Managementul Sistemului Etic In Organizatii

MANAGEMENTUL SISTEMULUI ETIC ÎN ORGANIZAȚII

Cuprins:

MANAGEMENTUL SISTEMULUI ETIC ÎN ORGANIZAȚII

MANAGEMENTUL SISTEMULUI ETIC ÎN ORGANIZAȚII

Cap. 1. Etica în afaceri și sfera ei de întindere

1.1. Ce este etica în afaceri?

1.2.Ce este o afacere?

1.3.Rolul eticii în afaceri

1.4.Etica și morala

1.5.Valori și norme morale în afaceri

1.6.Principiile eticii

1.7. Dilemele etice în afaceri în organizații

1.8. Cunoașterea și soluționarea problemelor etice din organizații

Cap. 2. Managementul eticii în cadrul organizațiilor

2.1. Principiile managementului etic

2.2. Valori etice și cultura etică în afaceri

2.3. Instrumente și proceduri de etică în afaceri

2.3.1. Consiliul și comisia de etică

2.3.2. Codurile de etică ale organizațiilor

2.3.2.1. Definiții ale codului de etică:

2.3.2.2. Ce exprimă un cod de etică?

2.3.2.3. Caracteristici ale codului de etică:

2.3.2.4. Întocmirea codului de etică într-o organizație

2.3.2.5. Conținutul unui cod de conduit etică al unei organizații

2.3.3. Leadership etic

2.3.4. Programele de training în etică

2.3.5. Ofițerul de etică – rolul și responsabilitatea acestuia

2.3.6. Auditul de etică

2.3.7. Helpline-urile

2.4. Influența eticii asupra performanțelor organizațiilor și ariile acoperite de Codurile Etice

CAP. 3. STUDIU DE CAZ: MANAGEMENTUL SISTEMULUI ETIC ÎN CADRUL ORGANIZAȚIEI ORANGE

CONCLUZII

MANAGEMENTUL SISTEMULUI ETIC ÎN ORGANIZAȚII

Cap. 1. Etica în afaceri și sfera ei de întindere

Ce este etica în afaceri?

La prima vedere, este foarte clar că “etica în afaceri” este un domeniu ce urmărește să clarifice problemele de natură morală ce se ridică în mod curent în activitatea organizațiilor.

Sociologul Raymond C. Baumhart a pus această întrebare unor oameni de afaceri americani. Răspunsurile primite pot fi sintetizate astfel:

„Etica este legată de credința noastră religioasă”;

“Etica are de-a face cu ceea ce sentimentele noastre ne spun ce este bine sau rău”;

“A fi etic însemnă să respecți legea”;

“Etica reprezintă modelele de comportament acceptate în societate”.

R. T. De George, unul dintre cei mai cunoscuți autori în acest domeniu definește etica în

afaceri „drept perspectiva etică, fie implicită în comportament, fie enunțată explicit, a unei organizații sau a unui individ ce face afaceri”. De George așează etica în afaceri la nivelul unei descrieri simple a ceea ce spune și ce face efectiv o organizație, în raport cu anumite considerente etice.

Contrar lui De George, P. V. Lewis are altă părere în ce privește definiția eticii în afaceri. El este de părere că „etica este un număr de principii sau argumente ce ar trebui să guverneze conduita în afaceri, la nivel individual ori colectiv”. El se referă la ceea ce ar trebui mai exact să facă oamenii de afaceri.

Friedrich Paulsen spune despre etică că “dezvoltă, explică și întemeiază legile morale, dar nu le inventează”.

Într-un mod cât mai clar Roger Crisp spune despre etica în afaceri că „urmărește să evalueze și să susțină cu argumente cât se poate de raționale valorile și normele morale care ar trebui să guverneze afacerile, în speranța că aceste explicații ar putea contribui la ameliorarea practicii morale în domeniul afacerilor”.

O definiție clasică enunțată de Henry Sidwick arată că „etica este un procedeu rațional și logic prin care determinăm ceea ce oamenii trebuie sau ceea ce este corect să facă ori să încerce prin acțiune voluntară”.

Etica este din ce în ce mai mult un loc de muncă 24 de ore din 7, deoarece muncitorii se așteaptă ca managerii lor să se comporte etic atât în viața de zi cu zi cât și la locul de muncă.

1.2.Ce este o afacere?

Termenul românesc de afacere, de sorginte franceză „affaire”, are o traducere destul de imperfectă și aproximativă a termenului englezesc „business”, care în plan autohton a pătruns doar în forma alterată de „bișniță”, ceea ce este simtomatic pentru felul în care s-a manifestat la noi, sub regimul comunist, cu viguroase prelungiri până în prezent, spiritul întreprinzător capitalist.

Din perspectiva mediului și a vremurilor în care trăim, o afacere poate fi o activitate menită să aducă conducerii un anumit profit.

Sunt numeroase divergențe de opinii, în marea lor majoritate nu atât de natură teoretică, ci mai ales ideologică în ce privește definirea și rolul afacerilor.

Afacerile au o dublă responsabilitate: economică și socială:

economic, scopul principal este obținerea de profit, a unei cote de piață, ori alte obiective de aceeași natură.

social, implică producerea de bunuri și servicii de bună calitate, căutarea eficienței economice pe căi legale și juste, implicarea angajaților și dezvoltarea resurselor umane, protejarea mediului înconjurător, plata obligațiilor fiscale către stat, etc.

Afacerile presupun un comportament care exclude minciuna, furtul, crima, coerciția, violența fizică și orice ilegalitate, demonstrând în schimb onestitate și spirit de dreptate.

1.3.Rolul eticii în afaceri

Etica afacerilor reprezintă o disciplină situată la granița dintre filosofia moralei și management.

Etica este utilă afacerilor, cel puțin în măsura în care: își propune să raționalizeze, deci să optimizeze procesul de luare a deciziilor; propune și justifică norme de comportament ce ghidează raporturile dintre acești agenți economici; astfel ea eficientizează interacțiunile dintre aceștia.

Etica nu se reduce doar la a respecta legea. Ea presupune buna gestionare a raporturilor cu ceilalți.

Etica înseamnă mult mai mult decât a rezolva sau a preîntâmpina niște conflicte.

Etica afacerilor presupune găsirea unui echilibru între interesele acționarilor și a persoanelor afectate sau implicate, de la parteneri până la consumatori și societate în ansamblu.

Afacerile etice nasc persoane etice.

Creșterea interesului față de etica în afaceri este determinat de schimbarea naturii afacerilor în contextul ultimelor decenii, în care a luat amploare procesul de globalizare. Organizațiile comerciale devin tot mai transfrontaliere, mai complexe și dinamice decât au fost vreodată până acum. Prin urmare, apar probleme noi, iar certitudinile valoric – normative ale mediilor de afaceri locale sunt schimbate de relativitatea unui context multinațional și multicultural, în care criteriile corectitudinii morale sunt diferite și se modifică rapid. În consecință, chiar și problemele tot mai vechi devin din ce în ce mai greu de rezolvat, iar afacerile trebuie să repună în discuție anumite principii și valori considerate până de curând a fi de la sine înțeles.

Orice organizație are o anumită responsabilitate atât în plan economic cât și social iar acesta este un punct de vedere acceptat de toți “actorii” lumii afacerilor.

Creșterea importanței acordate eticii în afaceri se explică prin modificările suferite de strategiile și structurile organizațiilor curente recente în teoria și practica managerială, ca total quality management și procesele de restructurare și redimensionare a organizațiilor de top au dus la abandonarea multor practici tradiționale de conducerea a proceselor economice. Ierarhiile manageriale ample și rigide s-au aplatizat considerabil. Prin urmare, autoritatea și răspunderea decizională s-au dispersat din ce în ce mai mult în cadrul organizațiilor, decizii importante sunt luate la niveluri ierarhice tot mai joase și de mai mulți angajați. Se impune ca și salariții, nu numai top managerii să înțeleagă tot mai bine complexitatea problemelor de natură etică.

1.4.Etica și morala

Spre deosebire de etică, morala are o semnificativă componentă emoțională.

Etica este diferită de morală, spun filosofii, prin faptul că morala se referă la comportamentul uman văzut prin prisma valorilor, etica se referă la studiul a tot ce intră în această sferă, arie a valorilor și normelor morale în acțiune.

Etica implică mai multă detașare, explorarea și acceptarea modurilor de viață alternative. Acceptarea unei etici nu cere abandobarea unei morale private, ci doar considerarea celorlalte principii și norme morale ca alternative posibile în diferite contexte.

Majoritatea teoriilor etice admit că libertatea voinței este fundamentul moralității în formele ei cele mai evoluate. Uneori acționăm moral numai atunci când ne supunem unei reguli venite dinăuntrul propriei noastre conștiințe, în măsura în care credem cu adevărat că oricine ar fi bine să facă la fel, în orice împrejurări, deoarece așa trebuie.

1.5.Valori și norme morale în afaceri

Valori morale

Ce sunt valorile? “iată o întrebare la care nu este ușor de răspuns, deși avem de a face cu un cuvânt destul de frecvent folosit în vocabularul de zi cu zi. În primă instant, valorile ne apar ca atribute ale persoanelor, ideilor, faptelor, instituțiilor ori lucrurilor care sunt importante, vrednice de respect și prețuire, despre care oamenii cred că merită străduința de a le vedea înfăptuite cât mai deplin. În concluzie, valoarea este ceva important și vrednic de respect. Important pentru cine și de ce? La aceste întrebări s-au dat răspunsuri diferite, fiecare având puncte tari și puncte slabe”.

Etica afacerilor definește un set de principii, valori, norme și coduri de percepție și conduită, în baza unei filozofii a organizației, care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea exprimării lor. În bună măsură codurile cognitive și de comportament își integrează valorile morale, deși, acestea devin funcționale și credibile doar în măsura în care vor fi asociate obiectivelor valide ale afacerii. Specificul și particularitățile exprimării valorilor morale în afaceri derivă din asumarea, ca principiu și practică, a responsabilității față de succesul organizației. Refuzul de a fi responsabil evacuează orice referențialitate cu privire la principiile ți valorile morale.

