Managementul Riscului de Lichiditate

=== 73a43173ce163e51b836623c0aeeaa744f2de1c2_93516_1 ===

MANAGEMENTUL RISCULUI DE LICHIDITATE

Cuprins:

INTRODUCERE.

Riscul este legat de posibilitatea apariției unor evenimente nefavorabile în activitatea întreprinderii iar această noțiune de risc dobândește o semnificație în legătură cu viitorul întreprinderii sau afacerii, adică se poate face previziunea fluctuațiilor rezultatelor sau randamentelor. (Petrescu. S, Performanță și risc în analiza financiară,Concepte metode, aplicați Editura Univ.Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013; pag 124).

Analiza riscului se concentrează spre cuantificarea și menținerea unui nivel de risc care să nu antreneze variații nefavorabile ale indicatorilor de rezultat.

Unii economiști susțin că în esență sunt două categorii de variabile care provoacă cea mai mare sensibilitate a indicatorilor de rezultat: structură costurilor care poate constitui cauza apariției riscului economic sau de exploatare; structura financiară a întreprinderii care poate genera, în anumite condiții riscul financiar.

Cei ce activează sau studiează domeniul economic spun că nu există afacere fără risc economic și financiar, ele sunt componente existente în cadrul afacerilor, riscul este de fapt foarte normal, firesc și de neînlăturat iar dispăriția lui ar creea derută, comportamente neadecvate ale organizaților economice așa cum a fost de exemplu în sistemele totalitare când economia era condusă prin pârghii de comandă de origine administrativă iar riscul era diminuat sau chiar înlăturat. Datorită factorilor generatori ai mediului de afaceri riscul afacerilor se manifestă divers sub diferite ipostaze.

Riscul de piață. Oricare studiu al pieței făcut de o întreprindere economică nu poate afla cu precizie dacă toată producția sa de bunuri și /sau servicii se va vinde în totalitate, cererea este dată de consumatori în funcție de preferințele și orientările lor iar nivelul prețurilor și mărimea ofertei competitorilor sunt imprevizibile, deci instabilitatea cererii, vânzărilor a prețului determină apariția riscului de piață în mediul afacerilor și în viața fiecărei întreprinderi economice.

Riscul economic, de exploatare. Activitatea întreprinderilor diferă de la o organizație economică la alta, firmele se confruntă în general cu situații diferite datorită interacțiunii unor factori ca: variabilitatea cererii, care face încasările nesigure ca de altfel și posibilitățile de plată a furnizorilor și de extindere a afacerii; fluctuațiile prețurilor de achiziție a factorilor de producție utilizați influențează nivelul costurilor și mărimea profitului firmei; calitatea activității de marketing, care poate influența sau nu firma să adopte modificările impuse de conjuctura pieței; competența managerilor, reflecție în eficiența deciziilor luate, având ca rezultat succesul afacerilor lor sau dimpotrivă eșecul.

Riscul financiar. (Petrescu. S, Performanță și risc în analiza financiară,Concepte metode, aplicații Editura Univ.Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013; pag 124). Decurge din modul de îndatorare al întreprinderii economice concretizat în riscul de solvabilitate și lichiditate, influențează profitul, poate fi definit ca o variabilitate a indicatorilor de rezultate aflați sub incidența structurii financiare ale întreprinderii și se produce atunci cănd rata rentabilității economice obținute prin utilizarea împrumuturilor este inferioară ratei dobânzii capitalului împrumutat. Caracterizarea riscului financiar se face cu ajutorul metodei pragului de rentabilitate prezent și în caracterizarea riscului de exploatare și care permite stabilirea condițiilor necesare realizării echilibrului microeconomic cu sau fără profit – punctul mort; efectul de levier financiar; explicarea factorială a rentabilității financiare prin evidențierea efectului de levier. Riscul există pentru toate entitățile economice.

Riscul este o componentă firească și necesară mediului economic și social, are la bază multiple cauze luând de altfel și diverse forme. În ultimii ani și pe măsura avansării globalizării, extinderii și diversificării produselor și serviciilor s-au diversificat continuu și situațiile de risc și incertitunine pentru mediul afacerilor. În consecință managerii, specialiștii în statistică economică și analiștii economico – financiari, sunt preocupați în mod direct și susținut în crearea unor modele eficiente de analiză economică și financiară de previziune și contracarare a diverselor situații de risc în afaceri.

Analiza riscului este un domeniu important pentru managementul firmelor, o strategie a întreprinderii, ea este o necesitate rezultată din faptul că organizația economică respectivă nu are control deplin și certitudine asupra fluxurilor viitoare de rezultat. Prevenirea, controlul și limitarea factorilor de risc sunt realizate prin managamentul riscului întreprinderii, entității economice. Pentru realizarea lui se străbat mai multe etape ca de exemplu identificarea riscului; analiza și evaluarea lui, căile de limitare a riscului identificat, modul de tratare a riscului identificat, analizat și evaluat.

În ultimii ani riscul nu este asociat de către economiști și întreprinderi ca fiind un fapt întodeauna negativ, de multe ori nu se face distincție dintre incertitudine și risc. Incertitudinea este o noțiune rezultată din faptul că nu se poate știi cum evoluează afacerea în viitor, iar riscul poate fi definit și el ca o incertitudine determinantă care influențează rezultatele economice ale întreprinderilor, dar în acelați timp putem considera orice situație incertă care la rândul ei poate să nu prezinte risc. Riscul poate fi înțeles ca o oportunitate de a obține mai mult decât s-a previzionat dar și o pierdere posibilă mai mare sau mai mică decât s-a previzionat.

Riscul este strâns legat de rentabilitate, cele două reprezintă concepte fundamentale de care depind deciziile financiare luate de managementul oricărei firme, și se află într-o relație de proporționalitate adică cu cât rentabilitatea este crescută și riscul în acelați timp se majorează.

Riscul semnifică variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului, întreprinderile mai riscante trebuie să aibe o rentabilitate cerută de investitori mai mare datorită asocierii celor două concepte.

Riscul este opus rentabilității în activitatea economică, un diagnostic bun al întreprinderii trebuie să aibă întodeauna în vedere analiza rentabilității dar și a riscului afacerii sale, rentabilitatea nu se poate aprecia decît în funcție de risc iar cele două analize trebuiesc corelate.

Echilibrul financiar al întreprinderii trebuie să aibă în atenție relația rentabilitate – risc chiar dacă rentabilitatea este un indicator de performanță, iar riscul reprezintă un eșec posibil. Riscul poate fi de mai multe feluri cele mai importante sunt riscul economic sau de exploatare, riscul financiar, riscul de insolvabilitate.

Find o lucrare de studierea riscului bancar putem sublinia că Riscul de lichiditate care este subiectul lucrării acestea.

Lucrarea de față este structurată astfel:

Capitolul I- analiza evolutiei lichiditatii in sistemul bancar romanesc cu:

Abordari conceptuale privind lichiditatea, definirea riscului de lichiditate, gestiunea riscului de lichiditate, formele riscului de lichiditate.

Capitolul II – indicatori folositi in analiza lichiditatii bancare.

Relatia bancara lichiditate-rentabilitate descrie: lichiditatea globala, lichiditatea imediată, indicatorul de lichiditate, rata lichidității,

Pozitia lichiditatii,

Raportul credite/depozit,

Transformarea medie a scadentelor,

Scadenta medie a activelor si pasivelor,

Indicele de lichiditate, relatia bancara lichiditate-rentabilitate.

Capitolul III – managementul riscului de lichiditate la societatea bancara.BCR (studiu de caz) prezintă:

Prezentarea societatii bancare

Principalele axe de activitate ale societatii bancare BCR

Surse de lichiditate si dezvoltare a strategiilor de lichiditate la societatea bancara BCR Analiza indicatorilor riscului de lichiditate la societatea bancară în perioada 2013-2016, Principii de gestionare a crizei de lichiditate la societatea bancara.BCR în aceași perioadă

Capitolul IV – impactul lichiditatii bancare asupra performantelor societatii bancare BCR cu:

Vânzarile forțate de active-metoda de acoperire a nevoilor de lichiditate bancara la societatea BCR,

Deficitul de lichiditate la societatea bancara BCR,

Administrarea riscului de lichiditate la societatea bancara BCR,

Și în final:

Concluzii și propuneri.

