Managementul Riscului Prin Guvernenta Corporativa cu Ajutorul Misiunii de Audit Intern a Situatiilor Financiare Anuale la Firma Omv Petrom S.a
– CUPRINS –
INTRODUCERE………………………………………………………………………
CAPITOLUL I – Audit intern – noțiuni generale, metodologie și reglemenari
1.1. Apariția evoluția auditului intern – Auditul intern – concepte și trăsături ………………………..
1.2 Funcția de audit intern – locul în societate………………………………………………
1.3 Planificarea auditului intern …………………………
1.4 Carta auditorului intern și conduită etică a auditorului intern. Legislatie ……………..………..
1.5 Programul misiunii de audit…………………………………………………………….
1.6 Pregătirea misiunii de audit intern……………………………………………………..
1.7 Intervenția la fața locului…………………………………………………………………
1.8 Raportul de audit intern…………………………………………….……………………
1.9 Urmărirea recomandărilor………………………………………………………………
Capitolul II – Guvernanta corporativa. Managementul riscurilor prin guvernanta corporativa
2.1 Conceptul De Guvernanță Corporativă
2.2 Principiile Guvernantei corporative
2.3 Scopul Guvernantei corporative
2.4 Modelul Românesc Al Guvernanței Corporative
2.5 Rolul auditului intern în prevenirea fraudelor
2.6 Managementul riscului
2.7 Procesul De Management Al Riscului
2.8 8 Managementul riscului prin guvernanta corporativa
CAPITOLUL III – Studiu de caz privind managementul riscului prin guvernenta corporative cu ajutorul misiunii de audit intern a situațiilor financiare anuale la firma OMV PETROM S.A
CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII ………………………………………………..….
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………
Anexe……………………………………………………………………………………………
Introducere
Am ales această temă deoarece, din punctul meu de vedere activitatea de audit intern este foarte importantă în cadrul unei societăți, aceasta fiind o activitate independentă de asigurare obiectivă și de consiliere, destinată să adauge valoare și să antreneze îmbunătățirea activităților organizației dar si sa minimizeze riscurilor manageriale.
Această activitate ajută organizația în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică și disciplinată în cadrul evaluării și îmbunătățirii eficacității proceselor de management al riscurilor, control și guvernare.
Lucrarea de față tratează pe larg evoluția auditului intern în România trecând în revistă pentru început faptul că funcția de audit este una veche atestată din cele mai vechi timpuri ce a avut o evoluție progresivă sporindu-i importanța și rolul pe care îl posedă în societatea actuală.
Caracterul lucrării îmbracă acea rigurozitate științifică ne ne reliefează trăsăturile exacte, expunând modalitățile și legile proprii după care operează auditul intern pentru a oferi structurilor auditate cele mai veridice opțiuni de rezolvare a problemelor interne cu care acestea se confruntă.
Pe o linie ascendentă vom străbate toate noțiunile specifice acestei funcții într-o ordine logică, ne vom familiariza și vom învăța să operăm în cel mai profesionist mod cu noțiunile reliefate pentru a nu comite eroarea de a ne îndepărta de o tratare cât mai veridică a unor probleme cu care ne-am putea confrunta în cazul în care ne vom afla în ipostază de a audita o instituție/structură sau organizație care apelează la serviciile noastre.
Vom observa detașarea pe parcursul expunerii de aceea linie empirică ce ar fi prejudiciat vizibil ceea ce ne-am propus să aflăm, să expunem și să înțelegem despre termenul de audit folosindu-ne de exemple și teorii diferite pentru o expunere cât mai clară cu păreri pro și contra despre funcția cu care ne confruntăm. De asemenea am fost obligați din motive concise să subliniem modalitatea strictă de exercitare a acestei funcții și modul profund de operare la care trebuie să adere nu doar auditorul ci și structură auditată.
După străbaterea teoretică din capitolul 1 și 2, în capitolul 3 vom pune în practică evidențierile teoretice prin auditarea firmei OMV Petrom SA afirmând că am ținut cont de normele europene aflate în vigoare și am avut drept scop auditarea situațiilor financiare ale instituției pe anul 2012 unde vom elabora raportul de audit aferent acestora
.
Capitolul I
. Apariția și evoluția auditului intern
Pentru a înțelege termenul de audit intern și a ne familiariza cu acest concept, suntem responsabili să demonstrăm, " a priori " că știm când și unde a apărut, felul în care acesta a evoluat, suntem însărcinați să cunoaștem cele mai importante relatări despre acesta, să înțelegem concepțiile anumitor personalități precum Jacques Renard care spunea despre audit că “este clar pentru cei care lucrează în cadrul funcției de audit intern, că acesta are un rol vital de jucat, ajutând conducerea să pună mâna pe hățurile controlului intern”.
După opinia primului președinte Jacques Renard “Auditul intern este ancheta periodică globală în organizații aparent sănătoase cu obiectivul de a realiza o perspectivă asupra stării organizației și, de asemenea, a mediului său, cu obiectivul de a realiza un control mai bun asupra operațiunilor sale viitoare”. Înainte de toate aflăm că termenul de – audit – provine din latinescul, audire’’ care înseamnă a asculta fiind consemnat de asemenea și în perioada evului mediu.
În evoluția să generală auditul intern se distinge prin câteva etape distincte, auditul contului fiind atestat și folosit în Grecia și Roma antică.
După perioada întunecata a marilor migrații, orașele italiene au fost primele care au repreluat auditul că o practică curentă a dezvoltării sociale. Revoluția industrială a reprezentat o piatră de hotar, auditul evoluând spre o linie ascendentă față de caracterul rudimentar pe care îl avea anterior, continuând să se bazeze pe o verificare exhaustivă a tranzacțiilor.
De asemenea este vizibilă și evoluția profesiei de auditor care capătă noi valențe în a doua jumătate a sec. XIX . Americanii au venit cu viziuni inovatoare fiind primii care au început uniformizarea și standardizarea practicilor de audit din 1917. Dupa anul 1950 este profund vizibilă evoluția auditului care a metamorfozat de la o simplă verificare exhaustivă a tranzacțiilor către o verificare prin sondaj ce urmărea probleme mai profunde precum depistarea principalelor riscuri și evaluarea controlului intern al unei organizații.
Rolul și necesitatea auditorilor interni a crescut continuu și a fost unanim acceptată, motiv pentru care aceștia au simțit nevoia de a se organiza și de a-și standardiza activitățile practice. Astfel, în anul 1941, s-a creat în Orlando, Florida, SUA, Institutul Auditorilor Interni – I.I.A. care a fost recunoscut internațional. Ulterior, a aderat Marea Britanie, iar în 1951 Suedia, Norvegia, Danemarca și alte state.,
Auditul intern este tot ceea ce ar trebui să facă un responsabil pentru a asigura că are un bun control asupra afacerilor dacă ar avea timp și ar ști cum să procedeze’’.
În prezent, la acest institut s-au afiliat peste 90 de institute naționale ale auditorilor interni și membri din peste 120 țări, în urma obținerii calității de C.I.A. – Auditor Intern Certificat, acordată de I.I.A., pe baza unor examene profesionale. Funcția de audit intern s-a instituit în Anglia și Franța la începutul anilor ’60, fiind puternic marcată de originile sale de control financiar contabil. Abia după anii ’80 –’90 funcția de audit intern începe să se contureze în activitatea organizațiilor, iar evoluția ei continuă și în prezent.
În România, auditul intern a fost adoptat ca un termen la modă în domeniul controlului financiar, însă cu timpul s-a reușit decantarea conceptelor de control intern și audit intern. În prezent, există o problemă cu înțelegerea sistemului de control intern, care fiind obiect al auditului intern, înglobează toate activitățile de control intern realizate în interiorul unei organizații și riscurile asociate acestora.
Începând din 1950, I.I.A. a emis norme proprii de audit intern, diferite de cele ale auditului
Extern. În timp, acestea s-au generalizat și din 1970 au devenit standarde de audit intern, care sunt într-o permanentă mișcare datorită evoluției societății ce se confruntă mereu cu noi provocări.
În 1941, J.B.Thurston, primul președinte al Institutului Internațional al Auditorilor Interni,
Declară că perspectiva cea mai strălucită a auditului intern va fi “asistența managerială”. În 1991, Jacques Renard, reia aceeași remarcă, dar în termeni mai exacți: “este clar pentru cei care lucrează în cadrul funcției de Audit Intern că acesta are un rol vital de jucat, ajutând conducerea să ia în mână hățurile controlului intern”.
O etapă foarte importantă în evoluția auditului intern o reprezintă adoptarea legii Sarbane’s Oxley în anul 2002, ca reacție la scandalurile financiare ale companiilor americane accentuată de lipsa de încredere care se simțea la nivel social asupra activității contabililor și a auditului intern. După cum afirma și George Bush, Sarbane’s Oxley este una din “cele mai profunde modalități de reformare ale afacerilor după Franklin Delano Rossevelt”. Asta datorită faptului că legea stabilește standarde riguroase cu privire la sistemul contabil și cel al auditului și impune companiilor să întărească modalitățile de audit .Evident aplicarea legii a dus la apariția anumitor critici dar și atragerea a numeroși fani ce o susțineau În ciuda unei evoluții spre o implicare mai mare în asistența managerială, edificiul funcției de audit intern suferă datorită unor contradicții și disfuncții inerente oricărui început. În acest sens, domnul Jacques Renard în cartea sa, prezentată mai sus, avea două explicații foarte plauzibile, și anume:
– un prea mare exces de mediatizare a termenului “audit”, care are un impact deosebit
asupra tuturor categoriilor de specialiști, cuvânt la modă care dă valoare și un aer savant celor care îl folosesc, creându-le impresia că deja se află înaintea progresului și a tehnicii, prin simpla utilizare a termenului. În acest sens, putem confirma că nu există eveniment științific unde aproape în mod magic să nu își găsească locul și termenul “audit” regasit în titlurile unor discipline predate in universități.
– auditul intern nu se numește întotdeauna audit intern și deseori în funcție de cultura
organizației, de practica în domeniu, de tradiții și, nu în ultimul rând, de obiceiuri se mai folosesc termeni ca: inspecție, control financiar, verificare internă, control intern. , Louis Vaurs, a subliniat evoluția conceptului de audit intern, afirmând că “transformările introduse de majoritatea auditorilor nu au fost observate cu adevărat de managerii noștri”.
Auditul intern. Concepte si trasaturi
După necesara familiarizare și întelegerea termenului , vom aprofunda informațiile referitoare la acesta prin cunoașterea trăsăturilor sale distincte și capacitatea de a utiliza principalele concepte utilizate în cadrul auditului intern.
Funcția de audit intern prezintă trei,, axiome particulare” de pe urma cărora își ghidează deciziile:
Acordă consiliere managerului
Acordă ajutor salariaților fără a-i judeca
Se manifestă independent la nivelul societății
Aceste funcții folosite ca și puncte de ancorare au drept scop vizibil de a verifica , evolua și proteja anumite activități organizatorice, economice și patrimoniale
Auditul intern are scopul:
• de a verifica dacă activitatea organizației este în conformitate cu politicile, programele si managementul acestuia, conform prevederilor legale;
• de a evalua cât de adecvate sunt controalele financiare și nefinanciare dispuse de conducerea entității economice, și dacă acestea sunt aplicate și în ce măsură, în scopul creșterii eficienței activității organizației;
• de a evalua cât de adecvate sunt informațiile financiare și nefinanciare furnizate conducerii entității economice, pentru cunoașterea realităților din organizația respectivă;
• de a proteja elementele patrimoniale bilanțiere și extrabilanțiere ale organizației și de a identifica metodele de prevenire a fraudelor și a pierderilor de orice fel.
Realizând că idealul absolut nu va fi atins nici în audit, de aceea vorbim despre riscul de audit,un risc rezidual după trecerea auditorului intern. Obiectivitatea rămâne scopul care trebuie atins, fiecare având datoria să facă tot posibilul pentru a se apropia cât mai mult de acest deziderat.Independența și obiectivitatea este deseori controversată, mai ales de către auditorii interni care nu înțeleg această independență atunci când se află într-o structură ierarhică.
În societatea românească definiția auditului este reglementată și transpusă astfel“Auditul intern este o activitate independentă și obiectivă, care dă unei organizații o asigurare în ceea ce privește gradul de control deținut asupra operațiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăți operațiunile, și contribuie la adăugarea unui plus de valoare.”
Auditul intern ajută această organizație să își atingă obiectivele, evaluând, printr-o abordare sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control și de conducere a întreprinderii, și făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.
În literatura de specialitate există autori care consideră că folosirea cuvântului “activitate”,
pentru a defini auditul intern, în locul termenului de “funcție” îl situează pe responsabilul său pe o poziție subalternă, ținând cont că o activitate este mai elementară decât o funcție.
Din aceste considerente, în lexicul “Cuvintele Auditului” există următoarea definiție a
auditului, și anume: Auditul intern este în cadrul unei organizații o funcție – exercitată într-o manieră independentă și cu mandat – de evaluare a controlului intern, ceea ce concurează cu bunul control asupra riscurilor de către responsabili.
Principalele caracteristici ale auditului intern.
Universalitatea
Independent
Periodicitatea
Universalitatea – ne referim la aria de aplicabilitate a auditului intern, facand referire la rolul, scopul și profesionalismul implicat în îndeplinirea funcției, în cadrul intreprinderilor naționale și internaționale.
Independența auditorului intern – un auditor intern nu trebuie să vină cu o gandire bazată pe prejudecăți. Astfel funcția de audit intern, stabilește cu ocazia evaluării dacă în cadrul unei organizații existe control intern și funcționează, să identifice riscurile și să elaboreze soluții.
Periodicitatea auditului intern
Reprezintă o funcție permanentă în cadrul unei organizații, dar și periodică când ne referim la faptul ca frecvența auditorilor este influențată de activitatea de evaluare a riscurilor. Aici intervine și constituirea unui plan de audit , pentru că un auditor poate audia o entitate 3 luni, ca apoi să revină dupa o perioada de 2 -3 ani, de regulă planul elaborat fiind întocmit pe o perioadă strategică de 5 ani.
1.2 Funcția de audit intern – locul în cadrul unei societati
Auditul intern este o funcție universală, deoarece se aplica tuturor organizațiilor, dar este și o funcție universală pentru că se aplica tuturor funcțiilor, acolo unde se exercită. Are în același timp și statutul de funcție permanentă în cadrul întreprinderii, dar și permanent periodică (“cei auditați”).
Auditul intern include auditul de conformitate,de sistem și de performanță și este realizat permanent de auditori interni salariați ai organizațiilor. Ulterior, structura de audit intern din cadrul organizației, când va evalua activitatea compartimentului în cauză, va analiza riscurile cu care se confruntă acesta și activitățile de control implementate, inclusiv modul cum a fost realizată misiunea de control sau de inspecție și va face recomandări adecvate pentru evitarea unei situații în viitor.
În practică, rolul auditului intern se poate concretiza numai atunci când acesta se găsește implementat pe linia strategică a organizației: manager general – riscuri – audit intern – standarde de bună practică – rezultate. În același timp, trebuie înțelese corect și noțiunile de control extern și audit extern, care funcționează într-o economie de piață concurențială, cum este și cea românească. Auditorii interni și managerul trebuie priviți ca parteneri și nu ca adversari, având aceleași obiective, printre care eficacitatea actului de management și atingerea țintelor propuse. Managerii trebuie să înțeleagă recomandările auditorilor, să perceapă ajutorul pe care îl primesc pentru stăpânirea riscurile care apar și evoluează continuu., așa cum rezultă din figura 1.1 – Poziția auditului intern în cadrul organizației
Figura 1.1
Sursa : Marcel Ghita, ‘Auditul intern ‘, editura Economica, 2009.
Din analiza acestei figuri observăm statutul aparte, poziția clară, detașată a compartimentului de audit intern în cadrul organizației, care are menirea de a asigura independența acestora. În același timp, remarcăm faptul că auditorii interni evaluează orice departament, funcție, activitate din cadrul societății, pentru care raportează managementului general.
Prin modul de raportare al auditorilor interni la cel mai înalt nivel de management aceștia implică astfel managementul general în soluționarea propriilor probleme constatate.Competențele profesionale ale auditorului intern produc adevărate beneficii pentru o organizație, printr-o evaluare sistematică, pe baza standardelor de audit și a celor mai bune practici, a politicilor, procedurilor și operațiilor realizate de organizație. .
Auditul intern prin activitățile pe care le desfășoară adaugă valoare, atât prin evaluarea sistemului de control intern și analiza riscurilor asociate activităților auditabile, cât și prin recomandările cuprinse în raportul întocmit și transmise în scopul asigurării atingerii obiectivelor organizației.
Destinatarii rapoartelor de audit intern pot să țină sau nu cont de recomandările auditorilor interni, însă ei știu că atunci când nu țin cont de ele își vor asuma anumite riscuri.
1.3 Planificarea auditului intern
Activitatea de audit intern nu reprezintă un proces lăsat la voia întâmplării, ci este o activitate riguros planificată care se comportă pe parcursul a trei nivele de planificare. Printre acestea se regăsește, planificarea strategică, anuală a misiunii de audit intern.
Planificarea strategica conține rezumatul principalelor decizii de planificare,se prezintă în forma succintă și întrunește 12 elemenete de bază:
Obiectivele organizației și instrumentele de realizare a lor;
Riscurile majore legate de realizarea obiectivelor organizației;
Modalitatea de determinare a obiectelor auditabile;
Factorii care pot influența negativ activitatea organizației în viitor;
Modalitatea evaluării riscurilor;
Frecvența auditării sistemelor manageriale și de control intern;
Resursele necesare și disponibile pentru realizarea planului strategic multianual de audit intern
Impactul insuficienței de resurse pentru realizarea planului strategic;
Proiectul planului anual al activității de audit pentru primul an al planului strategic;
Calitatea și eficacitatea resurselor de audit disponibile;
Necesitatea instruirii personalului implicat în auditul intern;
Modalitatea de respectare a cadrului normativ și a cerintelor de raportare stabilite de Ministerul Finantelor.
b) Planificarea anuală face referire la misiunile car pot fi executate pe parcursul unui an , acestea sunt stabilite pe baza riscurilor, solicitările organului superior ierarhic al structurii de audit.
c) Planificarea misiunii de audit intern se materializează în elaborarea programului de audit intern, document elaborat la începutul fiecărei misiuni.
Capitale în planificarea auditului intern se regăsesc anumite aspecte care trebuie respectate
planificarea auditului trebuie să fie conformă cu prevederile cartei auditului intern și cu modul de realizare a obiectivelor unei companii. De aceea procesul de planificare presupune în mod obligatoriu existența următoarelor elemente: obiective, un program al misiunilor, estimări de personal și de bugete financiare, rapoarte de activitate;
obiectivele auditului intern trebuie să poată fi atinse în cadrul unor planuri operaționale și a unor bugete stabilite;
planul de audit trebuie să cuprindă următoarele elemente: structura auditată, activitățile auditate, obiectivele auditabile, perioada auditată, perioada misiunii de audit, numărul de auditori interni ce vor efectua fiecare misiune de audit;
este esențială estimarea timpului necesar ținând cont de domeniul misiunii prevăzute precum și de natura și sfera lucrărilor de audit realizate de auditori;
Planul de audit intern se întocmește anual de compartimentul de audit intern, iar pentru selectarea misiunilor care vor face parte din plan se au în vedere următoarele elemente de fundamentare.
1.4 Carta auditorului intern și conduita etică a auditorului intern
Ca orice profesie sau instituție reprezentativă auditul/auditorul are drept fundament de funcționare o modalitate și un cod bine stabilit de respectare a unor reguli impuse ce oferă veridicitate acțiunilor sale. În cazul acesta vorbim de Carta auditorului intern și conduita etica a auditorului intern, ce reprezinta un set de norme și principii dezvoltate spre o cât mai bună exercitare a funcției de auditor. Carta stabilește/informează obiectivele și metodele de audit, clarifică misiunea de audit, fixează regulile de lucru între auditor și audit. Astfel pe scurt spus oferă moralitate în relația de legătură stabilită între cele două.
Codul privind conduit etică a auditorului intern are scopul de a creea acel cadru etic necesar pentru exercitarea profesiei de auditor intern cu profesionalism, loialitate și corectitudine.Realizarea acestui scop presupunând îndeplinirea anumitor obiective ale profesiei ce urmează a fi enumerate în cadrul alineatelor următoare:
performanța-presupune desfășurarea unei activitǎți la cei mai ridicați parametri, în scopul îndeplinirii cerințelor interesului public,în condiții de economicitate, eficacitate și eficiență;
profesionalismul-presupune existența unor capacități intelectuale și experiențe dobindite prin pregătire și educație și printr-un cod de valori și conduită comun tuturor auditorilor interni;
calitatea serviciilor-presupune realizarea sarcinilor cu obiectivitate, siguranța și onestitate;
increderea-în indepliniurea sarcinilor de serviciu auditorii interni trebuie sǎ promoveze cooperarea și bunele relații cu ceilalți auditori interni și în cadrul profesiei, iar sprijinul și cooperarea profesională, echilibrul și corectitudinea sunt elemente esențiale ale profesiei de auditor intern, deoarece încrederea publică și respectul de care se bucură un auditor intern reprezintă rezultatul realizărilor cumulative ale tuturor auditorilor interni;
conduita-presupune că auditorul intern sǎ aibǎ o conduită ireproșabilă atît pe plan profesional cît și personal.
credibilitatea-informațiile furnizate de opiniile și rapoartele auditorilor interni sǎ fie fidele realității și de încredere.
După introducere făcută în cadrul codului de conduită etică al cartei auditului intern, suntem nevoiți să enumerăm principiile fundamentale la care sunt obligați să adere auditorii, nu doar din punct de vedere profesional cât și moral. Aceste principii de conduită etică sunt :
integritatea: un auditor profesionist trebuie să fie direct și onest în îndeplinirea serviciilor sale profesionale;
obiectivitatea: un auditor profesionist trebuie sa fie corect și nu trebuie să îngăduie că obiectivitatea să fie afectată de prejudecăți, conflicte de interese sau influențe externe;
confidențialitate: un auditor profesionist trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale și nu trebuie să dezvăluie nici o astfel de informație fără o autorizare corespunzătoare și specifică, cu excepția situațiilor în care există un drept sau o obligație legală, sau profesională care impune dezvăluirea acelor obligații;
competența: implică permanenta actualizare a cunoștințelor teoretice și practice.
Acest regulament de „ordine interioară” asigură o cât mai bună exercitare a auditului și a funcției de auditor , reușind să traseze niște norme interioare ce asigură transcedentalitatea în cadrul unei societății ce are nevoie de asistență managerială .
LEGISLAȚIE
În România auditul intern a fost reglementat pentru prima dată după anul 1989, prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 1267/2000, care aprobă Normele minimale de audit intern. Conform documentului citat, auditul intern era obligatoriu începând cu exercițiul financiar al anului 2001, pentru următoarele entități ale căror situații financiare erau supuse auditului financiar:
companii și societăți naționale;
regii autonome;
societăți comerciale;
bănci;
societăți de asigurare și reasigurare;
societăți de valori mobiliare;
alte societăți care operează pe piața de capital.
În cazul societăților comerciale era vorba de întreprinderile mari și foarte mari care îndeplineau 2 din cele 3 criterii de mărime (cifră de afaceri, valoarea activelor, număr de salariați) stabilite prin Ordinul MFP nr. 94/2001.
Ordinul MF nr. 1267/2000 lăsa la latitudinea întreprinderilor modul de organizare a auditului intern, ele urmând a beneficia de sprijinul auditorilor externi. În realitate la nivelul entităților s-a manifestat dezinteres în ceea ce privește elaborarea unor reguli sau norme interne privind auditul intern. În ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv microîntreprinderile, acestea nu erau obligate la organizarea activității de audit intern, cu excepția situației în care optau pentru auditarea situațiilor financiare, caz în care trebuiau să respecte reglementările privind auditul intern. Activitatea de audit intern se exercita în cadrul entității de către persoane din interiorul sau exteriorul entității.
O altă normă legislativă care privește auditul intern este OUG nr. 75/ 1999, privind activitatea de audit financiar, modificată și completată prin Legea nr. 133/19.03.2002 și Ordonanța Guvernului nr. 67/29.08.2002. Conform celor 3 acte normative, auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităților entității economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului și proceselor de conducere a acestuia.
Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) a asimilat integral Standardele Internaționale de Audit Intern și a elaborat norme de audit intern sub forma normelor de calificare și a celor de funcționare, precum și a modalităților practice de aplicare. Astfel, prin Hotărârea CAFR nr. 35 din 30.11.2004, au fost asimilate Standardele Internaționale de Audit Intern, ediția 2004, elaborate și aplicate de Institutul Auditorilor Interni, inclusiv Cadrul General al Standardelor Internaționale de Audit Intern. Prin această hotărâre care intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005, auditorii interni erau obligați să respecte cele două documente, iar CAFR avea sarcina de a verifica și monitoriza respectarea standardelor și normelor profesionale de audit intern.
Tot CAFR prin Hotărârea nr. 36 din 30.11.2004 a aprobat înființarea Departamentului de audit intern, care face parte din aparatul executiv al Camerei Auditorilor Financiari din România.
Departamentul de audit intern are, în principal, următoarele atribuții:
asimilarea, actualizarea și publicarea Standardelor Internaționale de Audit Intern, denumite Standarde de Audit Intern;
asimilarea, actualizarea și publicarea Cadrului Generalal Standardelor Internaționale de Audit Intern, denumit Cadrul General al Standardelor de Audit Intern;
elaborarea și publicarea Normelor Profesionale de Audit Intern;
coordonarea și monitorizarea activității de Audit Intern;
colaborarea cu celelalte departamente ale Camerei Auditorilor Financiari din România în ceea ce privește pregătirea profesională a auditorilor interni membri ai CAFR, precum și respectarea Standardelor și Normelor Profesionale de Audit Intern;
asigurarea dezvoltării relațiilor internaționale și consolidarea acestora în domeniul Auditului Intern;
colaborarea cu societățile interne și internaționale de audit financiar și audit intern în vederea perfecționării cadrului de lucru din domeniul Auditului Intern;
alte atribuții stabilite de Consiliul și Biroul Permanent ale Camerei Auditorilor Financiari din România.
