MANAGEMENTUL SECURITĂȚII ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ [617356]

UNIVERSITATEA BA BEȘ-BOLYAI
MANAGEMENTUL SECURITĂȚII ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

EVOLUȚIA TERORISMULUI. DE LA CONCEPT LA STATUL
ISLAMIC

Mihaela -Margareta HALIP
AN II

Introducere:
Această lucrare are drept scop analiza evoluției islamului, de la al -Qaeda la Statul
Islamic. Motivul principal pentru care am ales această temă îl reprezintă actualitatea
subiectului, dezbătut zilnic, atât la nivel european, cât și internațional, în acela și timp lucrarea
aduce un grad de noutate datorită faptului că fiind un subiect ,,în mișcare” nu este analizat în
profunzime.
Obiectivele principale, urmărite pe parcursul lucrării, sunt înțelegerea evoluției
fenomenului terorist contemporan, cum s -a ajuns de la al -Qaeda la Statul Islamic, etapele
jihadismului și islamismului radical, dar și influența celor două organizații teroriste.
În prima parte mi -am propus să analizez evoluția terorismului atât la nivel național, cât
și internațional în diferite conte xte, mai apoi să parcur g fenomenul cunoscut sub denumirea de
,,fundamentalism religios”, implicit fundamentalism islamic, dar și rolul pe care religia îl
joacă în ceea ce privește cele menționate anterior.
A doua parte are în vedere contextul în care Statu l Islamic a pășit pe scena
internațională, impactul pe care îl are la nivel regional și internațional și evoluția acestei
organizații.

Metamorfozele terorismului :
Termenul de „terorism” a fost folosit pentru prima dată în Anglia în 1528 și semnific ă
„a înspăimânta”, acesta provenind din latinescul „terrere”.1 La momentul actual nu putem
afirma că acest termen ar avea o singură definiție universal acceptată. Probabil printre
singurele organizații internaționale ce au reușit să stabilească oar ecum o definiție comună a
terorismului este UE, care după atentatele din 2001, a elaborat o strategie pentru combaterea
terorismului internaț ional , printre care este menționată și o definiție a terorismului : ,,acte
criminale care, datorită naturii sau cont extului lor, pot afecta grav atât un stat, cât și o
organizație internațională, cu scopul intimidării populației, distrugerii unei structuri politice,
economice, sociale sau a unei organizații internaționale.”2

1 Reuven Young , Defining Terrorism: The Evolution of Terrorism as a Legal Concept in International
Law and Its Influence on Definitions in Domestic Legislation , 29 B.C. Int`l & Comp. L. Rev. 23 (2006),
disponibil la http://lawdigitalcommons.bc.edu/icl/vol29/issl/3 , accesat în 20.05.201 9.
2 Decizia Cadru a Consiliului din 13 septembrie 2 002 asupra Combaterii Terorismului (2002/475/JHA).

Chiar dacă termenul de „terorism” a apărut destul de târziu în dicționare, undeva în
jurul anului 1796, acest concept era conștientizat încă din Antichitate. Odat ă cu evoluția
umanității, terorismul a fost influențat de contextul geopolitic, dar și de progresele
tehnologice. Acțiunile terori ste, diferite de revoluții, răscoale sau loviturile de stat, au devenit
îngrijorătoare pentru democrațiile occidentale din cauza faptului că au început să atace ținte
metropolitane.3
În anul 1993 World Trade Center a fost martorul primului atac terorist, a cesta
nereușind să își atingă scopul, dar totuși a avertizat SUA că aceasta avea să devină o țintă a
musulmanilor isl amiști . În perioada acestui val a scăzut numărul grupărilor teroriste, dar a
crescut brutalitatea atacurilor teroriste efectuate de către a cestea. SUA a devenit ținta
principală a acestor organizații teroriste, scopul principal al acestora fiind alungarea
„păgânilor” de pe teritoriile musulmane. În concluzia raportului lui Rapoport, acesta consideră
că al patrulea val se va sfârși peste două decade.4
În momentul de față religia este considerată principalul motiv al violenței terorismului .
Deși religia nu ocupă o poziție centrală în ceea ce privește politica mondială, rămâne un
aspect important, ce trebuie inclus în relațiile internaționale, di n variate motive: pe de o parte
avem asumpția secularizării, conform căreia religia va ieși din viață publică odată cu
modernizarea, fapt validat doar parțial, pe de altă parte religia influențează politica națională
și internațională prin diferite aspect e.5
Atât religia, cât și războiul au coexistat încă din cele mai vechi timpuri, între cele
existând o relație destul de complexă. De -a lungul timpului au existat diferiți lideri religioși ce
au încercat să pacifice sau să respingă războiul, precum Mahatma Gandhi, Dalai Lama sau
Papa Ioan Paul al II -lea. Religiile conțin argumente pentru pace, acestea condamnând războiul
în general, dar sunt de acord că războiul poate fi purtat ca un instrument necesar doar atunci
când restul mijloacelor au eșuat: „nicio rel igie majoră nu încurajează lupta armată și violența,
decât ca soluții finale”.6