CAPITOLUL I ANALIZA EVOLUȚIEI LICHIDITĂȚII ÎN SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC

Lichiditaea reprezintă capacitatea unei bănci de a face față în mod eficient retragerii de depozite și scadenței altor valori și de a acoperi necesarul de finanțare suplimentar pentrul portofoliul de credite și investiții. O bancă dispune de un potențial de lichidități adecvat atunci când este în măsură să obțină fondurile necesare imediat ți la un cost rezonabil.

În conformitate cu Dicționarul explicativ al limbii române , cuvântul risc provine din cuvântul francez "risque" și reprezintă pericol posibil, inconvenient posibil sau probabilitatea de a suporta o pagubă. Și Dictionary of Finance and Banking definește riscul ca posibilitatea de a suferi ceva pierdere sau pagubă în tranzacții. Riscul reprezintă „prejudiciul potențial, la care sunt expuse patrimoniul, interesele și activitatea agentului economic.” Într-o accepție sintetică, riscul este definit și ca probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecințe adverse pentru subiect.

1.1.Abordări conceptuale privind lichiditatea

Activitatea bancară este înfluențată în mare parte de potențialul băncii de a asigura lichidități clienților săi. Majoritatea angajamentelor sau tranzacțiilor financiare au implicații asupra lichidității unei instituții de credit.

Lichiditatea bancară este o problema de gestiune a activelor și pasivelor bancare carea u grade diferite de lichiditate și arată capacitatea unei bănci de a finanța operațiunile bancare curente.

Riscul bancar se poate clasifica în funcție de piața care determină apariția lui:

1.Riscuri determinate de piața produsului care se referă la aspectele strategice și operaționale ale gestiunii veniturilor și cheltuielilor de exploatare și cuprind:

Riscul de creditare – acesta se poate datora deprecierii valorii ca o consecinșă a nerambursării împrumutului sau falimentului;

Riscul de strategie a afaceri – sereferă la posibilitatea nefastă ca întreaga afacere să eșueze datorită competiției sau a uzurii morale;

Riscul datorat reglementărilor bancare;

Riscul de operare – constă în riscul ca sistemele de calcul să un funcționeze corect;

Riscul resurselor umane;

Riscul de produs – este dat de competitivitatea produsului sau un să reziste pe piață;

Riscul legal.

2. Riscuri determinate de piața de capital:

Riscul de lichiditate – este cel mai important risc al pieței de capital și constă în faptul că o bancă nu deține lichiditățile necesare pentru a acoperi anumite obligații financiare;

Riscul valutar – apare odată cu vînzarea și/ sau cumpărarea de valute, monedă străină

Riscul ratei dobânzii – care se referă la o sensibilitate a fluxului de numerar la fluctuațiile ratelor dobânzii;

Riscul de decontare – se referă la transferul de sume între băncile locale și internaționale.

3. În funcție de expunerea la risc a unei societăți bancare riscurile pot fi clasificate astfel:

Riscuri fizice;

Riscuri financiare;

Riscuri criminale, frauduloase;

Riscuri lucrative – sunt rezultatul operațiuni prin care se încearcă obținerea unui venit suplimentar.

4. În funcție de caracteristicile bancare riscurile se pot clasifica astfel:

Riscuri financiare care sunt foarte importante pentru că acestea pot duce chiar la faliment, cele mai reprezentative fiind:

riscul delichiditate

riscul de faliment.

5. Riscuri de prestare a serviciilor bancare:

Riscul operațional care reprezintă incapacitae băncii respective de a asegura servirea profitabilă a clienților;

Riscuri generate de introducerea unor produse bancare noi;

Riscul tehnologi se referă la structura ofertei de produse financiare;

Riscul strategic, posibilitatea de anu alege strategia optimă perioadei și condițiilor date;

Riscuri ambientale au un impact mare aupra performanțelor băncii respective;

Riscul economic este dat de evoluția economică internă dar și externă;

Riscul concurențial;

Riscul legal;

Riscul de fraudă

6.O altă clasificare se poate face în funcție de eleentele afectate de producerea riscului:

Riscuri financiare ca riscul de lichiditate; riscuri care afectează elemntele de pasiv și activ și anume riscul de lichidități; riscul de credit; riscul titlurilor guvernamentale; riscuri tehnice; riscul cursului de schimb; riscul ratei dobânzii; riscul de preț.

Riscul tranzacțional cu: vânzările; obligațiile de plată; primirea de credite; investițiile;

contracte încheiate cu monedă străină;

7.Prezint o posibilitate de clasificare a riscurilor în funcție de prezentarea lor în bilanțul contabil :

Riscuri de lichiditate, riscul ratei dobânzii, riscul de schimb valutar, riscul instrumentelor financiare folosite, riscul de portofoliu, riscul de țară, riscul de piață, riscul profitabilității, riscul decontării, riscul de parteneri, riscul structurii bilanțului, riscul indicilor de solvabilitate.

8. Riscuri în afara bilanțului: precum contractile la termen, futures, optios, fraptions, caps, accreditive etc.

Un aspect foarte important deci, al managementului fiecărei bănci este asigurarea unei lichidități bune, adecvată, ceea ce înseamnă că banca respectivă are acces oricând la fondurile în costuri rezonabie, să dispună orcând la sumele necesare sau le poate procura prin credite sau vânzarea de active.

Managementul băncii, instituției financiare poate controla propia ei lichiditate prin planificări anticipate, urmărind schimbările din cadrul depozitelor, creditelor și mișcarea produsă în cadrul profitului intr-o perioadă dată.pentru a putea controla lichiditatea instituției financiare, managementul ei va trebui să stabilească o strategie privind deținerea unui volum mai mare sau mai mic de lichidități în funcție de necesitățile instituției financiare respective, a unui necesar anticipat de fonduri, de factorii de risc. Managerii băncilor în general, în strategiile lor trebuie să țină seama de relația lichiditate – profitabilitate, lichiditatea se minimizează vânzând active lichide ale băncii ți investirea de fonduri astfel încât să se poată realiza maximizarea profitului, banca bazându-se pe faptul că va obține din împrumuturi o lichiditate necesară acoperirii unor nevoi apărute neașteptat.

Nevoile apărute astfel produc un risc nou, crescut, pe cel de lipsă lichiditate, și un risc al ratei dobânzii asociat investițiilor pe termen lung.dar instituția financiară în cauză, banca respectivă poate maximiza gradul de lichiditate atunci când deține o mare parte a activelor în active lichide în detrimentul profitabilității care va fi mai mică.

Conducerea băncilor trebuie să țină cont de toții factorii care influențează riscul de lichiditate dar și profitabilitatea băncii.

Reglementarea lichidității în țara noastră se face prin norma 1/2001 a BNR cu modificările și completările ulterioare respectiv norma 1/2002, norma 7/2003.indicatorul de lichiditate se calculează ca raport între lichiditatea efectivă ți lichiditatea necesară, determinate conform normei 1/2012 a BNR privind lichiditatea băncilor, regulamentuil băncilor din 8/11/20012

1.2.Definirea riscului de lichiditate

Riscul de lichiditate denumit și risc de finanțare este un risc pe care instituția financiară, banca poate să întâlnească dificultăți în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare.

Acest risc poate rezulta din incapacitatea de avinde repede un activ financiar la o valoare apropiată de valoarea justă. Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-și poată onora plățile față de clienți datorită modificării proporției dintre plasamentele pe termen lung și a celor pe termen scurt și a necorelării cu structura pasivelor băncii.

Plasamentele pe termen lung sunt mai mari de regulă decât resursele pe termen lung ale băncii cauză pentru care băncile respective se pot confrunta cu două impedimente:

1.Să nu-și poată onora angajamentele pe termen scurt.

