. Managementul Serviciilor Publice Locale

CUPRINS

Cap. I. NOȚIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND SERVICIUL PUBLIC

I.1. Noțiunea de „serviciu public”………………………………………………3

I.2. Tipologia și clasificarea serviciilor publice ………………………………..4

I.3. Înființarea și desființarea serviciilor publice ………………………………6

I.4. Principii de organizare și funcționare a serviciilor publice …………………7

Cap. II. MANAGEMENTUL PERFORMANȚEI SERVICIILOR PUBLICE

II.1. Trăsăturile serviciilor publice………………………………………………..

II.2.Factori determinanți ai managementului serviciului public…….……….13

II.3. Performanța și calitatea serviciilor publice ……………………………..14

II.4. Experiențe europene………………………………………………………19

Cap. III. MODALITĂȚI DE GESTIONARE A SERVICIILOR PUBLICE

III.1. Gestionarea serviciilor publice…….……………………………………13

III.2. Concesionarea serviciilor publice ……………………………………….14

III.3. Asocierea în participațiune ……………………………………………19

III.4. Alte forme de gestionare……………………………………………….20

Cap. IV. STUDIU DE CAZ : DIRECȚIA DE EVIDENȚĂ INFORMATIZATĂ A PERSOANELOR

IV.1. Prezentarea Primăriei Sectorului 2 și a managementului serviciilor publice oferite de aceasta………………………………………………

IV.2. Prezentarea Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor …………42

IV.3. Organigrama și structura Direcției de Evidență Informatizată

a Persoanelor ………………………………………………………….………43

IV.4. Atribuțiile Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor …………46

Cap. V. APRECIERI FINALE ………………………………………………………………….. 57

Bibliografie …………………………………………………………………..59

Cap. I. NOȚIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND SERVICIUL PUBLIC

I.1. Istoric al noțiunii de „serviciu public”

Noțiunea de „serviciu public” este utilizată pentru a defini un organism – persoană juridică privată sau publică – prin care se realizează o activitate de interes general. De asemenea definirea serviciului public se poate face și în sens material, respectiv ca tip de activitate.

Definiția clasică, datând de la începutul secolului XX, consideră că serviciul public este acea activitate de interes general prestată numai de o persoană publică. Astfel, definirea serviciului public se face după natura juridică a organului care îl prestează și care trebuie să fie neapărat persoană publică, adică statul, colectivitate locală sau instituție publică.

Definiția interbelică marchează faptul că până în 1939 persoanele private nu puteau desfășura activități specifice serviciilor publice. Dar pentru că statul și instituțiile sale nu puteau face față cerințelor sociale, a apărut ideea prestării unui serviciu de interes general prin intermediul unei firme private. Această definiție rămânea însă deficitară pentru că nu preciza în ce condiții activitatea unei persoane private poate fi considerată serviciu public. Abia în 1961 serviciul public va fi considerat ca fiind o activitate de interes general, prestată de o persoană privată având prerogativele puterii publice sub controlul administrației.

Definiția actuală s-a conturat la sfârșitul anilor 1980 recunoscând faptul că unele servicii publice desfășurate de persoane private nu trebuie să se bucure neapărat de prerogativele puterii publice. Precizarea este necesară întrucât o serie de servicii publice de interes social – sănătate, cultură, învățământ – se realizează de către persoane private, dar fără prerogativele puterii publice. Ideea democratismului a impus în practică sistemul preluării gestiunii serviciilor publice din mâna statului și predării lor către persoane private . Sub aspectul controlului, serviciile publice sunt astăzi mult mai subordinate administrației decât totdeauna.

I.2. Tipologia și clasificarea serviciilor publice

Puterea politică este aceea care determină nevoile ce au un caracter public și care sunt satisfăcute numai de sectorul public.

Pe plan european sunt utilizate clasificări ale serviciilor publice din punct de vedere juridic, economic. În acest sens se evidențiază distincția între serviciile publice cu caracter administrativ, și serviciile publice cu caracter industrial și comercial, dar serviciul public cu caracter administrativ este perceput mai intens ca serviciu public decât cel cu caracter comercial și industrial.

La începutul secolului XX, au fost enunțate principiile regăsite în definițiile serviciilor publice, respectiv continuitatea, egalitatea, mutabilitatea. Aceste principii sunt permanent prezente și asigură recunoașterea activităților serviciului public, realizate de organizația statală sau nestatală.

Literatura de specialitate distinge serviciul public de legiferare, serviciul public judiciar și serviciile publice administrative.

Serviciul public de legiferare, la care participă Parlamentul prin Camera Deputaților și Senat, adoptă normele juridice obligatorii, care reglementează, în mod uniform, la nivel național, raporturile sociale.

Serviciul judiciar , înfăptuit de instanțele judecătorești, soluționează cu « putere de adevăr legal » conflictele juridice.

Serviciile publice administrative asigură executarea legilor și a hotărârilor judecătorești, ordinea publică, siguranța națională, crearea condițiilor optime de sănătate, instrucție publică, cultură, transport etc. Acestora li se aplică regimul juridic administrativ ( organizare și funcționare, activitate ) și sunt finanțate de la bugetul central/local.

Tipologia serviciilor publice

Criteriile de clasificare a serviciilor publice:

După nivelul de realizare – servicii naționale, servicii locale ;

După natura serviciilor publice – servicii publice administrative, servicii publice industriale și comerciale ;

După modul de organizare – ca autorități ale administrației publice, ca instituții publice ;

După forma de proprietate (reguli juridice aplicate) – servicii publice monopolizate de stat, servicii publice realizate de sectorul public și/sau privat.

Din punctul de vedere al administrației publice locale există servicii cu caracter exclusiv administrativ pe care autoritățile publice nu le pot încredința altor persoane (ex. : protecția civilă, autoritatea tutelară, starea civilă, autorizarea construcțiilor sau licențierea transportului), precum și servicii care pot fi delegate altor persoane (ex. : salubritatea, iluminatul stradal, deratizarea, ecarisajul, etc.).

De asemenea serviciile publice se pot clasifica și după importanța socială, respectiv în servicii publice vitale ( alimentare cu apă, canalizare, distribuție de energie electrică, termoficare ) sau servicii publice facultative ( amenajarea de parcuri de distracții, centre de informare, etc. ).

I.3. Înființarea și desființarea serviciilor publice

Crearea serviciilor publice a constituit mult timp monopol de stat, atât în țările occidentale cât și în cele comuniste, dar din rațiuni diferite. Extinderea democrației sociale, inclusiv prin descentralizare, a impus transferul acestui monopol de la nivelul central la nivelul local. Mutațiile din sfera economico – socială au determinat și schimbări de optică în doctrina administrativă, ajungându-se astfel la o soluție viabilă: administrația publică poate impune persoanelor private care desfășoară activități de interes general să îndeplinească și obligații de natura serviciului public.

În epoca actuală, statul păstrează monopolul asupra unor servicii considerate de interes național, pe care le înființează și le coordonează centralizat, cum sunt poliția, starea civilă, prevenirea și stingerea incendiilor, întreținerea căilor de transport.

În ceea ce privește dreptul colectivităților locale de a înființa servicii publice există câteva condiții, respectiv :

autoritățile administrației publice au obligația de a înființa servicii publice de interes local numai în limitele legii, o competență restrânsă în principiu numai la acele servicii publice care nu sunt statale. În România prin Legea administrației publice locale se precizează că la nivel local autoritățile administrației publice organizează servicii publice de gospodărire comunală, transport local, rețele edilitare, etc.

autoritățile administrației publice au dreptul de a desfășura la nivel local servicii publice cu caracter statal cu precizarea că răspunderea revine primarului în calitate de reprezentant al statului.

autoritățile administrației publice locale au posibilitatea de a înființa atât servicii publice administrative cât și servicii publice comerciale și industriale.

înființarea de servicii publice trebuie să urmeze procedura prevăzută de lege cu cele trei restricții: fixarea obiectivului de activitate, organizarea și funcționarea pe baza unui regulament emis de administrație, controlul modului în care își realizează prerogativele.

Referitor la desființarea serviciilor publice este necesară respectarea principiului „actului contrar” potrivit căruia desființarea este de competența aceleiași autorități care a aprobat înființarea. Dacă serviciul public a fost creat prin hotărâre a consiliului local atunci același consiliu local dispune prin hotărâre contrară desființarea, dacă serviciul public este de interes național atunci aceeași autoritate publică Parlament/Guvern poate dispune prin lege/hotărâre desființarea serviciului respectiv.

Acest drept de a desființa un serviciu public nu este nelimitat, autoritățile administrației publice locale nu pot desființa un serviciu public dacă acesta este stipulat prin lege.

I.4. Principii și reguli de organizare și funcționare a serviciilor publice

Autoritățile administrației publice locale pot înființa servicii publice în condițiile Legii administrației publice locale nr.215/2001, în orice domeniu de activitate, cu condiția de a respecta unele principii derivate din însuși sistemul democratic al autoguvernării locale.

Astfel, principiile și regulile care stau la baza organizării serviciilor publice sunt: eficiența, echitatea, descentralizarea, adaptabilitatea, continuitatea, cuantificarea, neutralitatea.

Principiul eficienței serviciilor publice este impus de faptul că toate cheltuielile necesare se suportă din bugetul local, adică din taxele și impozitele cetățenilor. Ca atare, administrația are obligația de a găsi cel mai bun raport între costuri și cantitatea/calitatea serviciilor prestate cetățenilor. Acest principiu trebuie avut în vedere ori de câte ori se stabilesc capitole de cheltuieli bugetare necesare funcționării serviciilor publice. Pe de altă parte, eficiența presupune satisfacerea cât mai completă a nevoilor cetățeanului, astfel că practic cheltuielile prevăzute în bugetul local sunt aproape întotdeauna depășite. Este însă preferabil să fie satisfăcut interesul public, chiar dacă administrația va face datorii, întrucât scopul de a fi al administrației este tocmai asigurarea condițiilor pentru desfășurarea normală a vieții publice. Un alt aspect al eficienței serviciilor publice este strâns legat de modul în care administrația locală sprijină prestatorii de servicii publice. În acest sens, administrația publică are obligația de a acorda întotdeauna prioritate unui agent economic prestator de servicii față de alt agent economic în acordarea de licențe, autorizații, concesiuni, etc. Principiul eficienței serviciului public presupune realizarea raportului optim între cost și cantitatea și calitatea serviciilor în condițiile satisfacerii nevoilor publice

Principiul echității prestărilor de servicii se impune în virtutea faptului că toți cetățenii se bucură de aceleași drepturi și ca atare toți trebuie să beneficieze în aceeași măsură de serviciile publice. Principiul echității trebuie să acționeze și în ceea ce privește pe furnizori și beneficiari, în sensul că tuturor li se aplică aceleași reguli. Pentru aplicarea deplină a principiului echității, administrația trebuie să recurgă sistematic la concurență și să asigure transparența pentru furnizorii acestor servicii publice.

