Managementul Resurselor Umane In Invatamntul Preuniversitar In Context Europeandoc

=== Managementul resurselor umane in invatamntul preuniversitar in context european ===

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE – BRAȘOV

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent:

OPRESCU V. DANIELA MĂDĂLINA

Conducător științific:

Prof.univ. dr. CAMARDA ADINA

BRAȘOV

2016

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE – BRAȘOV

SPECIALIZAREA: ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNAȚIONALE

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR ÎN CONTEXT EUROPEAN

Absolvent:

OPRESCU V. DANIELA MĂDĂLINA

Conducător științific:

Prof.univ. dr. CAMARDA ADINA

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

Managementul învățământului preuniversitar, în ultima perioadă a dobândit o importanță tot mai mare, atât în societatea europeană, cât și în România.

Domeniul prioritar al vieții sociale, învățământul, de care depinde omul, pregătit prin studii, nu trebuie să aibă eșecuri.

Problemele din managementul educațional se datorează în mare parte schimbărilor multiple și a incapacității „actorilor educaționali” de a se adapta la aceste schimbări. Urgența de a soluționa problemele din managementul educațional datorate schimbărilor multiple se conturează prin prisma intrării României pe piața muncii europene și cerințelor U.E. ca învățământul românesc să se integreze la standardele impuse.

În această lucrare „Managementul resurselor umane în învățământul preuniversitar în context european” s-a încercat găsirea de modalități și tehnici aplicabile,astfel încât managementul educațional să satisfacă exigențele actuale în raport cu cerințele europene în domeniul învățământului preuniversitar.

Lucrarea abordează atât teoretic cât și practic domeniul managementului educațional analizând îndeplinirea funcțiilor, relațiilor managementului, analiza metodelor și tehnicilor, proiectarea strategiilor și locul unde se află managementul educațional românesc în cadrul cerințelor europene.

Managerii școlari trebuie să cunoască metodele, tehnicile specifice managementului, pentru a putea rezolva problemele cu care se confruntă și care necesită cunoștințe în domeniu.

Prin structura lucrării s-a urmărit realizarea unei viziuni mai clare asupra managementului învățământului preuniversitar în România comparativ cu țările din Uniunea Europeană.

Cercetările și literatura de specialitate până la ora actuală sunt destul de reduse din punct de vedere cantitativ, iar cele existente se bazează mai mult pe caracteristicile procesului educativ și nu pe conduita și activitatea managerială a directorului.

Datorită schimbărilor permanente din societatea românească este necesară utilizarea optimă a personalului existent în fiecare unitate, formarea și dezvoltarea coerentă a lui, precum și stabilirea unor relații de colaborare și promovare a experiențelor didactice.

Respectarea cerințelor legislației, în ceea ce privește întocmirea fișelor de post, a fișelor de evaluare a performanțelor profesionale ale întregului personal.

Prima parte, este cercetarea secundară realizată pe baza lucrărilor, studiilor, tezelor în domeniu, precum și pe baza datelor preluate de pe site-uri de specialitate atât naționale cât și internaționale.

A doua parte, este prezentarea școlii din învățământul preuniversitar românesc.

Partea a treia, cercetarea propriu zisă, realizată pe baza surselor primare, continuând cu recomandări și soluții propuse în vederea soluționării problemelor identificate.

CAPITOLUL 1

MANAGEMENTUL PREUNIVERSITAR, ABORDARE CONCEPTUALĂ

1.1 DELIMITĂRI CONCEPTUALE, CARACTERISTICI, FUNCȚII

Conducerea (Iosifescu, p.7) reprezintă o clasă specifică de activități umane caracterizate prin separarea neexclusivă a conceperii și supervizării de realizarea lor efectivă. La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, analiza globală pentru anul 2000, relevă o situație macroeconomică relativ bună, dar și o serie de indicatori nesatisfăcători.

Consiliul European de la Lisabona din martie 2000, a avut ca obiectiv strategic atingerea de către Europa a nivelului ce-i conferă statutul de cea mai dinamică economie și competitivă, capabilă de a susține o creștere economică, cu locuri de muncă mai bune și mai multe.