Aceasta situație definește riscul de lichiditate imediată și este determinată de către retrageri mari și foarte mari și în mod neașteptat ale creditorilor băncii în cauză. În cazul confruntării cu acest risc poate fi forțată să se împrumute cu fonduri de urgență la costuri mari chiar excesive pentru a acoperi nevoile ei imediate de numerar, fie să poată atrage mai mulți deponenți dar aceasta din urmă presupune să plătească dobânzi mai mari decât cele practicate pe piața bancară. Riscul de lichiditate imediată este un risc specific băncilor, un management foarte bun în conducerea băncilor constă în aștii să gestioneze lichiditățile băncii în așa fel încât să poată face față retragerii deponenților băncii fără a afecta totodată solicitările de credite.

2.Să aibă resurse cu scadență mică în timp ce plasamentele au scadență mare.

Această situație numită risc de transformare, impune băncilor să ia în considerare că resursele și plasamentele trebuiesc analizate în funcție de lichiditatea și exigibilitatea reală și nu numai juridică. Depozitele la vedere sunt de foarte multe ori mai stabile decât depozitele la termen, depozitele interbancare dispar mai repede decât depozitele clienților, conturile debitoare ale clienților pe termen scurt sunt deseori neonorate decât creditele cu scadență mai îndepărtată.

1.3.Gestiunea riscului de lichiditate

Instituțiile financiare , băncile gestionează riscul printr-o concordanță prudentă a scadenței activelor și pasivelor și prin menținerea unui stoc de active lichide ca numerarul, disponibilitățile în bancă ți titluri cu un înalt grad de lichiditate.obținerea lichidității implică pentru bancă în general un efort sporit pentru îmbunătățirea tuturor indicatorilor de performanță și de randament. Băncile trebuie să depună un efort deosebit pentru perfecționarea determinării cât mai exacte a necesităților de resurse prin calcule previzionale întemeiate în măsură să reflecte amploarea, regularitatea să determine evoluția cerințelor fașă de piașa monetară. Toate acestea determină un mod important de creștere a posibilităților băncii de a obține profit și de a-și majora performanțele. Acest lucru impune managementului bancar să rezolve trei aspecte ale riscului de lichiditate, să se protejeze împotriva riscului de lichiditate, să măsoare riscul de lichiditate, să gestioneze riscul de lichiditate.

1.4.Formele riscului de lichiditate

Riscul de lichiditate reprezintă pentru instituțiile financiare, băncile, dificultatea în a procura resursele necesare pentru a face față propriilor angajamente la un moment dat.

Trebuie făcută distincție între riscul de lichiditate care se referă la disponibilitatea imediată a fondurilor plasate, și riscul de solvabilitate care are bază de referinșă acoperirea finală a pasivelor existente prin active valorificabile, și de a avea capacitatea necesară prin capital propriu angajamentele primite extrabilanțiere pe date de scadență. Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-și poată onora plățile față de clienți ca urmare a devierii proporției dintre creditele pe termen scurt ți a necorelării cu structura pasivelor băncii.

Lichiditatea se manifestă sub forma: lichidității necesare care se determină prin însumarea obligațiilor bilanțiere și a angajamentelor date extrabilanțiere pe fiecare bandă de scadență. Conform normelor de reglementare BNR se impunerespectarea de către bănci a unei limite minime a acestui indicator respectiv minim 1.

Riscul de lichiditate este încadrat în categoria riscurilor financiare de către unii economiști, riscuri specifice operațiunilor de creditare, cele mai multe din aceste riscuri făcând obiectul unor reglementări bancare. Riscurile financiare sunt stâns legate de structura bilanțului contabil al băncilor, sunt sensibile la dezechilibrele care pot să apară n compoziția resurselor și plasamentelor băncii ți sunt singurele riscuri care pot fii generate sau eliminate, amplificate, gestionate prin management bancar.

Lichiditatea bancară asigură o bună desfășurare în condiții normale a activității bancare prin o asigurare bună a procesului de intermediere bancară în condițiile asigurării încrederii și atractivității pentru depunători și plasarea resurselor n condiții de siguranță,asigurarea unei capacități bune de rambursare a depozitelor către clienți indiferent de modul în care sunt returnate băncii plasamentele efectuate în credite și în alte active.

Riscul de lichiditate este de fapt o probabilitate care constă în fapul că banca nu poate să-și onoreze plățile fașă de clienții săi ca urmare a proporției neadecvate dintre creditele pe termen lung, creditele pe termen scurt, a necorelării activelor băncii cu pasivele ei. Altă cauză poate fi și necorelarea între scadențele depozitelor și a creditelor bancare.

CAPITOLUL II INDICATORI FOLOSIȚI ÎN ANALIZA LICHIDITĂȚII BANCARE. RELAȚIA BANCARĂ LICHIDITATE-RENTABILITATE

2.1.Lichiditatea globală

Pentru gestionarea riscului de lichiditate este necesară măsurarea acestuia cu ajutorul mai multor indicatori de lichiditate care se calculează de către trezoreria băncilor iar acești indicatori sunt:

Lichiditatea globală, generală, se determină ca un raport între activele lichide ale băncii și datoriile sale curente și reprezintă capacitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt în lichidități. Se exprimă prin rata lichidității generale iar valoarea optimă este între 2 și 2,5.

Activele lichide luate în calcul sunt: disponibilitățile bănești, soldul contului curent al băncii la banca centrală, depozitele constituite la alte bănci, certificate de trezorerie și alte titluri de stat, alte active, datoriile curente sunt date de disponibilitățile bănești ale altor instituții financiar bancare, ale agenților economici și ale populației.

RLG = (Active lichide / Datorii curente )* 100

2.2.Lichiditatea imediată sau trezoreria

Lichiditatea imediată sau de trezorerie -reflectă capacitatea elementelor patrimoniale de trezorerie de a face datoriile pe termen scurt, se calculează ca raport între total elemente patrimoniale de trezorerie de a face față datoriilor pe termen scurt, și se calculează ca raport între total elemente patrimoniale ale trezoreriei ți total datorii pe termen scurt.

Datoriile pe termen scurt sunt formate din disponibilități la vedere ale clienților nebancari ți împrumuturi pe termen scurt de la alte bănci. Se exprimă prin rata lichidității imediate ți valoarea optimă este aproximativ 20%.

RLI = (numerar + echivalent numerar +clienți) / (datorii pe termen scurt) * 100

2.3.Indicatorul de lichiditate

Conform normelor bancare privind lichiditatea băncilor, instituțiile de credit din România trebuie să calculeze indicatorul de lichiditate care se determină astfel:

IL = lichiditatea efectivă / lichiditatea necesară

Lichiditatea efectivă se determină prin însumarea pe fiecare bandă de scadență, a activelor bilanțiere și a angajamentelor primite extrabilanțiere.

Lichiditatea necesară reprezintă adunarea obligațiilor bilanțiere precum și a angajamentelor extrebilanțiere pe fiecare bandă de scadență.

Riscul de lichiditate al băncii față de o singură persoană este riscul de lichiditate a cărui valoare reprezintă cel puțin 10% din valoarea obligațiilor bilanțiere altele decât împrumuturile și a angajamentelor de finanțare date de bancă cuprinse în afara bilanțului.

În toate țările autoritățile monetare formulează niște cerințe, cares ă stabilească un nivel minim al lichidității bancare. De multe ori aceste cerințe se integrează ca și pârghii ale instrumentelor de politică monetară utilizate de către băncile centrale.

2.4.Rata lichidității

Rata lichidității exprimă evoluția gradului de îndatorare a băncii față de piața monetară. Aceasta se va calcula periodic în funcție de scadența aperațiunilor de împrumut, potrivit formulei:

Rata lichidității = (împrumuturi noi contractate) / (împrumuturi scadente în aceași perioadă) * 100

Dacă Rl > 1, supraunitară se înregistrează o scădere a lichidității datărită creșterii gradului de îndatorare.

Dacă Rl< 1, subunitară se înregistrează o creștere a lichidității datorită creșterii gradului de îndatorare.

2.5.Poziția lichiditatii

Pentru estimarea riscului de lichiditate se pot utiliza și alți indicatori cum ar fi poziția licjhidității.