Principiul descentralizării serviciilor publice , este prevăzut de Constituție și de Legea administrației publice locale ștare necesare funcționării serviciilor publice. Pe de altă parte, eficiența presupune satisfacerea cât mai completă a nevoilor cetățeanului, astfel că practic cheltuielile prevăzute în bugetul local sunt aproape întotdeauna depășite. Este însă preferabil să fie satisfăcut interesul public, chiar dacă administrația va face datorii, întrucât scopul de a fi al administrației este tocmai asigurarea condițiilor pentru desfășurarea normală a vieții publice. Un alt aspect al eficienței serviciilor publice este strâns legat de modul în care administrația locală sprijină prestatorii de servicii publice. În acest sens, administrația publică are obligația de a acorda întotdeauna prioritate unui agent economic prestator de servicii față de alt agent economic în acordarea de licențe, autorizații, concesiuni, etc. Principiul eficienței serviciului public presupune realizarea raportului optim între cost și cantitatea și calitatea serviciilor în condițiile satisfacerii nevoilor publice

Principiul echității prestărilor de servicii se impune în virtutea faptului că toți cetățenii se bucură de aceleași drepturi și ca atare toți trebuie să beneficieze în aceeași măsură de serviciile publice. Principiul echității trebuie să acționeze și în ceea ce privește pe furnizori și beneficiari, în sensul că tuturor li se aplică aceleași reguli. Pentru aplicarea deplină a principiului echității, administrația trebuie să recurgă sistematic la concurență și să asigure transparența pentru furnizorii acestor servicii publice.

Principiul descentralizării serviciilor publice , este prevăzut de Constituție și de Legea administrației publice locale și se manifestă practic prin deplasarea serviciilor publice de la „centru” către comunitățile locale, cu scopul satisfacerii nevoilor sociale. Descentralizarea serviciilor publice trebuie să țină cont atât de gradul de specializare al acestora, de necesitatea continuității lor, cât și de existența specialiștilor necesari serviciului respectiv. Descentralizarea permite serviciilor publice să se administreze ele însele, sub controlul statului, care le conferă personalitate juridică, le permite constituirea unor autorități proprii și le dotează cu resursele necesare. Deci conducerea serviciului public are putere de decizie, autonomie financiară, are personalitate juridică, patrimoniu și dreptul de a se prezenta în justiție.

Principiul adaptării serviciilor publice semnifică faptul că acestea trebuie să se adapteze la exigențele evoluțiilor tehnologice și la scimbarea nevoilor publice.

Principiul continuității serviciului public presupune ca acesta să funcționeze permanent fără întreruperi, regularitatea serviciului public inducând reguli complexe.

Principiul cuantificării permite cuantificarea serviciului public, evaluarea rapidă a activităților serviciului.

Principiul neutralității presupune funcționarea serviciului public cu scopul satisfacerii nevoilor sociale, și nu cel al satisfacerii unor interese particulare sau în detrimentul altora.

Aceste principii enunțate se aplică numeroaselor structuri, atât în dreptul public cât și în dreptul privat. Ele rămân valabile chiar dacă situația utilizatorilor evoluează și dacă concurența se dezvoltă în interiorul serviciilor.

Dreptul public pune egalitatea tuturor în fața serviciului public ca un principiu fundamental.

I.5. Trăsăturile serviciilor publice

Serviciile publice locale, potrivit legislației în domeniu, pot fi subordonate consiliului local, acestea se regăsesc în organizarea consiliului local și organizate de consiliul local, ca regii autonome, societăți comerciale sau în alte forme publice sau private. Sunt întâlnite serviciile publice locale, considerate servicii publice industriale și comerciale, în domeniul energiei, transporturilor publice, în domeniul salubrizării, distribuției apei, canalizării, distribuției gazelor, etc., sau servicii publice administrative, serviciile cu caracter exclusiv administrativ (protecția civilă, autoritatea tutelară, starea civilă), serviciile în domeniul educației, etc.

Caracteristicile comune serviciilor publice pot fi evidențiate din interpretarea definiției serviciului public și din perspectiva teoriei, acestea fiind :

Satisfacerea nevoilor publice răspunde interesului general;

Înființarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorităților deliberative (consiliile locale);

Autorizarea organizării și funcționării de către o autoritate executivă a administrației publice locale (prefectul în cazul județului și primarul în cazul orașului și comunei);

Supunerea unui regim juridic reglementat de principiile dreptului public.

Doctrina economică caracterizează serviciile prin intangibilitate, inseparabilitate, variabilitate, perisabilitate.

Intangibilitatea serviciilor exprimă faptul că ele nu pot fi prestate, înainte de a fi „cumpărate”. Serviciul public poate fi perceput de către potențialii cumpărători prin părțile tangibile, evidențiate de acele aspecte legate de facilitățile acordate consumatorului/utilizatorului, componența umană a mediului, capacitatea de comunicare prin serviciul public, prețul. Astfel instituția publică sau privată este obligată să « producă dovezi » pentru a « materializa serviciul public ».

Inseparabilitatea serviciilor constă în aceea că prestarea și consumul au loc simultan, prestatorul fiind parte componentă a serviciului respectiv. Exemplu : educație, sănătate, cultură, caz în care simultaneitatea prestării și consumului serviciului presupune și participarea consumatorului la prestarea serviciului.

Variabilitatea serviciilor, este o caracteristică ce semnifică imposibilitatea repetării acestora, în mod identic de la o prestație la alta, ele depinzând de factorul uman prestator și de variabila timp. Standardizarea prestării serviciilor publice nu poate fi asigurată întâlnind situația personalizării serviciilor. Această caracteristică impune instituțiilor publice sau private realizarea controlului calității serviciului public. Astfel se pune în aplicare procesul de control al calității serviciilor publice prin selectare, pregătirea personalului prestator, elaborarea hartei serviciului.

Perisabilitatea reprezintă capacitatea serviciilor publice de a nu fi stocate sau inventariate. Sistemul de prestare a serviciului public este influențat și de sistemul de piață dar și de sectorul public.

I.6. Specificul serviciilor publice

Pentru funcționarea normală a oricărei comunități sunt necesare o serie de activități specifice de interes general, cum ar fi alimentarea cu apă, transportul de energie electrică, distribuirea gazelor, canalizare, salubritate, etc.

Aceste activități care satisfac interese generale trebuie asigurate de autorități publice locale.

Astfel, serviciul public este una din instituțiile administrației prin care se prestează cetățenilor servicii de interes general, în regim de putere politică. Din această definiție decurg următoarele elemente esențiale pentru caracterizarea oricărui serviciu public :

Serviciul public este din punct de vedere funcțional organizat autorizat direct de către o autoritate a administrației publice locale și funcționează sub autoritatea acesteia;

Serviciul public are totdeauna ca scop satisfacerea unei nevoi publice, răspunde adică interesului general;

Serviciul public este totdeauna asigurat de administrația publică indiferent dacă se realizează în regie proprie sau prin intermediul altor prestatori de servicii, de unde și responsabilitatea administrației față de cetățeni pentru modul în care sunt asigurate aceste servicii publice ;

Înființarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorităților deliberative, respectiv al consiliilor locale, iar organizarea și funcționarea lor constituie atributul autorităților executive, adică al prefectului pentru județe și al primarilor pentru comune și orașe.

* * *

Cap. II. Modalități de gestionare a serviciilor publice

II.1. Gestionarea serviciilor publice

Termenul de gestiune, acceptat ca administrare a patrimoniului sau a unor bunuri ale unei persoane de către reprezentantul ei sau totalitatea operațiunilor efectuate de un gestionar privind primirea, păstrarea și eliberarea bunurilor materiale sau a valorilor bănești, dintr-o societate comercială sau instituție, trebuie diferențiat de termenul de management.

Termenul de management în care se regăsesc ansamblul activităților de organizare și conducere, în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea și reglarea proceselor, a sistemului, include și pe cel de gestiune.

Gestionarea serviciilor publice, ca noțiune, se întâlnește atât în Legea administrației publice locale nr.215/2001, cât și în Carta Europeană a autonomiei locale. Astfel, reglementările legale au următorul conținut: „Autonomia privește atât organizarea și funcționarea administrației publice locale, cât și gestionarea, sub propria responsabilitate, a intereselor colectivităților pe care le reprezintă”.

Prin „autonomie locală” se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice.

Gestionarea serviciului public poate fi făcută de o persoană publică (stat, comunități locale, instituții) sau de o persoană privată (fizică sau juridică).

Literatura de specialitate descrie următoarele moduri de gestionare a serviciilor publice:

administrarea prin regii autonome sau instituții publice;

contractul de concesionare;

contractul de închiriere;

locația de gestiune;

contractul civil;

contractul comercial.

Ca forme de gestionare a serviciilor publice sunt cunoscute formele de gestiune directă, gestiune delegată, gestiune semidirectă.

Gestiunea directă este reprezentată de situații în care colectivitatea locală, prin autoritățile sale reprezentative, asigură ea însăși serviciul public sau îl transferă unei instituții publice aflate în subordinea sa.

Prin gestiune directă se înțelege capacitatea de administrare a serviciului public sau de transferare unei instituții publice aflate în subordinea autorității publice locale.

Formele cunoscute ale gestiunii directe sunt: regia directă, regia depersonalizată, regia autonomă.

Gestiunea delegată reprezintă procesul de încredințare a administrării serviciului public de către autoritatea administrativă unei întreprinderi, de regulă din sectorul privat.

Formele de gestiune delegată întâlnite în practică sunt: concesiunea, arendarea, regia interesată.

Gestiunea semidirectă poate fi înțeleasă ca un proces de administrare mixtă a serviciului public, în sensul exploatării în regie directă alături de prestarea unei părți a serviciului public de către o întreprindere exterioară, din sectorul privat.

Autoritățile administrației publice locale, acționând în beneficiul statului și al colectivității locale, au posibilitatea să aleagă forma de gestiune a serviciului public. În acest sens, ele au dreptul de a încredința gestiunea unui serviciu public indiferent dacă agentul este public sau privat. Încredințarea serviciului public unei persoane publice sau private trebuie să respecte transparența, ceea ce presupune publicitate, concurență.

II.2. Concesionarea serviciilor publice

Prin concesiune se înțelege „ o convenție prin care o persoană publică

însărcinează cu prestarea unui serviciu public o întreprindere privată care să asigure finanțarea lucrărilor, exploatarea lor și care să fie remunerată din redevențele percepute de la usageri (utilizatori). Astfel, concesionarea serviciului public este „actul administrativ prin care o persoană publică, numită concedent, încredințează unei persoane private, numită concesionar, gestiunea serviciului public cu riscul său, recunoscându-i dreptul de a percepe redevența de la beneficiile serviciului.

Legea privind regimul concesiunilor nr.219/1998, are ca obiect reglementarea și organizarea regimului de concesionări pentru:

bunurile proprietate publică ori privată a statului, județului, orașului sau comunei ;

activitățile și serviciile publice de interes național și local.