Concluzia Consiliului a fost că „ oamenii reprezintă principalul bun al Europei și trebuie să constituie punctul central al politicilor Uniunii”. Astfel Consiliul European de la Barcelona din 2002 a ratificat planul de lucru pentru implementarea obiectivelor sistemelor educaționale și de formare profesională din Europa pentru perioada 2011-2010, prin îmbunătățirea calității și eficienței sistemului educațional și de formare profesională din Uniunea Europeană, facilitarea accesului tuturor în sistemele educaționale și de formare profesională și deschiderea sistemelor educaționale.

La nivelul european au existat și există multiple preocupări legate de asigurarea calității în educație și formare profesională. Pentru fiecare stat membru calitatea în educație constituie o prioritate națională.

Scopul Uniunii Europene este ca fiecare din statele membre trebuie să aibă constituit sau în curs de formare un sistem național de învățământ care să fie transparent și accesibil tuturor oamenilor.

Un sistem de învățământ este considerat eficient în măsura în care asigură accesul la educație și formare, oferă deschidere către mediul muncii, răspunzând nevoilor și încurajând companiile să se implice în educația și formarea profesională de orice tip.

Acceptarea acestor idei de către țările semnatare ale acordurilor europene, la care a aderat și România, are consecințe majore asupra infrastructurii de a satisface cerințele lumii moderne.

Și România își definește propria poziție privind o școală de calitate, în rând cu celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Din punct de vedere legislativ, în condițiile specifice ale tranziției politice în România au existat două etape distincte :

în perioada 1990-1995, cadrul legislativ al învățământului a fost asigurat de noua Constituție, adoptată în anul 1991, cu referiri explicite la dreptul la educație. Hotărârile de Guvern anuale stabileau structura și organizarea învățământului la începutul fiecărui an școlar. Printre schimbările introduse de această lege enumerăm :

refacerea structurii sistemului de învățământ prin revenirea la obligativitatea învățământului de 8 ani,

reînființarea învățământului postliceal de specialitate,

desființarea organizării învățământului liceal pe trepte de acces la instruire,

adoptarea noului nomenclator de meserii prin care se pregătesc elevii de la învățământul profesional, liceal, postliceal și de maiștri

prevederile conținute de diversele hotărâri de guvern au fost revizuite și completate odată cu aprobarea Legii Învățământului nr.84/1995, la care se adaugă Legea nr.128 privind Statutul Personalului Didactic. Legea Învățământului nr.84/1995 este o lege organică care reglementează toate problemele învățământului. Principiile de bază ale acesteia sunt :

educația ca prioritate național democratică,

șanse egale de acces la educație pentru toți cetățenii țării,

gratuitatea învățământului de stat,

introducerea religiei ca materie de studiu,

adaptarea rețelei unităților de învățământ la evoluția demografică și la nevoile de instruire profesională, etc.

Datorită unor dificultăți de aplicare a acestei legi și în urma revendicărilor unor grupuri de presiune, (studenți, grupuri etnice, sindicale), această lege a fost de mai multe ori modificată și completată.