Poziția lichidității reprezintă un indicator derivat din gestiunea trezoreriei care se calculează în funcție de zile, apoi pe săptămâni și luni și a cărui optimizare constă în ech

În cazul înregistrării unei poziții negative activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrală a obligațiilor, iar banca trebuie să recurgă la surse urgente de finanțare ca de exemplu împrumuturi de la banca centrală, precum și lichidarea unor active de portofoliu înainte de termen. Dacă poziția lichidității este pozitivă excedentul de lichiditate peste limita admisă se plasează pe termen scurt în depozite pe piața interbancară.

2.6.Raportul credite/depozite

Reflectă proporția din resursele atrase de la deponenți care este împrumutată altor clienți, cea mai mare parte a creditelor este lichidă.

În opinia unor economiști ca Dedu V. și Bistriceanu G. riscul de lichiditate se poate măsura prin indicatori precum GAP-ul de lichiditate și indicatorul de lichiditate.

Raportul de credite/ total depozite

În scopul determinării celor doi indicatori, băncile grupează activele, datoriile și elementele din afara bilanțului în intrările și ieșirile de lichiditate:

Intrări de lichiditate = active + dobânzi de încasat + angajamente primite de la bancă și evidențiate în afara bilanțului + sume de încasat din instrumente financiare derivate;

Ieșirile de lichiditate = active +dobânzi de plătit + angajamente date de bancă și evidențiate în afara bilanțului + sume de plătit aferente instrumentelor financiare derivate

Lichiditatea în funcție de total depozite, reprezintă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a acoperi datoriile, reprezentând totalul depozitelor, se exprimă prin rata lichidității în funcție de total depozite.

RL / Dep = (total active / depozite ) * 100

Lichiditatea în funcție de total depozite și împrumuturi reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face față datoriilor din depozite și împrumuturi.

(L)/ (depozite+îpmrumuturi) = (total active)/(depozite + împrumuturi)

Unde raportul credite/ depozite un este foarte expresiv dar este ușor de calculat, dacă are o valoare supraunitară sau o evoluție în acest sens arată o scădere a lichidității în timp ce un raport subunitar exprimă o bună lichiditate.

Gruparea are loc pe benzi de scadență reziduală rămasă și care sunt stabilite de bancă pe baza obiectivelor de analiză a lichidității bancare. Potrivit normelor BNR privind lichiditatea băncilor benzile de scadență reziduală sunt 0-1 lună, i lună- 3 luni,3luni- 6 luni, 6 luni-1 an, chiar și peste un an.

GAP-ul de lichiditateeste determinat de bancă pe benzi de scadență.

De exemplu t o bandă de scadență atunci GAP-ul de lichiditate pe banda de scadență t este egal cu diferența dintre total intrări de lichiditate pe banda de scadență și total ieșiri de lichiditate pe banda t. O bancă mare are posibilitatea de a determina GAP-ul cumulat de lichiditate pe banda t, și anume, gap cumulat de lichiditate (t-1) + gap de lichiditate (t).

Obiectivul băncii este acela de a obține un GAP cumulat de lichiditate mai mare sau egal cu zero, pe fiecare bandă de scadență, dar este destul de greu pentru bănci să obțină un gap de lichiditate pozitiv pentru fiecare bancă de scadență, de aceea se procedează la o cumulare a lichidității nete, a gap-ului de lichiditate pe fiecare bandă de scadență.

2.7.Transformarea medie a scadențelor

Transformarea medie a scadențelor exprimă în zile sau luni diferența dintre scadența medie ponderată a activelor bancare și cea a pasivelor bancare.

Trezoreria determină de asemenea și lichiditatea în funcție de depozitele la vedere și total depozite exprimând tendința de evoluție a depozitelor la termen în comparație cu cea a disponibilităților la vedere cu influență asupra stabilității resurselor și nivelul costurilor.

2.8. Scadența medie a activelor și pasivelor

Pasivele nete se calculează pentru a semnala perioada de maximă nevoie de lichiditate și reprezintă diferența între activele și pasivele clasificate după scadență.

Pasivele nete simple sau succesive se determină pentru fiecare perioadă ca diferență între pasivele și activele cumulate corespunzătoare fiecărei perioade de timp.

Coeficientul fondurilor proprii și al resurselor permanente se calculează ca raport între resursele pe termen lung ale băncii și utilizările pe termen lung mai mari de 5 ani și urmărește să impiedice o finanțare a plasamentelor pe termen lung din resurse pe termen scurt.

Acest raport trebuie să fie de cel puțin 60% pentru băncile din Uniunea Europeană.

CoFRP = (Resn / Utiliz n ) /100

CoFRP = coeficientul fondurilor proprii și resurselor permanente,

Resn =resurse pe termen lung adică fonduri proprii -resurse atrase pe termen mai mare de 5ani

Utiliz n = utilizări pe termen lung precum imobilizările, participații, credite acordate pe termene mai mari de 5 ani, valori mobiliare pe termen lung.

Rezerva minimă obligatorie este o sumă pe care fiecare bancă trebuie să o păstreze la banca centrală, această obligativitate urmărește asigurarea unei lichidități minime băncilor pentru a face față solicitărilor de retragere a depozitelor.

Cuantumul rezervei minime se stabilește prin aplicarea ratei rezervei minime stabilite de banca centrală la baza de calcul constituită din depozite atrase.

Baza de calcul poate cuprinde depozitele în monedă națională și monedă străină la vedere și la termen dar și alte instrumente de economisire sub formă de titluri.

RMOnec = r*D

ER = RMOef = RMOnec(>0)

DR = RMOef -RMOnec(<0)

ER = excesul de rezervă,

DR = deficitul de rezervă.

r = rata sau cota rezervei minime obligatorii,

d = volumul depozitelor afrase de bancă,

RMOef = suma efectivă aflată în contul unei bănci deschis la banca centrală

RMOnec = rezervă minimă necesară, obligatorie pe care banca trebuie să o constituie la banca centrală.

2.9.Indicele de lichiditate

Indicele de lichiditate reprezintă raportul dintre suma activelor și suma pasivelor, ambele ponderate cu numărul mediu de zile sau cu numărul curent al grupei de scadențe.

IL =∑ (Pi x ai)/ ∑ (Ai x bi)

IL = indicele de lichiditate,

Pi = pasive cu scadența i,

Ai = active cu scadența i,

ai = coeficientul de pondere al pasivelor cu scadență i,

bi = coeficientul de pondere al activelor cu scadenșă i.

Pentru calcului indicelui trebuie să existe o bază de date privind activele și pasivele bancare, grupate pe periode în funcție de scadențe.

Ponderea se poate face cu un număr mediu de zile, săptămâni sau luni din fiecare perioadă sau cu numărul curent al fiecărei perioade atât pentru active cât și pentru pasive.

Prima variantă de ponderare este mai bună este mai exactă dar cea de a doua variantă este mai ușor de aplicat iar valoarea optimă a indicelui este 1.

Dacă indicele de lichiditate este 1 activele și pasivele băncii sunt perfect corelate pe fiecare scadență nu se poate vorbi despre un risc de lichiditate, banca nu este nevoită să facă transformări ale scadențelor.

Dacă indicele de lichiditate este < 1, subunitar banca trebuie să facă o transformare a pasivelor pe termen scurt în active pe termen lung creanțele sunt mai mari decât angajamentele și rezultă un excedent de lichiditate iar dacă indicele de lichiditate este > 1, banca transformă pasivele pe termen lung în active pe termen scurt, rezultând riscul de lichiditate angajamente mai mari decât creanțele rezultând un deficit de lichiditate.

2.10. Relația bancară lichiditate – rentabilitate

O situație ideală de maximizare a profitului a unei instituții bancare din punct de vedere al profitabilității a constituit-o atragerea de resurse la termen de 1 săptămână, depozite interbancare și plasarea în credite la termen cât mai lung de ordinul a câțiva ani.

Nivelul ratelor de dobândă pentru plasamente s-ar situa cu mult peste cel al resurselor la termen foarte scurt ceea ce ar genera o marjă substanțială între dobânda activă și pasivă și implicit cu un profit maxim.

Chiar dacă performanța clienților beneficiari de credite ar fi excelentă și nu s-ar înregistra credite restante, nu se poate asigura permanent lichiditatea necesară până la scadența finală a plasamentelor ca urmare a diferiților factori endogeni sau exogeni sistemului instituției bancare în cauză.