Obiectul concesiunii poate fi diferit, evoluția ariei de aplicare a contractului de concesiune este ascendentă de la art.25 al Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, care stabilește ca obiect al concesiunii: o activitate economică, serviciile publice, unități de producție aparținând regiilor autonome, terenurilor proprietate de stat., la cel prezent în Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor. În acest sens legea stabilește că pot face obiectul unei concesiuni bunurile, activitățile sau serviciile publice din următoarele domenii:

Transporturile publice;

Autostrăzile, podurile și tunelurile rutiere cu taxă de trecere ;

Infrastructurile rutiere, feroviare, portuare și aeroporturile civile ;

Construcția de hidrocentrale noi și exploatarea acestora;

Serviciile poștale;

Spectrul de frecvențe și rețele de transport și de distribuție pentru telecomunicații ;

Activitățile economice legate de cursurile de ape naturale și artificiale, lucrările de gospodărire a apelor aferente acestora, stațiile și instalațiile de măsurători

hidrologice, meteorologice și de calitate a apelor amenajărilor piscicole ;

Terenurile proprietate publică, plajele, cheiurile și zonele libere;

Rețelele de transport și de distribuție a energiei termice și electrice ;

Rețelele de transport prin conducte și de distribuție a petrolului și a gazelor combustibile ;

Rețelele de transport și de distribuție a apei potabile ;

Exploatarea zăcămintelor minerale și a substanțelor solide și fluide;

Exploatarea surselor termale;

Resursele naturale ale zonei economice maritime și ale platoului continental ;

Bazele sportive, locurile de recreere, instituțiile profesionale de spectacole ;

Unitățile medico – sanitare, secțiile sau laboratoarele din structura acestora, precum și serviciile medicale auxiliare;

Activitățile economice legate de punerea în valoare a monumentelor și siturilor istorice;

Colectarea, depozitarea și valorificarea deșeurilor.

Concedentul nu poate fi decât o persoană publică – statul, colectivități locale, alte instituții publice, respective:

o regie autonomă, atunci când transmite folosința asupra unor unități productive sau activități economice sau servicii,

autoritățile administrației publice, centrale și locale în cazul concesionării terenurilor din patrimoniul lor sau al unităților de producție pe care le-au avut în administrare directă.

Prin concesiune se instituie o modalitate de atragere de fonduri bugetare, deoarece redevența obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat, sau la bugetele locale după caz. Concesionarea uni bun, a unei activități sau a unui serviciu public se realizează prin licitație publică sau prin negociere directă, conform prevederilor legii. Contractul de concesiune reprezintă elementul esențial al delegării concesiunii.

În ceea ce privește regimul juridic aplicabil concesiunilor de servicii publice trebuie precizat că acesta este diferit în funcție de natura lor :

Pentru regiile autonome care gestionează servicii publice de interes național sau local sunt aplicabile normele dreptului public, administrativ.

Pentru societățile comerciale care desfășoară activități industriale / comerciale pentru satisfacerea unui interes general, dar obțin profituri prin vânzarea de furnituri sau servicii către usageri, se aplică un regim mixt de drept public / privat.

Pentru serviciile publice concesionate de regiile autonome unor persoane private și care, deci, nu realizează un interes general, este aplicabil regimul dreptului civil.

Contratul de concesiune conține însă și clauze care satisfac interesele private ale concedentului și concesionarului, clauze de ordin comercial ce formează „partea contractuală”. Aceste clauze pot fi modificate cu acordul autorității administrației publice pe parcursul desfășurării licitației prin negociere directă, după licitație aceste clauze urmând a figura în contractul de concesiune așa cum au fost modificate prin acordul părților.

Autoritățile administrației publice locale în calitatea lor de concedente în contractele de concesiune au următoarele obligații:

stabilirea, urmărirea și încasarea prețului stabilit; prin preț se realizează venitul garantat al colectivității locale așa încât el constituie element de fond al contractului asupra căruia nu se poate negocia ;

obligația de a plăti concesionarului o indemnizație în cazurile în care intervine forța majoră și concesionarul trebuie repus într-o situație normală ;

obligația concendentului de a dezdăuna pe concesionar în cazurile în care se constată că cheltuielile efectuate pentru prestarea serviciului public au depășit

încasările.

Obligațiile concesionarului:

obligația de a-și executa personal obligațiile contractuale;

obligația de a exploata bunurile/serviciile în condiții de eficiență, pentru a putea conserva și crește valoarea lor; în cazul pagubelor produse din culpa sa concesionarul va trebui să despăgubească administrația;

obligația de a realiza investițiile specificate prin caietul de sarcini, a programului de retehnologizare, a celorlalte condiții tehnico-economice;

obligații referitoare la respectarea normelor legale din sfera protecției mediului, încadrării și concedierii personalului, pazei etc.;

obligația de a respecta principiile și regulile de funcționare a serviciilor publice: continuitatea, adaptabilitatea, egalitatea de tratament a usagerilor, calitatea și cantitatea produselor/serviciilor.

Încetarea concesiunii intervine la termenul prevăzut în contract.

Concesiunea poate însă înceta mai înainte de împlinirea termenului în următoarele cazuri:

prin rezilierea contractului de către autoritățile publice în cazurile în care concesionarul nu-și îndeplinește obligațiile contractuale;

prin renunțarea concesionarului fie pentru că a dispărut obiectul concesiunii, fie că este în imposibilitate de a-și desfășura activitatea din cauze obiective;

există și posibilitatea răscumpărării concesiunii atunci când intervin alte interese ale colectivității locale; trebuie precizat că răscumpărarea se va face la prețul stipulat în documentația tehnico-economică.

În situația încetării concesiunii asupra bunurilor folosite sau dobândite de concesionar se aplică un regim juridic special.

La expirarea termenului stipulat în contract concesionarul este obligat să predea autorităților administrației publice locale toate bunurile utilizate, precum și cele rezultate din investițiile făcute, în mod gratuit și libere de sarcini.

Concesionarul nu va putea primi despăgubiri pentru aceste bunuri.

Schema de funcționare a unei concesiuni

II.3. Asocierea în participațiune

Codul comercial prevede că „Asociațiunea în participațiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane sau societăți o participațiune în beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni sau chiar asupra întregului lor comerț”. De asemenea se impun condiții obligatorii pentru părțile contractante, ca de exemplu:

persoana care se asociază trebuie să aibă calitatea de comerciant sau de societate comercială;

asociații să participe atât la beneficii, cât și la pierderi;

asocierea în participațiune este cunoscută numai de asociați și ca atare nu are nici firmă, nici sediu, nici semnătură sau capital social.

În ceea ce privește asocierea autorităților administrației publice locale conform Legii administrației publice locale nr.215/2001, aceasta se poate realiza cu alte autorități ale administrației publice locale din țară sau din străinătate în vederea promovării unor interese comune, sau cu persoane juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți parteneri sociali, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local.

Parteneriatul între sectorul public și privat se constituie pe preocupările comune și obiective, specifice ale partenerilor interesați deopotrivă de realizarea consensului.

Parteneriatul local este preocupat de creșterea calității serviciilor bunăstării sociale, scăderea șomajului și diversificarea activităților economice.

II.4. Alte forme de gestionare

Serviciul public în regie proprie

Serviciile publice cu caracter exclusiv administrativ pe care autoritățile administrației publice le gestionează direct sunt considerate servicii gestionate în regie proprie.

Aceste servicii nu au personalitate juridică iar gestionarea poate fi directă pe baza finanțării publice, sau indirectă pe baza unei autonomii financiare.

Autoritățile administrației publice locale pot gestiona servicii publice fără personalitate juridică, înființate la nivel local, în structura organizatorică a autorităților locale sub forma departamentelor, direcțiilor, serviciilor, birourilor, managementul acestora caracterizându-se prin faptul că:

managementul financiar-contabil este asigurat de cel al autorității locale;

un funcționar, angajat al primăriei sau al consiliului județean, subordonat direct primarului ori președintelui consiliului județean, asigură managementul serviciului public respectiv.

Serviciile publice în regim de franchising

Contractele de franchising au ca obiect transmiterea sau concesiunea mărcii, a mijloacelor de comercializare a mărfii sau a serviciului. Franchisingul a fost conceput ca un tip de extindere a unei afaceri prin producerea și comercializarea unor bunuri/servicii, deja cunoscute anterior în alte regiuni, în zone noi.

În cazul administrației publice, contractul de franchising impune ca autoritățile administrației publice locale să stabilească planul general de marketing în calitate de producătoare de servicii publice, iar distribuția lor să fie realizată de sectorul privat.

Avantajele unui astfel de contract sunt:

Creșterea interesului pentru dezvoltarea parteneriatului sector public/sector privat, pentru cel de-al doilea, cu scopul penetrării pe noi segmente de piață;

Scăderea riscului sectorului public în ceea ce privește investiția în sectorul public, aceasta fiind făcută de sectorul privat;

Obligativitatea contractuală a părții reprezentate de sectorul privat, referitoare la respectarea clauzelor și a normelor, funcționarea comercială, managementul investițiilor, plata redevenței funcție de serviciile realizate.

Serviciul public în locație de gestiune

Locația de gestiune este un contract administrativ prin care o persoană publică încredințează unei persoane private exploatarea unui bun din domeniul public sau a unei afaceri. Prin acest contract, titularul este remunerat direct de către administrația publică, remunerația fiind forfetară

Gestiunea delegată unilateral al serviciilor publice

Gestiunea delegată unilateral presupune existența unui act juridic unilateral prin care se administrează prin delegare, unilateral, serviciul public.

Delegarea unilaterală poate fi înfăptuită prin formarea unei asociații comune în scopul realizării unor lucrări de interes local, prin dispozițiile legii, asociaților, federațiilor, cooperativelor, prin hotărâre de guvern sau ale societăților mixte, ca urmare a hotărârilor consiliului local.

Există posibilitatea delegării serviciului public unei persoane juridice (agent economic) printr-un contract administrativ din punct de vedere juridic, în care sunt precizate drepturile și obligațiile părților, autoritatea publică având dreptul oricând să rezilieze contractul cu prestatorul inițial și să-l continue cu alt prestator.

Privatizarea serviciilor publice poate fi realizată prin transformarea regiilor autonome în societăți comerciale, sau prin cesiunea acțiunilor în cazul societăților comerciale cu capital majoritar de stat.

Succesul administrării serviciului public prin metode de delegare obligă autoritățile administrației publice să stabilească metoda juridică a raporturilor dintre administrație și prestatorii de servicii și măsurile asiguratorii pentru fiecare parte contractantă deci, regulile delegării.

* * *

Cap. III. Managementul serviciilor publice

prestate de Primăria Sectorului 2

III.1. Factori determinanți ai managementului serviciilor publice

Organizarea și funcționarea serviciilor publice presupune cunoașterea exactă a factorilor din teritoriu, mediu, populație, economie, cultură, care influențează managementul. Toți acești factori pot fi grupați în două categorii, după cum ei acționează permanent și în mod global sau acționează conjunctural și cu intensități diferite.