Legea nr. 441/2009, care modifică și completează Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, preia și ea obligativitatea auditul intern pentru societățile comerciale ale căror situații financiare anuale sunt supuse auditului financiar, fie ca urmare a legii sau deciziei acționarilor.
La societățile comerciale ale căror situații financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a acționarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, după caz.
Principalele atribuții ale auditorilor interni conform Legii nr. 441/2009, sunt următoarele:
să supravegheze gestiunea societății;
să verifice dacă situațiile financiare sunt întocmite legal;
să verifice dacă registrele societății (registrul acționarilor, registrul ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație, registrul acționarilor, registrul obligațiunilor, registrul deliberărilor și constatărilor efectuate de cenzori sau auditori interni) sunt ținute regulat și respectă cerințele legale;
să verifice dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.
Modalitatea și procedura de raportare a auditorilor interni vor fi stabilite prin actul constitutiv, sau prin hotărârea adunării generale a acționarilor. În exercitarea atribuțiilor, auditorii interni vor aduce la cunoștința membrilor consiliului de administrație neregulile descoperite în și încălcarea dispozițiilor legale, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoștința adunării generale.
Orice acționar are dreptul să reclame auditorilor interni faptele despre care cred că trebuie verificate. În acest caz, auditorii interni le vor avea în vedere la întocmirea raportului către consiliul de administrație, respectiv consiliul de supraveghere.
Dacă reclamația este făcută de acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social ori o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, auditorii interni sunt obligați să verifice faptele reclamate, iar în cazul în care sunt confirmate, acestea vor fi consemnate într-un raport ce va fi comunicat consiliului de administrație și pus la dispoziție adunării generale a acționarilor.
Ca urmare a Legii nr. 441 /2009, care a modificat Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), a elaborat Hotărârea nr. 88/ din 19.04.2010 pentru aprobarea Normelor de audit intern. Acestea se compun din:
Standardele de audit intern elaborate și publicate de Institutul Auditorilor Interni (IIA), asimilate de CAFR ca norme naționale de audit intern;
Proceduri privind cadrul general de desfășurare a misiunilor de audit intern.
Conform acestei hotărâri, activitatea de audit intern poate fi organizată într-un compartiment distinct, în structura organizatorică a entității economice, sau poate fi externalizată, situație în care aceasta se va desfășura pe baze contractuale.
Hotărârea nr. 88/2010 prevede 2 activități pe care le realizează auditorii interni: servicii de asigurare și servicii de consultanță.
Serviciile de asigurare implică obiectivul auditorului intern de a evalua probele pentru a oferi o opinie independentă sau concluzii cu privire la un proces, un sistem sau alte subiecte. Forma și scopul misiunii de asigurare sunt determinate de către auditorul intern.
În general, în misiunile de asigurare sunt implicate trei părți:
persoana sau grupul implicat direct în procesul, sistemul sau problema în cauză – proprietarul procesului;
persoana sau grupul care face evaluarea (auditorul intern);
persoana sau grupul care folosește evaluarea (utilizatorul).
Serviciile de consultanță sunt recomandări de formă, și sunt efectuate în general la cererea de misiune specifică a unui client. Forma și scopul misiunii de consultanță fac subiectul acordului cu misiunea clientului.
Serviciile de consultanță implică în general două părți:
a) persoana sau grupul care oferă recomandarea (auditorul intern);
b) persoana sau grupul care caută și primește recomandări (clientul misiunii).
A fost necesară străbaterea legislației și normelor în vigoare pentru a întelege evoulția funcției de audit intern în societatea românească post decembristă și nivelul la care acționeaza aceasta precum si modalitățile sale de implicare in cadrul funcției
1.5 Programul misiunii de audit
Programul de lucru ale auditului include:
a. activitățile ce trebuie auditate
b. când vor fi ele auditate
c. timpul necesar estimat, luând în considerare aria de curprindere a activității de audit desfășurată de alții.
Documentele de lucru ale auditului
Înregistrarea informațiilor obținute, analizele efectuate și concluziile atinse în timpul auditului. Documentele de lucru ale auditului trebuie să sprijine constatările și recomandările raportate.
Activități auditabile
Constau în acele activități/subactivități ce sunt capabile de a fi definite și evaluate.
Activități auditabile pot fi:
• Politici, proceduri și practici
• Sisteme informaționale
• Programe, proiecte și/sau contracte
• Unități organizaționale
• Funcții precum tehnologia informației, achiziții, relația cu mass media, managementul proiectului, finanțe, contabilitate și resurse umane
• Sisteme de tranzacție pentru activități precum achiziții, plăți, inventar și contabilitatea costurilor, trezorerie, statul de plată și active de capital.
• Situații financiare.
Entitatea auditată
Include orice unitate sau activitate a unei organizații ce este auditată.
Autorizație
Implică faptul că autoritatea ce oferă autorizația a verificat și a validat că activitatea sau tranzacția este conformă cu politicile și procedurile stabilite.
Autorizarea
Înseamnă inițierea sau oferirea permisiunii de a desfășura activități sau tranzacții.
Carta
Carta activității de audit intern este un document scris ce definește scopul, autoritatea și responsabilitatea activității.
Scopul cartei este:
a. să stabilească poziția activității de audit intern în cadrul organizației
b. să autorizeze accesul la înregistrări, personal și proprietăți fizice relevante pentru desfășurarea angajamentelor,
c. să definească aria de cuprindere și desfășurarea activităților de audit intern.
Șeful auditului intern
Poziția superioară în cadrul organizației responsabile de activitățile de audit intern.
Codul de Etică
Scopul Codului de Etică este de a promova o cultură etică în auditul intern. Un cod de etică este necesar și adecvat pentru profesia de audit intern, deoarece ea este bazată pe încrederea în obiectivul său: asigurarea privind riscul, controlul și conducerea.
Conformitate
Abilitatea de a asigura în mod rezonabil conformitatea și aderența la politicile, planurile, procedurile, legile, regulamentele și contractele organizației.
Cerința de conformitate
Se referă la condițiile stabilite de conducere pentru a fi îndeplinite de organizație. Termenul se referă, de asemenea, la condițiile ce pot fi impuse organizației prin lege sau regulamente sau pot fi agreate printr-un acord contractual. Aceste condiții afectează maniera în care se desfășoară operațiunile organizației și modul în care se ating obiectivele. Cerințele deconformitate le includ pe cele stabilite, impuse sau agreate în scopul protejării activelor organizației, inclusiv prevenirea și/sau detectare de achiziții, folosire sau dispunere neautorizată de resurse.
Concluzii (opinii)
Evaluarea auditorului intern a efectelor constatărilor referitoare la activitățile analizate. Concluziile oferă de obicei un cadru general pentru constatări bazat pe implicatiile lor globale.
Condiție
Starea de fapte pe care auditorul a găsit-o în timpul examinării (ceea ce există).
Conflict de interese
Orice relație ce este sau pare a nu fi în cel mai bun interes al organizației. Un conflict de interese ar prejudicia abilitatea unui individ de a-și desfășura îndatoririle și responsabilitățile în mod obiectiv.
Servicii de consultanță
Gama de servicii, dincolo de serviciile de asigurare ale auditului intern, oferite pentru a asista conducerea în îndeplinirea obiectivelor sale. Natura și aria de cuprindere a activității sunt agreate cu Directorul. Exemple: facilitarea, proiectarea procesului, instruire și servicii de consiliere.
Control
Orice acțiune întreprinsă de conducere și de alte părți interesate pentru a îmbunătăți gestiunea riscurilor și a mări probabilitatea ca obiectivele și scopurile stabilite să se îndeplinească. Conducerea planifică, organizează și conduce un număr suficient de acțiuni pentru a oferi o asigurare rezonabilă că obiectivele și scopurile vor fi atinse. Misiunile de audit intern se desfășoară conform normelor metodologice proprii activității de audit intern din entitatea respectivă și presupune parcurgerea următoarele etape:
1.pregătirea misiunii de audit intern
2.intervenția la fața locului
3 raportul de audit intern
4.urmărirea recomandărilor
1.6 Pregătirea misiunii de audit intern
Ca orice proces care urmărește obținerea unor rezultate concludente, pregătirea auditului intern parcurge o serie de etape după o structură riguroasă ce are aplicapilități”stintifice”
Aceste etape sunt necesare pentru a obține informații reale, care puse în practică au menirea de a remedia anumite riscuri. Într-o concluzie preliminară putem spune ca modalitate de lucru la care se recurge în cazul unei misiuni de audit respectă regulile unei cercetari “stințifice” prin modalitatea de parcurgere și aplicare a unor etape:
Inițierea auditului;
Colectarea și prelucrarea informațiilor;
Identificarea și analiza riscurilor;
Elaborarea programului de audit intern;
Ședința de deschidere.
1.Initierea auditului
Reprezintă o procedură preliminară ce presupune întocmirea și transmiterea ordinului de serviciu echipei de auditori interni, care are rolul de repartizare a sarcinilor auditorilor pentru ca aceaștia să poata demara misiunea de audit intern.
2.Colectarea și prelucrarea informațiilor
O metoda standard prin care auditorii poarta discuții cu managementul entității. În urma acestor discuții este prezentat cadrul general de funcționare al entității, când sunt solicitate anumite documente precum: organigrama, regulamentul de organizare și funcționare, fișele posturilor, regulamente interne etc.
3.Identificarea și analiza riscurilor
Evaluarea riscurilor aferente activităților unei societăți reprezintă o preocupare atât a auditorilor cât și a controlului intern. Abordarea riscurilor trebuie să aibă în vedere faptul că acestea comportă trei componente:
●riscul inerent care este riscul ca o eroare materială să se producă;
●riscul de control care este riscul ca sistemul de control intern al societății să nu împiedice sau să nu corecteze respectivele erori;
●riscul de nedetectare care este riscul ce poate apărea chiar dacă auditorii interni au monitorizat riscurile existente (detectate)
4.Elaborarea programului de audit intern
Programul de audit intern reprezintă acel regulament organizatoric al acțiunilor întreprinse în cadrul unei societăți de către auditorii, ce are un dublu rol:
►îl asigură pe șeful structurii de audit intern că au fost luate în considerație toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit intern;
►garantează repartizarea sarcinilor și planificarea activităților de către supervizor
Pe baza acestui program cu dublu rol se elaborează Programul intervenției la fața locului care are scopul de a prezenta detaliat lucrările pe care echipa își propune să le efectueze și cuprinde: obiectivele, tipul testării, locul testării, durata testării, auditorii implicați.
5. Ședința de deschidere a intervenției la fața locului
Se derulează la societatea auditată, având ca scop principal întâlnirea cu reprezentanții societății auditate pentru a discuta domeniul auditului, obiectivele urmărite și modalitățile de lucru privind misiunea de audit și aducerea la cunoștință a programului de intervenție la fața locului. Documentul ce se întocmește pe parcursul desfășurării sedintei este Minuta ședinței de deshidere, ce va reprezenta elemntul de baza al acțiunilor de cercetare ce urmează a fi întreprinse ulterior.
1.7 Intervenția la fața locului
1.Colectarea Informațiilor este prima etapă la care auditorul recurge în ierarhia planului său de analiză , o etapă firească prin care auditorul urmeaza schema de colectare-analiza-evaluare a documentelor .
Intervenția la fața locului reprezintă o modalitate de testare care țintește spre obținerea unor probe de audit adecvate, suficiente și relevante pentru formularea constatărilor, concluziilor și elaborarea soluțiilor. În cazul acestui tip de procedură practică auditoriu și supervizorul dețin atribuții speciale, împărțite ce urmează să le expunem pentru a delimita acțiunile acestora.
În cadrul etapei de colectare a informațiilor auditorul are la dispoziție o serie de tehnici și instrumente specific de audit intern, care îl pot ajuta pentru a-și realiza obiectivele cercetării .Fiecare tehnică/instrument prezintă o modalitate particulară de recoltare a datelor ce oferă variabile și invariabile diferite, acestea fiind folosite cu precadere și în alte domenii, pentru a putea face o anliză cantitativă și calitativă a datelor care sunt supuse evaluării, acestea fiind:
1. Verificarea – asigură validarea, confirmarea, acuratețea înregistrărilor, documentelor, declarațiilor, concordanța cu legile și regulamentele, precum și eficacitatea controalelor interne. Tehnici: comparația; recalcularea; confirmarea; punerea de acord; garantarea; urmărirea.
2. Observarea fizică – reprezintă o modalitate prin care auditorii interni își formează o opinie proprie asupra situației evaluate.
3. Interviul – se realizează de către auditori prin intervievarea persoanelor implicate în activitățile auditate sau interesate de acestea.
4. Analiza – constă în descompunerea unei activități în elamente componente, care pot fi izolate, identificate, cuantiifcate și măsurate distinct.
5. Chestionarele de luare la cunoștință, de control intern și listele de verificare – sunt instrumente care cuprind întrebările pe care le formulează auditorii interni.
6. Pista de audit – reprezintă tabloul de prezentare a circuitului auditului care permite stabilirea fluxurilor de informații, atribuțiilor și responsabilităților, stabilește documentele justificative și reconstituie operațiunile de la suma totală până la detalii individuale, și invers.
7. Formularele – se utilizează pentru prezentarea fundamentală a constatărilor de audit și sunt de două feluri:
– Fișele de identificare și analiză a problemei care se întocmește pentru fiecare disfuncționalitate constatată. În cadrul acestui document sunt prezentate câteva elemente esențiale și anume: problema, constatarea, cauza, consecința și recomandarea precum și soluția propusă de auditori pentru remedierea activității la care au fost constatate deficiențe.
– Fișele de constatare și raportare a iregularităților au un caracter spațial ele fiind întocmite atunci când sunt constatate abateri grave de la regulile procedurale și metodologice, respective de la regulile și legislația aplicabilă entității auditate care ar putea produce prejudicii pe seama fondurilor publice.
Mai trebuie să precizăm că în cadrul colectării informațiilor folosirea și combinarea a cât mai multor tehnici conduce la elaborarea celor mai viabile soluții de catre auditorii
2.Constatarea și raportarea iregularității
Auditorii sunt obligați ca o dată descoperite anumite iregularități , acestea să fie raportate , cel tarziu a doua zi șefului structurii de audit intern .
Aceste iregularități pot fi abateri de la regulile procedurale și metodologice, respectiv de la prevederile legale aplicabile societății audiate. Descoperirea acestora la timp și implementarea unor măsuri imediate impiedică producerea unor prejudicii pe seama fondurilor publice. După descoperirea iregularităților și înmânarea constatărilor către manager, acesta are obligația de a iniția procedura de constituire a unei comisii de control formată din specialiști pe domeniul ce urmează a fi cercetat.
3. Revizuirea documentelor de lucru
Această etapă în genere una foarte delicată presupune o muncă amanunțită prin care sunt constituite dosare, utilizând metodele și tehnicile adecvate de întocmire a documentelor ce urmează a fi revizuite și arhivate ulterior pentru a fi pastrată confidențialitatea acestora.
Dosarul documentelor de lucru cuprinde copii ale documentelor justificative care trebuie să confirme și să sprijine concluziile auditorilor interni
4 .Sedința de incheiere la fața locului
Are ca scop final, expunerea opiniei auditorilor, constatarilor acestora și a recomandărilor preliminare. Se pune de asemenea în discuție și aplicarea unui plan de acțiune și a unui calendar de implementare a recomandărilor ce urmează treptat să rezolve principalele inadvertențe cu privire la capacitatea sa de lucru, ale entitatii audiate.
1.8 Raportul de audit intern
Dupa orice evaluare auditorul elaboreaza un raport care este transmis prin parcurgere următoarelor etape:
Elaborarea proiectului raportului de audit intern;
Transmiterea proiectului de audit intern;
Reuniunea de conciliere;
Întocmirea raportului de audit intern final;
Difuzarea raportului de audit intern
Elaborarea proiectului raportului de audit intern
În cadrul procedurii de elaborare a proiectului de raport de audit inten atât auditorii cât și supervizorul au anumite responsabilități împărțite ce le delimitează modalitatea lor de acțiune.
auditorii redactează proiectul raportului de audit intern, indică pentru fiecare constatare cauza care a provocat-o, transmite șefului structurii de audit proiectul raportului spre avizare.
supervizorul analizează proiectul raportului de audit intern și formulează propuneri de modificare, stabilind dacă este cazul să consulte compartimentul juridic.
Transmiterea proiectului raportului de audit intern
Proiectul raportului de audit se transmite la structura auditată, iar aceasta poate trimite, punctele de vedere; acestea sunt analizate de auditori. Netransmiterea punctelor de vedere în termen presupune acordul tacit al structurii auditate în legătură cu proiectul raportului de audit intern.
Reuniunea de conciliere
În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, auditorii interni organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia reanalizează constatările și recomandările formulate cu scopul de a vedea dacă acestea pot să fie modificate conform sugestilor societății auditate. Discuțiile ce se poartă în cadrul acestei ședințe sunt consemnate în documentul numit Minuta ședinței de conciliere.
Întocmirea raportului de audit intern final;
Procedura de întocmire a raportului de audit intern urmează următorii pași:
● auditorii introduc în raportul final toate modificările convenite;
●se finalizează raportul de audit intern;
●se întocmește lista completă privind difuzarea raportului de audit;
●se semnează raportul de auditori pe fiecare pagină.
Difuzarea raportului de audit intern
Procedura difuzării raportului de audit intern se derulează astfel:
●auditorii transmit raportul, rezultatele concilierii și punctul de vedere al entității auditate, șefului structurii de audit intern;
●șeful structurii de audit semnează raportul și îl transmite managerului care a aprobat efectuarea misiunii de audit intern;
●managerul analizează și avizează raportul de audit intern;
●auditorii transmit o copie a raportului avizat, societății auditate.
În situația în care managerul nu a avizat unele recomandări, este responsabilitatea șefului structurii de audit să transmită organului ierarhic superior o informare cu detaliarea recomandărilor formulate de auditori și neavizate de manager, însoțită de documente care să justifice urmările neimplementării respectivelor recomandări.
În cazul în care nu există puncte de vedere divergente între auditori și societatea auditată, proiectul raportului de audit intern devine raportul final de audit intern.
1.9 Urmărirea recomandărilor
Urmărirea recomandărilor de către auditorii interni este un proces prin care se constată caracterul adecvat, eficacitatea și oportunitatea acțiunilor întreprinse de către conducerea societății auditate pe baza recomandărilor din raportul de audit intern.
Procedura se desfășoară astfel:
auditorii întocmesc fișa de urmărire a recomandărilor și verifică implementarea recomandărilor la termenele stabilite;
structura auditată transmite auditorilor o notă de informare cu privire la stadiul implementării recomandărilor din raportul de audit intern;
șeful structurii de audit intern transmite organului ierarhic superior stadiul progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor. Dacă termenele de implementare a recomandărilor nu au fost respectate este informată conducerea societății care a aprobat desfășurarea auditului.
auditorii îndosariază nota de informare cu privire la stadiul implementării recomandărilor în dosarul permanent.
Capitolul II – Guvernanta corporativa. Managementul riscurilor prin guvernanta corporativa
2.1 Conceptul de guvernanță corporativă
Globalizarea afacerilor, unificarea piețelor financiare și evoluția investițiilor transfrontaliere, nu se poate derula decât în măsura în care acest proces are la bază: 1) o convergență a principiilor de organizare și conducere a societăților comerciale, în special a celor admise la tranzacționare pe o piață reglementată și 2) o armonizare a limbajului economic și contabil, inclusiv a principiilor și normelor contabile din diferite țări.
Termenul de „guvernanță” are înțelesul de „a administra” sau „a conduce și a controla”. Guvernanța corporativă se referă la conducerea societăților comerciale și a altor entități în ansamblul lor, respectiv a tuturor componentelor care concură la realizarea obiectivelor fixate.
Numeroasele conferințe și simpozioane internaționale și numeroasele studii publicate în ultimele decenii au recomandat implementarea conceptului de
„Guvernanță corporativă”, cu scopul:
facilitării mondializării afacerilor prin creșterea încrederii investitorilor în metodele și principiile de organizare și conducere a societăților comerciale. Pentru aceasta este necesară, în primul rând, o mai bună echilibrare a puterilor de decizie dintre diferiții conducători, astfel încât nicio persoană să nu poată abuza de funcția pe care o deține;
• evitării pe viitor a crizelor economice și a scandalutilor financiare care au afectat în ultimele decenii marile societăți din America, Europa sau Asia. Falimentele înregistrate de unele din cele mai mari companii internaționale (Enron, Maxwell, Parmalat, WorldCom și multe altele) au scos în evdență faptul că administratorii și directorii de la vârful acestor societăți nu numai că nu au reușit să creeze condițiile necesare pentru derularea ordonată a afacerilor și pentru organizarea și funcționarea unui control intern adecvat, dar în numeroase cazuri chiar acești conducători au reprezentat sursa acestor scandaluri și falimente;
• marile societăți comerciale au tendința de a furniza tot mai multe informații către publicul larg (mass-media) cu scopul creșterii încrederii în brand-ul acestor societăți în vederea atragerii de noi investitori sau parteneri de afaceri. Pentru creșterea încrederii în informațiile financiar-contabile și în competența și onestitatea profesioniștilor contabili, în majoritatea țărilor se depun eforturi menite să conducă la sporirea calității acestor informații și la armonizarea la nivel mondial a sistemelor contabile. Raportările financiare și celelalte informații furnizate de contabilitate trebuie să fie adresate publicului larg, celor șapte categorii de utilizatori, ca urmare, instituțiile guvernamentale nu mai pot fi considerate ca utilizatorii privilegiați a acestor informații.
2.2 Principiile Guvernantei corporative
Conceptul de Guvernanță corporativă s-a generalizat după anii '70 ca răspuns la preocupările pentru globalizarea afacerilor și în urma numeroaselor scandaluri financiare care au afectat unele corporații transnaționale. Cu ajutorul acestui concept se încearcă restabilirea și creșterii încrederii investitorilor în managerii societăților comerciale. Extinderea afacerilor în locații diferite și creșterea complexității afacerilor, care cere competențe noi, au dus la delegarea în măsură tot mai mare de către proprietarii/investitori a responsabilităților de conducere și administrare către anumiți specialiști-manageri. În aceste condiții există două grupuri de interese, cel al proprietarilor (acționarilor) și cel al managerilor. Managerii pot profita de încrederea acordată și să „cosmetizeze” raportările financiare, mai ales dacă remunerarea lor este influențată de nivelul performanțelor obținute. În același timp, acționarii au căutat soluții pentru exercitarea unui control tot mai eficient asupra managerilor. Astfel, au apărut numeroase modele de Guvernanță corporativă, cu unul sau două paliere, prin intermediul cărora se urmărește în esență separarea funcției se supraveghere/monitorizare de functia de executie .
Până în prezent nu s-a ajuns încă la un consens asupra modului de definire a conceptului de Guvernanță corporativă. Nu vom insista, cu această ocazie, asupra acestor definiri , limitându-se la o definire simplă dată de către A. Cardbury „Guvernanța corporativă este un sistem prin care companiile sunt direcționate și controlate.” Diferențele de opinii exprimate în literatura de specialitate se referă în special la elementele care trebuie incluse în acest „sistem”.
Guvernanța corporativă:
1) – constă într-un ansamblu de relații dintre acționari, membrii ai Consiliului de Administrație și managerii companiilor;
2)- se referă la structurile companiilor, prin intermediul cărora se delimitează și ierarhizează competențele și responsabilitățile, se planifică și se urmăresc indicatorii de performanță, se alocă resursele necesare pentru atingerea obiectivelor și se controlează (supraveghează, monitorizează) modul de derulare a afacerilor și rezultatele obținute;
3)- se bazează pe un sistem contabil armonizat la nivel mondial și pe un control intern eficient.
Țările membre în „G7” au cerut OECD să elaboreze un cod de principii pentru administrarea sănătoasă a societăților pe acțiuni. În anul 1999 OECD și Banca Mondială au publicat „Principiile OECD privind administrarea corporațiilor”. Aceste principii au fost revizuite în anul 2004. Principiile OECD sunt principii generale care lasă posibilitatea ca fiecare țară să le adapteze în funcție de tradițiile specifice. Aceste principii au servit ca punct de referință la elaborarea unui număr mare de coduri sau ghiduri privind guvernanța corporativă. Amintim în acest sens
„Cartea Albă a administrării corporațiilor în Sud-Estul Europei”, Pactul de stabilitate, Acordul Europei de Sud-Est pentru reformă, investiții, integritate și creștere economică, din anul 2003.
Legea SABANTES-OXELY a fost adoptată în SUA în anul 2002 după scandalurile financiare care au afectat economia a numeroase țări, denumită astfel după numele celor doi senatori care au sponsorizat elaborarea proiectului acestei legi, de obicei această lege este denumită „legea Sarbox” sau „legea Sox”. Această lege urmărește impunerea unei guvernări corecte a companiilor, în special a celor listate pe piața de capital. Numeroasele dispoziții ale legii Sarbox se referă la 1) independența administratorilor, 2) la îmbunătățirea calității și transparenței raportărilor financiare, 3) la necesitatea respectării codului de conduită în afaceri, 4) la comitetul de audit și comitetul de numiri și remunerații și 5) la auditul intern din companiile americane. Încălcarea principiilor Guvernanței corporative este sancționată de această lege cu amenzi până la 10 milioane de dolari sau cu închisoare de până la 25 de ani.
