezvoltării unei activități, reprezintă parte componentă a capitalurilor unei întreprinderi, remunerând, în primul rând, participarea acționarilor, prin intermediul dividendelor. O creștere a acestui indicator evidențiază o activitatea eficientă din punctul de vedere al fructificării capitalurilor proprii.

Rata rentabilității resurselor consumate se calculează prin raportarea unui indicator al rezultatelor la consumul de resurse implicat în obținerea lui, exprimând în acest fel eficiența efortului materializat în costuri. Literatura de specialitate ne prezintă rata rentabilității resurselor consumate sub următoarele modalități de calcul:

și , acestea reprezentând ratele rentabilității cheltuielilor de exploatare, unde: Ce – cheltuieli de exploatare; Aj – Ajustari privind provizioanele de exploatare; Cdda – cheltuieli cu despagubiri, donatii si active cedate.

, reprezentând rata rentabilității cheltuielilor aferente cifrei de afaceri, unde: PR- profitul aferent cifrei de afaceri; C-cheltuielile aferente cifrei de afaceri

Dimensiunea ratei rentabilității resurselor consumate este dată în principal de variația structurii vânzărilor, a costului unitar și a prețurilor de vânzare.

Asupra ratei rentabilității resurselor consumate se remarcă influența costului, în sensuri diferite, atât prin numărător cât și prin numitorul raportului: creșterea costului antrenează, de pe o parte scăderea numărătorului (a profitului), iar pe de altă parte, creșterea numitorului (a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri). Din acest punct de vedere, impactul costului asupra ratei rentabilității resurselor consumate este mult mai puternic comparativ cu alte rate.

După cel de-al doilea model, dimensiunea ratei rentabilității resurselor consumate este direct proporțională cu rezultatul exploatării și invers proporțională cu cheltuielile de exploatare. Prin dinamica relativă a rezultatului exploatării superioară celei înregistrate de cheltuielile de exploatare, creșterea ratei rentabilității resurselor consumate este evidentă. În literatura de specialitate, se discută despre valoarea optimă a ratei rentabilității resurselor consumate ca fiind încadrată între 9% și 15%.

Analiza ratelor de rentabilitate se bazează pe informațiile furnizate de contabilitate, sintetizate în situațiile financiare, precum și pe cele culese prin mijloace proprii. Prelucrarea informațiilor contabile se realizează cu ajutorul instrumentelor analizei financiare.

Informațiile necesare pentru realizarea diagnosticului rentabilității unei întreprinderi se regăsesc în contul de profit și pierdere, în bilanțul contabil și în anexele sale, precum și în alte documente ale contabilității financiare ale firmei. Aceste documente de sinteză fac parte din categoria situațiilor financiare anuale, situații ce se bazează pe un suport ce răspunde exigențelor reglementărilor românești armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 1), O.M.F.P. 1752/2005. Informațiile financiare oferite de aceste documente trebuie să fie relevante și credibile pentru realizarea unei analize financiare complete, precum și comparabile pentru a putea urmării evoluția unor indicatori importanți ai acestei analize.

Bilanțul evidențiază starea patrimoniului întreprinderii la un moment dat: începutul sau sfârșitul unui exercițiu financiar, sfârșitul unui semestru sau al unui trimestru. Sub formele sale prin care poate fi prezentat (tabel sau listă ), bilanțul reflectă ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea și folosirea acestora la un anumit moment, evidențiind totodată rezultatul obținut de aceasta. În plus, reprezintă imaginea statică a nevoilor de finanțare a întreprinderii care sunt reflectate în activul bilanțier, respectiv a obligațiilor rezultând din constituirea surselor de finanțare ce se regăsesc în pasivul bilanțier. Acest document contabil indică poziția financiară a unei firme, oferind informații cu privire la capacitatea acesteia de a produce fluxuri viitoare de numerar, precum și informații despre resursele necesare în viitor.

Bilanțul și contul de profit și pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanțul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanțate prin contribuția capitalului privat. Dacă bilanțul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, atunci contul de rezultate exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli care au marcat traiectoria evoluției întreprinderii de la începutul până la sfârșitul exercițiului.

