Managementul Riscurilor ÎN Proiecte

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

MASTER MANAGEMENTUL PROIECTELOR

DISERTAȚIE

MANAGEMENTUL RISCURILOR ÎN PROIECTE PRIVIND

STOCAREA ȘI DISTRIBUȚIA CARBURANȚILOR AUTO DIN DEPOZITE CENTRALIZATE

Coordonatorul lucrării:

Lector univ. dr. Sergiu Octavian STAN

Elaborator lucrare:

Anca COJOCARU

Sesiunea iulie-2016

Introducere

Motivarea alegerii temei

Desfășurarea activității într-o companie ce realizează stocarea și comercializarea carburanților auto,

în serviciul de back-office, reprezentând interfața clienților cu compania, reprezintă o provocare pentru cunoașterea aspectelor legate de proiectele privind stocarea și distribuția carburanților auto. Proiectele de acest tip înseamnă activități complexe, instalații complexe (specifice industriei petrolului), produsele având un grad foarte înalt de risc în tot lanțul de operațiuni, cu norme stricte și riguroase în tot ceea ce privește transportul, descărcarea, depozitarea precum și distribuția acestora în siguranță, către beneficiari.

Activitățile de stocare și distribuție se pot confrunta cu riscuri depășind cu mult cadrul companiei. Ca atare, proiectele de acest tip pot reprezenta “standardul” în materie de management al riscurilor. Acest referențial trebuie cunoscut; este un alt motiv în alegerea temei.

Stocarea și distribuția prezintă riscuri majore pentru activele și interesele companiilor care implementează proiecte de acest fel, au implicații foarte mari, sociale și de mediu, impun comportament sigur și fără abateri în tot ceea ce se desfășoară, un management al riscurilor responsabil în lanțul operațiunilor. Cunoașterea riscurilor și a managementului acestora trebuie să poată fi făcută și în afara specialiștilor din domeniu ori din firmă, fără a fi afectată proprietatea intelectuală a companiei, trecându-se pragul către publicul mai larg ce posedă cunoștințe, interesat, cu dorința de perfecționare.

Aria de cuprindere a proiectului

Proiectul “Stocarea și distribuția carburanților auto din depozite centralizate”, are următoarea arie de cuprindere:

– Carburanții auto, însemnând benzine și motorine;

– Depozitele centralizate ale companiilor petroliere sau ale grupurilor furnizoare de carburanți, în care intrările și distribuția (livrările) sunt de tip angro, către persoane juridice. Unitățile de stocare centralizată sunt denumite fie “depozite” (în cazul când intrările sunt, de regulă, pe cale terestră, în principal cu vagoane cisternă CF), fie “terminal de produse petroliere” (în cazul când alimentarea se face pe cale navală), acesta din urmă fiind considerat, de asemenea, “depozit”, după cum și depozitele alimentate pe cale terestră sunt considerate “terminale de produse petroliere”. Exemple: Grupul MOL România Petroleum Products SRL, are, în țara noastră, depozitul de carburanți de la Tileagd-Bihor și depozitul sau terminalul de produse petroliere de la Giurgiu. Compania OMV Petrom are în România 5 depozite de produse petroliere (terminalele de la Jilava-București, Brazi-Ploiești, Ișalnița-Craiova și încă două terminale la Bacău și Cluj, urmând a-l construi pe cel de al șaselea). Compania Oil Terminal-Constanța, unul dintre cele mai mari terminale din sud-estul Europei, specializat în vehicularea produselor petroliere și petrochimice lichide în vederea import/exportului și tranzitului, deține trei mari depozite (Nord, Port, Sud). Unicom Holding, grup de companii private, furnizor angro de produse petroliere, deține, depozitele, terminalele de la Teiuș-Alba, Dornești-Suceava Nord, Halmeu-Satu Mare Nord, Drobeta-Turnu Severin.

Depozit (centralizat) de carburanți este incinta în care sunt amplasate instalații și construcții pentru stocarea/depozitarea, pentru vehicularea și pentru distribuția/livrarea carburanților. Pentru efectuarea în deplină siguranță a activităților, depozitele dispun de dotări specifice. Activitățile derulate în proiectele de acest tip trebuie să țină seama de faptul că sunt implicate substanțe periculoase, care pot conduce la accidente majore, iar implementarea proiectului generează un amplasament, un obiectiv, de tip Seveso.

Stadiul actual al problematicii

Problematica riscurilor în proiectele privind stocarea și distribuția carburanților, managementul acestora, sunt astăzi bine cunoscute de companiile de produse petroliere din toată lumea, fiind dezvoltate și perfecționate în timp. Companiile s-au confruntat, de-a lungul anilor, cu diverse riscuri și urmarea a fost îmbunătățirea continuă a soluțiilor tehnice de prevenire implementate în proiect, modernizarea instalațiilor, a metodelor și a managementului riscurilor, chiar dacă evenimentele au avut loc la alți operatori. Astăzi, operatorii în acest domeniu, implementând proiectul, au clar definite atât riscurile pentru instalațiile sale cât și planul de management al acestora, fiind elaborate, prin proiect, diverse documentații, diverse proceduri, unele sub proprietatea intelectuală a companiei, altele fiind publice.

Problematica riscurilor în operațiunile de stocare și distribuție a carburanților se cuprind și în diferite norme și proceduri publice, elaborate de organisme naționale cu rol de supraveghere. Orice structură organizatorică de performanță care a implementat un proiect de acest tip (cum sunt companiile petroliere) are un departament de risc, o strategie de risc și are obligația de a raporta operațiunile de acoperire a riscurilor . Organizațiile, în general, își dezvoltă procedurile interne de evaluare a riscului, de dezvoltare a unei strategii de răspuns la factorii de risc, de monitorizare și de control, din perspectiva riscurilor ce pot proveni din interiorul sau din exteriorul organizației.

Structura pe capitole a lucrării

Lucrarea este structurată astfel: La început, în Introducere, sunt prezentate elemente referitoare la motivele alegerii temei, la aria de cuprindere a proiectului, la stadiul actual al problematicii legată de proiect. Apoi, Cap. 1 prezintă noțiuni teoretice privitoare la risc, clasificarea riscurilor și managementul riscurilor iar în Cap. 2 se realizează analiza riscurilor identificate în proiect, specifice domeniului stocării și distribuției carburanților auto din depozite centralizate. Cap. 3 prezintă Studiul de caz în problematica concretă a proiectului, analizând riscurile identificate și managementul acestora, în baza elementelor furnizate de persoanele intervievate, apropiate, prin activitatea lor, de acest domeniu. Lucrarea se încheie prezentând Concluzii și recomandări, rezultate din abordarea temei, pentru proiectele de acest tip.

Cap. 1. Noțiuni teoretice privind riscurile și managementul riscurilor

Capitolul tratează elemente despre riscuri: conceptul, definiții ale riscului în diverse discipline și domenii, abordarea comparativă, clasificarea, managementul riscurilor.

1.1. Riscul:componență, descriere, concept, definiții în diferite domenii

Riscul este prezent în orice activitate, având efecte directe și puternice asupra rezultatelor activității respective. Riscurile se referă la bunuri, la persoane, la mediul în care lucrăm; fac parte din însăși existența umană și, de aceea, omul a luat întotdeauna măsuri pentru a le contracara.

Definițiile pentru ceea ce denumim risc diferă, însemnând că decidenții au o concepție diferită pentru aceeași situație. Se va observa că definițiile date fac referiri la următorii termeni (componentele riscului):

– un eveniment/un element/o condiție/o stare (care poate apărea având impact mai mic sau mai mare).

– incertitudine (incertitudinea/nedeterminarea apariției acelui eveniment/element/condiție).

– probabilitate (probabilitatea de apariție a evenimentului; ca un efect al riscului să se producă).

– impact (impactul prognozat sau produs ca urmare a manifestării evenimentului).

– risc (funcție: de eveniment, de incertitudine/probabilitate, de impact).

În forma sa cea mai generală, dar și cea mai puțin precisă pentru un domeniu care se analizează, risc înseamnă “primejdie, pagubă” sau “posibilitatea de a cădea într-o primejdie, într-un necaz, într-o pagubă; pericol posibil” sau “eveniment probabil, generator de pierderi; pericol posibil”.

Atunci când se derulează un proiect în care se urmărește obținerea unor anume obiective, indiferent de domeniul în care acesta se implementează, definirea riscului este legată de proiect, astfel că: “Riscul este un eveniment sau o condiție incertă care, în cazul în care se manifestă, are fie un efect negativ, fie un efect pozitiv asupra obiectivelor proiectului”. Riscul este diferit de ceea ce în proiecte denumim problemă. Orice obstacol în calea (rezolvării) unei nevoi constituie o problemă. Deoarece riscul se referă la evenimente și condiții viitoare (în derularea proiectului) el nu trebuie confundat ori asimilat cu “problemă” în proiect, aceasta din urmă reprezentând condiții existente în prezent, cunoscute, deci, acum. O problemă este un risc anterior, care s-a manifestat, forma de manifestare fiind în prezent problema.

Ca element care trebuie gestionat foarte atent în proiecte, riscul poate fi privit din mai multe direcții: – influența negativă în proiect, pierdere; – probabilitate de apariție și impactul avut, (dar și) – în termeni de oportunitate.

Câteva elemente despre primele două direcții. În mod tradițional, riscul este definit mai cu seamă prin intermediul aspectelor negative, al potențialului de a influența negativ evoluția unei organizații, mersul unui proiect, atingerea obiectivelor. Riscul poate fi privit și analizat nu numai ca posibilitatea de a pierde, ci și ca o problemă de probabilitate de apariție a evenimentului, ca probabilitate ca el să devină efectiv, cât și prin impactul acestuia în proiect sau asupra organizației. Ca situații potențiale, riscurile sunt examinate după aceste două dimensiuni (probabilitatea de apariție și impactul avut), pentru a vedea:

a) care este probabilitatea ca ele, din potențiale, să devină efective (se stabilește probabilitatea ca o situație potențială de risc să devină efectivă; evaluarea probabilității este expusă pe o scară de probabilitate). Probabilitatea poate fi exprimată ca luând valori între 0 și 1, unde 0 înseamnă că situația respectivă nu va apărea niciodată, iar 1 că va apărea întotdeauna. Probabilitatea poate fi exprimată și sub formă de procentaj, 100% însemnând, din nou, că situația va apărea întotdeauna. De asemenea, poate fi concepută și o scară de probabilitate cu mai multe valori (ex. cinci valori: niciodată, rar, uneori, frecvent, întotdeauna).

b) care este impactul asupra proiectului (însemnând consecințele pe care manifestarea riscului le-ar avea la nivelul proiectului). Evaluarea cu privire la impact se poate face într-o scară de impact dar se poate face și în termeni calitativi (utilizând o scară cu cinci valori: foarte mic, mic, mediu, mare, foarte mare). În momentul în care și probabilitatea ca un eveniment negativ să aibă loc este mare și impactul asupra proiectului este considerabil, situația de risc este definită ca fiind semnificativă (foarte serioasă, critică) și este ierarhizată drept prioritară în raport cu alte situații de risc. Pornind de la dimensiunea probabilității și dimensiunea impactului, de la matricea care fixează combinațiile între diferitele valori și de la ierarhizarea riscurilor, strategiile de răspuns la risc sunt direcționate, sunt proiectate pentru: – a reduce probabilitatea ca evenimentele negative să aibă loc, să se manifeste; – a diminua impactul negativ asupra proiectului, dacă evenimentul negativ s-ar manifesta.

Eliminarea completă a riscului reprezintă o utopie. Deci, eforturile nu trebuie direcționate pentru eliminarea completă a riscului, ci pentru monitorizarea acestuia și, în cazul în care pragul de risc devine inacceptabil (ca probabilitate și ca impact) să se intervină pentru reducerea riscului.

Așadar, riscul este o trăsătură comună a tuturor proiectelor, indiferent de mărimea sau complexitatea lor, indiferent de sectorul în care se desfășoară proiectul, economic, industrial, social. Un risc nu este, în mod necesar, defavorabil. Riscul poate avea impact negativ (amenințări) sau pozitiv (oportunități) asupra succesului întregului proiect, sau asupra unui singur rezultat (produs) al proiectului.

În ceea ce privește riscul redefinit în termeni de oportunitate, se consideră că riscul nu reprezintă un lucru în totalitate negativ, ci el reunește atât aspecte pozitive, cât și negative. Specialiștii consideră că riscul nu reprezintă un lucru negativ în sine; riscul joacă un rol esențial pentru progres, iar eșecul face deseori parte din procesul de învățare. Dar trebuie să știm cum să menținem echilibrul între consecințele potențial negative ale riscului și beneficiile posibile pe care le poate aduce transformarea riscului în oportunitate. De aceea întâlnim definirea riscului și în termeni de oportunitate, adică sub forma: Eveniment sau condiție nesigură care au un efect pozitiv sau negativ asupra obiectivelor proiectului.

În alte sectoare economice, precum industria petrolului, care implică substanțe periculoase și unde există riscul de accidente majore, apar termenii de pericol (denumire anterioară-hazard), risc. Definițiile acestor termeni sunt preluate din Directiva Seveso III (2012/18/UE),. Riscul înseamnă “Probabilitatea ca un efect specific să se producă într-o anumită perioadă sau în anumite împrejurări”. Riscul este probabilitatea ca pericolul existent să se transforme într-un accident.

În alte domenii precum protecția muncii, securitatea muncii sau medicina muncii, definirea riscului

este privită ca reprezentând pericol grav și iminent de accidentare-situația concretă, reală și actuală,

căreia îi lipsește doar prilejul declanșator pentru a produce un accident în orice moment. Risc profesional-probabilitatea și gravitatea unei vătămări sau îmbolnăviri care apare ca rezultat al expunerii la un pericol.

S-au prezentat mai sus definițiile riscului în diverse domenii; se prezintă acum o altă definiție, care cuprinde abordările riscurilor din toate domeniile, așa încât: Riscul se definește drept un element incert, dar posibil, ce apare permanent în procesul evenimentelor tehnice, umane, sociale, politice, reflectând variațiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea de apariție cu valorile subiective și obiective, având efecte posibil păgubitoare și ireversibile.

Direcționarea pentru o definiție unitară a Managementului Riscului sunt normele: – SR ISO 31000:2010, Principii și linii directoare; – SR Ghid ISO 73:2010, Vocabular; – SR EN 31010: 2010, Tehnici de evaluare a riscurilor.

1.2. Clasificarea riscurilor

Clasificarea riscurilor este realizată de către managerii de risc ai structurilor organizatorice sau ai proiectelor. Există multiple criterii de clasificare. Câteva sunt prezentate mai jos.

Gravitatea riscurilor depinde de probabilitatea lor de realizare ca evenimente, ca situații, așa încât riscurile se pot clasifica chiar prin clasificarea evenimentelor, prin manifestarea acestora.

– Evenimente de risc maxim (ev. foarte riscante), când probabilitatea de realizare a acestor evenimente, situații este foarte mare;

– Evenimente de risc mediu, când probabilitatea de realizare a acestor evenimente, situații este moderată;

– Evenimente de risc scăzut, când probabilitatea de realizare a acestor evenimente, situații este foarte scăzută.

Luând în calcul caracteristicile: probabilitatea de apariție a evenimentului și impactul, magnitudinea

manifestării acestuia, riscurile se clasifică în Risc Mare; Risc Moderat, Risc Scăzut, conform diagramei Kerzner.

Sursa : H. Kerzner, Management de proiect. O abordare sistematică a planificării, programării și controlului activității de proiect,

Vol. 2, București, Ed. CODECS, 2010, p. 763.

Sursa: Constantin Opran. Analiza financiară a proiectelor. Caiet de seminar. Îndrumar elaborare propunere de proiect cu analiza financiară. SNSPA. Fac. de Comunicare și Relații Publice – Master Managementul Proiectelor, 2015, p.10.4 (Registrul de riscuri utilizând proceduri de sisteme expert).

Analiza calitativă echivalentă. Matricea riscului.

În analiza calitativă a riscurilor, sistemele expert permit reliefarea mai concret a situației sugerată de aceste curbe, adică: un impact al apariției riscului (IAR) foarte ridicat (FR) dar cu o probabilitate de apariție a riscului (PAR) foarte scăzută (FS) nu determină, nu conduc la un risc mare (lucru observabil și în graficul de mai sus, în care pentru valori foarte mari ale magnitudinii impactului pe axa Ox, ne situăm tot sub curba care delimitează zona de Risc Mare). În mod similar, în matrice observăm că impacturi fie foarte scăzute, fie scăzute ori medii, dar cu probabilități de apariție a riscului de valori sub 0,80 nu conduc, de asemenea, la Risc Mare. La fel dacă impactul este F.Ridicat dar probabilitatea este Scăzută.

În gestionarea financiară a riscului, acestea se clasifică în categoriile:- Riscuri mai mult sau mai puțin grave; – Riscuri mai mult sau mai puțin cunoscute; – Riscuri mai ușor sau mai greu de evitat.

Dacă se consideră clasificarea riscurilor în conformitate cu Judecățile de verosimilitate, aceleași pentru Probabilitate, pentru Impact și pentru Scorul global de risc, atunci, Severitatea riscurilor se consideră după plasarea lor în anumite intervale de verosimilitate:

1. Risc Scăzut, dacă se plasează în intervalul (0,01 la 0,05 ) (Neverosimil), sau sub acest interval. Dar și combinații.

2. Risc Mediu, dacă se plasează în intervalul (0,46 la 0,55) (Probabil). Dar și combinații. Ex. Risc Mediu spre Mare.

3. Risc Mare, dacă se plasează în intervalul (0,76 la 0,95) (Foarte verosimil), sau peste acest interval.

Sursa: Sergiu Octavian Stan, Managementul riscului, Suport de curs, Caiet de seminar, Metodologie de calcul a riscurilor . Școală Națională de Studii Politice și Administrative, SNSPA, Facultatea de comunicare și relații publice, 2015.

Ceea ce am semnalat mai sus legat de probabilitate și impact regăsim și aici, analizând intervalele din judecățile de verosimilitate. Un eveniment cu impactul foarte ridicat, cu probabilitatea 1,00, în cazul că apariția evenimentului este scăzută (0,40, adică plauzibil) rezultă probabilitatea medie în spațiul de evenimente de 0,70 [(0,40+1,00)/2], adică riscul respectiv este doar verosimil, de severitate mediu spre ridicat. Se va dezvolta acest aspect în cap. următoare, pentru riscurile de explozie și incendiu.