3 Gheorghe Arădăvoaice, Dumitru Iliescu, Laurențiu Dan Niță, Terorism, antiterorism, contraterorism ,
Oradea, Editura Antent, 1997, pp. 51 -55.
4 Ibidem , p. 66.
5 Ioan -Marius Bucur, Religia și Relațiile Inte rnaționale , CA Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p. 33.
6 Huseyin Cinoglu, „Sociological understanding of the relationship between terrorism and religion”, în
International Journal of Human Sciences , Vol. 7, No. 2 (2010), p. 201, disponibil la
http://www.insanbili mleri.com/en , accesat în 20.05.201 9.

Având în vedere faptul că războiul reprezintă un rol important în cadrul simbolismului
religios, anumiți oameni religioși pot vedea propriile conflicte în termenii religiei, ju stificând
anumite războaie prin intermediul acesteia. Creștinii au ajuns la concluzia că pentru a clasifica
un război just este nevoie de câteva condiții, precum: războiul trebuie să fie purtat în numele
unui scop drept, să reprezinte ultima alternativă, s ă existe o distincție între combatanți și
victimele colaterale, nu în ultimul rând forța trebuie să fie folosită în mod proporțional cu
amenințarea.7
În momentul de față, fundamentalismul islamic reprezintă un termen comun pentru
grupurile ce urmăresc revigorarea islamismului și reîntoarcerea la aplicarea strictă a legilor și
practicilor islamice. Termenul de „fundamentalism” își are originea în contextul
protestantismului american de la sfârșitul secolului al XIX -lea, fundamentaliștii respingâ nd
anumite deviații ale modernității, dorind restaurarea purității originare și integritatea credinței,
pentru ei religia reprezentând fundamentul cunoașterii adevărate. Acest concept, de
fundamentalism, a fost folosit pentru prima dată în 1895, la o confe rință ce avea ca și temă
Biblia, participanții acestei conferințe adoptând cinci elemente fundamentale ale credinței.8
Lumea islamică este implicată într -o luptă pentru determinarea propriilor sale valori,
fundamentaliștii și tradiționaliștii susținând în mod comun că valorile seculare
occidentarezintă principala cauză a majorității problemelor sociale, în timp ce o ordine
islamică ar asigura familii puternice, moralitate, dar și o rată scăzută a criminalității.9
Îndemnul de întoarcere la surse, adică la Co ran și Sunnah, împotriva tuturor inovațiilor
apărute de -a lungul istoriei, ce știrbesc islamului puritatea originară, reprezintă un fenomen
tot mai des întâlnit în Islam. În epoca modernă, islamul politic, cunoscut și sub denumirea de
„islamism”, pune acce nt pe preluarea puterii în anumite țări musulmane, adeseori prin
mijloace violente, cu scopul instaurării unor state islamice unde să fie aplicată legea islamică,
Sharia.
În contextul internațional actual, dintre grupurile existente în Europa, musulmanii
provoacă cea mai mare atenție, deoarece constituie o prezență semnificativă în toate marile