Informațiile financiare obținute în urma efectuării diagnosticului rentabilității și al riscului, precum și cele evidențiate în situațiile financiare ale întreprinderilor sunt importante pentru cei interesați în mod direct să investească (acționari), pentru managerii organizației, creditori, angajați, guvern și agențiile acestuia, analiștii financiari, etc. Acționarii urmăresc, în baza diagnosticului elaborat, să ia decizii pertinente privind vânzarea sau păstrarea acțiunilor de care dispun, considerând echilibrul financiar respectat atunci când remunerarea capitalului investit compensează riscul asumat. În concepția unor autori (F. Modigliani și M.H.Miller), valoarea acțiunilor este dependentă de profit, independentă de dividende, în timp ce alți autori (M.Gordon, E.Shapiro) consideră că aceasta este egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate.În ceea ce priveste personalul întreprinderii, putem menționa faptul că atât salariile, cât și regimul de participare al acestuia la profit creează interesul salariaților privind rentabilitatea pe termen scurt, dar și păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul financiar pe termen lung.

Capitolul II. Prezentarea generala a SC

2.1. Scurt istoric

S.C. CASA DE BUCOVINA – CLUB DE MUNTE S.A este o persoană juridică română, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J33/718/1998, cod unic de înregistrare nr. 10376500, cu sediul social în Gura Humorului, județul Suceava, P-ta. Republicii nr. 18.

Activitatea principală a societatii este inclusa sub codul CAEN 5510- Hoteluri si consta in:

Cazare;

alimentație publică și agrement;

turism intern și internațional.

În prezent, activitatea derulată de societate este legată de operarea hotelului Best Western Bucovina – Club de Munte, din stațiunea Gura Humorului. Best Western Bucovina – Club de Munte care se afla in apropierea faimoaselor mănăstiri pictate din Bucovina, la 5 km de Mănăstirea Humorului și 6 km. de Mănăstirea Voroneț.

Hotelul este, de asemenea, cel mai bun punct de plecare în așa-numitul “Tur al mănăstirilor”, prezentand numeroase obiective turistice precum : biserica de sare și Catedrala Catolică de la Cacica, biserica pictată de la Arbore, Marginea, cu faimoasa ceramică neagră, Putna, Sucevița, Moldovița, Mănăstirea Humorului și Mănăstirea Voroneț. Mai mult decât atât, hotelul se află într-o zonă încărcată de istorie și tradiție, iar peisajul specific bucovinean (obcinile împădurite înconjoară orașul, formând un minunat “scut verde”) se adaugă avantajelor pe care le poate avea turistul alegând Best Western Bucovina – Club de Munte.

S.C. CASA DE BUCOVINA – CLUB DE MUNTE S.A. a fost înființată în anul 1998, pornind de la două premise: – S.I.F. Muntenia (F.P.P. IV Muntenia) a achiziționat în octombrie 1996, în orașul Gura Humorului, un activ reprezentând un hotel în construcție (hotel Humor), la care au fost realizate în perioada iulie 1997 – martie 1998, o serie de lucrări; S.I.F. Muntenia era interesată de atragerea unor parteneri pentru finalizarea investiției, de preferință investitori strategici cu experiență în turism; S.C. CASA DE BUCOVINA – CLUB DE MUNTE S.A. Ofertă publică primară inițială de acțiuni – Prospect de ofertă 27 – S.C. World Trade Center Management S.R.L. avea în vedere începerea unui proiect care viza construirea și operarea în Gura Humorului a unui minihotel1 , a mai multor vile și a unui parc care să ofere multiple posibilități de agrement. Astfel, a fost înființată în martie 1998 societatea comerciala Casa de Bucovina – Club de Munte S.A. ca societate pe acțiuni, de tip închis, cu capital integral privat, având 6 acționari fondatori, persoane juridice române. La înființarea societății, acționarii vizau următoarele obiective:

identificarea unor noi parteneri interesați în dezvoltarea unui asemenea proiect;

promovarea și administrarea ulterioară a complexului turistic.

În perioada martie – august 1998, s-a început organizarea activității societății, definitivarea proiectului complexului, în general, și al hotelului în special, evaluarea activelor care au constituit baza investiției, precum și întocmirea graficelor de execuție.