În funcție de mărimea și de evoluția riscului, acestea se clasifică în:

a) Micro riscuri. Sunt riscurile determinate de factorii specifici sectorului de activitate al organizației, structurii organizatorice sau proiectului.

b) Macroriscuri. Sunt rezultatul evoluției organizației sau a proiectului.

În funcție de modul de producere a riscurilor, tipurile de riscuri se clasifica în:

a) Riscuri pure (consecințe ale unor evenimente care nu pot fi prevăzute): – Făcute de natură (cutremure, incendii, inundații, atentate); – Făcute de decidenți (revoluții, acțiuni teroriste, vandalism).

b) Riscuri speculative (sunt legate de deciziile ce se iau în cadrul unei companii sau în cadrul unui proiect de investiții, fiind evenimente cu o mare probabilitate de apariție, depinzând, în mare măsură și de o serie de factori externi care influențează aceste procese).

Clasificarea cea mai întâlnită are în vedere proveniența riscurilor în raport cu organizația, acestea putând proveni din interiorul organizației sau din exteriorul organizației, , ,. Rezultă:

1) Riscuri interne (interne companiei, structurii organizatorice, proiectului), cuprinzând o multitudine de categorii/clase și subcategorii de riscuri. Riscurile interne sunt evenimentele, situațiile, în general, greșeli manageriale. Sunt mai sporite în organizațiile în care nu există un sistem de control intern, de audit intern. Situațiile care le determină se identifică prin însăși denumirea riscului.

Există mai multe clase, categorii de riscuri interne, fiecare având subcategorii de riscuri. Ex:

– Clasa de riscuri de management (legate de nerespectarea bugetelor și termenelor, legate de probleme cu echipa de proiect, cu clienții, cu furnizorii etc), cu subcategorii: Risc de planificare defectuoasă; Risc de coordonare ineficientă; Risc de monitorizare deficitară; Risc de incapacitate managerială.

– Clasa de riscuri de comunicare, cu subcategorii: Risc de comunicare ineficientă/conflictuală/ambiguă.

– Clasa de riscuri financiare, cu subcategorii: Risc de planificare financiară defectuoasă; Risc de lichidități.

– Clasa de riscuri de resurse umane, cu subcategorii: Risc de conflict între membrii echipei de proiect sau între echipă și management; Risc de resurse umane slab calificate/neadecvate posturilor; Riscuri de gestionare defectuoasă a resurselor umane; Risc de resurse umane nemotivate.

– Clasa de riscuri tehnice/ tehnologice (nu se ating performanțele și calitatea cerute), cu subcategorii: Risc de documentație de proiect nefezabilă; Risc de lipsă infrastructură; Risc de tehnică de lucru neadecvată.

– Clasa de riscuri procedurale, cu subcategorii: Risc de nerespectare a procedurilor; Risc de proceduri incomplete și/sau neactualizate.

– Clasa de riscuri organizaționale (sunt legate de organizarea activităților și a resurselor implicate).

2) Riscuri externe (companiei, proiectului). Riscurile externe sunt cele care nu țin de organizarea și managementul intern al organizației, al proiectului. Sunt determinate de factori și evenimente externe care ar putea afecta succesul proiectului și care nu au o probabilitate mare de producere. Sunt evenimentele, situațiile pe care organizația nu le poate controla, acestea venind din exteriorul organizației, cum ar fi: calamități naturale; schimbări în politica națională, schimbări de legislație; crize economice naționale și mondiale; retragerea unui finanțator din țară. În

cadrul riscurilor externe se pot identifica următoarele categorii (clase) mari de riscuri.

– Clasa de riscuri legislative: Risc de schimbare a legislației; Risc de lipsă norme de aplicare.

– Clasa de riscuri politice (schimbări ale regimului politic fapt care duce la nesiguranță în afaceri): Risc de corupție; Risc de instabilitate și inconsecvență politică.

– Clasa de riscuri financiare: Risc de schimb valutar; Risc de taxe și impozite cu evoluție nefavorabile.

– Clasa de riscuri de mediu: Risc de dezvoltare de proiecte cu impact inacceptabil pentru mediu; Risc de schimbări climatice.

Alte exemple de riscuri externe organizației: Riscuri comerciale (crize economice, blocade, embargouri); Riscuri economice (influențate de riscul financiar, de inflație); Riscuri comunitare (întreruperea serviciilor esențiale: apă, gaze, electricitate); Riscuri sociale (conflicte sociale în țară); Riscuri privind terorismul de înaltă tehnicitate; Riscuri de război; Riscul de țară (implică riscurile inerente în tranzacțiile cu un stat, risc dat de instabilitate a legislației, regimul neclar al investițiilor, modificările frecvente ale structurilor statale și ale condițiilor social-politice în care se desfășoară activitățile unui proiect); Riscuri juridice (din cauza unei legislații necorespunzătoare, care permite dezvoltarea ascunsă a infracționalității globale).

1.3. Managementul riscurilor. Metode de management al riscului

În cadrul Managementului proiectului, Managementul riscurilor, MR, este o componentă esențială în toate etapele din ciclul de viață a proiectului, proces atent urmărit atât de beneficiar, cât și de finanțatori ori contractori. Prin MR, riscul trebuie să fie controlat și contracarat dacă se dorește ca proiectul să reprezinte un succes. Managementul riscurilor presupune, deci, acțiuni specifice pentru a contracara sau a diminua influența negativă a riscurilor asupra obiectivelor proiectului. Acțiunile specifice înseamnă, ca termen general, gestionarea riscurilor,.

Managementul riscurilor înseamnă totalitatea metodelor și mijloacelor prin care este gestionat riscul, având incertitudinea ca bază majoră a factorului de risc. Cum scopul gestionării riscurilor este îndeplinirea obiectivelor urmărite, înseamnă că managementul riscului se definește drept gestionarea evenimentelor incerte, în scopul succesului activității, succesului proiectului.

Riscuri gestionabile sunt acele riscuri pe care organizația însăși le poate aborda (făcând uz de propriile mijloace). Răspunsul la riscurile gestionabile este utilizarea capacităților organizaționale existente, proprii, la diferitele nivele însărcinate cu diminuarea acestor riscuri.

Riscurile strategice sunt acele riscuri care pentru a fi gestionate impun analiza incertitudinii asociată fiecărui factor de risc strategic. Acești factori trebuie tratați fie prin schimbări în direcția strategică a proiectului, fie prin efectuarea de cheltuieli importante.

Deoarece elementele caracterizând riscurile se schimbă permanent și pot apărea condiții noi cât și riscuri noi, managementul riscurilor trebuie să fie sistematic,, ceea ce impune abordare riguroasă și constantă, pentru a reduce factorul de risc. Matricea riscurilor este un element dinamic, pe perioada implementării proiectului; pot fi identificate riscuri noi iar alte riscuri pot dispărea.

Managementul riscurilor este un proces continuu și reprezintă una dintre componentele esențiale ale Managementului unui proiect, fiind considerat ca o funcție generală a managementului unei organizații. Este un proces ciclic, cu mai multe faze, etape mari, distincte: identificarea riscului, analiza riscului și reacția la risc.  Managementul riscurilor impune implementarea unui Sistem de management al riscului, acesta fiind obiectivul urmărit de orice persoană implicată, pentru orice structură organizatorică.

Managementul riscurilor presupune parcurgerea următorilor pași, etape,. În realizarea acestor pași se aplică diferite metode.

1. Planificarea managementului riscurilor-este procesul de definire a metodelor de conducere a activităților de management al riscurilor proiectului; cuprinde toate elementele necesare pentru pregătirea și stabilirea regulilor generale care să permită managerului să controleze riscurile.

2. Identificarea riscurilor–este procesul de identificare a riscurilor ce pot afecta proiectul, de documentare a caracteristicilor lor. Metodele aplicate pentru identificarea riscurilor sunt:

a) întocmirea unor liste cu surse potențiale de risc;

b) analiza documentelor disponibile în arhiva firmei, pentru identificarea problemelor care au apărut în situații similare celor curente;

c) utilizarea experienței personalului direct productiv, aceștia trebuind să participe la identificarea riscurilor. Oamenii din teren sunt conștienți de riscuri, pe care cei din birouri nu le sesizează. Comunicarea eficientă teren-birouri este cea mai bună sursă de identificare și diminuare a riscurilor;

3. Realizarea analizei calitative a riscurilor-este procesul de prioritizare a riscurilor pentru analize și acțiuni ulterioare de evaluare, combinarea probabilității și a impactului lor. În cadrul analizei calitative a riscurilor se au în vedere elementele:

a) evaluarea probabilității și a impactului riscurilor;

b) matricea probabilității și a impactului riscurilor;

c) evaluarea calitativă a datelor privitoare la riscuri;

d) categorisirea și prioritizarea riscurilor;

e) evaluarea urgențelor riscurilor.

4. Realizarea analizei cantitative a riscurilor-este procesul ce constă în analiza efectului riscului identificat asupra ansamblului obiectivelor proiectului. Pentru analiza cantitativă a riscurilor sunt utilizate metode specifice. Exemplu:

Cuantificarea riscurilor prin metoda Valorii așteptate (urmare manifestării evenimentului), calculată ca produsul între probabilitatea de apariție a evenimentului “ev” analizat (probabilitatea de apariție a efectelor) și efectele financiare ale acestui eveniment. Ex. dacă o firmă a identificat un risc cu probabilitatea de apariție de 30 %, iar efectul financiar al manifestării evenimentului este de 100.000 u.m, atunci valoarea așteptată a manifestării acestui risc va fi: VA(ev) = 0,30 x 100.000 = 30.000 u.m. Dacă această valoare va fi prevăzută în documentația financiară va însemna că riscul este acoperit în proiect.

5. Planificarea răspunsurilor la factorii de risc (cu întocmire Plan de răspuns la factorii de risc)–este procesul ce constă în dezvoltarea de opțiuni și de acțiuni care să micșoreze riscurile negative și să permită mărirea oportunităților. Presupune identificarea fiecărui risc, în funcție de tipul și de gradul său de gravitate pentru evenimentul analizat cu găsirea unei strategii adecvate de răspuns, pentru fiecare caz în parte.

6. Monitorizarea și controlul riscurilor-este procesul ce constă în implementarea, în punerea în aplicare a planului/planurilor de răspuns la riscuri, de monitorizare a riscurilor identificate, de observare a riscurilor reziduale, de identificare de noi riscuri și de evaluare a eficacității procesului de management al riscurilor pe tot parcursul proiectului.

Cap. 2. Riscuri specifice proiectelor din domeniul stocării și distribuției carburanților auto

În cadrul acestui capitol, după câteva elemente despre organizațiile care promovează și implementează proiecte de acest tip, se specifică factorii de risc, în corelare cu activitățile din WBS-ul proiectului. Sunt, apoi, menționate activitățile tehnologice principale generatoare de riscuri. După prezentarea riscurilor identificate, încadrate în categorii, și a matricei riscurilor, RBS, sunt enumerate strategiile de gestionare a acestora, pentru fiecare arătându-se modul de aplicare pentru acest tip de proiect. Se prezintă, în final, semnificația nivelelor de probabilitate, de impact și de risc, pentru sectorul carburanților, și câteva tipologii de acțiuni pentru fiecare nivel de risc.

2.1. Despre proiect și organizațiile care promovează și implementează asemenea proiecte

Proiectele privind stocarea și distribuția carburanților auto sunt promovate și implementate fie de companiile petroliere care procesează țițeiul, realizând stocarea produselor obținute până când acestea vor fi livrate, fie de companii care preiau carburanți de la una sau mai multe rafinării, stocându-le în depozite proprii, plasate astfel încât să acopere anumite arii geografice de distribuție către consumatori.

2.2. Elemente ce determină factorii principali de risc în proiectele de acest tip

Pentru a înțelege riscurile specifice proiectelor de acest tip este important să se cunoască factorii principali de risc, specifici, și din ce derivă aceștia. Se prezintă aceștia, pe scurt:

a) Caracteristicile fizico-chimice ale carburanților auto

Carburanții auto fac parte din grupa substanțelor considerate periculoase, conform HG 804/2007 și Legea 59/2016. Prin caracteristicile intrinseci (inflamabile, explozive, contaminante pentru om si mediu), aceste substanțe prezintă numeroase riscuri.

b) Cantitățile de carburanți stocați

În proiectele de acest tip, cantitățile stocate sunt foarte mari; rezervoare multe și de capacitate mare, de la sute de m3, la mii de m3. Un incendiu declanșat se poate propaga la altă instalație ca urmare a distanțelor reduse și a proprietăților carburanților.

c) Defecțiunile și deteriorările echipamentelor tehnologice în timpul exploatării

Importantă este depistarea lor înainte de a produce evenimente.

d) Gradul de instruire, de disciplină, de experiență, de intervenție etc. ale factorului uman.

Factorul uman reprezintă element esențial atât în apariția unor factori de risc dar și în gestionarea riscurilor, în toate activitățile, în toate operațiile.

2.3. WBS–ul proiectului

Structura Defalcată a Activităților proiectului, WBS, prezintă într-o formă grafică specifică, activitățile și subactivitățile proiectului. Dă imaginea de ansamblu asupra activităților în derularea proiectului, fiind ușor înțeleasă de specialiști. A se observa în WBS-ul anexat, activitățile în afara celor de operare propriu-zisă. Nerealizarea corespunzătoare a activităților prezentate înseamnă posibile manifestări de riscuri.

2.4. Activitățile principale, tehnologice, generatoare de riscuri

Etapele procesului tehnologic realizat în proiect sunt:

a) aprovizionarea: transport feroviar (vagoane cisternă CF) sau fluvial, maritim (vase fluviale, maritime);

b) vehicularea carburanților din mijlocul de transport (prin posturile de descărcare) spre rezervoare;

c) depozitarea pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, în vederea distribuției sau tranzitării, în viitor;

d) transvazarea carburanților între rezervoare, dictată de motive diverse (golirea totală a unui rezervor spre a fi pregătit pentru o nouă umplere, evacuarea carburantului în caz de incendii);

e) vehicularea carburanților de la rezervoare spre posturile de încărcare pentru distribuție;

f) încărcarea cisternelor auto în care se distribuie carburanții spre beneficiari.

2.5. Riscuri identificate în urma nerespectării Reglementărilor privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase

Sunt prezentate categoriile de riscuri și riscurile derivate din nerespectarea acestor reglementări, fundamentală pentru sectorul carburanților fiind transpunerea în România a Directivei Seveso III privind Controlul pericolelor de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase.

R1. Riscuri referitoare la nenotificarea și neinformările impuse de reglementare. Risc de:

R1.1. Netransmitere a notificării de activitate în termenul precizat.

R1.2. Nerespectare a conținutului notificării conform prevederilor.

R1.3. Neinformare Secretariatul de Risc al Ag. pentru Protecția Mediului în situațiile prevăzute.

R2. Riscuri referitoare la PPAM. Risc de:

R2.1. Neelaborare a PPAM (Planul de Prevenire a Accidentelor Majore).

R2.2. Nerespectare a termenului de elaborare a PPAM.

R2.3. Nerespectare în PPAM a principiilor din HG și nepunerea lui la dispoziția SRAPM.

R3. Riscuri referitoare la Raportul de Securitate, RapSec. Risc de:

R3.1. Neelaborare a Raportului de Securitate (privind proiectul și substanțele procesate).

R3.2. Nerespectare a conținutului obligatoriu al Raportului de Securitate.

R3.3. Nerespectare a termenului de înaintare a Raportului de Securitate către SRAPM.

R3.4. Nerevizuire a RapSec la fiecare 5 ani sau mai devreme dacă apar modificări în tehnologii.

R4. Riscuri referitoare la PPAM și RapSec. Risc de:

R4.1. Nereexaminare și nerevizuire a PPAM și RapSec în situația modificărilor aduse instalațiilor, amplasamentelor, cantităților de substanțe periculoase etc.

R4.2. Nefurnizare din oficiu, periodic și în forma cea mai adecvată, de informații privind măsurile de securitate în exploatare și comportamentul în caz de accident.

R4.3. Nerevizuire la interval de 3 ani a informațiilor furnizate publicului.

R4.4. Nepunere la dispoziția publicului a RapSec.

R4.5. Nepunere la dispoziția publicului a inventarului de substanțe periculoase.

R5. Riscuri referitoare la Planurile de Urgența Internă (PUI) și a Planurilor de Urgența Externă (PUE). Risc de:

R5.1. Neelaborare a PUI în termenele prevăzute în HG.

R5.2. Nepunere de către operator la dispoziția ISU a datelor necesare elaborării PUE.

R5.3. Necuprindere în PUI a informațiilor prevăzute în HG.

R5.4. Neevaluare, neatestare și neactualizare a PUI, periodic, la interval de cel mult 3 ani.

R5.5. Nepunere în aplicare de către operator a PUI în situațiile prevăzute de HG.

R5.6. Neinformare a autorităților publice în termen de maxim 2 ore, în caz de accident major.

R5.7. Nenumire a unui responsabil în domeniul managementului securității.

R5.8. Neelaborare a PPAM, RapSec, PUI de experți independenți organizației, atestați.

R5.9. Nesuportare de către operator a cheltuielilor pentru expertize suplimentare, pentru a lămuri aspecte din RapSec și PUI, în cazul în care autoritățile competente consideră acest lucru necesar.

Sunt identificate 24 riscuri, grupate în 5 categorii de risc. Gestionarea acestor riscuri se realizează prin respectarea, punct cu punct, a prevederilor HG 804/2007 (Legea 59/2016), privind “Controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase”.

2.6. Riscuri identificate în proiecte similare privind stocarea și distribuția carburanților, confirmate de respondenți

Factorii de risc, riscurile care au fost identificate sau au survenit în derularea proiectelor similare reprezintă sursa principală pentru aceste tipuri de proiecte. Trebuie utilizată experiența din proiecte similare anterioare, acestea înglobând gândirea diverșilor specialiști în domeniu cât și învățămintele reieșite din operarea în depozitele de carburanți rezultate prin implementarea acestor proiecte.