Principalele valori morale sunt reprezentate de:

Binele și răul – pentru a defini și a înțelege – binele și răul -, conștiința și cunoașterea morală ar trebui să atingă un grad de evoluție și maturizare, prin instrucție și educare continuă, socializare, inclusiv autoeducarea educatorilor. Căci o persoană poate cunoaște ce este binele, dar face răul din slăbiciune, ranchiună, invidie, duplicitate și simulare morală datorită unor iluzii ori din rațiuni mai înalte. Am putea spune că răul generic, adică ceea ce provoacă o influență nocivă asupra omului, plutește în aer, germinează putând fi puternic la un moment dat, oricâte împotriviri s-ar face. Are un caracter obiectiv, ce poate fi identificat în conduitele și mentalitățile oamenilor, în proiectele lor diabolice.

Dreptatea și echitatea – dreptatea se manifestă în gândirea morală de zi cu zi prin enunțuri ca acestea: fiecăruia ce i se cuvine sau fiecăruia după merite. Echitatea este o valoare corelativă a dreptății, ea este forma concretă a dreptății morale, ce se manifestă la nivelul caracterelor umane și nu la acțiunile de întărire a legalității juridice.

Datoria și obligația morală – persoanele sau grupurile de oameni au datorii și obligații pentru că ele au anumite drepturi unii față de alții. Într-o exprimare mai accesibilă, dreptul arată ceea ce se poate cere de la altcineva, pe când datoria ne arată ceea ce ne poate pretinde altcineva nouă. Orice persoană are, simultan, drepturi și obligații, deoarece el se află destul de des în dubla postură, de a cere ceva de la altcineva și de a da ceva altcuiva.

Sinceritatea și minciuna – aceste valori și virtuți morale se manifestă mai ales în procesele de comunicare umane. Minciuna interacționează cu sinceritatea, dar sinceritatea nu ține doar de imperativul de a spune mereu adevărul și doar adevărul.

Normele morale în afaceri

Mulți oameni asociază ideile de morală și moralitate cu anumite norme de bună purtare a oamenilor în societate. Cele mai dese întâlnite norme morale sunt: Să nu furi, Să nu minți, Ajută-ți aproapele, Respectă-ți părinții, Respectă-ți mereu promisiunile, Crește-ți copii așa cum se cuvine. Pare foarte simplu să enunțăm aceste norme morală de zi cu zi prin enunțuri ca acestea: fiecăruia ce i se cuvine sau fiecăruia după merite. Echitatea este o valoare corelativă a dreptății, ea este forma concretă a dreptății morale, ce se manifestă la nivelul caracterelor umane și nu la acțiunile de întărire a legalității juridice.

Datoria și obligația morală – persoanele sau grupurile de oameni au datorii și obligații pentru că ele au anumite drepturi unii față de alții. Într-o exprimare mai accesibilă, dreptul arată ceea ce se poate cere de la altcineva, pe când datoria ne arată ceea ce ne poate pretinde altcineva nouă. Orice persoană are, simultan, drepturi și obligații, deoarece el se află destul de des în dubla postură, de a cere ceva de la altcineva și de a da ceva altcuiva.

Sinceritatea și minciuna – aceste valori și virtuți morale se manifestă mai ales în procesele de comunicare umane. Minciuna interacționează cu sinceritatea, dar sinceritatea nu ține doar de imperativul de a spune mereu adevărul și doar adevărul.

Normele morale în afaceri

Mulți oameni asociază ideile de morală și moralitate cu anumite norme de bună purtare a oamenilor în societate. Cele mai dese întâlnite norme morale sunt: Să nu furi, Să nu minți, Ajută-ți aproapele, Respectă-ți părinții, Respectă-ți mereu promisiunile, Crește-ți copii așa cum se cuvine. Pare foarte simplu să enunțăm aceste norme morale și multe altele. Să nu furi! este o normă foarte des întălnită drept tipic morală și deosebit de relevantă în domeniul afacerilor. Dacă stăm să ne gândim puțin, remarcăm că această normă este una din cele Zece Porunci ala Vechiului Testament, fiind astfel și o normă religioasă.pe de altă parte, furtul nu este numai o normă morală ci și ilegală, întrucât încalcă o normă juridică. Marea majoritate a regulilor morale sunt totodată, și norme religioase ori legale. Din acest motiv, este destul de greu de alcătuit o listă a nomelor exclusiv morale, pe care să nu le întâlnim numai în domeniul eticului, după cum există foarte puține situații în care, prin ceea ce face, omul să fie și să acționeze exclusiv moral, fără nici o implicație de ordin vital, social, economic, politic ori religios.

O normă este un model de acțiune ce trebuie aplicată în anumite împrejurări.

1.6.Principiile eticii

Principiile etice fac referire la conduita curentă, la atitudinile și obiceiurile oamenilor în ce privește conceptele de bine și rău, de adevăr și minciună, libertate și constrângere și de echitate și discriminare.

Aceste principii ale eticii în afaceri ar trebui dezvoltate și aplicate în toate domeniile de activitate ale actorului economic. Astfel, printr-un comportament etic adecvat, atât din partea conducerii cât și a angajaților, au o importanță capitală, cu un impact clar pentru rezultatele finale ale organizației.

Fig. nr. 1.1. Principii ale eticii în afaceri

Câteva din principiile eticii în afaceri sunt:

Responsabilitatea economică și socială a organizației

Fiecare organizație are o anumită responsabilitate economică și socială – acesta fiind un punct de vedere acceptat de toți participanții lumii afacerilor. Dar felul și măsura în care această responsabilitate se împarte între cele două este percepută diferit. Cu privire la partea economică, se discută despre două abordări:

o abordare clasică în care organizațiile există pentru a aduce unele beneficii conducerii sau pentru a reduce costul de tranzacție. Milton Friedman spunea că singura răspundere a managerilor este de a conduce afacerea într-un mod în care ar crește beneficiul proprietarilor. Aceștia la rândul lor vor fi atenți la rezultatele financiare.

o abordare socio-economică în care organizațiile au ca o primă prioritate asigurarea supraviețuirii acesteia și a doua de a maximize profitul.

Încrederea între participanții la viața economică

Etica în afaceri este esențială pentru succesul pe termen lung al activităților. Acest adevăr

este probat atât la nivel microeconomic cât și macroeconomic. Macroeconomic, etica afectează tot sistemul economic – comportamentul imoral duce la distorsionarea pieței și la o alocare ineficientă a resurselor. Microeconomic, etica este mai mereu asociată cu încrederea. Etica este necesară pentru a câștiga încrederea clienților, furnizorilor, angajaților, comunității. Literatura economică susține faptul că încrederea este foarte importantă în relațiile de afaceri.

Încrederea este de fapt micșorarea riscului pe care și-l asumă fiecare participant, încrederea bazată pe experiența bunelor relații cu alți participanți, va asigura protejarea drepturilor și intereselor și astfel, riscul va fi mai mic. Încrederea și bunele relații ale organizației se referă la:

încrederea în relațiile cu furnizorii – aceștia sunt parteneri de afaceri importanți, direct afectați de deciziile și comportamentul organizației. Dacă relațiile dintre aceștia sunt pe o perioadă lungă, încrederea este foarte importantă. Încrederea se câștigă prin respectarea obligațiilor de către fiecare parte și prin reducerea surprizelor de orice fel. Aceasta determină o mai mare eficiență, în timp a schimbului, iar relațiile de schimb bazate pe încredere se dezvoltă doar atunci când fiecare dintre parteneri îl va trata pe celălalt așa cum ar vrea el să fie tratat.

încrederea în relațiile cu consumatorii – în cazul unui vânzător încrederea clientului său o câștigă doar atunci când acesta este onest, competent, plăcut și orientat către nevoile clientului. Clienții așteaptă de la vânzător ca produsele sau serviciile să fie de calitatea promisă, precum și informațiile să fie reale.

încrederea în relațiile cu angajații – aceasta trebuie acordată atât șefilor, cât și angajaților. Un climat de încredere duce la o mai bună comunicare, la o fidelitate mai mare a angajaților, la reducerea conflictelor de muncă ori a conflictelor dintre grupurile de muncă și la confidență. Etica în afaceri face referire de fapt la acel echilibru care ar trebui găsit între performanțele economice și cele sociale ale organizației.

Comunicarea onestă și tratamentul corect

în privința clienților organizației

Produsele trebuie să fie de calitate, să fie sigure, să aibă instrucțiuni de folosire și să

conțină avertismente cu privire la unele efecte nedorite ale pericolelor posibile pentru consumator.

Comerțul se bazează pe supoziția că consumatorul adult este dotat cu discernământ, inteligent, capabil să-și dea seama de eventualele riscuri, este responsabil. În cazul producătorului există presupoziția că este matur, responsabil, inteligent, bine intenționat. Acestea sunt de obicei cazuri ideale, adesea arătând comportamente reale frecvente. Ce se întâmplă atunci când consumatorul este iresponsabil iar producâtorul este necalificat? Piața nu poate să reglementeze astfel de situații. Uneori ceea ce se oferă pe piață nu doar că nu satisface o nevoie dar, poate să lezeze cele mai semnificative datorii față de sine ale consumatorului și datorii față de alți producători.

în privința angajaților

Angajații sunt tratați mai mereu ca o marfă, ca o forță de muncă, deși sunt ființe umane.

Etica în relațiile dintre angajat și organizație presupune introducerea și utilizarea unor categorii de principii și norme, cum ar fi:

drepturile angajaților și reglementări în ce privește loialitatea față de organizație.

Tratarea angajaților ca pe o simplă piesă de schimb, respectiv un simplu mijloc, conduce indirect la faptul că și ei tratează organizația ca pe o stație de tranziție, o simplă sursă de beneficii. Loialitatea față de organizație se conturează prin obligațiile reciproce: organizație-angajat, prin atribuire de roluri și responsabilități. Unele dintre aceste obligații sunt contractuale și legale, dar ele nu ajung decât pentru îndeplinirea sarcinilor și nu includ o componentă etică. Mereu există o dimensiune morală: grija și mândria față de propriile produse, atenția față de bunăstarea organizației, spiritul de echipă, atașamentul față de colegi etc. Afacerile nu sunt un scop în sine.

Uneori există conflicte de valori între valorile angajaților și cele ale organizației, iar acest lucru duce la diferite critici, plângeri asupra organizației. Pentru acești angajați viața se schimbă prin faptul că își riscă slujba, sunt percepuți ca trădători de către organizație, indezirabili iar succesele lor sunt ocazionale.

față de acționari un comportament etic presupune o gestiune corectă, informare, transparență, loialitate și confidențialitate;

față de comunitate prin contribuție la soluționarea problemelor sociale, protejarea mediului, respectarea diversității culturale.