Fluctuațiile ratelor de dobândă pe o perioadă îndelungată pot conduce la înregistrarea de pierderi chiar dacă inițial previziunile privind profitul erau pozitive, optimiste.

Din punct de vedere al lichidității maximizarea ei ar duce la atragerea de resurse cu orice preț și la o scadență cât mai îndelungată, plasarea tuturor fondurilor în active lichide cu scadenșă redusă, astfel indicii GAP vor înregistra valori pozitive, remarcabile pe toate benzile de scadență care acoperă integral necesarul de fonduri pentru resursele ce vor ajunge la scadență și ar putea ieși din sistemul instituției financiar bancare respective.

Analizând din punct de vedere al profitabilității acst tip de abordare prezintă neajunsuri care pot duce la adevărate sincope ale activității instituției, profitul reprezentând esența oricărei activități bancare.

Ambele ipoteze ale abordării izolate de maximizare a lichidității sau a profitului nu pot conduce la o dezvoltare armonioasă a băncii în cauză. Atingerea unei valori optime profit-lichiditate este destul de greu de realizat.

Strategia metodele și gestiunea lichidității unei instituții bancare constituie un obiectiv important al managementului bancar pentru funcționarea și menținerea acesteia pe piața bancară.

De abilitatea băncii de a oferi lichidități clienților depind direct sau indirect majoritatea activităților bancare, băncile find vulnerabile la problemele de lichiditate de natură instituțională cât și cele care afectează piața în general.

De o mare importanță în strategia băncilor privind lichiditatea o constituie gestionarea lichidității în diverse monede, încrederea relativă în divesrse instrunente financiare precum și existența strategiilor pentru a face față potențialelor probleme de lichiditate temporară sau pe termen lung.

Pentru asigurarea viabilității unei instituții bancare, respectiv profitabilitate bancară, cât și riscul de lichiditate.

Între profitabilitate și lichiditate bancară există o strânsă interdependență în funcție de capacitatea băncii de a crea lichidități și capacitatea de plasare a acestora pe piață depinzând de profitul instituției bancare.

CAPITOLUL III MANAGEMENTUL RISCULUI DE LICHIDITATE LA SOCIETATEA BANCARA. BANCA COMERCIALĂ ROMĂNĂ

3.1.Prezentarea societatii bancare Banca Comercială Română

Banca Comercială Română – BCR- este membră Erste Group , considerat cel mai important grup financiar din România incluzînd operațiunile de bancă universală precum și societățile de profil de pe piața leasingului, pensiile private și a băncilor de locuințe.

Ea este banca numărul 1 din țară în ceea ce privește valoarea activelor, în ceea ce privețte numărul de clienți și banca numărul unu în ceea ce privește segmentele de economisire și creditare BCR reprezintă cel mai valoros brand financiar din România, după gradul de încredere al clienților și după numărul celor pentru care BCR este principala instituție de banking.BCR oferă gama completă de produse și servicii financiare prin intermediul a 22 de centre de afaceri, 23 de birouri mobile, 509 unități de retail.

Situația patrimoniului BCR care a întocmit la 31 decembrie 2016 situațiile financiare anuale în conformitate cu prevederile Legii Contabilității nr 82/1991 cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului Bănci Naționale a României nr 27/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale De Raportare Financiară care sunt aplicabile instituțiilor de credit, completat și modificat prin Ordinile Băncii Naționale a României nr 26/2011 și nt 29/2011.Totalul activelor la 31 Decembrie 2016 a fost în sumă de 59460913 mii ron în creștere față de 31 decembrie 2015 cu 1,0%. Pe baza rezultatului operațional de 1561,5 milioane ron banca a realizat un profit net de 918,9 milioane ron, an 2016 susținut de provizioane de risc aferente portofoliului de credite neperformante.

Tabel 3.1. Activ bilanțier BCR 2016

Sursa: https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Figura 3.1. Structura activului bilanțier

Sursa: autor lucrare conform:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

De remarcat creșterea în cadrul activelor a numerarului și plasamentelor în 2016 față de 2015 cu peste 13%; și creanțelor din impozit curent au crescut cu 48%, dar aproape toate celelalte elemente din structura activului sunt în 2016 mai mici decât în 2015 ceea ce a făcut ca valorea activelor să fie doar cu un procent în fașă în 2016 față de 2015

Pasivul bilanțier a crecut în 2016 față de 2015.

Tabel 3.2. Pasiv bilanțier BCR 2016

Sursa: https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Figura 3.2. Structura pasivului bilanțier BCR 2015

Sursa: autor lucrare conform:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Pasivul bilanțier este doar cu 0,7% mai mare ăn 2015 față de 2014, cea ma mare creștere a avut-o rezultatul reportat cu 202,9% și alte datorii financiare, creșteri care contrabalansează scăderile pasivului cu 100% instrumente financiare derivate și datorii financiare deținute în vederea tranzacționării care u scăzut cu aproape 50%

Tabel 3.3. Structura contului de profit și pierdere

Sursa:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Din contul de profit și pierdere observăm că profitul net al societății bancare a scăzut cu 136,6% la sfârșitul anului 2016 față de 2015 pe seama scăderii veniturilor din investiții imobiliare și leasing operațional cu peste 61%, veniturile nete din dobânzi cu peste 13%, veniturile care au crescut sunt în procente nesemnificative.

Figura 3.3. Structura contului de profit și pierdere

Sursa: autor lucrare conform:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Evoluția veniturilor cu dobânzile și asimilate se remarcă printr-o scădere a totalui veniturilor din dobânzi cu peste 22%, investiții deținute până la scadență cu 12,9% si altele.

Tabel 3.4. Venituri din dobânzi asimilate

Sursa:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Figura. 3.4 Evoluția veniturilor cu dobânzile și asimilate

Sursa: autor lucrare conform:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Tabel 3.5. Cheltuieli din dobânzi asimilate

Sursa:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Evoluția cheltuielilor cu dobânzile și asimilate se face remarcată prin scăderea totalului de cheltuieli cu dobânzile cu peste 40 în 2016 față de 2015, pe seama datoriilor financiare deținute la cost amortizat și a altor cheltuieli cu dobânzile.

Figura. 3.5. Evoluția cheltuielilor cu dobânzile și asimilate

Sursa: autor lucrare conform:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Tabel 3.6. Venituri speze și comisioane

Sursa:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Figura. 3.6. Evoluția veniturilor spezelor și comisioanelor

Sursa: autor lucrare conform:https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

Veniturile nete din comisioane în sumă de 695.461 mii ron decembrie 2016 față de 685.825 mii ron în decembrie 2015 au înregistrat o creștere de 1,4% descrisă în tabelul și graficul anterior.

3.2.Principalele axe de activitate ale societății bancare BCR

BCR deține la data de 31.12.2016 cote de participare la capital n 19 societăți, 9 având statut de subsidiare adică societății asupra cărora BCR are puterea de a guverna politicile financiare și operaționale pentru a obține beneficii din activitatea acestora.Grupul BCR cuprinde, direct sau indirect următoarele societății:

Banca Comercială Română SA,

Banca Comercială Chișinău Română SA,

Banca Comercială Română pentru locuințe SA

Banca Comercială Română Lesing IFN Română SA,

Banca Comercială Română Pensii-Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii, Pivate SA,

Banca Comercială Română Fleet Management SRL,

Banca Comercială Română Estate Management,

Banca Comercială Română Payments Services SRL

Suport Colect SRL,

CIT One SRL,

Financiara SA

BCR Real Estate Management deține în totalitate Bucharest Financial Plaza SRL, iar BCR Leasing IFN SA deține intregal societatea BCR Fleet Management SRL.