Pentru acest tip de proiect, Profilul de risc este identificat, fiind cunoscute principalele zone de incertitudine și, la fel, cerințele în cadrul proiectului (referitoare la echipa de proiect, la tehnologia de implementat). În cazul echipei de proiect este clară cerința privind nivelul de competență a colectivului. Un asemenea proiect nu poate fi realizat decât numai de specialiști în domeniu. La fel implementarea proiectului, exploatarea și operarea cu asemenea substanțe.

Au fost identificate mai multe posibile riscuri în proiect. Au fost selecționate 77 riscuri, dintre care:

-61 riscuri interne proiectului, organizației, încadrabile în 10 categorii.

-16 riscuri externe proiectului, organizației, încadrabile în categoriile: mediu, comunitare, reglementare, sociale, economice, politice, comerciale, terorism, război.

Riscurile selectate se prezintă mai jos, fiind cuprinse în RBS-ul întocmit.

Riscuri interne proiectului, organizației:

Riscuri instituționale. Sunt riscurile care aparțin organizației care realizează proiectul sau organizației beneficiare care implementează proiectul. Chiar dacă o persoană din organizație poate fi considerată vinovată, riscul aparține organizației, aceasta reprezentând “cadrul oficial” responsabil. Implicațiile manifestării acestor riscuri pot fi: întârzieri în derularea proiectului, întârzieri la punerea în funcțiune, amânare etape contractuale, amânarea execuției, prelungirea duratei de execuție, posibil pierdere de personal, suspendarea unor activități la executant, la parteneri, pierderi financiare si chiar suspendarea activității.

Identificări în proiect, Risc de:

SRAPM- Secretariatul de Risc al Agenției (județene) de Protecția Mediului

CJGNM- Comisariatul Județean din cadrul Gărzii Naționale de Mediu

ISU- Inspectoratul pentru Situații de Urgență

ADR- Acordul European referitor la Transportul Rutier Internațional al substanțelor periculoase

RAR- Registrul Auto Român

Riscuri organizaționale. Sunt riscurile care țin de organizarea (corectă), conform cerințelor, în proiect, în organizația beneficiară a proiectului. Implicațiile manifestării riscurilor pot fi: pierderea reputației organizației, întârzieri în derularea proiectului, conflicte juridice, penalizări, întârzieri la punerea în funcțiune, amânare etape contractuale, amânarea execuției, prelungirea duratei de execuție, posibile acțiuni în justiție, suspendarea unor activități la executanți, costuri suplimentare, pierderi financiare.

Identificări în proiect, Risc de:

SPSU- Sistemul Privat pentru Situații de Urgență

CU- Celula de Urgență

Riscuri privind imprecizia definirii unor responsabilități, a unor activități. Sunt riscurile apărute ca urmare a trasării unor sarcini neclare în rezolvarea unor părți de proiect, neclaritate care poate fi datorată insuficientei cunoașteri tehnologice sau unor indicații ori sarcini insuficient precizate. Cel care trebuie să rezolve problema, deși bine intenționat, nu are definit cu claritate targetul. Riscurile de acest fel sunt la diferite eșaloane, fiind foarte aproape de riscurile de management la nivelul ierarhic analizat. Consecințele manifestării lor: conflicte, costuri majorate, întârzieri în rezolvarea sarcinilor, amânarea execuției, întârzieri în derularea proiectului în ansamblul său, întârziere a etapelor contractuale, prelungirea duratei de execuție a proiectului, calitate slabă a documentației, competitivitate scăzută, posibil pierdere contract.

Riscuri identificate în proiect, Risc de:

MSP-Managementul Securității Proceselor, ing. MSP

PO- Personal Operator în depozit

PI- Personal de Intervenție

ES- Echipe de Salvatori

SU- Situații de Urgență

AMC- Aparatură de Măsură și Control

Riscuri procedurale. Sunt riscurile datorate neconformării cu anumite reguli, cu anumite proceduri, ori neacționării în conformitate cu procedura legală, cu regulile înscrise în proceduri. Consecințele manifestării lor pot fi: conflicte, chiar juridice, costuri majorate, întârzieri ale proiectului, incidente, amânarea execuției proiectului, întârzieri în derularea proiectului, conflicte cu furnizorii, prelungirea duratei de execuție a proiectului, pierderea reputației organizației, penalități, pierdere clienți urmată de pierderi financiare, calitate slabă a documentației, pierdere de viitoare contracte, reducerea competitivității, chiar pierderea contractului în derulare.

Riscuri identificate în proiect, Risc de:

Riscuri tehnice, tehnologice. Riscul tehnic, tehnologic, caracterizează un eveniment nedorit, specific exploatării sistemului tehnic; este asociat unei stări potențiale de pericol al acestui sistem, prin probabilitatea de producere a evenimentului, prin gravitatea consecințelor acestuia și prin nivelul de acceptabilitate a acestor consecințe. Din punct de vedere calitativ, semnificația riscului tehnic, tehnologic, este aceea a posibilității producerii unui accident major, a unei avarii majore pe durata exploatării sistemului. Consecințele se răsfrâng asupra integrității fizice a sistemului în care s-a declanșat, asupra sănătății umane, a calității mediului ambiant și/sau a echilibrului ecosistemului.

Accidentelor tehnice care se încadrează în domeniul riscului inacceptabil trebuie să li se acorde o atenție deosebită, pentru a se diminua probabilitatea producerii și/sau să micșoreze impactul acestor evenimente. Analiza acestora a evidențiat următoarele: a) majoritatea accidentelor tehnologice majore se produc în amplasamentele tip rafinării de petrol, depozite de produse petroliere și în industria petrochimică; b) substanțele cel mai adesea implicate în accidente majore sunt inflamabile, explozive, contaminante; c) majoritatea accidentelor se produc în timpul desfășurării operațiilor tehnologice normale, dar apar și în timpul activităților de întreținere, reparații, pornire-oprire.

Identificarea factorilor de risc presupune gruparea acestora în următoarele mari categorii: a) factori intrinseci ai substanțelor (sunt inflamabile, explozive, contaminante); b) factori asociați condițiilor de exploatare; c) factorul uman implicat în faza de exploatare (grupează toate erorile umane care se manifestă în activitățile de mentenanță și de exploatare tehnologică). Între factorii nominalizați există interacțiuni și condiționări reciproce.

Consecințele manifestării lor: costuri deosebit de mari, pierderi financiare, pierderi materiale foarte mari, costuri cu ameliorarea consecințelor, reducere marje profit, accidente de muncă, pericol pentru oameni și bunuri, posibil decese, pierdere de personal, suspendarea activității pe o perioadă mare, anularea comenzilor, interdicția accesului în/prin zonă, întârzierea livrărilor, lipsă de activitate, reducerea comenzilor, deteriorarea relației cu furnizorii, pierderea reputației, penalizări, pierdere clienți, pierdere contracte, pierdere competitivitate, acțiuni în justiție, risc faliment.

Riscuri identificate, Risc de:

Riscuri de factor uman. Așa cum s-a arătat mai sus, aceste riscuri grupează erorile umane care se manifestă în activitățile de mentenanță și de exploatare tehnologică, de-a lungul duratei de serviciu a sistemului tehnic/tehnologic. Sunt datorate neinstruirii corecte, neefectuării exercițiilor de simulări a accidentelor majore, incapacității profesionale, nerespectării dispozițiilor, a procedurilor, fricii etc. Consecințele manifestării riscurilor: costuri suplimentare, suspendarea activității, costuri cu ameliorarea, accidente de muncă, pierderi materiale, pericol pentru oameni și bunuri, întârzierea livrărilor, activitate întreruptă, reducerea comenzilor, pierdere clienți, pierderi financiare, pierdere contracte.

Riscuri identificate în proiect, Risc de:

Riscuri de logistică. Sunt riscurile legate de modul de acțiune și de decizie în anumite situații care sunt în proiect, în desfășurarea unei activități, în exploatarea unei instalații. Sunt legate de ceea ce se poate defini ca logistica proiectării unui proces tehnologic de stocare și distribuție carburanți, logistica operării într-un depozit de carburanți, în condiții normale sau în caz de accident major, logistica asigurării serviciilor pentru clienții depozitului, logistica asigurării materiilor și materialelor pentru desfășurarea normală a activității, logistica în tot ceea ce se referă la transport, vehiculare și depozitare de substanțe, mărfuri, echipamente etc. Consecințele manifestării unor asemenea riscuri pot fi: generarea de accidente majore, îngreunare intervenții în amplasamente, îngreunarea accesului în zonă în caz de nevoie, posibil accidente de muncă, pierderi materiale, pericole pentru bunuri și oameni etc.

Riscuri identificate în acest tip de proiect, Risc de:

Riscuri în gestionarea resurselor umane. În cazul proiectului analizat, riscurile de acest tip privesc fenomenele de descalificare a personalului în lipsa unei însușiri de proceduri, în lipsa unor instruiri conform acestora, ori a simulărilor, a exercițiilor de intervenție în diverse situații posibil generatoare de accidente. Din contră, gestionarea corectă a resurselor umane înseamnă competență prin instruire teoretică și practică, înseamnă formarea de automatisme pentru a interveni și a rezolva cu rapiditate pericolele. Se asigură astfel obținerea de efecte maxime în ceea ce se numește “faza de reacție”, adică faza imediată apariției unui pericol. Se spune că “oamenii percep ceea ce sunt pregătiți să perceapă”. În faza de proiect devine prioritară responsabilizarea profesională a personalului proiectant, ce trebuie realizată printr-un proces de instruire și îndrumare corectă, profesionistă. Rezultatul oricărui proces de perfecționare și de învățământ înseamnă formarea unor specialiști, adică persoane cu o înaltă ținută etică și morală. Consecințele manifestării acestor tipuri de risc sunt: posibile conflicte, costuri suplimentare, accidente de muncă, pierderi materiale, pericol pentru oameni și bunuri, nedefinitivare la termen a etapelor contractuale etc.

Riscuri identificate, Risc de:

Riscuri de piață. Acestea privesc fenomenele care pot apărea pe piața comercializării carburanților. În ceea ce privește desfacerea carburanților către clienți, riscul este minim, întrucât piața comercializării carburanților din România este foarte concentrată. Nu există o manifestare deplină a concurenței. Cea mai mare parte a ofertei de pe piață este concentrată în portofoliul unui număr restrâns de companii petroliere. Se consideră că numai scăderea prețului de desfacere sub o anumită valoare poate fi un risc. Consecințe: pierderi financiare, reducerea marjei de profit.

Riscuri identificate, Risc de:

Riscuri de management. Acestea sunt legate de neîndeplinirea a ceea ce trebuie înțeles prin management. Rezultă: nedesfășurarea eficientă a activităților, nefolosirea optimă a resurselor (umane, materiale, financiare etc), neatingerea rezultatelor, a indicatorilor prevăzuți, conducerea și coordonarea ineficiente a echipelor de oameni, a activităților proiectului ce urmează a fi realizat și implementat, a proceselor. Consecințele manifestării riscurilor pot fi: întârzieri ale fazelor proiectului, amânare etape contractuale, întârzieri în realizarea obiectivului conform proiectului, amânarea execuției, prelungirea duratei de execuție, conflicte juridice, penalizări, costuri suplimentare, pierderi financiare, calitate slabă a documentației, pierdere competitivitate, pierderea reputației, anularea unor comenzi, accidente majore implicând substanțele periculoase cu care se operează.

Riscuri identificate, Risc de:

PPAM- Politica de Prevenire a Accidentelor Majore

SMS-Sistemul de Management al Securității

SSM – Sistemul de Sănătate a Muncii

Riscuri externe proiectului, organizației:

Riscuri (de: mediu, comunitare, reglementare, sociale, economice, politice, comerciale, terorism).

Riscurile externe sunt evenimente externe proiectului sau organizației, care pot afecta negativ proiectul. Ele sunt situațiile pe care proiectul sau organizația nu le pot controla. Factorii de risc sunt multipli: schimbări ale pieței, acțiuni guvernamentale, politici valutare, modificări de politică fiscală sau de proceduri administrative, condițiile socio-politice, inexistență resurse ori imposibilitatea de accesare a lor, stări conflictuale zonale sau extinse etc. Între consecințele manifestării acestor riscuri sunt: conflicte juridice cu acțiuni în justiție, costuri suplimentare, penalizări, suspendarea activității, forță majoră, anularea comenzilor, amânarea plăților, întârzierea livrărilor, amânare etape contractuale, întrerupere de activitate, reducerea comenzilor, conflicte cu furnizorii, pierderea reputației, pierdere clienți, pierderi financiare, pierdere contracte, reducere marje de profit, pierdere competitivitate, risc de faliment etc.

Riscuri identificate, Risc de:

2.7. Matricea RBS a riscurilor proiectului

Structura Defalcată a Riscurilor, RBS, Matricea riscurilor proiectului, prezintă într-o grafică specifică, categoriile și subcategoriile de riscuri în care sunt încadrabile riscurile proiectului, cu nominalizarea acestora. Forma de prezentare permite o imagine de ansamblu asupra riscurilor din proiect. Deși se spune că riscul care nu este cuprins în RBS nu există, trebuie totuși subliniat că în proiectele de acest tip riscurile sunt atât de numeroase încât pentru urmărirea, pentru gestionarea lor implică structuri sub detaliate ale RBS. Se prezintă Matricea riscurilor, pornind de la riscurile prezentate la pct. 2.6.

2.8. Elemente referitoare la aplicarea în proiectele privind stocarea și distribuția carburanților a strategiilor generale de gestionare a riscurilor

Riscurile identificate mai sus aparțin unui proiect de investiții, investiția realizată prin implementare fiind depozitul de carburanți, în integralitatea sa, cu o lungă perioadă de exploatare, de operare. Proiectantul are obligația, prin lege, de a prevedea toate măsurile de gestionare, pentru a diminua pericolele de accidente majore.

În ceea ce privește strategia care trebuie adoptată pentru a gestiona riscul, trebuie arătat că aceasta se decide în baza celor trei componente distincte pe care le are în vedere: definirea riscului, condițiile de producere și consecințele manifestării riscurilor (definirea însemnând, implicit, cunoașterea condițiilor de producere). Dintre strategiile de răspuns la risc pe care un manager de proiect le are la dispoziție, cele mai des utilizate sunt următoarele,,,,:

1) Acceptarea riscurilor. Se realizează, de regulă, în situația în care probabilitatea de apariție și impactul sunt reduse. Managementul proiectului poate face față eventualei apariții a evenimentului. Managerul, înțelegând riscul, probabilitatea sa scăzută de apariție și faptul că decurg consecințe reduse, ia decizia de a nu acționa pentru îndepărtarea acestuia; îl acceptă.

În proiectele de tipul stocarea și distribuția carburanților, strategia de Acceptare riscuri predomină.

2) Monitorizarea riscului și stabilirea unor planuri alternative (pentru situații imprevizibile, planuri de contingență) care să permită protejarea implementării proiectului înainte ca riscul să se manifeste. Este strategia care, de regulă, se adoptă pentru riscuri având probabilitate scăzută de apariție dar care au impact ridicat. Este, în general, strategia aplicabilă unor riscuri financiare (lipsă fonduri, depășire buget) dar și în cazul unor riscuri de nerealizare la termen a utilajelor sau a instalațiilor, ori atunci când apar inadvertențe de ordin tehnologic. Aplicând planul de contingență se evită blocarea activităților proiectului.

În proiectele de tipul stocarea și distribuția carburanților, strategia de Monitorizare a riscului și stabilirea unor planuri alternative (de contingență) poate apărea în situațiile financiare și tehnice descrise.

3) Transferul riscurilor către un intermediar, de obicei, o instituție specializată în domeniul riscului sau o organizație expert în derularea proiectelor de acest gen. Cel mai adesea transferul riscurilor trebuie privit ca ultimă soluție, însemnând că trebuie să se facă numai după ce s-au analizat toate posibilitățile de a gestiona riscul în proiect, în organizație, întrucât transferul riscului costă; presupune și transferul de fonduri financiare către instituția specializată.

În proiectele de tipul stocarea și distribuția carburanților, transferul riscurilor este, în special, prin asigurarea carburanților pe timpul transportului de la furnizor până la depozit și pentru carburanții livrați angro din terminale (mai ales în condițiile când stocarea în terminal este pentru tranzitare). Un alt transfer al riscurilor este legat de diferitele contracte de service. Chiar angajarea Serviciului Privat pentru Situații de Urgență, SPSU, este un exemplu de transfer de riscuri, organizația și personalul acestui serviciu preluând riscurile de rănire, de intoxicare și chiar deces. De asemenea, riscurile generate de aparatura de urmărire a parametrilor (numeroasă și complexă) sunt transferate, prin contracte de service, către firme specializate în întreținerea și repararea aparaturii de măsură și control. La fel, se realizează transferul riscurilor legate de sistemele inteligente din depozite, precum și riscurile legate de reîntoarcerea la reprocesare a deșeurilor de carburanți care se colectează în depozite de la spălări ori scurgeri accidentale.

4) Evitarea riscurilor. Această strategie este utilizată, în general, în situația schimbării scopului proiectului, a anulării unei părți a proiectului sau a extinderii proiectului demarat inițial, situații care pot produce mari perturbații atât în cadrul activităților estimate, cât și al rezultatelor finale așteptate. În aceste situații se consideră ca fiind o decizie corectă din partea managerului de proiect de a evita să accepte astfel de modificări (implicând riscuri), care pot conduce către probleme deosebite. Forma majoră este chiar renunțarea la proiect.

În proiectele de tipul stocarea și distribuția carburanților este strategia cel mai puțin aplicată întrucât proiectele de acest tip au derulări, activități și obiective clare, fără a suferi, de regulă, modificări. Totuși, pentru înțelegerea acestei strategii pentru sectorul carburanților, se prezintă considerentele de mai jos.

Fie cazul unui proiect de stocare a benzinei și motorinei. Se cere managerului de proiect ca proiectul să fie extins, în sensul ca acesta să cuprindă și stocarea GPL (Gaz Petrolier Lichefiat, carburantul tip aragaz). Înseamnă că expunerea proiectului la noi riscuri este esențial mărită. Managerul de proiect poate adopta strategia de Evitare a riscului. Astfel, fără a schimba scopul proiectului de stocare și distribuție a carburanților, managerul de proiect poate solicita reconfigurarea cerințelor, excluzând din acesta stocarea și distribuția GPL, întrucât proiectul înglobând și acest carburant generează în plus alte riscuri, în special riscuri de explozii, fiindcă stocarea GPL presupune recipiente sub presiune ridicată, ceea ce nu este în cazul stocării benzinelor și motorinelor.