În prima categorie putem înscrie factorul uman, factorul capital și factorul concurențial, iar în a doua grupă, resursele materiale, factorii socio-politici, factorii moral- juridici.

Factorul uman

Factorul uman se poate cuantifica prin cantitatea și calitatea specialiștilor cu care lucrează administrația și performanțele acestora. Esențial pentru managementul actual al administrației este aspectul motivării funcționarului public pentru a se putea obține maxim de eficiență. Motivarea impune managerului să asigure funcționarilor condiții, în așa fel încât aceștia să fie atrași în activități creative, precum și stimularea succeselor obținute pentru a menține motivația.

Aplicarea principiului descentralizării asupra serviciilor publice are ca efect asupra relațiilor interumane contractul direct dintre manageri și funcționari. Această legătură directă, permanentă dintre conducător și subordonat elimină în mare măsură birocratismul, ca și controlul ierarhic supercentralizat.

Un alt element obligatoriu pentru managementul resurselor umane este specializarea funcționarilor administrației. Această specializare trebuie realizată

continuu prin forme de pregătire adecvate – cursuri, schimburi de experiență, lucrări practice, în așa fel încât să existe cel puțin patru grupe de personal competente pentru : conducere, administrare, execuție, control.

De asemenea, managementul serviciilor publice presupune și relații cu cetățenii, de unde apare necesitatea organizării acestor relații, crearea serviciilor de public-relation. Prin intermediul acestor relații se realizează două sarcini majore ale administrației: pe de o parte serviciile publice se adaptează la interesul general, exprimat de cetățeni, iar, pe de altă parte, cetățenii pot cunoaște problemele administrației locale.

Aprecierea factorului uman reprezintă evaluarea obiectivă globală a activității și comportamentului fiecărui salariat efectuată de șeful acestuia pe baza unor criterii care privesc rezultatele obținute în muncă, nivelul pregătirii profesionale, preocuparea pentru îmbogățirea cunoștințelor, grija pentru patrimoniul organizației, calitățile personale, comportarea la locul de muncă, în familie și civică, respectarea legilor, păstrarea secretului profesional.

Aprecierea personalului trebuie să urmărească principalele obiective:

evaluarea performanțelor reale ale salariaților organizației având în vedere:

– identificarea potențialului real al acestora;

– evidențierea progresului realizat în perioada scurtă de la aprecierea precedentă;

– îmbunătățirea performanțelor actuale;

– stabilirea cerințelor de perfecționare;

– corelarea retribuției cu nivelul performanțelor.

stabilirea potențialului de conducere, în vederea:

– identificării persoanelor ce posedă un asemenea potențial;

– stabilirea planului de promovare;

– stabilirea cerințelor de perfecționare în vederea promovării;

revizuirea retribuției, în vederea:

– diferențierii acesteia în raport cu nivelul performanțelor;

– motivării materiale adecvate a personalului.

Factorul capital

Capitalul se înscrie în categoria factorilor constanți de care trebuie să țină seama administrația, pentru că deocamdată, bugetul local este fixat anual la o sumă ce nu poate fi depășită. Administrația suportă așadar o constrângere exterioară care limitează posibilitățile ei financiare. Managementul serviciilor publice trebuie să țină seama de limitele capitalului și să încerce să atragă capitaluri.

Un prim aspect al managementului administrației publice în domeniul serviciilor constă în eficientizarea capitalului său, adică cu bani puțini să obținem profitul maxim. Eficiența capitalului disponibil pentru serviciile publice poate crește dacă se au în vedere următoarele :

respectarea disciplinei financiare ;

creșterea productivității muncii ;

exploatarea rațională a mijloacelor fixe ;

calificarea personalului ;

îmbunătățirea managementului.

Al doilea element necesar funcționării normale a serviciilor publice poate fi asigurat prin atragerea capitalului privat fie prin concesionarea unor lucrări, fie prin metoda asocierii directe între consiliul local și un agent privat.

Avantajele atragerii capitalurilor private constă în :

degrevează administrația să facă investiții deoarece întreprinzătorul privat este cel care aduce capitalul ;

degrevează administrația de organizarea, pregătirea, perfecționarea salariaților, care cade în sarcina întreprinzătorului ;

degrevează administrația de proiectare, planificare și control asupra tuturor fazelor de execuție.

Un alt element important în management este faptul că administrația poate face un control prin capital asupra calității serviciilorpublice, adică se poate face un

control final asupra rezultatelor.

Factorul concurențial

Concurența serviciilor publice cu alte servicii private este normală pentru orice economie de piață. Ca atare, managementul administrației publice trebuie să ia în considerare piața serviciilor. Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să asigure libertatea de organizare și funcționare a societăților comerciale care desfășoară activități de interes general, dar să și verifice dacă nu există îngrădiri de nici o natură a concurenței. De fapt, asigurând o concurență loială, administrația creează premizele dezvoltării serviciilor publice.

Factorul resurse materiale

Resursele materiale se modifică permanent în funcție de politica guvernului cu privire la materii prime, energie, resurse de apă, construcții, căi de comunicație, etc.

Un management eficient trebuie să țină seama în momentul elaborării programelor de dezvoltare și de identificarea tuturor resurselor potențiale. Aceste resurse materiale pot fi atrase fie din sectorul public, fie din sectorul privat, cu condiția respectării raportului optim între costuri/cantitate și calitatea serviciilor ce trebuie asigurate.

Un aspect actual al utilizării resurselor îl constituie cooperarea autorităților publice în exploatarea și valorificarea în comun a unor resurse. Este cunoscut faptul că resursele sunt distribuite diferit în teritoriu ceea ce impune asocierea mai multor servicii locale pentru utilizarea lor eficientă.

Elementul esențial pentru asigurarea serviciilor publice îl constituie resursele proprii, fiecare serviciu public trebuind să-și asigure un minim de resurse în așa fel încât să permită continuitatea prestației în situații de criză.

Factorii socio-politici

Factorii socio-politici influențează activitatea administrației publice prin comanda socială, adică prin obiectivele stabilite de sistemul de guvernământ și pe care administrația are obligația să le realizeze.

Factorii socio-politici sunt aceea care reglează relațiile dintre diferitele sisteme, ca și din interiorul lor, în concordanță cu voința politică dominantă la un moment dat.

Astfel, sistemul socio-politic este acela care permite sau nu autorităților administrației de a înființa, organiza și exploata regii sau societăți comerciale de interes local, de a permite întreprinzătorilor privați să intre în competiție și de a le asigura condițiile, de a permite administrației stabilirea normelor și standardelor de calitate pentru unele bunuri și servicii.

Sistemul politic determină înseși raporturile dintre diferite autorități publice ale administrației de stat în contextul pluripartidismului. Un management eficient trebuie să plece de la premiza că între prefect – autoritate numită de guvern și primar – autoritate aleasă de cetățeni, ca și între primar și consiliul local există raporturi politice, adică relații stabilite de sistem și fără de care administrația nu ar putea exista.

Factorii moral-juridici

Administrația trebuie să slujească pe cetățeni și ca atare trebuie să fixeze și să respecte ea însăși normele de conduită dintr-o anumită colectivitate.

În acest sens administrația poate reglementa prin acte normative o conduită general obligatorie pentru toți cetățenii, dar și prin acte individuale conduita unor persoane fizice sau juridice. De aceea, managementul serviciilor publice trebuie să respecte aceste norme general obligatorii:

continuitatea serviciului ;

egalitatea cetățenilor în fața serviciului ;

descentralizarea.

De asemenea, eficiența administrației publice constă în capacitatea autorităților de a administra patrimoniul, serviciile, resursele umane, economia și mediul, fie direct prin reglementare, fie indirect prin politica de taxe, impozite și tarife pentru sectorul privat.

III.2. Performanța și calitatea serviciilor publice

Performanța reprezintă obținerea unui rezultat bun.

Analiza performanței unei organizații presupune stabilirea unei relații între rezultate, mijloace și obiective, mai precis este necesară o abordare din punct de vedere al eficacității, eficienței și al bugetării.

Triunghiul performanței

Eficacitatea privește raportul dintre rezultatul obținut și obiectivul care trebuie atins. Acest concept presupune, pe de o parte, definirea în prealabil a unui obiectiv, iar pe de altă parte, măsurarea/estimarea rezultatului obținut.

În această accepțiune, eficacitatea nu pare să prezinte nici un fel de incompatibilitate cu specificitatea domeniului public.

Pertinența obiectivului rămâne o chestiune centrală care ne trimite, de fapt, la o logică strategică. În ceea ce privește organizațiile publice, pertinența obiectivului nu poate fi concepută decât în raport cu rolul pe care trebuie să și-l asume această organizație la nivelul său. Astfel, un serviciu public descentralizat va trebui să se înscrie în cadrul unor politici publice în domeniul respectiv, însă obiectivele trebuie să fie abordate cu mai multă precizie, având în vedere rolul local sau specific încredințat în zona de acțiune.

Una dintre particularitățile de aplicație a conceptului eficacității în sfera publică este aceea că diferitele niveluri, macro și micro, sunt legate între ele și trebuie avute în vedere, fără de care s-ar pierde condițiile de reușită și ne-am îndepărta fundamental de sensul acțiunii serviciului public.

Eficiența reprezintă raportul dintre rezultatele obținute și mijloacele angajate.

Indiferent de tipul de organizație publică, chestiunea mijloacelor este cu atât mai importantă, cu cât statul nu se găsește într-o poziție economică favorabilă și este obligat să reducă bugetele.

În anumite cazuri, logica eficienței atinge valorile tradiționale ale serviciului public. Analiza eficienței trebuie să se facă întotdeauna în relație directă cu eficacitatea. Adică, dacă eficacitatea unui obiectiv a fost atinsă dar din punct de vedere al eficienței costurile au fost de extrem de ridicate, nu se poate vorbi de obținerea unei eficiențe.

În cazul serviciilor publice, în lipsa unei evaluări reale a performanțelor, managerii publici întocmesc în general operațiuni de urmărire bugetară.

Programarea și urmărirea bugetară

Procesul de bugetare corespunde unei programări de mijloace în raport cu obiectivele și urmărirea îndeplinirii acestora.

Există o logică tradițională a întocmirii bugetului în sectorul public. Ea privește definirea unei referințe a priori vizând alocarea resurselor în funcție de activitatea care

trebuie realizată; ea permite astfel realizarea unei anumite standardizări și a unui control procedural excesiv al acțiunilor și costurilor acestora. Într-un anumit fel, este vorba de o urmărire de conformitate, din moment ce bugetul constituie o normă în cadrul căreia agenții publici trebuie mai întâi incluși pentru a avea putere de acțiune. Performanța constă într-un grad de maximă concordanță între consumul de resurse și previziune, fără a ține seama de rezultatul și de impactul acesteia.