Pentru atingerea obiectivelor vizate, capitalul social a fost majorat prin:

aporturi în natură, reprezentând activele deținute de acționarii principali și suprafața de teren din parc, aflată în proprietatea privată a Consiliului Local Gura Humorului (aproximativ 10 ha);

aporturi în numerar ale acționarilor existenți;

aport compus din contravaloarea parțială a lucrărilor executate de antreprenor.

Valorificarea resurselor societății și consolidarea acestora în programul de investiții derulat s-au concretizat în darea în folosință, în anul 2002, a capacității de cazare, a celor două restaurante, a zonei de fitness și SPA, împreună cu patru săli de conferință. Tot în anul 2002 a fost adoptată și decizia afilierii la lanțul hotelier internațional Best Western, contractul de afiliere fiind semnat în luna aprilie a aceluiași an. Produsul turistic a fost completat în 2005 cu un centru de conferință de dimensiuni mari (sala Tisa – 280 pax) și alte două de dimensiuni mai mici (sălile Arțarul – 27 pax și Alunul – 37 pax).

Anul 2005 a însemnat, de fapt, finalizarea primei etape de dezvoltare a societății și completarea produsului turistic Best Western Bucovina – Club de Munte, cu un centru de conferințe construit pentru a satisface cerințele clientelei corporate. La mezaninul hotelului, zona spațiilor publice a fost remodelată și extinsă prin înglobarea terasei aflată la acest nivel.

2.2. Resurse umane

Resursele umane sunt foarte importante in cadrul oricarei societati, analiza diagnosticului acestuia fiind un element fundamental. În realizarea acestuia vom urmări următoarele aspecte:

analiza dimensiunii și a structurii personalului;

analiza pregătirii profesionale ale acestuia;

analiza condițiilor de muncă

Un prim element din cadrul resurselor umane este reprezentat de structura personalului, respective de modul in care sunt persoanele aflate pe posture de conducere si perosanele aflate pe posture de executie. Organele de decizie și control ale S.C. Casa de Bucovina – Club de Munte S.A. sunt:

Adunarea Generală a Acționarilor, organul suprem de decizie;

Consiliul de Administrație, însărcinat cu administrarea și gestionarea societății precum și aducerea la îndeplinire a tuturor hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor;

Directorul general aduce la îndeplinire hotărârile adoptate de Adunarea Generală a Acționarilor și de Consiliul de Administrație.

În subordinea Directorului General se află: Directorul F&B si Dezvoltare, Directorul pentru Room Division și Directorul Economic. Celelalte funcții de conducere, respeectiv cei care conduc departamentele se află în relații de subordonare față de aceste trei direcții, potrivit organigramei societatii.

Conducerea executivă este asigurată de Directorul General și de directorii și șefii departamentelor de specialitate. Directorul general este o persoană fizică, numit in functie de către Consiliul de Administrație conform Actului constitutiv si are drepturile și atribuțiile stabilite de Consiliul de Administrație prin contractul individual de muncă și fișa postului. Acesta are principalul rol de a reprezintă deplin societatea în relațiile cu terții, având dreptul de a lua toate măsurile ce se impun, conform prevederilor legale, pentru realizarea obiectului de activitate în limitele prevăzute de lege, de Actul constitutiv al societății și de contractul de management, aflate la baza societatii.

În cadrul societăți există un număr de patru persoane aflate pe posturi de conducere executivă și nu număr de angajați total ai societăți de 78 de persoane, ceea ce înseamnă că avem un număr de 74 persoane angajate pe posturi de execuție.

În cadrul graficului 2.1. am prezentat evoluția resurselor umane în cadrul societății analizată în ultimii ani.

Grafic 2.1. Evolutia numarului de angajati

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Pe baza graficului 2.1. se poate observa faptul că în cadrul societății analizată, numărul de salariați nu a suferit modificări importante, ci fluctuații destul de mici de la an la an. În primul an de analiza, respectiv în anul 2013, numărul total de angajați ai societății a fost de 68 de persoane, urmând ca acesta să scadă în anul 2014 cu 3 persoane. Începând cu anul 2015 numărul de angajați a depășit pragul de 70 persoane, ajungând ca în ultimii doi ani de analiza acesta să fie de 78 de persoane. Micile fluctuații care au apărut au avut loc la nivelul funcțiilor de execuție, pozițiile din cadrul organelor de conducere rămânând neschimbate.