5) Strategia definită Reducerea sistematică a riscurilor, reprezintă un complex de metode menite să diminueze, în mod sistematic, riscurile, până la stabilirea acestora la un prag acceptabil pentru managerii de proiect. Strategia se bazează pe întocmirea unui Plan de proiect capabil să diminueze riscurile la un nivel acceptabil.

În proiectele de tipul stocarea și distribuția carburanților nu se aplică o asemenea strategie în mod separat. Planul de proiect amintit este îndeplinit prin existența Planului de Prevenire a Accidentelor Majore, PPAM, și prin Sistemul de Management al Securității, SMS, obligatorii pentru proiectele de acest tip.

2.9. Semnificația nivelelor (de probabilitate, de impact, de risc) în sectorul carburanților

Semnificația nivelelor de apariție a evenimentelor (probabilitatea apariției riscului) și a impactului riscului, pe baza scorului asociat fiecăruia se prezintă mai jos. Pentru risc, scorul de risc în scala 1-10, se obține prin produsul între scorul acordat probabilității riscului și scorul pentru impactul riscului.

A) Probabilitatea (asociată) apariției riscului, PAR, este cuantificată prin încadrarea în următoarele cinci nivele, fiecare având un scor asociat, în scala de la 0 la 10 (min. 0, max.10) sau în scala 0 la 1 (min. 0, max 1). Există o anume semnificație a probabilității apariției evenimentului (se au în vedere și Judecățile de verosimilitate):

Sursa: Nelu Corneliu Ilie. Raport de Securitate. Depozit de stocare GPL la SC ADE GAS OIL COMPANY Srl, Caracal, Olt, 2012.

B) Impactul (asociat) apariției riscului, IAR, este cuantificat prin încadrarea impactului (consecințelor) în următoarele cinci nivele, fiecare având un scor asociat, în scalele de la 0 la 10 și în scala 0 la 1. Există semnificații ale impactului, a consecințelor:

Sursa: Nelu Corneliu Ilie. Raport de Securitate. Depozit de stocare GPL la SC ADE GAS OIL COMPANY Srl, Caracal, Olt, 2012

2.10. Tipologii de acțiuni pentru fiecare nivel de risc, în sectorul carburanților

Se prezintă cele cinci nivele de risc și acțiunile specifice care trebuie întreprinse, în sectorul carburanților.

Sursa: Nelu Corneliu Ilie. Raport de Securitate. Depozit de stocare GPL la SC ADE GAS OIL COMPANY Srl, Caracal, Olt, 2012.

* În sectorul carburanților se utilizează scala 0-5.

Cap. 3. Studiu de caz

Riscuri specifice în activitățile de stocare și distribuție a carburanților evidențiate prin interviu

Studiul de caz urmărește identificarea, analiza și managementul riscurilor în proiectele de stocare și distribuție a carburanților din depozite, precum și reliefarea reglementărilor în baza cărora se realizează controlul și gestionarea riscurilor specifice.

În proiectele privind stocarea și distribuția carburanților, în activitățile de operare în depozite, se vehiculează, se stochează și se distribuie carburanți care reprezintă, prin proprietățile lor, pericole de accidente cu efecte deosebite asupra persoanelor, comunităților, instalațiilor, mediului. De aceea, s-au impus, în timp, reglementări obligatorii pentru acest domeniu.

Organizația în care s-au identificat procesele și riscurile lor are ca activitate aprovizionarea de produse petroliere tip carburanți, stocarea acestora și distribuția ulterioară către stații ale diverșilor clienți.

3.1. Obiectivele studiului de caz

Obiectiv general. Cunoașterea riscurilor și metodelor de management a riscurilor în proiecte de acest tip.

Obiective specifice.

OS1. Să constate în ce măsură persoanele implicate, lucrând cu substanțe periculoase, acționează astfel încât să prevină accidentele majore în amplasament.

OS2. Să constate dacă există și este respectat în depozit documentul de bază în ceea ce privește managementul riscurilor, document denumit Planul de Prevenire a Accidentelor Majore, PPAM, incluzând SMS-Sistemul de Management al Securității persoanelor, comunităților, instalațiilor și mediului.

OS3. Să determine gradul în care personalul implicat în activitățile ce presupun vehicularea, stocarea și distribuția carburanților cunosc și identifică riscurile, condițiile de apariție, măsurile de diminuare și contracarare, impactul manifestării acestora.

Datele colectate trebuie să răspundă următoarelor întrebări de cercetare:

1. Se conștientizează, la nivelul personalului din proiect/organizație, că se operează cu substanțe periculoase care prezintă prin natura lor riscul unor accidente majore cu efecte negative pentru angajați, instalații, populație și mediu?

2. Sunt elaborate documentele și procedurile specifice pentru activitățile de vehiculare, depozitare și distribuție a carburanților, cuprinzând instruirea și organizarea personalului pentru prevenirea și gestionarea riscurilor?

3. Identifică personalul implicat în proiect riscurile specifice procesului de vehiculare, stocare și distribuție a carburanților?

3.2. Metoda de cercetare

Pentru colectarea unui număr reprezentativ de date în problematica investigată, pentru obținerea unui spectru cât mai larg de opinii s-a folosit metoda de cercetare calitativă, ancheta pe bază de interviu. Pe baza datelor colectate se realizează analiza modului în care sunt îndeplinite obiectivele și răspunsurile la întrebările de cercetare. Fiecare participant la interviu poate fi considerat reprezentant al grupului care identifică și evaluează riscurile în proiectele de stocare și distribuție a carburanților. Sunt persoane implicate direct în conducerea și în activitatea operativă a depozitului de carburanți, care au participat în cadrul unor proiecte similare.

Intervievarea pentru Studiul de caz a fost realizată în depozitul de carburanți, pe parcursul a cca. 6 ore, fiind intervievate 7 persoane implicate în activitățile din depozit.

Vehiculând, stocând și distribuind benzine și motorine, în cantități de mii de m3/an din fiecare carburant, depozitul este calificat un amplasament “de tip Seveso”, care se supune reglementărilor europene și naționale în domeniu (Directiva Seveso III, 2012/18/UE și Legea 59/2016, înlocuind HG 804/2007), care privesc Controlul pericolelor de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase.

Faptul că depozitele de carburanți și procesele din depozit se supun unor reglementări stricte privind controlul pericolelor de accident major, în foarte multe situații, mai ales în ceea ce privește riscurile, gestionarea lor, o cât mai mare omogenitate a răspunsurilor respondenților trebuie privit ca un element pozitiv, însemnând cunoașterea, însușirea și acționarea în conformitate cu aceste reglementări.

S-au formulat următoarele întrebări de interviu:

1. De ce se consideră benzinele și motorinele ”substanțe periculoase”?

2. Ce documente interne organizației în care lucrați sunt baza pentru gestionarea pericolelor de accident

major? Sunt disponibile în organizație? Se aplică?

3. Ce riscuri pot fi identificate în procesul de alimentare (pe cale fluvială) cu carburanți a depozitului?

Care sunt măsurile de gestionare?

4. Ce riscuri pot fi identificate în procesul de stocare a carburanților în depozit? Care sunt măsurile de

gestionare?

5. Care sunt riscurile în procesul de distribuție a carburanților din depozit? Cum sunt ele gestionate?

3.3. Răspunsurile primite la întrebările adresate respondenților; analiza acestora

3.3.1. De ce se consideră benzinele și motorinele ”substanțe periculoase”?

Deși răspunsurile primite consideră, în totalitate, că benzinele și motorinele sunt substanțe periculoase,

există diferite justificări în răspunsurile date. Se prezintă răspunsurile, sintetizate ca r1..r4, pentru cei 7 respondenți:

r1. Fiindcă sunt chiar nominalizate ca substanțe periculoase în reglementarea aplicabilă carburanților, Legea 59/2016 (înlocuind HG 804/2007), reglementarea fiind transpunerea în România a Directivei Seveso III (2012/18/UE) denumite, ambele, Controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase. Doar 2 respondenți au răspuns astfel, directorul și directorul adjunct al depozitului.

r2. Fiindcă prin proprietățile lor intrinseci prezintă pericole de accidente majore, explozii, incendii, contaminare persoane și mediu. Acest răspuns a fost formulat de 6 persoane, incluzând și pe cei de la r1.

A fost și completarea de răspuns: "fiindcă pot declanșa accidente majore, explozii și incendii, se pune accent deosebit pe instruirea personalului, pe simulări, pe exercițiile tactice de intervenție și de alarmă”; este punctul de vedere al conducătorilor de depozit; ei accentuează acest aspect.

r3. Fiindcă fac parte din categoria substanțelor extrem de inflamabile, explozive, periculoase pentru mediu. Este răspunsul regăsit la toți respondenții chiar dacă au dat și alte răspunsuri.

r4. Fiindcă depozitele/terminalele de carburanți sunt amplasamente de tip Seveso (cărora li se aplică Reglementările). Acest răspuns a fost formulat de 4 respondenți. Au fost și precizări: „chiar periculozitatea carburanților determină ca investiția prin proiect să devină amplasament de tip Seveso” și „fiind substanțe extrem de inflamabile și explozive, aceasta determină periculozitatea lor”.

Se prezintă grafic ponderea răspunsurilor date.(Diagrama 3.3.1)

Răspunsurile date permit o analiză mai detaliată a lor:

a) toți respondenții conștientizează că în acest domeniu se lucrează cu substanțe periculoase;

b) indiferent că sunt direct implicați sau că sunt mai puțin implicați în lucrul efectiv cu carburanții, toți conștientizează pericolele majore, riscurile majore de explozie, de incendiu, de contaminare;

c) deoarece și persoanele care sunt în activitatea „de birou” a depozitului au răspunsuri similare cu a celor lucrând direct cu carburanții, și ei conștientizează că în caz de accident major vor fi la fel de mult afectați de consecințele accidentului;

d) conducătorii de depozit, conștientizează toate aspectele pe care și ceilalți le-au reliefat, dar pozițiile lor de conducători fac să apeleze, în răspuns, la reglementările legale. Ei sunt, ca șefi de depozit, răspunzători de aplicarea prevederilor reglementărilor în depozitul pe care îl conduc;

e) evidențierea în răspunsuri a Directivei Europene Seveso arată, ca la nivelul șefilor de depozit, viziunea europeană privind substanțele periculoase este cunoscută, acceptată și aplicată;

f) sunt conștientizări clare că lucrând cu substanțe periculoase trebuie pus accent deosebit pe instruirea personalului, pe simulări, pe exercițiile tactice, pe respectarea întocmai a procedurilor de lucru și operaționale; este sublinierea directorului adjunct V.A;

g) cum tuturor respondenților le este clară periculozitatea carburanților, înseamnă că se conștientizează și existența riscurilor majore, ceea ce înseamnă, implicit, aplecarea către identificarea și gestionarea lor;

h) completările aduse în răspunsuri arată că semnificația definirii „substanță periculoasă” trece dincolo de sensul general, nedefinit concret; substanța periculoasă este privită ca generator de accidente majore; altfel spus, când se vorbește de accident major în domeniul carburanților, în mod sigur a fost implicată o substanță periculoasă.

3.3.2. Ce documente interne organizației în care lucrați sunt baza pentru gestionarea pericolelor de accident major? Sunt disponibile în organizație? Se aplică?

Sunt diferite răspunsurile, însă, în esență, fiecare respondent se referă la același document. Răspunsuri:

r1. PPAM; este disponibil în organizație și se aplică; 3 respondenți indică documentul doar prin abrevierea sa.

r2. PPAM și SMS; sunt sigur disponibile în depozit; 2 respondenți, cu răspuns mai cuprinzător, dar tot abreviat.

r3. PPAM, adică documentul care se numește Politica de Prevenire a Accidentelor Majore, și SMS, adică Sistemul de Management al Securității; este răspunsul conducătorilor de depozit. Se completează răspunsul cu precizarea (făcută de V.A) că Reglementările menționate anterior obligă organizația să prezinte Politica sa de prevenire a accidentelor majore. El cuprinde în structura sa și ceea ce numim, prescurtat, SMS-Sistemul de Management al Securității (personalului, instalațiilor, comunităților, mediului). SMS reprezintă un “set de activități” care să permită identificarea, înțelegerea, minimizarea și gestionarea pericolelor . Este, deci, transpunerea practică a scopurilor generale “autoangajate” în PPAM.

Rugat să detalieze elemente despre PPAM și SMS, adjunctul șefului de depozit, V.A. a făcut, având documentul în față, ca ghid, următoarele completări:

– PPAM este document de referință în depozit (arătându-l, subliniază că este disponibil în depozit).

– Politica de Prevenire a Accidentelor Majore, PPAM, reprezintă, de fapt, angajamentul operatorului (a organizației, a noastră) să respecte toate cerințele impuse de Reglementări și să garanteze că această politică este efectiv implementată prin structuri de personal și prin sisteme de management. Se subliniază că PPAM trebuie elaborată în scris înainte de începerea construcției depozitului și se prezintă spre avizare organismelor cu rol de inspecție și control.

– În ceea ce privește Sistemul de Management al Securității acesta este o parte a Sistemului General de Management din firmă, și cuprinde ceea ce trebuie făcut în/pentru depozit așa încât să fie prevenite și să fie gestionate riscurile de accidente majore.

Rugat să detalieze “setul de activități”, au fost menționate (citind cuprinsul SMS și făcând completări proprii) capitolele pe care acesta trebuie să le cuprindă (puncte obligatorii, impuse de Reglementări):

1. organizare și personal, care înseamnă ce structuri de personal se constituie pentru a gestiona accidentele majore în depozite și ce sarcini revin fiecărei structuri, pe ansamblul ei și pentru fiecare persoană. Apoi, ce sisteme de instruiri trebuie realizate, de către cine și la ce intervale.

2. identificarea și evaluarea pericolelor majore în operarea normală și anormală, inclusiv evaluarea probabilității și a impactului.

3. controlul operațional, care înseamnă procedurile de implementat și instrucțiunile pentru operarea în siguranță a instalațiilor.

4. managementul pentru modernizare, care înseamnă planificarea modernizărilor sau reproiectarea la nivelul tehnologic modern și sigur a instalațiilor.

5. planificarea pentru situații de urgență, adică identificarea situațiilor de urgență previzibile și testarea planurilor de urgență concepute, astfel încât să se asigure pregătirea specifică a personalului implicat, dar și pregătirea întregului personal din amplasament, inclusiv cu subcontractorii; adică cu toți care într-un fel sau altul pătrund cu sarcini în depozit.

6. monitorizarea performanței, însemnând evaluarea continuă a îndeplinirii obiectivelor stabilite prin PPAM și SMS, dar și implementarea acțiunilor corective.

7. audit și revizuire, ceea ce înseamnă evaluare sistematică, periodică, atât a Politicii de Prevenire a Accidentelor Majore, cât și a eficienței Sistemului de Management al Securității.

După prezentarea făcută pe baza PPAM existent în depozit, respondentul C.F. a completat că dacă ne referim la structuri de personal care gestionează riscurile majore în depozit trebuie să avem în vedere, în general, în funcție de capacitatea fiecărui depozit:

– Celula de urgență, CU.

– Serviciul Privat pentru Situații de Urgență, SPSU.

– Cadrul tehnic PSI (Prevenirea și Stingerea Incendiilor).

– Responsabilul pentru Managementul Securității Proceselor, personalul specializat MSP.

– Dispeceratul.

– Echipa de intervenție și deblocare, salvare (EIDS) și Echipa de salvatori, ES.

Analizând răspunsurile primite și detaliile adăugate putem sublinia următoarele:

a) toate persoanele intervievate cunosc acest document și știu că el este în depozit pentru consultare;

b) numai respondenții cu funcții de conducere au ușurința în a detalia elemente despre PPAM/SMS;

c) persoanele având funcții de conducere pot detalia deoarece răspund de implementarea efectivă

în depozit a PPAM/SMS;

d) fiecare respondent fără funcție de conducere cunoaște prevederile PPAM care se referă la locul său de muncă; nu pot însă detalia referitor la întregul PPAM; conducătorii au în vedere ansamblul.

Precizăm că formularea întrebării principale de la acest punct și intervenția, prin întrebări suplimentare, pentru detalierea unor aspecte referitoare la conținutul PPAM/SMS s-au făcut pentru a putea confirma constatări importante, relevante pentru lucrare, și anume:

a) Ansamblul PPAM/SMS trebuie privit în acest tip de proiect ca fiind similar Planului de proiect pentru reducerea sistematică a riscurilor, elaborat, de regulă, ca parte a strategiei denumită Reducerea sistematică a riscurilor. Ansamblul reprezintă, în cazul de față, Planul de proiect pentru Strategia de Management a riscurilor de accident major. Importanta esențială a SMS o reprezintă înțelegerea riscului asociat prezentei substanțelor periculoase și alegerea direcțiilor de apărare, adică analiza riscului în sens larg (așa cum se precizează în introducerea la PPAM-ul prezentat de respondent).

b) Se va arăta mai departe, în acest capitol, că ansamblul PPAM/SMS, realizat în conformitate cu Reglementările, obligatorii pentru depozitele de carburanți, poate fi cuprins, alături de Reglementările europene și naționale pentru acest sector, în ceea ce vom denumi Sinergia coercitivă a reglementărilor, pentru prevenirea accidentelor majore, sinergie încadrabilă în Managementul riscurilor și, mai departe, în Managementul general al proiectului de acest tip.

3.3.3. Ce riscuri pot fi identificate în procesul de alimentare (pe cale fluvială) cu carburanți a depozitului? Care sunt măsurile de gestionare?

Procesul de alimentare cu carburanți a depozitului (alimentare pe cale fluvială) presupune următoarele etape: sosirea vasului fluvial încărcat cu carburant, acostarea lui la platforma de descărcare carburant (dană), preluarea carburantului din vas (cu pompele de vehiculare), vehicularea carburantului în rezervorul de stocare. Deoarece alimentarea depozitului presupune vehicularea de mari cantități în timp redus, riscurile care pot apărea pot avea impact foarte ridicat asupra persoanelor, instalațiilor, mediului. Nu sunt excluse în această fază nici riscurile majore de explozie și incendiu.

