Managementul Riscului ÎN Laboratorul DE Biochimie

Bucuresti, 2016

CUPRINS

CAPITOLUL 1

RISCUL CA ȘI CONCEPT

1.1. Definiții ale riscului

Riscul este definit ca fiind o combinație în probabilitatea de apariție a unui eveniment și consecințele acestuia. Sau altfel spus, riscul reprezinta posibilitatea de a exploata o vulnerabilitate care nu este ținută sub control în scopul de a se materializa într-o pagubă.

”În contextul managementului organizațional, riscul a fost descris ca o preocupare multidimensională asupra stabilitații și predictibilitații rezultatelor” – ISO/TS 22367.

1.2. De ce managementul riscului

Testele clinice de laborator joacă un rol esențial în procesul de luare a deciziilor medicale și, ca atare, trebuie să fie fiable și exacte. Din nefericire, nu exista teste sau dispozitive de laborator foarte simplu de manevrat și de aceea pot apărea erori la fazele pre-analitice, analitice și post-analitice.

Laboratorul de analize medicale trebuie să evalueze impactul proceselor de execuție și al erorilor asupra rezultatelor examinarii. Având în vedere că acestea afectează siguranța pacienților, laboratorul medical trebuie să verifice procesele pentru a reduce sau elimina riscurile identificate și să documenteze deciziile și acțiunile întreprinse.

Este o cerință a ISO 15189:2013 ca laboratorul de analize medicale să aibe un proces de investigare și identificare a aspectelor care un sunt conforme cu propriile proceduri sau cu cerințele SMC. Această activitate este legată de acțiunile corective ( sunt planifícate și potrivite fiecarui proces, pentru a rezolva problemele identificate și a preveni reapariția lor ) și de acțiunile preventive ( sunt planifícate și potrivite fiecărui proces, bazate pe informații verificabile și au ca scop sa prevină erorile potențiale ). Managementul analizeaza adecvarea și eficacitatea sistemului ca suport în îngrijirea pacientului și se introduc, dacă este cazul, schimbarile necesare. Rezultatele cele mai bune se obțin dacă se ține seama de potențialul risc introdus de fiecare pas, al fiecărui proces.

Riscul organizațional cuprinde componente care afectează aspectele operaționale, tehnice, de încredere și comerciale ale laboratorului.

În contextul îmbunătațirii continue, eleméntele de risc ale potențialelor pierderi sunt considerate prioritare în comparație cu câștigul.

CAPITOLUL 2

MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN LABORATORUL

DE BIOCHIMIE

2.1. Scopul managementului riscului și stabilirea contextului actual

2.1.1. Scopul managementului riscului

Managementul riscului este o cerință a SR EN ISO 15189:2013, capitolul 4.14.16 – Laboratorul trebuie să evalueze impactul proceselor de execuție și al erorilor potențiale asupra rezultatelor examinării, pentru că ele afectează siguranța paciențilot, și trebuie să modifice procesele pentru a reduce sau elimina riscurile identificate și să documenteze deciziile și acțiunile întreprinse.

Pentru efectuarea analizei de risc laboratorul va utiliza standardul ISO/TS 22367 – ”Medical Laboratories – Reduction of error through risk management and continual improvement”.

TS – Specificații tehnice

A fost elaborat de Comitetul ethnic ISO/TC 212, Clinical laboratory testing and in vitro diagnostic test systems. Conține specificații tehnice necesare îndeplinirii cerințelor ISO 15189 referitoare la:

Identificarea și controlul neconformităților

Stabilirea de acțiuni preventive și corrective

Efectuarea de audituri interne și analiza de management

Implementarea îmbunatățirii continue

Sumar:

Scop

Referințe normative

Termeni și definiții

Responsabilitatea managementului în acțiuni corective și preventive în îmbunatațirea continua

Identificarea neconformităților, erorilor și incidentelor potențiale și actúale ale laboratorului