2.3. Principalii clienți

În cadrul acestei secțiuni vom prezenta analiza pieței pe care îi desfășoară activitatea compania noastră de analiză și aspecte cu privire la principalii clienți ai acesteia. În prezent, poziția pe piață a Casei Bucovina este destul de avantajoasă în raport cu concurența, în special datorită calității dotărilor puse la dispoziția clienților, inclusiv a clienților corporate. Așadar este important de menționat faptul că societatea are atâta clienți persoane fizice cât și clienți corporate, aceștia din urmă reprezintand o mare parte din clientelă.

Totodată, clienți Casa Bucovina fac parte atât din cadrul clientei naționale, cât și din cadrul clientei internaționale, ca urmare a specificului serviciilor oferite și a zonei, ceea ce a dus la aplciarea de către societate a unor strategii de desfășurare a activității care să le permită satisfacerea cerințelor tuturor tipurilor de clienți.

Ca urmare, hotelul Casa Bucovina prezintă toate tipuri de clienți deoarece vine în întâmpinarea fiecăreia dintre categoriile menționate astfel:

are o capacitate mare de cazare, de circa 220 locuri de cazare;

dotări moderne pentru a satisface și clienți din țări mai dezvoltate;

facilități de conferințe în 7 săli cu capacitate totală de 550 de locuri pentur clienți corporate;

gamă largă de servicii; nivel ridicat de calitate a serviciilor;

afiliarea hotelului la un lanț internațional, aceasta fiind singurul hotel de 4 stele afiliat la un lanț internațional;

asigură un standard de calitate la nivelul cerințelor clientelei internaționale și corporate.

2.4. Principalii furnizori

În ceea ce privește principalii furnizori ai societății Casa Bucovina, important de menționat este faptul că, anterior anului 2017 aceștia erau:

furnizori de materii prime și materiale consumabile, precum distribuitori en gross de produse alimentare din zonă și magazinele cash&carry, respectiv Metro, Slegros, Auchan, Carrefour;

producători locali de materii prime alimentare.

Începând cu anul 2017 însă, Casa Bucovina a urmărit un alt aspect și anume dezvoltarea din ce în ce mai mult a relațiilor cu producători locali pentur partea de materii prime alimentare, respectiv carne și produse lactate. Ca urmare a acestei strategii, societate a reușit să își procure materii prime refrigerate într-un procent mult mai mare față de anii anterior, când principalii furnizori erau cei menționați anterior, și astfel în anul 2017 , ca urmare a acestui lucru, a crescut semnficativ calitatea produselor oferite de societate clienților săi.

Totodată, tot referitor la partea de materii prime și stocuri, trebuie subliniat faptul că stocurile de materii prime au o dimensiune redusă și astfel ele prezintă o viteză mare de circulație.

2.5. Principalii indicatori de volum ai activității

În cadrul ultimei secțiuni din acest capitol, vom prezenta evoluția principallor indicatori de volum înregistrați la nivelul societății Casa Bucovina, pentru a stabili cadrul general cu privire la activitatea desfasutata de aceasta .

Grafic 2.2. Evolutia cifrei de afaceri in perioada 2013-2017

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Pe baza graficului 2.2. observăm faptul că în toată perioada analizată, cifra de afaceri a urmat un trend ascendent, ajungând de la o valoare de aproape 5 milioane lei, înregistrată în anul 2013, să înregistreze o cifră de afaceri de peste 8 milioane lei. Așadar, este lesne de observat ca urmare a analizei graficului faptul că societatea și-a dezvoltat activitaeta din ce în ce mai mult ca urmare a îmbunatățirii condițiilor oferite clienților și implicit a creșterii capacităților de cazare de la an la an.

Tabel 2.1. Evolutia principalilor indicatori de volum in perioada 2013-2017

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Avand la baza tabelul 2.1. , observam faptul ca pe toata perioada analizata veniturile totale depasesc valoarea cheltuielilor totale, ceea ce duce la obtinerea de profit contabil pe cadrul tuturor celor 5 ani, de catre Casa Bucovina.