Stategia băncii începând cu 2016 este construită pe 4 piloni care vizează servirea clienților, utilozarea Bussiness Intelligence n activitatea de zi cu zi, capabilitățile comerciale care să asigure atractivitatea BCR pentru clienți și un mediu de lucru modern pentru salariați. În urma programelor complexe de restructurare aplicate n ultimii ani, obiectivele băncăă vizează trecerea programelor complexe de restructurare aplicate n ultimii ani, obiectivele băncii vizează trecerea la un nou nivel de eficiență a proceselor, prin îmbunătățirea atât a productivității operaționale cât și a experienței clenților. Banca continuă să-și dezvolte platforma de servicii integrate și să simplifice soluțiile IT pentru fluxurile de lucru, concomitent cu implementarea unui Ecosistem Digital, pentru a răspunde nevoilor clienților prin toate canalele de distribuție

Strategia băncii a fost definită cu un accent clar de îmbunătățirea calității și guvernanței datelor în scopul sprijinirii managementului afacerii și al conformității cu cerințele autorităților de reglementare, precum și pentru a facilita transformarea sistemului de raportare internă n favoarea analizei mai eficietă și mai dinamică și trecerea la metodologii, instrumente și procese avansate de mamanagement al riscurilor.

BCR rămâne o bancă orientată spre finanțarea economiei reale, care și va extinde n continuare activitatea pe segmente de retail și IMM, benefiiciind de poziția sa de lider de piață. O contribuție determinată în acest sens o vor avea creșterile utilității produselor de bază și rafinarea ofertelor specifice pentru clienți.

Reducerea portofoliului de credite neperformante istorice va continua n 2016 prin recuperări și cesionări de creanțe iar raportul risc recompensă fa fi factorul cheie pentru creditare și oportunități de investit. Creșterea ratei de auto finanțare este un obiectiv corelat cu creditarea în monedă locală având ca rezultat extinderea bazei de conturi curente. BCR intenționează și pe viitor să-și mărească portofoliul de clienși activi în vederea îmbunătățirii nivelului de cunoaștere a produselor în particular a educației financiare vare vor permite dezvoltarea consumului responsabil de servicii bancare.

Strategia BCR se bazează pe dezvoltarea echilibrată a activelor și costurilor gestionabile, aliniate cu potențialul de creștere al afacerii. Grupul BCR își stabilește aspirațiile strategice luând în considerare așteptările privind evoluția pieței. BCR și-a planificat o creștere a creditelor susținută de creșterea mai mare pe viitor a portofoliului de retail

Creșterea este favorizată de contextul economic, venituri disponibile mai mari, o continuă îmbunătățire a pieței muncii, inflație și dobânzi reduse. Curățarea creditelor neperformante continuă și în 2017 și autofinanțarea se va întăr in baza creșterii ponderii depozitelor de la client în total resurse.

3.3.Surse de lichiditate si dezvoltare a strategiilor de lichiditate la societatea bancara BCR

În cadrul gestiunii lichidității bancă trebuie să gestioneze corect sursele de lichiditate bancară și să le coreleze cu nevoile de lichiditate bancară și să le coreleze cu nevoile de lichiditate atât pe termen scurt cât și pe termen lung și mediu.

Sursele de lichiditate sunt reprezentate de:

Active lichide reprezintă plasamente cu scadențe mici pe care banca le poate lichida atunci când are nevoie, sau le poate vinde înainte de scadență fără pierdere de valoare.

Elemente:

Rezerve primare reprezentate de disponibilitățile deținute de bancă, depozitele la Banca Centrală și depozitele la bănci corespondente;

Rezerve secundare ce sunt reprezentate de portofoliul de bonuri de tezaur și alte titluri negociabile;

Portofoliul de credite acordate clienților ajunse la scadență.

Îprumuturile sunt reprezentate de :

Împrumuturi contractate de bancă pe piața interbancară

Împrumuturi de refinanțare obținute de la Banca Centrală

Depozite atrase de la clienți sau certificate de depozit emise

  Prin împrumuturi bancare se vor obține lichidități ce satisfac nevoi imediate are deci loc un transfer al nevoii de lichiditate din prezent în viitor.

Surse neconvenționale de lichiditate care cuprind unele tehnici și instrumente financiare utilizate frecvent pentru obținerea de lichidității ca de exemplu cumpărarea de tiluri-obligațiuni.

Titularizarea creditelor prin care banca reușește să transforme o creanță sub formă de credit în mai multe creanțe de valori mai mici sun forma de titluri ce pot fi mai ușor gestionate.

În vederea obținerii de lichidități banca poate reduce la emisiunea proprie de note de piața de capital pentru acoperirea unei nevoi de lichidități pe termen lung și emisiunea de titluri pe termen scurt în vederea acoperirii lichidităților pe termen scurt.

3.4.Analiza indicatorilor riscului de lichiditate la societatea bancara BCR in perioada 2014-2016

Profilul de risc de lichiditate este parte integrantă a apetitului la risc al băncii. Profilul de risc de lichiditate este evaluat în principal prin prisma a doi indicatori de risc conform propunerii aferente cadrului de reglementare Basel III -indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate și îndicatorul de finanțare stabilă netă și din prisma metodologiei dezvoltate la nivelu Grupului Erste ce face referire la analiza perioadei de supraviețuire.

Indicatorul de acoperire a lichidității evidențiat în Raportul dintre rezerva de lichiditate pentru grupul BCR și ieșirile nete de lichidități pe o perioadă de stress de 30 de zile calendaristice așa cum este el definit n CRR-Regulamentul 575/2013, partea IV, cu privire la cerința de acoperire a lichidității pentru instituțiile de credit. Evoluția lichidității (LCR) pentru BCR atât la nivel individual cât și la nivel consolidat este ilustrată în tabelul de mai jos:

Tabel 3.7. Indicele riscului de lichiditate

Sursa după situațiile financiare BCR https://www.bcr.ro/ro

Figura 3.7. Indicele riscului de lichiditate

Sursa după situațiile financiare BCR https://www.bcr.ro/ro

Comparativ cu luna decembrie 2016 indicatorul de acoperire a lichidității atât la nivel de grup cât și la nivel de bancă a înregistrat o ușoară creștere datorată unui volum mai mare de active lichide.

Ca factori principali pentru volatilitatea LCR pentru BCR au avut volumele de credite acordate și depozite plasate la clienții financiari cu maturități reziduale de până la o lună. Volumul activelor cu lichiditate ridicată a rămas apropiat cu 17 miliarde lei la nivel individual și aproape de 20 de miliarde lei la nivel de grup.

Pasivele financiare, scadențele contractuale ale fluxurilor de numerar neactualizate aferente pasivelor financiare la 31 decembrie 2016 și repectiv, 31 decembrie 2015, 31 decembrie 2014 au fost după cum urmează:

Tabel 3.8 Pasive financiare 2016

Sursa după situațiile financiare BCR https://www.bcr.ro/ro

Tabel 3.9 Pasive financiare 2015

Sursa după situațiile financiare BCR https://www.bcr.ro/ro

Tabel 3.10 Pasive financiare 2015

Sursa după situațiile financiare BCR https://www.bcr.ro/ro

La 31 Decembrie 2016, pentru BCR Banca , volumul depozitelor ,clienți și bănci a fost de 48,5 miliarde lei cu o ușoară scădere față de sfârșitul anului 2015 (49, 1 miliarde lei), iar începând cu anul 2016 defalcarea depozitelor pe contrapartide a constat în aproximativ 56% de la populație 52% la sfărșitul anului 2015, 21% pentru societăți nefinanciare, 19% la sfîrșitul anului 2015 și restul 2% către alte instituții nefinanciare.

La sfărșitul anului 2016 structura pe valute a depozitelor a fost compusă din 53% în lei 50% la sfârșitul anului 2016, 42% în Eur 47% la sfârșitul anului 2016, 4% în USD la sfârșitul anului 2016, 3% la sfârșitul anului 2015 și restul de 1% în alte monede.

CAPITOLUL IV IMPACTUL LICHIDITATII BANCARE ASUPRA PERFORMANTELOR SOCIETĂȚII BANCARE BCR

4.1.Vânzarile forțate de active-metoda de acoperire a nevoilor de lichiditate bancara la societatea BCR

Asigurarea lichidității prin influența activelor, această metodă este ceamai cunoscută datorită simplității sale. Esența ei constă în acumularea activelor lichide sub forma mijloacelor bănești și titluri mobiliare lichide. În cazul apariției necesității, activele acumulate sunt utilizate ,vândute până când această necesitate este satisfăcută. În cazul apariției necesității, activele acumulate sunt utilizate vândute până această necesitate este acoperită. Această strategie mai este numită și strategia transformării activelor. Pentru a utiliza această metodă activele lichide ale băncii trebuie să posede următoarele caracteristici:

Să aibă piață proprie, necesară pentru transformarea lor rapidă în mijloace bănești,

Să aibă prețuri destul de stabile adică piața trebuie să asimileze activele propuse fără a micșora prețul ei.