Clasificarea neconformităților , erorilor și incidentelor laboratorului

Acțiune preventivă și acțiune corectivă

Evaluarea riscului provenit din neconformitațile actúale și potențiele ale laboratorului

Analiza neconformităților, erorilor și incidentelor coléctate ale laboratorului

Planuri de acțiuni preventive și corective

Fișele planului de acțiuni preventive și corective

Planul de îmbunătațire continua

Anexa A ( informativă ) Analiza modalităților de producere a erorilor și a efectelor acestora ( FMEA )

Anexa B ( informativă ) Model pentru evaluarea riscului de vătămare

Anexa C ( informativă ) Ierarhizarea nivelelor de gravítate

Standardul este destinat să furnizeze prímele etape pentru introducerea gestionării riscului în structură, organizarea, funcționarea laboratorului medical ca și în sistemul de management al calității acestuia.

Managementul riscului ar putea fi descris ca având următoarele etape:

Planificarea riscului,

Identificarea riscului și a efectelor lui,

Elaborarea stategiilor pentru tratarea riscurilor,

Monitorizarea controlului riscului.

Standardul descrie aplicarea ISO 15189, ca un sistem pentru reducerea erorilor și îmbunatățirea siguranței pacientului prin aplicarea principiilor analizei riscului, cu referiré la aspectele examinării, în special ale celor pre-și post-examinare.

Acest standard propune o metodologie pentru identificarea și caracterizarea erorilor laboratorului ce ar putea fi evitate prin aplicarea ISO 15189.

2.1.2. Stabilirea contextului actual

Spațiul de recoltare se află în incinta laboratorului de analize medicale;

Personalul este calificat și participă la programe de perfecționare profesională; este monitorizată starea de sănătate a acestuia, echipat cu echipament de protecție ( mănuși, mască, halat ); instruit cu privire la biosecuritatea în laborator, folosirea echipamentelor de laborator, aplicarea procedurilor de examinare în laborator, folosirea sistemului informatic al laboratorului, intruit cu privire la raportarea și eliberarea rezultatelo, codul etic al laboratorului;

Echipamentele de măsură sunt etalonate extern și/sau intern ( prin calibrare – analizorul de biochimie, analizorul folosit la examenul de urină, analizorul de ioni ), este asigurată mentenanța externă ( contract de service ) și interna ( curațare, dezinfectare ) , echipamentele dispun de UPS-uri care protejează echipamentele în caz de pană de curent;

Sistemul informatic al laboratorului este protejat împotriva accesului neautorizat, accesul se face doar în baza parolelor de acces;

Spațiile destínate recoltării, activităților în laborator sunt corespunzător dimensiónate, menținute curate și dezinfectate, condițiile de mediu sunt monitorízate;

Spațiile de depozitare a probelor/reactivilor/cosumabililor sunt menținute curate, condițiile de mediu sunt monitorízate;

Pacientul este informat asupra condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească dinaintea recoltării și instruit cu privire la autorecoltare;

Sunt stabilite instrucțiuni pentru recoltarea probelor de către personalul de recoltare;

Se obțin informații clinice relevante cu privire la pacient, care pot influența în mod major rezultatul analizelor;

Sunt stabilite condițiile de mediu necesare depozitării probelor, condițiile de transportare ale probelor în laborator, criteriile de acceptare a probelor primite în laborator;

Examinarea probelor se face cu metode standardizate și verificate cu privire la caracteristicile de performanță, relevante pentru scopul propus al rezultatelor examinării; se stabilesc intervale biologice de referință pentru fiecare analiză, precum și valorile de alertă;

Calitatea examinărilor este asigurată prin control intern de calitate cu materiale de control certifícate, controlul extern de calitate prin participări la comparații interlaboratoare propuse de furnizori selectați în baza unor criterii de calitate clar stabilite;

Sunt stabilite măsuri operaționale pentru raportarea și eliberarea rezultatelor;

Sunt stabilite măsuri de ordin informațional pentru asigurarea trasabilității probelor, rezultatelor analizelor;

Este aprobată de conducerea laboratorului o documentație a sistemului de management al calității al laboratorului de analize medicale, care conține manualul calității, proceduri de management, proceduri tehnice, proceduri auxiliare, proceduri operaționale, instrucțiuni de lucru cu echipamentele de laborator, în care sunt prezentate la nivel de detaliu măsurile existente, prezentate mai sus.