Considerația specială se referă la tratamentul corect ce poate fi modificat pntru unele

situații speciale cum ar fi: prioritate la angajare pentru o persoană cu nevoi speciale, ajutorarea unui angajat vechi, comanda dată unui client loial dar, care se află în impas.

Competiția onestă prin evitarea unor proceduri neetice sau a altor mijloace care nu sunt corecte în vederea obținerii unei comenzi sau a unor prețuri mai mici la produse.

Responsabilitatea față de organizație adică acționând mereu pentru binele întregii companii și nu doar în interes propriu, evitând risipa și ineficiența.

Respectarea legii prin evitarea pe căi legale a impozitării nu prin evaziune ci prin respectarea spiritului legii.

1.7. Dilemele etice în afaceri în organizații

Definiția dilemelor etice ca situații neclare, probleme ce îi pun în încurcătură pe cei care iau decizii, în dorința de a echilibra performanțele economice și cele sociale.

Dilemele etice în afaceri apar cel mai des în domeniile:

marketing – în reclame, ambalajul produsului;

aprovizionare prin diferite favoruri din partea furnizorilor;

producție – în calitatea materiilor prime și a produselor finite și a costurilor;

resurselor umane – la angajare, evaluare, motivare, salarizare, promovare.

Pentru manageri cea mai dificilă situație o reprezintă existența dilemelor etice. O dilemă etică ia naștere atunci când toate alternativele posibile din cercetările făcute au o consecință negativă în plan social. Bunul și răul nu poate fi bine precizat și clar identificat.

Dilemele etice sunt generate de raportul dintre performanțele sociale și cele economice, iar realizarea echilibrului fiind foarte dificil, mai ales în condițiile inexistenței unei informații complete care să poată crea o imagine de ansamblu asupra dimensiunilor economice a angajamentelor și consecințelor sociale generate de un comportament pur economic.

Găsirea unor soluții în rezolvarea dilemelor etice nu este deloc ușoară. Managerii au datoria să investigheze cu multă atenție problema șă să adopte o decizie care să fie judecată după consecințele sociale și mai puțin după eventualele rezultate economice de moment. “Practicarea unui management modern, pe coordonate morale, a dovedit că rezolvarea dilemelor manageriale este în corelație cu valorile personalităților individuale angajate în actul decizional managerial.”

Dacă ai o dilemă etică în mâinile tale și trebuie rezolvată cît mai repede și cât mai bine, cum îți dai seama ce să faci? În general vorbind, există două abordări majore care filosofii le-au utilizat la manipularea dilemelor etice. O abordare se concentrează pe consecințele practice a ceea ce facem și cealaltă se concentrează asupra acțiunilor în sine. Iată o strategie, în trei etape care arată cum să le combine.

Pasul 1: analiza consecințelor. Este, probabil, mai ușor să se înceapă prin a ne uita la consecințele acțiunilor. Să presupunem că avem o varietate de opțiuni.

Se ia în considerare intervalul de consecințe pozitive și negative legate de fiecare dintre ele.

• Cine va fi ajutat de ceea ce faci?

• Cine va fi rănit?

• Despre ce fel de beneficii și prejudicii vorbim? La urma urmei, unele "bunuri" în viață (cum ar fi sănătatea) sunt mai valoroase decât altele.

Pasul 2: analizarea acțiunilor se ia în considerare toate opțiunile dintr-o perspectivă complet diferită, fără e ne gândi la consecințe, concentrat în schimb strict cu privire la acțiuni. Ce trebuie căutat este opțiunea ale cărui acțiuni sunt cel mai puțin problematice.

Pasul 3: luarea unei decizii corecte.

Dilemele etice apar când în lumea afacerilor există o neconcordanță între principiile etice și situația practică, între ceea ce se dorește cu adevărat și ceea ce este de fapt, între sistemele proprii de valori și metoda de satisfacere practică a nevoilor.

În evaluarea caracterului moral al acțiunilor între abordările teleologice și deontologice de etică, vom vedea elementele de bază care pot fi utilizate la determinarea caracterului etic al acțiunilor. Deci, dezvăluie o gamă largă de factori interni și externi ai acțiunii umane, care au consecință morală. În timp ce acestea două perspective în teorie sunt în conflict, în practică se completează unul pe altul. În provocarea pragmatică de identificarea și rezolvarea dilemelor etice atunci, nici nu ar trebui să fie ignorate; fiecare acționează ca un control cu privire la limitele celuilalt.

Se observă, că o problemă foarte greu de rezolvat, este că viața demonstrează că ceea ce este etic pentru un om poate părea lipsit de etică pentru altul.

În ce privește managerul pentru a avea succes și a putea atenua aceste stări va trebui să conștientizeze, să cunoască și să instrumenteze principiilor etice, standardele etice și sistemele de valori proprii domeniului economic și a organizației pe care o conduce.

“Paradoxul etic” poate fi pus sub semnul întrebării pentru omul de afaceri: să-și asume responsabilitatea și riscurile inerente acțiunii sale economice sau să rămână la judecata morală? Această dilemă – responsabilitate – moralitate – impune mutarea accentului discursului asupra codului de conduită a oamenilor de afaceri de la moralism la etica responsabilității.

1.8. Cunoașterea și soluționarea problemelor etice din organizații

Principiile noastre morale legate, de exemplu, de drept, corect, just, diferă de la un om la altul, datorită diferenței de valori la care se raportează. În consecință, nimeni nu poate spune cu exactitate ce este bun sau rău, dar se poate dovedi dacă el exprimă o obligație față de ceilalți și nu numai un avantaj față de noi înșine. De cele mai multe ori este foarte greu, chiar și în cele mai simple situații, să distingem între noi și ceilalți, între avantaje și obligații și, în mod particular este foarte greu să faci aceste distincții în afaceri, unde un avantaj pentru unii poate reprezenta o daună pentru alții.

Peter Drucker spune că omul de afaceri, managerii ar trebui să-și “asume conștient responsabilitatea pentru binele comun și să-și înfrâneze interesul propriu și autoritatea atunci când dăunează acestora și libertății individuale”, viziune conservatoare, izvorâtă din ideea unei orânduiri sociale bazate pe un scop moral în care acceptarea responsabilităților și a obligațiilor justifică revendicarea drepturilor.

Principii fundamentale folosite în rezolvarea problemelor de etică a afacerii:

integritatea salariaților în dasfășurarea activităților;

obiectivitatea, eliminând conflictele de interese, influențele externe în realizarea unor oportunități;

conștiinciozitate, competență, aptitudini profesionale ale managerilor și a celor angajați în afaceri;

confidențialitatea unor informații dobândite pe parcursul derulării unor activități, cu excepția cazurilor impuse de lege când se impune dezvăluirea acestor informații;

servicii în concordanță cu standardele profesionale și tehnice relevante.

Cele mai comune probleme etice sunt: conflictele de interese ale salariaților, hărțuirea sexuală, darurile, plăți necuvenite, spațiul privat al salariaților, securitatea muncii, probleme de mediu, politica prețurilor, discriminările de orice natură, etc.

Exemple de dileme

Conflict de interese

Situație – Din întâmplare auzi cum un coleg oferă sfaturi unui prieten care lucrează pentru un potențial furnizor despre cum poate câștiga un contract cu compania ta. Important de spus, este că informațiile despre care discută nu au fost oferite și altor furnizori

Rezolvare – De multe ori este dificil să dezvălui astfel de comportamente, dar compania nu știe dacă a ales cei mai buni furnizori decât dacă procesul de selecție este unul corect. Este inacceptabil ca un furnizor să beneficieze da informații din interior în baza unor prietenii sau legături de familie, fiindcă le-ar oferi un avantaj nemeritat. Ca o rezolvare a acestei dileme, este informarea șefului direct, care poate discuta problema cu persoana ăn cauză sau poate aborda cu echipa problema selecției corecte a viitorilor furnizori.

Darurile

Situație – colaborezi de doi ani cu un furnizor, iar reînnoirea contractului trebuie să aibă loc la sfârșitul anului. De ziua ta primești un dar din partea acestui furnizor. Valoarea acestui dar este la limita pragului acceptat de companie pentru acestea, dar nu îl depășește.

Rezolvare – înainte de a accepta acest cadou, este important să analizezi mai multe aspecte. Primul aspect ar fi, procedurile aferente poziției pe care o ai în companie. Ca urmare a poziției e care o deții, ar trebui să refuzi toate cadourile din partea furnizorilor și ești obligat să respecți această regulă. Mai exact, dacă ai o funcție în departamentul de aprovizionare sau ești împuternicit de consiliul de administrație să aprobi pentru companie contracte importante cu furnizorii, nu va fi niciodată potrivit să accepți astfel de daruri din partea unui furnizor. Al doilea aspect, este că trebuie să-ți păstrezi obiectivitatea în relațiile cu furnizorii. Dacă ai motive să crezi că acest cadou este acordat cu ocazia reînnoirii contractului, trebuie să-i atragia atenția șefului direct și departamentului de aprovizionare. Este vital pentru companie ca selectarea furnizorilor să se facă exclusiv în funcție de performanțe și să nu fie influențată prin daruri.

Plăți necuvenite

Situație – ești responsabil cu modernizarea sistemelor telefonice de birou și ai încheiat un contract pentru un sistem nou cu o companie de telefonie aflată în proprietatea statului. Deși contractele sunt în regulă și s-au efectuat la timp plățile în avans, funcționarul firmei de telefonie nu vrea să fixeze data instalării, afirmând că echipele sunt extrem de ocupate. Acesta face aluzii la faptul că în schimbul unei plăți în numerar, s-ar fixa data instalării.

Rezolvare – o astfel de plată pentru facilitarea anumitor servicii, ar putea fi un exemplu ce nu ar trebui să se mai întâmple. În cazul în care nu se ajunge la nici un acord, este indicat discutarea situației cu șeful direct sau cu consilierul local pe probleme de etică. Ei ar putea rezolva problema prin abordarea angajatului companiei de telefonie ori în descoperirea de soluții alternative pentru această problemă.

Există multe cazuri în care salariați ai unor organizații dau dovadă de lipsă de etică în afaceri. De exemplu:

acordarea de comisioane ilegale pentru a obține informații confidențiale despre firme concurente;

trafic ilegal cu diferite produse aflate sub monopol de stat;

desfășurarea unor activități neautorizate;

folosirea unor documente false sau procurate ilegal;

evaziune fiscală;

înșelarea corpurilor de control a statului;

folosirea unor bunuri fără proveniență legală.