Principalele recomandări făcute prin intermediul acestor principii și coduri sunt:
1- fiecare societate pe acțiuni trebuie să fie condusă de către un Consiliu de administrație care își asumă răspunderea pentru succesul societății. Consiliul de administrație numește directorii executivi, aprobă obiectivele strategice ale entității și supraveghează modul de administrare al afacerilor de către directorii executivi (directori);
2- membrii Consiliului de administrație se aleg de către Adunarea Generală a Acționarilor după o procedură transparentă și riguroasă, care prevede și modul de reîmprospătare progresivă, la anumite intervale, a componenței Consiliului de administrație;
3- pentru asigurarea independenței Consiliului de administrație față de conducerea executivă, trebuie să se asigure un raport între numărul administratorilor care nu sunt și directori executivi și numărul administratorilor care sunt directori executivi. Majoritatea membrilor Consiliului de administrație ar trebui formată din administratori neexecutivi care asigură interfața cu acționarii și care monitorizează activitatea directorilor executivi;
4- trebuie să se asigure o separare clară a competențelor de autorizare și a responsabilităților între Consiliul de administrație și directorii executivi, astfel încât nicio persoană să nu aibă dreptul majoritar de vot sau de decizie;
5- membrii Consiliului de administrație trebuie să primească de la directorii executivi, Comitetul de audit și de la Auditul intern informații inteligibile și de o calitate adecvată astfel încât să poată elabora deciziile cele mai bune. În același timp, ei trebuie să-și actualizeze și reîmprospăteze în mod regulat cunoștințele și capacitățile profesionale;
6- în cadrul entităților Consiliul de administrație și Comitetul de audit au obligația să susțină organizarea și implementarea unui control intern eficient, să asigure condițiile pentru întocmirea unor raporturi financiare adecvate și să întrețină relații cotidiene cu auditorii externi și interni;
7- membrii Consiliului de administrație trebuie să promoveze transparența, respectarea normelor legale și a reglementărilor interne, separarea responsabilităților între diferiții conducători;
8- directorii executivi și administratorii trebuie să asigure informarea promptă și corectă a tuturor acționarilor, să protejeze drepturile acționarilor și să asigure tratamentul egal al acționarilor minoritari;
9- pachetul de remunerație a administratorilor și directorilor executivi trebuie să stimuleze atragerea și motivarea acestora. Un procent semnificativ din remunerația administratorilor și directorilor (managerilor) trebuie să fie legat de performanțele obținute atât individual, cât și la nivelul societății. Nici un conducător nu își poate stabili singur pachetul de remunerații de care poate beneficia.
Pilonii unei guvernanțe corporative devin: acționarii (AGA), administratorii (CA), directorii executivi (managerii), comitetele specializate (Comitetul de audit, Comitetul de remunerații, Comitetul de management financiar etc), Auditul intern și Auditul statutar (extern).
Așa cum vom vedea, în continuare, auditul intern asigură monitorizarea activităților desfășurate în companie, inclusiv a activității de control intern. Managerii nu au timpul necesar și nici abilitățile cerute pentru a efectua această monitorizare
Conceptul de guvernanță corporativă are două laturi:
latură comportamentală care se referă la modul în care interacționează acționarii, administratorii, managerii și alte grupuri interesate (furnizori, clienți, salariați, organele statului);
o latură normativă care se referă la setul de reglementări legale care guvernează aceste relații și comportamente (legea societăților comerciale, legea insolvenței, legea concurenței, legea valorilor mobiliare și a pieței de capital etc).
Pe plan internațional există numeroase sisteme sau modele de Guvernanță corporativă.
2.3 Scopul Guvernantei corporative
Transparența și protejarea minorităților au drept scop nu numai o repartizare justă a riscurilor în sfera activității economice a entității, dar și o funcționare corectă a pieței în sensul amplu: acesta trebuie să prevadă mecanisme puternice, în funcție de care organele de conducere să acționeze în favoarea acționarilor, maximizând valoarea economică a întreprinderii.
În acest context se poate interpreta relația strânsă dintre structuri – mecanisme de guvernanță și prevenire – gestionarea fraudelor contabile. Sistemele de guvernanță au de fapt două obiective principale: să asigure integritatea gestionării și orientarea acesteia spre maximizarea valorii create pentru acționari.
Integritatea gestiunii
(managementului)
Maximizarea valorii create
Guvernanța corporativă
Transparența informațiilor Protejarea stakeholders Gestionarea rsicului
Guvernanța corporativă
Integritatea gestiunii
(managementului)
Maximizarea valorii create
Figura ….. Scopul guvernanței corporative
2.4. MODELUL ROMÂNESC AL GUVERNANȚEI CORPORATIVE
În România elemente ale Guvernanței corporative au fost impuse prin Legea societăților comerciale nr. 31/1990. Ulterior, pe măsura dezvoltării mediului de afaceri românesc au avut loc schimbări semnificative în ceea ce privește sistemul contabil și de raportare financiară, urmate de legiferarea și în România a auditului statutar și a auditului intern.
Normele și principiile de organizare și conducere a societăților comerciale din România au fost revizuite și completate ulterior, asigurându-se cadrul legal pentru implementarea cerințelor Guvernanței corporative.
Cadrul legal din România prevede două modele sau sisteme de Guvernanță corporativă a societăților comerciale pe acțiuni, cu excepția celor care conform Legii nr. 346/2004 sunt considerate IMM:
a) sistemul unitar;
b) sistemul dual.
a) Sistemul unitar al Guvernanței corporative
Societățile comerciale pe acțiuni sunt guvernate de către un Consiliu de administrație/administrator unic, desemnat de către Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), pe o perioadă de până la patru ani.
Societățile comerciale pe acțiuni ale căror situații financiare anuale sunt supuse obligatoriu auditării sunt administrate de cel puțin trei administratori. Administratorii, pe durata mandatului, nu pot încheia cu societatea contract de muncă.
Consiliul de administrație poate delega atribuțiunile de conducere a societății către unul sau mai mulți directori, numind pe unul din ei director general. Directorii pot fi numiți dintre administratori sau din afara Consiliului de administrație. Majoritatea membrilor Consiliului de administrație trebuie să fie formată din administratori neexecutivi (din persoane care nu dețin și funcția de directori executivi). Cu aprobarea AGA președintele Consiliului de administrație poate fi numit și director general.
Acționarii pot stabili ca unul sau mai mulți administratori să fie independenți:
– să nu fi fost director ori salariat al societății sau al unei societăți controlate de aceasta în ultimii 5 ani;
– să nu primească de la societate ori de la o societate controlată de aceasta o remunerație sau alte avantaje pentru alte activități decât cele corespunzătoare calității de administrator neexecutiv;
– să nu fie reprezentant al unui acționar semnificativ al societății;
– să nu fi fost în ultimii trei ani asociat ori salariat al actualului auditor statutar;
– să nu fie soț/soție sau rudă până la gardul al IV-lea inclusiv cu directorii societății etc.
Consiliul de administrație se întrunește cel puțin o dată la 3 luni. Directorii și auditorii interni sau, după caz, cenzorii pot fi convocați să participe, fără drept de vot, la lucrările Consiliului de administrație.
Consiliul de administrație îndeplinește toate actele necesare pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate pentru Adunarea Generală a Acționarilor. Principalele competențe ale Consiliului de administrație sunt:
stabilește principalele direcții de activitate și de dezvoltare ale societății;
aprobă sistemul contabil și sistemul de control intern, precum și planul financiar;
veghează la buna funcționare a organelor societății și supraveghează activitatea directorilor;
organizează Adunările Generale ale Acționarilor, prezintă rapoarte în fața acționarilor și implementează hotărârile acestora;
numește și revocă directorii și stabilește remunerația lor;
reprezintă societatea în raporturile cu terții și în justiție.
Administratorii răspund față de societate pentru prejudiciile cauzate de directori sau de alți angajați, atunci când pagubele nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat „cu loialitate și în interesul societății” o supraveghere adecvată.
Consiliul de administrație poate crea comitete consultative formate din cel puțin doi membrii ai consiliului. Cel puțin un membru al fiecărui comitet trebuie să fie administrator neexecutiv independent. Comitetele consultative desfășoară investigații, se elaborează recomandări și rapoarte pentru Consiliul de administrație în domeniile auditului intern și extern, remunerării administratorilor, directorilor și personalului sau al normalizării candidaților pentru ocuparea posturilor de conducere.
Comitetul de audit și cel de remunerare sunt formate numai din administratori neexecutivi. Cel puțin un membru al comitetului de audit trebuie să dețină experiență în aplicarea principiilor contabile sau în domeniul controlului financiar și de gestiune. Dacă situațiile financiare fac obiectul unei obligații legale, de a fi auditate, crearea comitetului de audit este obligatorie.
b) Sistemul dual al Guvernanței corporative
Prin actul constitutiv sau prin hotărârea Adunării Generale Acționarilor se poate stabili ca societățile comerciale pe acțiuni să fie guvernate prin intermediul a două paliere:
1) – directoratului
2) – consiliului de supraveghere.
1) Directoratul
Conducerea societăților comerciale pe acțiuni revine în exclusivitate directoratului, cu excepția acelor acte care sunt rezervate prin lege în sarcina Consiliului de supraveghere sau Adunării Generale a Acționarilor.
Dacă situațiile financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de a fi auditate, directoratul este format din cel puțin trei membrii.
Desemnarea membrilor directoratului se face de către Consiliul de supraveghere, care numește pe unul din ei în funcția de președinte al directoratului.
Membrii directoratului nu pot fi concomitent și membrii ai consiliului de supraveghere sau angajați ai societății.
Prevederile legale sintetizate mai sus, referitoare la membrii Consiliului de administrație, cu privire la durata mandatului, la drepturile și obligațiile acestora, la independența lor etc. sunt, în general, aplicabile și membrilor directoratului.
Cel puțin o dată la trei luni Directoratul prezintă Consiliului de supraveghere rapoarte scrise cu privire la activitatea desfășurată, rezultatele obținute și evenimentele care ar putea influența atingerea obiectivelor societății. Directoratul prezintă Consiliului de supraveghere situațiile financiare anuale auditate, raportul anual și propunerile de repartizare a profitului.
2) Consiliul de supraveghere
Adunarea Generală a Acționarilor numește și revocă membrii Consiliului de supraveghere. Numărul membrilor Consiliului de supraveghere nu poate fi mai mic de 3 și nici mai mare de 11.
Membrii Consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent și membrii ai directoratului sau salariați ai societății, ei trebuie să fie profesioniști și trebuie să respecte criteriile de independență arătate mai sus.
Consiliul de supraveghere nu poate primi atribuții de conducere a societății, dar poate avea competența de a aproba anumite tipuri de operațiuni.
Consiliul de supraveghere poate crea comitetele consultative în aceleași condiții cu cele arătate, referitoare la Consiliul de administrație. Consiliul de supraveghere are următoarele atribuții principale:
exercită controlul permanent asupra conducerii societății de către directorat;
numește și revocă membrii directoratului;
verifică conformitatea cu prevederile legale și hotărârile Adunărilor Generale ale Acționarilor;
raportează Adunărilor Generale ale Acționarilor asupra activității de supraveghere desfășurate.
Membrii Consiliului de administrație, membrii Directoratului și cei ai Consiliului de supraveghere trebuie să încheie o asigurare pentru răspundere profesională.
Remunerația membrilor Consiliului de administrație sau ai Consiliului de supraveghere se hotărăște de către Adunarea Generală a Acționarilor.
Adunarea Generală a Acționarilor poate hotărî să acționeze în justiție atunci când daunele sunt produse societății din culpa administratorilor și directorilor, respectiv din culpa membrilor Directoratului și a Consiliului de supraveghere, sau din culpa cenzorilor ori a auditorilor statutari.
2.5. Rolul auditului intern în prevenirea fraudelor
Orice tip de guvernanță corporativă, indiferent de modul de configurare și de piața de referință în care se găsește, pentru a fi considerată eficientă, trebuie să prevadă mecanisme oportune de control, care să intervină în situații critice și să protejeze interesele tuturor categoriilor de utilizatori.
Instrumentele cele mai eficiente, individualizate în vederea prevenirii fraudelor rezultă a fi numai două: controlul managementului și funcționarea auditului intern.
Rămâne în sarcina managementului instalarea sistemului și proceselor care să servească prevenirii și relevării fraudelor în interiorul unei organizații pentru a dezvolta o cultură economică orientată spre comportamente etice care să traverseze toate nivelurile structurii. În schimb, cade în sarcina auditului intern să furnizeze asistență proprie, evaluând riscurile și strategiile de control ale organizației, sugerând inițiative, soluții, propuneri și recomandări de atenuare a pericolului de fraude și de îmbunătățiri a strategiilor de control.
GUVERNANȚA CORPORATIVĂ
Audit extern
GUVERNANȚA CORPORATIVĂ
Figura ….. Sistemul de audit intern
Rolul auditului intern al organizației, având în vedere și influențele sale asupra controlului de gestiune asumă o importanță de prim plan în sfera guvernanței corporatiste.
Crizele economice care au avut loc pe scena europeană, nu numai în ultimii ani, au evidențiat faptul că fraudele contabile sunt atribuite și carenței (sau absenței) controlului, formal prevăzut în normativa externă, și reglementărilor interne ale companiilor. Evidențierea legăturilor strânse între fraude, guvernanța corporativă și rolul auditului intern este din nou relevată.
Evoluția principiului de guvernanță în Europa și în lume subliniază raportul strâns existent între controlul intern, guvernanță și continuitatea activității întreprinderii (going concern).
Consiliul de administrație, de management și de resurse umane este orientat spre furnizarea unei garanții raționale în atingerea următoarelor obiective: urmărirea și realizarea obiectivelor strategice planificate; eficiența și eficacitatea operațiunilor; credibilitatea situațiilor financiare.
Ipoteza care decurge dintr-o astfel de clasificare este că existența unui sistem de control intern valid poate ajuta managementul în urmărirea și atingerea obiectivelor stabilite, asigurând, în același timp, protejarea intereselor acționarilor și a stakeholder-ilor în general.
Conform COSO Report, toate organizațiile sunt expuse la riscuri provenite atât din surse interne, cât și externe. Această expunere poate influența capacitatea lor de a continua și existența lor de a rămâne concurențiale, de a menține forța lor financiară și de a conserva calitatea produselor, serviciilor și personalului. Este evident ca importantă sursă de risc cu impact asupra solidității prezente sau viitoare a organizației. COSO Report individualizează ca și componente fundamentale ale controlului intern următoarele:
sfera controlului;
evaluarea riscurilor;
activitatea de control;
informarea și comunicarea;
monitorizarea.
Acest model evidențiază faptul că sfera de control, deci contextul de referință în care controlul se află și operează, constituie baza oricărei activități de monitorizare. Aceasta trebuie să se folosească sistematic de sistemele și mecanismele de comunicare care determină continuitate și fac complete și oportune fluxurile informaționale în interiorul organizației.
Plecând de la mediul extern, comunicarea facilitează, așadar, activitatea de control, dar mai ales evaluarea riscurilor, făcând posibilă monitorizarea continuă a activității economice. Cum am mai precizat, în sfera sistemului de prevenire și control a fraudelor, rolul auditului intern este primordial și se concretizează în asigurarea faptului că managementul a examinat propria expunere la risc și a inserat oportun fraudele între riscurile posibile, predispunând în mod adecvat proceduri de gestionare a unor astfel de riscuri. Rolul central al acestei funcții este acela de a furniza o evaluare independentă cu privire la eficiența și adecvarea soluțiilor de control intern introduse de management mai ales asupra gradului efectiv de operare.
Auditul intern ar trebui să adauge valoare tuturor activităților organizației, facilitând identificarea și evaluarea riscurilor existente la toate nivelurile. Acestea ar trebui să se obțină examinând esența procesului economic de gestionare a riscului, sperându-se că există pentru acesta politici de management și norme de comportament clare și coerente.
Auditorii interni trebuie, printre altele, să aibă responsabilități depline, definite în prevenirea, identificarea și semnalarea fraudelor, și trebuie să pună în practică acțiuni îndreptate spre a crea „conștiință”. În acest caz apar utile politicile antifraudă sau activitățile de formare specifică a dependențelor ce trebuie să fie întreprinse în scopul creșterii percepției activității frauduloase și necesității prevenirii acestuia, a identificării și semnalării. Auditorii și organizațiile ar putea în acest sens să se lase ajutați de personalul dependent, clienți, acționari și alți utilizatori implicați în lupta împotriva fraudelor la toate nivelurile și pe toate fronturile.
În ultimii ani, în întreaga Europă, schimbările impuse de cerințele de bază ale raporturilor externe ale entităților economice au constituit o caracteristică de fond a tuturor recomandărilor Consiliului cu privire la guvernanța corporativă. În loc să se limiteze doar la controlul financiar, de exemplu, Turnbull Report din 1999 (Internal Control – Guidance for Directors of Sisted Companies Incorporated în UK) propune introducerea unui raport anual cu privire la funcționarea controlului intern. Această cerință se aliniază recomandărilor precedente aferente raportului publicat în Marea Britanie, plecând de la Cadbury Code (1992) până la Hampel (1998) și UK Combined Code (1998). Cadbury Code prezintă un punct de dezvoltare a guvernanței corporatiste în țările europene, constituind un document care regrupează o serie de recomandări îndreptate spre a îmbunătăți organizarea, gestionarea și controlul activităților economico-financiare, în sens amplu, și al activității de monitorizare, în special.
Structura Codului se bazează pe trei principii fundamentale: cele de „openess”, de „integrity” și de „accountability”. Trebuie neapărat subliniat că „Fraud Advisory Panel” al „Institute of Chartered Accauntants of England and Wales (ICAEW)” a dezbătut necesitățile de amplificare a tipurilor de informații recomandate de Turnbull Report, în care este prevăzut ca în situațiile financiare anuale să se impună o declarație asemănătoare celei prevăzute pentru controlul intern, referitor la alte domenii. Printre acestea, ceea ce interesează mai mult sunt sistemele introduse în organizație pentru prevenirea și identificarea fraudelor.
2.6 Managementul riscului
Realizarea obiectivelor firmei presupune cunoașterea și asumarea unor riscuri multiple. Procesul de management al riscului cuprinde trei faze: identificarea riscului, analiza riscului și reacția la risc. Identificarea riscului se realizează prin întocmirea unor liste de control, organizarea unor ședințe de identificare a riscurilor și analiza documentelor arhivate. Analiza riscului utilizează metode cum sunt: determinarea valorii așteptate, simularea Monte Carlo și arborii decizionali. Reacția la risc cuprinde măsuri și acțiuni pentru diminuarea, eliminarea sau repartizarea riscului.
Realizarea obiectivelor și proiectelor unei organizații presupune identificarea și asumarea unor riscuri multiple, cum ar fi: schimbările de mediu sau interne, conceperea unor strategii nerealiste, erori și omisiuni în proiectare și execuție, etc.
Numim risc nesiguranța asociată oricărui rezultat. Nesiguranța se poate referi la probabilitatea de apariție a unui eveniment sau la influența, la efectul unui eveniment în cazul în care acesta se produce. Riscul apare atunci când:
• un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;
• efectul unui eveniment este cunoscut, dar apariția evenimentului este nesigură;
• atât evenimentul cât și efectul acestuia sunt incerte.
2.7 PROCESUL DE MANAGEMENT AL RISCULUI
Riscul în activitatea unei firme se referă la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele stabilite în termeni de performanta (nerealizarea standardelor de calitate), program (nerespectarea termenului de execuție) si cost (depășirea bugetului).
Element de risc este orice element care are o probabilitate măsurabilă de a devia de la plan. Aceasta presupune desigur existența unui plan. Strategiile, planurile și programele firmei constituie elemente care permit prefigurarea realității și apoi confruntarea realizărilor efective cu rezultatele așteptate. Pentru realizarea obiectivelor firmei este necesară derularea unor seturi de activități. O activitate, notată (a), poate fi considerată element de risc dacă sunt îndeplinite simultan următoarele două condiții:
0 < P(a) < 1 (1)
L(a) = 0 (2)
unde: P(a) = probabilitatea ca un eveniment (a) să se producă
E(a) = efectul evenimentului (a) asupra obiectivelor
L(a) = evaluarea monetară a lui E(a)
Managementul riscului este un proces ciclic, cu mai multe faze distincte: identificarea riscului, analiza riscului și reacția la risc.
În faza de identificare a riscului se evaluează pericolele potențiale, efectele și probabilitățile de apariție ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. Practic, în această fază se identifică toate elementele care satisfac condițiile (1) și (2).
Totodată, se elimină riscurile neconcordante, adică acele elemente de risc cu probabilități reduse de apariție sau cu un efect nesemnificativ. Aceasta înseamnă că pot fi neglijate acele elemente pentru care P(a) sau L(a) tind către zero.
Identificarea riscurilor trebuie realizată în mod regulat. Aceasta trebuie să ia în considerare atât riscurile interne cât și pe cele externe. Riscurile interne sunt riscuri pe care echipa managerială le poate controla sau influența, în timp ce riscurile externe nu se află sub controlul acesteia.
Riscul poate fi identificat folosind diferite metode:
• întocmirea unor liste de control care cuprind surse potențiale de risc, cum ar fi: condiții de mediu, rezultatele așteptate, personalul, modificări ale obiectivelor, erorile și omisiunile de proiectare și execuție, estimările costurilor și a termenelor de execuție etc.;
• analiza documentelor disponibile în arhiva firmei, pentru identificarea problemelor care au apărut în situații similare celor curente;
• utilizarea experienței personalului direct productiv (șefi de secții și de echipe) prin invitarea acestora la o ședință formala de identificare a riscurilor. De multe ori oamenii de pe teren sunt conștienți de riscuri și probleme pe care cei din birouri nu le sesizează. O comunicare eficientă teren – birouri este una dintre cele mai bune surse de identificare și diminuare a riscurilor;
• identificarea riscurilor impuse din exterior (prin legislație, schimbări în economie, tehnologie, relații cu sindicatele) prin desemnarea unei persoane care să participe la întrunirile asociațiilor profesionale, la conferințe și care să parcurgă publicațiile de specialitate.
Faza de analiză a riscului ia în considerare riscurile identificate în prima fază și realizează o cuantificare aprofundată a acestora. Pentru analiza riscului se folosește un instrumentar matematic divers, mergând de la analiza probabilistică la analiza Monte Carlo. Alegerea instrumen-tarului matematic trebuie să fie adaptată necesităților analizei și să țină seama de acuratețea datelor disponibile.
Cea mai simplă metodă de cuantificare a riscurilor este aceea a valorii așteptate (VA), care se calculează ca produs între probabilitățile de apariție ale anumitor evenimente și efectele acestora:
VA(a) = P(a) x E(a) (3)
unde: VA(a) = valoarea așteptată a evenimentului (a)
P(a) = probabilitatea de apariție a evenimentului (a)
E(a) = efectul apariției fenomenului (a)
De exemplu, în cazul unei firme de construcții, determinarea riscului are un impact major în calculația costurilor și implicit în activitatea de ofertare – licitare. Astfel, dacă în timpul pregătirii documentației pentru participarea la o licitație pentru adjudecarea unei lucrări s-a identificat riscul de a se întâlni un strat de rocă dură în timpul săpării fundației, antreprenorul se poate asigura împotriva acestui risc calculând valoarea așteptată a producerii acestui fenomen și o poate include în calculele pentru elaborarea devizului ofertă. Concret, dacă costul suplimentar antrenat de efectuarea de săpături în rocă dură pentru o anumită lucrare este de 100.000 milioane lei, iar probabilitatea ca să se întâlnească rocă dură a fost estimată la 30%, valoarea așteptată a acestui risc va fi:
VA(a) = 0,30 x 100.000 = 30.000 milioane lei
Antreprenorul poate să includă în valoarea ofertei suma de 30.000 milioane lei pentru prevenirea acestui risc, știind că după un număr suficient de mare de licitații, indiferent de rezultatul acestora, se vor acoperi costurile riscului.
Având în vedere faptul că estimarea probabilităților este un proces cu un grad mare de subiectivitate, rezultatele obținute prin metoda valorii așteptate sunt de obicei utilizate ca date de intrare pentru analize ulterioare.
Simulările constituie o metodă avansată de cuantificare a riscurilor. Simularea utilizează un model al unui sistem pentru a analiza performanțele sau comportamentul sistemului. Pentru proiectele de construcții cel mai frecvent se folosește simularea Monte Carlo a programului de execuție și a costurilor asociate activităților. Această tehnică simulează realizarea obiectivelor de un număr mare de ori furnizând o distribuție statistică a rezultatelor.
Această curbă – S arată probabilitățile cumulate ale realizării obiectivului până la o anumită dată. De exemplu, există o probabilitate de 50% ca obiectivul să fie atins în 145 zile. Datele de realizare a obiectivului din partea stângă prezintă riscuri mai mari decât cele din partea dreaptă a graficului.
Arborii decizionali sunt instrumente care descriu interacțiunile cheie dintre decizii și evenimentele aleatoare, așa cum sunt percepute de către decidenți. Ramurile arborelui reprezintă fie decizii (reprezentate ca pătrate), fie rezultate aleatoare sau incerte (reprezentate sub forma unor cercuri). Figura următoare prezintă un exemplu de arbore decizional.
Valoarea așteptată (VA) a unui efect = Efect x Probabilitatea de apariție a efectului
• Valoarea așteptată a unei decizii = suma valorilor așteptate ale tuturor efectelor rezultând din acea decizie
• Programul “agresiv” are valoarea așteptată de 36 milioane lei și va fi preferat programului “conservator” care are o valoare așteptată de 9 milioane lei.
Reacția la risc este faza de acțiune din cadrul ciclului managementului riscului, în care se încearcă: să se elimine riscurile; să se reducă riscurile și / sau să se repartizeze riscurile.
Eliminarea riscurilor are scopul de a îndepărta riscurile. Echipa managerială sau întreprinzătorul poate: să nu inițieze o anumită tranzacție sau afacere; să stabilească un preț foarte mare, care să acopere riscurile; să condiționeze oferta, etc.
Cele mai multe dintre opțiunile care elimină riscul tind să scoată organizația din afaceri. O organizație cu aversiune prea mare față de risc nu va supraviețui mult timp și ar trebui să-și investească capitalul în altă parte.
Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt:
• programarea. Dacă riscurile sunt legate de termenul de execuție programarea științifică a activităților cu ajutorul graficelor rețea poate diminua riscurile în limite rezonabile.
• instruirea. Multe riscuri sunt legate de securitatea muncii. Aceasta influențează productivitatea și calitatea lucrărilor. Prin programe de instruire și conștientizare în domeniul securității muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor și efectul acestora.
• reproiectarea. Riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasă a echipelor de muncă, fluxurilor de materiale, folosirii echipamentelor și a forței de muncă.
Repartizarea riscurilor este de asemenea un instrument performant de management al riscului. Aceasta se referă la părțile care vor accepta o parte sau întreaga responsabilitate pentru consecințele riscului. Repartizarea riscului trebuie să se facă ținându-se seama de comportamentul față de risc al diferitelor organizații implicate. În acest sens regula generală de alocare a riscului este să se aloce riscul părții care poate să îl suporte și să îl controleze cel mai bine.
