Managementul Societatii Sc. …. Srl Si Cai de Perfectionare ale Acestuia

=== 175a1a9c630525febb6a460402836e0907daa422_645483_1 ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Management

Lucrare de licență

Coordonator stiințific:

Lect.univ.dr. Mihai Vrîncuț

Absolvent:

Moiceanu Florina-Costinela

București

2018

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Management

Managementul societății SINTOFARM și căi de perfecționare ale acestuia

Coordonator stiințific:

Lect.univ.dr. Mihai Vrîncuț

Absolvent:

Moiceanu Florina-Costinela

București

2018

Cuprins

Introducere 5

Capitolul I. Considerații teoretico-metodologice privind managementul

întreprinderilor mici și mijlocii 6

Managementul – considerații generale 6

Managementul IMM-urilor- particularități 9

Managementul în IMM-urile din România: între deziderat teoretic și practică 11

Managementul intreprenorial și aplicabilitatea sa în IMM-urile din industria farmaceutică din România 13

Capitolul II. Prezentarea generală a SINTOFARM 16

2.1. Scurt istoric 16

2.2. Structura organizatorică a SINTOFARM 18

2.3. Evoluția principalilor indicatori de volum ai societății 18

2.4. Concluzii privind coordonatele generale ale desfășurării activității

SINTOFARM în intervalul anilor 23

Capitolul III. Diagnosticul activității SINTOFARM 24

3.1. Aspecte generale privind diagnosticul unei societati 24

3.2. Analiza SWOT a activității societății 28

3.3. Diagnosticul specializat privind domeniul farmaceutic 34

3.4. Concluziile diagnosticării activității 35

Capitolul IV. Propuneri de perfecționare a activității SINTOFARM și efectele

lor economice  37

Concluzii 39

Bibliografie 41

Introducere

Lucrarea este structurată pe patru capitole și prezintă aspectele teoretice și practice cu privire la managementul întreprinderilor mici și mijlocii. Scopul acestei lucrări este acela de a analiza managementul aplicat în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii din România, și în mod particulat în cadrul SINTOFARM.

Primul capitol prezintă elementele esențiale cu privire la noțiunea de management, dar și cele privind managementul IMM-urilor. Importanța acestor întreprinderi este dată de de faptul că prin înființarea lor au o contribuție esențială la ceea ce poate fi numită stabilitatea socio-politică a României, având și rolul de a contribui la stabilitatea socială din domeniul în care activează deoarece prin intermediul înființării lor se creează numeroase locuri de muncă. Managementul care se practică în cadrul acestor tipuri de societate prezintă particularități față de managementul general și poartă denumirea de management intreprenorial.

În cadrul celui de-al doilea capitol am analizat activitatea unei societăți importante din cadrul domeniului farmaceutic și anume SINTOFARM. Așadar, pentru a analiza activitatea acesteia am realizat analiza SWOT care are ca scop acela de a evidenția poziția pe care o are compania în cadrul domeniului în care activează prin evidențierea valorile interne și punctelor critice interne ale firmei, valori și puncte critice care sunt definite prin referire la scopurile ce trebuie atinse de firmă .

Cel de-al patrulea capitol prezintă cele mai importate propuneri oferite în urma analizelor efectuate, propuneri care au ca scop îmbunătățirea managementului practicat în cadrul firmei analizate, în timp ce ultimul capitol reda concluziile acestui studiu.

Capitolul I. Considerații teoretico-metodologice privind managementul

întreprinderilor mici și mijlocii

1.1.Managementul – considerații generale

Noțiunea de management a fost definită diferit de-a lungul timpului, deoarece este un termen complex care a fost perceput din mai multe prespective. Astfel că, înainte de secolul XX, managementul nu era văzut că fiind un tip specific de muncă, ci acesta a fost astfel definit după începutul secolului XX. Așadar, în conformitate cu literatura de specialitate se poate spune că managementul este acea știință care are ca principal obiectiv acela de a studia ansamblul proceselor de management existente în cadrul societăților de orice natură, obiectivul principal fiind de a se descoperi noi reguli, modalități și tehnici de îmbunătățire a celor deja existente în cadrul societăților respective.

Pe de altă parte, managementul poate fi definit din punct de vedere științific, ca fiind reprezentat de punerea în aplicare a tuturor conceptelor care se afla la dispoziția societății respective, precum și punerea în aplicare a tehnicilor și a metodelor științei managementul în vederea unei conduceri concrete a societății.

Un alt aspect foarte important cu privire la managementul unei societății este reprezentat de funcțiile pe care le îndeplinește acesta. Astfel că în literatura de specialitate sunt prevăzute câteva funcții esențiale:

funcția de organizare;

funcția de motivare;

funcția de planificare;

funcția de control.

Funcția de organizare reprezintă una dintre funcțiile fundamentale ale managementul deoarece prin intermediul acesteia cel care se afla la conducere societății trebuie să fie în măsură să stabilească care este rolul pe care trebuie să il îndeplinească fiecare angajat din cadrul firmei și totodată locul pe care trebuie să îl ocupe în comparație cu ceilalți. Acest lucru trebuie să se realizeze având la bază o folosire cât mai eficientă a resurselor care se afla la dispoziția societății și totodată ținându-se cont de condițiile impuse de mediul extern acesteia. Cu alte cuvinte, organizarea, privită ca funcție a managementul definește totalitatea proceselor de conducere care au ca principal scop acela de a împărți activitățile necesare a se desfășura în cadrul unei organizații în scopul de a fi realizate de către persoanele specializate în fiecate domeniul, cu maximul de eficientă.

Așadar, funcția de organizare pe care o îndeplinește managementul societății se realizează prin intermediul structurii organizatorice. Scopul structurii organizatorice este de a divide activitățile organizației în sarcini care sunt efectuate de anumiți angajați pentru a realiza obiectivele acesteia. Premisă efortului organizat este aceea că oamenii pot realiza mai mult dacă lucrează împreună decât dacă lucrează separat. Orice structură organizatorică trebuie să răspundă la două cerințe fundamentale: diviziunea muncii și coordonarea. Cu privire la structura organizatorică, datorită faptului că aceasta descrie diviziunile și conexiunile formate într-o organizație, regulile, procedurile și modelele care stau la baza formării organizației, definiția acesteia implică o multitudine și o varietate mare de definiții cum ar fi : un mijloc de divizare a muncii între un anumit număr de sarcini și de ordonare între acestea sau ca planul organizării prin care întreprinderea este condusă, ce include în primul rând liniile de autoritate și comunicare între compartimente și cadrele de conducere și în al doilea rând datele și informațiile care circulă printre aceste linii.

O altă funcție importantă a managementul este funcția de motivare. Motivarea a fost de-a lungul timpului și rămâne și în perioada actuală, unul dintre cele mai importante, dar și greu de înțeles concepte din cadrul unei organizații. Motivarea este percepută diferit de o companie la alta, respectiv de la un lider la altul, însă este important de înțeles faptul că indiferent de modul în care aceștia percep fenomenul, pentru a se crea premisele unei culturii a responsabilizării, trebuie ca în cadrul fiecărei companii să existe o combinație eficientă între cunoștințe, informații, putere și nu în cele din urmă, recompense. Așadar, recompensele fac parte din acel proces al motivării, fiind unul dintre factorii care pot duce la creșterea eficienței acestuia. În cadrul fiecărei companii, tipul recompenselor diferă, însă cea mai importantă și cea care se regăsește în fiecare dintre acestea este recompensa financiară.

Pe lângă motivarea financiară a angajaților, companiile pot aplica și alte strategii de motivare, care să nu fie de natura financiară. Așadar, este vorba în primul rând de existența unei bune comunicări pentru a se realiza o motivare eficientă. Cu alte cuvinte, vor fi mult mai motivați acei angajați care beneficiază de comunicare din partea companiei, în funcție de nevoile pe care aceștia le prezintă, precum și de ambițiile și factorii care îi determină să își desfășoare activitățile într-un mod eficient. Pe de altă parte, motivarea angajaților se poate face și prin intermediul delegării care are ca principal scop creșterea sarcinilor și a obiectivelor pe care le are de atins un anumit individ prin încredințarea acestuia a unor competențe în luarea anumitor inițiative, în timp de decizia este luată tot de persoanele care se află pe niveluri ierarhice superioare, iar descentralizarea este menită să crească autonomia unităților din cadrul organizației respective.