2.2. Documente de referință

SR EN ISO 15189:2013 – ” Laboratoare medicale. Cerințe particulare pentru calitate și competență. ” Cap. 4.14.6

SR ISO 31000:2010 – ”Managementul riscului. Principii și linii directoare”

ISO/IEC 31010:2009 – ” Managementul riscului. Tehnici de evaluare a riscurilor”

ISO/TS 22367:2008 – ”Medical laboratorios – Reduction of error through risk management and continual improvement”

ISO/IEC GUIDE 73 – ” Risk management – Vocabulary – Guidelines for use”

Documentația SMC ( manualul calității, procedure generale, operționale, specific, instrucțiuni de lucru )

2.3. Termeni și definiții

2.3.1. Termeni

Risc – combinație între probabilitatea de aparoție a unui eveniment și consecințele acestuia;

Măsură de control – practică, procedură sau mecanism care reduce riscurile;

Risc rezidual – valoare a riscului obținută după tratarea riscurilor;

Risc tolerat – risc care este acceptat într-un context dat;

Managementul riscului – activitpțile de conducere și control ale unei organizații din punctual de vedere al riscului;

2.3.2. Definiții

Analiza riscului (ISO/IEC GUIDE 73 – ” Risk management – Vocabulary – Guidelines for use” ) – utilizarea sistematică a informației pentru a identifica sursele și a estima riscul;

Estimarea riscului (ISO/IEC GUIDE 73 – ” Risk management – Vocabulary – Guidelines for use” ) – procesul de comparare a riscului estimate cu criteriile de risc prestabilite în scopul de a determina importanța lui;

Evaluarea riscului (ISO/IEC GUIDE 73 – ” Risk management – Vocabulary – Guidelines for use” ) – procesul global de analiză a riscului și estimare a sa;

Tratarea riscului – process de selecție a aopțiunilor de activare privind un risc determinat;

Amenițare – cauză potențială a unui incident care poate provoca daune;

Vulnerabilitate – slăbiciune a unui bun sau grupuri de bunuri care paote fi exploatată de o amenințare;

Impact – daunele cauzate de un incident

Eroare de laborator ( ISO/TS 22367:2008 ) – eșecul unei acțiuni planifícate de a se realiza așa cum se prevăzuse, sau utilizarea unui plan greșit pentru a atinge un scop, eveniment care se produce în oricare din etapele activității laboratorului, de la solicitarea examinărilor, până la raportarea rezultatelor, la interpretarea și reacția adecvată la acestea.

”Analiza modalităților de producere a erorilor și a efectelor acestora ( failure modes and effects analysis FMEA ): analiza sistematică a unui sistem sau produs, implicând identificarea deficiențelor potențiale și evaluarea consecințelor acestora asupra performanței întregului sistem sau produs”.

CAPITOLUL 3

EVALUAREA RISCULUI ÎN LABORATORUL DE BIOCHIMIE

3.1. Identificarea proceselor cu impact asupra rezultatelor examinărilor

Au fost identificate următoarele procese care pot avea un impact asupra rezulatelor examinărilor furnizate de laborator:

3.1.1. Procesele de pre-examinare

Autorecoltare probe de către pacient;

Recolatare probe efectuată de personalul de recoltare;

Manipularea probei;

Pregătirea probei;

Depozitarea probei.