Răspunsurile la întrebare reliefează multitudinea de factori de risc și riscuri în aceasta fază de operare în depozit, unele fiind riscuri majore. Riscurile identificate de persoanele respondente au fost sintetizate, menținându-se ideea interlocutorului. În această variantă sunt prezentate în tabel.

Tabelul 3.3.3.

Nr. (abrevierea din tabel) semnifică numărul de respondenți care au identificat factorii de risc și riscurile respective.

Analiza factorilor (declanșatori) de risc și a riscurilor, a permis următoarele constatări:

a) Factorii declanșatori de risc: Nerespectarea regimului de viteză a vasului fluvial (la apropierea de platforma plutitoare de descărcare), Condiții meteo extreme (punând în pericol stabilitatea și integritatea platformei plutitoare de descărcare și a utilajelor de pe ea), Polei, gheață pe pasarela ce leagă malul cu platforma plutitoare, sunt identificați de toți respondenții. Aceștia cunosc riscurile tehnice, tehnologice și economice care decurg.

b) Factorii de risc: Ruperea legăturilor la îmbinările între tronsoanele de țevi (datorită mișcării permanente a platformei plutitoare), Deteriorarea etanșărilor dintre conducte, Avarii chiar în timpul procesului de descărcare a carburantului din vasul fluvial, sunt indicați de doar 3, respectiv 4 dintre respondenți. În consecință, nici riscurile datorate lor nu se regăsesc în răspunsurile acestora. Conducătorii depozitului și operatorii cunosc acești factori de risc; ei au identificat.

c) Factorii de risc: Fisurarea carcasei pompei și Neînchidere robinete la nivelul inferior al traseului, sunt identificați doar de conducătorii depozitului și de persoana care operează (sau supraveghează operarea). Nu sunt, deci, identificate de ceilalți riscurile care decurg din acești factori de risc, deși sunt riscuri mari. De fapt, închiderea robinetelor la nivelul inferior face parte din procedura de operare și de aceea este foarte cunoscută de operatori.

d) Riscul major de explozie, nu este identificat decât de respondenții care au identificat factorul declanșator al acestui risc, explozia declanșându-se la pompă numai dacă scurgerile prin fisuri se aprind.

e) Același risc poate avea mai mulți factori declanșatori (ex. riscul de pierdere carburant, riscul de poluare, riscul de incendiu). În consecință, gestionarea acestor riscuri presupune măsuri pe mai multe planuri, așa cum se arată și în tabel.

f) Alimentarea depozitului fiind un proces cu vehiculare de mari cantități în timp redus, riscurile pot avea impact foarte mare. Este sublinierea făcută de directorul depozitului. În câteva secunde se scurg cantități foarte mari de carburant dacă există o rupere de îmbinare la conducte.

g) În această fază de operare pot apărea multiple “stări de urgență”, care presupun intervenții extrem de rapide și eficiente.

h) Concepția instalației face ca riscul de contaminare carburant (benzină stocată în rezervorul de motorină sau invers) să nu existe; nu este menționat de niciun respondent.

i) Gestionarea riscurilor impune pregătirea temeinică a personalului de operare și respectarea întocmai a procedurilor de operare. Implică și costuri mari, întrucât materialele și utilajele sunt speciale (să reziste la carburanți, sunt realizate numai de producători specializați pentru acest domeniu).

3.3.4. Ce riscuri pot fi identificate în procesul de stocare a carburanților în depozit? Care sunt măsurile de gestionare?

Pentru înțelegerea factorilor de risc și a riscurilor se prezintă câteva elemente despre instalațiile din zona de stocare a carburanților (prezentate de conducerea depozitului și cu ocazia altei vizite în depozit). Este depozitarea carburanților până la livrare, în rezervoare, capacitatea acestora fiind mare, sute sau câteva mii de m3. În perioada stocării, carburanții pot fi livrați către utilizatori sau transvazați între rezervoare pentru a putea crea noi capacități de stocare. Pentru a reține carburanții care, eventual, s-ar scurge masiv și necontrolat din rezervoare în cazul unui accident, pentru a limita răspândirea lor în incinta depozitului, pentru a putea fi recuperați spre a evita alte accidente, ansamblul rezervoarelor este înconjurat de o așa numită cuvă de retenție carburant deversat, executată din beton.

La rezervoarele de carburanți existând riscurile de explozie și de incendiu, trebuie să se intervină rapid, cu spumă și cu apă. Fiecare rezervor are montat la exterior circuit de introducere spumă de stingere în rezervorul incendiat (spuma se insuflă sus, peste carburant, oprind sau încetinind focul) și circuit de răcire cu apă în exterior a rezervorului dar și sistem centralizat de stingere/răcire de la distanță.

Cantitățile foarte mari de carburanți existente în depozite, capacitatea mare a rezervoarelor individuale, etanșeitatea perfectă impusă rezervoarelor și conductelor, distanțele reduse între rezervoare, vaporizarea intensă în perioada stocării, sunt factori care pot conduce la riscuri majore. Zona rezervoarelor este o zonă cu risc maxim de explozie și incendiu, astfel că respectarea cu strictețe a procedurilor de operare este esențială. La fel, cunoașterea modalităților de intervenție în caz de accident, situațiile de urgență fiind posibile în multe situații.

În tabel se prezintă, sintetizat, factorii de risc, riscurile și măsurile de gestionare a lor.

Tabelul 3.3.4.

Nr. (abrevierea din tabel) semnifică numărul de respondenți care au identificat factorii de risc și riscurile respective.

Analiza factorilor de risc și a riscurilor permit următoarele constatări:

a) Riscurile majore de explozie, incendiu, sunt posibile în faza de stocare carburanți. Aceste riscuri sunt enunțate de toți respondenții, 7 din 7, chiar dacă aceste riscuri au factori declanșatori diferiți, așa cum se observă și din tabel.

b) Riscul de micro-fisuri, fisuri și crăpături la rezervor (în mantaua rezervorului) este mai periculos în cazul stocării benzinei deoarece fiind mult mai volatilă decât motorina riscul de posibil incendiu este mai ridicat, iar petele de benzină pe rezervor sunt mai puțin vizibile, așa că pot rămâne un timp neobservate. Este precizarea făcută de operatorul M.R., pe baza experienței în depozit.

c) Factorii declanșatori de risc: Neetanșeitatea capacului plutitor din rezervor, față de pereții rezervorului, Indicații eronate ale aparaturii de monitorizare nivel, temperatură, presiune, concentrații de vapori de carburant, Găuri date în cuva de retenție și neastupate etanș sau crăpături ale cuvei de retenție, și riscurile pe care aceștia le pot declanșa, sunt enunțați doar de 3 din 7 respondenți. Ei sunt șefii depozitului și operatorul, care s-au lovit de toate problemele din depozit. Despre ultimul factor de risc, respondentul V. A, a relatat un eveniment real petrecut în alt depozit. Benzina din cuva de retenție s-a scurs printr-o gaură (care nu era la vedere) a cuvei prin care trecea o țeavă, deoarece spațiul în jurul țevii a rămas neetanșat după niște lucrări făcute. Benzina s-a scurs din cuva între niște butoaie goale depozitate lângă cuvă, și aici s-a aprins de la o sursă neidentificată. Incendiul a cuprins imediat zona butoaielor, zona cuvei, apoi rezervorul cu scurgeri, și s-a extins și la alte rezervoare. Pe lângă pagubele imense au fost și decese.
d) Factorul de risc Supraîncălzirea carcasei rezervoarelor pe timp de arșiță, vara, este menționat de toți respondenții, fiecare indicând destul de precis și riscurile care decurg. Ca măsură de gestionare a riscurilor care decurg, toți indică răcirea cu apă, dar numai jumătate au precizat și vopsirea “în alb” a rezervoarelor.

e) Toți respondenții au indicat factorul de risc Electricitatea statică nu se scurge la pământ, și poate apărea, o scânteie electrostatică. Explicația corectă a dat-o adjunctul de depozit, V.P., care a precizat că legătura electrică la pământ trebuie să aibă niște valori electrice anume ca electricitatea statică să se scurgă, repede și sigur, din rezervor și să nu mai existe riscul de formare de scântei în rezervor, aceasta ducând aproape sigur la explozie, prin aprinderea, în rezervorul închis, a amestecului de vapori și aer.

f) Factorul de risc legat de circuitul paratrăsnetului a fost identificat de 4 respondenți; au fost identificate și riscurile decurgând, însă numai un respondent, directorul adjunct, a subliniat elemente legate de acesta. A arătat că: “La rezervoarele de benzină și motorină fiind, toate, rezervoare cilindrice, verticale, supraterane, înalte, metalice, există riscul de a fi lovite de trăsnet, ceea ce înseamnă risc foarte mare. Acest risc se gestionează prin montarea de paratrăsnete care să acopere toată suprafața depozitului. Proiectarea acestora și montarea lor, poziția lor în depozit sunt esențiale, fiindcă trăsnetul trebuie să întâlnească paratrăsnetul mai sus decât zona de vapori de deasupra rezervorului”. Sunt elemente tehnologice multiple care s-au perfecționat în timp de specialiști, analizându-se mereu evenimente reale și luând măsuri de perfecționare tehnologică.

g) Riscurile legate de factorul de risc Deteriorări în sistemele de stingere cu spume și de răcire cu apă, identificate de 4 din 7 respondenți (deși și ceilalți nu au părut a nu îl cunoaște) sunt foarte bine cunoscute, fiindcă în simulările de incendiu care se fac în depozit, implică simularea punerii în funcțiune a acestor sisteme. Șeful depozitului a menționat că asigurarea rezervei de apă necesară depozitului este o problemă esențială. Multe depozite își creează propria rezervă de apă (turnuri de apă, rezervoare mari cu apă) pentru a nu depinde, în caz de nevoie, de rețeaua de apă a localității (care poate fi insuficientă sau întreruptă chiar atunci când este nevoie).

h) Despre factorul de risc (gheață, polei) apărut în sezonul de iarnă, identificat de 5 respondenți, nu se insistă aici, fiind prezent peste tot, nu derivă din existența zonei de stocare carburanți.

3.3.5. Care sunt riscurile în procesul de distribuție a carburanților din depozit? Cum sunt ele gestionate?

În conformitate cu titlul proiectului, trebuie reliefați factorii de risc și riscurile la faza de distribuție a carburanților din depozitele centralizate.

Nu se vor aborda riscurile care pot fi identificate la mijlocul de transport și la actele conducătorului acesteia, sosit la încărcare (autocisterna venită la încărcare poate prezenta riscuri multiple, identificate prin controlul efectuat pentru a decide admiterea sau nu a intrării în incinta depozitului). Se consideră că acestea sunt la încărcare în stare corectă.

Pentru înțelegerea factorilor de risc, a riscurilor și a gestionării lor, se prezintă câteva elemente despre procesul de distribuție carburanți, adică încărcarea autocisternei. Există o zonă anume destinată acestei operări și aici sunt posturile/liniile de încărcare carburanți pentru distribuția către client, cu așa numitele brațe de încărcare carburant și de absorbție a vaporilor formați în cisternă. Pot fi unul sau mai multe posturi de încărcare, un post putând fi pentru încărcarea unui singur carburant sau pentru doi, dar încărcarea a doi carburanți nu se face, simultan, ci pe rând. Carburantul este vehiculat dinspre rezervor spre autocisternă de pompele de încărcare, iar sisteme perfecționate de măsură asigură monitorizarea și indicarea în timp real a cantității de carburant care se încarcă, a temperaturii, a nivelului de carburant în autocisternă, a presiunii vaporilor în aceasta. Și în această etapă riscurile majore, de explozie, de incendiu pot apărea, mai ales că frecvența acestei operări este foarte mare, de zeci de ori pe zi. S-au perfecționat, în timp, o multitudine de măsuri tehnologice menite să diminueze probabilitățile de apariție a factorilor de risc, factori declanșatori de riscuri mari. Înainte de a începe operarea, autocisterna trebuie legată la pământ (există sistemele și pe autocisternă și la postul de alimentare), altfel pompele de alimentare nu pornesc. Împământarea asigură ca electricitatea statică formată prin vehicularea carburantului să nu dea scântei în cisternă, fiindcă, în caz contrar, apare explozie apoi incendiu. Legătura corectă este semnalizată vizual cu un bec verde inclus în sistemul de protecție. Trebuie să fie funcțional și sistemul de preaplin al cisternei (cisterna trebuie să se încarce până la un anume nivel, restul spațiului fiind ocupat de vapori). Apoi, trebuie cuplat, și să funcționeze corect, brațul de absorbție a vaporilor care se generează când se realizează umplerea (i se spune UVR-unitatea de recuperare vapori, care sunt absorbiți ca vapori, apoi transformați în lichid și recuperați). Toate aceste condiționări a alimentării constituie așa numitul “lanț de siguranță” la alimentarea autocisternei.

Tabelul 3.3.5.

Nr. (abrevierea din tabel) semnifică numărul de respondenți care au identificat factorii de risc și riscurile respective.

Analiza factorilor de risc, a riscurilor și a măsurilor de gestionare.

a) Factorul de risc Neetanșeitate la cupla între brațul sosire carburant și țeava de umplere cisternă (umplerea se face pe la partea de jos a cisternei), identificat de toți cei 7 respondenți, este extrem de important întrucât există pericolul de incendiu, fie local, fie în zone pe unde acest carburant se împrăștie, călcându-se pe pata de carburant cu încălțămintea sau cu roțile autocisternei. Incendiul poate apărea în altă parte și se va propaga până la postul de încărcare. Identificarea factorului de risc de toți respondenții înseamnă conștientizarea și a riscurilor dar și a necesității luării măsurilor de gestionare. Măsurile nu presupun costuri importante.

b) Factorul de risc Protecția la preaplin nu funcționează, a fost identificat de 4 respondenți, doi sunt conducătorii depozitului, unul este reprezentantul HSE, iar celălalt este operator în post, ceea ce înseamnă cunoașterea lui și de către decidenți și de cei care intervin efectiv. Acest factor de risc poate apărea și după un timp de la începutul încărcării, defectându-se protecția la prea-plin. Directorul adjunct V. A. a precizat însă că dacă acest sistem se defectează, cisterna nu mai poate fi alimentată, iar dacă s-a alimentat deja o parte din carburant, așa rămâne: nu se continuă. Cisterna părăsește postul neîncărcată total.

c) Considerente asemănătoare sunt și pentru factorul de risc Brațul de absorbție vapori de carburant nu funcționează. Cei 4 respondenți care au identificat Riscul de la nefuncționare preaplin, au identificat și acest factor de risc. Cunosc, deci, bine procesul de la posturile de încărcare carburant, pentru distribuție; au identificat și riscurile care decurg.

d) Despre recuperarea vaporilor, directorul adjunct, V.A. a avut completări interesante dincolo de riscul arătat. A menționat reglementarea care a impus să existe, obligatoriu în depozite, în terminale, aceasta recuperare. A citat actul normativ HG 568/2001, privind Stabilirea cerințelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuși organici volatili (COV, care distrug stratul de ozon, protector al Pământului) rezultați din depozitarea, încărcarea, descărcarea și distribuția benzinei la terminale și la stațiile de benzină . A spus că în cadrul procedurii de emitere a acordului de mediu titularii activităților au obligația de a prezenta autorității competente documente care certifică avizarea tehnică a proiectelor din punctul de vedere al recuperării vaporilor (avizul tehnic COV).

e) Cei doi conducători ai depozitului, M.P. și V.A., completându-se, au arătat că dacă împământarea, protecția la prea-plin și brațul de absorbție vapori nu sunt în regulă (una dintre ele doar) atunci nu se poate alimenta cu carburant cisterna. Dar, și funcționând totul normal, există riscul ca instalația automată să dea semnalul de „întrerupere funcționare”. Totul se întrerupe; apare riscul de neefectuare în totalitate a livrării către client. Gestionarea acestui risc nu se poate face, uneori, decât prin intervenția specialiștilor (firma de service).

f) Operatorul în postul de alimentare, M.I. a adus o precizare foarte importantă, și anume: Constatând ceva în neregulă (o scurgere, o spargere de furtun, un incendiu declanșat) trebuie oprit totul imediat ce s-a observat. Există un buton în instalație pentru „oprire de urgență” Trebuie apăsat urgent și atunci se întrerupe totul, se opresc pompele de introducere carburant, întregul sistem se blochează dar se și afișează pe ecranul din post semnale, intermitente, de avertizare a situației. Trebuie, imediat îndepărtată autocisterna cu carburantul în ea. Îndepărtarea este fără a porni motorul. Altfel, există riscul de incendiu.

3.4. Analiza calitativă a unor posibile riscuri majore, a probabilităților de apariție a evenimentelor și a impactului acestora.

S-au analizat mai sus, prin interviul realizat într-un depozit de carburanți, factori de risc, riscuri și gestionarea acestora. Pentru analiza calitativă a multor riscuri existente în depozitele de carburanți s-a realizat un chestionar pentru a obține scorurile asociate probabilității și impactului. Deși răspunsurile sunt pentru 38 de riscuri, aici se prezintă doar două.

3.4.1. Analiza unui posibil scenariu de accident major, a probabilităților de apariție a evenimentului și a impactului acestuia.

FS= Foarte Scăzut/ă; S=Scăzut/ă; Me=Mediu/e; M=Mare; FM= Foarte Mare.

Riscul nr. 1. Fisurări sau ruperi ale conductelor de vehiculare; neetanșeități la îmbinări.

Se pot remarca:

a) Majoritatea răspunsurilor consideră că la nivelul tehnologic actual acest risc are probabilitate de apariție Scăzută, însemnând că apariția evenimentului este doar „Plauzibilă”, conform Judecăților de verosimilitate. (Pentru Probabilitate: Plauzibil: S-ar putea întâmpla cândva. Verosimil- Se poate întâmpla în multe situații).

b) În ceea ce privește impactul manifestării evenimentului, magnitudinea manifestării lui, cei mai autorizați respondenți, șefii de depozit și adjuncții acestora, consideră că impactul este Mare (care se caracterizează drept Foarte Verosimil). Cauzele de apariție a acestui tip de risc pot fi: coroziuni avansate, fenomene naturale (alunecări de teren, cutremure), îmbinări executate necorespunzător, loviri accidentale etc.