Funcția de planificare este, de asemenea, una dintre funcțiile pe care le îndeplinește managementul oricărei societăți. Această funcție definește modul în care sunt stabilite și ordonate sarcinile și activitățile ce trebuie îndeplinite de către fiecare angajat al societății, în vederea atingerii obiectivelor pe care le are aceasta. După cum bine se știe și este de așteptat, cel mai important obiect pe care managementul fiecărei societăți dorește să îl atingă este acela de a obține un rezultat net mai mare, ceea ce înseamnă că prin funcția de planificare se urmărește să se utilizeze resursele aflate la dispoziția companiei într-un mod cât mai eficient, astfel încât să se obțină maximizarea profitului. Acesta este obiectivul fiecărei firme, indiferent de tipul acesteia, însă în ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii, această funcție are la baza capacitatea conducătorului de a obține cea mai bună posibilitate de desfășurarea și de indeplinire a acțiunilor, în funcție de posibilitățile pe care le are la dispoziție.

Ultima dintre funcțiile managementul, pe care o vom prezenta, este funcția de control. Importanță acestei funcții este dată de faptul că prin intermediul ei managementul verifica modalitatea prin care angajații își îndeplinesc sarcinile repartizate de către conducătorii societăților și modul în care aceștia ajuta la atingerea obiectivelor societății prin sarcinile și responsabilitățile pe care și le asumă.

Așa cum este lesne de înțeles din cadrul definițiilor prezentate, aceste funcții pot fi îndeplinite doar prin intermediul unui rol activ al managerului societății. Managerul unei societăți este cel care pune în aplicare procesul managerial din cadrul companiei și urmărește îndeplinirea obiectivelor din cadrul acestora.

1.2. Managementul IMM-urilor- particularități

Cadrul juridic legislativ care stă la baza înființări întreprinderilor mici și mijlocii este reprezentat de Legea 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii actualizată. În conformitate cu această lege, întreprinderea este definită ca fiind orice formă de organizare a unei activități economice, forma care este autorizată în conformitate cu legislația în vigoare să desfășoare orice fel de acte sau fapte de comerț ce sunt de natură a-i aduce profit, respectându-se condițiile privind concurența, impuse de normele legale aplicabile. Așadar, în conformitate cu această definiție, sunt considerate întreprinderi, pe de o parte, societățile comerciale și cele cooperative, iar de cealaltă parte sunt considerate întreprinderi și toate persoanele fizice ce realizează în mod independent activități economice, dar și asociațiile familiale autorizate în conformitate cu normele legislative în vigoare.

În cadrul următorului articol din legea menționată anterior, respectiv în articolul 3 sunt definite întreprinderile mici și mijlocii prin referire la condițiile esențiale pe care o întreprindere tebuie să le îndeplinească în mod cumulativ pentru a putea fi încadrată în această categorie. Așadar, în conformitate cu acest articol sunt considerate microintreprinderi toate acele întreprinderi care îndeplinesc cumulative două condiții, respectiv au un număr de salariați cel mult egal cu nouă și o cifră de afaceri în valoare de cel mult 2 milioane de euro. În ceea ce privește cifra de afaceri, trebuie menționat faptul că legislația în vigoare prevede că această condiție este îndeplinită și atunci când întreprinderea deține active toate în valoare de cel mult două milioane de euro.

În ceea ce privește întreprinderile mici, condițiile cumulative pe care acestea trebuie să le îndeplinească, vizează în mod evident, tot numărul de salariați și cifra de afaceri, astfel că, este considerată întreprindere mică, orice întreprindere care are un număr de cel mult 49 de angajați și un număr minim de cel puțin 10, dar și o cifră de afaceri în valoare totală de cel mult 10 milioane de euro. De asemenea, ca și în cazul microintreprinderilor, condiția cifrei de afaceri se consideră îndeplinită și atunci când activele totale deținute de firma sunt de cel mult 10 milioane de euro. Nu în ultimul rând, întâlnim întreprinderile mijlocii, care includ toate acele întreprinderi ce nu au încadrat în muncă un număr mai mare de 249 de persoane și , de asemenea, nici mai puțin de 50, deoarece astfel ar intra în categoria microintreprinderilor sau a întreprinderilor mici. Pe lângă această condiție, pentru a putea fi considerate întreprinderi mijlocii este necesar ca acestea să aibă o cifră de afaceri anuală netă în valoare de cel mult 50 milioane de euro. Comparativ cu celelalte două cazuri prezentate anterior, în care condiția cifrei de afaceri se consideră îndeplinită și atunci când firma deținea active totale în aceeași valoare cerută pentru aceasta dintâi, în cazul întreprinderilor mijlocii situația s-a schimbat deoarece legiuitorul prevede că este îndeplinită și cea de-a două condiții pentru există acestora dacă firma deține active toate în valoare de cel mult 43 milioane de euro, și nu 50 milioane ca în cazul cifrei de afaceri anuală netă.

Managementul întreprinderilor mici și mijlocii este o problematică destul de importantă, atât pe plan mondial cât și la nivel național, deoarece așa cum am precizat și anterior, aceste întreprinderi ocupă un rol foarte important în cadrul economiei naționale a fiecărui stat, dar și în cadrul economiei mondiale. Așadar, întreprinderile mici și mijlocii se afla într-o continuă creștere la nivel mondial ca urmare a avantajele pe care acestea le prezintă și a beneficiilor pe care le aduce economiei globale. Unul dintre cele mai importante este reprezentat de faptul că produsul intern brut al fiecărui stat în care există astfel de întreprinderi, provine în mare parte de la ele,

O particularitate importanta existenta în ceea ce privește managementul intreprinderilor mici și mijlocii este dată de faptul că în cadrul acestora funcția de motivare este mult mai eficient îndeplinită, astfel că resursele umane ce își desfășoară activitatea în cadrul unor astfel de societăți sunt mai motivate comparativ cu cele din companiile mari probabil și datorită prezenței întreprinzătorului și legăturii care se stabilește între acesta și majoritatea angajaților. De asemenea, costurile mai mici iau naștere și ca urmare a unor cheltuieli mai mici suportate de întreprinderea respectivă, lucru care duce la situația că costurile pe care le prezintă bunurile sau serviciile oferite de aceste tipuri de întreprinderi le face să ocupe un loc important în cadrul fiecărui stat în parte, deoarece sunt multe situațiile în care companiile mari oferă produse și bunuri similare la prețuri mai dezavantajoase comparativ cu IMM-uri.

O altă particularitate importanta pe care o prezintă managementul acestor tipuri de întreprinderi este dată de organizarea și planificarea activităților astfel încât aceste societăți sunt catalogate ca prezentând o adaptabilitate și flexibilitate aparte, la condițiile schimbătoare pe care le prezintă piețele în care își desfășoară activitatea, lucru care nu se întâmplă de cele mai multe ori și în companiile mari, acestea fiind puternic afectate atunci când apar modificări semnificative la condițiile piețelor pe care activează.

1.3.Managementul în IMM-urile din România: între deziderat teoretic și practică

În România, ca și la nivel mondial, întreprinderile mici și mijlocii au început să se dezvolte din ce în ce mai mult. Aceasta dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii în România a apărut ca urmare a efectelor benefice pe care le au acestea asupra economiei naționale, efecte ce apar ca urmare a managementului ce este practicat în cadrul lor.

În România, la fel ca situația întâlnită la nivel mondial, inteprinderile mici și mijlocii prezintă și avantajul de a fi foarte flexibile în ceea ce privește schimbările care apar în cadrul pieței, Cu alte cuvinte, ca urmare a faptului că aceste categorii de întreprinderi sunt direct administrate de către proprietarii lor, face ca procesul decizional în cazul oricăror situații să fie mult mai ușor de realizat comparativ cu întreprinderile mari, în cazul existenței în țară a unor dificultăți din punct de vedere economic, acestea vor putea să se adapteze mult mai ușor condițiilor impuse de piață, spre deosebire de marile întreprinderi.