Strategia de contractare constituie un mecanism esențial în repartizarea riscului. Riscurile pe care și le asumă firma sunt în mod obișnuit formalizate prin contracte cu beneficiarii. Riscurile legate de resursele umane sunt acoperite, cel puțin parțial, prin încheierea contractelor colective și individuale de muncă. În majoritatea cazurilor, riscurile legate de materiale și echipamente pot fi transferate furnizorilor acestora, prin garanțiile pe care aceștia le oferă. Unele riscuri pot fi îndepărtate prin încheierea unor contracte de asigurare. Compania de asigurări își asumă o parte din riscuri în schimbul unui preț (prima de asigurare). Dacă riscul se produce în condițiile specificate prin contractul de asigurare, asiguratorul va rambursa partea asigurată sau toate pierderile suferite datorită riscului. Dacă riscul nu apare, asiguratorul păstrează prima de asigurare.
Un proces formalizat de management al riscului va da rezultate pozitive numai dacă ia în considerare toate aspectele acestuia. Performanța în procesul de management al riscului este dată de calitatea managerilor și a personalului implicat, și anume de cea mai slabă verigă din cadrul său. Managerii firmei trebuie să se asigure că echipa care realizează managementul riscului este competentă și a găsit o cale de mijloc între tehnicizarea excesivă a procesului și acțiunea pe bază de intuiție.
2.8 Managementul riscului prin guvernanta corporativa
Obiectivul acestei lucrări îl reprezintă evaluarea modelului existent într-un grup de întreprinderi cu ajutorul principiilor International Guvernace; raționalizarea mecanismelor de funcționare și sistemelor de control în delegarea responsabilității; dezvoltarea și punerea în aplicare a unui sistem integrat de control intern, în conformitate cu cele mai bune practici corporative, pe bază de gestionare a riscului.
Prioritățile ce trebuie avute în vedere în adoptarea unui model de guvernanță sunt reprezentate de:
• raționalizarea organelor de conducere (Boards și Committtees);
• stabilirea competențelor și responsabilităților existente;
recunoașterea sistemului de control intern existent
Planul de acțiune în gestionarea riscurilor trebuie să identifice sursele de risc inerente, să definească funcția care gestionează riscul; să definească cu predilecție riscul și să evalueze riscul rezidual; să specifice activitatea, obiectivele și termenii în vederea implementării raportării și monitorizării riscului, să impună actualizarea regulată care să fie prezentată Comitetului Steering.
Concordanța delegării responsabilităților cu obiectivele organizaționale trebuie să aibă ca obiective: redarea coerentă a profilului organizațional cu cel organizator și consolidarea proceselor de grup în sfera juridică, adică să existe o coincidență a „responsabilităților de facto” ale managementului cu răspunderile legale.
De la concordanța corporativă/organizativă la sistemul de control intern se impun următoarele cerințe:
un sistem unitar de control intern oficial și aprobat la nivelul grupului;
proceduri formalizate;
sistem integrat de identificare și de gestionare a riscurilor economice;
codul de etică/comportament formal și amplu difuzat;
sisteme disciplinare/sancțiune.
Regulile impuse de stemul de control intern trebuie să prevadă următoarele reguli :
principii specifice companiei;
un model de gestionare unic;
ghid Corporate Guvernace;
un manual cu standardele de control intern.
Funcțiile sistemului de control intern trebuie să cuprindă: auditul intern, Comitetul de Audit, Business Risk Management. Într-un model optim de guvernanță corporativă unele din caracteristicile esențiale ale auditului intern sunt reprezentate de independență și obiectivitate.
Comitetul de Audit este un organ nominalizat de CA compus din cel puțin trei membri, din care cel puțin unul trebuie să satisfacă cerințele de independență. Cel puțin doi membri din comitet au o experiență semnificativă și recentă în materie de contabilitate și finanțe.
Cel puțin o dată pe an, membrii din toate comitetele de audit se întâlnesc într-o reuniune pentru a-și prezenta activitatea desfășurată și pentru a defini programele și obiectivele prioritare ale activităților viitoare.
Un aspect deosebit de important în instaurarea unui model optim de guvernanță îl reprezintă evidențierea clară a raportului dintre Managementul riscului și Managementul normal.
O mai buna “Corporate Governace” impune ca grupul să adopte o abordare metodică a managementului riscului pentru a proteja interesele stakeholders și ale acționarilor (crearea și menținerea valorii să garanteze că CA monitorizează performanța și susține politicile de generare a valorii) și să asigure existența controalelor operative.
Denumire societatatii este OMV PETROM S.A , inregistrata in Registrul Comertului sub nr. J40/8302/1997.
Cod unic de inregistrare fiscala 1590082 atribut fiscal « RO ».
Sediul societatii este în Romania, localitatea Bucuresti, sector 1, Str. Coralilor nr. 22 ("Petrom City").
Filiale, sucursale : Petrom City este cartierul general al companiei, amplasat în zona de nord a Bucureștiului. Este cel mai mare sediu al unei companii din România[20]. Petrom City este alcătuit din cinci clădiri, are o suprafață totală de 100.000 de metri pătrați și 70.000 de metri pătrați de birouri
Societatea OMV PETROM S.A are ca domeniu de activitate – Extracția petrolului brut .
Forma juridică: Societate administrată în sistem dualist; persoană juridică română , înființată ca societate comercială pe acțiuni; sociatate deținută ..
Durata societatii este nelimitata cu incepere de la data infiintarii acesteia și inscrise în Registrul Comertului
OMV Petrom S.A. (BVB: SNP ) este cea mai importantă companie românească de petrol și gaze, cu activități în sectoarele Explorare și Producție, Rafinare și Produse Petrochimice, Marketing, Gaze Naturale și Energie.
Figura 3.1 Sursa : http://www.bvb.ro
Istoric societate
În anul 1991 se înființează Regia Autonomă a Petrolului PETROM S.A. În anul 1996 a fost înființată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO și PETROTRANS, care au fost comasate și și-au încetat activitatea. În anul 1997 Compania Română de Petrol,care deținea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină, a fost împărțită, 8 dintre rafinării funționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționale a Petrolului (SNP) Petrom. Astfel SNP Petrom a moștenit două rafinării (Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești), toată fosta rețea de distribuție PECO, sistemul de conducte al PETROTRANS. În anul 1999 este realizată prima etapă a restructurării organizatorice si se demarează prima etapă a privatizarii companiei printr-o acțiune de majorare de capital. În anul 2001 acțiunile Petrom sunt listate la Bursa de Valori București. În anul 2002 se inițiază prima etapă a procesului de privatizare prin .area în presa internațională și din România a anunțului pentru selectarea consultantului iar in data de 23 iulie 2004, OMV achiziționeaza 51% din acțiunile PETROM. În anul 2005 structura Petrom este reorganizată pe șase divizii, dintre care trei operaționale. Se lansează noul concept "Full Agency“. Petrom lansează un nou concept de benzinărie, PETROMV. În anul 2006 are loc achiziția unui pachet de 99,9% din OMV România, OMV Bulgaria și OMV Serbia și a 30 de benzinării MOL și a 95% din Aviation Petroleum. În anul 2007 Petrom semnează contractul de construcție pentru Petrom City, noul sediu central al companiei. În iunie 2007 Petrom a înființat compania Petrochemicals Argeș, care a preluat activitățile petrochimice ale rafinăriei Arpechim[7]. În mai 2009, Ministerul Economiei a cumpărat Petrochemicals Argeș. În anul 2008 Petrom a semnat contractul pentru construirea centralei electrice de la Brazi cu un consorțiu format din General Electric și Metka. Consorțiul va construi și livra la cheie, până în septembrie 2011, o centrală de producere a energiei electrice și a aburului în ciclu combinat, care va funcționa pe bază de gaze naturale. În anul 2009, Petrom a început producția de țiței pe zăcământul Komsomolskoe din vestul Kazahstanului. Rezervele dovedite și probabile ale zăcământului sunt estimate de companie la 34 milioane barili. Începând cu 1 ianuarie 2010, Adunarea Generală Extraordinară a Petrom a decis schimbarea denumirii companiei petroliere Petrom în OMV Petrom
Începând cu 1 octombrie 2010, Petrom a finalizat procesul de consolidare a activităților de marketing din România într-o singură societate, respectiv OMV Petrom Marketing SRL. Scopul acestui proces de consolidare a activității de marketing din România a Grupului Petrom a fost de a reuni activități care se desfășurau prin intermediul a trei persoane juridice – OMV Petrom SA, M.P.Petroleum Distribuție SRL și OMV România, într-o singură societate juridică. Pe data de 2 decembrie 2010, Petrom a inaugurat Petrom City, sediul care va găzdui activitățile centrale ale companiei. Amplasat în zona de nord a Bucureștiului, acesta va reuni circa 2.500 de angajați din șapte sedii ale companiei aflate în București și Ploiești. Procesul de mutare a angajaților în noul sediu a început în trimestrul al patrulea din 2010 și este estimat să se finalizeze în prima jumătate a anului 2011.
Petrom exploatează rezerve dovedite de petrol și gaze estimate la 0,9 miliarde barili echivalent petrol, o capacitate anuală de rafinare de 8 milioane de tone și aproximativ 550 de benzinării în România. Compania deține, de asemenea, o rețea internațională de 257 benzinării, localizate în Re.a Moldova, Bulgaria și Serbia. Producția anuală este de aproximativ 5 milioane tone țiței pe an. Petrom mai deține și importante zăcăminte de gaze naturale, fiind al doilea furnizor după Romgaz, cu o producție anuală de aproximativ 6 miliarde metri cubi.
Structura acționariatului Petrom
Figura 3.1 Sursa : www.petrom.com
Produse și servicii
Aviație – Petrom produce combustibil pentru avioane cu motor cu reacție la rafinăria Petrobrazi. Acesta se numește Jet A-1 și a fost omologat în anul 2004.
Bitum – Petrom obține bitumuri prin distilarea țițeiului. Rezultatul este un material de construcții omogen care se folosește în special pentru construcțiile rutiere.
Carburanți – Petrom produce 4 tipuri de carburant: benzină 95 fără plumb, benzină Top Premium 99+, Euro Diesel 5 și Top Euro Diesel 5, toate cele 4 respectând standardul Euro 5 (de la 1 ianuarie 2009). Toți carburanții Petrom au un conținut redus de sulf (până la 10 ppm) pentru a reduce poluarea și a contribui la protecția mediului.
Lubrifianți – Petrom produce o gamă de 15 tipuri de lubrifianți: de la uleiuri multigrad sau monograd la uleiuri hidraulice sau de transmisie. Aceștia sunt destinați atât sectorului auto, cât și sectorului industrial sau diverselor aplicații în domeniul feroviar.
Produse speciale – Petrom prelucrează și obține produse derivate cum ar fi cocsul de petrol sau sulful în rafinăria Petrobrazi. Aceste produse sunt utilizate în industria aluminiului, oțelului, agriculturii și hârtiei.
GPL – Petrom produce gaz petrolier lichefiat și îl distribuie către utilizatori persoane fizice (butelii pentru aragaz sau combustibil pentru autoturisme) dar și pentru uz industrial, turistic sau agricultură. Ținând cont de temperaturile din timpul iernii/verii în România, Petrom depozitează GPL la presiunea maximă de 17.65 bari.
Figura 3.3
Sursa : www.petrom.com
Sursa : www.petrom.com
Figura 3.4
Figura 3.5
Sursa : www.petrom.com
Figura 3.6
Sursa : www.petrom.com
DERULAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN
Figura 3.7
Sursa : Marcel Ghita, ‘Auditul intern ‘, editura Economica, 2009.
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
Nr. 12/17.02.2015
ORDIN DE SERVICIU
În conformitate cu Normele proprii și a Planului de audit intern pentru anul 2014, se va efectua misiunea de audit intern privind situatia financiara anuala, în perioada 15.02.2015 –31.03.2015.
Scopul actiunii de auditare constă în: Efectuarea auditului asupra Situatiilor financiare aferente anului 2012 în vederea obtinerii unei asigurări rezonabile conform căreia situatiile financiare nu contin denaturări semnificative si asigurarea aplicării corecte a normelor metodologice privind Elaborarea situatiilor financiare la 31.12.2014, iar obiectivul acestuia are în vedere:
Organizarea registrelor de contabilitate
Conducerea contabilității
Conducerea activității financiare
Elaborarea bilanțului contabil
Fiabilitatea sistemului informatic financiar-contabil
Menționăm că se va efectua un audit de conformitate al modului de organizare a sistemului privind situatia financiara anuala aferenta anului 2014.
Echipa de auditori interni este formată din următorii auditori:
Auditori interni ,
Spanu Andreea Adina,
Manea Mariana
Director General OMV PETROM S.A
Meran Neculai
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
DECLARAȚIA DE INDEPENDENȚĂ
Nume și prenume: Spanu Andreea Adina
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala Data:17.02.2015
Auditori interni, Director General OMV PETROM S.A
Spanu Andreea Adina, Meran Neculai
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
NOTIFICARE PRIVIND DECLANȘAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN
Către: Conducerea societatii OMV Petrom
De la: Serviciul de Audit Intern
Referitor: Misiunea de audit intern Situatia financiara anuala
Stimate: domnule Cristian Stancu
În conformitate cu Planul de audit intern pe anul 2014, urmează ca în perioada 17.02.2015 – 31.03.2015 să efectuez o misiune de audit intern având ca tema Situatia financiara anuala .
Scopul actiunii de auditare constă în: obtinerea unei asigurări rezonabile conform căreia situatiile financiare nu contin denaturări semnificative si asigurarea aplicării corecte a normelor metodologice privind Elaborarea situatiilor financiare la 31.12.2014. Perioada supusă evaluării este 01.01.2014 – 31.12.2014
Vă rugăm, de asemenea, să desemnați o persoană de contact pentru a ne ajuta în timpul derulării misiunii de audit intern, urmând a stabili de comun acord data ședinței de deschidere,
având pe ordinea de zi următoarele:
prezentarea auditorilor;
prezentarea și discutarea obiectivelor misiunii de audit intern;
discutarea programului intervenției la fața locului;
stabilirea persoanelor de legătură în cadrul compartimentelor auditate;
alte aspecte organizatorice necesare desfășurării misiunii.
Pentru o mai bună documentare a echipei de audit intern referitoare la activitatea entitǎții, vă rugăm sa ne puneți la dispoziție următoarea documentație necesară:
Bilanțul contabil
Contul de profit si pierdere
Situația fluxurilor de numerar
Situația modificarilor in patrimoniu
Note la situațiile financiare
Rapoartele de audit intern anterioare
Pentru eventualele întrebări privind aceasta acțiune, vă rugăm să contactați pe auditorul intern, coordonatorul misiunii Spanu Andreea Adina .
Data: 18 .02.2015 Cu deosebită considerație,
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
STABILIREA NIVELULUI RISCULUI ȘI A PUNCTAJULUI TOTAL AL RISCULUI
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala Data: 20.02.2015 Perioada auditată: 01.01.2014- 31.12.2014 Data: 20.02.2015
NOTĂ: Stabilirea nivelului riscului și a punctajului total al riscului este documentul din procedura Analiza riscurilor în care sunt evaluate riscurile pe baza informațiilor și documentelor. Auditorii interni, în funcție de resursele alocate misiunii stabilesc punctajul total al riscurilor activității respective, în baza formulei de calcul:
Pentru continuarea analizei, grupează riscurile în următoarele trei categorii:
• Riscuri mici1,0 – 1,7 • Riscuri medii 1,8 – 2,2 • Riscuri mari 2,3 – 3,0
Se recomanda ca ponderea riscurilor medii să fie sub 10%, deoarece aceasta denotă o nehotărâre din partea auditorilor interni, referitoare la categoria de riscuri în care să le includă, luând în considerare că în auditare vor intra, de regulă, riscurile mari și medii, considerate riscuri semnificative.
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
MINUTA ȘEDINȚEI DE DESCHIDERE
Lista participanților
B. Stenograma ședinței
În cadrul ședinței de deschidere s-a procedat la:
– Prezentarea echipei de auditori care urmează să efectueze misiunea de audit intern;
– Prezentarea și discutarea obiectivelor generale ale auditului intern ; a fost cerută părerea auditaților cu privire la aceste obiective, zone cu risc, dar s-au făcut și unele comentarii cu privire la complexitatea activității Direcției Buget și Contabilitate.
– Prezentarea Programului intervenției la fața locului, respectiv modul de abordare pe teren a obiectivelor auditabile care vor fi testate, după analiza de risc efectuată.
– Stabilirea persoanelor pe care auditorii interni le poate contacta în vederea colectării informațiilor, efectuării de teste și asupra modului de obținere a interviurilor fiind stabilit programul întâlnirilor și timpul necesar pentru realizarea acestor proceduri;
– Stabilirea condițiilor minime pe care auditatul trebuie să le asigure în vederea realizării misiunii de audit si convenirea asupra unor aspecte procedurale.
– Stabilirea Ședinței de închidere, inclusiv a participanților la aceasta;
– Stabilirea modalității de redactare a Raportului de audit intern(când, cum, cui va fi distribuit).
– Explicarea modului cum vor fi discutate și analizate recomandările formulate, ca urmare a eventualelor disfuncționalități constatate, inclusiv Planul de acțiune realizat de societatea auditată și Calendarul implementării acestora, cu termene și persoane responsabile. Auditori interni,
Spanu Andreea Adina,
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
LISTA DE VERIFICARE NR.1
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Întocmit: Spanu Andreea Adina
Obiectiv 1: ORGANIZAREA REGISTRELOR DE CONTABILITATE Data: 24.02.2015
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
INTERVIU NR. 1.1.1.
Privindprocedurile specifice pentru activitatea Organizarea registrelor de contabilitate, adresat
Domnului Zaharia Darie , Șef birou Financiar-contabilitate
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Auditori interni Intervievat,
Spanu Andreea Adina Zaharia Darie
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
TESTUL NR.1.2.1.
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014- 31.12.2014
OBIECTUL TESTULUI: Organizarea registrelor de contabilitate
OBIECTIVUL TESTULUI: Întocmirea și ținerea Registrului-jurnal
DESCRIEREA TESTULUI:
• Populația pentru realizarea testului o reprezintă listările informatice ale Registrului-jurnal pentru cele 12 luni calendaristice ale perioadei auditate;
• Testarea a urmărit corectitudinea pașilor parcurși în vederea completării Registrului jurnal cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată pe baza elementelor stabilite în Lista de verificare nr.1 poziția 1.2 și anume:
a. examinarea înregistrării cronologice a datelor în Registrul-jurnal;
b. existența explicațiilor referitoare la operațiile înregistrate;
c. confirmarea utilizării conturilor debitoare și creditoare în concordanță cu natura operațiunilor efectuate;
d. garantarea utilizării conturilor în conformitate cu funcțiunea acestora; e. urmărirea determinării corecte a rulajelor debitoare și creditoare la sfârșitul zilei și a perioadei de raportare.
CONSTATĂRI:
Din analiza Listei de control nr. 1.2.1. s-a constatat nerespectarea înregistrării cronologice și sistematice în contabilitate astfel:
– echipa de auditori interni a constatat nerespectarea modului de înregistrare a
operațiunilor economico-financiare în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor în societate.
– de asemenea, s-a constatat neconcordanța între natura operațiilor economico- financiare înregistrate și funcțiile conturilor utilizate pentru reflectarea în contabilitate a acestor operațiuni. Spre exemplu stocuri reprezentând materiale de natura obiectelor de inventar au fost înregistrate în contabilitate ca materiale consumabile.
În acest fel nu se respectă prevederile Legii contabilității nr.82/1991 re.ată și al OMFP nr.1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile.
CONCLUZII:
În baza acestui test s-a elaborat FIAP-ul nr. 1.2.1.
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZĂ A PROBLEMEI NR. 1.2.1.
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
PROBLEMA: Completarea incorectă a Registrului-jurnal cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor
CONSTATARE: La societatea auditată, completarea Registrului-jurnal se realizează cu ajutorul sistemelor informatice de preluare automată a datelor de intrare, de la fiecare utilizator al aplicației financiar-contabile și se editează lunar.
Echipa de auditori interni a constatat nerespectarea modului de înregistrare a operațiunilor economico-financiare în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor în societate.
De asemenea, s-a constatat neconcordanța între natura operațiilor economico-
financiare înregistrate și funcțiile conturilor utilizate pentru reflectarea în contabilitate a acestor operațiuni. Spre exemplu stocuri reprezentând materiale de natura obiectelor de inventar au fost înregistrate în contabilitate ca materiale consumabile.
În acest fel nu se respectă prevederile Legii contabilității nr.82/1991 re.ată și al OMFP nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar- contabile.
CAUZE: – Lipsa unor proceduri de lucru, scrise și formalizate.
– Proiectarea și realizarea aplicației financiar-contabile s-a făcut de către Direcția Generală a Tehnologiei Informației, care nu are personal cu pregătire economică, iar între personalul acestei direcții și personalul Direcției de Buget și Contabilitate Internă neexistând relații de colaborare, necesare realizării lucrărilor în condiții corespunzătoare.
– Neefectuarea controlului ierarhic.
– Inexistența unei pregătiri adecvate a persoanelor responsabile cu completarea
Registrului-jurnal.
CONSECINȚE: – Nerespectarea înregistrării cronologice și sistematice în contabilitate a modificărilor elementelor de activ și pasiv ale societatii .
Datorită neînregistrării cronologice în contabilitate a operațiunilor economico-financiare, care afectează patrimoniul societătii, nu se poate urmări, în orice moment, identificarea și controlul acestora.
RECOMANDĂRI: – Elaborarea procedurilor de lucru, scrise și formalizate, privind completarea
Registrului-jurnal.
– Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea sistematică a procedurilor.
– Realizarea unui control pe perioada auditată pentru a stabili dimensiunile disfuncțiunii constatate și refacerea Registrului-jurnal.
– Elaborarea unui sistem de pregătire profesională a personalului din cadrul compartimentelor financiar-contabile.
– Analiza posibilității delegării unei persoane specializate, de la Direcția Buget
și Contabilitate Internă pe perioada proiectării și implementării aplicației informatice.
– Analiza necesității achiziționării unui program informatic pentru Situatia financiara anuala .
– Stabilirea relațiilor de colaborare între structurile funcționale, prin ROF-ul
socitatii, astfel încât să permită o circulație rapidă a informațiilor, fără o distorsionare a conținutului acestora.
– În cazul în care societatea, prin intermediul structurilor proprii, se află în
imposibilitatea realizării unei aplicații în domeniul financiar-contabil, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, să se studieze posibilitatea achiziționării unui program informatic care să corespundă necesităților societatii.
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
TESTUL NR. 1.3.1
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 -31.12.2014
OBIECTUL TESTULUI: Organizarea registrelor de contabilitate . Modul de completare al Registrului-inventar
DESCRIEREA TESTULUI: Pentru efectuarea testului s-a analizat documentul Registrul-inventar, completat la societatea .ă în calitate de ordonator principal de credite, precum și cele completate la unitățile subordonate, pentru anul 2014.
• Populația va fi constituită din documentul Registrul-inventar completat la unitatea centrală și la unitățile subordonate, precum și din toate documentele care au stat la baza întocmirii acestui registru, respectiv liste de inventariere, procese verbale privind rezultatele inventarierii ș.a.
• Eșantionul va fi constituit din totalitatea populației, adică 100%, având în vedere că acestea reprezintă un volum redus de documente și lucrarea este anuală.
• Testarea a urmărit analiza modului de completarea Registrului-inventar, pe baza elementelor stabilite în Lista de verificare nr. 1, poziția 1.3. astfel:
Registrul inventar:
a. confirmarea completării Registrului-inventar, respectiv a fiecărui post de activ și de pasiv, cuprins în bilanțul contabil;
b. recalcularea soldurilor finale pe baza intrărilor și ieșirilor de la data
inventarierii până la data închiderii exercițiului financiar
c. confirmarea completării Registrului-inventar, respectiv a posturilor de activ și de pasiv, cuprinse în bilanțul contabil, pe baza inventarierii faptice,
rezultate din procesele verbale de inventariere.
• Testarea s-a concretizat in elaborarea Listei de control nr. 1.3.1 privind completarea Registrului- inventar.
CONSTATĂRI: Din analiza Listei de control nr. 1.3.1. s-a constatat nerespectarea modului de completarea a Registrului-inventar, respectiv au fost preluate soldurile din Balanța de verificare la data de 31.12.2014, dar nu au fost completate coloanele cu date referitoare la modificarea valorii elementelor patrimoniale pentru perioada auditată, respectiv coloanele 3, 5 și 6 din registru.
CONCLUZII: În baza acestui test s-a elaborat FIAP-ul nr. 1.3.1.
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
Lista de control nr. 1.3.1
Privind Completarea registrului- inventar
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZĂ A PROBLEMEI NR. 1.3.1
Misiunea de audit: situatatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
PROBLEMA: Completarea eronată a Registrului-inventar
CONSTATARE Completarea Registrului-inventar s-a realizat preluându-se soldurile din Balanța de verificare la data de 31.12.2014, dar nu au fost completate coloanele cu date referitoare la modificarea valorii elementelor patrimoniale pentru perioada auditată
CAUZE: – Persoanele responsabile cu completarea Registrului-inventar nu și-au însușit monografia privind modul de întocmire a Registrului-inventar în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 re.ată și OMFP nr.1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile
– Lipsa unui sistem de perfecționare a pregătirii profesionale a salariaților la nivelul compartimentelor și a unui sistem de control ierarhic.
– Inexistența procedurilor de lucru scrise și formalizate.
CONSECINȚE: Registrul-inventar nu este utilizat în concordanță cu destinația acestuia, respectiv nu este posibil, în orice moment, identificarea și controlul tuturor
elementelor patrimoniale inventariate în societate.
RECOMANDĂRI: – Elaborarea procedurilor scrise și formalizate privind completarea Registrului-inventar.
– Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea sistematică a procedurilor.
– Realizarea unei acțiuni de control, pentru întreaga perioadă auditată, a modului de valorificare a inventarelor.
– Elaborarea unui sistem de pregătire profesională a personalului din cadrul compartimentelor financiar-contabile, care trebuie să fie familiarizat cu monografiile specifice contabilității.
– Informarea echipei de auditori interni a modului de valorificare a inventarelor și de completare a Registrului-inventar în vederea completării Fișei de urmărire a recomandărilor.