S-au calculat: – scorul, medie, pentru probabilitate, apoi pentru impact;- probabilitățile medii (pentru apariția evenimentului și pentru impact), și, pe baza lor, probabilitatea medie a riscului în spațiul de evenimente.

Apoi, riscul a fost poziționat (a se vedea diagramele de la pct. următor):

1) în diagrama de riscuri utilizată în sistemele expert. 2) în diagrama cu Judecățile de verosimilitate.

Riscul acesta este plasat în zona A.

3.4.2. Situație considerată critică în depozit. Probabilitate de apariție. Impact.

În baza acelorași considerente ca mai sus, rezultă:

FS= Foarte Scăzut/ă; S=Scăzut/ă; Me=Mediu/e; M=Mare; FM= Foarte Mare.

Se prezintă diagrama pentru a reliefa cum clasifică, în prezent, respondenții din domeniu, riscurile de explozie, de incendiu, ca probabilitate de apariție și ca impact. Aceste elemente vor confirma cele prezentate privind dinamica acestor riscuri (explozie, incendiu) pe perioadă temporală lungă.

Riscul nr. 1. Explozie, incendiu la rezervoare mari.

Persoanele respondente consideră că probabilitățile de apariție a acestor situații critice, sunt Scăzute (nici-una nu depășește acest nivel). În schimb impactul este identificat ca Foarte Mare (toate răspunsurile sunt identice). Se remarcă omogenitatea răspunsurilor.

Riscul este clasificat în diagrama expert ca fiind Ridicat, iar după diagrama din Judecățile de verosimilitate are severitatea Risc Mediu spre Mare. Riscurile de explozie și de incendiu se situează la mijlocul acestui interval de severitate. Trebuie remarcate, în mod deosebit, două elemente privind riscurile de explozii și incendii în amplasament (riscuri văzute din exteriorul proiectului și al amplasamentului ca fiind riscuri Foarte Mari): a) Probabilitatea de apariție este identificată ca fiind Scăzută; b) Impactul este Foarte Mare. Se prezintă situarea în aceleași diagrame, apoi caracterizarea ca nivel de severitate, și a riscului de explozie, incendiu, alături de cel privind Fisurări și ruperi ale conductelor de vehiculare.

Sursa: Constantin Opran. Analiza financiară a proiectelor. Caiet de seminar. Îndrumar elaborare propunere de proiect cu analiza financiară. SNSPA. Fac. de Comunicare și Relații Publice – Master Managementul Proiectelor, 2015, p.10.4 (Registrul de riscuri utilizând proceduri de sisteme expert).

Analiza calitativă echivalentă. Matricea riscului.

Scorul global de risc

3.5. Elemente relevante generate de răspunsurile în Studiul de caz

Se vor prezenta, în subpunctele ce urmează, două abordări relevante:

3.5.1. Analiza dinamicii riscurilor de accident major, explozie, incendiu, pe perioadă temporală lungă.

A) Punerea problemei.

În subcapitolul 1.3, referitor la gestionarea riscurilor, se arătă că elementele determinând riscurile se schimbă permanent, și, ca atare, managementul riscurilor trebuie să fie sistematic. De asemenea, că matricea riscurilor este un element dinamic, pe perioada existenței, proiectului, depozitului, că managementul riscurilor este un proces continuu.

Dacă în perioada de derulare a proiectului de investiții (1-2 ani) riscurile considerate deosebite ca impact (risc de explozie, risc de incendiu) nu suferă nicio dinamică semnificativă, altfel este pe perioada de viață a depozitului, pe o perioadă temporală lungă. Factorii declanșatori pentru aceste două riscuri pot suferi o modificare semnificativă întrucât apar dezvoltări tehnologice care elimină apariția multor factori declanșatori de risc. În plus, chiar legislația în domeniu, reînnoită în timp, obligă proiectantul și operatorul să modernizeze continuu instalațiile, pentru a preveni accidentele majore. În proiectele elaborate în prezent, riscurile enunțate au aria factorilor declanșatori mult mai redusă.

Percepția externă proiectului, externă amplasamentului, despre riscurile de explozie sau de incendiu, individuale, este că acestea trebuie să fie clasificate ca riscuri Foarte Ridicate, catastrofice chiar, avându-se în vedere impactul.

Să analizăm dacă la nivelul tehnologic de astăzi clasificarea acestor riscuri este sau nu, într-adevăr, așa. Vom constata, prin analiza făcută, că aceste riscuri nu mai pot fi clasificate în acest mod. Analizând factorii declanșatori pe o perioadă temporală mare, se constată schimbări semnificative, cel puțin ca probabilitate de apariție a evenimentului. Constatăm:

Impactul riscului a rămas ca scor de risc la valoarea maximă 10 (scala 0-10) sau 1,0 (scala 0-1); se confirmă acest punct de vedere de către respondenți.

Gravitatea manifestării riscului a crescut enorm dat fiind stocări pe același amplasament a unor cantități foarte mari și a unităților de stocare (rezervoare) foarte mult mărite.

Însă, Probabilitatea de apariție a evenimentelor (incendiu, explozie) a scăzut foarte mult datorită dezvoltării tehnologice în acest timp, gestionându-se eficient factorii declanșatori. Respondenții confirmă, și califică probabilitatea de apariție Foarte Scăzută ori Scăzută (având în vedere elementele de protecție existente astăzi în depozite, la rezervoare, la punctele de distribuție carburanți, protecții în care/cu care operează).

Astfel, în timp, Probabilitatea de apariție a acestor tipuri de evenimente a scăzut foarte mult ajungând la valori de max. 4 (max. 0,40). Corelat cu impact de valori maxime, 10 (1,0), fac ca scorul de risc de incendiu, de explozie să fie cca. 40 (sau 0,70), însemnând situarea riscului în intervalul de valori Verosimil (0,56-0,75), riscul clasificându-se doar ca Mediu spre Ridicat (nu Foarte Ridicat), în conformitate cu intervalele din Judecățile de verosimilitate. Aceste valori transpuse în diagrama expert, clasifică aceste riscuri (individuale) ca fiind numai Risc Ridicat (nu Foarte Ridicat).

B) Dezvoltări tehnologice în proiecte, care au determinat scăderea, în timp, a probabilității de apariție

a factorului declanșator de accident major (incendiu, explozie).

Sunt numeroase dezvoltările tehnologice care au diminuat semnificativ factorii declanșatori, însă nu se prezintă aici.

C) Acte normative, obligatorii pentru proiectanți și pentru operatori, determinând

reducerea probabilității de apariție a accidentelor majore în terminalele de carburanți.

Sunt mai multe reglementări. Sunt menționate, fără a fi dezvoltate, la punctul privind Sinergia coercitivă a reglementărilor.

D) Matricea riscurilor (risc individual, un singur rezervor).

Se consideră două situații:

1) scorurile de probabilitate și de impact la începutul perioadei temporale lungi de analiză, și

2) scorurile la nivelul tehnologic al anului prezent.

Se consideră în matrice doar coloanele care au relevanță pentru ceea ce trebuie demonstrat.

D1. Matricea riscului

pentru Risc de explozie (individuală) la rezervoarele de stocare.

Scorul de risc la începutul perioadei temporale lungi analizate.

Scorul de risc la finalul perioadei temporale analizate (astăzi).

Așadar, la începutul perioadei analizate Riscul de explozie putea fi clasificat, ca severitate, ca fiind Risc Mare (Foarte Verosimil). Astăzi, același risc este clasificat, ca severitate, doar ca Risc Mediu spre Mare (Verosimil).

Aceleași considerente sunt valabile pentru riscul individual: Risc de incendiu la rezervorul de stocare carburanți. Apare, evident, întrebarea, de ce, totuși, sunt și accidente majore în terminalele de produse petroliere? Documentarea acestora a arătat că aproape în toate cazurile acestea s-au datorat greșelilor umane, mergând până la ignorarea chiar a semnalelor de avertizare ale sistemelor inteligente existente în depozit. S-a fost dovedit, în timp, că factorul uman este cel mai incontrolabil element al oricărui sistem.

Nici-un “standard” nu este în măsură să se ocupe de toate riscurile care au ca sursă omul. Se poate vorbi de riscuri provenite din acțiuni voluntare sau involuntare, de particularități psihologice, din frică etc. În amplasamentele Seveso, accidentele majore se datorează în peste 50 % din cazuri erorilor umane, și sub 25 % factorilor tehnici. Eveniment real privind manifestarea riscului de explozie și incendiu din cauza greșelilor umane (vezi și Anexa I).

3.5.2. Sinergia coercitivă a reglementărilor, componentă esențială în managementul riscului în proiectele în care sunt implicate substanțe periculoase.

Managementul riscurilor nu trebuie privit doar prin perspectiva singulară a unui element sau a unui proces component al Managementului de Proiect. Datorită complexității sale, MR se situează în categoria științelor de graniță, care necesită conlucrarea de informații din multe domenii: tehnic, economic, juridic, statistic și psihologic. Este cazul proiectelor în care apar pericole de accident major implicând substanțe periculoase și care, pentru a fi gestionate, necesită conlucrarea specializărilor.

În cazul proiectelor de acest tip, Managementul riscurilor de accident major se bazează pe o componentă esențială: sinergia coercitivă a reglementărilor. S-au prezentat trei dintre reglementările, actele normative, acționând în același sens, cel al prevenirii accidentelor majore (sinergia), care impun reguli stricte, obligatorii (coerciția) atât în organizarea activității, în modul de acțiune, cât și în dotarea instalațiilor și proceselor de acest tip. Se consideră că sinergia asigură, prin acțiunea simultană a mai multor reglementări, obținerea unor efecte amplificate în reducerea factorilor de risc.

În figură se prezintă includerea Sinergiei în Managementul Riscului, acesta fiind, la rândul său, parte a Managementului General al proiectului. În plus, ansamblul PPAM și SMS, așa cum s-a arătat, devine Planul de proiect, capabil să diminueze riscurile, plan component în cadrul strategiei Reducerea sistematică a riscurilor. De aceea, mai sus, referitor la acest ansamblu, analizându-se răspunsurile, s-a făcut, prin intervenția directorului adjunct al depozitului, V.A. o detaliere a conținutului acestora, a rolului lor în gestionarea pericolelor de accidente majore.

3.6. Concluzii la Studiul de caz

Studiul de caz a urmărit reliefarea cunoașterii riscurilor și a măsurilor de gestionare a acestora, în proiectele de stocare și distribuție a carburanților auto, în condițiile în care:

– carburanții sunt substanțe periculoase, capabile, prin proprietățile lor fizico-chimice, proprietăți intrinseci, să producă accidente majore pentru persoane, comunități, instalații, organizație și mediu;

– depozitele de carburanți, reprezentând implementarea proiectelor de investiții de acest tip, sunt (prin substanțele depozitate și prin cantitățile stocate) clasificate drept amplasamente de tip Seveso, ceea ce

impune reglementări stricte pentru gestionarea riscurilor, pentru a realiza ceea ce se definește în actele normative “controlul pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase”.

Concluziile desprinse în urma Studiului de caz sunt:

1. Obiectivul general și obiectivele specifice au fost atinse, urmare elementelor furnizate de respondenți.

2. Respondenții sunt, într-adevăr, reprezentanți ai sectorului în care se desfășoară proiectul. Sunt persoane care coordonează sau conduc direct depozite, dispeceri care cunosc acțiunile „de zi cu zi” în depozite.

3. Interacțiunea cu respondenții a reliefat cu claritate de ce carburanții auto sunt considerați substanțe periculoase și de ce vehicularea, stocarea și distribuția lor prezintă riscuri de accidente majore.

4. Au putut fi identificate reglementările europene și naționale care se referă la controlul pericolelor de accident major în care sunt implicați carburanții, prevederile lor obligatorii, necesitatea de elaborare a Planului de Prevenire a Accidentelor Majore, PPAM, cuprinzând Sistemul de Management al Securității (SMS) persoanelor, comunităților, instalațiilor, organizației și mediului (aer, apă, sol, habitate).

5. Respondenții au confirmat că reglementările specifice domeniului, și ceea ce derivă din acestea, sunt cunoscute, sunt aplicate cu strictețe, sunt elaborate proceduri specifice, sunt însușite prin instruiri, prin exerciții de simulare și de alarmare.

6. Există organisme publice cu rol de reglementare, de avizare și de inspecție pentru astfel de proiecte și amplasamente (Agenția de Protecția Mediului, Inspectoratul pentru Situații de Urgență). Prin PPAM, se definesc cu claritate structuri de personal și sarcinile lor în organizație pentru a gestiona factorii de risc major (este denumită „organizare și personal”, fiind parte componentă a Sistemului de Management al Securității).

7. Persoanele respondente au identificat, și au caracterizat ca probabilitate de apariție și impact, riscuri în toate principalele activități ale proiectului. În total, 38 riscuri, astfel:

– 8 riscuri derivând din scenarii de pericole de accidente majore;

– 10 riscuri în operațiile de recepție și vehiculare a carburanților la depozit pentru a fi stocați;

– 7 riscuri la rezervoarele de stocare a carburanților;

– 5 riscuri la punctele de încărcare a mijloacelor auto pentru distribuție către beneficiari;

– 8 riscuri derivând din situații critice avute în vedere în proiect, și posibil de a se materializa în teren.

S-a verificat, prin răspunsurile date de respondenți, că riscurile identificate în realitatea de operare în depozite corespunde cu ceea ce s-a identificat din documentația disponibilă în organizație, din datele istorice ale altor proiecte.

Se face o analiză a acestora. Se reliefează numărul de respondenți pentru fiecare nivel de probabilitate și de impact, se reprezintă grafic aceste situații, se calculează scorul global de risc și probabilitatea medie în spațiul de evenimente și se prezintă, apoi, situarea riscului, ca severitate, atât în diagramele expert cât și în diagrama Judecăți de verosimilitate. Ceea ce trebuie remarcat sunt nivelele de probabilitate de apariție a factorilor respectivi de risc, inferioare față de nivelele percepute de persoane din afara proiectului, din afara amplasamentului, al organizației. Respondenții, lucrând în sectorul carburanților nu au caracterizat aceste riscuri, ca probabilitate de apariție, decât ca cel mult Scăzută.

8. Se prezintă contribuții referitoare la:

a) Analiza dinamicii riscurilor, individuale, de accident major, explozie, incendiu, pe perioadă temporală lungă, inclusiv matricea riscurilor, în evoluția ei;

b) Sinergia coercitivă a reglementărilor, componentă esențială în managementul riscului în

proiectele în care sunt implicate substanțe periculoase.

9. Planul de Prevenire a Accidentelor Majore și Sistemul de Management al Securității, impuse ca obligativități de reglementările în domeniul stocării și distribuției carburanților, reprezintă documente esențiale ale strategiei Reducerea sistematică a riscurilor, aplicată proiectelor. PPAM/SMS îndeplinesc rolul Planului de proiect pentru reducerea riscurilor, plan ce trebuie întocmit în cadrul strategiei menționate.

Concluzii și Recomandări

Concluzii

Carburanții auto (benzine, motorine) sunt produse petroliere obținute prin procesarea țițeiului, utilizați, în principal, drept combustibili pentru autovehicule.

În proiectele privind stocarea și distribuția carburanților trebuie avute în vedere următoarele:

a) carburanții auto intră în categoria substanțelor periculoase, capabile, prin proprietățile lor intrinseci, să producă accidente majore pentru persoane, comunități, instalații, organizație și mediu (aer, apă, sol).

b) depozitele de carburanți, terminalele, reprezentând implementarea proiectelor de investiții de acest tip, sunt clasificate drept amplasamente de tip Seveso, ceea ce înseamnă că trebuie să se afle sub reglementări stricte pentru gestionarea riscurilor, pentru a realiza ceea ce se definește în actele normative “controlul pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase”.

Relevanța temei și a tratării acesteia constau în următoarele:

1. Se abordează tipul de proiect în care riscurile sunt majore iar substanțele vehiculate, stocate și distribuite sunt foarte periculoase.

2. În tratarea riscurilor majore și a managementului acestora se aduc puncte de vedere noi, și anume:

a) riscurile cu cel mai mare impact, incendiu și explozie, sunt analizate și în dinamica lor pe o perioadă temporală lungă, de câteva zeci de ani, cu reliefarea unor concluzii diferite față de percepția generală externă proiectului;

b) considerarea ca parte a managementului riscului în proiect a sinergiei coercitive a reglementărilor vizând prevenirea accidentelor majore; totul inclus în managementul general;

c) reliefarea similitudinii între Planul de proiect specific strategiei Reducerea sistematică a riscurilor și ansamblul denumit în proiectele de acest tip Planul de Prevenire a Accidentelor Majore, PPAM;

d) identificarea aplicării concrete în acest tip de proiect a fiecăreia dintre strategiile generale de gestionare a riscurilor în proiecte;

e) categoriile de riscuri identificate în proiect sunt descrise și se specifică efectele manifestării acestora;

f) sunt obținute date numeroase și foarte convingătoare referitoare la riscuri (despre probabilitățile de apariție și impact) de la persoanele respondente cele mai autorizate, șefi și adjuncți de depozite de carburanți, dispeceri în aceste terminale, sau persoane având responsabilități directe;

g) sunt obținute și prezentate aspectele concrete ale activității și operării în amplasamentul rezultat prin implementarea proiectului, conform viziunii din teren a acestor respondenți (operări, reglementări, proceduri, instruiri, simulări, exerciții tactice, situațiile de urgență, relaționarea, în caz de accident, cu organizația și organismele de inspecție și control externe acesteia etc).

În dezvoltarea ei, lucrarea prezintă în Introducere elemente legate de:

– motivarea alegerii temei, între argumentele prezentate fiind și acela că proiectele de acest tip se pot plasa, din punctele de vedere al multitudinii riscurilor, al impactului acestora, al activității de management, de gestionare a lor, în ceea ce numim “standard”.

– aria de cuprindere a proiectului, pentru a delimita că în proiect se abordează aspectele referitoare la depozitele centralizate pentru carburanții auto, fiind excluse ceea ce, curent, denumim benzinării.