Pe de altă parte, o altă diferența care apare în cadrul întreprinderile mici și mijlocii din România este dată de faptului că, ca urmare a dimensiunilor mici pe care le prezintă atâta ca volum de activitate cât și ca număr de persoane angajate, acestea asigura o mai bună comunicare între angajați și persoanele din cadrul conducerii, cu alte cuvinte se scurtează circuitul care apare în procesul de transmitere a informațiilor în cadrul firmei, ceea ce se poate traduce într-o evitare a depersonalizării relațiilor care se formează între persoane în interiorul firmei, precum și o ameliorare a procesului birocratic. De asemenea, se poate spune faptul că sunt foarte importante în cadrul economiei, deoarece sunt de natură a aduce în prim plan ideea de nou, atât în ceea ce privește managementului care este pus în aplicare în cadrul acestora, cât și în ceea ce privește tehnologia.

Un alt aspect foarte important privind întreprinderile mici și mijlocii din România este reprezentat de repere microeconomice privind managementul acestora. În acest sens, menționăm, în primul rând, care sunt cele mai importante astfel de repere care au impact asupra managementului acestor tipuri de întreprinderi. Este vorba în primul rând, despre aspecte privind piața de desfacere, trebuind menționat că în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, cea mai importantă piața în care acestea își pot vinde produsele sau servicii se află în locul în care este sediul fizic al respectivei întreprinderi.

De asemenea, tot legat de produsele și servicii oferite spre vânzare de către IMM-uri clienților săi, trebuie specificat că, cu toate că majoritatea dintre acestea prezintă o gamă variată de bunuri, acestea prezintă de cele mai multe ori trăsături similare. După cum bine știm, întreprinderile mici și mijlocii, prezintă dimensiuni reduse, atât în ceea ce privește volumul de activitate cât și în ceea ce privește bunurile și serviciile oferite, lucru care face că piețele pe care funcționează să fie concentrate și să prezinte un important caracter concurențial, ca urmare a faptului că numărul unor astfel de întreprinderi este într-o continuă creștere.

Nu în cele din urmă, trebuie menționat faptul că activitatea întreprinderile mici și mijlocii este de natură a fi influențată în mod evident de prețurile pe care pe prezintă alte astfel de întreprinderi ce își desfășoară activitatea în același domeniu, ceea ce înseamnă că este foarte important ca fiecare dintre acestea să știe să facă diferența între societățile care sunt concurenți principali și celelalte societăți, lucru care este destul de dificil ca urmare a numărului mare de astfel de întreprinderi existente în momentul actual pe piață.

1.4.Managementul intreprenorial și aplicabilitatea sa în IMM-urile din industria farmaceutică din România

Așa cum am precizat anterior, întreprinderile mici și mijlocii ocupă un loc fundamental și esențial în cadrul economiei mondiale și implicit a economiei românești, de aceea este foarte important managementul acestora, management care este diferit de cel utilizat în cadrul marilor companii, ca urmare a particularităților pe care le prezintă aceste tipuri de întreprinderi. Acest management practicat în cadrul IMM-urilor a fost definit ca fiind management intreprenorial.

Așadar, managementul intreprenorial poate fi definit ca fiind acea ramură a managementul clasic ce constaăîn aplicarea în cadrul intreprinderilor mici și mijlocii a metodelor și a tehnicilor ce rezultă din știința managementului și care sunt aplicate și în cadrul marilor companii, însă care sunt adaptate în funcție de particularitățile întreprinderi. Acesta are la baza studierea relațiilor intreprenoriale și vizează descoperirea unor noi modalități prin intermediul cărora să se asigure o cât mai mare eficientă a activităților îndeplinite. Pentru a putea vedea este diferența care apare între managementul practicat în cadrul marilor companii și cel utilizat la nivelul intreperinderilor mici și mijlocii, vom prezenta câteva dintre caracteristicele esențiale ale managementul intreprenorial .

În primul rând, manangementul intreprenorial așa cum am precizat și anterior este cel care pune mare accent pe motivarea angajaților și ca urmare, în cadrul acestora performanțele obtinute de fiecare angajat în parte sunt corelate cu recompensele aferente, în timp ce în cadrul managementului clasic apar dificultăți în ceea ce privește posibilitatea măsurării performantei fiecărui angajat în parte și implicit a oferirea recompenselor, de orice natură, direct proporționat cu activitatea pe care au desfășurat-o. Totodată, ca urmare a numărului mai redus de angajați, se diminuează și distanța care există între managerul companiei și angajații acestuia, cee ace face că deciziile luate la nivel ierarhic înalt să poată fi explicate și înțelese de către toți cei asupra cărora au efecte, în timp ce în cadrul managementului clasic al firmei, multe dintre deciziile ce prezintă efecte directe asupra angajaților nu pot fi explicate și înțelese de către aceștia.

Referitor la structură pe care o prezintă managementul în cadrul unei întreprinderi mici și mijlocii, trebuie spus că, exista o structură la nivel orizontal ceea ce înseamnă că apare permanent ideea de sfidare a ierarhiei ca urmare a relației care apare între întreprinzător și angajații acestuia. În cadrul managementului clasic, exista o delimitare clară în cee ace privește responsabilitățile și atribuțiile fiecărui angajat în parte.

Referitor la managementul intreprenorial, pot apărea două tipuri de management în cadrul firmelor mici clasice:

întreprinderi ce prezintă o singură persoană care a înființat-o ceea ce înseamnă că aceasta este singura care se ocupă de conducerea companiei, celelalte persoane ce lucrează în cadrul ei fiind îndreptățite doar să execute sarcinile trasate de întreprinzător, fără a se implica în cadrul procesului decizional;

întreprinderi familiale, în care așa cum reiese și din cadrul denumirii, acțiunile desfășurate în cadrul companiei sunt realizate de cel puțin doi dintre membrii familiei întreprinzătorului, lucru care este de natură a da naștere unor relații intreprenoriale manageriale complexe, de cele mai multe ori existând situația apariție unor conflicte.

Referitor la industria farmaceutică din România, în prezent, companiile din industria farmaceutică sunt împărțite în câteva domenii cum ar fi :life sciences, healthcare, disease management, iar recent au apărut alte noi domenii: biotehnologii, produse genetice, foodaceuticals. Schimbările fundamentale din industria farmaceutică au avut ca principal efect acela de aparitie a unor noi firme ce activeaza pe anumite arii restranse , în general în una sau câteva secțiuni ale lanțului valoric, și la o încercare a firmelor integrate de a devansa ritmul tranziției. Aceste tipuri de firme specializate pe anumite subdomenii care au apărut în domeniul farmaceutic se încadrează în cea mai mare parte în categoria întreprinderilor mici și mijlocii.

Ca urmare a apariției acestor firme mici, care practica managementul intreprenorial și care urmăresc specializarea în anumite domenii, firmele mari au din ce în ce mai mari probleme în rămâne să activeze pe această piață, deoarece este nevoie ca produsele pe care le oferă să se ridice la nivelul celor oferite de noile firme. Una dintre caracteristicile managementul intreprenorial care se aplică în cadrul firmelor mici și mijlocii din domeniul farmaceutic este reprezentată de faptul că aceste societății au ca scop abordarea oportunităților de afaceri și implicit orientarea către acțiune, chiar dacă acest lucru implica doar acționarea pe anumite segmenetele înguste de piață și implicit acceptarea de riscuri mai mari, ca urmare a a unui număr scăzut de posibilități decizionale avute la dispoziție.

Referitor la funcțiile managementul intreprenorial, putem spune faptul că și în domeniul farmaceutic, motivarea se caracterizează prin faptul că între angajați și întreprinzător exista o relații care permite luarea unor decizii în care se ține cont și de părerea angajaților, cee ace face că motivația acestora să crească ca urmare a importanței ce le este acordată în cadrul companiei. De asemenea, trebuie specificat faptul că referitor la funcția de control, ca și cazul majorității IMM-uri, și în domeniul farmaceutic, controlul vizează în principal activitatea în momentul în care aceasta se desfășoară și nu face referire la analiza performantelor angajaților pe termen lung și a verificării în care îndeplinirea sarcinilor de către aceștia a duc la atingerea obiectivelor firmei.

În concluzie, domeniul farmaceutic, este în domeniul în plină schimbare, care permite intrarea pe piață a din ce în ce mai multe întreprinderi mici și mijlocii, firme care vor avea la bază ca principal obiectiv acela de a se specializa pe un anumit domeniu de cercetare.