1.2 CARACTERISTICILE SPECIFICE ALE MANAGEMENTULUI EDUCAȚIONAL

Din Antichitate și până la începutul secolului XX s-a utilizat termenul de „conducere”, paternitatea termenului de „management” fiind atribuită lui F. Taylor și, ulterior, lui H. Fayol. Prin lucrările lor de pionierat, Principiile managementului științific (1911) și, respectiv, Administrația industrială și generală. Prevederea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul (1916), ei au definit specificul, conținutul funcțional al noului domeniu de studiu, criteriile dezvoltării economice și ale obținerii eficienței ei. Apreciind contribuția semnificativă a cercetărilor realizate, prin analiză retrospectivă constatăm că managementul resurselor umane în învățământ prezintă un șir de lacune, care afectează grav dezvoltarea învățământului, promovarea consecventă a politicii educaționale a statului, calitatea educației. În sistemul de conducere din învățământ se mai menține un management al resurselor umane depășit, ce se manifestă prin: delimitarea strictă a funcțiilor de conducere de cele de execuție, centralizarea deciziilor, abordarea omului doar ca executor, centrarea pe post, menținerea unui management de tipul post: angajat, tendința spre masificarea individului. Fișele posturilor sunt formale și fără efecte directe asupra activității propriu-zise, cerințele de angajare sunt formale, fixe, rigide, evaluarea se bazează pe scale formale, puțin relevante în ceea ce privește performanța propriu-zisă, motivarea se rezumă la salariu și acordarea de prime, salarizarea este puțin flexibilă, diferențele fiind stabilite, în speță, în funcție de vechimea în muncă și gradul didactic, formarea cadrelor didactice este preponderent centralizată, puțin relevantă necesităților individuale de formare profesională, centrată pe formarea pe competențe înguste. Această situație se menține ca rezultat al lipsei unei teorii și metodologii a managementului resurselor umane specific învățământului, abordat sistemic, integralist, coerent tendințelor de dezvoltare a pedagogiei generale, a managementului educațional, o teorie a managementului resurselor umane ce ar presupune o altă viziune asupra omului, ca valoare supremă, ar traduce în fapt oportunitatea valorizării omului, valorificării unor așa resurse interne ale omului ca valorile, competențele, sentimentele de responsabilitate și solidaritate, cooperarea etc., ar propune principii și strategii clare de tratare a angajatului din sfera învățământului ca personalitate distinctă, capabilă să promoveze schimbarea, să schimbe lumea și pe sine, ar reduce gradul de determinare al omului de către structurile, contextele instituționale și ar spori rolul și ponderea elementelor individuale, de personalitate, ar spori dimensiunile valorico-normative, ar facilita trecerea de la cerințe specializate, înguste spre practici complexe, multiple, ce îmbină tipuri specifice de competențe, ce generează așa efecte ca flexibilitate, muncă în echipă, adaptabilitate, mobilitate, cooperare etc. Lipsește mecanismul metodologic de promovare a unui management al resurselor umane, întemeiat pe valori și principii autentice și relevante sistemului de învățământ; nu există standarde și indicatori de performanță a MRU; nu există modele manageriale de planificare, recrutare, selecție, socializare, integrare organizațională, evaluare, formare continuă, dezvoltare a resurselor umane din învățământul preuniversitar în cheia managementului bazat pe competențe, nu sunt efectuate cercetări în problematica satisfacției profesionale, a stresului ocupațional al cadrelor didactice și manageriale și a direcțiilor esențiale de îmbunătățire a nivelului de satisfacție profesională a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar. Nu se pune problema satisfacerii nevoilor cadrelor didactice cu impact în asigurarea calității educației: satisfacție profesională, revigorarea procesului de formare și dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice în context autentic, relevant pentru necesitățile lor profesionale, organizarea training-urilor de dezvoltare personală, monitorizarea și promovarea climatului organizațional pozitiv, promovarea și menținerea stării de bine în instituție, promovarea managementului transformațional, promovarea justiției organizaționale, evaluarea obiectivă a performanțelor profesionale etc. Situația respectivă a determinat problema de cercetare: discordanța dintre oportunitatea stringentă, de trecere de la managementul resurselor umane tehnocentric, bazat pe post, structuri de conducere delimitate strict de cele de execuție, decizii centralizate și abordare a omului doar ca executor, la managementul postmodern, umanist, sistemic, integralist al resurselor umane, orientat spre valorizarea omului, valorificarea optimă și dezvoltarea continuă a resurselor interne ale omului, esențializat în Concepția și Sistemul managementului resurselor umane, specific învățământului preuniversitar.

Scopul cercetării: Determinarea fundamentelor teoretice și metodologice ale managementului resurselor umane, prin integralizarea teoriilor pedagogice, psihosociale și manageriale și elaborarea Concepției și Sistemului managementului resurselor umane în învățământul preuniversitar.