– stadiul actual al problematicii cunoașterii și gestionarii riscurilor în proiecte de acest tip. Riscurile și gestionarea lor în lanțul operațiunilor cu aceste produse sunt cunoscute de profesioniștii domeniului. Fără a fi adusă atingere proprietății intelectuale a companiilor care dezvoltă asemenea proiecte, care gestionează terminalele de acest tip, abordarea acestor aspecte reprezintă o provocare pentru perfecționarea profesională a oricărui lucrător în acest sector, chiar dacă este departe de poziția de decident în acest sistem.

Apoi, în Cap. 1 al lucrării se prezintă noțiuni teoretice privind riscurile și managementul riscurilor, fără a aborda riscurile și gestionarea lor în problematica proiectului analizat. Se prezintă definirea riscului în mai multe domenii, în mai multe sectoare, ca apoi, să se desprindă elementele comune pentru o definiție generalizatoare. Urmează, clasificarea riscurilor. În ceea ce privește managementul riscului, sunt subliniate elemente semnificative în gestionarea lor, această activitate trebuind să fie un proces sistematic, dinamic, continuu și ciclic, fiecare această caracteristică însemnând o serie de acțiuni, aptitudini specifice, multiple calități pentru cei care gestionează riscurile. Sunt prezentate metode generale de gestionare a riscurilor, aplicabile și proiectelor de acest tip.

Legat de clasificarea riscurilor, în acest capitol, autorul inițiază o analiză privind dinamica, evoluția pe termen lung și clasificarea, în timp, a riscurilor considerate reprezentative pentru proiectele de acest tip, adică riscul de explozie și riscul de incendiu. Se susține această analiză pe diagrama Kerzner de clasificare a riscurilor, pe diagramele din sistemele expert și pe judecățile de verosimilitate pentru riscuri. Se detaliază această analiză în prezentările de la capitolul 3, Studiul de caz.

Stabilind profilul de risc al tipului de proiect propus, în conformitate cu criteriile utilizate în analiza proiectelor, s-a obținut un punctaj care semnifică abordarea unui proiect cu risc ridicat.

Cap. 2 al temei analizează sub multiple aspecte riscurile specifice proiectelor care privesc stocarea și distribuția carburanților. Este tipul de proiect în care riscurile sunt foarte multe, încadrabile în toate clasele principale de riscuri, iar manifestările acestora, impactul, au consecințe deosebit de grave atât economice, asupra situației companiei, cât și asupra vieții și activității persoanelor, comunităților învecinate, asupra mediului înconjurător. În consecință, managementul, gestionarea riscurilor reprezintă un proces extrem de important, care trebuie desfășurat cu maximă responsabilitate, cu profesionalism.

Se arată că proiectele de acest tip, sunt percepute ca domenii cu riscuri foarte ridicate. Aceasta se datorează mai multor factori de risc, reali:

proprietățile intrinseci ale benzinelor și motorinelor (foarte inflamabile, explozive);

cantităților foarte mari stocate în depozite (multe rezervoare, fiecare cu capacitate foarte mare);

efectului de “domino”, rezervoarele de stocare fiind foarte apropiate în terminal. În scenarii foarte pesimiste, se poate distruge cea mai mare parte sau chiar întreg parcul de rezervoare, (efect favorizat și de condiții meteo-vânt).

Se adaugă și alți factori de risc, precum:

a) defecțiunile și deteriorările echipamentelor tehnologice și ale traseelor tehnologice de vehiculare, în timpul exploatării.

b) gradul de instruire, de disciplină, de experiență, de intervenție etc. ale factorului uman.

Se poate observa din WBS-ul întocmit pentru proiect multitudinea de activități care nu se referă strict la ceea ce numim operare. Acestea sunt: Obținere de avize și acorduri; Organizări și structuri de personal, stabilindu-se responsabilități și atribuții; Dotări specifice activităților; Elaborare documentații specifice pentru prevenire și gestionare riscuri (planuri, descrieri, regulamente, proceduri etc); Instruire personal pentru intervenții și prevenire; Verificări și monitorizări ale diverșilor parametri la instalații și mediu; Inspecții și control. Riscurile apar în fiecare activitate.

Au fost identificate foarte multe riscuri. Dintre acestea au fost selecționate, pe total proiect, 113 riscuri, dintre care: 96 sunt riscuri interne proiectului, organizației, încadrate în 15 categorii de risc; 17 sunt riscuri externe proiectului, organizației, încadrabile în categoriile: mediu, comunitare, reglementare, sociale, economice, politice, comerciale, terorism, război.

Sunt, apoi, prezentate în lucrare, pentru sectorul carburanților:

– Semnificația nivelelor (de probabilitate, de impact, de risc) și consecințele asupra populației, ecosistemelor, consecințe economice, emisii;

– Tipologii de acțiuni pentru fiecare nivel de risc;

Studiul de caz, Cap. 3 al lucrării, evidențiază următoarele:

a) Sunt identificați, cunoscuți factorii de risc, riscurile și măsurile de gestionare: la descărcarea carburanților și vehicularea lor pentru stocare; la rezervoarele și la platforma de stocare; la încărcarea carburanților în mijloacele auto, pentru distribuție.

b) Principalii factori de risc care pot conduce la accidente majore sunt cunoscuți și sunt considerați de persoanele respondente implicate direct în domeniu (șefi de depozit și adjuncți) ca având probabilități de apariție care nu depășesc nivelul Scăzut. Argumentarea se bazează pe existența în depozite a sistemelor tehnologice moderne de protecție și de urmărire a parametrilor.

c) Se certifică, prin răspunsurile obținute: cunoașterea actelor normative și a structurilor, a entităților cu rol de prevenire a accidentelor majore; existența procedurilor generale, de lucru, de operare și aplicarea lor; desfășurarea cu rigurozitate, cu profesionalism și la intervalele stabilite, a instruirilor, a simulărilor, a exercițiilor tactice, a alarmelor false, elemente esențiale în prevenirea pericolelor de accidente majore; rolul evaluărilor și al auditului în reliefarea disfuncționalităților.

d) Riscurile de incendiu și explozie la instalațiile din depozit sunt caracterizate de respondenți (la nivelul tehnologic de astăzi) ca având impact Foarte Mare, dar cu probabilitate de apariție a evenimentului la nivel Scăzut, făcând ca cele doua riscuri să fie clasificate, prin scorul global de risc, ca riscuri cel mult Mari. Sunt considerate de specialiștii domeniului total diferit față de percepția persoanelor din afara sectorului.

e) S-au obținut elementele pentru analiza unui scenariu de accident major, a unor situații considerate critice în proiectele de acest tip și în amplasament, a probabilităților de apariție a evenimentelor și a impactului acestora.

f) Pentru 33 dintre cele 38 de riscuri identificate de respondenți s-a realizat analiza calitativă și s-a întocmit matricea riscurilor, în conformitate cu Judecățile de verosimilitate. Sunt indicate măsurile de reducere a probabilităților de apariție și a impacturilor, precum și strategia de răspuns la risc. S-a făcut prioritizarea, ca severitate, a riscurilor analizate.

În Cap. 3, încercând reliefarea contribuției personale la nivel conceptual privind managementul riscului, se evidențiază, detaliat, că în cazul proiectelor de acest tip Managementul riscurilor (de accidente majore) trebuie înțeles însă și ca o sinergie coercitivă, în acest sens prezentându-se o serie de reglementări, de acte normative, acționând în același sens (sinergia), care impun reguli stricte, obligatorii (coerciția) atât în proiect, în organizarea activității, în modul de acțiune, cât și în dotarea instalațiilor.

Se reliefează, de asemenea, că ansamblul PPAM/SMS (cu toată documentația ce se elaborează în proiectele de acest tip), poate fi considerat, pentru riscurile majore, Planul de proiect pe care se bazează strategia Reducerea sistematică a riscurilor (una dintre cele cinci strategii de gestionare a riscurilor în proiecte). S-a precizat în lucrare ca ansamblul este parte din Sistemul de Management General al proiectului, al organizației.

Urmărind reflectarea părții teoretice în elemente aplicative, pornind de la faptul că managementul riscurilor trebuie să fie sistematic, că matricea riscurilor este un element dinamic, pe perioada implementării proiectului, dar și pe perioada existenței depozitului, a existenței riscului, și că managementul riscurilor trebuie să fie un proces continuu, se realizează în lucrare o analiză a clasificării riscurilor de explozie și de incendiu (considerate reprezentative pentru carburanți) pe o perioadă temporală lungă, de câteva zeci de ani. Analiza efectuată în lucrare reliefează că aceste riscuri sunt calificate ca Medii spre Mari, sau Mari, în nici-un caz riscuri Foarte Ridicate, cum sunt percepute de cei din afara sectorului. Sunt analizate toate elementele și se arată că această clasificare a lor se datorează faptului că probabilitatea de apariție a evenimentelor (incendiu, explozie) a scăzut foarte mult datorită dezvoltării și modernizării tehnologice în acest timp, gestionându-se eficient factorii declanșatori.

Recomandări favorabile proiectului și organizației beneficiare

Pentru ca proiectele de acest tip să cuprindă prevederile reglementărilor specifice domeniului și să beneficieze de recomandările rezultate cu ocazia analizelor de evaluare și audit la diverse depozite, posibil a fi considerate “lecții învățate”, toate în beneficiul proiectului și al organizației beneficiare a proiectului, se recomandă:

a) Analiza permanentă, sistematică, și constatarea în ce măsură au fost aplicate (în proiectul care se elaborează) prevederile documentelor care se referă la:

– Controlul pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase (HG 804/2007; Legea 59/2016);

– Cerințele tehnice pentru limitarea emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea, încărcarea, descărcarea și distribuția benzinei la terminale (HG 568/2001);

– Apărarea împotriva incendiilor (Legea 307/2006);

– Cauzele care au declanșat evenimente reale în terminale de produse petroliere.

b) Analiza și preluarea în proiectul în desfășurare a concluziilor cuprinse în rapoartele referitoare la „Managementul pentru modernizare”, întocmite la depozite similare (aceasta este etapă distinctă în cadrul Sistemului de Management al Securității, SMS). Se presupune că analiza pe care ne bazăm s-a desfășurat cu maximă responsabilitate. Managementul pentru modernizare are în vedere planificarea tuturor schimbărilor la nivelul conducerii, al angajaților, al instalațiilor, al proceselor tehnologice și al parametrilor de operare, al echipamentelor tehnice de monitorizare și de protecție, a instrucțiunilor de lucru.

c) Analiza și preluarea în proiectul în desfășurare a concluziilor cuprinse în rapoarte (de la depozite similare) referitoare la Monitorizarea performanței în depozit. Monitorizarea trebuie să aibă două componente: una activă și una reactivă. Monitorizarea activă are ca scop controlul riscurilor majore prin inspecție sistematică a instalațiilor, a echipamentelor și a instrumentelor, observarea atentă și permanentă a muncii și a comportamentului angajaților pentru conformarea cu procedurile și regulile de siguranță. Monitorizarea reactivă oferă posibilitatea de a învăța din greșeli, conducând astfel la îmbunătățirea siguranței. În evaluarea și valorificarea rezultatelor monitorizării reactive se va ține cont de locul de apariție, natura și cauza evenimentului, gravitatea consecințelor și costurile induse. Concluziile vor avea în vedere evoluția performanțelor și stabilirea măsurilor corective. Raportul scris elaborat în final trebuie implementat, în scopul îmbunătățirii siguranței.

d) Analiza și preluarea în proiectul în desfășurare a concluziilor cuprinse în diverse rapoarte referitoare la Evaluări și audit. Rezultatele acestora, o dată însușite de conducerea depozitului și a organizației, au fost folosite în procesul de revizuire a politicii și a strategiei de prevenire a accidentelor majore și pentru controlul riscului.

BIBLIOGRAFIE

BÂRGĂOANU, Alina. Managementul proiectelor–Curs. Școala Națională de Studii Politice și Administrative, SNSPA, Fac. de Comunicare și Relații Publice „David Ogilvy". Universitatea Virtuală de Afaceri, [anonimizat], București. Proiect finanțat de Uniunea Europeană prin PHARE și Guvernul României. Disponibil la: www.umfiasi.ro/…/Managementul%20proiectelor/Man….

BONGHEZ, Simona; RADU, Loredana. Managementul proiectelor II. Note de curs, exemple practice și exerciții. Suport de curs. Școala Națională de Studii Politice și Administrative, SNSPA. Fac. de Comunicare și Relații Publice, București, 2011-2012

BUJOR, Gabriela. Managementul proiectelor. Curs OEDOP, Tema 4 Monitorizarea proiectelor, 2012.

Disponibil la: https://portal.ctcnvk.ro/…proiectelor/tema-4-monitorizarea-proiectelor

BACHELET, Rémi. Gestion des risques. L'Ecole Centrale de Lille-Franța, 2012.

Disponibil la: http://rb.ec-lille.fr/l/Gestion_risques/Gestion_des_risques_Demarche.pdf

BELLO, Gian-Carlo. La catastrofe del deposito di Buncefield in data 11 dicembre 2005. Considerazioni in merito all’episodio ed alla sua valenza urbanistica, 2005. CVR Regione Lombardia. Disponibil la: http://ita.arpalombardia.it/ita/console/files/download/13/GcBello_Londra.pdf

BĂLULESCU, Pompiliu. Stingerea incendiilor la rezervoare. Editura Tehnică, București, 1981.

BĂBUȚ, Monica Crinela. Metode de analiză și evaluare a riscurilor aplicabile pentru amplasamentele

industriale de tip Seveso. Editura Focus, Petroșani, 2011. Disponibil la:

http://www.apssmt.ro/download/MetodeanalizaevaluareriscuriamplasamenteSeveso.pdf 

CURAJ, Adrian; POPESCU Mircea. Pregătirea și Implementarea Proiectelor de Cercetare PIPC. Suport de curs. Școala Națională de Studii Politice și Administrative, SNSPA, Fac. de Comunicare și Relații Publice, 2015

CORNESCU, Viorel; MARINESCU, Paul; CURTEANU, Doru; TOMA, Sorin. Management-de la teorie la practică. Cap. 5. Managementul riscului. Accesat la: http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap5.htm

CLAVERIE, Gaston. Analyse des risques projet (ARP). CENBG-Franța. Cnrs-fr. 2012.

Disponibil la: http://www.in2p3.fr/actions/formation/DossiersAgences11/Analyse-Risques-Projet-1.0-1_GC.pdf

CORDIER, Isabelle. Risques Industriels Majeurs. Les mesures de reduction des risques. SDSP-Société du Dépôt de Saint Priest. Campagne d’information, Rhone-Alpes, France, 2013. Disponibil la: http://www.lesbonsreflexes.com/etablissements/sdsp-societe-du-depot-de-saint-priest.html

DESZY, Stela. Evaluarea și auditul proiectelor-Suport de curs. Master Managementul proiectelor, SNSPA. Editura Comunicare.ro, 2015

FERNANDEZ, Alain. La gestion des risques du projet. Piloter.org. Piloter la Performance. Disponibil la: http://www.piloter.org/projet/essentiels/gestion-des-risques.htm

IVAN, Loredana; FRUNZARU,Valeriu. Metode de Cercetare în Științele Comunicării -Suport de curs, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, SNSPA. Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Ed. Comunicare.ro, 2015

ILIE, Nelu-Corneliu. Raport de Securitate. Depozit de stocare GPL la S.C ADE GAS OIL COMPANY Srl, Caracal, Olt, 2012. Disponibil la: http://www.adegas.ro/documents/Raport_Sec_%20DEPOZIT_GPL.pdf

MARA, Septimius; ADLER, Mary-Jeanne; HAMCHEVICI, Carmen. Metode de analize, calitative și cantitative în evaluarea riscului de producere a accidentelor industriale, cu efect de poluare accidentală a apelor de suprafață. I.N.H.G.A. Conferința științifică anuală , 2011. Disponibil la: http://www.danube-water.ro/danubeinfo/assets/library/6.3.2%20managementul%20riscului%20accidentelor%20industriale.pdf

MOJA, Ioan-Mircea. Stingerea incendiilor la depozite de carburanți. Ministerul Administrației și Internelor- Inspectoratul pentru Situații de urgență „Țara Bârsei”, al județului Brașov, Secția de pompieri Zârnești, 2012.

MARINAȘ, Andreea. Ce este și cum te ajută managementul riscului. Disponibil la: http://www.startups.ro/analize/ce-este-si-cum-te-ajuta-managementul-riscului

MARLAIR Guy; ROTUREAU, Patricia; FEVRE, Anne-Lise. La maîtrise des risques technologiques comme indicateur de d´eveloppement durable des nouvelles filieres energetiques : une reflexion assise sur le cas des biocarburants. INERIS, Direction de la Certification, BP2, F60550 Verneuil-en-Halatte, France. HAL Id: ineris-00976202. http://hal-ineris.ccsd.cnrs.fr/ineris-00976202, 2014. Disponibil la: https://hal.archives-ouvertes.fr/ineris-00976202/document.

MMAP. Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor. Managementul accidentelor industriale. Seveso.

Convenția Helsinki. Disponibil la: http://www.mmediu.ro/categorie/managementul-accidentelor-industriale/86

OPRAN, Constantin. Managementul proiectelor. Școala Națională de Științe Politice și Administrative-SNSPA, Fac. de Comunicare și Relații Publice „David Ogilvy“, Ed. Comunicare.ro, București, 2014.

OPRAN, Constantin. Analiza financiară a proiectelor. Caiet de seminar. Îndrumar elaborare propunere de proiect cu analiza financiară a proiectului. SNSPA 2015

OPRAN, Constantin; STAN, Sergiu. Managementul proiectelor. SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice „David Ogilvy“, 2005

OPRAN, Constantin; PARAIPAN, Liliana; STAN, Sergiu. Managementul riscului; Editura comunicare.ro; București, România, 2004. Disponibil la: http://documents.tips/documents/296managementul-proiectelor-din-tehnologia-informatiei-1.html.

OPRAN, Constantin; STAN, Sergiu; NĂSTASĂ, Steluța ; ABAZA, Bogdan. Managementul proiectelor. SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice „David Ogilvy“. Editura comunicare.ro; București, România; 2002. Disponibil la: http://www.academia.edu/6175624/Managementul_proiectelor

OPRAN, Constantin; STAN, Sergiu. Managementul proiectelor. SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice “David Ogilvy”. Editura comunicare.ro, București, România; 2008.