A avea un comportament etic înseamnă a face mereu fapte bune. Normele morale arată ce trebuie și ce nu trebuie să facă, cum trebuie să fie sau să nu fie subiectul conștient pentru ca rezultatele comportamentului manifestat să fie văzute ca bune ori ca rele.

Cap. 2. Managementul eticii în cadrul organizațiilor

Managementul eticii “ca una dintre disciplinele managementului, se ocupă de elaborarea acelor instrumente de conducere ce contribuie la dezvoltarea etică a unei organizații precum și a unor metode ce pot fi utilizate spre a determina în ce direcție ar trebui să se dezvolte organizațiile.

Managementul eticii nu constă în controlul și penalizarea comportamentului personalului ori în reflecția asupra eticii locului de muncă. El este mai degrabă ansamblul acțiunilor întreprinse de manageri pentru a stimula formarea unei conștiințe morale și a unei sensibilități etice capabile să impregneze toate aspectele activitții organizațiilor. Pe scurt, el este, promovarea și menținerea unei puternice culturietice la locul de muncă.

Managementul eticii ca una dintre disciplinele managementului, se ocupă de elaborarea acelor instrumente de conducere, ce contribuie la dezvoltarea etică a unei organizații, precum și a acelor metode, care pot fi utilizate pentru a determina în ce direcție ar trebui să se dezvolte organizațiile. Managementul etic presupune descrierea și analiza situației etice curente, determinarea situației dezirabile și decizia asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a o atinge, în perfectă concordanță cu celelalte forme de management.

Managementul eticii presupune descrierea și analiza situației etice curente, determinarea situației dezirabile și decizia asupra măsurilor care trebuie luate pentru a o atinge, în perfectă concordanță cu celelalte forme de management.

Managementul eticii este rezultatul impregnării tot mai vizibile a organizațiilor cu responsabilitate, privită însă nu ca un element de décor, ci ca o condiție indispensabilă a existenței lor. O organizație demonstrează responsabilitate morală doar atunci când își subordonează interesele, intereselor societății.

Managementul eticii este ansamblul activităților și măsurilor care urmăresc organizarea instituțională a eticii și formarea unor organizații integre.

2.1. Principiile managementului etic

Principiile managementului etic specificate de John E. Richardson ar trebui să ghideze deciziile etice ale managerilor din sfera publică și cea privată.

Angajarea oamenilor potriviți. Angajații cu înclinații etice sunt cea mai bună asigurare pentru organizație. Prin urmare, trebuie angajați oameni cu principii.

Stabilirea de standarde în loc de reguli. Codul de etică nu poate acoperi toate situațiile iar mangagerul nu poate să piardă timpul compunând un regulament strict, ci să înștiințeze oamenii despre nivelul de performanță pe cale îl așteaptă și despre faptul că etica nu este un subiect negociabil.

Managerul nu trebuie să se izoleze. Managerii pot pierde din vedere ce se întâmplă în organizație sau pot pierde contactul cu piața și cu competiția dacă se izolează. El este singurul responsabil pentru tot ce se întâmplă în organizație fie că știe sau nu.

Exemplul etic al managerului trebuie să fie impecabil în orice moment. Un manager trebuie să fie atent la semnalele care le transmite celor din jurul lui.

2.2. Valori etice și cultura etică în afaceri

Valori etice

Maximizarea valorii pe o perioadă mai lungă de timp a proprietarilor solicită o perspectivă de lungă durată. Iar aceasta solicită confidență care, la rândul său necesită încredere. Pe lângă astea, valoarea proprietarilor presupune cu necesitate posesie și, ca atare, solicită respectul dreptului de proprietate. Prin urmare, afacerile presupun un comporatament care exclude minciuna, furtul, înșelătoria, crima, coerciția, violența fizică și orice altă ilegalitate, demonstrând în schimb onestitate și spirit de dreptate. Luate împreună, aceste constângeri întrupează valorile a ceea ce s-ar putea numi „decență elementară”.

În continuare, întrucât e mai probabil ca afacerile să-și atingă scopul atunci când încurajează contribuțiile orientate în acest sens, clasica dreptate distributivă este de asemenea esențială. În cea mai generală formulare, dreptatea distributivă afirmă că recompensele acordate în cadrul unei organizații ar trebui să fie proporționale cu contribuțiile fiecărui participant al organizației la realizarea obiectivelor acestuia.

Dreptatea distibutivă se referă exclusiv la contribuția fiecărui angajat la prosperitatea afacerii și nu are nimic de-a face cu valoarea morală a unei persoane ca atare.

Ceea ce este corect și just din perspectiva dreptății distributive se raportează mereu la

scopul definitoriu al unei organizații, și nu la un standard abstract, exterior.

Dreptatea distributivă se aplică în interiorul unei organizații și nu între organizații diferite.

Dreptatea distributivă nu cere un tratament egal pentru toți aceia care ocupă funcții similare, ci afirmă că aceia care au contribuții mai mari merită mai mult decât ceilalți.

Analiza teleologică din perspectiva internă sau restrânsă asupra afacerilor ajunge să recomande apăsat și cât se poate de explicit respectul și atenția față de consumatori, tratamentul corect și stimularea materială și morală a angajaților, înțelegerea și imparțialitatea față de furnizori, corectitudine deplină față de creditori ori debitori, implicarea organizațiilor în viața publică a comunităților locale unde își au sediul, o contabilitate corectă, respectarea legalității și achitarea obligațiilor fiscal față de stat, protecția mediului și un comportament echitabil în relațiile economice internaționale cu parteneri din țările mai slab dezvoltate din punct de vedere economic.

Cultura etică

Cultura reprezintă un ansamblu de valori esențiale, de convingeri, modele de comportament, cunoștințe, moravuri, legi și obiceiuri comune unei organizații, care orientează modul în care membrii săi gândesc, simt și se comportă, pe fondul unei anumite viziuni despre ei înșiși în relație cu ceilalți. Cultura unei organizații se transmite din generație în generație, integrând într-o unitate sui genesis elemente cum ar fi limba, religia, obiceiurile și legile juridice. Viziunea unei societăți despre autoritate și concepția sa morală se manifestă în maniera indivizilor de a se comporta în afaceri, de a negocia un contract, de a reacționa, în situațiile de criză ori de a cultiva potențialii parteneri de afaceri.

Unele elemente ale culturii exercită o influență asupra comportamentului în afaceri, astfel încât cunoașterea și înțelegerea lor corectă sunt necesare pentru o abordare adecvată a relațiilor parteneriale ori concurențiale.

2.3. Instrumente și proceduri de etică în afaceri

Dacă aceste instrumente funcționează coerent și în concordanță cu celelate intrumente de guvernare organizațională sistemele de management de etică sunt eficace.

Este în creștere recunoașterea faptului că punerea în aplicare a unui sistem etic poate ajuta la:

protejarea reputației organizației

îmbunătățirea relațiilor cu diferite organizații

va îmbunătăți eficiența în operațiunile de afaceri

încurajarea și motivarea angajatilor.

Miza este mare pentru orice organizație care nu reușește să facă o prioritate etică și apoi se găsește în sine implicată într-un scandal ", a declarat dr. Patricia Harned, președintele Ethics Research Center (ECR) și, de asemenea, co –președintele grupului de lucru.

Aceste instrumente și felul cum sunt integrate în sistemul de management de etică depind foarte mult de profilul organizației: domeniul de activitate, de numărul de angajați etc.

Fig. nr. 2.1. Instrumente ale eticii

Pentru aceste instrumente de etică este necesară o pregătire în prealabil, o specializare. Cu privire la aceasta, un specialist în comunicare trebuie să fie format în acest domeniu pentru a ști cum să dezvolte, să implementeze și să monitorizeze un cod de etică. Căci eficacitatea codurilor etice depind foarte mult de procesul prin care este dezvoltat și implementat și mai puțin de forma sa.

Persoanele care se ocupă de coordonarea sistemelor de management de etică trebuie să fie specializate în această categorie de management. Un ofițer de etică este obligat să știe să realizeze un audit de etică pentru a putea recunoaște problemele etice din organizație.

2.3.1. Consiliul și comisia de etică

Formarea comitetelor de etică a început în urmă cu aproximativ trei decenii în diferite instituții și la diferite niveluri, în paralel cu codurile de etică, ca instrument instituțional de implementare a acestora. În prezent suntem martorii unei adevărate avalanșe de comitete de etică la nivel local, de consilii etice la nivel național și de grupuri de consultanță morală.

Comitetele etice au o componență variată, de cele mai multe ori sunt formate din specialiști din domeniile respective. În tot mai multe cazuri sunt căutați oameni cu o competență în domeniul etic corespunzător. În mod normal este desemnat de către ofițerul de responsabilitate ori ofițerul de etică. Este recomandat să aibă o largă reprezentare, din toate departamentele și nivelele, fapt ce duce la minimizarea rezistenței în acceptarea programului și a mesajului său.

Este necesar să se întrunească lunar sau trimestrial, pentru a analiza modul de soluționare a cazurilor recepționate prin liniile directe, pentru punerea în discuție a materialelor de training și recomandarea schimbării politicii sau modificări ale programului. Se pot întruni și în regim de urgență, când apar probleme cu caracter urgent, cum ar fi chestiuni de încălcare a conformității și care necesită o informare a organismelor guvernamentale.

Funcții generale ale comitetelor etice:

elaborarea și dezvoltarea codului deontologic al organizației;

evaluarea periodică a politicilor organizației sub aspect etic și participarea la elaborarea de politici etice noi;

formarea și întreținerea unei culturi organizaționale de natură etică;

consilierea sau consultarea morală;

participarea la programele de educație etică a personalului și asigurarea unei bune imagini a organizației sub aspect moral;

protejarea drepturilor, bunăstării și siguranței personalului organizației.

2.3.2. Codurile de etică ale organizațiilor

Nivelurile de aplicare ale eticii în afaceri sunt foarte clar precizate în codurile de etică.

Încă de acum două decenii multe organizații au instituit programe etice și au angajat personal care să monitorizeze comportamentele etice din organizație. La început codurile de etică au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice și abia apoi, se va înregistra o explozie a acestora în cadrul companiilor.