Grafic 2.3. Evolutia profitului brut si a profitului net

Sursa grafic : Prelucrarii proprii

Pe baza graficului 2.3. observăm faptul că în toată perioada analizată societatea înregistrează profit brut și profit net. Trendurile celor doi indicatori sunt similare ca urmare a faptului că legislația aplicabilă profitului brut nu a suferit modificări smenificative în cadurl acestei periaodei, cota de impozitare a profitului menținându-se în toată perioada analizată în valoare de 16 %, ceea ce face că profitul net să înregistreze același trend ca și profitul brut în perioada 2013-2017. Cu toate acestea, cea mai mare valoare a profitului brut este înregistrată în anul 2013, de circa 768673 lei în timp ce cea mai mare valoare a profitului net se înregistrează la sfârșitul perioadei de analiza, respeciv în anul 2017, de circa 672741 lei.

Minimul istoric, atât al profitului brut cât și al profitului net apare în anul 2015, și înregistrează o valoare de circa 637942 lei profitul brut și 518751 profitul net.

Capitolul III. Analiza activitatii financiare desfașurate la SC CASA

DE BUCOVINA SA

3.1. Analiza structurii activelor

3.1.1.Analiza volumului și dinamicii activelor patrimoniale

Pentru început vom prezenta evoluția pe care o prezintă activele societății CASA DE BUCOVINA în perioada 2015-2017, atât din punctul de vedere al volumului cât și în ceea ce privește dinamica acestora. Rezultatele obținute sunt prezentate în cadrul tabelului 3.1. cu mențiunea că toate datele utilizate pentru studiul de caz sunt prelucrate din cadrul situațiilor financiare ale societății, publicate pe site Bursei de Valori București, ca urmare a faptului că societatea este tranzacționata pe bursă.

Tabel 3.1. Volumul si dinamica elementelor de activ

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește activele totale se poate observa foarte ușor pe baza tabelului 3.1. faptul că acestea prezintă pe toată perioada analizată, valori oarecum similar, cu diferențe mici de la an la an, însă cu toate acestea trebuie spus că diferențe apar ca urmare a unui trend crescător pe care îl prezintă activele totale deținute. Cu toate că activele totale cresc de la an la an, activele imobilizate nu urmează același trend astfel că acestea sunt singurele dintre elementele de active care prezintă valori mai mici de la an la an, cu alte cuvinte înregistrează u trend descendent, în timp ce activele circulante și disponibilitățile, privite din punctul de vedere al dinamicii înregistrează valori positive.

3.1.2.Ratele de structură ale activelor patrimoniale

În continuare vom prezenta structură pe care o au activele societății Casa de Bucovina în perioada de analiza, respectiv în perioada 2015-2017. Rezultatele sunt prezentate în cadrul tabelului 3.2.

Tabel 3.2. Structura elementelor de activ

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Cu toate că am observat pe baza analizei dinamicii activelor, faptul că trendul pe care îl prezintă activele totale nu este dat de trendul activleor imobilizate, ca urmare a anaalizei ratelor de structură, se poate observa foarte ușor faptul că activele imobilizate dețin pondere majoritară în cadrul activelor totale, pe toată perioada analizată.

În continuare vom reprezenta grafic structura activelor la începutul perioadei de analiza, comparativ cu cea înregistrată la sfârșitul perioadei pentru a vedea modul în care aceasta a evoluat. Pe baza primului grafic, constatăm că în anul 2015, an care reprezintă începutul perioadei analizei noastre, activele imobilizate dețineau o pondere de peste 60% din cadrul activelor totale, in timp ce activele circulante reprezentau aproape 40% din cadrul acestora. În ceea ce privește structura activelor imobilizate este foarte importat de menționat faptul că, cea mai mare parte din totalul lor este reprezentată de imobilizări corporale, imobilizarile necorporale precum și cele financiare ocupând o pondere destul de redusă în cadrul imobilizărilor totale.

Referitor la activele circulante, în anul 2015, structura acestora arată faptul că societatea analizată se bazează în mare parte pe terenuri și construcții, fiind important de precizat că aceasta deține și imobilizări corporale în curs de execuție într-o proporție de circa 1,25%.