Disponibil la: https://virophile.wordpress.com/

PETCU, Mihaela. Agenția Națională pentru Protecția Mediului. Controlul emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea, încărcarea, descărcarea și distribuția benzinei la terminale și la stațiile de benzină- responsabilități și obligații. Disponibil la:

www.finmedia.ro/conferences/conferintele//strategii…//Mihaela%20Petcu.ppt

POPA, Virgil. Managementul proiectelor. Capitolul 10 Managementul riscurilor unui proiect, Valahia University Press, Târgoviște, 2014. Accesat la: virgilpopa.com/carti/2014_managementul_proiectului/capitol_10.pdf

STAN, Segiu Octavian. Managementul riscului. Suport de curs. Școala Națională de Studii Politice și

Administrative, SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații publice, 2015

SAVIN, Veronica; GHIȚU, Vlad. (Broșura) Managementul proiectelor. Monitorizarea și evaluarea , elaborat de A.D.R Nord. Tipografia din Bălți, 2013

TÖRÖK, Zoltán. Analize calitative și cantitative în managementul riscului în sectorul industrial chimic. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, Cluj-Napoca, 2010. Disponibil la:

http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2010/chimie/TOROK_ZOLTAN_RO.pdf

VILLENEUVE, F. Guide méthodologique-Suivi des risques. Centre national de la recherche scientifique-Direction des systèmes d'information, CNRS/DSI, 2000. Disponibil la: http://www.erickstattner.com/enseignement/2014-15/L3_GestionProjets/guide-suivi-risques.pdf

Reglementări în domeniu

Directiva 2012/18/UE, a Parlamentului European și a Consiliului (Directiva Seveso III) privind Controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, din 4 iulie 2012. JO al UE L197/1 din 24.7.2012

HG nr. 804/2007, privind Controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase

Legea 59/2016, privind Controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase. MO nr. 290/18 aprilie 2016

Directiva 94/63/CE, a Parlamentului European și a Consiliului, privind Controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora la terminale. JO L 365,31.12.1994, p.24.

HG 568/2001, privind Stabilirea cerințelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea, încărcarea, descărcarea și distribuția benzinei la terminale și la stațiile de benzină. MO, Partea I, nr. 595/29. VIII.2007

Legea nr. 307/2006 privind Apărarea împotriva incendiilor. Monitorul Oficial, Partea I, nr. 633 din 21/07/2006

DIRECTIVES environnementales, sanitaires et sécuritaires pour les terminaux pétroliers de pétrole brut et de produits pétroliers.2007. IFC-Societe financiere internationale. Groupe Banca Mondiala. Disponibil la:

http://www.ifc.org/wps/wcm/connect/6d5a3900488554eab4acf66a6515bb18/002_Crude%2BOil%2Band%2BPetroleum%2BProduct%2BTerminals.pdf?

Publicații web în tematica proiectului.

***. TenStep PB. Chapitre 11. Planifier le management des risques. (TenStep PB- methodologie composite: la Norme Internationale PMBOK + La methodologie TenStep pour la mise en pratique). Accesat la: http://www.tenstep.fr/TSPB/01_Publique/Chapitre_11_Management_des_risques_du_projet.htm

***. Les fiches pratiques d'innovaXion. Experts en management de … Liste-type des risques projet.

Disponibil la: Liste-type%20des%20risques%20projet.pdf

***. Fiches pedagogiques sur la gestion de projets – innovaxion, experts …

Disponibil la: http://www.innovaxion.net/fiches-pedagogiques/

***. S.C. Roșia Montană Gold Corporation. Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului Capitol 7 Riscuri. Accesat la: http://www.rmgc.ro/content/uploads/uploads_eia/situatii-de-risc/07-situatii-de-risc.pdf

*** Prevenirea incendiilor la depozite de produse petroliere. Disponibil la:

http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/PREVENIREA-INCENDIILOR-LA-DEPO104313182.php

***. Stingerea incendiilor din depozite de produse petroliere. Referat. (pct. A). Disponibil la:

http://www.qreferat.com/referate/administratie/Stingerea-incendiilor-de-depoz329.php

***. Document privind informarea populației: DE CE SEVESO?. isubh.ro/?wpfb_dl=1051

***. ISU Dolj. Seveso–trecut, prezent și viitor

***. Depozit de stocare GPL la SC ADE GAS OIL COMPANY Srl, Caracal, Olt. Document privind informarea publicului

***. OMV Petrom. Fișă cu Date de Securitate conform Regulamentului (CE) nr.1907/2006. Motorina Standard iarna. Data emiterii: 31.10.2012. Nr. produs 453003

***. MOL Romania srl. Politica de Prevenire a Accidentelor Majore, PPAM, și Sistemul de Management al Securității, SMS

***. Modul de acțiune al substanțelor de stingere asupra incendiului. QReferat.com. Disponibil la: http://www.qreferat.com/referate/chimie/modul-de-actiune-al-substantel336.php

www.qreferat.com/…/modul-de-actiune-al-substantel336.p…

***. Valențe culturale ale securității și sănătății în muncă. Modulul 4, pct. 4.1. Teste SSM. 

Disponibil la: https://valente-culturale- ssm.wikispaces.com/MODULUL+4

***. Planul de administrare al S.C. OIL TERMINAL S.A. Constanța, noiembrie 2014. Disponibil la:

http://actionariat.oil-terminal.com/cache/7910-planadministratie_oil_terminal_02122014.pdf

***. I.S.U. “Șerban Cantacuzino” al județului Prahova. Operatori economici cu risc de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase-amplasamente SEVESO în județul Prahova. Informare publică. Ed. 2014. Disponibil la: http://www.isuprahova.ro/pdf/seveso/09.Informare%20publica%20-%20Extrase%20din%20planurile%20de%20urgenta%20externa%20-%202014%20-.pdf

ANEXE

Anexa 1 la Cap.2 – Structura Defalcată a Activităților proiectului (WBS).

Anexa 2 la Cap.2 – Structura Defalcată a Riscurilor proiectului (RBS).

Anexa 1 la Cap.3 – Matricea riscurilor domeniului stocării și distribuției carburanților auto.

Anexa I. Evenimente reale de incendii în depozite de produse petroliere. Descriere și imagini foto.

Anexa 1 pentru Capitolul 2.

Structura Defalcată a Activităților proiectului (WBS).

Abrevieri.

SRAPM-Secretariatul de Risc al Agenției (județene) de Protecție a Mediului.

CJGNM-Comisariatul Județean din cadrul Gărzii Naționale de Mediu.

ISU-Inspectoratul pentru Situații de Urgență.

ADR-Acordul european referitor la transportul rutier internațional al substanțelor periculoase.

RAR-Registrul Auto Român.

PC-Protecție Civilă.

SU-Comandamentul pentru Situații de Urgență.

PPAM-Politica de Prevenire a Accidentelor Majore.

SMS-Sistemul de Management al Securității (personalului, instalațiilor, mediului, comunităților etc).

SSM-Securitatea și Sănătatea în Muncă.

MSP-(Inginer responsabil pentru) Managementul Securității Proceselor. Reprezentantul Managementului Securității Proceselor, adică – Șeful depozitului, coordonare directă prin inginerul MSP.

CU-Celula de urgență.

SPSU-Serviciul Privat pentru Situații de Urgență.

EIDS-Echipa de Intervenție și Deblocare-Salvare.

SOLC-Schema de Organizare și a Legăturilor de Comunicație ale Forțelor ce acționează în cazul Situațiilor de Urgență.

DS-Dispeceratul de Serviciu.

CO-Controlul Operațional.

PG-Proceduri generale.

PO-Proceduri Operaționale.

PL-Proceduri de Lucru.

SA-Supravegherea activităților la utilaje și instalații.

Anexa 2 pentru Capitolul 2.

Structura Defalcată a Riscurilor proiectului (RBS).

Abrevieri.

SRAPM-Secretariatul de Risc al Agenției (județene) de Protecție a Mediului.

CJGNM-Comisariatul Județean din cadrul Gărzii Naționale de Mediu.

ISU-Inspectoratul pentru Situații de Urgență.

ADR-Acordul european referitor la transportul rutier internațional al substanțelor periculoase.

RAR-Registrul Auto Român.

SPSU- Sistemul Privat pentru Situații de urgență.

PPAM-Politica de Prevenire a Accidentelor Majore.

SMS-Sistemul de Management al Securității (personalului, instalațiilor, mediului, comunităților etc).

SSM-Securitatea și Sănătatea în Muncă.

MSP-(Inginer responsabil pentru) Managementul Securității Proceselor. Reprezentantul Managementului Securității Proceselor, adică – Șeful depozitului, coordonare directă prin inginerul MSP.

CU-Celula de Urgență.

PO-Proceduri Operaționale.

PI- Personal de Intervenție.

ES- Echipe de Salvatori

Anexa 1 pentru Capitolul 3.

Matricea riscurilor specifice domeniului stocării și distribuției carburanților auto.

Analiza calitativă a riscurilor identificate de respondenți.

Prin ancheta desfășurată, respondenții au identificat 38 de riscuri specifice domeniului stocării și distribuției carburanților. Se realizează analiza calitativă a 33 de riscuri dintre cele identificate. Au fost calculate probabilitățile, valori medii (pe baza încadrărilor făcute de respondenți) pentru Probabilitatea de apariție a evenimentului și pentru Impactul acestuia. S-a calculat, în tabel, pentru fiecare risc, probabilitatea medie în spațiul de evenimente. Metodologia de calcul, încadrarea în intervalele de valori, culorile asociate și severitatea riscurilor sunt în conformitate cu diagrama din Judecățile de verosimilitate. Nu s-au aplicat strategii pentru modificările de prag la intervale. Se prezintă aici numai Matricea în care riscurile analizate sunt ierarhizate în ordinea descrescătoare a probabilității medii în spațiul de evenimente. Numărul curent din prima coloană este cel corespunzător din Matricea de analiză, înainte de ierarhizarea lor (această Matrice nu se prezintă).

Matricea riscurilor identificate de respondenți.

Sursa: Sergiu Octavian Stan, Managementul riscului, Suport de curs, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, SNSPA, Facultatea de comunicare și relații publice, 2015.

Caiet de seminar. Metodologia de calcul a riscurilor (document excel).

Abrevieri:

MSP=Managementul Securității Proceselor (ing. MSP).

SMS=Sistemul de Management al Securității (Responsabilul cu SMS).

CU-Celula de Urgență.

Anexa I . Evenimente reale de incendii în depozite de produse petroliere. Descriere și imagini foto.

Managementul riscurilor în proiecte privind

stocarea și distribuția carburanților auto din depozite centralizate

Evenimente reale de incendii în depozite de produse petroliere.

Descriere și imagini foto.

Riscurile de explozie, de incendiu, de incendiu cu fierbere, sunt riscuri cu impact foarte mare, foarte ridicat, așa cum s-a arătat în Cap.3. Manifestarea acestor evenimente se ilustrează prin câteva imagini foto și prin prezentarea unor evenimente reale, punând în evidența magnitudinea impactului. A se observa că acestea s-au declanșat, în principal, datorită unor greșeli umane, a nerespectării procedurilor.

Un des reservoirs SIDRA flaming. Sursa: lemerdymariannick.wordpress.com.

Urmare degajărilor, la incendiu, de diverși compuși chimici există pericolul de “ploi acide” în zona limitrofă și chiar transfrontalieră.

Manifestarea incendiului la un rezervor de stocare.

Răcirea cu apă se face numai pe mantaua rezervorului (pentru a reduce temperatura produsului stocat și pentru a preveni deformarea mantalei metalice). Există produs deversat, arzând lângă rezervor. Nu există vânt semnificativ (în caz de vânt semnificativ flăcările pot cuprinde și rezervoare apropiate; efect de “domino”).

Generarea fenomenului “boil-ower” (Fenomenul de “fierbere”). http://forum.pompierii.info/

La incendierea produselor se formează unda termică; aceasta se propagă în lichid. Este favorizată de particule fine fierbinți care nu se vaporizează și rămân în rezervor (la arderea petrolului, motorinei). Unda termică ajungând la apa decantată la fundul rezervorului vaporizează apa dar poate vaporiza și particulele fine de apă din produs (ex. țiței, care conține particule de apă). Apa vapori are volumul de cca. 1700 ori mai mare decât apa lichidă. Vaporii înving presiunea stratului de lichid de deasupra lor; lichidul pare că “fierbe” și, ca urmare a fierberii, lichidul incendiat este aruncat în afara rezervorului. Cu cât flăcările sunt mai înalte, cu atât va fi deversat și aruncat lichid incendiat pe o zona largă, multiplicând dezastrul.

Eveniment real. La o rafinărie din Rotterdam (Olanda) un incendiu de mari proporții a izbucnit la un rezervor de slop de 1500 m3 (este rezervorul în care se adună deșeurile de carburanți din revărsări sau de la curățirea rezervoarelor etc; produsele se separă de apă și sunt reîntoarse spre procesare). Serpentina de încălzire a rezervorului a încălzit foarte mult stratul de apă de la fundul rezervorului. După ce presiunea de vapori a apei a putut învinge stratul de hidrocarburi aflat deasupra, s-a produs o debordare a produsului care s-a aprins de la o sursă anume.

Eveniment real. Alaska-Parcul de rezervoare Anchoraqe, parc de rezervoare îndiguit, alcătuit din 30 de rezervoare de 2.500 la 400.000 litri capacitate fiecare. La 22 ianuarie 1965, un muncitor a instalat o carcasă la pompa de benzină din interiorul zonei îndiguite. În după-amiaza zilei următoare, s-a constatat că această carcasă se fisurase și cca 8000 litri de benzină s-au scurs în zona îndiguită. Toate vanele au fost închise, s-a oprit alimentarea cu energie electrică, iar salariații au început curățarea produsului revărsat. La circa o oră după aceea, supraveghetorii au decis să procedeze la alimentarea cu energie electrică, pentru a repune în acțiune serviciile interne ale bazei, sala cazanelor, comunicațiile, casa pompelor etc. La puțin timp, personalul a remarcat faptul că benzina se scurgea prin peretele digului, printr-o țeavă de 30 mm prin care trecea un cablu electric, materialul de etanșare fiind îndepărtat din această țeavă de protecție, fără a mai fi completat. Benzina se scursese din cuva de retenție, în jurul unor butoaie aflate pe sol lângă cuva de retenție. O scânteie de la un comutator electric care acționa echipamentul de la rampa de încărcare a aprins benzina. Propagarea incendiului a dus la distrugerea depozitului de butoaie, a birourilor, a sistemelor de utilități. Incendiul s-a propagat dincolo de peretele de îndiguire și a aprins restul de benzina scursă, avariind grav un rezervor de 65.000 litri.

Eveniment real. Incendii la parcurile de rezervoare Bangkok – Thailanda – Rafinăria și parcul de rezervoare Tahi Oil LTD, la 130 km de capitala Bangkok. Dotări moderne, monitorizare electronică a activităților și un serviciu de pompieri eficient. Zona din jur este intens populată, unele sate fiind situate la mai puțin de 1 km de rafinărie. Cazul prezentat este un semnal de alarmă cu privire la urmările dezastruoase pe care le au neatenția și lipsa de profesionalism.

În noaptea de 2 decembrie 1999, un miros puternic de petrol a alertat lucrătorii din schimbul de noapte, abia sosiți. Doi au mers cu o mașină în parcul de rezervoare, să verifice situația. O mare cantitate de petrol se împrăștiase în afara unui rezervor. Realizând gravitatea situației, cei doi au vrut să plece rapid din zonă și să se salveze. Când au încercat să repornească mașina, motorul acesteia a aprins vaporii de petrol, declanșând o explozie în care cei doi au murit. Izbucnit inițial la un rezervor conținând 1,5 mii. litri petrol, focul s-a extins la încă trei rezervoare mari. Explozia a deteriorat mașinile de intervenție ale Serviciului de pompieri al rafinăriei și a distrus în mare parte stocul de spumanți chimici de stingere pe care aceasta îl avea în dotare. Cu spumanții chimici care mai rămăseseră disponibili, pompierii au reușit inițial să stăpânească incendiul, dar după 30 de minute focul a reizbucnit. Prin efortul comun al forțelor specializate din armată, poliție, marină și aviație, flăcările au fost în final stăvilite și stinse complet. Investigațiile au relevat că totul a pornit de la neatenția echipei de muncitori, care au umplut rezervorul peste limita admisă. Apelând la evidența computerizată ținută de rafinărie, s-a constatat ca cei 7 membri ai echipei de aprovizionare au umplut rezervorul fără a verifica mai întâi cât petrol conținea deja rezervorul. Au neglijat monitorizarea procedurii. Totodată, ei nu au remarcat semnalul de alarmă al calculatorului ce indica umplerea rezervorului peste limita admisă. În timp ce petrolul curgea din rezervorul prea plin, ei au ieșit din tură fără să verifice situația acestuia.

Bilanț: 7 muncitori au pierit și 18 au fost răniți. Ca măsură de siguranță, încă de la începutul incendiului au fost evacuați aproximativ 4000 de locuitori din satele învecinate. În zonă nu s-au depășit nivelele admise de poluare a aerului datorită vântului puternic, care a purtat monoxidul de carbon și cenușa spre largul mării. Rafinăria și parcul de rezervoare au fost închise o perioadă, pentru o verificare amănunțită a siguranței sistemelor, aceasta înregistrând astfel, pe lângă pierderile cauzate de incendiu și pierderi prin neparticipare pe piață.

Terminal de produse petroliere cu trei dane de încărcare, descărcare.

Numărul mare de rezervoare de stocare și distanța redusă dintre acestea, favorizează, în caz de incendiu la un rezervor, extinderea focului la alte rezervoare, mai ales în caz de vânt puternic; efectul de “domino”.

Manifestarea unui incendiu izbucnit la descărcarea combustibililor din vagoane CF.

Sursa: www.publika.md. Foto: ria.ru

Incendiile produse la vagoanele cisternă CF (garate sau nu la posturile de descărcare) sunt extrem de violente întrucât cuprind mai multe vagoane (poate chiar întreaga garnitură) și, urmare a distrugerilor provocate la conductele de vehiculare, determină extinderea incendiului în diferite puncte.