7 Maria -Cristina Aboboaie, op. cit., p. 120.
8 R. S. Ellwood, G. D. Alles (eds), The Encyclopedia of World Religions , Revised Edition, Facts on File:
New York, 2007, pp. 471 -473.
9 Cheryl Benard , Civil Democratic Islam : Partners, Resources, and Strategies , Rand, Santa Monica, CA,
2003, p. iii.

orașe vest -europene, numărul acestora urmând să crească treptat datorită presiunii
imigraționiste dinspre Sudul sărac sau dinamicii demografice.10
Jihadul contemporan se diferențiază de cel clasic prin trei trăsături distincte: anexarea
teritorială nu mai reprezintă un obiectiv primar al violenței jihadiste, ci mai degrabă
nihilismul; acesta nu mai este orchestrat de o comandă centrală; și în cele din urmă determină
folosirea strategică a terorismului.11

Statul Islamic – una dintre cele mai puternice organizații teroriste, continuă să se numere
printre cele mai mari amenințări împotriva securității statelor, fie din cauza atacurilor teroriste,
fie din cauza unor motive politice, militare sau economice.
Aceast ă organizație și -a schimbat numele în ultimii ani de câteva ori, prima dată
numindu -se Tawhid al -Jihad, condusă de Abu Musab al -Zarqawi, a devenit mai târziu Statul
Islamic din Irak, care a fuzionat mai apoi cu al -Qaida din Irak. În anul 2010, Abu Bakr al –
Baghdadi a preluat conducerea grupului, reveninând la vechea denumire de Stat Islamic, mai
apoi în 2013, când organizația a fuzionat cu o aripă a Jabhat al -Nusra, și -a schimbat din nou
numele în Statul Islamic din Irak și Levant, cunoscută sub acronimul de ISIS sau ISIL. Înainte
de a-și proclama Calitaful, gruparea ISIS a devenit din nou Statul Islamic, dar totuși în Siria
aceasta a fost cunoscută tot timpul sub denumirea de al -Dawlat.12
Debutul Statului Islamic începe cu Abu Musab al -Zarqawi, personaj ce a a doptat
salafismul radical încă din perioada în care se afla în închisoare, respingând valorile și
influențele occidentale. În anul 2002, al -Zarqawi îl cunoaște pe Osama bin Laden, refuzând să
facă parte din al -Qaeda, dar începe să își constituiască propria tabară de antrenament la Herat,
în Afganistan.13
În perioada 2003 -2004 iordanianul al -Zarqawi a condus un grup de jihadiști, cunoscuți
sub denumirea de Tawhid al -Jihad, ce a ajuns mai târziu Statul Islamic din Irak. În anul 2004,
în urma unei revolte șiite inițiate de Muqrada al -Sadr ce a stârnit interesul insurgenților șiiți,
gruparea terorită ISI se înrolează în al -Qaeda sub denumirea de al -Qaeda din Irak. După
moartea lui Abu Musab al -Zarqawi, în urma unui atac cu drone executat de către Statele Unite

10 Ioan -Marius Bucur, op. cit., p. 159.
11 Maria -Cristina Aboboaie, op. cit. , p. 158.
12 Loretta Napoleoni, trad. Sorin Șerb, ISIS. Califatul Terorii , Corint Books, București, 2015, p. 13.
13 Ibidem , pp. 32 -33.