Grafic 3.1. Structura activelor in anul 2015

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Nici în anul 2017 situația nu s-a schimbat foarte mult, cu mențiunea că deși imobilizările au rămas majoritare, acestea se afla în jurul procentului de 58%, corelativ cu o creștere a activelor circulante față de anul 2015 cu circa 2 puncte procentuale. În ceea ce privește structura activelor imobilizate, situația s-a mentinut aproape neschimbată față de începutul perioadei de analiza, lucru care se poate spune și despre activele circulante.

Grafic 3.2. Structura activelor in anul 2017

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În concluzie, CASA DE BUCOVINA este o societate ce are la baza activelor totale, imobilizările, însă ponderile pe care le dețin activele imobilizate și cele circulante în cadrul activelor totale nu prezintă discrepante foarte mari.

3.2.Analiza volumului și structurii datoriilor și capitalurilor proprii

În cadrul acestei secțiuni vom prezenta cea de-a doua componentă din cadrul bilanțului și anume partea de pasiv. Ca și în cazul activelor, am prezentat pentru perioada 2015-2017 volumul și dinamica pe care le inregistreza elementele de pasiv deținute de Casă de Bucovina, dar și structură pe care o prezintă acestea. Rezultatele obținute sunt prezentate în cadrul tabelelor 3.3. și 3.4.

Tabel 3.3. Volumul si dinamica elementelor de pasiv

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește volumul și dinamica pe care o înregistrează elementele de pasiv ale societății, ca și în cazul activelor putem spune faptul că acestea prezintă un trend ascendant pe toată perioada analizată, indicații de dinamică absoluții înregistrând valori positive, iar cei de dinamică relații, înregistrând valori mai mari de 1, ceea ce înseamnă că de la an la an, elementele de pasiv se modifică în sensul creșterii acestora.

Cu toate acestea nu se înregistrează modificări foarte mari, lucru pe care l-am constatat și în cazul activelor totale ale companiei, astfel că indicii relative înregistrează valori care depășesc cu puțin valoare de 100%, respectiv în anul 2016 indicele relativ al capitalurilor totale este de 100,54%, în timp ce în anul 2017 este de circa 100,51%. Modificări mai semnificative apar în ceea ce privește datoriile pe termen scurt, acestea înregistrând un indice relativ de circa 118% în anul 2016, în timp ce datoriile pe termen mediu și lung prezintă un trend descendent în toată perioada analizată, ele scăzând de la an la an și cea mai mare scădere se înregistrează în anul 2017, față de anul 2016, de circa 1900632 lei.

Privitor la structura elemntelor de pasiv, am prezentat tabelul 3.4. în cadrul căruia am analizat structura în funcție de două criterii importante:

criteriul exigibilității ;

în funcție de forma de proprietate.

Tabel 3.4. Structura elementelor de pasiv

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Asadar, se poate observa in primul rand ca datoriile de exploatare prezinta o pondere destul de ridicata din cadrul datoriilor totale, iar cel mai important este faptul ca societatea nu a contractta credite bancare, astfel ca nu prezinta datorii la institutiile de credit nici pe termen scurt nici pe termen lung, un lucru foarte favorabil pentru companie, care astfel se poate spune ca isi finanteaza activitatea din surse proprii.

Grafic 3.3. Evolutia stabilitatii financiare si a ratei activelor imbilizate

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

3.3. Analiza echilibrului financiar pe baza corelației fond de rulment-necesar de fond de rulment-trezorerie netă

În cadrul acestei secțiuni vom analiza echilibru pe care îl prezintă societatea Casa de Bucovina, în perioda 2015-2017, echilibru analiza pe baza celor trein indicatori importanți și anume, fondul de rulement, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.

Pentru început am determinat fondul de rulment utilizand formula prezentată în cadrul părții teoretice, dar și cele mai importante rate ale fondului de rulment și anume cele din cadrul tabelului 3.6.

Tabel 3.5. Determinarea fondului de rulment

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Se poate observa pe baza tabelului 3.5. faptul că pe toată perioada analizată fondul de rulment înregistrează valori mai mari ca zero, lucru care este foarte important pentu societatea deoarece acest lucru înseamnă că resusele pe care le deține și care prezintă caracter permanent sunt în măsură să acopere necesitățile permanente. Fondul de rulment arata așadar echilibrul pe termen lung care există în cadrul companiei.