2.3.2.1. Definiții ale codului de etică:

un ansamblu de percepte, prescripții de conduită pentru diverse aspecte ale valorii morale de drept, socio-profesionale;

un ghid al practicilor de afaceri care direcționează comportamentele umane individuale și de grup;

un document formal care statuează normele, reflectă valorile și principiile promovate de o organizație, reflectând gradul de cultură al organizației.

2.3.2.2. Ce exprimă un cod de etică?

În marea lor majoritate codurile de etică identifică acele comportamente așteptate în cadrul relațiilor sociale, recomandă evitarea acțiunilor improprii și ilegale în munca efectuată și recomandă relații bune cu toți clienții.

Un cod de etică formulează idealuri, principii și valori după care este guvernată organizația. Dincolo de acestea, codurile etice abordează probleme cum ar fi caracterul privat al informațiilor, conflictele de interese, concurenții, oferirea de cadouri, etc.

Codurile de etică ajută la rezolvarea conflictelor de interese în mediul intern și în relațiile cu clienții organizației respective, statuarea unor principii și cerințe prin care managerii să devină mai sensibili la problemele etice. Acestea nu au percepte pur teoretice, ci stabilesc semnificații practice, de folos pentru toți membrii organizației. Aceasta nu înseamnă că un cod de etică asigură în mod automat un comportament moral ori că poate acoperi toate situațiile întâlnite de-a lungul vieții organizaționale. Limita de acțiune a codului de etică constă în formularea lui în termeni generali deoarece, la început manegerii și subordonații lor nu pot identifica problemele etice care vor apărea.

2.3.2.3. Caracteristici ale codului de etică:

Tab. nr. 2.1. Caracteristici ale codului de etică

2.3.2.4. Întocmirea codului de etică într-o organizație

Comitetul de etică poate dezvolta și pune în funcțiune un cod de etică. O dată redactat codul, acesta urmează a fi difuzat tuturor celor direct legați de organizație sau doar unei părți din personal. Această operațiune este foarte importantă în măsura în care ea condiționează impactul pe care îl va avea documentul asupra salariaților. În marea majoritate a organizațiilor direcția de resurse umane are datoria de a difuza, dar mai pot face acest lucru și departamentul de comunicare sau oficiul juridic.

Această politică etică depinde foarte mult de filosofia personală a experților de etică, de cariera și formația sa profesională. Este foarte important ca managerul să vrea să creeze un factor de stabilitate organizațional prin fixarea unor principii și valori. Conceperea codurilor se face de obicei în echipă. Obiectivele organizației sunt definite de conducere. Aceasta numește, de obicei și un colectiv de lucru, care pune în comun valorile împătășite de membri, informații despre coduri și obiective similar.

Felul în care codul este transpus în practică rămâne, până la urmă, la cât de mult își doresc să îl respecte atât managerii cât și salariații. Atât timp cât toți membrii organizației respectă codul de etică, acesta va rămâne valabil, dacă managerul nu acordă importanță acestuia, cu atât mai puțin o vor face salariații.

2.3.2.5. Conținutul unui cod de conduit etică al unei organizații

Majoritatea organizațiilor au tendința de a-și clasfica prevederile codului de etică în multe moduri diferite, în funcție de caracteristicile unice, de scopurile și interesele specifice.

Tipuri de prevederi ale unui cod de etică:

practici la angajare – oportunități egale, hărțuire la locul de muncă, diversitate, tratament egal al salariaților, echilibru muncă – familie, discriminare, utilizarea proprietății organizației;

informații despre angajați, clienți – realizarea înregistrărilor în organizație și păstrarea informațiilor, confidențialitatea, divulgarea de informații, respectarea intimității;

informații publice – publicitate și marketing, claritatea informațiilor, accesul la informații și transparența acestora;

conflictele de interese – cadouri și gratuități, membrii familiei, activitate politică;

relația cu vânzătorii – negocierea contractelor, aprovizionare;

probleme de mediu – protejarea mediului, sănătatea și siguranța salariaților;

practice etice manageriale – utilizarea corectă a bunurilor organizației, protejarea informațiilor aflate în proprietate, precizia înregistrărilor contabile;

practici la angajare – exercitarea corectă a autorității.

Unele organizații procedează periodic sau în funcție de necesități la revizuirea codului.

Modul de revizuire este prevăzut în cod. El variază în funcție de vechimea organizației în practica etică.

2.3.3. Leadership etic

Leadership- ul este organizarea unui grup de indivizi pentru atingerea unui țel comun.

Leadership- ul implică o interacțiune situațională, funcție, putere, comportament, viziune, valori, carisma și chiar inteligență.

Leadership- ul etic este constituit din două elemente, dintre care primul este acela în care liderii etici doar să acționeze și să ia decizii etice, iar în al doilea rând, liderii etici vor evita să conducă într-o manieră neetică, să aibă o atitudine justă, să trateze indivizii într-o manieră etică, să- i încurajeze și să îi direcționeze, atît pe ei cât și organizația pe care o conduce.

Partea vizibilă a leadership- ului etic este reprezentată de felul în care liderii lucrează și îi tratează pe cei din jurul său, comportamentul acestora în public, afirmațiile și acțiunile lor.

Partea invizibilă constă în caracterul liderului, în procesul său decizional, în neutralitatea sa, în setul de valori și principii după care se orientează și curajul său de a lua decizii etice în situații cu un grad mare de dificultate.

Leadership-ul etic modelează comportamnetul etic al organizațiilor și al societății, construiește încredere, poate conduce către colaborare cu alte organizații, creează un climat propice în interiorul organizației în sensul în care cei implicați se simt în siguranță, au conștiința unui lucru bine făcut și au încredere că puterea va fi împărțită și nu se va abuza de ea.

Mulți sceptici resping conceptul de leadership etic, din simplul motiv că profitul și moralitatea se exclude una pe cealaltă, în ideea că banii se obțin făcând compromisuri mai degrabă decât fiind moral, iar alții cred că etica este un domeniu cu totul separat de afaceri și organizațiile nu au altă responsabilitate socială decât aceea de a obține profit.

2.3.4. Programele de training în etică

Programele de training în etică a angajaților de la toate nivelurile din organizație sunt necesare pentru a avea certitudinea că toți salariații au aceleași principii, le înțeleg la fel, ar aprecia și ar asigura resursele necesare rezolvării cât mai eficiente a dilemelor etice.

Pentru a avea rezultatele dorite este necesar ca programul să fie în concordanță cu nevoile angajaților de pe toate nivelurile și în conformitate cu specificul responsabilităților posturilor ocupate.

Este rezonabil să se afirme că modul în care un program de etică este structurat poate avea un impact eficacitatea sa și ușurința de integrare în cadrul unei organizații. Dar încercarea de a judeca sau chiar a compara structura programelor de etică cu privire la astfel dimensiunile se dovedește a nu fi drept înainte. Acest lucru se datorează faptului că anumite structuri sunt mai mult sau mai puțin eficace în măsura în care acestea completează cultura unei organizații, prioritățile sale etice, justificări și factori legați. În timp s-a descoperit că nu există două organizații care să aibă identică structura programelor lor de etică. În același timp, există unele asemănări importante între organizații care merită o mențiune. Datorită lățimii de probleme legate de structurarea unui program de etică, a trebuit să fie selectiv în explorare noastră. Organizarea unui program

Organizațiile împărtășesc elemente cheie ale programului. Aproape toți ofițerii de etică sunt de părere că organizațiile lor au avut un cod de conduită, misiunea, viziunea și valori, procedurile de urmărire a datelor și analiza, un anumit tip de antrenament de etică. În multe organizații angajații sunt puși să semneze codul de conduită în fiecare an, să urmeze programe de formare etică anuale necesare pentru tot personalul, și li se oferă o linie de ajutor anonim în care angajații ar putea apela cu întrebări de etică sau pentru a raporta o abatere.

Un program de pregătire performant trebuie să furnizeze angajaților cunoștințe și posibilități de înțelegere a următoarelor aspecte:

recunoașterea implicațiilor etice asupra tuturor problemelor cu care se confruntă organizația;

analizarea cu obiectivitate a dilemelor etice și luarea unor măsuri corespunzătoare în rezolvarea acestora;

corectarea practicilor incorecte care nu au fost recunoscute anterior sau care au fost omise;

abordarea cu tact a dilemelor etice, având în vedere că acestea pot afecta relațiile interpersonale;

a comunica necesitatea aplicării pricipiilor etice la toate nivelurile organizației.

Începând cu seniori managerii până muncitori, toți participanții, au nevoie ca pe parcursul programului să revadă standardele și procedurile etice, să exploreze diverse puncte de vedere ale unei conduite etice responsabile sau să învețe cum lucrează un program etic, să înțeleagă rolul care îl are fiecare, dar mai ales să-și dezvolte abilitățile de comunicare.

După parcurgerea programului se așteaptă de la fiecare participant: să definească clar problemele de etică, să înțeleagă mult mai bine metodele și instrumentele de prevenție și gestionare a comportamentelor ne-etice la nivelul organizației, să aibă capacitatea de a utiliza metodele de decizie morală, să ordoneze și să descrie opțiunile pe care le are la dispoziție.

2.3.5. Ofițerul de etică – rolul și responsabilitatea acestuia

Organismele abilitate să supravegheze și să ghideze implementarea proiectului de etică a afacerii sunt: ofițerul de etică, Consiliul ori Comisia de etică, Consiliul de etică profesională, programul de monitorizare a climatului etic, programul de audit etic și Codul de etică și conduită în afaceri. Ofițerul de etică, prin fișa postului, este expertul etic. Numit și “ethical officers” ori “compliance directors”, sau “business conduct officers”.

Aproape trei sferturi din ofițeri de etică descriu industriile lor ca fiind obiectul unei reglementări stricte de guvernele de stat și federale în plus față de alte organisme de reglementare.

El trebuie să aibă competențe necesare pentru a decela ce ține de aspectele morale, să aibă experiența necesară pentru a răspunde unor situații noi, să ofere suport pentru deciziile managementului și să poată realiza un audit etic al oganizației.