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
LISTA DE VERIFICARE NR. 2
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Întocmit: Spanu Andreea Adina
Obiectivul 2. CONDUCEREA CONTABILITĂȚII
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
INTERVIU NR. 2.2.1 privind activitatea de recepție a activelor imobilizate
adresat domnului Marinescu Ion, director general Direcția Generală a
Serviciilor Administrative, Patrimoniu și Arhivare
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Data: 26.02.2015 Auditori interni, Intervievat,
Spanu Andreea Adina Marinescu Ion
Manea Mariana
Notă: • Activitatea de recepție a activelor imobilizate se realizează în conformitate cu cadrul normativ, dar nu există proceduri scrise și formalizate. Totuși, deoarece această disfuncțiune este una generalizată la nivelul întregului sistem financiar- contabil, nu se va elabora FIAP, dar va fi abordată în mod special în Raportul de audit intern în concluzii .
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
TESTUL NR. 2.3.1.
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.012014 – 31.12.2014
OBIECTUL TESTULUI: Conducerea contabilității. Analiza conducerii contabilității datoriilor și creanțelor
DESCRIEREA TESTULUI: Având în vedere ponderea valorică a contractelor de leasing financiar în totalul datoriilor, auditorii au considerat necesar, pentru testarea activității de conducere a Contabilității datoriilor, să
analizeze modul de reflectare în contabilitate a principalelor operațiilor aferente leasingului financiar.
• Populația pentru realizarea testului este constituită din cele 3 contracte de
leasing financiar;
• Eșantionul va fi constituit din totalitatea contractelor de leasing financiar,
adică 100%, ținând cont că populația este formată dintr-un volum redus de documente;
• Testarea a urmărit corectitudinea pașilor parcurși în vederea reflectării în
contabilitate a principalelor operații legate de contractele de leasing financiar, în conformitate cu Lista de verificare nr. 2 poziția 2.3. și anume:
Analiza conducerii contabilității datoriilor și creanțelor
a. verificarea înregistrării cronologice și sistematice a operațiunilor privind datoriile și creanțele societătii, justificate și consemnate în documente;
b. urmărirea trimiterii documentelor necesare dosarelor aflate în litigiu pentru creanțele nerecuperate sau pentru datoriile nerecunoscute de către societate, Direcției Juridice;
c. urmărirea operării modificărilor datoriilor și creanțelor survenite în urma deciziilor instanțelor de judecată rămase definitive și irevocabile;
d. verificarea documentelor justificative și a circuitului acestora e. analiza datoriilor și creanțelor prin prisma prescripției;
f. analiza sistemului de raportare a datoriilor și creanțelor către management;
g. examinarea înregistrărilor în contabilitate
Testarea s-a concretizat în elaborarea Listei de control nr. 2.3.1. privind
Analiza conducerii contabilității datoriilor și creanțelor.
CONSTATĂRI : Din analiza Listei de control nr. 2.3.1. s-a constatat că în situațiile financiare anuale ale societătii, datoriile în valută nu sunt ținute la cursul valutar comunicat de Banca Națională a României, pentru ultima zi a perioadei de raportare, ci sunt evaluate la cursul valutar comunicat de Banca Națională a României de la data încheierii contractelor.
CONCLUZII: În baza acestui test s-a elaborat FIAP-ul nr. 2.3.1.
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
LISTA DE CONTROL NR. 2.3.1.
Privind Organizarea contabilității datoriilor și creanțelor entități
Data : 27.02.2015 Auditori interni În prezența,
Spanu Andreea Adina, Meran Neculai
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZĂ A PROBLEMEI NR. 2.3.1.
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2015 – 31.12.2015
PROBLEMA Datoriile în valută nu sunt prezentate în Situațiile financiare anuale la valoarea actuală.
CONSTATARE : Auditorii interni au constatat că datoriile în valută, aferente contractelor de leasing financiar sunt prezentate în situațiile financiare la valoarea aferentă acestor
contracte, evaluate de cursul valutar comunicat de Banca Națională a României, la data încheierii contractelor, denaturând informațiile din situațiile financiare periodice, întrucât aceste datorii trebuiau reflectate în contabilitate la sfârșitul perioadelor de raportare, la o valoare reevaluată la cursul valutar comunicat de Banca Națională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare.
CAUZE • Inexistența procedurilor scrise și formalizate;
• Neefectuarea periodică a punerii de acord între societatea .ă și entitățile finanțatoare referitoare la datoriile aferente contractelor de leasing;
• Neactualizarea sistematică a valorii contractelor de leasing la cursul valutar
comunicat de BNR în ultima zi a perioadei de raportare;
• Inexistența, în cadrul direcției, unei persoane cu pregătire profesională
corespunzătoare, responsabilă cu garantarea și urmărirea datoriilor aferente contractelor de leasing financiar preluate în situațiile financiare.
• Lipsa unui control periodic efectuat de către managementul direcției asupra
datoriilor societătii;
CONSECINȚE • Situațiile financiare anuale nu reflectă o situația reală și fidelă a patrimoniului.
RECOMANDĂRI • Elaborarea și formalizarea unui sistem procedural privind datoriile în valută;
• Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea acestor proceduri;
• Stabilirea unor atribuții concrete, coroborate cu procedurile și fișele de post pentru personalul implicat în aceste activități;
• Realizarea unui program de pregătire profesională pentru personalul Direcției
de Buget și Contabilitate Internă, privind necesitățile de informare privind evoluția pieței de capital și a sistemului de relații financiare;
• Efectuarea inventarierii situației datoriilor aferente contractelor de leasing
financiar si reevaluarea datoriilor în valută aferente contractelor de leasing financiar și
reflectarea în Situațiile financiare ale trimestrului III a anului 2012, la cursul valutar comunicat în penultima zi lucrătoare a lunii în care se întocmesc situațiile financiare.
Data : 27.02.2015 Auditori interni Supervizor,
Spanu Andreea Adina Meran Neculai
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
CHESTIONAR DE CONTROL INTERN NR. 2.4.1 pentru
Evaluarea sistemului de control intern al casieriei adresat domnului Popa Nicusor
director Direcția de Buget și Contabilitate Internă
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
TESTUL NR. 2.4.1.
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 -31.12.2014
OBIECTUL TESTULUI: Conducerea contabilității. Contabilitatea trezoreriei. Analiza organizării activității de casierie
DESCRIEREA TESTULUI:
• Populația pentru efectuarea testării a fost alcătuită din totalitatea proceselor verbale de inventariere a casieriei societătii în număr de 6 întocmite pe perioada auditată, din care unul este aferent inventarierii anuale efectuate la data de 31 decembrie 2014;
• Eșantionul va fi constituit din totalitatea populației, adică 100%, având în vedere că aceasta reprezintă un volum redus de documente;
• Testarea a urmărit analiza modului de organizare a controlului activității de casierie, pe baza elementelor stabilite în Lista de verificare nr. 2 poziția nr.2.4. astfel:
Analiza activității de casierie:
a. existența ordinului intern pentru numirea comisiei de inventariere;
b. urmărirea respectării programului de inventariere;
c. urmărirea întocmirii monetarului;
d. urmărirea efectuării inventarierii în ultima zi lucrătoare a exercițiului financiar;
e. examinarea înregistrării tuturor operațiunilor de încasări și plăți privind exercițiul respectiv;
f. urmărirea existenței unui confrunt între soldurile din registrul de casă cu monetarul
și cu cele din contabilitate.
Testarea s-a concretizat în elaborarea Listei de control nr. 2.4.1 privind Analiza organizării activității casieriei și a Chestionarului de Control Intern nr. 2.4.1. pentru Evaluarea sistemului de control intern al casieriei adresat domnului PopaNicusor, director al Direcției de Buget și Contabilitate Internă.
CONSTATĂRI:
Din analiza Listei de control nr. 2.4.1. și a Chestionarului de control intern nr. 2.4.1. am constatat că la nivelul societătii activitatea de casierie este organizată și controlul acesteia funcționează.
CONCLUZII:
Pentru activitatea de casierie nu se va elabora FIAP, dar informațiile primite cu ocazia acestei testări vor fi preluate și introduse în RAI.
Data: Auditori interni, Supervizor,
28.02.2015 Spanu Andreea Adina Meran Neculai
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
LISTA DE CONTROL NR. 2.4.1
privind
Analiza activității de casierie
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
TESTUL NR. 2.4.2.
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
OBIECTIVUL TESTULUI: Contabilitatea trezoreriei. Urmărirea modului de utilizare a ordinului de plată
DESCRIEREA TESTULUI:
• Populația pentru efectuarea testului este formată din ordinele de plată aferente perioadei auditate, întocmite și utilizate de societate pentru decontarea obligațiilor față de terți, în număr de 1751. Menționăm că în cadrul societătii, din anul 2014 a început numerotarea ordinelor de plată pe baza Registrului de evidență a ordinelor de plată și este valabil 5 ani.
• Eșantionul pentru urmărirea modului de utilizare a ordinului de plată, va fi
constituit dintr-un procent de 1%, din populație, respectiv 1751 ordine de plată, conform
Foii de lucru nr. 2.5.2.;
• Testarea a urmărit corectitudinea pașilor parcurși în vederea întocmirii și
utilizării Ordinului de plată pe baza Listei de verificare nr. 2 poziția 2.4. și anume:
a) verificarea emiterii ordinelor de plată pe numele fiecărui creditor;
b) examinarea datării și numerotării ordinelor de plată;
c) înscrierea ordinelor de plată într-un registru distinct;
d) verificarea emiterii ordinelor de plată pe baza documentelor justificative.
Testarea s-a concretizat în elaborarea Listei de control nr. 2.4.2. privind
Întocmirea și utilizarea ordinului de plată.
CONSTATĂRI:
Pe baza testării și Listei de control nr. 2.4.2. s-a constatat că ordinele de plată utilizate de societate nu conțin date referitoare la documentele justificative care au generat obligațiile de plată care se sting, respectiv OP nr. 104, OP nr. 313, OP nr. 1031 și OP nr. 1709.
CONCLUZII:
În baza acestui test s-a elaborat FIAP-ul nr. 2.4.2.
Data: Auditori interni, Supervizor,
01.03.2015 Spanu Andreea Adina Meran Neculai
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FOAIE DE LUCRU NR. 2.4.2.
Obiectivul nr. 2: Conducerea contabilității
Eșantionului în vederea testării modului de întocmire și utilizare a ordinului de plată a fost constituit astfel:
– populația statistică: 12 ordine de plată;
– eșantionul 1%: 17 ordine de plată;
– pasul de selecție: 103;
– eșantionul rezultat din aplicarea pasului va începe de la Ordinul de plată nr.
1 și va cuprinde următoarele ordine de plată: OP nr. 1, OP nr. 104, OP nr.
207, OP nr. 310, OP nr. 413, OP nr. 516, OP nr. 619, OP nr. 722, OP nr.
825, OP nr. 928, OP nr. 1031, OP nr. 1144, OP nr. 1247, OP nr. 1400, OP
nr. 1503, OP nr. 1606 și OP nr. 1709.
– eșantionul astfel constituit va fi verificat integral;
– în urma verificării eșantionului se va întocmi Lista de control nr. 2.4.2. privind Întocmirea și utilizarea ordinului de plată, în care se vor concretiza rezultatele testării.
Data: Auditori interni , În prezența, Popa Nicusor
01.03.2015 Spanu Andreea Adina , Direcția de Buget și Contabilitate Internă
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
LISTA DE CONTROL NR. 2.4.2
Privind Întocmirea și utilizarea ordinului de plată
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZĂ A PROBLEMEI NR. 2.4.2.
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
PROBLEMA : Unele Ordine de plată utilizate de societate nu conțin date referitoare la documentele justificative în baza cărora se sting datoriile de plată .
CONSTATARE : Din analiză auditorii interni au constatat că există ordine de plată utilizate de societate pentru achitarea obligațiilor datorate terților, care nu conțin date explicite referitoare la documentele justificative care au generat aceste obligații.
Din eșantionul stabilit pentru testare s-a constatat inexistența numărului și datei facturilor furnizorilor, specificându-se numai natura bunurilor achiziționate, spre exemplu: ˝contravaloarea materialelor de natura obiectelor de inventar˝, în cazul OP
nr. 104, OP nr. 413, OP nr. 1031, OP nr. 1709,
CAUZE • Inexistența procedurilor scrise și formalizate;
• Inexistența unei evidențe detaliate pentru fiecare creditor al societătii;
• Existența supraîncărcării personalului din cadrul direcției;
• Lipsa unui control periodic efectuat de către managementul direcției asupra datoriilor societătii; • Nerealizarea unei activități de analiză periodică a stadiului de achitare al
datoriilor;
CONSECINȚE • Pe baza ordinelor de plată întocmite de societate pentru achitarea datoriilor nu
se poate realiza o situație analitică și operativă a stadiului de achitare al furnizorilor.
• Întocmirea ordinelor de plată fără explicații suficiente referitoare la datorii
îngreunează organizarea evidenței analitice a furnizorilor;
• Imposibilitatea obținerii unei situații operative a furnizorilor în funcție de
vechime.
RECOMANDĂRI : • Elaborarea și formalizarea unui sistem de proceduri privind întocmirea și
utilizarea ordinelor de plată;
• Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea acestor proceduri;
• Fixarea unor atribuții concrete, coroborate cu procedurile și fișele de post
pentru personalul implicat în aceste activități;
• Realizarea unui program de pregătire profesională pentru personalul Direcției
de Buget și Contabilitate Internă, corespunzător cu necesitățile societătii de a se adapta la noutățile din sistemul financiar-bancar;
• Verificarea ordinelor de plată utilizate pentru perioada auditată și completarea acestora cu numărul și data documentelor justificative care generează datoriile dacă este cazul.
Data: Auditori interni, Pentru conformitate, Supervizor,
01.03.2015 Spanu Andreea Adina , Manea Mariana Meran Neculai
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
INTERVIUL NR. 2.5.1.
privind organizarea activității de inventariere a patrimoniului
adresat domnului Marinescu Ion, director general Direcția Generală a Serviciilor Administrative, Patrimoniu și Arhivare
Data: 01.03.2015 Auditori, Director general,
Spanu Andreea Adina Marinescu Ion
Manea Mariana
Notă: Pentru răspunsul de la întrebarea nr. 10 se va solicita Nota de relații nr. 2.5.1
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
NOTĂ DE RELAȚII NR. 2.5.1.
Organizarea activității de inventariere a patrimoniului adresat Marinescu Ion, președinte al comisiei de inventariere a datoriilor și creanțelor societătii
Pentru problemele de la întrebările nr. 2, 4, 6, 7 și 9 se va elabora FIAP-ul nr. 2.5.1
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
INTERVIUL NR. 2.5.2.
privind înregistrarea în contabilitate a diferențelor rezultate în urma inventarierii,
adresat doamnului Zaharia Darie , șef Birou financiar-contabilitate
Data: 01.03.2015 Auditori interni, Șef Birou financiar-contabilitate,
Spanu Andreea Adina Zaharia Darie
Manea Mariana
Notă:
Răspunsurile la întrebările acestui interviu vor fi avute în vedere la comentariile ce se vor face în Raportul de audit intern.
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZĂ A PROBLEMEI NR. 2.5.1
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 -31.12.2014
PROBLEMA : Nerespectarea cadrului normativ privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor patrimoniale de activ și de pasiv.
CONSTATARE : • Efectuarea inventarierii anuale a creanțelor societătii, pentru anul 2014,
s-a realizat numai pentru debitorii care au îndeplinit cumulativ următoarele condiții:
– dețin individual un sold valoric semnificativ, ce înseamnă numai 1% din totalul soldurilor conturilor de creanțe;
– vechimea creanțelor este mai mare de 6 luni calendaristice.
In prezent, conform cadrului normativ în vigoare, trebuie inventariate toate creanțele pe baza extraselor de cont confirmate.
• De asemenea, listele de inventariere folosite pentru centralizarea creanțelor
conțin numai valoarea contabilă, fără a fi trecută valoarea evaluată și diferența dintre valoarea contabilă și valoarea evaluată.
În acest fel nu se respectă prevederile OMFP nr.1753//2004 privind organizarea
și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv.
CAUZE : • Inexistența procedurilor de lucru scrise și formalizate;
• Participarea în comisiile de inventariere a unui personal care nu are pregătirea profesională necesară pentru realizarea inventarierii creanțelor societătii;
• Neefectuarea instructajului înaintea începerii inventarierii patrimoniului pentru
asigurarea desfășurării inventarierii în conformitate cu cadrul normativ care reglementează acest domeniu.
CONSECINȚE : • Situațiile financiare ale anului 2014, elaborate pe baza Balanței de verificare, la
data de 31 decembrie 2012, care se bazează și pe Rezultatele inventarierii patrimoniului aferente anului 2012, nu reflectă o imagine fidelă a patrimoniului.
RECOMANDĂRI : • Elaborarea și formalizarea unui sistem de proceduri privind efectuarea inventarierii patrimoniului societătii;
• Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea acestor proceduri;
• Efectuarea inventarierii creanțelor pe perioada auditată, cu respectarea reglementărilor în vigoare, astfel încât întocmirea situațiilor financiare periodice să fie elaborate pe baza acestor rezultate;
• Realizarea la nivelul societătii unui program privind pregătirea profesională a
membrilor comisiilor de inventariere, precum și luarea unor măsuri pentru stabilirea unui responsabil cu această activitate.
Data: Auditori interni, Pentru conformitate, Supervizor,
01.03.2015 Spanu Andreea Adina Meran Neculai
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FORMULAR DE CONSTATARE ȘI RAPORTARE A IREGULARITĂȚILOR – FCRI NR. 2.5.1.
Către: domnul Diculescu Ciprian , director executiv
CONSTATARE
În urma misiunii de audit intern, efectuată la Direcția Generală de Buget și
Contabilitate Internă, in perioada 15.02.2015-31.03.2015, la Contabilitatea rezultatelor inventarierii, s-au constatat următoarele:
– Efectuarea inventarierii patrimoniului eferentă anului 2014 nu a respectat
reglementările legale din domeniu, respectiv inventarierea creanțelor societătii s-a făcut numai pentru soldurile debitoare care dețin ponderea în totalul soldurilor acestor conturi și pentru acele creanțe care au o vechime mai mare de 6 luni, în aceste condiții nu au fost inventariate o serie de creanțe cu importanță pentru societate.
– Listele de inventariere sunt incorecte deoarece conțin numai contabil valoarea și nu au fost completate rubricile referitoare la valoarea evaluată a acestor creanțe și diferența dintre valoarea evaluată și valoare contabilă. În consecința situațiile financiare ale societătii aferente anului 2014 conțin informații care nu reflectă imaginea reală a patrimoniului.
ACTE NORMATIVE ÎNCĂLCATE
• OMFP nr. 2861/2009 privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv.
• Legea contabilității nr. 82/1991 republicata.
RECOMANDĂRI
• Reefectuarea inventarierii creanțelor societătii în totalitate cu scopul elaborării
viitoarelor situații financiare periodice pe baza unor informații reale.
• De asemenea, recomandăm elaborarea unei proceduri de lucru scrise și
formalizate, stabilirea unui responsabil de procedură, având în vedere că la elaborarea situațiilor financiare pentru anul 2014, procesele verbale de inventariere au fost aprobate de conducere, ceea ce denotă inexistența unei proceduri pentru această activitate și în același timp nerespectarea cadrului normativ în vigoare.
ANEXE
– copie după Listele de inventariere a creanțelor;
– copie după Procesul verbal de inventariere al comisiei de inventariere a creanțelor și datoriilor;
– copie după Registrul de inventar întocmit la data de 31 decembrie 2014.
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
LISTA DE VERIFICARE NR. 3
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Întocmit: Spanu Andreea Adina
Obiectivul 3. CONDUCEREA ACTIVITĂȚII FINANCIARE
Data: Auditori interni, Supervizor,
05.03.2015 Spanu Andreea Adina Manea Mariana Meran Neculai
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
TESTUL NR. 3.1.1.
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12. 2014
OBIECTUL TESTULUI: Conducerea activității financiare . Analiza activității de încasare/plată
a datoriilor respectiv creanțelor
DESCRIEREA TESTULUI:
• Populația pentru efectuarea testării a fost alcătuită din totalitatea contractelor de
achiziție încheiate de societate, în scopul preluarii de imobilizări, în număr de 8.
• Eșantionul va fi constituit din totalitatea populației, adică 100%, având în vedere că
aceasta reprezintă un volum redus de documente.
• Testarea a urmărit analiza modului de organizare a obligațiilor de plată pe scadențe
potrivit contractelor, pe baza elementelor stabilite în Lista de verificare nr. 3 poziția nr. 3.1 astfel: a. urmărirea organizării evidenței obligațiilor de plată pe scadențe potrivit contractelor;
b. examinarea stipulării instrumentelor de plată care vor fi utilizate în scopul
achitării datoriilor;
c. urmărirea concordanței între instrumentele de plată utilizate cu cele prevăzute în contracte/angajamente,
d. examinarea modului de calcul a penalităților stabilite pentru neplata la
termen a datoriilor
e. analiza înregistrărilor în contabilitate.
Testarea s-a concretizat în elaborarea Listei de control nr. 3.1.1 privind
Organizarea evidenței plăților pe scadențe, potrivit contractelor încheiate.
CONSTATĂRI:
Din analiza Listei de control nr. 3.1.1. am constatat următoarele:
• La nivelul societătii există organizată o evidență a plăților pe scadențe
conform contractelor de achiziție .
• Există contracte în care sunt specificate penalitățile pentru nerespectarea
clauzelor contractuale, respectiv contractele de achiziție .
CONCLUZII:
În baza acestui test nu s-a elaborat FIAP.
Data: Auditori interni, Supervizor,
06.03.2015 Spanu Andreea Adina Meran Necula
Manea Marian
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern LISTA DE CONTROL NR. 3.1..1.
privind Organizarea plăților pe scadențe, potrivit contractelor de achiziții
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
TESTUL NR.3.2.1
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
OBIECTUL TESTULUI: Conducerea activității financiare. Analiza activității de stabilire și raportare a impozitelor și taxelor datorate statului
DESCRIEREA TESTULUI:
• Testarea a urmărit modalitatea calculării și înregistrării în contabilitate a sumelor reprezentând rețineri din salarii angajaților și datorate Bugetului de stat consolidat, precum și modalitatea de raportare a acestor sume, ținându-se cont de elementele stabilite în Lista de verificare nr. 3, poziția nr. 3.2 și anume:
Analiza activității de constituire și raportare a impozitelor și taxelor datorate statului:
a. examinarea calculului sumelor reprezentând impozitul pe venitul din salarii;
b. compararea sumelor reprezentând impozitul pe venitul din salarii raportate cu cele din evidența financiar-contabilă;
c. compararea sumelor reprezentând contribuția la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat datorată de asigurați, raportate cu cele din evidența financiar-contabilă;
d. compararea sumelor reprezentând contribuția la Bugetul Asigurărilor Sociale de Șomaj datorate de asigurați,raportate cu cele din evidența financiar- contabilă;
e. compararea sumelor reprezentând contribuția la Bugetul de Asigurări Sociale de Sănătate datorată de asigurați, raportate cu cele din evidența financiar-contabilă;
f. urmărirea virării reținerilor din salarii în cuantumul stabilit și la termenele legale;
g. urmărirea regularizării anuale a impozitului pe venitul din salarii în cuantumul și la termenele stabilite de cadrul legal;
h. examinarea modului de constituire a impozitelor și taxelor datorate bugetului local în cuantumul și la termenele legale.
Testarea s-a concretizat în elaborarea Listei de control nr. 3.2.1 privind
Organizare a activității de constituire și raportare a impozitelor și taxelor datorate
statului.
CONSTATĂRI: Din analiza Listei de control nr. 3.2.1 s-a constatat: Sumele reprezentând rețineri din salarii calculate și înregistrate în contabilitate diferăde cele raportate de societate la Administrația Finanțelor a Sectorului 1. Astfel,întredatele raportate prin Declarația 100 privind obligațiile de plată la Bugetul general consolidat și cele înregistrate în contabilitate, existență diferențe la următoarele obligații:
– Impozitul pe venitul din salarii;
– Contribuția datorată de asigurați la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat;
– Contribuția datorată de asigurați la Bugetul Asigurărilor Sociale de Șomaj;
– Contribuția datorată de asigurați la Bugetul Asigurărilor Sociale de Sănătate.
CONCLUZII: În baza acestui test s-a elaborat FIAP-ul nr. 3.2.1.
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
LISTA DE CONTROL NR. 3.2.1 privind
Organizare a activității de stabilire și raportare a impozitelor și taxelor datorate statului
Data: Auditori interni, În prezența,
08.03.2015 Spanu Andreea Adina , Manea Mariana Meran Neculai
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZĂ A PROBLEMEI NR. 3.2.1
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
PROBLEMA
Sumele reprezentând rețineri din salarii calculate și înregistrate în contabilitate, diferă de cele raportate de societate la Administrația Finanțelor a Sectorului 1.
CONSTATARE
Auditori interni au constatat, prin compararea datelor din Declarația 100 privind obligațiile de plată la Bugetul general consolidat cu cele înregistrate în
contabilitate, existența unei diferențe la următoarele obligații:
– Impozitul pe venitul din salarii;
– Contribuția datorată de asigurați la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat;
– Contribuția datorată de asigurați la Bugetul Asigurărilor Sociale de Șomaj;
– Contribuția datorată de asigurați la Bugetul Asigurărilor Sociale de Sănătate.
CAUZE
• Inexistența unei proceduri de lucru scrise și formalizate.
• Lipsa unui soft privind salariile, adaptat la nevoia de comunicare cu Administrația Finanțelor Publice ale Sectorului 1, soft care să genereze baze de date compatibile din punct de vedere al formatului și structurii cu cele stabilite prin acte normative, ceea ce implică introducerea manuală a datelor în softul distribuite de Ministerul Finanțelor.
• Lipsa unui personal specializat, care să aibă ca sarcini de serviciu introducerea datelor în programele de raportare către Administrația Finanțelor Publice ale Sectorului 1.
CONSECINȚE : Declarația 100 privind obligațiile de plată la Bugetul General Consolidat
aferentă lunii noiembrie 2014, conține date care nereale care nu corespund cu cele înregistrate în contabilitate.