Concluzia care se trage este că cele trei dimensiuni ale eficacității, eficienței și procesului de bugetare nu pot atinge un anumit nivel al pertinenței decât dacă sunt combinate, deoarece fiecare dintre ele luate izolat comportă riscuri importante și antrenează efecte contrare.

În ceea ce privește calitatea serviciilor aceasta presupune o creștere a nivelului de încredere în cei care ne conduc scoțând în evidență o anumită miză politico-electorală suplimentară.

La originea inițiativelor privind calitatea serviciilor se află factori precum:

Presiuni bugetare, unde accentul se pune pe îmbunătățirea calității serviciilor ca o modalitate de a reduce costurile sau de „a face mai mult cheltuind mai puțin” ;

Un public mai pretențios, care dorește servicii mai bune, care dorește să aibă un cuvânt de spus în legătură cu serviciile oferite și cu modul în care acestea ar trebui să fie prestate ;

Recunoașterea faptului că un sector public mai mult orientat către public, mai inovativ și mai eficient va spori performanța economică în general ;

Exercitarea unor presiuni pentru creșterea legimității și transparenței guvernării prin specificarea dreptului fiecărui cetățean la servicii și prin creșterea egalității în ceea ce privește accesul la servicii ;

Noile posibilități tehnologice pentru îmbunătățirea calității serviciilor.

Inițiativele privind calitatea serviciilor ridică probleme fundamentale în legătură cu relațiile dintre stat și cetățean. Întrucât aceste relații diferă de la o țară la alta în

funcție de tradiția juridică și politică a cestora, la fel se întâmplă și cu percepția inițiativelor privind calitatea serviciilor. Teoriile și filozofiile privind calitatea serviciilor nu par să afecteze în mod substanțial caracterul în general comun al abordării , accentul fiind pus în general pe calitatea prestării serviciilor.

Inițiativele privind calitatea serviciilor influențează și sunt, în același timp influențate de relație dintre client (cetățean) și prestator, care la rândul său este influențată de tipul serviciului.

Calitatea, în contextul prestării de servicii, cuprinde componente ca – punctualitate, acuratețe, accesibilitate, oportunitate, care exprimă valori ale prestării de servicii. Există două categorii de servicii: cele prestate de o instituție publică ce deține monopolul pentru acele servicii și cele prestate de mai multe instituții care se află în competiție. Cele două categorii se diferențiază net, în sensul că serviciile pentru care există concurență oferă o posibilitate mai largă de a alege, precum și stimulente din partea pieței pentru a determina prestatorul să sporească calitatea serviciilor. Elementele componente ale prestării de servicii în folosul cetățeanului sunt:

Transparența – cetățenii ar trebui să știe cum funcționează administrația, ce constrângeri există asupra acțiunilor funcționarilor publici, ce responsabilități există și cui aparțin ele, și ce remedii există dacă ceva nu funcționează așa cum ar trebui.

Participarea cetățenilor – cetățenilor le displace să fie tratați ca niște destinatari pasivi, primind orice consideră administrația de cuviință să le ofere. Există multe situații în care este necesar ca ei să se implice în unele activități ale administrației, ca de exemplu, colectarea taxelor.

Satisfacerea necesităților cetățenilor – cetățenilor ar trebui să li se ofere, pe cât posibil, servicii care să corespundă situațiilor particulare ale acestora. Serviciile comune pentru toate situațiile nu mai sunt adecvate și nici necesare, în condițiile în care noua tendință spre flexibilitate din sectorul public permite ca serviciile publice să răspundă necesităților.

Accesibilitatea – cetățenii ar trebui să aibă fără dificultate acces fizic la serviciile din administrație la ore convenabile și să primească informații într-un limbaj facil. Sistemul mai multor instituții într-una singură – plasarea mai multor servicii administrative în același loc, reprezintă un exemplu de servicii publice mai apropiate de utilizatori și care consumă mai puțin din timpul acestora.

Calitatea serviciilor reprezintă un aspect important al performanței în orice organizație din cadrul sectorului public. Calitatea se poate defini prin oportunitate, sau caracter adecvat, cu eficacitatea programului, ceea ce depășește domeniul majorității inițiativelor privind calitatea serviciilor.

Calitatea serviciilor este legată de impactul oricărui serviciu asupra cetățeanului.

De asemenea, conceptul de calitate trebuie analizat în sens larg la cel puțin trei niveluri:

la nivel de produs sau de serviciu final și pe care îl putem înțelege în termen de satisfacție a utilizatorului sau de impact asupra societății sau de coerență cu politicile publice;

la nivelul acțiunilor intermediare realizate în acțiunile cotidiene al unităților publice (primirea la ghișeu, ținerea dosarelor, pregătirea materialelor și echipamentelor de lucru, planificarea acțiunilor) care presupun atât pertinența acțiunii, cât și o eficiență în raport cu mijloacele angajate;

la nivelul relațiilor, fie ele ierarhice sau profesionale în cadrul organizației (stilul de management, procesele de coordonare, lucrul în echipă).

În fapt, calitatea înțeleasă în sensul global al termenului nu privește numai produsele, ci și procesele și proiectele organizației.

III.3. Prezentarea Primăriei Sectorului 2 și a managementului serviciilor publice oferite de către aceasta

Organizarea, ca funcție managerială, constă în delimitarea proceselor de muncă în componente primare (sarcini), gruparea acestora pe posturi și compartimente și atribuirea lor spre exercitare personalului organizației în vederea realizării obiectivelor.

Astfel, desfășurarea normală a activității administrației publice locale, necesită organizarea unor compartimente de specialitate, constituite sub formă de servicii sau birouri, in funcție de volumul de activitate, tipul de instituție publică, mărime si forma de organizare.

Responsabilitățile autorităților locale în furnizarea de servicii la nivel de municipii, orașe, comune, în România, conform legislației, sunt structurate astfel:

A. Infrastructură, locuință și transport:

apă și canalizare;

reglementarea construcțiilor;

delimitare impetuoasă a proprietății;

întreținerea străzilor;

organizarea traficului;

colectarea și depozitarea deșeurilor solide;

iluminatul public;

întreținerea parcurilor și a spațiilor verzi;

distribuția energiei termice;

administrarea fondului locativ public;

transport public.

B. Artă, cultură și educație:

biblioteci și muzee locale;

teatre și săli de concerte;

grădinițe și învățământ primar.

C. Asistență socială și sănătate:

cămine de copii și bătrâni;

centre pentru tineret;

spitale și dotări pentru îngrijirea sănătății;

programe de asistență socială.

D. Ordinea și siguranța publică:

poliția comunitară (fostul corp al gardienilor publici).

E. Activități economice:

administrarea de întreprinderi (regii) comerciale;

administrarea piețelor și a expozițiilor.

Managementul administrației publice la nivelul sectorului 2 al Municipiului București este asigurat de autoritățile acesteia, și anume Consiliul Local al Sectorului 2 ca autoritate deliberativă, și Primarul Sectorului 2 ca autoritate executivă.

Sistemul de management folosit este managementul prin obiective utilizat în combinație cu managementul prin bugete, acestea contribuind decisiv la imprimarea unor caracteristici de ordine, disciplină și rigurozitate domeniilor conduse, ca premisă a eficienței și eficacității acestora.

Astfel, primarul sectorului împreună cu viceprimarul, secretarul și aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, care gestionează și soluționează, în condițiile legii, problemele curente ale colectivității locale, managementul organizației bazându-se pe o participare activă și responsabilă a tuturor conducătorilor centrelor de gestiune, a managerilor și executanților acesteia.

Primăria Sectorului 2 al Municipiului București este o instituție publică și este organizată și funcționează în baza Legii administrației publice locale nr.215/2001, activitățile desfășurate în cadrul acesteia fiind reglementate atât de Legea nr. 215/2001 cât și de alte acte normative care îi conferă atribuții în mod expres.

Primăria Sectorului 2 este o instituție modernă, în continuă preluare de noi atribuții ca urmare a procesului de descentralizare a administrației publice, în plin proces de formare a unei echipe de funcționari publici competentă, a cărei activitate este bazată pe teorii moderne ale managementului resurselor umane, în cadrul acesteia fiind implementat, menținut și certificat un sistem de Management al Calității, conform ISO 9001 : 2000 (Organismul de certificare: Societatea Română de Asigurare a Calității (SRAC) și Rețeaua Internațională de Certificare IQ Net).

Organizarea Primăriei Sectorului 2 asigură delimitarea și dimensionarea sarcinilor, atribuțiilor, activităților, funcțiunilor și corelarea lor cu componentele sistemului de obiective și componente structurale.

În general, activitățile cele mai relevante ale instituției, pe care le vom menționa, sunt:

Asigură condițiile materiale si financiare necesare pentru buna funcționare a instituțiilor și serviciilor publice de educație, sănătate, cultură, tineret si sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor și protecția civilă, de sub autoritatea sa; urmărește și controlează activitatea acestora;

Contribuie la realizarea măsurilor de protecție și asistență socială; asigură protecția drepturilor copilului, potrivit legislației in vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale; înființează și asigură funcționarea unor instituții de binefacere de interes local;

Contribuie la organizarea de activități științifice, culturale, artistice, sportive și de agrement;

Hotărăște, in condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau străine, cu organizații neguvernamentale si cu alți parteneri sociali, in vederea finanțării si realizării in comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;

Asigură funcționarea serviciilor de stare civilă și de autoritate tutelară;

Acționează pentru protecția și refacerea mediului înconjurător, în scopul creșterii calității vieții; contribuie la protecția, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor și rezervațiilor naturale.

Schema de organizare a Primăriei Sectorului 2 este un rezultat al dezvoltării și implementării conceptelor noi de organizare, precum și al recomandărilor sau modalităților cadru de organizare impuse prin acte normative pentru instituțiile publice, sau ca o combinație a celor două, structura organizatorică cuprinzând direcții, servicii și birouri organizate pe domenii de specialitate, astfel concepute și dimensionate încât să asigure realizarea obiectivelor în condiții de eficiență.

Numărul salariaților care își desfășoară activitatea în cadrul instituției este de aproximativ 400, iar structura personalului cuprinde funcționari publici și personal contractual cu diverse specializări ( ingineri, economiști, arhitecți, consilieri juridici, …), precum și personal auxiliar.

Primăria Sectorului 2 administrează interesele publice locale, exercitând,

în condițiile legii, autoritatea în limitele administrativ-teritoriale stabilită.

În mod concret, în Regulamentul de Organizare și Funcționare a Primăriei

se disting unele activități care se conturează (iar în unele situații sunt definite ca

atare chiar prin lege) ca fiind servicii de utilitate publică:

– Serviciul de autorizare a construcțiilor – executarea construcțiilor cu destinația de locuință sau altă destinație, se face numai pe baza actului administrativ emis de autoritatea executivă în concordanță cu normele legale referitoare la proiectarea, amplasarea, executarea și funcționarea construcțiilor, actul normativ fiind

Legea nr.50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată;

– Serviciul public de stare civilă – are caracter statal pentru că asigură cunoașterea numărului și structurii populației pe plan național, precum și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor; legea care guvernează înfăptuirea actelor de stare civilă fiind Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, modificată și completată ulterior;

– Serviciile publice edilitare – în totalitatea lor, serviciile publice edilitare sunt ori în competența Primăriei Municipiului București, ori închiriate sau concesionate unor regii sau societăți comerciale (serviciile publice de gaz metan, de iluminat stradal, de distribuire a energiei termice, de alimentare cu apă și canalizare, de transport călători și de salubrizare).