Responsabilitățile ofițerului de etică:

coordonează desfășurarea șă implementarea programului de etică;

instituie și fondează un consiliu de etică pentru toate nivelele organizației;

desfășoară și întreține standardele și procedurile de conduită și politicile aferente, care vor îndruma angajații în proiectarea expectanțelor;

fondarea unor canale interne de raportare, incluzând o linie directă, unde salariații și cei interesați pot obține ajutor sau pot raporta preocupările fără teama de consecințe;

instituirea și coordonarea monitorizării controalelor și a măsurile ce trebuie urmate;

implementarea și coordonarea programelor de comunicare și instruire în organizație, pentru a se asigura că toți angajații sau cei interesați intră în contact și cunosc procedurile;

coordonarea și investigarea, cercetarea conduitei pentru a se asigura că sunt urmați toți pașii corespunzători ai raportării și ai rezoluției;

reacționarea adecvată atunci când sunt încălcate standardele, prin raportare directă către echipa de conducere sau organisme externe, atunci când sunt încălcate legile;

întocmirea rapoartelor trimestriale cu privire la statusul programului de etică, ce vor fi înmânate comisiilor/consiilor de conducere sau când este necesar, ori anual către Chief executive officer și stackeholderi.

Ocupantul unui post de ofițer de etică într-o organizație, trebuie să îndeplinească niște cerințe, cum ar fi: este indicat să fi acumulat experință în organizație, adică să facă parte din conducerile departamentelor, să fi dezvoltat o rețea de relații personale, ce îi vor permite să se înțeleagă și să relaționeze cu toți participanții. Este posibilă și aducerea unei persoane din exteriorul organizației, în cazul în care s-au produs unele neregularități ori atunci când se dorește o schimbare a culturii organizaționale.

Modul în care organizațiile judecă succesul programului de etică variat. Ofițerii de etică folosesc de obicei mai multe criterii pentru a judeca succesul unui program de etică. Aproximativ unul din trei ofițeri de etică spun că un programul de etică de succes a are ca efecte: protejarea organizaților de necazuri etice; sensibilizarea angajaților la standardele și așteptările etice ale companiei; și de a crește confortul angajaților și dorința de a ridica probleme de etică. În plus, unul din cinci spune că un program de succes ar: crește atenția managementului problemelor de etică și de a demonstra rezultatele relevante pentru angajații ce își fac în fiecare zi la locul de muncă.

Modul în care organizațiile judecă succesul programului de etică este variat. Ofițerii de etică folosite de obicei de mai multe criterii pentru a judeca succesul unui program de etică. Aproximativ unul din trei ofițeri de etică a spus că un program de etica de succes ar: păstrează organizatiile lor de necazuri etic, apăsați rău, și litigii; sensibilizarea angajat al standardelor si asteptarilor etică companiei; și de a crește confortul angajaților și dorința de a ridica probleme de etica. În plus, unul din cinci a spus un program de succes ar: crește atenția managementului problemelor de etică și de a demonstra rezultatele relevante pentru angajații ce interacționează în fiecare zi la locul de muncă.

2.3.6. Auditul de etică

Auditul etic este o activitate sistematică ce realizează o analiză, o descriere și o evaluare a stării diferitelor aspecte relevante ale eticii în cadrul unei organizații. Sistematicitatea se bazează pe aplicarea de standarde de măsurare și evaluare dă specificul unui audit etic bun. Rezultatele unui audit etic duc ca organizațiile să ia măsuri concrete pentru a dezvolta activități care să la perfecționeze “conținutul moral”. Cu aceasta se ocupă managementul eticii.

Odată cu trecerea timpului, cu diversificarea necesităților oamenilor, organizațiile s-au văzut în ipostaza de a introduce auditul de etică pentru a preveni posibilele comportamente inadecvate.

În acest sens, se pot identifica, patru scopuri ale auditului de etică: identificarea problemelor etice pertinente, revizuirea și evaluarea gradului de adecvare a practicilor curente, elaborarea unor strategii coerente pentru a modifica practicile curente în funcție de nevoi și monitorizarea punerii în aplicație a acestor strategii.

Managerii și angajații au un rol important în procesul auditului etic, dar toți stakeholderii sunt implicați, mai mult sau mai puțin, în funcție de interesul dat problemelor morale și de accesul permis la informațiile necesare obținerii unei opinii în ce privește starea managementului etic la nivelul organizației în cauză.

Auditul etic permite organizației să afle care sunt factorii ce ar putea afecta imaginea acesteia, iar în acest sens contribui la clarificarea valorilor prețuite de organizație, mărirea respectului acordat valorilor de toți participanții și colaboratorii organizației, identificarea așteptărilor comunității locale în ceea ce privește comportamentul organizației, găsirea zonelor cu probleme din organizație, înțelegerea felului în care pot fi motivați salariații să fie niște persoane morale.

Prin auditul etic se analizează valorile morale ale unei organizații! Trebuie avute în vedere și elementele de cultură organizațională ce sunt impuse într-un mod formal. Un asemenea element este codul etic, document ce nu își poate îndeplini funcția dacă nu este știut și respectat de toată organizația. Desigur, trebuie verificat și gradul în care codul este respectat în organizație. Toate aceste activități ce țin de auditul etic trebuie făcute de o echipă de profesioniști. Astfel, se impune ca auditorii să aibă expertiză etică.

Principii de bază ale auditului etic:

angajamentul responsabil referitor la neglijența și ignoranța la locul de muncă ce duce la neândeplinirea sarcinilor;

dreptatea în organizații fără niciun fel de discriminare;

autonomia ce stabilește că fiecare om este capabil să ia decizii în ce privește sănătatea;

bunăstarea proprie și caritatea ce presupune limitarea riscului de a duce prejudicii unui membru al organizației ori de a întreprinde acțiuni cu scopul de a dăuna.

Lenz susține că un auditor este un agent economic rațional: el sau ea va respecta doar un Cod de Etică în cazul în care altfel ar fi dăunătoare pentru el sau ea de auto-interes. Daigle și colaboratorii susțin că tehnologia informației (IT) auditorilor în cadrul auditului intern în compartimente sunt în poziția de a adăuga o mare valoare pentru organizațiile lor.

Expertiza de etică

Tipuri de expertiză etică

2.3.7. Helpline-urile

Cercetarea demonstrează că liniile de asistență telefonică de denunțare și a mecanismelor de control intern oficiale sunt importante, dar ele oferă o imagine incompletă a cantității de abatere care are loc. Ar fi înțelept ca liderii să educe angajații lor să știe fiecare unde să se ducă atunci când au nevoie de consiliere etică și modul în care acestea raportează într-adevăr o abatere.

2.4. Influența eticii asupra performanțelor organizațiilor și ariile acoperite de Codurile Etice

Etica în afaceri se referă în general la relația mediului de afaceri cu trei niveluri. Fiecare afacere caută armonizarea dintre acste trei niveluri, care sunt văzute în mod tradițional ca:

nivelul macro: se referă la o afacere în context atât național cât și internațional, context care este rezultat, al mediului politic, cultural și religios.

nivelul instituțional face referire la etica specifică unei companii. În cele mai multe lucrări de specialitate, aceste aspecte etice fac referire la responsabilitățile sociale. Ghidurile etice pot fi vechi, așa cum este cazul celor scrise de fondatorii organizațiilor respective, sau pot fi de date mai recente, cum ar fi crezurile etice ale managementului în relațiile cu partenerii de afaceri. Acest nivel este influențat direct de stilul managerial adoptat, precum și de modul de raportare al managementului la normele morale sau în contractele individuale de muncă ale managerilor și personalului, clauze legate de fidelitate față de organizație, confidențialitate și de neconcurență.

nivelul individual – ghidul etic la acest nivel se referă la etica personală în cadrul unei companii. Aceasta este urmarea unui set de influențe și presiuni iar noi ca oameni le suportăm. Acestea ar fi: părinții, familia (unchi, mătuși), grupul social din care facem parte, religia și cultura.

Un punct de pornire pentru problemele discutate de etica în afaceri este examinarea ariilor acoperite ede Codurile Etice publicate de diferite companii. Aceste coduri scot în evidență:

conflictele de interese – în cadrul acestora apar de multe ori motive de îngrijorare în ce privește modul în care managementul unei organizații poate pune, mai presus de binele companiei, binele personal. De preferat ar fi ca directorii să nu ia decizii care să conducă la obținerea unor câștiguri personale, dar acest lucru nu poate fi pus mereu în practică.

practica cadourilor înseamnă acordarea sau primirea de cadouri în această lume a afacerilor. A fost mai mereu o problemă de etică, foarte delicată. Ideal ar fi ca aceste cadouri să nu fie văzute ca un mod de a influența afacerile. Totuși, uneori cadourile sunt privite ca semn de respect și bunăvoință.

confidențialitatea – în orice domeniu de activitate există secrete ce pot avea valoare comercială. De aceea, este foarte importantă păstrarea confidențialității activității desfășurate. Din punct de vedere etic, problema care apare este legată de dezvăluirea unor activități desfășurate care sunt imorale sau ilegale. Majoritatea codurilor etice prevăd necesitatea păstrării secretului profesional.

produsele și producția – în privința acestora este cunoscut faptul că societatea așteaptă respectarea unor standard în ce privește procesul de producție și respectiv produsele obținute. În cazul nerespectării acestor standarde poate conduce la apariția unor critici severe la adresa producătorilor și a prestatorilor de servicii.

practicile cu privire la angajați – tratamentul față de aceștia este o problemă etică cu care se confruntă organizațiile. Indiferent de mărimea lor, organizațiile încearcă mereu, sau ar trebui să încerce, să rezolve acestea într-un cod etic scris.

Etica este și a fost mereu o parte a succesului în afaceri iar apariția unui cod de etică compus cu atenție susține ideea unei relații etice reciproce atât în interiorul cât și în exteriorul organizației. Scăderea conflictelor de interese, inacceptarea mitei, practicarea cadourilor, confidențialitatea și multe alte părți pozitive atât la nivel personal cât și pentru societate poate crea o etică bine motivată. Acesta poate fi un success care nu este niciodată prea târziu de a fi implementat într-o organizație, fiind și o investiție ce creează o nouă etapă într-un mediu de afaceri, mai bună decât cea existentă.

Accentul pus pe un comportament etic în afaceri nu este nou, dar abia acum se fac remarcate preocupări intense pentru acțiuni morale cu scopul păstrării confidențialității și a încrederii publicului în desfășurarea activităților. Pentru încurajarea comportamentului etic pot fi folosite câteva căi, și anume:

publicarea unui cod etic propriu, în conformitate cu standardele și valorile social recunoscute;

pregătirea managerilor pe probleme de etică în afaceri;

instituționalizarea unor comitete de supreveghere a comportamentelor etice;

elaborarea unor programe de rezolvare a conflictelor etice;

acordarea unor recompense și sancțiuni corecte.