ale Americii în timpul întâlnirii acestuia cu al -Rahman, în 2006, are loc o luptă pentru preluarea
conducerii, dar abia în 2010 Abu Bakr al -Baghdadi a venit la putere, lucrurile începând să se
modifice.14
În vara anului 2014, al -Baghdadi a refăcut armata Statului Islamic, spre sfârșitul
operațiunii Centura Bagdadului, continuând astfel eforturile de fondare ale Califatului,
realizând ceea ce al -Zarqawi nu a putut: încorporarea Centurii Bagdadului într -un stat nou.15
Încă din anul 2013, ISI a pus la c ale o fuziune tactică între Jabhat al -Nusra și ISI, alianță ce a
dus la crearea unei organizații: Statul Islamic din Irak și Levant (al -Sham). În timp ce primul
grup a fost ocupat cu înlăturarea lui Bashar al -Assad și regimul acestuia, ISI ce concentra mai
degrabă pe propriile cuceriri teritoriale. Majoritatea jihadiștilor îl consideră pe al -Baghdadi un
comandat fără scrupule, deoarece nu s -a abținut să atace diferite grupări sunnite rivale: „Atât
Frontul Islamic, cât și Armata Siriană Liberă și alte grupur i de rebeli consideră că ISIS este
unul dintre inamicii lor”, după spusele lui Michael Przedlacki, cel ce a produs documentarul
Aleppo: Notes from the Dark.16
Popularitatea Statului Islamic s -a născut din atracția exercitată de nenumăratele sale
succese mil itare asupra unei populații condusă de liderii arabi susținuți de Occident. Având
drept fundal războiul civil din Siria, Irakul slăbit după intervenția celor din Occident, IS a evitat
emiterea unei fatwa, câștigând în schimb anumiți susținători cărora le p romiteau mântuire
politică prin restaurarea Califatului. Deși în toamna anului 2014, Statele Unite au anunțat un
anumit program de trei ani de lovituri aeriene pentru distrugerea acestei organizații, al –
Baghdadi lucra intens la schimbarea acestei situații.17
Din momentul în care a început să se diferențieze de Jabhat al -Nusra, în 2013, Statul
Islamic a aplicat în Siria o anumită strategie de cucerire îndeosebi în favoarea regiunilor deja
ocupate de Armata Siriană Liberă ori de diferite miliții salafiste, pre cum cazul miliției jihadiste
sunnite Jabhat al -Nusra, ce în anul 2013 a ocupat Raqqa, fiind mai apoi alungată spre sfârșitul
anului de către Statul Islamic. ISIS a căutat să atragă, dar și să coopteze o anumită parte din

14 Ibidem , p. 35.
15 Ibidem .
16Interviu cu Michael Przedlacki, 16 septembrie 2014, disponibil la
https://www.dailymotion.com/video/x23vqpg_aleppo -notes -from -the-dark -part-one_news , accesat
în 20.05.201 9.
17 Loretta Napoleoni, op. cit., pp. 42. -43.

trupele miliției rivale, ocupând va lea Eufratului, de la Abu Kemal până la Raqqa, trecând prin
Deiz -Zor.18
Statul Islamic are aceleași obiective precum ale fondatorilor statului națiune european,
articulându -le într -o manieră modernă și contemporană. La fel ca și concepția în ceea ce
privește statul națiune al Israelului, conceptul Statului Islamic este unul mai mult etnoreligios,
decât etnic. Acesta încearcă să îndeplinească totalitatea dorințelor unui stat modern:
teritorialitate, suveranitate, instituții administrative și legitimita te, dorind crearea unei versiuni
din secolul XXI a vechiului Califat, ocolind ideea unei anarhii permanente, drept consecință în
teritoriile ocupate de Statul Islamic se dorește să se impună Șaria.19
Statul Islamic are ca principal scop obținerea controlulu i asupra părții teritoriale sunnite
din Irak și Siria și expansiunea în Iordania și Arabia Saudită, unde au avut loc recrutări și au
fost lansate și atacuri teroriste. Unul dintre motivele principale pentru care ISIS dorește să pună
stăpânire pe Siria îl r eprezintă faptul că din perspectiva lumii musulmane aceasta reprezintă
câmpul de bătălie dintre Dumnezeu și inamicii Lui, inima lumii musulmane și celei arabe, atât
istoric, dar cât și simbolic. De asemenea importanța Siriei este menționată și în Hadith, c onform
căreia însuși profetul Mohammed recomandă ca ultima bătălie să se poarte pe acest teritoriu,
bătălie purtată de către adevărații credincioși ce vor lupta până în ultimul ceas pentru
Dumnezeu.20
După ocuparea orașului Fallujah, în ianuarie 2014 și a a ltor așezări urbane din nord și
în restul provinciei Al -Anbar la sfârșitul primăverii lui 2014, Statul Islamic a luat anumite
măsuri în ceea ce privește înlăturarea corupției, în consecință au fost executați responsabilii
desemnați ai corupției, acordând î n același timp o mare importanță restabilirii serviciilor
publice.21
Începând din iunie 2014 Statul Islamic a început să se extindă, cucerind mai mult de trei
sferturi din zonele arabe sunnite ale Irakului, printre care și Mosul. Spre deosebire de al -Qaeda,
Statul Islamic este mai mult preocupat de teritorializarea puterii, care pune în valoare un stat în
construcție, un suveran, nu doar un grup de mujahedini precum luptătorii din al -Qaeda. ISIS
dispune de un număr mare de echipamente militare recuperate de la armata irakiană, are
capacitatea de a pilota avioane, în același timp dispune de un veritabil embrion de armată