3.1.2. Procesele de examinare

Personal;

Probă biologică;

Condiții de mediu în laborator;

Echipament;

Reactivi;

Consumabile;

Asigurarea calității.

3.1.3. Procese post-examinare

Transmiterea/ transcrierea rezultatelor în SIL;

Validarea rezultatelor;

Eliberarea rezultatelor.

3.2. Identificarea factorilor de risc

Pentru fiecare proces au fost identificați factorii care pot contribui la apariția unui risc de a obține rezultate incorecte pentru analizele medicale.

Pentru identificarea factorilor de risc, echipa de analiză a încercat să răspundă la întrebarea : ” Ce erori pot apare în proces și pot conduce la obținerea unui rezultat incorect? ”. Echipa de analiză a avut în vedere următoarele categorii de factori care pot influența rezultatele analizelor: personalul, mediul, echipamentele, reactivii/materiale de referință, consumabilele, proba.

Un risc este descris de următoarele trei elemente:

Descrierea riscului / evenimentului ( amanințarea ) : un eveniment sau un anumit set de circumstanțe;

Cauza ( vulnerabilitatea ) : factorii care pot contribui la apariția unui risc sau crește probabilitatea de apariție a unui risc;

Consecințe ( impact ) : rezultatul sau impactul unui eveniment.

Tabel 1 Relațiile între amenințare, vulnerabilitate și risc

3.2.1. Identificarea factorilor de risc în procesele de pre-examinare

Autorecolatarea probelor de către pacient

Examenul fizic și biochimic al urinei furnizează o varietate de informații asupra funcționalității rinichilor sau a diferitelor boli sistemice care afectează aparatul excretor.

Multe din erorile care apar la testele efectuate din aceste probe se datorează unei faze preanalitice insuficient controlate: – probe neomogene; probe examinate prea târziu față de momentul recoltării; utilizarea de recoltoare contaminate.

Prima urină ( de diminață ) este recomandată pentru examenul biochimic al urinei pe strip și examenul microscopic al sedimentului urinar, deoarece reprezintă cea mai concentrată urină, are un volum uniform și un pH scăzut ceea ce permite conservarea elementelor. Pentru examenul biochimic și sedimentul urinar se recomandă ca urina să fie examinată în maxim 2 ore de la recoltare.

Pentru determinări cantitative (ex.glucoza, proteine urinare, microalbuminurie) se recoltează urina din 24 de ore. Cele mai frecvente erori în această testare provin din incorecta recoltare sau conservare a urinei timp de 24 ore.

Pregătirea pentru recoltare:

– aportul de lichide în timpul recoltării trebuie să fie normal (cu excepția cazurilor când medicul curant face recomandări specifice în acest sens).

– în unele cazuri se recomandă întreruperea medicației care poate induce interferențe, cu cel puțin 12 ore (de preferat 48-72 ore) înaintea începerii recoltării.

Recoltarea:

– în dimineața începerii recoltei se golește vezica urinară.

– se notează ora acestei urinări – reprezintă START TIME.

– începând de la această oră, se colectează toate emisiile de urină timp de 24 h, într-un recipient curat, acoperit, păstrat în loc răcoros și rece (frigider) pe toată durata recoltarii.

ATENȚIE! dacă din greseală una din probele de urină recoltate este aruncată, recoltarea trebuie reluată!

– se va colecta inclusiv ultima urină emisă exact la 24 de ore de la momentul START TIME.

– pacientul va încerca să urineze în acel moment, chiar dacă nu există nevoie imperioasă de a o face; acesta reprezintă momentul FINISH TIME.

– la sfârșitul recoltării se va măsura întregul volum de urină.

– se omogenizează prin agitare, se ia un eșantion de urină de aproximativ 100 ml din cantitatea de urină colectată în cele 24 de ore.

– eșantionul de urină va fi transportant la laborator într-un recipient de unică folosință.

– se etichetează recipentul în care va fi transportat eșantionul de urină la laborator cu nume si prenume, cantitatea totală de urină/ 24h din care s-a luat eșantionul.