Capitolul II. Prezentarea generală a SINTOFARM

2.1. Scurt istoric

În anul 1973 a luat naștere societatea de medicamentele și de corolanti Sintofarm, având la baza profitul fabricii chimice cu aceeași denumire, care a fost formată prin constituirea în același loc a patru mari întreprinderi și anume fabrica de medicamente Sintofarm, Fabrica Sin, Fabrica Reactivul, precum și Uzină Chimică Getica.

Totodată trebuie menționat faptul că fabrica de medicamente denumită Sintofarm a avut la baza societatea anonimă “Nitranil” ce a luat naștere în anul 1946 și care se axa pe realizarea de produce de natură chimico-farmaceutice. O perioadă mai târziu și anume în anul 1962, fabrica preia denumirea de “Sintofarm”, fiind marca înregistrată la Geneva. Secția de coloranți s-a dezvoltat în locul unității chimice “Phenolit”, care funcționa din 1916, în timp ce în anul 1973, fabrica chimică “Sintofarm” a devenit intreprinderea de medicamente și coloranți “Sintofarm”.

Un punct important în ceea ce privește dezvoltarea activității acestei companii este reprezentat de intervalul cuprins între anii 1971-1975 în cadrul căruia societatea și-a mărit capacitatea de producție, acest lucru realizându-se ca urmare a investigiilor făcute în modernizarea tehnologiilor utilizare în cadrul activității. Cu alte cuvinte, în această perioadă compania a avut posibilitatea să fabrice noi produse care să fie de natură a realiza diverse experimente clinice, dar și a unor produs de mic tonaj, lucru care nu ar fi fost posibil fără realizarea instalației pilot universal din anul 1970. Ca urmare a acestui lucru, producția societății a inregistrat în anul 1975 față de anul 1971 o valoarea de aproape două ori mai mare. Această creștere de producție a avut la bază și instalația de sinteză pentru derivați de acid salicilic, medicamente cu acțiune analgezică, antiinflamatorie, la o capacitate de 2,6 ori mai mare, consumul intern și exportul nemai putând fi asigurat de instalația veche. Cercetarea în perioada 1971-1975 s-a axat pe completarea gamei de medicamente din clasa substanțelor cu acțiune hipocolesterolemianta și antidiabetica. 

Așa cum am specificat anterior, aceasta dinamică remarcabilă a producției este rezultatul modernizării treptate a utilajelor și instalațiilor, a unei activități continue de studiu și cercetări în vederea creșterii calității sortimentelor, creșterii calității produselor, dar și a îmbunătății modului în care personalul își desfășoară activitatea. Pentru introducerea progresului tehnic sunt asimilate în producție 23 de sortimente noi care diversifica atât gama de medicamente, coloranți și rășini epoxidice, cât și profilul de fabricație, prin asimilarea agenților de luciu utilizați în industria galvanotehnica și poliuretanilor utilizați la fabricarea pielii sintetice.

Ulterior acestei perioade în care societatea s-a dezvoltat prin creșterea semnficativă a capacității de producție, în anul 1980 a fost înregistrată un alt lucru foarte important și anume creșterea valorii produselor noi și reproiectate, ajungându-se astfel la un procent de reînnoire a producției de peste 40%. Important de menționat este și faptul că începând cu anul 1981 și până în anul 1985 au fost fabricate un număr de nu mai puțin de 33 de produse, care nu mai fuseseră fabricate anterior.

În portofoliul companiei au intrat și produse care să răspundă condițiilor impuse de programul nuclear. La Reactorul 1 s-au folosit: rășini, agenți de luciu și inhibitori de coroziune.

În acești ani, nomenclatorul Întreprinderii cuprindea o ofertă impresionantă alcătuită din: 

medicamente de uz uman și veterinar;

coloranți organici și agenți optimi de albire;

agenți de luciu;

rășini epoxidice;

poliuretani;

produse organice diverse.

Un alt moment istoric important din activitatea companiei este reprezentat de anul 1999 în cadrul căruia ca urmare a condițiilor de mediu, firma a trebuit să scoată din portofoliu propriu, elemente precum coloranți, agenți de lucru și orice ale elemente care au capacitatea de a polua, eliminadu-se astfel partea de sinteză, ca urmare a cerințelor de natură ecologică ce se impun.

Pe de altă parte, nu trebuie uitat faptul că, ca urmare a noilor condiții de mediu impuse cu privire la poluare, a fost necesar ca societatea să achiziționeze noi instrumente și tehnologii de natură a duce la scăderea gradului de poluare creat, iar ca urmre a acestui lucru societatea a procedat la crearea detergenților și a dezinfectanților, precum și la dezvoltarea de tehnologii care să ducă la procesarea substanțelor active ce se sintetizau, sub diferite forme cum ar fi: geluri, comprimate, drajeuri etc.

În 2005 s-a demarat procesul de modernizare a imaginii produselor din portofoliu. Din luna noiembrie a aceluiași an, s-a inceput amenajarea instalatiei unei noi linii de producție, cea de suplimente alimentare. S-au păstrat în planul de producție doi dezinfectanți, care poartă denumirea de biocide: Hexigel și Cloramina B comprimate, care s-a produs până în 2006, deoarece Uniunea Europeană nu agrează substanța activă. Din acest motiv, s-a trecut la producerea cloraminei T comprimate. În prezent se dorește o îmbunătățire a portofoliului, care constă în renunțarea la produsele care nu și-au demonstrat rentabilitatea și introducerea altora noi.

2.2. Structura organizatorică a SINTOFARM

Societatea comercială Sintofarm, are sediul în Municipiul București, Strada Ziduri între Vii, Nr 22, Sector 2, și este înregistrată la registrul comerțului sub numărul J/40/407/1991, cod unic de înregistrare 647.

Structura organizatorică a SITOFARM, este următoarea:

directorul general al societății, cetățean roman, născut în Comună Viperescu, Județul Buzău, Goergescu Mariana;

consiliul de administrație are următoarea componenta: președintele consiliu, cetățeanul de origine protugheza, născut în Franța, cu reședința în Elvenia, Bonte Alain Louis Michael Emile; vicepreședinte al consiliului de administrație cetățean roman, născut în orașul Viseul de Sus, Județul Maramureș, Rădulescu Căția Niculina, membru al consiliului, cetățean portughez cu reședința în România, Moua Sarmento Beja Antonio Maria.

Biroul economic financiar;

Biroul administrativ;

2.3. Evoluția principalilor indicatori de volum ai societății

În continuare, pentru a vedea situația în care se află societatea în domeniul in care activeaza vom prezenta evoluția principalilor indicatori din cadrul acesteia.

Grafic 2.1. Evolutia cifrei de afaceri neta

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește cifra de afaceri înregistrată la nivelul Sintofarm în perioada 2012-2016 observam faptul că aceasta prezintă o evoluție ascendentă în perioada 2012-2013, atingându-se în anul 2013 maximul istoric al perioadei analizate, de aproximativ 7081605 lei, urmând ca după acest an, cifra de afaceri netă să scadă, ajungându-se la valoarea minimă a perioadei chiar în anul imediat umator, de aproximativ 6171350 lei. După acest an, cifra de afaceri netă mai crește, însă cu o pondere mai mică, comparativ cu creșterea din anul 2013.

Alți indicatori foarte importanți cu privire la activitatea desfășurată de Sintofarm sunt reprezentați de veniturile totale și cheltuielile totale ale societății. Aceștia sunt prezentați în cadrul graficului 2.2.

Grafic 2.2. Evolutia veniturilor totale si a cheltuielilor totale

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Pe baza graficului 2.2. este lesne de observant faptul că, pe toată perioada analizată veniturile totale sunt mai mari comparativ cu cheltuielile totale înregistrate la nivelul societății. Cele mai multe dintre veniturile înregistrate de Sintofarm sunt venituri din exploatare, același lucru apărând și în ceea ce privește cheltuielile totale, majoritatea acestora fiind cheltuieli din exploatare. În ceea ce privește activitatea financiară a societății rezultatul obținut este unul negativ deoarece pe toată perioada analizată cheltuielile financiare suportate de companie sunt mai mari comparativ cu veniturile de aceeași natură înregistrate la nivelul acestora.