Tabel 3.6. Ratele fondului de rulment

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

În cadrul tabelului 3.6. am prezentat ratele fondului de rulment. Observăm oe baza acestuia faptul că societatea este în măsură să își finanțeze integral imobilizările ca urmare a capitalurilor proprii deținute în timp ce ponderea pe care o înregistrează fondul de rulment înregistrează valori în jur de 40% pe toată perioada de analiza.

Un alt indicator important din cadrul analizei echilibrului financiar al societății Casa de Bucovina pe care l-am determinat este necesarul de fond de rulment. Pe baza acestuia se determina existența echilibrului pe termen scurt.

Tabel 3.7. Determinarea necesarului de fond de rulment

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Necesarul de fond de rulment arată echilibrul care apare pe termen scurt în ceea ce privește activele deține de companie sub forma stocurilor și a creanțelor și a pasivelor reprezentate de datoriile de exploatare pe termen scurt. Observăm că în anul 2015 societatea înregistrează un necesar de fond de rulment de 27154 lei, valoare pozitivă, în timp ce în anii 2016 și 2017 valorile înregistrate sunt negative, ceea ce înseamnă că datoriile de exploatare pe termen scurt pot să acopere integral nevoile pe termen scurt, lucru avantajos pentru societatea, ceea ce duce la concluzia că situația este favorabilă companiei, din acest punct de vedere, în anii 2016 și 2017 și defavorabilă în anul 2015.

Nu în cele din urmă am determinat trezoreria netă pentru a vedea echilibrul care apare între disponibilitățile existente la nivelul firmei și datoriile financiare curente pe care aceasta le are de acoperit.

Tabel 3.8. Trezoreria neta

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

In urma determinarii trezoreriei nete, remarcam o situatie favorabila la nivelul companiei, ca urmare a faptului ca pe toata perioada de analiza, indicatorul rezoreriei nete inregistreaza valori pozitive.

Grafic 3.4. Evolutia FR si NFR

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

3.4. Analiza rentabilității

3.4.1. Analiza rentabilității pe baza soldurilor de gestiune

Prima modalitate prin intermediul căreia am analiza rentabilitatea este pe baza șoldurilor de gestiune, astfel am am determinat aceste șolduri pentur a detemrina cât de rentabilă estefiecare activitate pe care o desfășoară compania, respectiv cea de exploatare, de investiții și de finanțare, iar rezultatele sunt prezentate în cadrul tabelelor 3.9. și 3.10

Tabel 3.9. Determinarea soldurilor de gestiune

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Tabel 3.10. Determinarea soldurilor de gestiune (continuare)

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

3.4.2. Analiza ratelor de rentabilitate

În cadrul ultimei părți a analizei societății am prezentat cele mai importante rate de rentabilitate, respectiv rata de rentabilitate economică, rata de rentabilitate financiară, rata de rentabilitate a veniturilor și cea a resurselor consumate.

3.4.2.1.Rata rentabilității economice

Rata de rentabilitate economică am determinat-o, așa cum am precizat și în cadrul părtii teoretice, ca raport între profitul brut înregistrat de companie și activele totale, dar și ca raport între profitul din exploatare al societății și activele totale, deoarece activitatea din exploatare este cea mai importantă și aducele cele mai mari venituri în cadrul societății. Rezultatele sunt prezentate în cadrul tabelului 3.11.

Tabel 3.11. Rentabilitatea economica

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Pe toată perioada analizată, rata de rentabilitate economică înregistrează valori pozitive, însă trebuie menționat faptul că valorile pe care le prezintă sunt destul de scăzute, comparativ cu nivelul dorit de companie. Cu toate acestea un aspect favorabil este dat de faptul că valorile rentabilității prezintă un trend ascedent ceea ce poate duce la concluzia că societatea își îmbunătățește din ce în ce mai mult activitatea pe care o desfășoară, cea mai mare valoare fiind cea din anu; 2017, de circa 1,96%.

3.4.2.2.Rata rentabilității financiare

Rata rentabilității financiare este de asemenea foarte importantă deoarece oferă informații importante pentru cei care doresc să facă investiții în cadrul societății. Am determinat această rată ca raport între capitalurile proprii ale companiei și profitul net înregistrat la nivelul acesteia, air rezultatele sunt prezentate în cadrul tabelului 3.12.