RECOMANDĂRI
• Elaborarea și formalizarea unui sistem procedural privind activității de constituire
și raportare a impozitelor și taxelor datorate statului;
• Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea acestor proceduri;
• Implementarea unui program informatic integrat privind activitatea de raportare care să respecte structura stabilită prin cadrul normativ și stabilirea unui responsabil pentru aceasta.
• Realizarea unui program de pregătire profesională pentru instruirea operatorilor cu sarcini de prelucrare a datelor în scopul elaborării declarațiilor, realizat de către conducătorul Direcției de Buget și Contabilitate Internă pentru aplicația informatică implementată;
• Compararea datelor din Balanța de verificare cu cele din declarații pentru întreaga
perioadă auditată, în vederea depistării și corectării greșelilor conform prevederilor legale
Data Întocmit, Supervizor,
08.03.2015 Spanu Andreea Adina Meran Neculai
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
LISTA DE VERIFICARE NR. 4
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Întocmit: Spanu Andreea Adina
Obiectivul nr. 4. ELABORAREA BILANȚULUI CONTABIL
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
CHESTIONAR DE CONTROL INTERN NR. 4.2.1
pentru Evaluarea activității de elaborare a bilanțului contabil adresat domnului
Popa Nicusor director Direcția de Buget și Contabilitate Internă
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Data Auditori interni , Supervizor
10.03.2015 Spanu Andreea Andreea Meran Neculai
Manea Mariana
Notă:
Din analiza Chestionarului de control intern rezultă că sistemul privind elaborarea bilanțului contabil funcționează, motiv pentru care nu se va elabora FIAP.
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
LISTA DE VERIFICARE NR. 5
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Întocmit: Spanu Andreea Adina
Obiectivul nr. 5 . FIABILITATEA SISTEMULUI INFORMATIC FINANCIAR-CONTABIL
Data Întocmit, Supervizor,
15.03.2015 Spanu Andreea Adina Meran Neculai
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
INTERVIUL NR. 5.4.
Privind securitatea sistemului informatic financiar-contabil
adresat domnului Zaharia Darie , șef Birou financiar-contabilitate
NOTĂ: În baza acestui interviu se va elabora FIAP-ul nr. 5.4.
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FIȘA DE IDENTIFICARE ȘI ANALIZĂ A PROBLEMEI NR. 5.4.
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
PROBLEMA : Inexistența unui sistem de securitate privind sistemul informatic financiar- contabil.
CONSTATARE : Echipa de auditori constată posibilitatea accesării sistemului informatic financiar-contabil de către persoane neautorizate.
CAUZE :
• Inexistența la nivelul societătii a unui responsabil care să detecteze accesul
neautorizat la sistemul informatic financiar-contabil.
• Lipsa unei proceduri pentru schimbarea periodică a parolelor ce permit
accesul la sistemul informatic financiar-contabil.
• Pregătirea profesională necorespunzătoare în domeniul informatica
personalului din cadrul Direcției de Buget și Contabilitate Internă.
CONSECINȚE
• Posibilitatea accesării sistemului informatic financiar-contabil de către
persoane neautorizate;
• Vulnerabilitate ridicată a sistemului în fața unor atacuri informaționale.
RECOMANDĂRI
• Elaborarea și formalizarea unui sistem de proceduri privind schimbarea
periodică a parolelor de acces la sistemul informatic financiar-contabil;
• Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea acestor proceduri;
• Stabilirea unui responsabil cu detectarea accesării neautorizate a sistemului informatic financiar-contabil;
• Realizarea în cadrul societătii a unui program de pregătire profesională cu
personalul Direcției de Buget și Contabilitate Internă pentru asigurarea securității sistemului informatic financiar-contabil și informarea sistematică a utilizatorilor.
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
MINUTA ȘEDINȚEI DE ÎNCHIDERE
A. Mențiuni generale:
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Întocmit: Spanu Andreea Adina Data: 25.03.2015
Avizat: Meran Neculai Data: 25.03.2015
B. Concluzii:
• În cadrul ședinței au fost prezentate obiectivele auditate și constatările pentru fiecare obiect auditat. De asemenea, au fost discutate constatările, au fost analizate cauzele care au contribuit la realizarea disfuncționalităților, eventualelor consecințe, și au fost comentate recomandările care urmează a fi implementate pentru eliminarea acestora.
• În cadrul Ședinței de închidere structura auditata și-a însușit în totalitate constatarile și recomandările formulate de echipa de auditori.
• În consecință, proiectul Raportului de audit intern devine Raport de audit intern final, care va fi pregătit pentru aprobare și difuzare structurii auditate..
• Structura auditată se angajează să completeze Planul de acțiune și Calendarul implementării recomandărilor, cu termenele de realizare și persoanele responsabile cu implementarea acestora, pe care le vor discuta cu echipa de auditori interni.
Notă:
Datorită acceptării integrale a constatărilor și recomandărilor formulate de echipa de auditori interni, Reuniunea de conciliere nu se va mai organiza.
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
RAPORT DE AUDIT INTERN
Echipa de auditare a fost constituită din:
-Spanu Andreea Adina, auditor intern, coordonator al misiunii
-Manea Mariana , auditor intern
Misiunea s-a efectuat în baza Ordinului de serviciu nr. 12 din 17.02.2015. Cadrul legal al acțiunii de auditare l-a reprezentat:
– Planul de audit intern pe anul 2012, aprobat de conducerea societătii;
Durata misiunii de audit: 15.02. 2015 -31.03.2015.
Perioada auditată: 01.01.2014 – 31.12.2014
Scopul acțiunii de auditare constă în:
-asigurarea completitudinii și corectitudinii conducerii registrelor de contabilitate;
-asigurarea respectării principiilor generale ale contabilității;
-asigurarea respectării regulilor de evaluare a elementelor de activ și de pasiv;
-asigurarea aplicării corecte a normelor metodologice privind elaborarea bilanțului contabil;
-asigurarea respectării reglementărilor contabile în conformitate cu directivele
europene
Obiectivele acțiunii de auditare au urmărit:
1. Organizarea registrelor de contabilitate
2. Conducerea contabilității
3. Conducerea activității financiare
4. Elaborarea situatiilor financiare anuale
5.Fiabilitatea sistemului informatic financiar- contabil
Tipul de auditare – audit de conformitate/regularitate.
Tehnicile de audit intern utilizate:
• verificarea se realizează în vederea asigurării validității, realității și acurateței înregistrărilor în contabilitate a documentelor și a concordanței cu legile și regulamentele în vigoare, precum și a eficacității controlului intern prin următoarele tehnici de verificare:
– comparația: pentru confirmarea idsocietătii unor informații, după obținerea lor din două sau mai multe surse diferite;
– examinarea: pentru detectarea erorilor și/sau iregularităților;
– recalcularea: verificarea algoritmilor de calcul și a calculelor matematice;
– punerea de acord: pentru realizarea procesului de potrivire a doua categorii diferite de înregistrări;
– confirmarea: pentru solicitarea informațiilor din mai multe surse independente cu scopul validării acestora;
– garantarea: pentru verificarea realității tranzacțiilor înregistrate pornind de la examinarea înregistrărilor spre documentele justificative;
– urmărirea: pentru verificarea procedurilor de la documentele justificative
spre articolul înregistrat în vederea stabilirii realității înregistrării în totalitate a tranzacțiilor.
Alte tehnici de audit:
• observarea fizică: în vederea formării unei păreri proprii privind modul de întocmire și emitere a documentelor;
• interviul, note de relații: se realizează de către auditorii interni prin intervievarea persoanelor auditate, implicate și interesate și informațiile primite, care trebuie să fie susținute de documente. Pentru eventualele explicații suplimentare se solicită note re relații scrise.
• analiza: constă în descompunerea unei entități în elemente, care pot fi izolate, identificate, cuantificate și măsurate distinct.
Instrumentele de audit intern care s-au utilizat:
• Chestionarul de luare la cunoștință – CLC: pentru obținerea unor informații referitoare la contextul socio-economic, organizare internă, funcționarea societătii/structurii auditate;
• Chestionarul de control intern – CCI: orientează auditorii interni
în activitatea de identificare obiectivă a disfuncțiunilor și cauzelor reale ale acestora;
• Listă de verificare – LV: utilizată pentru stabilirea condițiilor de regularitate pe care trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil.
Auditul s-a efectuat asupra situatiilor financiare intocmite de societate la 31.12.2014, care contin – bilantul, contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, situatia modificarilor capitalului propiu si notele explicative la situatiile financiare anuale pentru anul financiar 2014. Aceste situatii financiare constituie declaratii ale conducerii, iar responsabilitatea noastra consta in exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare pe baza auditului efectuat.
Auditul s-a desfasurat in concordanta cu Nat. 88/2007 CAFR. Aceste standarde solicita planificarea si efectuarea auditului incat sa se obtina o asigurare rezonabila a faptului ca situatiile financiare nu contin erori semnificative. Lucrarea de audit a fost planificata si s-a desfasurat incluzand urmatoarele:
– examinarea pe baza de probe de audit a sumelor inscrise in situatiile financiare ale societatii , probe prezentate in dosarele de audit.
– s-a procedat la evaluarea principiilor contabile folosite la intocmirea situatiilor financiare in vigoare la data bilantului.
– s-a evaluat modul de prezentare a situatiilor financiare anuale ale societatii compuse din bilant, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalui propiu, situatia fluxurilor de trezorerie si notele explicative.
– consideram ca auditul nostru constituie o baza rezonabila pentru exprimarea opiniei corecte.
CONSTATĂRI ȘI RECOMANDĂRI
Principalele constatări și recomandări rezultate din evaluarea auditorilor interni sunt cele prezentate în continuare:!
Constatare 1: Completarea incorectă a Registrului – jurnal cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor
Recomandare 1: – Elaborarea procedurilor de lucru, scrise și formalizate, privind completarea
Registrului-jurnal.
– Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea sistematică a procedurilor.
– Realizarea unui control pe perioada auditată pentru a stabili dimensiunile disfuncțiunii constatate și refacerea Registrului-jurnal.
– Elaborarea unui sistem de pregătire profesională a personalului din cadrul
Compartimentelor financiar contabile.
– Analiza posibilității delegării unei persoane specializate, de la Direcția Buget
Și Contabilitate Internă pe perioada proiectării și implementării aplicației informatice.
– Analiza necesității achiziționării unui program informatic pentru Situația financiară anuală.
– Stabilirea relațiilor de colaborare între structurile funcționale, prin ROF-ul
Societății, astfel încât să permită o circulație rapidă a informațiilor, fără o distorsionare a conținutului acestora.
– În cazul în care societatea, prin intermediul structurilor proprii, se află în
Imposibilitatea realizării unei aplicații în domeniul financiar contabil, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, să se studieze posibilitatea achiziționării unui program informatic care să corespundă necesităților societății.!!
Constatare 2: Completarea Registrului-inventar s-a realizat preluându-se soldurile din Balanța de verificare la data de 31.12.2014, dar nu au fost completate coloanele cu date referitoare la modificarea valorii elementelor patrimoniale pentru perioada auditată
Recomandare 2: – Elaborarea procedurilor scrise și formalizate privind completarea Registrului-inventar.
– Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea sistematică a procedurilor.
– Realizarea unei acțiuni de control, pentru întreaga perioadă auditată, a modului de valorificare a inventarelor.
– Elaborarea unui sistem de pregătire profesională a personalului din cadrul compartimentelor financiar contabile, care trebuie să fie familiarizat cu monografiile specifice contabilității.
– Informarea echipei de auditori interni a modului de valorificare a inventarelor și de completare a Registrului inventar în vederea completării Fișei de urmărire a recomandărilor.!!
Constatare 3: Datoriile în valută nu sunt prezentate în Situațiile financiare anuale la valoarea actuală.
Recomandare 3: • Elaborarea și formalizarea unui sistem procedural privind datoriile în valută;
• Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea acestor proceduri;
• Stabilirea unor atribuții concrete, coroborate cu procedurile și fișele de post pentru personalul implicat în aceste activități;
• Realizarea unui program de pregătire profesională pentru personalul Direcției
De Buget și Contabilitate Internă, privind necesitățile de informare privind evoluția pieței de capital și a sistemului de relații financiare;
• Efectuarea inventarierii situației datoriilor aferente contractelor de leasing
Financiar;
• Reevaluarea datoriilor în valută aferente contractelor de leasing financiar și
Reflectarea în Situațiile financiare ale trimestrului III a anului 2014, la cursul valutar comunicat în penultima zi lucrătoare a lunii în care se întocmesc situațiile financiare.
Constatare 4: Unele Ordine de plată utilizate de societate nu conțin date referitoare la documentele justificative în baza cărora se sting datoriile de plată.
Recomandare 4: • Elaborarea și formalizarea unui sistem de proceduri privind întocmirea și
Utilizarea ordinelor de plată;
• Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea acestor proceduri;
• Fixarea unor atribuții concrete, coroborate cu procedurile și fișele de post
Pentru personalul implicat în aceste activități;
• Realizarea unui program de pregătire profesională pentru personalul Direcției
De Buget și Contabilitate Internă, corespunzător cu necesitățile societății de a se adapta la noutățile din sistemul financiar-bancar;
• Verificarea ordinelor de plată utilizate pentru perioada auditată și completarea acestora cu numărul și data documentelor justificative care generează datoriile dacă este cazul.!
Constatare 5: Nerespectarea cadrului normativ privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor patrimoniale de activ și de pasiv.
Recomandare 5: • Elaborarea și formalizarea unui sistem de proceduri privind efectuarea
Inventarierii patrimoniului societății;
• Stabilirea unui responsabil cu elaborarea și actualizarea acestor proceduri;
• Efectuarea inventarierii creanțelor pe perioada auditată, cu respectarea reglementărilor în vigoare, astfel încât întocmirea situațiilor financiare periodice să fie elaborate pe baza acestor rezultate;
• Realizarea la nivelul societății unui program privind pregătirea profesională a
Membrilor comisiilor de inventariere, precum și luarea unor măsuri pentru stabilirea unui responsabil cu această activitate.!
Constatare 6: În urma misiunii de audit intern, efectuată la Direcția Generală de Buget și
Contabilitate Internă, în perioada 15.02.2015-31.03.2015, la Contabilitatea rezultatelor inventarierii, s-au constatat următoarele:
– Efectuarea inventarierii patrimoniului eferentă anului 2014 nu a respectat
Reglementările legale din domeniu, respectiv inventarierea creanțelor societății s-a făcut numai pentru soldurile debitoare care dețin ponderea în totalul șoldurilor acestor conturi și pentru acele creanțe care au o vechime mai mare de 6 luni, în aceste condiții nu au fost inventariate o serie de creanțe cu importanță pentru societate.
– Listele de inventariere sunt incorecte deoarece conțin numai contabil valoarea și nu au fost completate rubricile referitoare la valoarea evaluată a acestor creanțe și diferența dintre valoarea evaluată și valoare contabilă. În consecința situațiile financiare ale societății aferente anului 2014 conțin informații care nu reflectă imaginea reală a patrimoniului.
Recomandare 6: • Reefectuarea inventarierii creanțelor societății în totalitate cu scopul elaborării viitoarelor situații financiare periodice pe baza unor informații reale.
• De asemenea, recomandăm elaborarea unei proceduri de lucru scrise și
Formalizate, stabilirea unui responsabil de procedură, având în vedere că la elaborarea situațiilor financiare pentru anul 2014, procesele verbale de inventariere au fost aprobate de conducere, ceea ce denotă inexistența unei proceduri pentru această activitate și în același timp nerespectarea cadrului normativ în vigoare.!
Constatare 7: Sumele reprezentând rețineri din salarii calculate și înregistrate în contabilitate, diferă de cele raportate de societate la Administrația Finanțelor a Sectorului 1.
Recomandare 7: • Elaborarea și formalizarea unui sistem procedural privind activității de constituire
Și raportare a impozitelor și taxelor datorate statului;
• Realizarea unui program de pregătire profesională pentru instruirea operatorilor cu sarcini de prelucrare a datelor în scopul elaborării declarațiilor, realizat de către conducătorul Direcției de Buget și Contabilitate Internă pentru aplicația informatică implementată;
• Compararea datelor din Balanța de verificare cu cele din declarații pentru întreaga
Perioadă auditată, în vederea depistării și corectării greșelilor conform prevederilor legale!
Constatare 8: Inexistența unui sistem de securitate privind sistemul informatic financiar- contabil.
Recomandare 8: • Elaborarea și formalizarea unui sistem de proceduri privind schimbarea
Periodică a parolelor de acces la sistemul informatic financiar-contabil;
• Realizarea în cadrul societății a unui program de pregătire profesională cu
Personalul Direcției de Buget și Contabilitate Internă pentru asigurarea securității sistemului informatic financiar-contabil și informarea sistematică a utilizatorilor.
Situațiile financiare sunt conforme cu datele prezentate în raportul Consiliului de Administrație.
În anul financiar 2014 situația economică a societății față aceeași perioadă din 2013 este favorabilă în ceea ce privește volumul de afaceri și nefavorabilă având în vedere rezultatul exercițiului, aceasta pe motivul pierderilor financiare din reevaluarea datoriilor în valută efectuată la finele anului.
În concluzie situațiile financiare încheiate la 31.12. 2014 exprimă corect sub toate aspectele semnificative poziția financiară a societății la finele anului 2014 precum și rezultatele activităților sale și a situației fluxurilor de numerar pentru exercițiul financiar încheiat, în concordanță cu Standardele Internaționale de Contabilitate și a O.M.F.P. nr. 3055/2009 (cu modificările și completările ulterioare) pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.
Data 18.03.2015 Auditori,
Spanu Andreea Adina,
Manea Mariana
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern FIȘA DE URMĂRIRE A RECOMANDĂRILOR
Instrucțiuni Societatea/structura auditată
OMV PETROM S.A
Serviciul de Audit Intern
FIȘA DE EVALUARE A MISIUNII DE AUDIT INTERN
DE CĂTRE STRUCTURA AUDITATĂ
Misiunea de audit: Situatia financiara anuala
Perioada auditată: 01.012014 -31.12.2014
Perioada misiunii: 15.02.2015-31.05.2015
Întocmit: Popa Nicusor, director Direcția Buget și Contabilitate Internă
Tabelele de mai sus vor fi completate ținând cont de următorul sistem de punctaj:
•1 pentru nesatisfăcător;
•2 pentru slab;
•3 pentru satisfăcător;
•4 pentru bine;
•5 pentru foarte bine.
Notă: În practică se va urmări ca pentru orice notare sub 3 să se solicite explicații scrise.
Director Direcția Buget și Contabilitate Internă, Luat la cunostinta , auditori interni,
Popa Nicusor Spanu Andreea Adina, Manea Mariana
CONCLUZII
Prezentul proiect de Raport de audit intern a fost întocmit în baza Tematicii in detaliu a misiunii de audit și a Programului intervenției la fața locului, a constatărilor efectuate
în etapa de colectării și prelucrării informațiilor și în timpul intervenției la fata locului. Toate constatările efectuate au la bază probe de audit realizate prin teste, foi de lucru, interviuri, liste
de control, note de relații si in urma analizei si interpretării acestora s-au elaborat FIAP-uri si
FCRI-uri care au condus la recomandările și concluziile cuprinse in Raportul de audit intern.
Structura auditată are obligația să întocmească Programul de acțiune si Calendarul implementării recomandărilor și să raporteze periodic echipei de auditori stadiul implementării acestora.
Echipa de auditori interni, pe baza analizelor și evaluărilor efectuate apreciază Situatia financiara anuala , conform grilei prezentate în continuare.
Evaluarea are la bază discuțiile care au avut loc, cu privire la recomandările auditorilor interni, în ședințele de închidere și conciliere al misiunii de audit intern, apreciate de către participanți, ca fiind realiste și posibil de implementat în practică.
De asemenea, considerăm că rezultatele evaluării auditorilor interni privind:
Situatia financiara anuala se înscriu în parametrii normali pentru această perioadă de implementare a funcției de audit intern în societate.
Structura auditată are obligația să respecte Programul de acțiune și Calendarul de implementare a recomandărilor, cu scopul implementării recomandărilor la termenele stabilite și să raporteze echipei de auditori interni, periodic, stadiul implementării acestora.
Data: 20.05.2015
Auditori, Supervizor,
Spanu Andreea Adina Meran Neculai
Manea Mariana
Notă: Precizăm că în practica, Raportul de audit intern este semnat pe fiecare pagina de echipa
de auditori interni, iar pe ultima pagină, atât de auditorii interni, cât și de supervizorul misiunii.
Managementul riscului prin Guvernanta corporativa – Raport de Guvernanta corporative
Potrivit Codului de Guvernanță Corporativă, rolul Consiliului de Supraveghere al OMV Petrom a fost de a adopta reguli stricte și de a se asigura, prin intermediul Comitetului de Audit, că sistemul de management al riscului este implementat în cadrul companiei și că acest sistem este eficient. Mai mult, Directoratul OMV Petrom a supravegheat și coordonat în permanență sistemul de management al riscului prin implicare directă și monitorizarea sa.
Pentru a evalua riscurile asociate cu întreg portofoliul de operațiuni al OMV Petrom, Directoratul a împuternicit un departament dedicat de Management al Riscurilor și Asigurărilor cu obiectivul de a conduce și coordona procesele de management al riscurilor în cadrul companiei.
În plus, sistemul de management al riscurilor implementat de OMV Petrom este parte integrantă a procesului de luare a deciziilor. Pentru orice proiecte noi de anvergură, strategii noi sau direcții noi de piață se organizează ateliere, în scopul evaluării riscurilor asociate cu beneficiile respectivei oportunități, iar informațiile legate de riscuri strânse în cadrul atelierelor de lucru, precum și orice opinii relevante ale terțelor persoane specializate sunt folosite pentru luarea de decizii informate.
În 2014, OMV Petrom a implementat, împreună cu Institutul de Management al Riscurilor din Marea Britanie, un program intern de instruire la nivelul companiei, intitulat „Academia de Risc Petrom”, care a contribuit la consolidarea competențelor de management al riscului în rândul managerilor de nivel mediu și din top management, precum și în rândul angajaților fără responsabilități manageriale. Acest program a fost premiat în cadrul evenimentului IRM Global Risk Awards 2015 pentru Angajament pentru Învățare & Dezvoltare în Risk Management. Prin intermediul procesului de management al riscurilor, OMV Petrom și-a asigurat lichiditatea și sustenabilitatea pe termen lung și a redus gradul de incertitudine legat de obiectivele sale strategice și financiare.
Sistemul de management al riscurilor la nivelul întreprinderii (EWRM – „Enterprise Wide Risk Management”) din cadrul OMV Petrom este recunoscut prin intermediul diferitelor studii comparative efectuate de consultanții externi ca făcând parte din cele mai bune practici la nivel internațional.
Sistemul EWRM urmărește în mod activ și formal identificarea, analiza, evaluarea și gestionarea tuturor riscurilor (riscuri de piață și financiare, operaționale și strategice), pentru a minimiza efectele acestora asupra fluxului de numerar al companiei până la un nivel acceptabil agreat ca apetit pentru risc.
OMV Petrom are un sistem de management al riscurilor de tip piramidă
OMV Petrom are patru niveluri de roluri formate în cadrul sistemului de management al riscurilor organizate tip piramidă. Primul nivel cuprinde proprietarii de risc, care sunt reprezentați în toate zonele de activitate prin manageri din diferite sectoare de activitate, al doilea nivel este reprezentat de unitățile de afaceri și coordonatorii de risc divizionali, care facilitează și coordonează procesul de management de risc din divizia lor, al treilea nivel se referă la managerul de risc reprezentat prin departamentul de management al riscurilor, care gestionează întreg procesul de management de risc asistat de funcții corporatiste de specialitate (HSSE, Conformitate, Juridic, Financiar, Controlling). Cel mai înalt nivel este reprezentat de Directoratul OMV Petrom, care coordonează și aprobă profilul de risc consolidate al OMV Petrom, în conformitate cu apetitul pentru risc și obiectivele companiei. Sistemul de management al riscului și eficacitatea acestuia sunt monitorizate de Comitetul de Audit al Consiliului de Supraveghere, prin rapoarte periodice.
Obiectivul sistemului de management al riscurilor din cadrul OMV Petrom este de a asigura valoare economică adăugată pozitivă pe un orizont de timp mediu, prin intermediul gestionarii riscurilor asociate cu fluxurile de numerar la care este expusă compania, în limitele apetitului pentru risc. Riscurile operaționale de tip eveniment cu potențial ridicat, precum și riscurile strategice pe termen lung sunt, de asemenea, identificate și gestionate consecvent.
OMV Petrom urmează cele mai bune practice internaționale în gestionarea riscului
Categoriile de risc utilizate în prezent în cadrul sistemului EWRM al OMV Petrom sunt organizate în riscuri de piață și financiare, riscuri operaționale și strategice, care includ, printre altele, și riscuri de piață, financiare, de proiect, de proces, legate de sănătate, siguranță și securitate, fiscale, de conformitate, de personal, legate de litigii, legate de reglementare și riscuri reputaționale.
În ceea ce privește instrumentele și tehnicile utilizate, OMV Petrom urmează cele mai bune practici internaționale în gestionarea riscului și utilizează modele stocastice cantitative pentru a măsura eventualele pierderi asociate portofoliului de riscuri al companiei, pe un orizont de timp de trei ani și un grad de încredere de 95%. Toate riscurile sunt analizate pe baza cauzelor, consecințelor, tendințelor istorice, volatilităților și a potențialului impact asupra fluxului de numerar. Cele mai semnificative expuneri, financiare și nonfinanciare, ale OMV Petrom sunt riscul de piață pentru mărfuri tranzacționabile, riscul de schimb valutar și riscuri operaționale hazard de tip eveniment.
În ceea ce privește riscul de piață pentru mărfurile tranzacționabile, OMV Petrom este expus în mod natural riscului de preț și volatilității fluxurilor de numerar, generate de activitățile de producție, rafinare și marketing asociate țițeiului, produselor petroliere, gazelor și electricității. Riscul de piață are o importanță strategică centrală în cadrul profilului de risc al OMV Petrom și a lichidității companiei. Riscul de preț aferent mărfurilor tranzacționabile ale Grupului OMV Petrom este analizat îndeaproape, cuantificat și evaluat. În 2014, nu s-au folosit instrumente financiare pentru acoperirea riscului asociat cu mărfurile tranzacționabile.