Organizațiile conștientizează din ce în ce mai mult că au obligații și față de societate, astfel nu mai miră pe nimeni că instituirea codurilor etice s-a făcut într-un ritm foarte rapid.

Companiile mari pot îmbunătății dramatic integritatea lor prin punerea în aplicare a unei etici eficiente și programe de conformitate pentru a reduce abaterile angajaților și pentru a îmbunătăți orice măsură pentru comportamentul la locul de muncă. În medie, companiile mari (90.000 de angajați sau mai mulți), cu programe eficiente se confruntă cu jumătate din regulile încălcări ca cei fără programe eficiente.

Codurile etice au anumite funcții, care explică de ce s-ar bucura de un interes atât de mare din partea managerilor și respectiv a membrilor organizațiilor, și anume:

conduită și inspirație – acestea pun la dispoziție un stimulant pozitiv pentru conduita etică și anumite recomandări în ce privește principalele obligații;

suport – adică oferă sprijin pozitiv pentru cei ce caută elemente de comportare etică;

disciplină – codurile pot fi forma legală pentru investigarea anumitor comportamente neetice;

educație și înțelegere reciprocă – pot fi folosite la școală ori în alte locuri pentru a promova discuții și reflecții în ce privesc unele probleme morale;

protejarea statutului profesiei – codurile pot opri unele dezacorduri ce pot apărea la nivelul celor care exercită o anumită profesie;

promovarea interesului în afaceri.

În concluzie, piața etică creează etică. Noile avantaje ale pieței libere, deschiderea piețelor, accesul la tehnologie, globalizarea creează noi forme de etică. Noile forme de etică, cum ar fi, instrumentele de management etic, codurile și standardele etice, rapoartele de responsabilitate socială corporatistă sau etichetele sociale, generează prestigiu și capital social care se convertesc în oportunități de dezvoltare sustenabilă și de profit pe termen lung.

Relația aceasta dintre etică și profit duce la identificarea unor premise ce stau la baza eticii în afaceri.

Etica poate fi văzută ca o teorie a deciziei. Ca discurs filosofic despre morală, etica urmărește o raționalizare a procesului prin care oamenii și companiile iau decizii. În acest scop, ea întemeiază cadrul general de raționament etic, definește conceptele de bază – bine-rău, ori corect-greșit, drepturii-obligații, utilitate, responsabilitate, valori, norme, principii – și propune teorii care pot fi dezvoltate în instrumente de luare a unor decizii, în algoritmi de rezolvare a diferitelor tipuri de conflicte morale.

Etica în afaceri este o teorie a deciziei aplicată în management. Ea oferă teorii necesare înțelegerii afacerii ca fenomen economic și social, precum și instrumente utile în procesul de luare a unor decizii în activitatea unei organizații.

Non-contradicția dintre etică și afaceri – etica și afacerile sunt compatibile. Principiile pieței libere (proprietatea privată, schimbul liber, principiul libertății contractului, dreptul de a întreprinde) sunt compatibile cu cele etice. Afacerile nu produc doar profit pentru cei care investesc, ci și bunuri și servicii pentru consumatori, inovație și valori pentru societate în totalitatea ei și locuri de muncă pentru comunitate. În aceste condiții afacerile produc etică.

Managementul etic este un management profitabil pe termen lung. Etica s-a dovedit utilă afacerilor, cel puțin în măsura în care își propune să raționalizeze și propune să justifice norme de comportament după care se ghidează raporturile dintre agenții economici.

Instrumentele etice de decizie eficientizează interacțiunile dintre organizații și grupurile cointeresate ale acestora. În concluzie, pe termen lung managementul etic se poate dovedi un management eficient din punct de vedere economic.

Cap. 3. Studiu de caz: Managementul sistemului etic în cadrul organizației Orange

3.1. Prezentare și istoric

În anul 2000, France Telecom a cumpărat compania Orange din Marea Britanie și a hotărât ca acesta să fie numele grupului sub care sunt reunite activitățile sale de comunicații mobile.

În anii săi de existență, compania Orange a devenit cunoscută pentru consecvența cu care izbutește să așeze clientul în centrul activităților sale oferindu-i servicii și produse noi, pe măsura nevoilor sale de comunicare și informare.

Orange România este parte a grupului Orange – 68% – deținut de France Telecom și este cel de al 2 – lea operator mondial de telefonie mobilă. A fost înființată la 6 decembrie 1996 și lansată comercial cu marca Dialog pe 6 iunie 1997.

Ca număr de abonați, Orange deservește un număr de 2,5 milioane de clienți, segmentul de piață fiind de 46 %.

Investițiile totale din perioada 1997-2015 efectuate de France Telecom în România prin Orange sunt de 720 milioane Euro.

Forma juridică

Compania Orange România este o Societate Anonimă pe Acțiuni, principalul acționar este France Telecom ce deține 67,8 % din totalul pachetului de acțiuni.

Capitalul social subscris și vărsat al companiei este de 935.967.325.000 lei.

3.2. Cultura oraganizațională și etica în afaceri

Sunt aspecte ce stau la baza companiei Orange, reprezentând personalitatea acesteia.

Principiile esențiale care stau la baza desfășurării activităților companiei Orange sunt:

Ascultă … „prin tot ce facem ascultăm și păstrăm echilibrul”

Sunt integri … „suntem corecți și onești în tot ce facem”

Respectă angajații … „asigurăm tuturor angajaților un mediu de lucru sigu și sănătos”

Clientul este pe primul loc … „oferim calitate și servicii excelente clienților noștri”

Sprijină comunitatea … „sprijinim comunitatea și comunicăm mereu cu ea”

Protejează mediul … „controlăm impactul activităților noastre asupra mediului”

Obțin rezultate … „ne atingem obiectivele financiare și ne planificăm în mod responsabil succesul pe termen lung”

Orange România are ca ghid etic Codul de etică France Telecom.

Principiile după care se ghidează compania Orange sunt:

de a furniza produse și servicii de calitate pentru a satisface clienții

de a îmbunătăți produsele și serviciile

de a avea mereu o relație bună cu clienții

de a aduce calitate și inovație în produsele și serviciile lor

de a crește încrederea acționarilor, cu scopul de a se asigura că investiția lor este profitabilă

de a construi relații de durată cu furnizorii, bazate pe încredere, integritate și respect, pentru a asigura cele mai bune servicii pentru proprii clienții

de a respecta legile și reglementările în vigoare

de a respecta mediul natural și cultural ale țărilor în care își desfășoară activitatea

nu finanțează partide sau organizații al căror scop este politica

nu tolerează corupția

sprijină dezvoltarea durabilă și contribuie la bunăstarea comunităților locale în care își desfășoară activitatea

cred în integritatea, spiritul de inițiativă, responsabilitatea și motivarea angajaților

nu tolerează discriminarea în orice formă, în special în angajarea și promovarea angajaților

de a stabili și aplica proceduri care permit angajaților să raporteze orice caz de nerespectare a acestui Cod de etică

Rolul codului de etică asupra eticii noastre de afaceri este de a ghida conduit

profesională a grupului în toate filialele sale. Aceasta include toți angajații Grupului, indiferent de linia lor de afaceri sau de nivelul de responsabilitate. Toți angajații France

Telecom Group, în special managerii, se așteptă să promoveze și să practice aceste principii.

Acest Cod nu este destinat să înlocuiască legile și reglementările în vigoare, în orice țară în care France Telecom Group operează, în Uniunea Europeană sau în altă parte. Nici să înlocuiască acordurile sau angajamentele existente. Dacă este cazul, codurile cu destinație specială de conduită pot completa prezentul cod.

Comitetul de etică

Rolul Comitetului de Etică al Grupului este responsabil pentru probleme de manipulare legate de standardele etice ale grupului. Acesta este format dintr-un președinte și alți trei membri, toți aceștia sunt numiți de către președintele France Telecom Group. Periodic, Comitetul analizează măsura în care Codul este cunoscută și aplicat, precum și practicat în zona de etica în afaceri. Comitetul urmărește să asigure că aceste practici sunt în concordanță cu întreagul grup. De asemenea rămâne la curent cu evoluția reglementărilor și jurisprudența în acest domeniu. La propria discreție sau la cerere, Comitetul recomandă afiliaților grupului de respectarea valorilor și punerea în aplicare a principiilor enunțate în codul grupului și, după cum este necesar, cu privire la formarea unui comitet local de conformitate de etică. Acționând în strictă confidențialitate, Comitetul poate lua în considerare aspectele individuale prezentate pentru evaluare de către angajații grupului sau managerii lor. Comitetul prezintă recomandări președintelui Grupul France Telecom care vizează creșterea respectarea și înțelegerea Codului. De asemenea, propune, completări și modificări la Cod. Comitetul raportează anual președintelui Grupul France Telecom și a președintelui subcomisiei Guvernare al Telecom Consiliului de Administratie al Franței. Pentru a facilita acest proces la nivel de grup, consilieri de etică de afaceri și coordonatori au fost numiți în fiecare țară și / sau afiliat pentru a consilia angajații și să prezinte orice probleme locale sau interogări pentru a comitetului de etică și să se asigure că orice aplicații practice adecvate contextului local specific și linii de business sunt difuzate

3.3. Metodologia de cercetare

Prin această lucrare doresc să formulez o pledoarie cu privire la importanța și necesitatea asumării unui comportament etic în cadrul afacerilor din țara noastră, analizând societatea actuală, tendințele specifice și caracteristicile mediului de afaceri, împreună cu drepturile și obligațiile ce îi revin.

Obiectivul fundamental constă în evidențierea importanței managementului sistemului etic în cadrul companiei Orange România, pe baza explorării opiniei personalului acestei companii.

Obiective specifice au urmărit mai multe aspecte integrate managementului eticii promovate în compania Orange România, în opinia persoanelor aflate în serviciul acesteia:

Cele mai importante valori promovate de companie și rolul acestora în planificarea strategică (legătura cu viziunea și obiectivele)

Existența și aplicarea politicilor de etică

Dileme etice și surse potențial generatoare de conflicte de etică în companie

Leadership-ul și grija față de angajați

Etica și grija față de client

Identificarea comportamentelor neetice în companie

Studierea corelațiilor dintre implementarea practicilor etice și obținerea unor avantaje competitive.