La nivelul sectorului 2, ca servicii edilitare există:

– Serviciul de Investiții Urbane care derulează proiectele de investiții la rețeaua de apă și canalizare din zonele limitrofe ale sectorului;

– Serviciul de întreținere a spațiilor verzi și a parcurilor (în cadrul Administrației Domeniului Public al Sectorului 2);

– Serviciul de reparații drumuri publice (în cadrul Administrației Domeniului Public al Sectorului 2);

– Serviciul de protejare a mediului – care are competențe conferite de Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului, cu modificările și complatările ulterioare, cu privire la constatări, informări și aplicarea de sancțiuni;

– Serviciul public pentru activități culturale – la nivelul sectorului 2 este organizat un serviciu public cu personalitate juridică, în scopul acoperirii necesităților spirituale ale colectivităților locale (cultură, artă, sport, petrecerea timpului liber, etc.), prin inițierea și derularea programelor cu caracter artistic, științific, educativ, documentar, etc.

– Serviciul public de protecție civilă funcționează în baza Legii nr. 481/2004 privind protecția civilă, ca serviciu public cu caracter statal și cuprinde ansamblul

măsurilor adoptate și activităților desfășurate în scopul asigurării protecției populației, bunurilor materiale, a valorilor culturale și a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre;

– Serviciul public de protecție și asistență socială – asigură servicii și asistență socială cetățenilor defavorizați, ale căror nevoi nesatisfăcute îi despart de o condiție civilizată, îi mențin la marginea societății și le amenință existența viitoare. Aceasta se bazează pe fonduri bugetare sau pe fonduri obținute de la persoane individuale sau fundații care susțin un ansamblu de programe de protejare a grupurilor de persoane aflate temporar în dificultate și deci vulnerabile.

– Serviciul public de protecție a copilului aflat în dificultate – asigură copiilor aflați în dificultate protecție și asistență în realizarea și exercitarea drepturilor lor, acordând sprijin și asistență pentru prevenirea situațiilor ce pun în pericol securitatea și dezvoltarea copilului.

– Serviciul public de autorizare a activităților economice – are activitatea reglementată de Legea nr. 300/2004 privind desfășurarea activităților economice pe baza liberei inițiative.

Serviciile publice prestate la nivelul administrației publice locale a sectorului 2 sunt organizate fie ca instituții și servicii publice locale cu personalitate juridică aflate sub coordonarea Consiliului Local al Sectorului 2 ( a se vedea Anexa nr.1), fie sunt servicii publice cu caracter exclusiv administrativ gestionate în regie proprie de către Primăria Sectorului 2 ( a se vedea Anexa nr.2 ).

Serviciile publice gestionate în regie proprie sunt structurate în compartimente, acestea reprezentând ansamblul persoanelor care efectuează munci omogene și/sau complementare, de regulă pe același amplasament, care contribuie la realizarea unui obiectiv comun și sunt subordonate nemijlocit aceluiași manager.

Numărul de persoane conduse nemijlocit de un manager constituie ponderea ierarhică. Dimensiunile acesteia variază în raport de tipul de compartiment în care activează managerul, precum și în funcție de ce fel de structură organizatorică este,

compartiment funcțional sau compartiment operațional.

Vizualizarea structurii organizatorice se asigură de organigramă, care ca reprezentare grafică evidențiază toate componentele structurale – de la post la relațiile organizatorice.

Organigrama Primăriei Sectorului 2 este de tip piramidal, ordonată de sus în jos.

În ceea ce privește managementul serviciilor publice oferite de Primăria Sectorului 2 este asigurat de următoarele structuri:

– structura managerială – funcții manageriale politice:

• primar

• viceprimar

– funcții manageriale administrative:

• secretar

• arhitect șef

• director executiv/director

• șef serviciu

• șef birou

și

– structura de execuție – funcții de execuție :

• referent

• inspector

• referent specialitate

• inspector specialitate

• consilier

• programator

• arhitect

• operator

Anexa nr.1

Instituțiile și serviciile publice aflate sub coordonarea

Consiliului Local al Sectorului 2

Anexa nr.2

Structura organizatorică a Primăriei Sectorului 2

Cap. IV. Studiu de caz : Direcția de Evidență

Informatizată a Persoanelor

IV.1. Prezentarea Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor

În lucrarea de față am prezentat teoria generală a managementului serviciilor publice cu exemplificarea analizării managementului serviciilor publice oferite de Primăria Sectorului 2.

În mod particular, pentru studiul de caz în discuție, ne-am propus să prezentăm un serviciu public cu caracter exclusiv administrativ gestionat în regie proprie din cadrul Primăriei Sectorului 2, respectiv Direcția de Evidență Informatizată a Persoanelor, în cadrul căreia ca instrumente manageriale sunt folosite : regulamentul de organizare și funcționare, organigrama, atribuțiile pe posturi.

Acest serviciu nu are personalitate juridică fiind înființat la nivel local în structura organizatorică a Primăriei Sectorului 2 sub forma unei direcții.

Necesitatea înființării acestei direcții derivă din apariția unor acte normative de reglementare a acestei activități, respectiv:

O.G.R. nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor;

Legea nr.372/2002 de modificare și completare a O.G.R. nr. 84/2001;

O.U.G.R. 50/2004 pentru modificarea și completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizat și funcțional corespunzător desfășurării activității de eliberare și evidență a cărților de identitate, actelor de stare civilă, pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a vehiculelor;

Legea nr.520/2004 privind aprobarea O.U.G.R. nr.50/2004;

H.G.R. nr.2104/2004 pentru aprobarea Metodologiei privind criteriile de dimensionare a numărului de funcții din aparatul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor.

Înființarea Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor s-a realizat prin reorganizarea Serviciului Stare Civilă din cadrul Primăriei Sectorului 2 și preluarea compartimentelor de evidență a persoanelor de la Ministerul Administrației și Internelor – Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanelor, arondate la secțiile de poliție din sectorul 2.

Astfel, Direcția de Evidență Informatizată a Persoanelor s-a înființat prin Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 2 nr. 41/17.12.2004, ca direcție în cadrul Primăriei Sectorului 2, și care a început să funcționeze cu data de 1.01.2005.

Preluarea personalului care își desfășura activitatea la compartimentele de Evidență a Persoanelor din secțiile de poliție ale sectorului 2 s-a realizat prin transfer, în condițiile legii.

Direcția de Evidență Informatizată a Persoanelor cuprinde în structura sa următoarele categorii de personal:

personal contractual, respectiv salariați în sectorul bugetar angajați cu contract individual de muncă în compartimentele de evidență a persoanei din secțiile de poliție ale sectorului 2;

polițiști din cadrul Serviciului Independent de Evidență Informatizată a Persoanei, care beneficiază în condițiile legii de statutul de polițiști;

funcționari publici și personal contractual proveniți din structura Serviciului Stare Civilă.

IV.2. Organigrama și structura Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor

Direcția de Evidență Informatizată a Persoanelor are un număr de 82 de

posturi, din care 9 posturi de conducere si 73 posturi de execuție.

Preluarea personalului de la compartimentele de evidență a persoanelor arondate celor 4 secții de poliție de pe raza sectorului 2 evidențiază necesitatea menținerii în

structura organizatorică a Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor a 4 Birouri Evidență Persoane, corespunzător celor 4 birouri preluate, aflate in directa subordonare a unui Serviciu Evidență Persoane.

Pe lângă serviciile de Evidență Persoane și Stare Civilă, structura organizatorică

a direcției mai include Biroul Monitorizare Baza de Date, Transcrieri, Schimbări Nume și Biroul Mențiuni Stare Civilă.

Direcția de Evidență Informatizată a Persoanelor este condusă de un director executiv, funcționar public de conducere, aflat sub directa coordonare a Secretarului

Sectorului 2 al municipiului București.

Directorul executiv al Direcției este numit în funcție în condițiile legii, cu avizul Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din metodologia aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 2104/2004.

Directorul executiv asigură managementul Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor și reprezintă Direcția în relațiile cu șefii celorlalte structuri din cadrul

aparatului propriu de specialitate al consiliului local, precum și cu alte instituții sau organisme ce au legătură cu atribuțiile direcției, în limita competențelor legale stabilite prin fișa postului.

Organigrama Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor este redată în Anexa nr.3.

Anexa nr.3

IV.3. Atribuțiile Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor

Direcția de Evidență Informatizată a Persoanelor exercita competențele ce îi sunt date prin lege cu privire la activitatea de întocmire, păstrare, evidență și eliberare a actelor de stare civilă, a cărților de identitate, a cărților de alegător și a listelor electorale, precum și referitor la desfășurarea activităților de primire a cererilor și de eliberare a pașapoartelor simple, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor și a plăcilor cu numere de înmatriculare în sistem de ghișeu unic.

Structura organizatorică a Direcției de Evidență Informatizată a Persoanelor astfel cum a fost prezentată mai sus, cuprinde:

Biroul Monitorizare Baza de Date, Transcrieri, Schimbări Nume

Serviciul Stare Civilă

Biroul Mentiuni Stare Civila

Serviciul Evidență Persoane

Biroul Evidență Persoane 1

Biroul Evidență Persoane 2

Biroul Evidență Persoane 3

Biroul Evidență Persoane 4.

Regulamentul de organizare și funcționare al Direcției cuprinde următoarele prinipale atribuții:

Întocmește, păstrează, ține evidența și eliberează, în sistem de ghișeu unic, certificatele de stare civilă, cărțile de identitate și cărțile de alegător;

Înregistrează actele și faptele de stare civilă, precum și mențiunile și modificările intervenite în statutul civil, în domiciliul și reședința persoanei, în condițiile legii;

Întocmește și păstrează registrele de stare civilă, în condițiile legii;

Întocmește, completează, rectifică, anulează sau reconstituie actele de stare civilă, precum și orice mențiune făcute pe actele de stare civilă și pe actele de identitate, în condițiile legii;

Actualizează, utilizează și valorifică Registrul local de evidență a populației, care conține datele de identificare și adresele cetățenilor care au domiciliul în raza de competență teritorială a serviciului public comunitar respectiv;

Furnizează, în cadrul Sistemului național informatic de evidență a populației, datele necesare pentru actualizarea Registrului Permanent de Evidența Populației;

Furnizează, în condițiile legii, datele de identificare și de adresă ale persoanei către autoritățile și instituțiile publice centrale, județe și locale, agenții economici și către cetățeni;

Întocmește listele electorale permanente, în colaborare cu structurile teritoriale ale Centrului Național pentru Administrarea Bazelor de Date de Evidență a Persoanelor;

Constată contravențiile și aplică sancțiuni, în condițiile legii;

Primește cererile și documentele necesare în vederea eliberării pașapoartelor simple, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor și le

înaintează serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor, respectiv serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor;

Primește de la serviciile publice comunitare competente pașapoartele simple, permisele de conducere, certificatele de înmatriculare a vehiculelor și plăcile cu numere de înmatriculare a vehiculelor pe care le eliberează solicitanților;

Ține registrele de evidență pentru fiecare categorie de documente eliberate;

Atribuțiile prezentate mai sus le vom detalia pe compartimente, acestea fiind descrise și în fișele posturilor.