18 Pierre -Jean Luizard, op. cit ., pp. 148 -149.
19 Loretta Napoleoni, op. cit., p. 118.
20 Daniel Byman, op cit., pp. 170 -172.
21 Ibidem , pp. 21 -22.

condus de către oameni calificați și soldați motivați, spre deosebire de trupele irakiene sau cele
kurde.22
După cucerirea orașului Fallujah, Statul Islamic a pus în practică propriul sistem de
taxare islamică, intitulat zaka, milostenia legală sau sadaqa și jizya, ce permiteau plata salariilor,
Fallujah devenind un fel de laborator al guvernării locale, ce s -a extins și în alte orașe începând
din iunie 2014.23
Statul Islamic a avut un succes fulgerător începând cu anul 2014, iar cucerirea anumitor
zone a dus de la posibilitatea unei expansiuni nelimitate pe teritoriul irakian la
internaționalizarea unui război. Până în acel moment, prin cipalul obiectiv al Statului Islamic îl
reprezenta cucerirea Bagdadului, vechea capitală a califatului abbasid, prin prinderea într -un
clește a provinciei Diyala. Spre sfârșitul lunii iunie, ISIS s -a oprit brusc din a se extinde în
provincia Diyala din cau za kurzilor ce au asistat guvernul local, în consecință Statul Islamic a
fost constrâns să abandoneze un anumit număr de orașe și sate cu populație atât sunnită, cât și
șiită.24
Cea de -a doua expansiune militară a început cu proclamarea califatului pe 29 i unie 2014
și abolirea simbolică a „frontierelor Sykes -Picot” dintre Irak și Siria. Din acel moment Statul
Islamic și -a concentrat forțele asupra unei omogenizări teritoriale a spațiilor asupra cărora
deținea controlul, ca de exemplu în provincia Al -Anbar, unde era vorba de a absorbi micile
sectoare izolate ocupate de trupele guvernamentale, dar și ocuparea unor zone de la frontierele
cu Siria, Iordania și Arabia Saudită. Ocuparea unor zone ca de pildă a satelor creștine din
câmpia Mosul sau Jabal Sinjar, cu populație yazidi, avea dublu înțeles: pe de o parte necesitatea
geostrategică de a consolida un teritoriu continuu, pe de cealaltă parte aservirea unei comunități
care era considerată politeistă, precum cea yazidi, ambele cazuri având drept scop provocare a
Occidentului cu privire la soarta minorităților.25
Destabilizarea Orientului Mijlociu de către Statul Islamic a dus la constituirea mai
multor parteneriate între puteri regionale, cum ar fi: sponsorizarea oferită de către iranieni și
saudiți palestinienil or (pentru a -i ajuta în conflictul cu Israel); întâlniri secrete între reprezentații