1.3 MANAGEMENTUL CUNOȘTINȚELOR, CONDIȚIILE ARMONIZĂRII ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR ROMÂNESC CU CEL EUROPEAN

Pentru ca educația și instruirea nu constituie un scop în sine, transformarea sistemului economic și social, performanțele unei societăți date sunt dependențe de natură și calitatea educației. În toate țările foste comuniste din Europa Centrala și de Est, sistemele educaționale erau, la momentul 1989, construite și adecvate nevoilor caracteristice economiilor centralizate reflectând existența monopolului absolut al statului în educație, insuficiența preocupare pentru eficiența învățământului și pentru calitatea indivizilor școlarizați.

Anul 1990 a găsit învățământul românesc nepregătit pentru a face față schimbării, incapabil să stabilească corelații suficient de exacte și flexibile între palierele educaționale și cererea de noi calificări și competențe din economie. Trecerea la o economie de tip concurențial a impus restructurarea profundă a economiei și a societății românești, ceea ce are implicații directe pe piața forței de muncă, piața care cunoaște dezechilibre și ajustări succesive de mari proporții, generate de mutațiile structural din economia românească. Manifestarea acestor fenomene a impus regândirea sistemului educațional din perspectiva adaptării competențelor și specializărilor la reperele noului tip de economie și societate, inclusiv reconsiderarea rolului educației în ce privește impactul economic al acesteia. „Realizarea unui sistem de învățământ modern, flexibil și eficient este un obiectiv major al oricărei societăți deoarece nivelul de pregătire profesională al factorului uman este decisiv în obținerea unei productivități și competitivități superioare.

Justa apreciere a cerințelor majore ale organizării și funcționării sistemului de învățământ a făcut ca reforma învățământului românesc să devină o prioritate strategică a reformelor de tranziție la economia de piață. Învățământul românesc avea nevoie de o reformă sistemică, reală deoarece era încă marcat de romantismul secolului XVIII, de pozitivismul începutului de secol XX, purtând și povara fostului regim totalitar de sorginte comunistă.

De ce o reformă sistemică? Pentru că are caracter global, este profundă și antrenează o schimbare de paradigma în politica educațională, nu doar o schimbare de curriculum și de cadru legislativ. O astfel de reformă vizează logică internă a învățământului și relațiile sale cu

sistemul social global (fiind rezultatul unor schimbări politice de anvergură), sporind sensibil șansele de a promova o educație pro-democratică și pro-europeană.

De ce o reformă reală? Pentru a înlocui învățământul reproductiv cu un învățământ preponderent formativ, centrat pe competențe specifice generatoare de autonomie educativă și acțională; pentru a face posibilă trecerea de la un învățământ colectivist la unul individualizat, garant al șanselor egale pentru fiecare; pentru a înlocui învățământul centralist cu unul descentralizat, în care autonomia să fie realitate; pentru a înlocui idealul enciclopedismului cu asumarea regulilor generative de performanțe; pentru a se putea trece de la politica dezvoltării extensive la politica performanțelor științifice cu impact asupra societății și cunoașterii.

Aceste ținte (scopuri) ale unei reforme atotcuprinzătoare și efective a învățământului nu se pot realiza în doar câțiva ani, dar trebuie ca reforma să fie continuată cu insistența și susținută inclusiv politic pentru că starea prelungită de latentă a sistemului să nu evolueze spre o formă de inerție cronicizată. În același context, se apreciază că reușita sau eșecul reformei sistemului de învățământ depinde și de schimbarea mentalităților. În absența unor reconsiderări a credințelor, convingerilor și atitudinilor împărtășite de membrii instituțiilor școlare, schimbările profunde și plenare promovate la nivel administrativ sau curricular riscă să nu antreneze reconsiderarea rolurilor învățământului în societatea nou creată, existând chiar pericolul de a se reveni la vechile structuri. Desigur, schimbarea mentalităților este un proces dificil și de durată, dar cu efecte notabile, pe termen lung, asupra performanțelor instituției școlare. Actuala reformă a învățământului pregătește intrarea în secolul XXI, secolul cunoașterii și al învățării. De aceea, evoluția cantitativă și calitativă a învățământului, eficacitatea cu care școala își îndeplinește misiunea socială sunt hotărâtoare pentru viitorul societății în care funcționează. Sunt semnale că secolul XXI va fi dominat de cercetare, inovație, creativitate. România se pregătește, cu resursele limitate de care dispune, pentru a tranzita spre acest nou tip de societate a învățării. Învățământul poate contribui la pregătirea noii societății în măsura în care între obiectivele majore ale reformei se situează și următoarele patru repere fundamentale :