Grafic 2.3. Evolutia rezultatului brut

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În cadrul graficelor 2.3 și 2.4. am prezentat evoluția unor indicatori foarte importanți și anume evoluția rezultatului brut și a rezultatului net. Observăm că pe toată perioada analizată acestea înregistrează valori pozitive, ca urmare a faptului că veniturile totale înregistrate de societate sunt mai mari comparativ cu cheltuielile, însă evoluția ambilor indicatori este una descendentă. Cea mai mare valoare se înregistrează în primul an de analiza, de circa 1276562 lei în cazul profitului brut și 1080475 lei în ceea ce privește profitul net, iar cea mai mică valoare a perioadei apare în anul 2016.

Grafic 2.4. Evolutia rezultatului net

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește capitalurile societății, evoluția acestora este prezentată în cadrul graficului 2.5. Am prezentat astfel evoluția capitalului subscris vărsat, dar și evoluția capitalurilor proprii totale. În ceea ce privește capitalul subscris vărsat, așa cum este de așteptat, valoarea acestuia este aceeași pe toată perioada analizată de 9651910 lei, în timp ce capitalurile proprii totale ale firmei prezintă fluctuații de la an la an. Cele mai mici valori sunt înregistrate la începutul perioadei de analiza, urmând ca din anul 2013 să se înregistreze valori peste 10000000 lei, ajungându-se la maximul istoric al perioadei în ultimul an de analiză, de circa 11207944 lei, cu aproximativ 1498357 lei mai mult față de anul 2013.

Grafic 2.5. Evolutia capitalurilor

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Nu în cele din urmă am prezentat evoluția numărului de angajați înregistrată în cadrul societății analizată, deoarece și acesta este un aspect important în cadrul activității desfășurate. Rezultatele sunt prezentate în graficul 2.6. Pe toată perioadă, numărul de angajații se menține aproape constant.

Grafic 2.6. Evolutia numarului de angajati

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

2.4.Concluzii privind coordonatele generale ale desfășurării activității SINTOFARM în intervalul anilor 2012-2016

Concluzionând, pe toată perioada analizată, respectiv 2012-2016, societatea SINTOFARM desfășoară o activitate eficientă, înregistrând în toți anii analizați profit. Cu toate acestea, profitul urmează un trend descedent ceea ce înseamnă că eficiența activității era mult mai mare în primii ani, comparativ cu cea desfășurată în prezent. Un factor care stă la baza acestui lucru este reprezentat de o scădere a veniturilor în anii 2014 și 2015 sub pragul de 7000000 lei, în timp ce cheltuielile suportate de aceasta, deși au urmat și ele un trend descendent față de anul 2012, scăderile au fost mult mai reduse, comparativ cu cele înregistrate la nivelul veniturilor totale ale Sintofarm.

În ceea ce privește activitatea de vânzare, putem specifica faptul că, vânzările au scăzut în anul 2014, față de anul 2013 cu circa 13%, în timp ce în anul 2015 față de anul 2014, așa cum se preconize, cifra de afaceri a crescut. Referitor la activitatea de cercetare dezvoltare, putem menționa faptul că aceasta activitatea necesită cheltuieli din ce în ce mai mari, înregistrându-se în anul 2015 o valoare de circa 446880 lei, în timp ce în anul 2014 cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea înregistrau valori mult mai scăzute, de aproximativ 228797 lei.

Angajații societății prezintă pe toată perioada analizată atât persoane cu studii medii cât și persoane cu studii superioare, cei mai mulți dintre aceștia fiind cei cu studii medii, putem menționa în acest sens anul 2014 în care numărul de angajații cu studii medii a fost de 25 persoane, în timp ce numărul cu studii superioare de 19 persoane. Acest lucru s-a mentinut și în anii următori, respectiv în 2015 și 2016.

Capitolul III. Diagnosticul activității SINTOFARM

3.1. Aspecte generale privind diagnosticul unei societati

Termenul de diagnosticare vine să desemneze acea metodă de management prin intermediul căreia se are în vedere investigarea societății în vederea determinării principalelor caracteristici ale acesteia și implicit a trăsăturilor funcționale pe care le prezintă, investigare care are ca scop final acela de a identifica principalele puncte tari ale societății, dar și problemele cu care se confruntă în momentul efectuării analizei.

De-a lungul timpului, noțiunea de diagnostic a fost abordată în diferite moduri, astfel că în cadrul literaturii de specialitate există modalități diferite prin care este redat acest concept. Vorbim, în primul rând, de diagnosticul care poate fi abordat că fază a activității indeplinită de cel care se află la conducerea societății în vederea exercitarea sarcinilor de control și evaluare ce îi revin, care prezintă un caracter de tip individual, dând astfel dovadă de operativitate și făcând referire, de cele mai multe ori, la activități de natura curentă. Pe de altă parte, se poate vorbi de diagnosticul văzut ca procedură prin intermediul căreia se analizează o problemă foarte importantă, fiind astfel o procedură de sine stătătoare. Cu alte cuvinte, diagnosticarea unei societăți reprezintă modalitatea prin care se ajunge la o bună înțelegere a situației pe care o prezintă societatea analizată în momentul actual, precum și a factorilor care au dus la situația existentă.

O definire acceptată in totalitate, arată că analiza diagnostic asigură investigarea firmei și a componentelor sale structurale și procesuale, cu ajutorul unui instrumentar specific în vederea identificării principalelor puncte forte și puncte slabe, reprezentând așadar, o primă etapă în cunoașterea stării de fapt a unei întreprinderi și stabilirea măsurilor și recomandărilor necesare corectării deficiențelor și redresării sau ameliorării performanțelor întreprinderii. O bună și completă diagnosticarea a oricărei societăți, respectiv analiza atât din punct de vedere comercial juridic, tehnic, al resurselor umane, dar și din punct de vedere financiar, este de natură a duce la o bună fundamentare a valorii pe care o prezintă compania respectivă prin scoaterea în evidență a punctelor slabe și a puncte tari pe care le prezintă în cadrul fiecărui tip de activitate pe care îl desfășoară.

In continuare vom prezenta trăsăturile fundamentale pe care le prezintă procedura diagnosticării. Una dintre caracteristicile esențiale pe care o prezintă diagnosticarea este reprezentată de complexitate. Complexitatea apare ca urmare a faptului că în cadrul diagnosticării oricărei societăți este necesar să se aibă în vedere toate domeniile importante care stau la baza unei bune funcționarii a acesteia. Cu alte cuvinte, pentru a se efectua o diagnosticare completă, trebuie analizată compania din punct de vedere juridic, comercial, al resurselor umane, tehnic și economic.

O altă trăsătură fundamentală pe care o prezintă această procedură este reprezentată de caracterul anticipativ, în conformitate cu care diagnosticarea are ca scop acela de a stabili anumite puncte cheie cu privire la situația în care se afla firma respectivă, puncte care să permită elaborarea unor recomandări care odată puse in aplicare să fie de natură a duce la îmbunătățire activităților desfășurate de către societate și implicit la creșterea eficienței și a performantelor acesteia. Totodată, diagnosticul societății prezintă caracter post-operativ ca urmare a faptului că prin intermediul acestuia se asigura și se are în vedere interpretarea tuturor situațiilor și a documentelor analizate avându-se la bază, pe de o parte, atât rezultatele obținute, dar și cele ce au fost previzionate pentru respectiva perioada de timp, dar și cele ce sunt înregistrate la nivelul sectorului în care respectiva societatea diagnosticată își desfășoară activitatatea. Pe de altă parte, rezultatele obținute pot fi comparate și cu cele înregistrate în trecut în vederea stabilirii trendului pe care l-au urmat eficientă și performanțele societății, dar și cu valorile normale de funcționare a sistemului, respectiv bugete, previziuni, programe.