22 Ibidem , pp. 26 -28.
23 Ibidem , p. 29.
24 Ibidem , pp. 30.31.
25 Ibidem , pp. 32 -34.

Iranului și Arabiei Saudite pentru a avea în vedere posibilitatea dizolvării Califatului; operațiuni
clandestine prin care SUA înarmează trupele rebelilor sirieni etc.26
Dacă până în luna iunie a anului 2014 Statul Islamic reprezenta doar o altă prezență pe
un teritoriu, din acel moment a început consolidarea teritoriului jihadist în regiunile sunnite din
Irak, dar și o omogenizare a zonelor controlate de acesta în Siria. Au fost ocupate majoritatea
posturilor de frontieră dintre Irak și Siria, precum în provinciile Al -Anbar și Ninive din Irak și
Deir ez -Zor, Homs și Al -Hasaka din Siria, prin urmare la sfârșitul anului 2014, în Siria existau
două teritorii omogene relativ con solidate, cel controlat de regimul lui Bashar al -Assad și cel
controlat de Statul Islamic. ISIS a înaintat atât în Siria, cât și în Irak în același timp, dar a folosit
strategii diferite din cauza diferitelor contexte de război. În Siria, înaintarea s -a realizat prin
pătrunderea jihadiștilor irakieni pe teritoriul sirian, și în același timp prin cooptarea jihadiștilor
sirieni. 27
După transformarea Statului Islamic din Irak și Levant în Statul Islamic, în iunie 2014,
au avut loc anumite schimbări și pe plan local, precum: datorită unor frontiere etnice și
comunitare s -a renunțat la cucerirea teritoriilor șiite și kurde din Irak, deși majoritatea
luptătorilor pe care se sprijină sunt de origine tribală, unele trupe ale califatului sunt formate
într-o proporție importantă din luptători străini, arabi, ceceni, originari din Asia Centrală, dar și
din tineri proveniți din țările occidentale, printre care și o minoritate de nou -convertiți.28

Concluzii :
Una dintre cele mai grave amenințări cu care ne confruntăm astăz i o reprezintă grupurile
islamice radicale, printre care și ISIS, ele fiind conduse de interpretări islamiste, radicale și
motivate de „viața veșnică în Paradis”, străduindu -se în numele lui Allah să transforme
autoritatea islamică în unica formă de guvern are din lume.
După cum am argumentat în cadrul lucrării, în momentul de față Statul Islamic este în
continuă creștere, succesele sale constituind în același timp un efect al eșecurilor instituțiilor de
stat din centrul Arabiei, dar și al unei ciocniri a id entităților dintre musulmanii sunniți și cei
șiiți. Această criză socială a oferit ocazia Statului Islamic să se dezvolte și să avanseze, fiind

26 Loretta Napoleoni, op. cit. , p. 87.
27 Maria -Cristina Aboboaie, op. cit. , p. 105-110.
28 Ibidem.

produsul unui haos social și politic care a cuprins Orientul Mijlociu. ISIS este strâns legat de
războaie civile violente în Irak, Siria, Libia, Yemen, iar cea mai eficientă metodă de a opri
gruparea depinde de capacitatea societăților arabe, împreună cu puterile regionale și marile
puteri, de a rezolva conflictele și de a sprijini structurile de construcție a statu lui.
Terorismul grupurilor islamice radicale, precum cel al Statului Islamic, încalcă
principiile de bază ale comportamentului religios, social sau cultural, deși organizația se declară
responsabilă pentru impunerea voinței lui Allah, a Coranului și a Prof etului Mohammed. Pentru
a-și justifica acțiunile și legitima comportamentul, inclusiv metodele de pedeapsă, ISIS s -a
folosit de principalele surse ale legii islamice.
Pentru a putea învinge Statul Islamic este nevoie de realizarea unei analize
comprehensive care să aibă în vedere punctele forte și punctele slabe pe care acesta le are, dar
și o evaluare riguroasă a relației dinamice dintre grupare și publicul țintă. În timp ce lumea este
uimită de brutalitatea organizației teroriste, promotoare a unui „comerț sexual modern”, grupul
și-a creat capacitatea de a guverna și de a se implica în războaie precum cele din Irak sau Siria.
ISIS face în așa fel încât locuitorii să depindă de serviciile sale, impunându -le ideea că are un
control deplin, iar at ât timp cât organizația continuă să furnizeze bunuri și servicii publice,
cetățenii vor empatiza cu aceasta.
În ciuda eforturilor depuse de către Statele Unite de a împiedica Statul Islamic să
încaseze veniturile din exploatarea unor rezerve de petrol brut și rezerve de gaz pe care le deține,
prin diferite atacuri aeriene asupra instalațiilor petroliere controlate de către grupare, ISIS
rămâne o organizație puternică din punct de vedere economic.
Ideologia și capacitatea militară sunt alte forțe majore ce se află în spatele puterii
Statului Islamic și durabilității sale. Înarmați cu o ideologie mesianică și cu convingerea că ei
sunt cei ce vor reînvia Califatul, combatanții grupării sunt neînfricați. Unul dintre cele mai
puternice puncte ale organ izației teroriste îl reprezintă credința oarbă în Hakimiyya (Domnia
lui Dumnezeu pe Pământ) și al -walawa al -ba (loialitatea față de credință și comunitatea sunnită
și negarea celorlalți). Luptătorii ISIS sunt de părere că moartea pentru apărarea islamului așa
cum e definit de organizație, reprezintă implicit un drum spre Rai, drept urmare așa putem
explica abundența atentatorilor sinucigași, care sunt motivați și inspirați de acest principiu.
Pentru a combate Statul Islamic este nevoie de strategii politice și sociale complexe.
Declinul și dispariția grupului depind de reconstrucția instituțiilor instabile de stat, în prezent
fragilizate și de reconcilierea politică între comunitățile etnice și religioase care în momentul