Trebuie să fie ușor transmisibile, adică banca trebuie să fie sigură că își va recupera cel puțin banii investiți în ele. Cele mai utilizabile active lichide sunt bonurile de tezaur, împrumuturi la banca centrală, depozite la alte bănci obligațiuni la autoritățile publice locale. Strategia dată este utilizată în cele mai dese cazuri de băncile mici, care o consideră mai puțin riscantă, dar și mai puțin confortabilă.

Tabel 4.1. Active financiare disponibile pentru vânzare

Sursă: autor după www bcr.ro-situații financiare

4.2.Deficitul de lichiditate la societatea bancara BCR

Profilul de risc de lichiditate al băncii este parte componentă a apetitului de risc. Sunt utilizate o serie de instrumente de administrare a riscului de lichiditate.

Analiza perioadei de supraviețuire- SPA, este instrumentul cheie la nivelul Grupului EGB utilizat pentru măsurarea riscului de insolvență ca urmare a unor dificultăți privind lichiditatea și prin urmare vizează un interval scurt de timp până la un an, și utilizează o metodologie dinamică bazată pe testele de stres.

Indicatorul de acoperire LRC asigură menținerea unui nivel ridicat cantitativ și calitativ de active lichide care pot fi lichidate pentru a acoperi necesarul de lichiditate al băncii pe un orizont de 30 de zile calendaristice în contextul unui scenariu de stres de lichiditate sever, stabilit de autoritățile de supraveghere.

În timp ce indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate este un indicator reglementat ce face obiectul unor limite interne și legale, analiza perioadei de supraviețuire este o metodologie dezvoltată intern ce conține scenarii cu niveluri diferite de severitate. Scenariile sunt dezvoltate pentru a reflecta o criză de piață, de nume specifică unei bănci precum și o combinație a celor două. Banca este supusă riscului operațional din diverse surse.

Începând cu anul 2010, BCR folosește Procesul Intern de Evaluare a Adecvării Capitalului la Riscuri -ICAAP- în conformitate cu standardele Grupului Erste și cu Regulamentările BNR pentru a calcula la intervale regulate necesarul de capital, structura și distribuirea de capital necesar pentru acoperirea cantitativă și calitativă a tuturor riscurilor identificate derivate din tranzacții și operațiuni bancare. Activitatea de management global al riscurilor ERM/cadrul ICAAP este proiectată astfel încât să susțină conducera băncii în administrarea proactivă a portofoliului de risc, ca și a potențialului de acoperire, astfel încât să asigure în orice moment, o adecvare corespunzătoare a capitalului care să reflecte natura și dimensiunea expunerii la riscuri.

4.3.Administrarea riscului de lichiditate la societatea bancara BCR

Managementul riscului este guvernat de următoarele principii strategice generale. Responsabilitățile de bază privind managementul riscului la nivelul Comitetului Executiv, sunt în mod corespunzător delegate către comitetele desemnate în scopul de a asigura derularea proceselor de execuție și monotorizare. De asemenea Consiliul de supraveghere monotorizează cu regularitate profilul de risc.

Guvernanța procesului de management al riscului asigură o supraveghere integrală a riscului și o execuție solidă a strategiei de risc, inclusiv un proces corespinzător de monotorizare și escaladare a aspectelor materiale care formează profilul de risc al Grupului BCR:

Funcții expert independente de risc cu responsabilități clare pentru management proactiv al riscurilor materiale;

Strategie de risc bazată pe Apetitul de Risc și Direcțiile Strategice în scopul de asigura o aliniere completă a riscurilor, capitalului și țintelor de performanță;

Un cadru adecvat de gestionare a riscurilor care include politici, proceduri, limite și controale, asigurând identificarea, măsurarea sau evaluarea, diminuarea, monotorizarea și raportarea adecvată, la timp și în mod continuu a riscurilor generate de activitățile bancare, atât la nivelul liniilor de afaceri cât și la nivelurile ntregii instituții:

Toate riscurile materiale sunt administrate și raportate într-o manieră coordonată prin intermediul proceselor de management;

Cadrul de politici definește clar cerinșele cheie legate de crearea, clasificarea, aprobarea, implementarea și menținerea politicilor la nivelul Grupului BCR;

Banca dispune de o funcție de management al riscurilor independentă față de funcția operațională și de suport și deține suficientă autoritate, resurse și acces la structura de conducere;

Funcția de management al riscurilor joacă un rol cheie n cadrul Băncii și asigură faptul că toate riscurile materiale sunt identificate măsurate și adecvat raportate

Strategia de risc a Grupului BCR își definește strategia de risc prin intermediul procesului anual de planificare strategică, strategia de afaceri și instrucțiuni strategice pentru a asigura alinierea corespunzătoare a țintelor de risc, capital, lichiditate și profit.

Comitetul Executiv asigură o administrare de ansamblu a riscului și capitalului în cadrul grupului și este responsabil de definirea și implementarea corespunzătoare a strategiilor de risc și de afaceri în conformitate cu obiectivele strategice și Strategia de Risc la nivelul Grupului Erste. Strategia de risc formează o parte esențială a Cadrului de Management Global al Riscurilor la nivelul grupului. Stabilește principiile generale conform cărora trebuie realizată asumarea riscului în cadrul Grupului și principalele elemente ale cadrului său de management al riscului pentru asigurea unei implementări adecvate și consistentă a acesteia.

Riscul de lichiditate este definit în Grupul BCR, în conformitate cu principiile stabilite de Comitetul de la Basel privind supravegherea bancară și autoritatea de reglementare locală-BNR. Se face o distincție între riscul de lichiditate generat de evoluția peței, care reprezintă riscul că entitățile din grup să nu poată compensa sau închinde cu ușurință o poziție la prețul pieței din cauza lipsei de volum disponibil pentru tranzacționarea pe piață sau a unei perturbărin piață.și între riscul de lichiditate generat de finanțare, care reprezintă riscul ca băncile din grup să nu poată onora în mod eficient obligațiile în numerar așteptate sau neșteptate, atât prezente cât și viitoare, precum și necesarul de colateral, fără a afecta negativ, operațiunile zilnice sau situația financiară a entităților din grup.

Riscul ce lichiditate generat de finanțare este divizat în continuare în risc de insolvență și risc de lichiditate structural.

Primul este riscul pe termen scurt ca obligațiile de plată curentă sau viitoare să nu poată fi îndeplinite în întregime ,într-un mod justificabil din punct de vedere economic, în timp ce riscul de lichiditate structural este riscul pe termen lung de a genera pierderi cauzate de modificări ale costului de refinanțare sau ale marjei la nivelul grupului.

Strategia de lichiditate a fost definită în conformitate cu apetitul de risc al Grupului BCR și în concordanță cu limitele interne și reglementate.

Strategia de lichiditate conține evoluții , reguli și scopuri incluzând cerințele de reglementare, ea conține evoluții reguli și sopuri incluzând cerințele de reglementare.

Indicatorul de finanțare stabilă netă, rezerva de lichiditate, planul de finanțare și profilui de maturitate a datoriei emise și a finanțării interbancare garantate și negarantate.

Riscul de insolvență pe termen scurt este monotorizat prin calcularea perioadei de supraviețuire pentru fiecare monedă semnificativă și pentru total portofoliu.această analiză determină perioada maximă în care entitatea poate supraviețui unei crize severe.

Scenariul crizei economice simulează un acces foarte limitat pe piața monetară și pe piața de capital în același timp cu retrageri semnificative de depozite.