Atribuțiile Biroului Monitorizare Baza de Date, Transcrieri, Schimbari Nume :

Actualizează în baza de date locală datele privind persoanele fizice, în baza comunicărilor înaintate de ministere și alte autorități ale administrației publice centrale și locale, precum și a documentelor prezentate de cetățeni cu ocazia soluționării cererilor acestora ;

Actualizează în baza de date locală datele privind persoana fizică în baza comunicărilor nominale pentru născuții vii, cetățeni români, ori cu privire la modificările intervenite în statutul civil al persoanelor în vârsta de 0-14 ani, precum și actele de identitate ale persoanelor decedate ori declarațiile din care rezultă că persoanele decedate nu au avut acte de identitate;

Actualizează datele și pregătește lotul în vederea producerii cărților de identitate și pașapoartelor ;

Copiază pe suport informatic lotul cu cererile pentru producerea cărților de identitate și pașapoartelor și completează fișa de însoțire a lotului și celelalte evidențe ;

Operează în baza de date data emiterii cărții de identitate ;

Clarifică neconcordanțele dintre nomenclatorul arterelor de circulație și

situația din teren, respectiv din actele de spațiu ale cetățenilor ;

Salvează și arhivează pe suport magnetic, fișierul de imagini pentru loturile de cărți de identitate ;

Furnizează, condițiile legii, datele de identificare și de adresă ale persoanei către autoritățile și instituțiile publice centrale, județe și locale, agenții economici și către cetățeni, în cazul în care sunt necesare prelucrări de date în sistem informatic ;

Primește și înaintează dosarele de schimbarea a numelui la Biroul de Evidență a Populației, iar după primirea deciziei, înscrie pe acte mențiunea de schimbare de nume și eliberează alte certificate de stare civilă;

Primește și înaintează la Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor certificatele de schimbare a

numelui (sau de naturalizare) emise de către autoritățile altor state în vederea aprobării înscrierii mențiunilor de schimbare a numelui pe actele înregistrate (naștere, căsătorie);

Întocmește listele electorale permanente;

Desfășoară activități de studii și documentare tehnică (informatică), în scopul cunoașterii celor mai noi tehnologii în domeniul informatic și a posibilităților de implementare a acestora în cadrul sistemului informatic;

Colaborează cu specialiștii structurilor informatice interconectate la bazele de date comune ale Ministerului Administrației și Internelor, în vederea asigurării utilizării datelor în conformitate cu prevederile legale;

Asigură protecția datelor și informațiilor gestionate și ia măsuri de prevenire a scurgerii de informații clasificate și secrete de serviciu.

Atribuțiile Serviciului Stare Civilă :

Înregistrează actele și faptele de stare civilă : nașteri, căsătorii, decese în registrele de stare civilă;

Întocmește acte de adopție, în baza sentințelor judecătorești ;

Primește și înaintează pentru aprobare la Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, actele de stare civilă ale cetățenilor români, încheiate în străinătate după care le înregistrează în registrele de stare civilă;

Primește documentația pentru reconstituirea și întocmirea ulterioară a actelor, le înaintează la organele de poliție pentru avizare, iar după obținerea dispoziției primarului, înregistrează actele respective de stare civilă;

Întocmește și eliberează certificatele de stare civilă în baza actelor înregistrate la solicitarea persoanelor îndreptățite, la solicitarea Ministerului Administrației și Internelor – Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor , precum și la solicitarea altor primării;

Eliberează adeverințe de înhumare;

Eliberează dovezi în baza actelor de stare civilă;

Completează și eliberează livrete de familie;

Selectează din lista de coduri și atribuie « codul numeric personal »;

Întocmește și înaintează instituțiilor prevăzute de lege, extrase pentru uz oficial înregistrate pe baza actelor de stare civilă;

Întocmește buletine statistice în baza actelor de stare civilă și le înaintează la Direcția de Statistică a Sectorului2 ;

Întocmește opise alfabetice în 2 exemplare;

Întocmește comunicări de nașteri pe care le transmite Serviciului Evidență Persoane, pentru copiii cu vârste cuprinse între 0-14 ani și le înaintează la Serviciul Evidență Persoane;

Întocmește comunicări de modificări tot pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 – 14 ani, atunci când intervine o modificare a datelor de stare civilă sau a statutului civil, ca urmare a recunoașterii, a adopției sau a oricărei sentințe judecătorești, etc. și le trimite pe bază de borderou la Serviciul Evidență Persoane;

Trimite pe borderou, buletinele de identitate ale decedaților la organele competente ;

Trimite pe bază de borderou, livretele militare ale decedaților supuși obligațiilor militare ( bărbați până la vârsta de 55 ani );

Trimite listele cu copiii cu vârste cuprinse între 0-18 ani la Direcția de Muncă, Familie și Solidaritate Socială;

Întocmește liste cu persoanele decedate pe raza Sectorului 2, pe care le trimite Serviciului Electoral din cadrul Primăriei Sectorului 2, precum și celorlalte primării ale sectoarelor municipiului București pentru evidența electorală;

Întocmește liste cu persoanele decedate care au domiciliul pe raza Sectorului 2, pe care le trimite la Serviciul Spațiu Locativ din cadrul Primăriei Sectorului 2;

Întocmește liste cu persoanele decedate pe raza Sectorului 2, pe care le trimite Birourilor de Evidență a Sesizărilor de Deschidere a Procedurii Succesorale ale sectoarelor municipiului București;

Întocmește procese verbale pentru închiderea și deschiderea registrelor de stare civilă, precum și procese verbale de închidere și deschidere a anului, tot în registrele de stare civilă;

Întocmește procese verbale justificative, când se refuză înregistrarea unui act de stare civilă;

Întocmește procese verbale la încheierea căsătoriei unui cetățean străin, care nu cunoaște limba română și se solicită traducător autorizat sau a unui cetățean surdomut și se apelează la interpret autorizat;

Întocmește procese verbale de ardere a cotoarelor certificatelor de stare civilă, în termenul prevăzut de lege și a certificatelor de stare civilă uzate și anulate;

Înregistrează și ține evidența la zi a tuturor lucrărilor intrate, executate și trimise către alte instituții sau eliberate petentului, în registrul propriu de intrare – ieșire;

Se preocupă de solicitarea certificatelor de stare civilă de la alte primării la cererea petenților;

Trimite copii xerox de pe actele primare existente în arhivă, la solicitarea instituțiilor prevăzute de lege;

Trimite răspunsuri cu privire la actele de stare civilă și altor instituții;

Trimite corespondența către petenți și către instituții pe bază de borderou;

Ia măsurile necesare pentru asigurarea securității registrelor și certificatelor de stare civilă, precum și a actelor primare ce au stat la baza întocmirii actelor;

Gestionează certificatele aflate în stoc și ține evidența certificatelor eliberate;

La solicitarea instanțelor, efectuează verificări cu privire la anularea, completarea, rectificarea ori modificarea actelor de stare civilă, declararea dispariției sau a morții pe cale judecătorească și înregistrarea tardivă a nașterii;

Formulează propuneri pentru îmbunătățirea muncii, modificarea metodologiilor de lucru, etc ;

Întocmește situațiile statistice, sintezele ce conțin activitățile desfășurate lunar, trimestrial și anual, în cadrul biroului;

Întocmește liste cu copiii nedeclarați în baza tabelelor trimise lunar de către maternități și le trimite la Serviciul Evidență Persoane, pentru luarea măsurilor în vederea înregistrării nașterii acestora;

Răspunde de corectitudinea datelor preluate din documentele primare și înscrise în formulare;

Ia măsuri de păstrare în condiții corespunzătoare a registrelor și certificatelor de stare civilă pentru a evita deteriorarea sau dispariția acestora;

Se îngrijește de reconstituirea prin copiere a registrelor de stare civilă pierdute ori distruse – parțial sau total – după exemplarul existent, certificând exactitatea datelor înscrise;

Înaintează Consiliului General la Municipiului București exemplarul II al registrelor de stare civilă, în termen de 30 de zile de la data când toate filele din registru au fost completate, după ce au fost operate toate mențiunile din exemplarul I;

Sesizează imediat serviciul județean de specialitate, în cazul dispariției unor documente de stare civilă cu regim special;

Asigură colaborarea și schimbul permanent de informații cu Serviciul Evidenta Persoane, în scopul realizării operative și de calitate a sarcinilor comune ce revin în temeiul legii;

Răspunde de activitățile de selecționare, creare, folosire și păstrare a arhivei.

Serviciul de Stare Civilă, răspunde de aplicarea întocmai a dispozițiilor legale, a ordinelor și instrucțiunilor care reglementează activitatea pe linie de stare civilă.

Atribuțiile Biroului Mențiuni Stare Civilă :

Efectuează mențiunile de stare civilă în registrele existente în arhivă (pe o

perioadă de 100 ani), în baza: sentințelor judecătorești, a comunicărilor de mențiuni primite de la alte primării, a comunicărilor primite din străinătate, cu aprobarea Ministerului Administrației și Internelor – Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, a comunicărilor cu privire la cetățenie, precum și pe baza actelor proprii, înregistrate la serviciul nostru de stare civilă;

Primește și trimite la Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, sentințele de divorț emise de statele ce aparțin Uniunii Europene în vederea aprobării înscrierii divorțului pe actul de căsătorie și de naștere al petentului;

Înregistrează sentințe de divorț și trimite comunicările de mențiuni la primăriile locului de naștere al foștilor soți și extrasul pentru uz oficial la organele de poliție ;

Înregistrează și ține evidența la zi a tuturor lucrărilor intrate, executate și trimise către alte instituții sau eliberate petentului, în registrul propriu de intrare – ieșire;

Întocmește situațiile statistice, sintezele ce conțin activitățile desfășurate lunar, trimestrial și anual, în cadrul biroului;

Răspunde de activitățile de selecționare, creare, folosire și păstrare a arhivei ;

Răspunde de corectitudinea datelor preluate din documentele primare și înscrise în formulare;

Ia măsuri de păstrare în condiții corespunzătoare a registrelor și certificatelor de stare civilă pentru a evita deteriorarea sau dispariția acestora;

Atribuțiile Serviciului Evidență Persoane :

Serviciul Evidență Persoane are in subordine 4 Birouri Evidență Persoane si organizeaza activitatea de eliberare a carților de identitate, carților de alegator, primirea cererilor si eliberarea pașapoartelor, stabilirea sau schimbarea domiciliului, acordarea vizelor de reședință pentru cetățenii sectorului 2.