Instrumentele financiare derivate sunt folosite pentru scopul de a gestiona expunerea la riscurile aferente prețului, valutei și stocurilor mărfurilor tranzacționabile, care sunt evaluate ținând seama de nevoile Grupului OMV Petrom și sunt aprobate de Directoratul OMV Petrom în concordanță cu apetitul pentru risc al companiei.
În ceea ce privește managementul riscului de schimb valutar, numerarul OMV Petrom este expus volatilității monedei naționale față de USD, dar și față de EUR. Efectul riscului de schimb valutar asupra fluxurilor de numerar, precum și corelația cu prețul țițeiului sunt monitorizate regulat.
Din punct de vedere al riscului operațional, OMV Petrom este o companie integrată, cu un portofoliu vast de active, majoritatea dintre aceste active fiind instalații de producție și prelucrare hidrocarburi.
O atenție deosebită este acordată riscurilor legate de siguranța proceselor, politica OMV Petrom fiind „să prevenim incidentele, să asigurăm operațiuni sigure”. Riscurile de tip eveniment cu potențial ridicat asociate activității operaționale (spre exemplu, erupții, explozii, cutremure etc.) sunt identificate sistematic și pentru fiecare dintre acestea se elaborează și se evaluează scenario de incident. Acolo unde este considerat necesar, se realizează planuri specifice de gestionare a riscului pentru fiecare locație în parte. Pe lângă planurile de reacție în caz de dezastru, criză și urgențe, politica OMV Petrom cu privire la riscurile asigurabile este de a le acoperi prin instrumente de asigurare. Aceste riscuri sunt analizate îndeaproape, cuantificate și monitorizate de organizația de risc și sunt gestionate prin proceduri interne detaliate.
Managementul riscului de credit se referă la riscul aferent neîndeplinirii de către o contraparte a obligațiilor contractuale, care are drept rezultat pierderi financiare pentru OMV Petrom. Principalele riscuri de credit la care este expus Grupul sunt evaluate, monitorizate și gestionate folosind limite de credit predeterminate pentru fiecare dintre țări, bănci, parteneri de afaceri și furnizori. Pe baza bonității acestora și a informațiilor de rating disponibile, tuturor contrapărților li se alocă un nivel maxim (de tip plafon) de expunere în ceea ce privește limita de credit (sume și scadențe), iar evaluările de bonitate și limitele acordate sunt revizuite la intervale regulate.
În scopul evaluării riscului de lichiditate, pe termen scurt, intrările și ieșirile de numerar financiare și operaționale bugetate la nivelul OMV Petrom sunt monitorizate și analizate lunar, pentru a stabili modificarea netă așteptată a lichidității. Această analiză oferă baza pentru deciziile legate de finanțare și nevoile de capital. Pentru riscurile pe termen mediu, pentru a garanta solvabilitatea permanentă a OMV Petrom și păstrarea flexibilității financiare necesare, sunt menținute rezerve de lichiditate sub formă de linii de credit angajate. OMV Petrom este expus în mod inerent riscului de rată a dobânzii prin prisma activităților sale de finanțare. Volatilitatea EURIBOR și LIBOR poate genera variații ale resurselor de flux de numerar necesare pentru a finanța plata dobânzilor asociate datoriei OMV Petrom. Riscurile ratei dobânzii sunt analizate îndeaproape, cuantificate și monitorizate.
În 2014, analiza internă a riscului a indicat că nu este necesară acoperirea împotriva riscului privind rata dobânzii, prin urmare, pentru anul 2014 nu s-au folosit instrumente financiare pentru acoperirea riscului asociat cu volatilitatea ratei dobânzii.
La intervale regulate de timp, profilul de risc consolidat al OMV Petrom este raportat prin comparație cu apetitul pentru risc al companiei spre a fi aprobat de Directorat și cu scopul informării Comitetului de Audit. În 2014, în martie și octombrie, profilul de risc consolidat a fost raportat și aprobat de Directoratul OMV Petrom în conformitate cu apetitul pentru risc al companiei și, de asemenea, a fost prezentat Comitetului de Audit, în scopul informării, acesta din urmă luând act de toate informațiile cuprinse în respectivul raport.
OMV Petrom dispune de un sistem de control intern în toate ariile de operare
Controlul intern
Grupul a implementat un sistem de control intern, care include activități de prevenire sau detectare a evenimentelor și riscurilor nedorite, precum fraudă, erori, daune, neconformitate, tranzacții neautorizate și denaturări în cadrul raportării financiare.
Sistemul de control intern al OMV Petrom vizează toate operațiunile la nivel de grup, având următoarele obiective:
Conformitatea cu legislația și reglementările interne
Credibilitatea raportării financiare (acuratețe, caracter complet și prezentare corectă)
Prevenirea și detectarea fraudelor și erorilor
Operațiuni de afaceri eficiente și eficace
Buna conducere și funcționare a OMV Petrom înseamnă crearea de valoare pentru acționari și impune ca Societatea și Grupul să fie conduse în mod sistematic și transparent, aplicând cele mai bune principii de guvernanță corporativă. Modalitățile importante de realizare a acestui obiectiv sunt implementarea și menținerea unui riguros Sistem General de Management al Afacerii (Business Management System – BMS). BMS reprezintă ansamblul de politici, obiective manageriale, directive și standarde corporative, ale cărui scopuri sunt conducerea și controlul organizației, astfel conceput încât să corespundă setului integrat de procese și instrumente folosite de Companie și Grup pentru dezvoltarea și implementarea strategiei sale.
Departamentul Afaceri Corporative și Conformitate este responsabil de coordonarea BMS și de modelul de guvernanță a reglementărilor la nivelul Grupului OMV Petrom. De asemenea, acest departament furnizează sprijin diferitelor entități ale OMV Petrom, în vederea îndeplinirii cerințelor de reglementare, coordonează elaborarea reglementărilor corporative și realizează verificarea calității acestora. Prin Directiva „Managementul Reglementărilor” au fost stabilite cerințe pentru clasificarea, definiția și structura standardizată a reglementărilor corporative, precum și pentru elaborarea, aprobarea, comunicarea, monitorizarea și raportarea acestora. Departamentul de Audit Intern evaluează eficacitatea și eficiența politicilor, procedurilor și sistemelor în vigoare în cadrul Companiei, menite să asigure: identificarea corectă și gestionarea riscurilor, fiabilitatea și integritatea informațiilor, conformitatea cu legile și reglementările, protecția activelor, utilizarea economică și eficientă a resurselor și realizarea obiectivelor și scopurilor stabilite.
Auditul Intern desfășoară audituri periodice ale companiilor individuale din cadrul Grupuluiși informează Comitetul de Audit cu privire la rezultatele auditurilor realizate.
Grupul dispune de un Manual de Contabilitate aplicat în mod consecvent în toate companiile din cadrul lui în vederea asigurării unui tratament contabil uniform aplicat pentru aceleași situații de afaceri. Manualul de Contabilitate al Grupului este actualizat periodic în funcție de schimbările survenite în Standardele Internaționale de Raportare Financiară. În plus, organizarea departamentelor de contabilitate și de raportare financiară este astfel instituită pentru a se obține un proces de raportare financiară de înaltă calitate. Rolurile și responsabilitățile sunt definite în mod specific și, pentru a se asigura corectitudinea și exactitatea procesului de raportare financiară, este aplicat un proces de revizuire – „principiul celor patru ochi”. Stabilirea unor standarde la nivel de grup pentru pregătirea situațiilor financiare anuale și interimare, prin intermediul Manualului de Contabilitate al Grupului, face, de asemenea, obiectul unei Reglementări Corporative interne.
Omv Petrom face investiții semnificative Având în vedere mediul volatil și o probabilă menținere a condițiilor de piață deteriorate, OMV Petro a redus planurile de investiții pentru 2015 și a intensificat programele de optimizare a costurilor, menținând totodată proiectele cu potențial de creștere din Marea Neagră. Programul actual de investiții al Grupului OMV Petrom pentru 2015 este estimat în intervalul 0,8-1,1 mld. euro, din care aproximativ 85% va fi dedicat proiectelor din E&P.
În E&P , ca urmare a scăderii accentuate a prețului țițeiului în a doua jumătate a anului 2014, au redus portofoliul de investiții, prin prioritizarea proiectelor și reproiectarea și reducerea investițiilor. Mai mult, au intensificat programele de optimizare a costurilor, menținând în același timp proiectele cu potențial de creștere din Marea Neagră. În 2015, vor continua derularea inițiativelor de excelență operațională, cu focus pe eficiență, ținând cont și de mediul de operare de pe piață. Portofoliul E&P va fi optimizat în continuare, prin vânzarea zăcămintelor selectate. Activitățile operaționale ale OMV Petrom se vor concentra pe executarea a circa 1.200 de lucrări de reparații capitale și forarea unui număr de până la 70 de sonde noi, în funcție de evoluția mediului de piață și a celui fiscal. De asemenea, se preconizează că sonde noi importante (de ex. sondele de la zăcământul Bustuchin și cele offshore de la Istria) vor aduce un aport suplimentar la producția totală.
Proiectele de redezvoltare vor fi prioritizate pe baza valorii adăugate, prin urmare, proiectele în curs de dezvoltare sau execuție vor fi încetinite, iar cele în curs de evaluare vor fi reproiectate sau reduse ca scop.
Parteneriatul cu Repsol continuă, forajul a două sonde de explorare fiind în desfășurare, alte două leaduri așteptând a fi prospectate. Descoperirea Padina Nord în parteneriat cu Hunt Oil va intra în faza următoare, opțiunile de dezvoltare fiind în curs de analiză.
Vom continua parteneriatul cu EMEPRL, operațiunile de explorare și forajul de evaluare continuând în 2015. Rezultatele obținute de la sondele Domino-2 și Pelican South-1 împreună cu datele obținute din sonde de explorare suplimentare vor fi folosite pentru evaluarea potențialului întregului perimetru.
În Kazahstan, vom continua implementarea planului de injecție de apă în zăcămintele TOC și Komsomolskoe pentru a menține presiunea de zăcământ și a încetini ritmul declinului natural al producției.
În G&E xii, ne vom concentra pe optimizarea continuă a lanțului valoric al gazelor într-o manieră integrată pentru a adresa într-un mod dinamic provocările din piață și pe cele de reglementare, în același timp maximizând crearea de valoare. Prioritatea noastră rămâne menținerea poziției de lider pe piața concurențială de gaze naturale, valorificând sinergii prin gruparea vânzărilor de electricitate cu cele de gaze naturale. În contextul presiunii anticipate pe marje, care ar putea conduce la un rezultat negativ al activității de energie electrică în 2015, vom urmări un management strict al costurilor, optimizarea portofoliului și captarea oportunităților disponibile pe piață prin valorificarea flexibilității operaționale a centralei electrice de la Brazi.
În R&M xii, vom continua să beneficiem de pe urma finalizării cu succes a modernizării rafinăriei Petrobrazi de-a lungul întregului lanț valoric. În plus, rafinăria va continua îmbunătățirea eficienței energetice în mod economic. Programul de optimizare a rețelei de depozite de produse petroliere va continua cu lucrările de reconstrucție a terminalului din Cluj, estimate a fi finalizate până la sfârșitul anului 2015. Vom continua măsurile de management strict al costurilor și de optimizare operațională. În activitatea de marketing, vom continua să ne concentrăm pe consolidarea poziției de piață și a strategiei celor două mărci în România.
Practici de guvernanță corporativă adaptate pentru a ne conforma cerințelor și a profita de oportunități
Pentru a-și păstra competitivitatea într-o lume aflată în schimbare, OMV Petrom dezvoltă și își adaptează practicile de guvernanță corporativă astfel încât să se poată conforma noilor cerințe și să poată profita de noile oportunități.
Un proces decizional transparent, fundamentat pe reguli clare și obiective, sporește încrederea acționarilor în companie. De asemenea, acesta contribuie la protejarea drepturilor acționarilor, îmbunătățind performanța generală a companiei, oferind un acces mai bun la capital și la prevenirea riscurilor.
Prin urmare, compania a acordat întotdeauna o importanță deosebită bunei guvernanțe corporative și a aderat la principiile stipulate de Codul de Guvernanță Corporativă emis de Bursa de Valori București.
În aprilie 2007, un sistem dualist de guvernanță a fost pus în aplicare în OMV Petrom și de atunci compania este administrată de un Directorat, care gestionează activitățile zilnice ale acesteia, și de un Consiliu de Supraveghere, ales de către acționari să acționeze ca un organism de monitorizare, supervizând și controlând Directoratul. Competențele și atribuțiile organismelor menționate mai sus sunt prezentate în Actul Constitutiv al companiei, disponibil pe site-ul nostru web (în secțiunea Guvernanță Corporativă) și în reglementările interne relevante.
Angajamentul pentru buna guvernanță corporativă
În conformitate cu cea mai bună practică de guvernanță corporativă, compania este administrată într-un climat de deschidere, bazat pe dialogul onest dintre Directorat și Consiliul de Supraveghere, precum și în cadrul fiecăruia dintre aceste organisme. Membrii organismelor corporative menționate mai sus au datoria de a da dovadă de diligență și loialitate față de companie. Astfel, Directoratul și Consiliul de Supraveghere adoptă hotărârile necesare pentru bunăstarea companiei, în primul rând ținând cont de interesele acționarilor și ale angajaților.
Adunarea Generală a Acționarilor
Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) este convocată de Directorat de fiecare dată când este necesar, în conformitate cu prevederile legii. Data adunării nu poate fi în mai puțin de 30 (treizeci) de zile de la publicarea anunțului de convocare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Anunțul de convocare trebuie publicat și într-unul din cotidienele de largă circulație din România.
În situații excepționale, atunci când interesul companiei o cere, Consiliul de Supraveghere poate convoca AGA. Convocatorul va fi transmis către Bursa de Valori București și către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în conformitate cu reglementările pieței de capital. Convocatorul va fi, de asemenea, disponibil pe site-ul companiei, în cadrul secțiunii „Adunarea Generală a Acționarilor”, împreună cu orice document explicativ referitor la punctele incluse pe ordinea de zi a AGA. Situațiile financiare anuale sunt puse la dispoziție începând cu data anunțului de convocare a AGOA, în cadrul căreia acestea vor fi supuse aprobării.
Organizarea Adunării Generale a Acționarilor AGA este prezidată de obicei de Președintele Consiliului de Supraveghere, care poate desemna o altă persoană pentru a conduce adunarea. Președintele adunării desemnează doi sau mai mulți secretari tehnici, care verifică îndeplinirea formalităților prevăzute de lege pentru desfășurarea adunării și pentru întocmirea proceselor-verbale ale acesteia. Procesele-verbale, semnate de președinte și de secretari, constată îndeplinirea formalităților referitoare la anunțul de convocare, data și locul adunării, ordinea de zi, acționarii prezenți, numărul de acțiuni, un rezumat al punctelor discutate, hotărârile adoptate și, la cererea acționarilor, declarațiile date de acționari în cadrul AGA.
Hotărârile AGA sunt redactate în baza procesului- verbal și se semnează de Președintele Consiliului de Supraveghere sau de o altă persoană desemnată de Președinte. În conformitate cu reglementările pieței de capital, hotărârile AGA vor fi transmise către Bursa de Valori București și către Autoritatea de Supraveghere Financiară (anterior Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) în termen de 24 de ore de la eveniment. Hotărârile vor fi, de asemenea, disponibile pe site-ul companiei, în cadrul secțiunii „Adunarea Generală a Acționarilor”.
Principalele atribuții ale Adunării Generale a Acționarilor
Principalele atribuții ale Adunării Generale Ordinare a Acționarilor (AGOA) sunt următoarele:
să discute, să aprobe sau să modifice situațiile financiare anuale, după verificarea rapoartelor Directoratului, ale Consiliului de Supraveghere, ale auditorului financiar și ale auditorilor interni;
să distribuie profitul și să stabilească dividendele;
să aleagă membrii Consiliului de Supraveghere și auditorul financiar și să revoce numirea oricăruia dintre aceștia; să aprobe durata minimă a contractului de audit;
să stabilească remunerația membrilor Consiliului de Supraveghere și a auditorului financiar pentru exercițiul fiscal curent;
să evalueze activitatea membrilor Directoratului și a membrilor Consiliului de Supraveghere, să evalueze performanța acestora și să le dea descărcare de răspundere în conformitate cu prevederile legii;
să aprobe bugetul de venituri și cheltuieli,precum și programul de afaceri pentru următorul exercițiu fiscal;
să aprobe rapoartele Consiliului de Supraveghere în legătură cu activitatea de supervizare derulată de acesta.
Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor (AGEA) are dreptul de a decide, în principal,
următoarele:
schimbarea formei corporative a companiei;
modificarea domeniului de activitate al
companiei;
majorarea capitalului social al companiei;
reducerea capitalului social al companiei;
fuzionarea cu alte companii;
divizarea companiei;
dizolvarea anticipată a companiei;
convertirea acțiunilor dintr-o clasă în alta;
orice modificări aduse Actului Constitutiv.
Consiliul de Supraveghere
Consiliul de Supraveghere este alcătuit din nouă membri aleși de AGOA, în conformitate cu prevederile Legii privind societățile comerciale. Mandatul actualului Consiliu de Supraveghere a început în 2013 și este în vigoare până în 2017. Membrii Consiliului de Supraveghere pot fi acționari ai companiei, însă nu pot fi membri ai Directoratului.
Principalele competențe ale Consiliului de Supraveghere
să exercite controlul asupra administrării companiei de către Directorat;
să determine structura și numărul de funcții în Directorat; să numească și să revoce membrii Directoratului;
să înființeze o comisie de audit și alte comisii specializate, dacă este cazul;
să verifice dacă acțiunile derulate în cursul administrării companiei sunt compatibile cu legea, cu Actul Constitutiv și cu orice hotărâri relevante ale Adunării Generale a Acționarilor;
să înainteze Adunării Generale a Acționarilor un raport referitor la activitatea de supraveghere desfășurată;
să reprezinte compania în relația cu Directoratul;
să verifice situațiile financiare ale companiei;
să verifice raportul membrilor Directoratului;
să propună Adunării Generale a Acționarilor numirea și revocarea auditorului financiar, precum și durata minimă a contractului de audit.
Responsabilitățile membrilor Consiliului de Supraveghere, precum și procedurile de lucru și abordarea conflictelor de interes și a tranzacțiilor pe cont propriu sunt guvernate de reglementările interne aplicabile.
În conformitate cu Legea privind societățile comerciale, niciunul dintre membrii Consiliului de Supraveghere nu deține vreo funcție executivă în cadrul companiei. În timpul exercițiului financiar 2014, Consiliul de Supraveghere s-a reunit de cinci ori în plen și și-a exprimat aprobarea în scris în trei ocazii (mai multe detalii se găsesc în Raportul Consiliului de Supraveghere).
Comitete speciale
Consiliul de Supraveghere poate atribui anumite chestiuni limitate unora dintre membrii săi, care să acționeze individual sau în cadrul unor comitete speciale și, de asemenea, poate apela la experți pentru a analiza anumite aspecte. Sarcina comitetelor este de a emite recomandări, în scopul întocmirii hotărârilor care trebuie adoptate de Consiliul de Supraveghere, fără ca prin aceasta Consiliul de Supraveghere, în integralitatea sa, să fie împiedicat să se ocupe de chestiunile atribuite comitetelor. Membrii Consiliului de Supraveghere sunt numiți de către AGOA, pe baza unei procedure transparente și cu majoritate de voturi ale acționarilor. De asemenea, remunerarea membrilor Consiliului de Supraveghere este stabilită de către AGOA.
Membrii Comitetului de Audit
Un Comitet de Audit alcătuit din patru membri ai Consiliului de Supraveghere a fost înființat pentru a furniza asistență organismelor de guvernare ale companiei în domeniul gestionării riscului și al raportării financiare și pentru a monitoriza informațiile furnizate de auditorii săi interni. Acest comitet verifică situațiile financiare anuale și propunerea de distribuire a profitului. De asemenea, Comitetul de Audit întocmește propunerea auditorului financiar independent către Consiliul de Supraveghere, care trebuie ales de AGOA.
În plus, acest comitet supraveghează strategia companiei de management al riscurilor și performanța sa financiară și evaluează chestiunile raportate de auditorii interni. Directoratul raportează Comitetului de Audit cel puțin o dată pe an cu privire la planul de audit și la constatările semnificative. Conform Legii privind societățile comerciale, din Comitetul de Audit fac parte membri care dispun de expertiza necesară în domeniul auditului financiar și al contabilității.
La finalul anului 2014, Comitetul de Audit era format din următorii membri: David Charles Davies (Președintele Comitetului de Audit), Manfred Leitner (Vicepreședintele Comitetului de Audit), Riccardo Puliti (Membru) și George Băeșu (Membru).
Pe parcursul exercițiului financiar 2014, Comitetul de Audit s-a reunit de trei ori (mai multe detalii se găsesc în secțiunea corespunzătoare din cadrul raportului Consiliului de Supraveghere).
Principalele atribuții ale Directoratului
În conformitate cu Actul Constitutiv, principalele atribuții ale Directoratului, îndeplinite sub supravegherea și controlul Consiliului de Supraveghere, sunt:
stabilirea strategiei și politicilor referitoare la dezvoltarea companiei, inclusiv a organigramei companiei și a diviziilor operaționale;
depunerea anuală spre aprobare de către Adunarea Generală a Acționarilor, în termen de patru luni de la încheierea exercițiului fiscal, a raportului de activitate al companiei, a situațiilor financiare pentru exercițiul
anterior, precum și a proiectului de activitate și proiectului de buget al companiei pentru anul curent;
încheierea de acte juridice în numele și pe seama companiei, cu respectarea aspectelor rezervate Adunării Generale a Acționarilor sau Consiliului de Supraveghere;
angajarea, demiterea și stabilirea atribuțiilor și responsabilităților personalului companiei, conform politicii generale de personal a companiei;
luarea tuturor măsurilor necesare și utile pentru administrarea companiei, implicate de administrarea zilnică a fiecărei divizii sau
delegate de Adunarea Generală a Acționarilor sau de Consiliul de Supraveghere, cu
excepția celor rezervate Adunării Generale a Acționarilor sau Consiliului de Supraveghere prin efectul legii sau prin Actul Constitutiv;
exercitarea oricărei competențe delegate de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor.
Directoratul coordonează orientarea strategică a companiei și raportează regulat Consiliului de Supraveghere cu privire la toate aspectele relevante referitoare la activitate, punerea în aplicare a strategiei, situația riscurilor și managementul riscurilor în companie.
Directoratul asigură respectarea prevederilor legislației în vigoare în România privind piețele de capital și aplicarea acestora de către companie, conform prezentării anterioare din cadrul acestui capitol. De asemenea, Directoratul asigură punerea în aplicare și funcționarea sistemului contabil, a sistemului de management al riscurilor și a sistemului de control intern, care îndeplinesc cerințele companiei.
Membrii Directoratului și persoanele apropiate acestora (ultimul termen are sensul definit de reglementările piețelor de capital aplicabile pentru termenul „persoană aflată în relații apropiate cu persoane exercitând funcții de conducere”) au datoria de a raporta Directoratului, Consiliului de Supraveghere și Autorității de Supraveghere Financiară toate tranzacțiile/afacerile realizate pe cont propriu cu (i) acțiuni sau alte titluri de valoare emise de companie și admise la tranzacționare pe piețe reglementate; și/sau (ii) instrumente financiare derivate care au ca suport titluri de valoare emise de Companie și/sau (iii) orice alte instrumente legate de acestea.
Membrii Directoratului au datoria de a divulga neîntârziat Consiliului de Supraveghere toate interesele personale materiale pe care le au în tranzacții ale companiei, precum și toate celelalte conflicte de interese. De asemenea, aceștia au datoria de a-i notifica, fără întârziere, pe ceilalți colegi din cadrul Directoratului cu privire la astfel de interese.
Toate tranzacțiile comerciale dintre companie și membrii Directoratului, precum și persoanele sau companiile apropiate acestora trebuie să fie în conformitate cu standardele uzuale din domeniu și cu reglementările corporative aplicabile. Astfel de tranzacții comerciale, precum și termenii și condițiile acestora necesită aprobarea prealabilă a Consiliului de Supraveghere.
În anul 2014, au fost organizate 59 de ședințe ale Directoratului pentru a adopta hotărâri cu privire la toate aspectele care necesită aprobarea acestuia în conformitate cu Actul Constitutiv și reglementările interne ale companiei, precum și pentru a permite membrilor Directoratului să ia cunoștință de toate aspectele importante referitoare la companie și pentru a se informa reciproc cu privire la toate aspectele relevante ale activității lor.
Decizii exercitate de acționari
Drepturile acționarilor
Drepturile acționarilor minoritari ai companiei sunt protejate în mod adecvat în conformitate cu legislația națională în domeniu.
Acționarii au dreptul de a obține informații relevante cu privire la companie în timp util și în mod regulat. Aceștia au dreptul de a fi informați cu privire la deciziile referitoare la schimbările corporative fundamentale în vederea înțelegerii drepturilor lor.
O serie de decizii-cheie sunt exercitate de acționari prin Adunarea Generală a Acționarilor. Printre aceste decizii sunt incluse:
numirea și revocarea membrilor Consiliului de
Supraveghere și auditorilor;
aprobarea remunerației membrilor Consiliului de Supraveghere și auditorilor;
aprobarea situațiilor financiare anuale;
aprobarea oricăror modificări aduse Actului
Constitutiv;
luarea de decizii cu privire la majorarea/
reducerea capitalului, fuziuni și/sau divizări.
În plus, acționarii au dreptul de a participa efectiv și de a vota în cadrul AGA și de a fi informați cu privire la regulile, inclusiv procedurile de vot, care guvernează Adunările Generale ale Acționarilor.
O acțiune, un vot, un dividend
OMV Petrom aplică principiul o acțiune, un vot, un dividend. Nu există acțiuni preferențiale fără drept de vot sau acțiuni care conferă dreptul la mai mult de un vot.