– se transportă la laborator în cel mult 2 h.

Trebuie să ținem cont de faptul că probele de urină nu se pot conserva!!!

Pentu determinările cantitative se recomandă ca probele să fie procesate imediat ce au ajuns în laborator.

În acest proces factorii de risc( cauza/vulnerabilitatea ) care pot apărea sunt:

Lipsa informării și conștientizării pacientului cu privire la măsurile și condițiile de autorecoltare;

Cantitate insuficientă a produsului biologic;

Utilizarea în procesul de autorecoltare a recoltarelor nesterile.

Recoltare probe efectuate de către personalul de recoltare

Etapele recoltării:

Pacientul prezintă biletul de trimitere de la medicul de familie sau specialist, pentru pacienții asigurați și cererea de analiză verbală, pentru pacienții cu plata directa. Biletul de trimitere este completat de medicul de familie cu numele pacientului, CNP, diagnosticul și analizele medicale, și pacientul semnează că este de acord cu recoltarea. Cererea de analiza verbală este completată de asistentul de recoltare cu numele pacientului, adresa, CNP, diagnostic (dacă e cazul), cod cerere, iar pacientul semneaza că este de acord cu recoltarea apoi se etichetează vacutainerele cu codul de cerere corespunzator pacientului respectiv, și apoi se trece la recoltarea probei.

Confidențialitatea datelor pacientului se asigură printr-un bon cu sigla laboratorului și data la care poate veni să ridice rezultatele analizelor, bon pe care pacientul trebuie sa îl prezinte pentru a ridica buletinul de analiza.

Înainte de recoltarea probei pacientul este interogat dacă a respectat dieta alimentară pentru recoltarea de sânge sau dacă au respectat regulile de autorecoltare (in cazul autorecoltarii urinii). Laboratorul pune la dispozitia pacienților fluturași cu informatii specifice despre autorecoltare.

Pacientul este pregatit pentru recoltare: se interoghează pacientul cu privire la bolile avute, tratamentele efectuate, starea sa generala de sanatate etc.

Se explică pacientului manevrele ce vor fi efectuate, începand cu aplicarea garoului , executarea tipului de puncționare , recipientele speciale utilizate ( vacutainere) etc .Se așeză pacientul în scaunul de recoltare și se trece la recoltare.

Recoltarea probelor de sânge se poate face prin puncție venoasă și prin puncție capilară.

Recoltarea prin puncție venoasă are următorii pași:

se vizualizează si palpează brațul pacientului si se alege vena cea mai proeminentă care poate fi puncționată cu mai mare usurință;

se aplică garoul deasupra locului de puncție;

se dezinfectează locul de puncție cu un tampon de vată imbibat in alcool sanitar ;

se atașeaza prin inșurubare un ac steril special la un holder si apoi se procedează la puncționarea propriu-zisă ;

la capătul distal al acului de puncție se ințeapă pe rand toate tipurile de vacutainer necesare analizelor solicitate .Vacutainerele sunt tuburi vidate de recoltare a sângelui, cu capace de culori diferite –conform NCCLS , codurile de culori corespund anumitor tipuri de analize , dupa cum urmeaza:

– cod ROSU – fara aditivi- servesc recoltarilor pentru analize de biochimie si imunologie;

– cod GALBEN– gel separator fara aditivi- servesc recoltarilor pentru analize de biochimie si imunologie in regim de urgenta ;

– cod MOV- contin K3EDTA –pentru recoltarile de hematologie ;

– cod GRI – cu inhibitor glicolitic – pentru recoltarile in vederea analizei hemoglobinei glicozilata sau a anumitor analiti care se preteaza a se executa din plasma ;

– cod ALBASTRU : contin citrat de sodiu – se utilizeaza pentru analizele de coagulare ;

cod NEGRU – contin citrat de sodiu – se utilizeaza pentru determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor ;

Recoltare prin puncție capilară este o procedura de recoltare in condiții in care este nevoie de o cantitate mică de sânge , sau pentru pacienții cu vârste până la 4,5 ani..