Atribuțiile Birourilor Evidență Persoane :

Organizează activitatea de eliberare a cărților de identitate și a cărților de alegător, sens în care primește, analizează și soluționează cererile pentru eliberarea cărților de identitate, stabilirea, restabilirea ori schimbarea domiciliului, precum și acordarea vizei de reședință, în conformitate cu prevederile legale ;

Înregistrează toate cererile, în registrele corespunzătoare fiecărei categorii de lucrări, în conformitate cu prevederile metodologiei de lucru;

Răspunde de corectitudinea datelor preluate din documentele primare și înscrise în formularele necesare eliberării actelor de identitate;

Colaborează cu formațiunile de poliție organizând în comun acțiuni și controale la locuri de cazare în comun, hoteluri, moteluri, campinguri și alte unități de cazare turistică, în vederea identificării persoanelor nepuse în legalitate pe linie de evidență a populației precum și a celor urmărite în temeiul legii;

Asigură aplicarea mențiunilor corespunzătoare în actele de identitate ale cetățenilor față de care s-a luat măsura interdicției de a se afla în anumite localități sau de a părăsi localitatea de domiciliu ;

Identifică – pe baza mențiunilor operative – elementele urmărite, cele cu interdicția prezenței în anumite localități, etc. și anunță unitățile de poliție în vederea luării măsurilor legale ce se impun ;

Înmânează actele de identitate, titularilor care au solicitat eliberarea acestora ;

Transmite Biroului Monitorizare Baza de Date, Transcrieri, Schimbari Nume cererile primite de la cetățeni pentru eliberarea actului de identitate precum și comunicările autorităților publice cu atribuții privind datele persoanei fizice, pentru efectuarea actualizării bazei de date ;

Desfășoară activități de primire, examinare, și rezolvare a petițiilor cetățenilor ;

Asigură colaborarea și schimbul permanent de informații cu unitățile operative ale Ministerului Administrației și Internelor, în scopul realizării operative și

de calitate a sarcinilor comune ce revin în temeiul legii ;

Formulează propuneri pentru îmbunătățirea muncii, modificarea metodologiilor de lucru;

Întocmește situațiile statistice, sintezele ce conțin activitățile desfășurate lunar, trimestrial și anual, în cadrul serviciului, precum și procesele verbale de scădere din gestiune ;

Răspunde de activitățile de selecționare, creare, folosire și păstrare a arhivei specifice ;

Soluționează cererile formațiunilor operative din Ministerul Administrației și Internelor, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Pază și Protecție, Justiție, Parchet, Ministerul Apărării Naționale, persoane fizice și juridice, privind verificarea și identificarea persoanelor fizice ;

Organizează, asigură conservarea și utilizează în procesul muncii evidențele locale;

Eliberează acte de identitate persoanelor internate în unități sanitare și de protecție socială, precum și celor aflate în arestul unităților de poliție de pe raza sectorului ;

Acordă sprijin în vederea identificării operative a persoanelor internate în unități sanitare, ce nu posedă asupra lor acte de identitate ;

Asigură securitatea documentelor serviciului ;

Preia de la cetățeni actele necesare în vederea eliberării și preschimbării pașapoartelor simple, includerii minorilor în pașapoartele părinților, eliberării și preschimbării permiselor de conducere auto și a certificatelor de înmatriculare, pentru cetățenii care domiciliază în raza de competență ;

Trimite serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor, respectiv serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, cererile și documentele necesare în vederea producerii pașapoartelor simple, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a

vehiculelor ;

Ridică de la serviciile publice comunitare competente pașapoartele simple, permisele de conducere, certificatele de înmatriculare a vehiculelor și plăcile cu numere de înmatriculare a vehiculelor pe care le eliberează solicitanților;

Înmânează pașapoartele, permisele de conducere auto și certificatele de înmatriculare titularilor care au solicitat eliberarea acestora;

Răspunde de corectitudinea datelor preluate din documentele primare și înscrise în formularele utilizate pentru eliberarea pașapoartelor, permiselor de conducere auto și certificatelor de înmatriculare ;

Ține registrele de evidență pentru fiecare categorie de documente eliberate;

Efectuează verificări în evidențe și în fondul arhivistic al serviciului și furnizează date cu respectarea prevederilor legale, la solicitarea unor structuri din Ministerul Administrației și Internelor, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Ministerul Apărării Naționale, altor organe ale administrației de stat, persoane juridice sau fizice;

Asigură protecția datelor și informațiilor gestionate și ia măsuri de prevenire a scurgerii de informații clasificate și secrete de serviciu;

Asigură primirea și înregistrarea petițiilor pe probleme specifice și urmărește rezolvarea acestora în termenul legal;

Organizează și desfășoară activitatea de primire în audiență a cetățenilor pe probleme specifice.

Ca o concluzie a ceea ce am prezentat în acest exemplu este faptul că o formulă organizatorică bine delimitată și dimensionată a unei organizații/compartiment, va conduce la o realizare a obiectivelor în condiții de eficiență și eficacitate, deci un management pragmatic.

* * *

Cap. V. Aprecieri finale

Societatea românească se află într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condițiile prezente.

În această transformare nu se poate face abstracție de sistemul administrației publice din țara noastră, de necesitatea introducerii unei dimensiuni manageriale în acest domeniu care presupune o administrație în serviciul colectivității, flexibilă și performantă, utilizând eficient resursele alocate pentru a atinge obiectivele și criteriile de calitate ale prestațiilor dorite de cetățeni.

Performanța sectorului public presupune, pe de o parte introducerea unui comportament de tip piață în serviciile publice, iar pe de altă parte, transferarea competențelor manageriale și motivarea acestora pentru ca ei să îmbunătățească performanța.

Orientarea pe calitatea serviciilor este o parte reprezentativă a direcției generale din reformele managementului sectorului public pentru îmbunătățirea performanțelor în instituțiile din sectorul public prin încurajarea unei mai mari concentrări asupra performanței și rezultatelor.

Există un consens general în legătură cu faptul că orientarea spre administrarea regulilor trebuie înlocuită cu o orientare spre rezultate în general, în cadrul căreia nevoile cetățenilor reprezintă un aspect important.

Cetățenii în calitate de utilizatori devin din ce în ce mai preocupați de a folosi servicii adecvate nevoilor personale și nu servicii standard nevoilor generale. Transformarea serviciului public în serviciul publicului are la bază diferența care separă statul considerat drept furnizor de servicii de statul arhitect sau păstrător al unei bune societăți. Un stat orientat către cetățean este un stat prestator de servicii.

Astfel, un management public performant în cazul activității unei primării presupune în primul rând asigurarea satisfacerii nevoilor cetățenilor prin asigurarea unei calități crescute a serviciilor publice.

Eficiența, modernismul și capacitatea de a fi, în cazul nostru, o primărie capabilă să rezolve problemele curente ale colectivității locale prin serviciile publice pe care le oferă, în contextul acceptării sensului că administrația este un serviciu și publicul este client, este dată, printre altele, și de caracteristicile următoare:

existența unui compartiment care să pună bazele și să implementeze managementul calității serviciilor publice conform SR EN ISO 9000;

existența unei direcții specifică domeniului serviciilor publice (gospodărie comunală, investiții urbane, protecția mediului, analiza calității serviciilor publice), care să se poată dezvolta și să poată prelua și alte atribuții care ar putea fi descentralizate de la nivelul Primăriei Municipiului București (salubrizarea urbană, repararea străzilor, dezvoltarea rețelelor edilitare, etc.);

reunirea serviciilor cu atribuții de inspectare într-o structură de direcție;

existența unui puternic compartiment informatic, care să informatizeze activitățile tipice care se pretează și care să asigure gestionarea și prelucrarea informatizată a băncilor de date (cadastrale, terenuri, rețele edilitare, patrimoniul domeniului public și privat, etc.);

reunirea compartimentelor cu specific economic (de asigurare a veniturilor bugetului local pe de o parte și de gestionare și executare a bugetului local pe de altă parte).

Concluzia care se desprinde este aceea că performanța unei organizații poate fi evaluată obiectiv, în raport cu eficiența cu care aceasta obține ceea ce produce, și subiectiv, în raport cu gradul de satisfacție exprimat de cetățeni față de serviciile pe care le primesc.

* * *

BIBLIOGRAFIE

1. Managementul administrației – Editura Economică, 1999

publice locale – Serviciile publice Anton Parlagi

2. Management public – Editura Economică, 2001

Lucica Matei

3. Servicii publice – Editura Economică, 2000

Ioan Alexandru, Lucica Matei

4. Managementul organizațiilor publice – Editura Economică, 2001

Marius Profiroiu

5. Management public – Editura Economică, 1999

Armenia Androniceanu

6. Managementul strategic al – Editura Economică, 1998

colectivităților locale Marius Profiroiu

7. Introducere în analiza sistemelor – Editura Economică, 2000

administrației publice Ani Matei

8. Curente de gândire privind – Editura Economică, 2000

administrația publică Ioan Alexandru

9. Economia sectorului public – Editura Economică, 2001

Alina Profiroiu

10. Managementul serviciilor publice – Suport de curs, 2004-2005

Anton Parlagi

11. Management – Suport de curs, 2004

Ion Popa

12. *** – Legea administrației publice locale

nr.215/2001

13. Hotărâri ale Consiliului Local Sector 2 de înființare a serviciilor publice locale :

♦ HCLS2 nr.78/2000 privind înființarea „ Centrului Teritorial Veterinar

Sector2”;

♦ HCLS2 nr.31/2001 privind înființarea „ Direcției Venituri Buget Local

Sector 2 „;

♦ HCLS2 nr.46/2002 privind înființarea S.C. „Economat Sector 2” S.R.L.;

♦ HCLS2 nr.59/2002 privind înființarea „Direcției Creșelor Sector 2”;

♦ HCLS2 nr.95/2002 schimbarea denumirii Casei de Cultură „Mihai Eminescu”

în Centrul Cultural „Mihai Eminescu”;

♦ HCLS2 nr.107/2002 privind înființarea „ Direcției Generale pentru

Administrarea Patrimoniului Imobiliar Sector 2”;

♦ HCLS2 nr.32/2003 privind aprobarea organigramei și a statului de funcții

pentru aparatul permanent de lucru al Consiliului Local Sector 2;

♦ HCLS2 nr.41/2004 privind înființarea „ Direcției de Evidență Informatizată a

Persoanelor”;

♦ HCLS2 nr.42/2004 privind înființarea „Poliției Comunitare Sector 2”;

♦ HCLS2 nr.43/2004 privind înființarea „ Direcției Generale de Asistență

Socială și Protecția Copilului Sector 2”;

♦ HCLS2 nr.2/2005 privind aprobarea organigramei Primăriei Sectorului 2.

* * *