de față se află în conflict, un proc es dificil și complex care poate dura și ani până când se va
concretiza.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bill Roggio, „Analysis: ISIS, allies reviving `Bagdad belts` battle plan”, disponibil la
http://www.longwarjournal.org/archives/2014/06/analysis_isis_allies.php , accesa t în
20.05.2019
2. Cheryl Benard , Civil Democratic Islam: Partners, Resources, and Strategies , Rand, Santa
Monica, CA, 2003.
3. Claudia Curta, „Statul Islamic și Fantoma Califatului”, în Annals of „Constantin
Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement 2/2016,
disponibil la http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2016 -02.Supliment/10_Curta.pdf , accesat
în 20.05.2019.
4. Daniel Byman, Al-Qaeda , The Islamic State And The Global Jihadist Movement. What
everyone needs to know , New York, Oxford University Press, 2005 .
5. Daniel Pipes, „Islam and Islamism – Faith and Ideology”, în National Interest, ediția
online ( http://nationalinterest.org ), 2000, accesat în 20.05.2019
6. Decizia Cadru a Consiliului din 13 septembrie 2002 asupra Combateri i Terorismului
(2002/475/JHA).
7. G. Chaliand, A. Blin (eds), The History of Terrorism from Antiquity to al -Qaeda ,
translated by Ed. Scheider, K. Pulver and J. Browner, University of California Press,
2007.
8. Gheorghe Arădăvoaice, Dumitru Iliescu, Laurențiu Da n Niță, Terorism, antiterorism,
contraterorism , Oradea, Editura Antent, 1997.
9. Huseyin Cinoglu, „Sociological understanding of the relationship between terrorism and
religion”, în International Journal of Human Sciences , Vol. 7, No. 2 (2010), p. 201,
dispon ibil la http://www.insanbilimleri.com/en , accesat în 20.05.2019.
10. Ioan-Marius Bucur, Religia și Relațiile Internaționale , CA Publishing, Cluj -Napoca,
2015.
11. Loretta Napoleoni, trad. Sorin Șerb, ISIS. Califatul Terorii, Corint Books, București,
2015 .
12. Maria -Cristina Aboboaie, Sociologia terorismului , Iași, Ed. Lumen, 2014.
13. J. M. Brachman, Global Jihadism: Theory and Practice (Political Violence ), first edition,
London: Routledge, 2008.

14. Reuven Young , Defining Terrorism: The Evolution of Terrorism as a Legal Concept in
International Law and Its Influence on Definitions in Domestic Legislation , 29 B.C. Int`l
& Comp. L. Rev. 23 (2006), disponibil la
http://lawdigitalcommons.bc.edu/icl/vol29/issl/3 , accesat în 20.05.2019.
15. Rodney Stark, One True God . Historical consequences of monotheism , Princeton
University Press, 2001.
16. R. S. Ellwood, G. D. Alles (eds), The Encyclopedia of World Religions , Revised Edition,
Facts on File: New York, 2007.
17. T. Bassam, „Countering Ideological Terrorism”, în Defence Against Terrorism, Vol. 1,
No. 1 (2008), p. 57, disponibil la
http://www .tmmm.tsk.tr/publications/datr/06.Bassam%20TIBI.pdf , accesat în 20.05.2019.