Metoda cercetării

Pentru atingerea acestor obiective a fost derulată o cercetare de tip cantitativ, prin intermediul unei anchete pe bază de chestionar.

Chestionarul a fost structurat pe mai multe părți, în comformitate cu obiectivul fundamental și obiectivele specifice. Chestionarul a inclus în introducere o scurtă descriere a rolului aplicării sale. Au fost formulate 30 de întrebări. Pentru formularea chestionarului am folosit mai multe surse bibliografice și studii întâlnite în literature de specialitate pe tema managementul sistemului etic. Chestionarul a cuprins variabile nominale – din care întrebări cu variante de răspuns închise, cu răspunsuri unice sau multiple, și cu variante de răspuns deschise.

Colectarea datelor

Datele au fost colectate în perioada aprilie – mai 2015 prin intervievarea directă a respondenților de către autoarea cercetării, la sediul fiecărui shop Orange din județul Iași.

Eșantionare și subiecții cercetării

Eșantionarea a fost de tip non-probalistic, pe baza selecției raționale.

Chestionarul a fost aplicat pe 20 de angajați ai companiei Orange România, cu diferite responsabilități, încadrați cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată. Din punct de vedere a nivelului de studii 4 dintre subiecți au studii superioare iar 16 studii medii. Vârsta respondenților este între 20 și 35 de ani. Deși chestionarul nu cuprinde întrebări de identificare, am solicitat personalului de conducere din fiecare shop să-mi ofere aceste date. Participarea la acestă activitate s-a făcut în mod benevol.

Prezentarea chestionarului

Chestionarul cuprinde 30 de întrebări dintre care 7 întrebări deschise și 23 întrebări închise.

Am grupat întrebările chestinarului în următoarea ordine:

1)date personale despre respondenți – 3 întrebări (nr. 1, 2, 3);

2)codul etic – 3 întrebări (nr. 4, 5, 6);

3)comportament etic în companie – 2 întrebări (nr. 7, 8);

4)departament de etică – 3 întrebări (nr. 9, 10, 18);

5)comitet de etică – 2 întrebări (nr. 11, 12);

6)instruirea etică a personalului – 2 întrebări (nr. 13, 14);

7)respectarea regulilor morale – 5 întrebări (nr. 15, 16, 17, 20, 21);

8)linii telefonice – 1 întrebare ( nr. 19)

9)opinii ale respondenților din experiența personală – 7 întrebări (nr. 22, 23, 24, 25, 26, 27 30);

10)sistemul etic – 2 întrebări (nr. 28, 29).

Prezentarea rezultatelor

Date personale ale respondenților

La întrebarea de când lucrează în cadrul companiei, toți respondenții au

răspuns că au sub 2 ani de când fac parte din echipa Orange.

La studiilor absolvite 40% au studii medii iar cealalți studii superioare.

În privința postului ocupat 30% din respondenți au funcții de conducere, manager de

primă linie iar ceilalți sunt nonmanageri.

Codul etic

2.1 La întrebarea despre existența codului etic în companie, 70% au răspuns că nu iar

30% că nu știu.

De aceea, la celelalte 2 întrebări, despre cine l-a scris și despre cunoașterea conținutului codului de etică nu am primit niciun răspuns.

Comportament etic în companie

3.1 În privința comportamentului etic în desfășurarea activităților doar 50% dintre

subiecți au răspuns că li s-a vorbit la angajare sau pe parcurs perioadei de angajare despre comportament etic.

3.2 34% au spus că li se vorbește uneori despre comportament etic, 16% ocazional și

50% niciodată nu li s-a vorbit despre acest lucru.

4) Departament de etică

4.1 Dacă în cadrul organizației există un departament de etică și un ofițer de etică,

răspunsul a fost nu în procent de 100%.

4.2 La întrebarea dacă cred că este necesară existența unui etician în companie pentru a

judeca încălcarea regulilor morale, 50% au spus că da, iar ceilalți au răspuns că nu cred că acest lucru ar schimba cu ceva.

5) Comitet de etică

5.1 La întrebarea dacă știu de existența unui comitet de etică toți respondenții au răspuns

că nu știu.

5.2 Despre rapoarte/audituri de etică în cadrul companiei, toți respondenții au spus că nu

au auzit despre așa ceva.

6) Instruirea etică a personalului

6.1 La întrebarea referitoare la organizarea de instruiri etice cu personalul companiei,

30% au răspuns că nu au participat iar ceilalți spun că nu știu nimic despre organizarea acestor instruiri.

7) Respectarea regulilor morale

7.1 Toți respondenții spun că este posibilă educarea morală a angajaților, în relație cu

vârsta pe care o au.

7.2 La întrebarea "Credeți că prin respectarea unor reguli morale față de beneficiari,

colaboratori și personal ar contribui la sporirea constantă a profitului”?, răspunsurile se repartizează astfel: 70% – respectarea regulilor morale sporește profitul; 16% spun că respectarea regulilor morale nu are nici o legătură cu profitul și 14% – respectarea regulilor morale împiedică sporirea profitului.

7.3 La întrebarea dacă s-au aflat în ipostaza de a nu ști cum să rezolve o problemă morală 80% au răspuns că da.

7.4 Dacă compania are obligații morale față de clienți 40% din respondenți răspund că da iar ceilalți că nu.

8) Linii telefonice

8.1 La întrebarea cu privire la existența unei linii telefonice dedicate plângerilor angajaților în legătură cu faptele imorale ale colegilor, în proporție de 84% au răspuns negativ iar restul pozitiv.

9) Opinii ale respondenților și experiența personală

9.1 În proporție de 100%, respondenții au spus că nu știu de existența unor fapte imorale în companie.

9.2 Dacă vor fi puși în situația de a se confrunta cu o abatere de la normele morale, respondenții au răspuns în proporție de 65% “că îl anunță pe cel în cauză pentru a-și corecta abaterea” și restul au spus “că vor anunța șeful direct”.

9.3 Cauzele comportamentului neetic identificate de respondenți sunt: în proporție de 65% cred că este „presiunea de a face orice pentru a îndeplini obiectivele de afaceri” și 35% cred că „dorința obținerii unui câștig personal cu riscul abaterii de la regulile stabilite”.

9.4 În cazul în care se raportează greșelile făcute de colegi, rezultatele așteptate sunt: să în proporție de 50% au răspuns că vor ‚să fie luate cele mai adecvate măsuri asfel încât aceste abateri să nu mai aibă loc”, 10% „raportul meu să fie tratat ca fiind confidential’, 20% “aș avea sentimentul că am făcut ceva bun pentru organizație” și 10% ‘să primesc unele recompense”.

9.5 La întrebarea dacă au un plan strategic în privința respectării drepturilor morale toți respondenții au răspuns negativ.

10) Sistemul etic

10.1 La întrebarea dacă cred că este necesară implementarea sistemului etic în cadrul companiei 60% au răspuns că da.

10.2 Iar cei care au răspuns da la întrebarea de mai sus, o justifică prin: menținerea unui cadru corect față de clienți și colegi, creșterea încrederii clienților în calitatea produselor sau serviciilor oferite de companie; îmbunătățirea raporturilor dintre salariați; îmbunătățirea raporturilor dintre salariați și clienți și îmbunătățirea managementului companiei;

10.3 Iar cei care au răspuns nu, spun că este o risipă de bani.

Interpretarea rezultatelor

Respondenții investigați nu au cunoștință de existența unui cod de etică în cadrul companiei, dar la angajare sau pe parcursul perioadei de când sunt angajați li s-a vorbit uneori despre comportamentul etic în relația cu clienții și colegii.

În cadrul companiei subiecții spun că nu există un departament de etică, un ofițer de etică dar când sunt întrebați dacă ar exista un etician pentru a judeca încălcarea regulilor morale în proporție de 50% își doresc asta.

La întrebarea dacă știu de existența unui comitet de etică, despre rapoarte/audituri de

etică în cadrul companiei, toți respondenții au spus că nu au auzit despre așa ceva.

Referitor la organizarea de instruiri etice cu personalul companiei, 30% au răspuns că nu

au participat iar ceilalți spun că nu știu nimic despre organizarea acestor instruiri.

Dintre subiecții intervievați 70% cred că respectarea regulilor morale sporește profitul; 16% spun că respectarea regulilor morale nu are nici o legătură cu profitul și 14% – respectarea regulilor morale împiedică sporirea profitului. Este important că majoritatea angajaților sunt de acord cu respectarea unor reguli morale ce ajută la creșterea profitului, având în vedere că nu li s-a adus niciodată la cunoștință despre existența unui cod de etică.

Cadrul instituțional de reglementare a instrumentelor etice este considerat inexistent. Alte instrumente, precum auditul de etică și trainingul etic, sunt total necunoscute angajaților intervievați, atât ca posibilitate de existent a unor asemenea mijloace de management etic, cât și ca importanță a existenței lor.

O consecință directă a necunoașterii instumentelor etice, care ar putea fi folosite pentru un management de calitate, poate fi și faptul că angajații Orange (mai mult de jumătate) cred că compania nu are obligații morale față de clienți.

Faptul că, la întrebarea cu privire la fapte imorale petrecute în companie, toți respondenții au răspuns negativ, reprezintă o situație cel puțin paradoxală, dacă nu chiar stranie.

Cu siguranță, angajații, care au dovedit, prin răspunsurile date la celelate întrebări, că pot recunoaște și se pot raporta (le pot judeca moral) la astfel de comportamente (ale colegilor, ale clienților, ale unor posibili colegi), ar fi putut să ofere astfel de exemple. Se poate spune că nu au făcut-o din diferite cauze, dezinteresul față de o asemenea întrebare, dezinteresul față de astfel de situații, netrăirea unei astfel de situații sau chiar refuzul de a o mărturisi.

Concluzii

Bibliografie

Site

http://www.ethics.org/nbes/leadership/

www.ethics.org

http://www.ethicaltrade.org/

[anonimizat]

website:www.ethics.org/ERC

http://www.loreal.ro/press-releases/loreal

Bibliografie

Site

http://www.ethics.org/nbes/leadership/

www.ethics.org

http://www.ethicaltrade.org/

[anonimizat]

website:www.ethics.org/ERC

http://www.loreal.ro/press-releases/loreal