1. armonizarea conținutului învățământului cu principiile funcționării societății postcomuniste: economie de piață, stat de drept, pluralism politic, libertăți individuale imprescriptibile;

2. transformarea școlilor în medii de revigorare morală, de renaștere cognitivă și de înnoire tehnologică – cu efecte la nivel macrosocial;

3. rezolvarea în timp util a problemelor rezultate din modernizarea tardivă a României, folosind pârghiile specifice învățământului, prin asigurarea calificărilor solicitate de piața muncii, prin cercetarea științifică, prin politica educațională;

4. compatibilizarea organizării, funcționării și evaluării școlare și academice cu reperele practicate și armonizate deja în spațiul euro-atlantic.

Aceste repere sunt, cel puțin în principiu, tangibile și rezonabile în măsura în care reforma învățământului este promovată prin înnoiri legislative și susținută financiar, astfel încât schimbarea de paradigma efectiv să se producă; o altă condiție ar fi ca reforma învățământului să se coreleze cu celelalte reforme sectoriale, astfel încât să preceadă și să integreze opțiunile strategice ale celorlalte sectoare, afirmându-se ca o schimbare reală de sistem pornită din rațiuni profesionale și care se racordează la nevoia de globalizare a cunoașterii și a performanțelor economice. Se degajă și o concluzie: „…fără o reformă a învățământului, România va rămâne în mod fatal o țară săracă, prada demagogiei de ocazie și loc din care se scurg spre exterior tineri specialiști, lipsiți de perspectivă în propria țară”.

Educația și, implicit, învățământul au intrat pe agenda politicilor în Europa Centrală din două rațiuni distincte.

Prima constă în nevoia de adaptare a educației în raport cu societăți care abia au părăsit totalitarismul și s-au reorientat în direcția societăților deschise ale Occidentului.

A doua rațiune constă în dorința resimțită de țările Europei Centrale și de Est de a-și adecva performanțele intelectuale și tehnologice în raport cu lumea occidentală. Este clar pentru oricine că munca, studiile, petrecerea timpului liber în Europa de astăzi sunt pregnant caracterizate de mobilitate, de schimburi interculturale și de comunicare. Contactele, cooperarea și parteneriatul european fac parte integrantă din viața cotidiană a guvernelor, a mediilor de afaceri, a asociațiilor profesionale și a oamenilor obișnuiți.

În acest context, educația se confruntă cu solicitarea de a se reorganiza astfel încât soluțiile noi să fie posibil de aplicat pe scară lărgită. Procesele educative subliniază tendința tot mai puternică de unitate a țărilor și popoarelor europene și fondarea pe baze noi a relațiilor dintre ele, precum și adoptarea unei optici europene și luarea deciziilor la nivel european. Această „optică europeană” vizează formarea unor cetățeni liberi, dornici și capabili să se implice în viața socială și politică a comunității.

Învățământul românesc prezintă premisele unui învățământ de tip european prin „sistemul de valori pe care le promovează, prin tipul de instituții educative care se străduiește să le consolideze, prin predilecția pentru cultură și educație interculturală și prin calitatea elitelor pe care le formează”. Integrarea europeană a devenit o prioritate a politicii educaționale promovate la nivel național prin noile curricule, standardele de calificare profesională și tipurile de diplome acordate, noile manuale școlare care au fost concepute în acord cu exigențele aderării la Uniunea Europeană, ca și printr-o serie de demersuri cum ar fi: reorganizarea studiilor în spiritul Declarației de la Bologna (1990); introducerea de elemente de studii europene în curriculum preuniversitar (în 2000); reglementarea practicii extensiunii universale prin franchising (1998); participarea specialiștilor români la programele Băncii Mondiale, Phare, Tempus, Leonardo, Socrates; aderarea la proiecte regionale; programe interguvernamentale de schimburi culturale și științifice, la care participă elevi, studenți, profesori și cercetători; prezența învățământului universitar românesc în circuitul învățământului internațional, confirmată prin numărul mare de studenți străini, care studiază în România.