Diagnosticarea unei întreprinderi este o procedură care trebuie să se caracterizee prin obiectivitate și rigurozitatea, efectuarea în lipsa acestor două trăsături esențiale fiind una defectuoasa, de natură a duce la rezultate eronate. Cu alte cuvinte, toți specialiștii din cadrul societății care se ocupă de analiza diagnosticului, indiferent de tipul acestuia trebuie să își îndeplinească activitățile într-un mod obiectiv, pentru a nu duce la obținerea unor rezultate neconforme cu realitatea și de asemenea, ținând cont de toate elementele existente în cadrul societăți respective, fără a neglija niciun aspect, indiferent ca acesta este pozitiv sau negativ, deoarece o lipsă de rigurozitate duce la denaturarea rezultatelor obținute în urma procedurii de diagnosticare.

Nu în cele din urmă, trebuie menționat faptul că efectuarea diagnosticului unei firme este privit ca reprezentând o abordare de natura cauzală a tuturor proceselor și a fenomenelor economice care stau la baza formării obiectului diagnosticării, scopul principal al analizei acesteia fiind tocmai acela de a duce la stabilirea și la evaluarea raporturilor de natura cauza efect care stau la baza apariție punctelor forte și a punctelor slabe din cadrul societății.

În cele ce urmează vom prezenta principalele metode prin intermediul cărora se asigura investigarea și analiza unei societății. Astfel, în vederea realizării diagnosticului pot fi utilizate trei metode:

metoda directă;

metoda analizei economice;

metoda mixtă.

Metoda directă de diagnosticare este una dintre cele mai utilizate metode în cadrul societățile în momentul de față și se caracterizează prin faptul că această procedură se desfășoară prin existența unui contact direct care trebuie să existe între persoanele ce prezintă atribuțiile și competentele necesare desfășurării acestor activități și fenomenele pe care trebuie să le analizeze. Cu alte cuvinte, este nevoie de persoane cu vaste cunoștințe și pregătire în domeniul în care se efectuează diagnosticul respectiv, persoane care să fie în măsură să realizează această procedură ca urmare a cunoștințelor pe care pe poseda cu privire la procedurile de culegere, înregistrare și de prelucrare a datelor.

O altă metodă de realizare a diagnosticării este metoda analizei economice, aceasta fiind mult mai complexă deoarece se caracterizează prin faptul că în realizarea diagnosticării este nevoie să se analizeze toate fenomentele atât sub raport calitativ cât și sub raport cantitativ, utilizându-se astfel toate evidentele contabile și statistice, de natură a duce la soluționarea analizei într-un mod cât mai eficient.

Cea de-a treia metodă, și ultima, este metoda mixtă, care așa cum reiese și din denumire, implica utilizarea procedurilor din cadrul ambelor metode prezentate anterior. Cu privire la aceasta modalitate de realizare a diagnosticării, trebuie spus că este cea mai complexă dintre toate cele trei posibilități de realizare a diagnosticului.

Complexitate pe care o prezintă modalitatea de realizare a analizei diagnostic are la baza importanta pe care aceasta o prezintă în cadrul oricărei societăți în care se efectuează. Astfel că, necesitatea acestea poate avea la baza unul dintre următoarele motive importante:

situația prezentată la nivel societății este una bună, încă conducerea considera necesară efectuarea unei astfel de analize în vederea creșterii eficientei cu care sunt desfășurate activitățile în cadrul acesteia și implicit creșterea performanțelor obținute atât la nivelul fiecărui departament, cât și la nivel global;

societatea prezintă o situație destul de precara, iar organele specializate din cadrul acesteia consideră necesar efectuarea diagnosticului în vederea stabilirii factori care au dus la situația existentă, precum și a modalităților prin care probleme pot fi eliminare și activitatea îmbunătățită.

Cu alte cuvinte, diagnosticarea societății poate să se realizeze atât în momentul în care activitățile se desfășoară în condiții normale iar rezultatele obținute sunt unele bune, cât mai ales în cazul în care performanțele obținute la nivelul acesteia nu sunt cele așteptate ca urmare a îndeplinirii în condiții ineficiente a activități. De asemenea, trebuie menționat faptul că analiza diagnostic se poate realiza fie la nivelul unei anumite probleme specifice care este sesizata, fie la nivelul întregii societății, efectuându-se astfel un diagnostic complet.

Obiectivele diagnosticului sunt deosebit de complexe, complexitate ce decurge din varietatea pozițiilor ocupate de cei ce-l realizează, precum și datorită diversității de puncte devedere și obiective pe care și le propun.

Sintetizând, motivația diagnosticului, indiferent de poziția celui o efectuează, este dată de:

cunoașterea și înțelegerea stării de sănătate a întreprinderii;

informarea partenerilor sociali cu privire la starea întreprinderii, performanțele,eficiența utilizării resurselor;

stabilirea factorilor cheie ai dezvoltării întreprinderii și a corelațiilor dintre aceștia;-stabilirea măsurilor de redresare sau de ameliorare a performanțelor;

identificarea și înțelegerea contextului concurențial în care operează întreprinderea;

fundamentarea direcțiilor strategice de dezvoltare într-un mediu concurențial dinamic.

În concluzie, diagnosticul întreprinderii trebuie să aibă în vedere, în primul rând, identificarea punctelor tari și a punctelor slabe ale întreprinderii, precum și a oportunităților și incertitudinilor mediului extern al întreprinderii.

3.2. Analiza SWOT a activității societății

În continuare, în cadrul acestei secțiuni vom prezenta analiza SWOT în ceea ce privește societatea SINTOFARM. Analiza Swot, așa cum reiese din din denumirea acestea, are în vedere determinarea punctelor slabe și a punctelor tari ale societății, pe de o parte și determinarea oportunităților și a amenințărilor, de cealaltă parte. Așadar acest tip de analiza, are în vedere determinarea celor două elemente care vizează societatea, respctiv primele două dintre cele patru menționate și a celorlaltor două care fac referire la mediul în care societatea își desfășoară activitatea și la modalitatea de integrare a acesteia în cadrul domeniului de activitate. Așadar, putem spune faptul că analiza SWOT reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte din cadrul evaluării activității unei societăți, deoarece prin intermediul acesteia se urmărește determinarea poziției pe care societatea o deține în cadrul domeniului în care activează, poziție care este determinată în primul rând de punctele tari și punctele forte ale acesteia.

Punctele tari din cadrul oricărei societăți reprezintă acele elemente de natură pozitivă care pot fi considerate elementele fundamentale în atingerea scopurilor pe care fiecare societate și le stabilește, iar acestea privite din punct de vedere managerial reprezintă punctele care odată atinse duc la stabilirea performanțelor pe care companii le așteaptă. De cealaltă parte se află punctele slabe care sunt definite ca fiind elementele vulnerabile din cadrul oricărei societăți, elemente care odată ce apar duc la imposibilitate atingerii scopurilor urmărite de către societate și implicit la poziționarea acesteia într-un mod nefavorabil pe piață pe care acționează și își desfășoară activitatea.

Pe lângă aceste două elemente care vizează structura internă și activitatea societății, întâlnim două elemente care apar în strânsă legătură cu piața pe care activează fiecare societate și acestea sunt amenințările și oportunitățile. Amenințările au în vedere acele elemente negative ce apar ca urmare a utilizării resurselor pe care le deține organizația într-un mod excesiv sau pot fi reprezentate de acele limite ce sunt impuse de către mediul în care societatea își desfășoară activitatea, limite care vizează modul în care aceasta poate să își desfășoară activitățile pe care le presupune obiectul ei de activitate. Referitor la oportunități putem spune faptul că importanța acestora este dată de faptul că ele sunt de natură a arăta tendințele existente în cadrul mediului de activitate și implicit liniile și direcțiile de acțiuni pe care le poate urma compania în vederea îndeplinirii obiectivelor.

Importanța analizei SWOT apare, în primul rând, ca urmare a faptului că prin intermediul acestei analize fiecare societatea va putea fi în măsură să stabilească care dintre elementele activități sale aduc cele mai mari beneficii, dar și care sunt părțile vulnerabile. Odată cu aceste identificări, în măsura în care este posibil conducerea societății sau alte persoane responsabile din cadrul acesteia vor fi în măsură să adopte soluții și strategii în vederea eliminării aspectelor negative și adaptării la condițiile pe care le impune domeniul de activitate.