Tabel 3.12. Rentabilitatea financiara

Sursa tabel: prelucrarii proprii

Ca și în cazul rentabilității economice, și în acest caz valorile sunt destul de scăzute pe toată perioada analizată, însă sunt pozitive, lucru favorabil pentru societate. De asemenea, ca și în cazul rentabilității economice trendul pe care îl înregistrează este unul pozitiv, cea mai mare valoare fiind în anul 2017 de circa 1,81%. Așa cum am menționat anterior, această rată este importantă pentru investitori deoarece arată modul în care compania poată să îi remunereze pe aceștia în funcție de capitalurile investite și pentru a stabili dacă valoarea obținută de acest tip de rentabilitate este una favorabilă este necesar ca în primul rând să fie analizată cu costul capitalului. Atunci când costul capitalului este superior ratei, investitorii vor di dezavantajați dacă investesc în cadrul societății.

În cele din urmă am determinat ratele de rentabilitate a veniturilor și a resurselor consumate, iar rezultatele sunt prezentate în cadrul tabelelor 3.13. și 3.1.4

3.4.2.3. Rata rentabilității comerciale

Tabel 3.13.Rata rentabilitatii resurselor consumate

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Tabel 3.14.Rata rentabilitatii vanzarilor

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Concluzii

În concluzie, diagnosticul financiar, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, urmărește să evidențieze elementele nefavorabile în situația financiară a întreprinderii, precum și cauzele dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii. Astfel, diagnosticul financiar are rolul de a evalua sănătatea financiară a acesteia, de a stabili punctele forte și punctele slabe, putându-se aprecia riscurile ce decurg din situația financiară, precum și soluțiile privind diminuarea riscurilor și ameliorarea rezultatelor întreprinderii. În plus, realizarea diagnosticului financiar este importantă pentru utilizatorii externi atât pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi, cât și pentru finanțarea acesteia prin acordarea de credite.

În ceea ce privește bilanțul financiar, principalul rol pe care îl prezintă acesta, este acela de a realiza inventarierea averii, precum și a angajamentelor pe care le are societatea și de a le grupa în funcție de termene de exigibilitate și de lichiditate pe care acestea le prezintă, având la baza bilanțul de natura contabilă, dar și notele explicative ce stau la baza acestuia.

În ceea ce privește Casa de Bucovina, în urma analizei financiare pe care am realizat-o cu privire la aceasta am ajuns la concluzia că, societatea prezintă o activitate economică eficientă, înregistrând pe toată perioada analizată profit. Referitor la analiza echilibrului financiar am constatat că indicatorii prin intermediul cărora se determina echilibrul sunt favorabili societății pe toată perioada analizată, cu excepția nevoii de fond de rulment care prezintă în primul an de analiza o valoare pozitivă, lucru mai puțin favorabil pentru companie, urmând ca pe parcursul celorlalți doi ani valorile să fie cele dorite.

În urma analizei ratelor de rentabilitate, am ajuns la concluzia că deși pe toată perioada 2015-2017 ratele sunt positive, acestea prezintă valori destul de mici, comparativ cu cele așteptate.

Bibliografie

G.Marin, A.Puiu, Dicționar de relații economice internaționale, Editura Enciclopedică, București, 1993, p.147

Dan Drosu Șaguna, Drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București, 2003, p.345

Georgeta Vintilă ,Magdalena Călin, Nicoleta Vintilă, Fiscalitate, Editura Economică, București, 2002, p.11

Căruntu Cornel , Diagnostic financiar-modalitate de obținere a performanțelor financiare ale firmei, Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2010

Crecană Cornel, Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2006

Dragota Victor., Ciobanu Ana Maria, Obreja, Laura Brasoveanu, Management financiar: analiză financiară și gestiune financiară operațională, Editura Economică, București, 2003

Tiplic Gabriela, Analiza rentabilității economice în dezvoltarea firmei, Revista Tribuna Economică v. 17, Nr. 36, 2006

Vasile Ion, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006

Wagner, F., Milakovic, M., Firm profitability and the network of organizațional capabilities, Physica A 389, 2010

Standardul International de Contabilitate IAS 12