-pentru copii – grupa de varsta 0-3 ani-puncția se execută din călcâi , la o adâncime de 2,4mm, cu ajutorul unei lanțete automate, in urmatoarele etape :

se selectează mai întai aria de puncție, apoi aceasta se dezinfectează cu alcool sanitar ;

după uscare, printr-o usoară presiune, fară masarea ariei respective , se aplică lanțeta automată și se apasă; picaturile libere de sânge se colecteaza intr-un microvacutainer, printr-un vârf colector . In situația în care nu apar picaturile de sânge , se apasă usor lângă înțepătură.

după ce sângele a ajuns la semnul înscris pe microvacutainer , acesta se închide si se răstoarnă de cel puțin 10 ori pentru omogenizare .

După oricare din tipurile de puncționare utilizate, se aplica pe locul puncționării un plasture, pentru impiedicarea sângerării .

In camera de recoltare , este monitorizată temperatura cu ajutorul unui termometru verificat metrologic de BRML , datele fiind înregistrate în fișa de monitorizare . De asemenea , este asigurata ventilație naturala corespunzătoare , ferestrele care se deschid fiind prevăzute cu plase de protecție contra insectelor .

După recoltarea probelor de sânge, vacutainerele sunt transferate in Camera de pregatire probe, unde sunt centrifugate, se separa serul de pe hematii in cuve speciale de reactie Eppendorf, care sunt pastrate în frigiderul destinat probelor , până la începerea analizării lor .

Recoltoarele de urina, de asemenea inscripționate cu ID-ul pacientului , se pastrează la 18-25 º C, până la analizarea lor.

Factorii de risc ( cauza/vulnerabilitatea ) care pot apărea în acest proces sunt:

Cantitate insuficientă a produsului biologic;

Calitate necorespunzătoare a vacutainerului;

Utilizarea în procesul de recolatare a materialelor nesterile;

Nerespectarea condițiilor de mediu din spațiul de recolatere (umiditate/temperatură);

Depozitarea probelor în condiții de mediu necorespunzătoare (temperatură/umiditate) în spațiul de recoltare;

Lipsa confortului pacientului;

Lipsa confortului personalului de recoltare;

Incompetența personalului de recoltare;

Ibstruirea insuficientă a personalului de recoltare;

Nerespectarea de către pacient a condițiilor impuse dinaintea recoltării probelor biologice ( alimentație, medicație, igienă personală );

Etichetarea incorectă a probelor;

Completarea incorectă a registrului de pacienți/probe ( inclusin în SIL ) – lipsa datelor clinice;

Date insuficiente de identificare a pacientului.

Recepția probelor în laborator

Factorii de risc ( cauza/vulnerabilitatea ) care pot apărea în acest proces sunt:

Nerespecatarea criteriilor de acceptare în lucru;

Etichetarea incorectă a probelor în laborator;

Completarea incorectă a caietelor de lucru/listelor de lucru.

Manipularea probei

Factorii de risc ( cauza/vulnerabilitatea ) care pot apărea în acest proces sunt:

Manipularea incorectă a probei;

Personal insuficient instruit.