Cu alte cuvinte, această analiză le permite celor care se află la conducere oricărei societăți să determine și să strângă toate informațiile necesare cu privire la modul în care aceștia pot să ia măsuri pentru promovarea și atingerea scopurilor societăți, măsuri care să fie în concordanță atât cu realitatea existentă în cadrul acesteia, cât și cu cerințele existente și impuse de mediul înconjurător. În concluzie, analiza SWOT se utilizează tot mai mult în cazul societăților la nivel național deoarece este în măsură să recomande direcțiile de acțiuni cele mai eficiente pentru obținerea obeictivelor stabilite, direcții care să îi permită crearea unor condiții favorabile atât la nivel interne cât și în ceea ce privește piață pe care acționează. Important de menționat este faptul că pentru o analiză cât mai relevantă este necesar să se obțină un cuantum cât mai mare de date și de informații atât din cadrul domeniului extern, cât și din cadrul mediului intern al companiei respective.

În continuare, după ce am stabilit elementele esențiale cu privire la aceasta, vom prezenta analiza SWOT în cazul societății SINTOFARM.

În vederea construirii matricei SWOT în cadrul companiei SINTOFARM, vom avea în vedere urmărirea două categorii de factorii, respectiv cei interni și cei externi. Astfel că, matricea SWOT a societății SINTOFARM că avea forma prezentată în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Matricea SWOT aplicabilă SINTOFARM

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Așadar, în cadrul matricei SWOT observăm faptul că în cadranul privind profitarea de oportunitari se are în vedere ca procesul decizional din cadrul societăți să se desfășoară având la bază faptul că atât oportunitățile cât și punctele forte ale acesteia sunt reale, în timp ce cadranul privind depășirea slăbiciunilor are în vedere luarea celor mai bune decizii în situația în care există oportunități din mediul extern însă societatea prezintă o serie largă de puncte slabe. Evitarea amenințărilor apare în situația în care există amenințări din partea domeniului în care activeza însă deciziile trebuie adoptare având la bază și punctele forte ale societății, iar cadranul privind reducerea riscurilor și amenințărilor apare în situația în care activitatea societății este una ineficientă și, de asemenea, mediul în care activează produce dificultăți.

În continuare vom prezenta strict care sunt punctele forte și puncte slabe ale societății SINTOFARM, dar și oportunitățile și amenințării din cadrul domeniului de activitate.

Tabel 3.2.Analiza SWOT în cadrul SINTOFARM

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Așadar, în cadrul societății SINTOFARM, am ajuns la concluzia că aceasta prezintă o gamă largă atât de puncte forte cât și de puncte slabe, ele fiind prezentate în tabelul anterior. Unele dintre acestea prezintă o importanță mai mare, iar altele au impact mai redus asupra activității societății, de aceea pentru a realiza o analiză mai aprofundată, vom analiza impactul pe care îl au fiecare dintre aceste elemente ale mediului intern asupra activității societății prin acordarea unor puncte în funcție de importantă. Același lucru vom face și pentru elementele din cadrul mediului extern, respectiv pentru amenințări și oportunități.

Așadar, în vederea realizării acestei analize, vom acorda punctajul de -1 pentru evaluarea elementelor care reprezintă puncte slabe în cadrul societății SINTOFARM și punctajul de +1 pentru acele elemente care au fost identificate ca puncte forte în cadrul societății.

Referitor la partea de factori externi, vom acorda punctajul de -1 pentru elementele care au fost identificate ca amenințări la adresa societății SINTOFARM și punctajul de +1 pentru oportunitățile oferite de domeniul farmaceutic societății SINTOFARM.

În vederea obținerii rezultatelor vom acorda pentru fiecare dintre factorii interni, indiferent că sunt puncte tari sau puncte forte o pondere în funcție de importantă și impactul pe care îl au asupra activității societății astfel încât ponderea totală obținută să fie de 100%, același lucru aplicându-se și în ceea ce privește factorii externi, respectiv oportunitățile și amenințări.

Cei mai importanți dintre factorii interni, respectiv cei care vor primi cele mai mari ponderi sunt cei care vizează indicatorii de activitate, veniturile, cifra de afaceri, cota de piață, iar în cazul factori externi cei mai influenți asupra societății SINTOFARM sunt cei legați de produsele similare, de reducerile oferite de societățile concurente etc.

Tabel 3.3. Analiza factorilor interni

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

În urma analizei factorilor interni ai societății SINTOFARM și a determinării sumei totale ca urmare a aplicării ponderilor în funcție de importantă și contribuția pe care o are fiecare factor, am obținut o sumă totală de 20%, respectiv o sumă pozitivă, astfel că dacă e să analizăm din acest punct de vedere , SINTOFARM se află într-o situație care îi permite să își amelioreze punctele slabe pe care le prezintă compania ca urmare a oportunităților pe care le prezintă domeniul farmaceutic în care această activează.

3.3. Diagnosticul specializat privind domeniul farmaceutic

În cadrul acestei secțiuni vom prezenta imapctul pe care îl au factorii externi, cu alte cuvinte diagnosticul din domeniul farmaceutic privind oportunitățile și amenințările pe care acesta le prezintă la adresa SINTOFARM. Rezultatele sunt prezentate în cadrul tabelului 3.4.

Ca și în cazul factorilor interni, am ponderat fiecare factor în funcție de influența pe care o prezintă asupra societății și de cât de mare este impactul pe care îl au asupra activității SINTOFARM.

Tabel 3.4. Impactul factorilor externi

Sursa tabel : Prelucrarii proprii

În urma analizei prezentată în cadrul tabelului 3.4. am ajuns la o sumă negativă de -26%, ceea ce înseamnă că este necesar ca SINTOFARM să utilizeze punctele tari de care dispune pentru a face față amenințărilor venite din partea mediului extern.

3.4. Concluziile diagnosticării activității

Ca urmare a realizării analizei SWOT în cadrul SINTOFARM am ajuns la două concluzii foarte importante pe care le vom analiza pe larg în cadrul acestei secțiuni:

societatea prezintă puncte tari care o ajuta să desfășoare o activitate eficientă, impactul pe care acestea il au asupra activității fiind mult mai ridicat comparativ cu impactul punctelor slabe;

domeniul farmaceutic prezintă reale amenințări pentru SINTOFARM, iar oportunitățile pe care acesta le oferă au o influența mai mică ceea ce duce la ideea că este necesar ca societatea să încerce să facă față a urmare a punctelor forte pe care le prezintă.

Așadar, pe baza analizei efectuate în cadrul secțiunilor anterioare, este lesne de observat faptul că la nivel intern, SINTOFARM prezintă o situație favorabilă, cu toate că indicatori precum cifra de afaceri sau profitul au scăzut în ultimul timp, aceasta și-a dezvoltat activitatea de producție și a început să ofere clienților o gamă mult mai variată de produse utilizându-se o serie de echipamentele tehnologice moderne de înaltă calitate mai puțin poluante, ceea ce naște ideea că este doar o chestiune de timp până în momentul în care, ca urmare a acestor îmbunătății la nivelul producției, SINTOFARM va începe să își imbunătățească indicatorii economici obținuți pe baza activității desfășurate.

De cealaltă parte, se afla domeniul în care activează, domeniul farmaceutic, care s-a dezvoltat foarte mult în ultimul timp, atât din punctul de vedere al produselor oferite de către societățile deja existente pe piața cât și ca urmare a apariției din ce în ce mai multor astfel de societăți, ceea ce reprezintă reale amenințați pentru toate firmele ce activează în domeniu.

Concluzionând, evoluțiile viitoare ale SINTOFARM se anunță unele favorabile ca urmare a elementelor interne pe care le prezintă și pe baza cărora își desfășoara activitatea, însă domeniul farmaceutic pare unul inoportun pentru această societatea, riscurile la care este supusă ca urmare a condițiilor pieței având un impact destul de mare asupra acesteia.

Capitolul IV. Propuneri de perfecționare a activității SINTOFARM și efectele lor economice 

Așadar, așa cum am menționat anterior, SINTOFARM este una dintre societățile importante care activează în domeniul farmaceutic însă provocările pe care le presupune acest domeniul face ca activitatea societății să fie din ce în ce mai dificilă, lucru care se poate ușor observa și pe baza indicatorilor economici pe care aceasta îi înregistrează la nivelul ultimilor ani.