CAPITOLUL V – CONCLUZII PROPUNERI

Capacitatea de a se transforma rapid și cu costuri minime în numerar sau în disponibilităț‚ în conturi curente este proprie activelor și se găsește sub denumirea generică de lichiditate. Caracteristica lichidității nu este proprie în același grad tuturor categoriilor de active ale societăților bancare, fiind considerate active lichide numerarul din casierie,contul curent la banca centrală, sumele din conturile de corespondent, alte active care se pot transforma în lichidități imediate, respectiv depozitele la Banca națională a României, depozitele la alte bănci. În cazul societăților bancare diferite evenimente care duc la transferuri de disponibilități la alte bănci sau retrageri masive de numerar efectuate de clienți cu mult peste media perioadei sunt potențiale generatoare de probleme de lichiditate la nivelul societăților bancare și pot conduce la adevărate crize de lichiditate. Băncile sunt nevoite să-și asigure fondurile lichide necesare pentru acoperirea în orice moment a obligațiilor financiare asumate și să mențină un nivel de lichiditate adecvat pe diferite benzi de scadenșă a obligațiilor. Băncile trebuie să acorde o atenție deosebită identificării surselor de risc de lichiditate, evaluării expunerii băncii la acest tip de risc și stabilirii de limite corespunzătoare pentru reducerea acestuia. Analiza în termeni de lichiditate a sistemului bancar românesc evidențiează diminuarea începând cu anul 2007 a excesului de lichiditate în condițiile în care performanșa băncilor în privința corelării pe benzi de scadență a pasivelor cu activelor rămâne adecvată în comparație cu nivelul minim impus de banca centrală.

Tabelul 5.1. indicatorul de lichiditate la nivelul sistemului bancar românesc

Sursă autor după Banca Națională a României – Raport asupra stabilității financiare 2008 pag 39

Gradul de concentrare și valoare din ce în ce mai mare parte a indicatorilor de lichiditate sporesc expunerea instituțiilor de credit la șocuri de lichiditate pe fondul unor eventuale schimbări în sens negativ a sentimentului investitorilor instituționali privind perspectivele plasamentelor lor în sistemul bancar românesc. În acest contest managementul lichidității la nivelul instituțiilor de credit din România pune accent pe dezvoltarea instrumentelor adecvate monotorizării vulnerabilităților și pe detalierea planurilor de urgență aplicabile în situația unor șocuri de lichiditate. Principalele abordări privesc realizarea unor simulări în baza unor scenarii care în general acoperă atât apariția unor condiții adverse la nivelul pieței cât și șocuri specifice la nivelul instituțiilor de credit precum retrageri masive ale depozitelor persoanelor fizice sau neprelungirea depozitelor băncilor creditoare. Rezultatele acestor teste de stres structurează opțiunile pe care le au instituțiile de credit în cazul producerii riscului de lichiditate. Planurile de urgență prevăd pe lângă accesarea disponibilităților băncii mamă sau a altor instituții de credit și obținerea de împrumuturi de la banca centrală, în condiții de colateralizare deplină sau vânzare de active în special cele pentru tranzacționare.

Politicile instituțiilor de credit privind administrarea lichidității, acestea trebuie să se refere la următoarele: componența activelor prin prisma lichidității și a capacității acestora de a fi tranzacționate pe piață a pasivelor precum și a elementelor din afara bilanțului; modul de administrare a lichidității pe principalele valute cu care operează, atât la nivel individual cât și la nivel de agregat, utilizarea anumitor instrumente financiare derivate.

Fiecare bancă are proceduri de evaluare și monotorizare a poziției lichidității stabilite pe baza analizei fluxurilor de numerar viitoare ale elementelor activ, pasiv și din afara bilanțului. Fluxurile de numerar viitoare trebuiesc distribuite pe benzi de scadență. Banda de scadență este intervalul de maturitate aferent fiecărui element de activ, pasiv și elemente din afara bilanțului astfel la 1 lună, 1-3 luni, 3-6 luni,6-12 luni și peste 12 luni.

Evaluarea lichidității băncii se face pe baza:

1.Analizei componenței activelor prin prisma lichidității și a capacității acestora de a fi tranzacționate pe piață.

2.Analiza pasivelor și a elementelor din afara bilanțului care implică potențiale intrări și ieșiri de fonduri.

3.Analiza lichidității pe principalrele valute atît la nivel individual cît și la nivel de agregat.

4.Utilizarea unor instrumente financiare derivate pentru obținerea de lichidități în valutele de care banca are nevoie.

Monotorizarea și limitarea riscului de lichiditate al portofoliului societăților bancare presupune utilizarea următoarelor instrumente:

1.Managementul activelor și pasivelor băncii orientat spre asigurarea unui structuri corespunzătoare a bilanțului contabil prin corelarea plasamentelor și resurselor din punct de vedere al structurii și maturității.

2.Calculul și monotorizarea indicatorilor de lichiditate pe benzi de scadență, pe baza analizei fluxurilor de numerar viitoare determinate de evoluția elementelor de activ de pasiv și din afara bilanțului .

3.Stabilirea de limite minime ale indicatorului de lichiditate pentru prima primele benzi din scadență superioare celor reglementate prin Normele Bancii Naționale a României, drept măsuri asiguratorii de respectarea limitelor de lichiditate.

4.Efectuarea de analize de tip GAP-Gestiunea Activelor și Pasivelor totale și separat în lei și în valută și monotorizarea indicilor GAP.

Analiza previzională a lichidității presupune o abordare prospectivă a poziției de lichiditate astfel încât prin propriile estimări, societățile bancare să poată cuantifica dinamic situația viitoare a lichidității. În acest sens Centrala fiecărei societăți bancare formulează previziuni privind evoluția volumelor activelor și pasivelor bilanțiere și extrabilanțiere care stau la baza măsurilor pe care Comitetul de Gestiune a Activelor și Pasivelor băncii le aprobă în vederea rebalansării mixului de maturității ale activelor și pasivelor în vedera corelării corespunzătoare ale acestora.

Măsurile pentru păstrarea unei lichidități optime, vizează realizarea de corecții în ceea ce privește maturitățile surselor atrase și plasate în așa fel încât să se respecte principiile stabilite în strategia de lichiditate a băncii iar indicatorii de lichiditate previzionați să respecte prevederile reglementărilor prudențiale. Societățile bancare își dezvoltă propriile modele de analiză a unor indicatori de analiză previzională pentru care stabilesc limite proprii. Acești indicatori sunt folosiți în analiza previzională a lichidității și pentru elaborarea planului și bugetului de venituri și cheltuieli pentru perioadele următoare, viitoare. Societățile bancare verifică astfel respectarea limitei și studiează dinamica acestora. În cazul în care dinamica acestora este negativă Comitetul de Gestiune a Activelor și Pasivelor bancare ia măsuri de remediere încadrate în principiile de strategie de lichiditate a băncii.

BIBLIOGRAFIE

1.Badea L.Socol A.,Drăgoi V.,Drigă I.-Managementului riscului bancar-Editura Economică-2010

2.Dragomir D. -Managementul performanțelor bancare-Editura Bibloteca Târgoviște-2007,

3.Driga I.- Analiza și managementul riscurilor în activitatea bancară Editura Universitas Petroșani 2007

4.Dedu Vasile, Bistriceanu Gabriel, “Gestiune bancară”, Ed. Economică, București, 2010,

5.Hennie van Greuning, Brajovic Sonja, “Analiza și managementul riscului bancar”, Ed. Irecson, București 2010

6.Iosof S., Gavri T, Gestiunea riscului, București, Editura Universitară 2013

7.Mihai I., Tehnica și managementul operațiunilor bancare, Ed. Expert, București, 2003,

8.Oprițescu M.-Managementul riscurilor și performanțelor bancare, editura Universitaria, Craiova 2006.

9.Olteanu A, Drăgoi E.V,Monedă credit, aplicații teste și studii de caz, Editura Bibloteca, Târgoviște,2006

10. Olteanu A, Managementul bancar,Editura Dareco, București 2003,

11.Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, Dicționar explicativ al limbii Române, Ed. Universul Enciclopedic Gold, 2009,

12.Oxford , A Dictionary of Finance and Banking, Ed. Oxford University Press, 1997,

13.Banca Națională a României – Raport asupra stabilității financiare 2008

14.https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare

15.www bnr.ro