Pregătirea probei

După recoltare serul trebuie separat fizic de celulele sanguine cât mai repede posibil pentru a nu exista riscul producerii unor rezultate eronate; limita maximă de la recoltare la separare este de 2 ore. Pentru unii analiți (ex. Potasiu), timpul de contact cu eritrocitele trebuie să fie mai mic de 30minute. Un studiu efectuat de Laessig și colaboratorii au demonstrat că 12 analiți nu au fost afectați de un contact prelungit al serului cu celulele sanguine ( timp de 48 ore, la temperatura camerei ): ALP, TGP, Bilirubina, Calciu, Colesterol, CK, Creatinina, Fosfor, Proteine totale, Trigliceride, Uree, Acid uric; în schimb pentru Glucoză ( scade valoare acesteia – la un contact al serului cu celulele sanguine mai mare de 2 ore), Potasiu și LDH ( valorile acestora cresc – la un contact al serului cu celulele sanguine mai mare de 2 ore ) lucrurile stau altfel. Un alt analit care este influențat de un contact prelungit al serului cu celulele sanguine este fierul ( sideremia – crește valoarea acesteia). Temperatura afectează stabilitatea. În serul neseparat: Ca ionic este stabil 2 ore la 25 oC si 4 zile la 4 oC; medicamentele antidepresive triciclice sunt stabile 6 zile la 4 oC.

Probele trebuie să coaguleze înainte de centrifugare. Nu este permisă desprinderea cheagului de pe pereți sau dop cu un aplicator. Coagularea spontană și completă se produce în mod normal în 30-60 minute la 22-25 oC. Răcirea probei întarzie centrifugarea. Răcirea probei inhibă metabolismul celulelor și stabilizează unii componenți termolabili. Nu se recomandă răcirea probelor de sânge total decât dacă există recomandari în acest sens. Probele de sânge integral, recoltate pentru electroliți nu se păstrează la frigider deoarece temperatura scăzută inhibă glicoliza și favorizează eliberarea de Potasiu din celule determinând la obținerea de rezultate fals crescute..

Manevrarea necorespunzătoare a probelor biologice primare determină leziuni eritrocitare (hemoliza) ce poate cauza interferențe chimice. Hemoliza reprezintă eliberarea componentelor intracelulare sau a altor celule în spațiul extracelular sanguin. Se poate produce in vivo sau in vitro. Hemoliza in vivo înseamnă hemoliză intravasculară – în acest caz nivelul Bilirubinei indirecte este crescut; hemoliza in vitro se produce în urmatoarele situații:

– aspirarea puternică a sângelui, mai ales în cursul puncționării venelor superficiale, în special cu ace groase;

– recoltarea cu seringă și distribuirea sângelui în mai multe vacutainere;

– agitarea puternică a vacutainerului:

– centrifugarea probei înainte de a se încheia procesul de coagulare.

Testele afectate semnificativ de hemoliza sunt:LDH, AST, potasiul, hemoglobina plasmatica; testele afectate moderat sunt: fierul care creste, ALT care creste si T4 care sacde; testele putin afectate sunt: fosfor, proteina totala, albumina, Mg, Ca, fosfataza acida.

Expunerea la lumina naturala sau artificiala este interzisa pentru analitii fotosensibili cum ar fi: bilirubina, vitamina A, vitamina B6, betacaroten, porfirine.

Daca recoltarea se face in alta locatie indepartata de laborator, sangele integral trebuie sa ajunga in laborator in maxim 2 ore.

Dupa primire, probele se sorteaza si se pregatesc pentru centrifugare conform cerintelor aratate anterior.

Probele racite se aduc la temperatura camerei si apoi se centrifugheaza. Vacutainerele se pastreaza in pozitie verticala. Probele biologice recoltate necorespunzator sau identificate necorespunzator sunt respinse.

Este recomandata centrifugarea la temperatura camerei. Probele biologice transportate la rece trebuie centrifugate la o temperatura controlata. Probele primare trebuie centrifugate o singura data. Un tub primar cu dispozitiv de separare nu se recentrifugheaza niciodata.

Serul si urina sunt centrifugate 5 minute, la 2000 rpm, iar plasma – 15 minute, la 1500 rpm.

Dispozitive separatoare de ser/plasma:

Este important sa se citeasca cu atentie instructiunile si recomandarile producatorilor. Exista doua categorii majore de astfel de dispozitive:

care functioneaza in timpul centrifugarii

care se folosesc dupa centrifugare