În ultimii ani SINTOFARM a înregistrat un profit brut și un profit net destul de scăzut, ajungându-se ca în anul 2017 societatea să înregistreze pierdere. Astfel că, dacă în anul 2015 profitul net înregistrat la nivelul companiei a fost de circa 626679 lei în anil 2017, a fost înregistrată o pierdere de circa 538847 lei. Acești indicatori sunt unele dintre punctele slabe pe care le prezintă societatea SINTOFARM, însă aceasta și o serie de puncte forte, care cel mai probabil în următorii ani va duce la îmbunătățirea activității acesteia și implicit la obținerea din nou de profit la nivelul companiei.

Pentru că acest lucru să fie realizabil este însă necesar ca societatea să își îmbunătățească activitatea pe care o desfășoară în mod considerabil. În vederea îmbunătății, specialiștii din cadrul societății au propus o serie de măsuri care fie au fost deja luate, fie urmează să fie implementate:

în primul rând este vorba de eliminarea tuturor elementelor care prezintă un grad de rentabilitate scăzut, cum ar fi sinteză din motive ecologice, lucru care deja a fost pus în aplicare;

scoaterea din portofoliul de produse a acelor elemente care sunt de natură să ducă la poluarea mediului înconjurător, lucru care deja a fost realizat însă mai este loc să se facă îmbunătățiri în ceea ce privește acest aspect;

modernizarea materialelor și a utilajelor utilizate în vederea realizării procesului de producție, lucru care poate fi îmbunătățit din ce în ce mai mult.

Pe lângă aceste măsuri, deja avute în vedere de specialiștii din cadrul SINTOFARM, pentru realizarea unei activități cât mai eficiente, mai pot fi urmărite și alte direcții, cum ar fi cele care vizează strict clientela:

orientarea producție în sensul realizării produselor ce prezintă cea mai mare utilizare la nivel național;

realizarea de produse care sunt importate într-o mare proporție din strainătate, ca urmare a faptului că ele sunt produse în proporții mici la nivel național, acest lucru ducând la scăderea importului și a intervenției firmelor străine la nivel autohton;

orientarea către creșterea portofoliului de clienți astfel încât societatea să nu depindă de un anumit client sau de o anumită categorie de clienți, lucru care reprezintă în prezent un punct forte al SINTOFARM, însă poate fi îmbunătățit;

oferirea de reduceri astfel încât să fie posibilă fidelizarea clienților în vederea păstrării acestora, în condițiile în care piața impune acest lucru ca urmare a concurenței mari care există în domeniu.

CONCLUZII

Lucrarea este structurată pe patru capitole și prezintă elementele teoretice și practice cu privire la managementul unei societăți, în special cu privire la managementul întreprinderilor mici și mijlocii. Cadrul juridic legislativ care stă la baza înființări întreprinderilor mici și mijlocii este reprezentat de Legea 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii actualizată. În conformitate cu această lege, întreprinderea este definită ca fiind orice formă de organizare a unei activități economice, forma care este autorizată în conformitate cu legislația în vigoare să desfășoare orice fel de acte sau fapte de comerț ce sunt de natură a-i aduce profit, respectându-se condițiile privind concurența, impuse de normele legale aplicabile.

În cadrul întreprinderilor mici și mijlocii, ca în cazul oricărei societăți este necesar ca pentru o bună desfășurare a activității să se efectueze diagnosticarea acesteia. Diagnosticarea unei societăți reprezintă modalitatea prin care se ajunge la o bună înțelegere a situației pe care o prezintă societatea analizată în momentul actual, precum și a factorilor care au dus la situația existentă.

O definire acceptată în totalitate, arată că analiza diagnostic asigură investigarea firmei și a componentelor sale structurale și procesuale, cu ajutorul unui instrumentar specific în vederea identificării principalelor puncte forțe și puncte slabe, reprezentând așadar, o primă etapă în cunoașterea stării de fapt a unei întreprinderi și stabilirea măsurilor și recomandărilor necesare corectării deficiențelor și redresării sau ameliorării performanțelor întreprinderii.

Pentru realizarea diagnosticării în cadrul SINTOFARM am efectuat analiza SWOT la nivelul acesteia. Importanța analizei SWOT apare, în primul rând, ca urmare a faptului că prin intermediul acestei analize fiecare societatea va putea fi în măsură să stabilească care dintre elementele activități sale aduc cele mai mari beneficii, dar și care sunt părțile vulnerabile. Odată cu aceste identificări, în măsura în care este posibil ,conducerea societății sau alte persoane responsabile din cadrul acesteia vor fi în măsură să adopte soluții și strategii în vederea eliminării aspectelor negative și adaptării la condițiile pe care le impune domeniul de activitate. De asemenea, prin intermediul analizei SWOT se stabilesc condițiile pe care piața le impune și anume care sunt oportunitățile existente pe această piață pentru societatea analizată, dar și care sunt riscurile competitorilor existenți. În cadrul societății SINTOFARM, am ajuns la concluzia că aceasta prezintă o gamă largă atât de puncte forte cât și de puncte slabe, ele fiind prezentate în cadrul lucrării. Unele dintre acestea prezintă o importanță mai mare, iar altele au impact mai redus asupra activității societății. Cei mai important dintre factorii interni, respectiv cei care au primit cele mai mari ponderi sunt cei care vizează indicatorii de activitate, veniturile, cifra de afaceri, cota de piață, iar în cazul factori externi cei mai influenți asupra societății SINTOFARM sunt cei legați de produsele similare, de reducerile oferite de societățile concurente etc.

În urma analizei SWOT realizată, am ajuns la concluzia că societatea trebuie să facă față riscurile și amenințarilor existente în domeniul în care activează prin punerea în evidență a punctelor forte pe care aceasta le prezintă. În acest sens, în vederea îmbunătățirii activității, SINTOFARM pot fi luate o serie de măsuri. Cele mai importante dintre acestea vizează creșterea profitului prin creșterea capacității de producție și minimizarea pe cât posibil a cheltuielilor. De asemenea, pentru a putea face față cerințelor pieței pe care activează SINTOFARM va trebui să își diversifice cât mai mult atât portofoliul de clienți , în vederea satisfacerii cerințelor a cât mai multor categorii de clienți pentru a nu depinde de una dintre acestea, dar și a portofoliului de produse care să permită diferențierea față de societățile concurente. Totodată, este necesar ca în cadrul societății SINTOFARM să se practice prețuri similare sau chiar mai avantajoase comparativ cu firmele concurente și să răspundă la riscurile pe care le prezintă piața în ceea ce privește reducerile oferite de jucătorii din cadrul acestui domeniu.

BIBLIOGRAFIE

Eugen Burduș, Fundamentele managementului organizației, Editura Economică, București, 2007;

Eugen Burduș, Ion Popă, Management, Editura Pro Universitaria, București, 2014;

Eugen Burduș, Ion Popă, Metodologii manageriale, Editura Pro Universitaria, București, 2014;

Florica Badea, Managementul producției, Editura ASE, București, 2005;

Fărcaș Dan, , Evaluarea firmei. Teorie și studii de caz, Editura UTPRESS, Cluj Napoca, 2016;

Gary Johns, Comportament organizațional , Editura Economică, București 1998

Lefter Viorel, Deaconu Alexandrina, Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 2008;

Istocescu Amedeo, Strategia și managementul strategic al fimei, Biblioteca digitală ase, București;

Nicolescu Ovidiu, Verboncu Ion, Managementul organizației, Editura Economică, București, 2007;

Nicolescu Oviciu, Ion Verboncu, Fundamentele managementului organizației, Editura Universitară, Buucresti, 2008;

Pavaloaia Willi, Pavaloaia Daniel, Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Editura Tehnopress, București, 2006;

Radu Emilian-coordonator, Managementul resurselor umane, Editura ASE, București 2003;

Radu Vasilică, Rolul întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul economiei românești, Universitatea din Pitești;

Rodica Ivorschi, Analiza SWOT- instrument managerial pentur eficientizarea activității, Revista de statistică Nr. 5/2012;

Vasile Robu, Anghel Ion, Șerban Claudia, Tutui Daniela , Evaluarea întreprinderii, Biblioteca digitală ASE;

Vasile Deac-coordonator, Management, Editura ASE, București, 2014;

Legea 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare;

Medicamente, dezinfectanti si biocide

www.bvb.ro