Convocarea AGA
Acționarii care dețin cel puțin 5% din capitalul social pot cere convocarea AGA. Acționarii respectivi au, de asemenea, dreptul de a introduce noi subiecte pe ordinea de zi a AGA, cu condiția ca propunerile respective să fie însoțite de o justificare sau de un proiect de hotărâre propus pentru aprobare și de copii ale documentelor de identitate ale acționarilor care fac propunerea respectivă. Propunerile referitoare la adăugarea de subiecte noi pe ordinea de zi a AGA pot fi depuse la sediul companiei sau prin e-mail, la care se atașează semnătura electronică extinsă, în conformitate cu Legea nr. 455/2001 privind semnătura digitală.
De asemenea, acționarii care dețin cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a depune proiecte de hotărâri pentru subiectele de pe ordinea de zi sau propuse de alți acționari spre includere pe ordinea de zi a AGA.
Participarea la AGA
Compania promovează în mod activ participarea acționarilor săi la AGA, aceștia fiind invitați să pună întrebări referitoare la chestiunile care urmează să fie dezbătute în cadrul adunărilor respective. Acționarii pot participa personal sau pot fi reprezentați în cadrul adunărilor generale fie de reprezentanții lor legali, fie de reprezentanți împuterniciți prin procură specială, pe baza modelului de procură specială pus la dispoziție de companie. Modelul respectiv de împuternicire poate fi obținut de la sediul companiei și/sau de pe site-ul web al companiei, secțiunea „Adunarea Generală a Acționarilor”.
Un acționar poate desemna prin procură unul sau mai mulți reprezentanți supleanți care să îi asigure reprezentarea în AGA, în cazul în care reprezentantul desemnat prin procura specială este în imposibilitate de a-și îndeplini mandatul. Acționarii înregistrați în mod corespunzător în registrul acționarilor pot vota prin corespondență, înainte de întrunirea AGA, prin folosirea buletinului de vot pentru votul prin corespondență pus la dispoziție la sediul companiei și/sau pe site-ul web al companiei.
Preluarea întrebărilor acționarilor
Acționarii companiei, indiferent de participația deținută la capitalul social, pot depune la sediul companiei întrebări scrise referitoare la punctele de pe ordinea de zi a AGA, cu condiția ca întrebările să fie însoțite de copii ale actelor de identitate valabile ale acționarilor respectivi. De asemenea, acționarii pot trimite întrebările respective prin e-mail, având anexată o semnătură electronică extinsă. Divulgarea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, care ar putea duce la o pierdere sau la un dezavantaj competitiv pentru companie, va fi evitată atunci când se comunică răspunsurile, cu scopul de a proteja interesul acționarilor noștri.
Orice acord, înțelegere sau legătură de familie între membrii Consiliului de Supraveghere și o altă persoană, datorită căreia persoana respectivă a fost numită administrator OMV Petrom este guvernat în sistem dualist, conducerea companiei fiind asigurată de Directorat, sub controlul și supravegherea Consiliului de Supraveghere.
Membrii Consiliului de Supraveghere nu sunt numiți de o anumită persoană sau un anume acționar. Ei sunt aleși în cadrul Adunării Generale Ordinare a Acționarilor pe baza votului acționarilor și în conformitate cu cerințele legale referitoare la cvorum și majoritate. Prin urmare, nu există astfel de contracte și înțelegeri care să fie prezentate.
Codul de Guvernanță Corporativă al Bursei deValori București
Compania aderă la Codul de Guvernanță Corporativă emis de Bursa de Valori București începând cu exercițiul financiar 2010.
Detalii despre conformitatea cu principiile și recomandările prevăzute în Codul de Guvernanță Corporativă al Bursei de Valori București sunt prezentate în Declarația „Aplici sau Explici”, care este parte integrantă a prezentului raport anual.
Conform celor mai bune informații disponibile, confirmăm că situațiile financiare consolidate, întocmite în conformitate cu standardele de contabilitate aplicabile, oferă o imagine corectă și conformă cu realitatea privind poziția financiară a Grupului, performanța financiară și fluxurile de numerar pentru anul încheiat la 31 decembrie 2014 și că raportul Directoratului oferă o imagine corectă și conformă cu realitatea privind dezvoltarea și performanța Grupului, precum și o descriere a principalelor riscuri și incertitudini aferente dezvoltării așteptate a Grupului.
CONCLUZII FINALE ALE LUCRARII
Auditul intern are rolul și capacitatea de a asigura managementul unei companii, riscurile la care se expune societatea respectivă ce sunt controlate la un nivel acceptabil prin mecanismele de control intern constituite.
Luându-se în considerare faptul că o companie include în prisma sa activități variate ce introduc o serie de riscuri cu un numitor mai mult sau mai puțin controlabil, înzestrând auditul intern cu valențe multidimensionale ce depășesc sfera financiar contabilă.
Astfel este profund vizibilă extinderea responsabilității și a pregătirii profesionale ce capătă carențe complexe și definește auditul intern ca un factor esențial în cadrul organizării companiilor.
Misiunea de audit intern urmărește linia riguros științifică de abordare dintr-o perspectivă triadică a trei etape fundamentale – etapa de pregătire, realizare și încheiere, depinzând de capacitățile particulare ale fiecărui auditor, cunoașterea, lectura sa.
Consider esențiale o serie de elemente de care auditorii interni ar trebui să țină cont în realizarea misiunii de audit intern, prezentate în cele ce urmează.
► Etapa de pregătire: În etapa de pregătire, care deschide misiunea de audit, auditorii trebuie să dea dovadă de o capacitate serioasă de lectură și de atenție. Dincolo de orice rutină, ea necesită o capacitate de a învăța și de a înțelege.
Auditorii trebuie să cunoască bine societatea, să o înțeleagă pentru a putea ști unde poate fi găsită informația potrivită și de la cine poate fi cerută. Identificând riscurile, auditorul trebuie să își concentreze atenția asupra punctelor esențiale, evitând astfel să omită ulterior aspecte fundamentale și neriscând să se piardă în detalii inutile. Sunt foarte utile conversațiile pregătitoare, permițându-i să ia în calcul prioritățile manageriale. Auditorul trebuie, înainte de toate, să aibă de la început o viziune corectă asupra controlului intern specific activității auditate să renunțe la stereotipuri și să identifice problemele esențiale.
Obiectivele activității pe care urmează să o auditeze constituie unul din aspectele esențiale ce trebuie asimilate de către auditor înainte de începerea misiunii. A cunoaște bine aceste obiective, punctele slabe și cele tari de care trebuie să țină cont responsabilii cu activitatea respectivă vor permite auditorului să aibă o viziune de ansamblu asupra societății și a problemelor sale.
De o reală importanță este și cunoașterea dosarelor de lucru ale ultimului audit realizat asupra activităților ce urmează a fi din nou auditate va ajuta auditorul în dobândirea de cunoștințe în acest sens. Pentru această, condiția este că dosarele să fie complete, bine organizate. Așadar, calitatea dosarelor de audit reprezintă un element esențial, întrucât în ele auditorul trebuie să găsească o parte importantă a informațiilor pe care le va strânge.
► Etapa de realizare: Apelează mai mult la capacitățile de observație, dialog și comunicare ale auditorului. Prima obligație a auditorului este să se facă acceptat, iar criteriul unei integrări reușite constă în a se face cerut. În acest stadiu trebuie să se apeleze la capacitățile de analiză și la simțul de deducție al auditorului. În acest moment, auditorul va începe să formuleze observațiile și constatările. Consider că au o importanță deloc de neglijat elementele prezentate în cele ce urmează.
● deschiderea misiunii:
Auditorii nu sunt neapărat cunoscuți de interlocutorii lor. Cunoașterea reciprocă și a atribuțiilor ce revin fiecăruia este indispensabilă în vederea unei bune desfășurări a misiunii.
Trebuie să se țină cont de faptul că prezentarea auditului intern este deosebit de importantă.
Interlocutorii auditorilor, șefii serviciilor a căror activitate nu a mai fost auditată de 2-3 ani, știu adesea foarte puține despre semnificația auditului intern, sau uneori dețin idei false despre acest subiect, ceea ce este și mai grav.
● chestionarul de control intern: Acest chestionar trebuie să cuprindă toate întrebările relevante ce trebuie formulate după binele cunoscute Legi ale lui Gallup (întrebări închise și deschise) pentru a efectua o analiză completă.
●FIAP – fișa de analiză și identificare a problemei
Este foarte important ca în analiza cauzelor care au condus la un anumit fenomen, auditorul să identifice elementul a cărui îmbunătățire ar evita o nouă amplificare a fenomenului și nu elementul care pune lucrurile în ordine, dar care nu împiedică repetarea acestuia. Nu de puține ori, unii auditori interni trec la rubrica “cauze” explicații cum ar fi “procedura nu a fost respectată”, ceea ce ar atrage după sine recomandări de genul “respectarea procedurii”, ce nu schimbă cu nimic controlul intern și nici nu-l îmbunătățește. Așadar, trebuie să caute cauza care a dus la nerespectarea procedurii – procedura neaplicabilă; procedura necunoscuta – realizându-se astfel un bun control asupra controlului intern.
► Etapa de încheiere: Această etapă necesită mai mult decât orice o mare capacitate de sinteză și o anumită aptitudine de redactare, chiar dacă dialogul nu lipsește în această ultimă etapă.
La încheierea misiunii de audit, auditorii trebuie să prezinte reprezentanților entității auditate recomandările ce vor apărea în raportul de audit în funcție de importanța lor. Dacă consecințele reale sau posibile sunt secundare, trebuie să se ferească să insiste prea mult asupra acestor probleme. O “dilemă” a auditorului este aceea de a nu cădea în derizoriu și de a avea o abordare excesivă a problemelor secundare, ce l-ar putea discredita, cochetându-l ca fiind incapabil să privească problemele în ansamblu.
Auditorii interni trebuie să dețină documente de lucru care reprezintă dovezi pentru toate problemele identificate pe parcursul misiunii de audit, pentru că nimic nu este mai jalnic decât imaginea unui auditor pierdut prin dosare, căutând fără succes un document pe care toată lumea îl așteaptă.
Prin luarea în considerare a celor menționate anterior, precum și prin pregătirea profesională continuă a auditorului intern, consider că se poate îmbunătăți activitatea desfășurată de acesta pe parcursul realizării misiunilor de audit.
Concluzionăm ca implementarea auditului intern în țara noastră este de o reală importanță pentru dezvoltarea instituțiilor și maturizarea activităților ce aveau un real handicap vizibil post-tranziție Aceasta depinde de mai mulți factori:
– Existența unei legislații nu foarte restrictive privind modul de implementare a auditului intern; această activitate ar trebui să se desfășoare în concordanță cu standardele internaționale de audit intern, iar legislația ar trebui să contureze exclusiv cadrul în care să se dezvolte această activitate;
– Sensibilizarea managerilor români cu privire la importanța și relevanța activității de audit intern;
– Îmbunătățirea pregătirii profesionale a auditorilor interni în vederea unei creșteri a încrederii pe care o au managerii în competența acestora;
– Funcția de consiliere a auditului intern este în prezent de o mare importanță acest lucru dând posibilitatea unei consultări permanente între manager și auditor;
– Independența auditorului intern îi permite acestuia să privească în mod obiectiv activitatea și să formuleze o opinie care să-i dea managerului o asigurarea asupra bunei desfășurări a activității;
– Auditorii interni trebuie să fie persoane foarte bine pregătite în diverse domenii de activitate dar și buni cunoscători ai standardelor internaționale de audit.
De o reală însemnătate este și poziționarea funcției de audit intern în cadrul unei societăți. Auditul intern nu trebuie confundat cu controlul de gestiune. După cum bine am menționat și pe parcursul studiului întreprins de către noi în cadrul lucrării. Nu demult, puțini puteau face o distincție teoretică între aceste două funcții. Într-adevăr, ambele funcții se ocupă de toate activitățile întreprinderii, având un caracter universal, însă diferențele sunt destul de importante pentru a le putea identifica și deosebi, separându-le vizibil sfera lor de activitate.
Diferențele privind obiectivele sunt esențiale. Cunoaștem obiectivele auditului intern și anume un mai bun control asupra activităților desfășurate de întreprindere. Controlul de gestiune se va ocupa mai mult de informare decât de sisteme și proceduri; în sensul cel mai larg, putem spune că rolul său este să asigure menținerea marilor echilibre ale societății, atrăgând atenția asupra abaterilor săvârșite sau previzibile și recomandând măsurile ce trebuie luate pentru restabilirea situației.
Este esențial de menționat că activitatea de audit intern este încă în faza de adolescență în țara noastră. Trebuie făcute eforturi susținute în vederea promovării importanței acesteia și creșterii competenței auditorilor interni, astfel încât aceștia să poate oferi opinii pertinente și relevante cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru creșterea performanței în cadrul activităților desfășurate.
BIBLIOGRAFIE
ANDERSEN TORBEN JUUL “ PERSPECTIVES ON STRATEGIC RISK MANAGEMENT”, COPENHAGEN BUSINESS SCHOOL PRESS, DANEMARCA, 2006
BREZEANU PETRE –“ AUDIT ȘI CONTROL FINANCIAR”, EDITURA ASE, BUCUREȘTI, 2001
BAINBRIDGE M.STEPHEN, “THE COMPLETE GUIDE TO SARBANES-OXLEY”, ADAMS MEDIA, S.U.A., 2007
BOULESCU, M. – “ AUDIT ȘI CONTROL FINANCIAR”, EDITURA FRM, BUCUREȘTI, 2005
CAFR – “AUDIT FINANCIAR 2000”, EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 2000
CAFR – “NORME MINIMALE DE AUDIT”, EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 2001
CECCAR – “NORME NAȚIONALE DE AUDIT”, EDITURA CECCAR, BUCUREȘTI, 1999
CECCAR – “AUDITUL STATUTAR”, EDITURA CECCAR, BUCUREȘTI, 1999
CIUCUR D., GAVRILǍ I., POPESCU C., ECONOMIE, EDITURA ECONOMICǍ, BUCURESTI, 2001
DOBROȚEANU, L., DOBROȚEANU, C. – “AUDIT CONCEPTE ȘI PRACTICI: ABORDARE NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ”, EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 2002
DOBROȚEANU LAURENȚIU, DOBROȚEANU CAMELIA, AUDIT, CONCEPTE ȘI PRACTICI-ABORDARE NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ, EDITURA ECONOMICĂ, 2002
FELEAGĂ N., „ÎMBLÂNZIREA JUNGLEI CONTABILITĂȚII, CONCEPT ȘI NORMALIZARE ÎN CONTABILITATE”, EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 1996
GHIȚĂ, MARCEL, AUDITUL INTERN, BUCUREȘTI, EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 2004;
GHEORGHIU, ANDA „MANAGEMENTUL RISCULUI LA PĂTRUNDEREA PE PIAȚA INTERNAȚIONALĂ”, EDITURA VICTOR, BUCUREȘTI, 2009
GUVERNANȚA CORPORATIVĂ ȘI MANAGEMENTUL RISCURILOR, 2004
GRIFFITHS, PHIL, RISK-BASED AUDITING, GOWER PUBLISHING LIMITED, ENGLAND, 2005, PP. 21-22.
HG NR.983/2004, PENTRU APROBAREA REGULAMENTULUI DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA
HOTARAREA NR.720/10.10.1991 PRIVIND APROBAREA NORMELOR DE ORGANIZARE SI EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR ELABORATE DE MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR
INSTITUTUL AUDITORILOR INTERNI DIN MAREA BRITANIE ȘI IRLANDA, EDIȚIA A II-A,
LEGEA NR. 672/2002 PRIVIND AUDITUL PUBLIC INTERN, ART. 2, MONITORUL OFICIAL NR. 953/2002
INSTITUTUL AUDITORILOR INTERNI- „NORME PROFESIONALE ALE AUDITULUI INTERN”, EDITAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, 2003;
“THE INTERNEL AUDITING “ KH. SPENCER PICKETT
LEGEA NR. 441/2009 COMPLETEAZĂ LEGEA NR. 31/1990 PRIVIND SOCIETĂȚILE COMERCIALE, MO NR. DIN 13.12.2009
LE MOTS D’AUDIT – IFACI_ IAS, EDITIONS LIAISONS, PARIS, 2000.
M.GHITA, CT. IAȚCO, C.O.BREZULEANU, M. VORNICEANU, GUVERNANȚA CORPORATIVĂ ȘI AUDITUL INTERN, EDITURA TIPO MOLDOVA, IAȘI, 2009
MORARIU ANA, GH. SUCIU, F. STOIAN, AUDIT INTERN ȘI GUVERNANȚĂ CORPORATIVĂ, EDITURA UNIVERSITARĂ, BUCUREȘTI, 2011
MERNA, TONY; AL-THANI, FAISAL F. “CORPORATE RISK MANAGEMENT” SECOND EDITION, EDITURA JOHN WILEY AND SONS LTD., ANGLIA, 2008
MAREȘ GEORGE, CRISTIANA COSTINESCU, DRAGOȘ-CĂTĂLIN NICULAE, MIHAIL-GEORGE PITULICE, PRACTICA AUDITULUI INTERN PRIVIND FONDURILE PUBLICE NAȚIONALE ȘI ALE UNIUNII EUROPENE, EDITURA CONTAPLUS, 2007
MIHĂILESCU NICOLAE, CONTROL ȘI AUDIT FINANCIAR-CONTABIL, EDITURA GLOBUS, 2001
MIRCEA BOULESCU, MARCEL GHIȚĂ, VALERICĂ MAREȘ – „FUNDAMENTELE
AUDITULUI", EDITURA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ, BUCUREȘTI, 2001;
NORME MINIMALE DE AUDIT, EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 2001
NORMA NR..63943/30.09.1991 PRIVIND MODUL DE ORGANIZARE SI EXERCITARE A CONTROLULUI FINANCIAR PROPRIU LA MINISTERE, DEPARTAMENTE, ALTE ORGANE CENTRALE DE STAT, PREFECTURI SI PRIMARIA MUNICIPIULUI BUCURESTI, PRECUM SI LA REGIILE AUTONOME
NORME MINIMALE DE AUDIT, EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 2001
NORME PROFESIONALE ALE AUDITULUI INTERN, PUBLICATE DE IIA DIN SUA ȘI COMENTATE DE IFACI DIN FRANȚA, BUCUREȘTI, 2002.
OUG NR.75/1999 REPUBLICATĂ, PRIVIND ACTIVITATEA DE AUDIT FINANCIAR
OMFP NR. 38 DIN 15 IANUARIE 2003 PENTRU APROBAREA NORMELOR GENERALE PRIVIND EXERCITAREA ACTIVITĂȚII DE AUDIT PUBLIC INTERN
OMFP NR. 252 DIN 3 FEBRUARIE 2004 PENTRU APROBAREA CODULUI PRIVIND CONDUITA ETICĂ A AUDITORULUI INTERN)
OMFP NR. 1702/2005 PENTRU APROBAREA NORMELOR PRIVIND ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA ACTIVITĂȚII DE CONSILIERE DESFĂȘURATE DE CĂTRE AUDITORII INTERNI DIN CADRUL ENTITĂȚILOR PUBLICE.
OMFP NR. 1267/2000, CARE APROBĂ NORMELE MINIMALE DE AUDIT INTERN
OUG NR.75/1999 REPUBLICATĂ, PRIVIND ACTIVITATEA DE AUDIT FINANCIAR
OMFP NR. 38 DIN 15 IANUARIE 2003 PENTRU APROBAREA NORMELOR GENERALE PRIVIND EXERCITAREA ACTIVITĂȚII DE AUDIT PUBLIC INTERN
OMFP NR. 252 DIN 3 FEBRUARIE 2004 PENTRU APROBAREA CODULUI PRIVIND CONDUITA ETICĂ A AUDITORULUI INTERN)
OMFP NR. 1702/2005 PENTRU APROBAREA NORMELOR PRIVIND ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA ACTIVITĂȚII DE CONSILIERE DESFĂȘURATE DE CĂTRE AUDITORII INTERNI DIN CADRUL ENTITĂȚILOR PUBLICE.
M. GHIȚĂ, AUDIT INTERN, EDITURA ECONOMICA, BUCUREȘTI, 2004.
OMFP NR. 1267/2000, CARE APROBĂ NORMELE MINIMALE DE AUDIT INTERN
POPEANGĂ PETRE, AUDITUL FINANCIAR-CONTABIL, EDITURA ECONOMICĂ, BUCUREȘTI, 1999
PICKETT, K. H. SPENCER, THE ESSENTIAL HANDBOOK OF INTERNAL AUDITING, JOHN WILEY & SONS LTD, THE ATRIUM, SOUTHERN GATE, CHICHESTER, WEST SUSSEX PO 198 SQ, ENGLAND, 2005
RENARD J., TEORIA ȘI PRACTICA AUDITULUI INTERN, EDIȚIA A-IV-A, MFP, BUCUREȘTI, 2002
RENARD JACQUES, TEORIA ȘI PRACTICA AUDITULUI INTERN (THEORIE ET PRATIQUE DE L’AUDIT INTERN), EDITIONS D’ORGANISATION, PARIS, FRANȚA, 2002
TOMA MARIN, INIȚIERE ÎN AUDITUL SITUAȚIILOR FINANCIARE ALE UNEI ENTITĂȚI, EDITURA CECCAR, 2005
WWW.BVB.RO/LISTEDCOMPANIES/SECURITYDETAIL.ASPX?S=SNP
WWW.CAFR.RO STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE AUDIT, 2005
WWW.CAFR.RO CODUL DE CONDUITĂ ETICĂ ȘI PROFESIONALĂ, 2005
WWW.CAFR.RO/INDEX.JSP?PAGE=AUDIT_INTERN NORMELE PROFESIONALE ALE AUDITULUI INTERN APROBATE, PRIN HOTĂRÂREA NR. 88/19 APRILIE 2007, A CONSILIULUI CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA
WWW.CAFR.RO ;
WWW.MFINANTE.RO
WWW.PETROM.COM
AIROLDI, G., FORESTIERI, G. (1998). CORPORATE GOVERNANCE. ANALISI E PROSPETTIVE DEL CASO ITALIANO, ETAS, MILANO
ANTONELLI, V., D’ALESSIO, R. (2003). II FALSO ÎN BILANCIO. OSSERVAZIONI SU ALCUNI RIFLESSI DEL DECRETO LEGISLATIVO 11 APRILE 2002 N. 61 SUL GOVERNO DELL'AZIENDA ÎN ECONOMIA & MANAGEMENT N.L, FEBBRAIO
BRESCIANI, S. (2003). LA CORPORATE GOVERNANCE NEL SISTEMA IMPRESA: PROSPETTIVE D’ANALISI E RELAZIONALI. L'ESPERIENZA AMERICANA, GIAPPICHELLI, TORINO
BRUNI, G. (2004). I PRINCIPI CONTABILI. FONDAMENTI E PERCORSI EVOLUTIVI, RIVISTA DEI DOTTORI COMMERCIALISTI, FASC. 1.
BURTON J.E., „THE AUDIT COMMITTEE: HOW SHOULD IT HANDLE ERM?”, THE JOURNAL OF CORPORATEACCOUNTING & FINANCE, VOLUME 19, ISSUE 2, JANUARY/FEBRUARY 2008, PP. 1-106
CANNON, D., GODWIN J.H., GOLDBERG, ST.R., „CORPORATE GOVERNANCE AND ENTERPRISE RISK MANAGEMENT”, THE JOURNAL OF CORPORATE ACCOUNTING & FINANCE, VOLUME 19, ISSUE 2, JANUARY/FEBRUARY 2008, PP. 1-106
CANNON, D.M., GODWIN, J.H., GOLDBERG, ST.R., „RISK MANAGEMENT AND GOVERNANCE”, THE JOURNALS OF CORPORATE ACCOUNTING & FINANCE, VOLUME 20 ISSUE 1, NOVEMBER/DECEMBER 2008, PP. 1-99
CAVALIERI, E., „OBIETTIVI DI BILANCIO E DISCIPLINA DELLE FALSE COMUNICAZIONI SOCIALI: CONSIDERAZIONI CRITICHE”, RIVISTA ITALIANA DI RAGIONERIA E DI ECONOMIA AZIENDALE, VOL. N. 103, 2003
DICKINS, D., YOUNG, G., „CORPORATE GOVERNANCE AND AUDITOR FEES”, THE JOURNAL OF CORPORATE ACCOUNTING & FINANCE , VOLUME 19, ISSUE 6, SEPTEMBER/OCTOBER 2008, PP. 1-89
EDWARDS, F.R., „U.S. CORPORATE GOVEMANCE: WHAT WENT WRONG AND CAN IT BE FIXED?”, PAPER FOR B.I.S. AND FEDERAL RESERVE BANK OF CHICAGO CONFERENCE, 2003
ENRIQUES, L., „BAD APPLES,BAD ORANGES: A COMMENT FROM OLD EUROPE ON POST-ENRON CORPORATE GOVEMANCE REFORMS”, WAKE FOREST LAW REVIEW, VOL. NO. 38, 2003, REYNOLDA STATION, WINSTON
PATHAK, J., LIND, MARY R., „INTEGRATED INFORMATION SYSTEMS: SAS 94 AND AUDITORS”, THE JOURNAL OF CORPORATE ACCOUNTING & FINANCE, VOLUME 18, ISSUE 6, 2007, PP. 1-108
PESSANI, S., „CORPORATE GOVERNANCE, SISTEMA DEI CONTROLLI E INTERMEDIARI REPUTAZIONALI NEGLI STAȚI UNITI D'AMERICA DOPO IL CASO ENRON”, GIURISPRUDENZA COMMERCIALE, 30, 2003
SPAVENTA, L. (2002). STRUTTURA PROPRIETARIA E CORPORATE GOVERNANCE. AI CONFINI TRA DIRITTO ED ECONOMIA, UNIVERSITA DEGLI STUDI DI MACERATA
YOUNG, M.R. (2002). ACCOUNTING IRREGULARITIES AND FINANCIAL FRAUD. A CORPORATE GOVERNANCE GUIDE, ASPEN LAW & BUSINESS, NEW YORK
ANEXE
Informatii financiare anuale (Indicatori principali)
Monitorizare și audit Conducerea companiei și funcția de Audit Intern evaluează implementarea eficientă a sistemului de control intern.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Riscului Prin Guvernenta Corporativa cu Ajutorul Misiunii de Audit Intern a Situatiilor Financiare Anuale la Firma Omv Petrom S.a (ID: 142463)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.