La  nivelul   învățământului   preuniversitar,   principalele   acțiuni   destinate integrării europene sunt:

1. restructurarea învățământului profesional și tehnic astfel încât formarea profesională să se realizeze la nivelul standardelor de pregătire din țările Uniunii Europene și în concordanță cu structura ocupațională specifică evoluției dinamice a pieței muncii în România. Pentru a cultiva egalitatea șanselor și a asigura posibilitatea continuării studiilor de către absolvenții învățământului preuniversitar, în noul curriculum național au fost introduse noi discipline de studiu: educație anteprenorială, tehnologia informației, cultura civică, informare și consiliere vocațională etc. Totodată, noul curriculum permite abordări în funcție de interesul și afinitățile elevilor și de cerințele mediului local de afaceri.

2. elaborarea standardelor ocupaționale și a sistemului de criterii privind elaborarea și certificarea – proiect finanțat de Banca mondială și Phare – VET. La acest program, derulat cu sprijinul Consiliului Pentru Standarde Ocupaționale ( COSA), au fost atrași și reprezentanții operatorilor economici (manageri și sindicate ale salariaților) pentru a reorganiza întreaga paletă de meserii și specializări pe familii ocupaționale și, respectiv, competențe – cheie;

3. informarea și consilierea privind cariera (subcomponentă a programului de consiliere a adulților) – proiect finanțat de Banca Mondială și destinat furnizării de informații cu privire la piața forței de muncă și producerii de suporturi materiale pentru această activitate: profile profesionale, sisteme interactive computerizate de consiliere pentru carieră, chestionare de interese profesionale și teste de aptitudini, postere etc.. Acest program a fost conceput și derulat în ideea acomodării românilor cu specificul pieței unice europene a muncii, fiind o modalitate specifică de a face educație economică.

1.4 SISTEMELE DE MANAGEMENT APLICATE ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN EUROPA

Bazele reformei în domeniul educației, la nivel european, au fost puse cu un an înainte de Lisabona, prin adoptarea Declarației de la Bologna (19 iunie 1999), semnată de miniștrii însărcinați cu învățământul superior din 29 state membre, printre care și România.

O analiză globală la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene relevă, pentru anul 2000, o situație macroeconomică relativ bună dar, pe altă parte, o serie de indicatori nesatisfăcători: un număr foarte mare de șomeri, disparități regionale, deficit de competențe în anumite sectoare, în special în cele legate de noile tehnologii informaționale și de comunicație.

Consiliul European de la Lisabona, desfășurat în martie 2000, a fixat ca obiectiv strategic global atingerea de către Europa, până în anul 2010, a nivelului ce-i poate conferi statutul de cea mai competitivă și dinamică economie din lume, bazată pe cunoaștere și capabilă de a susține o creștere economică rapidă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune.

Concluzia Consiliului a fost aceea că „oamenii reprezintă principalul bun al Europei și trebuie să constituie punctul central al politicii Uniunii”. Ca urmare, Consiliul European de la Barcelona din 2002 a ratificat planul detaliat de lucru pentru implementarea obiectivelor sistemelor educaționale și de formare profesională din Europa pentru perioada 2001-2010:

Obiectivul strategic 1: Îmbunătățirea calității și eficienței sistemelor educaționale și de formare profesională din Uniunea Europeană

Îmbunătățirea educației și formării cadrelor didactice și formatorilor

Dezvoltarea competențelor necesare societății cunoașterii

Asigurarea accesului tuturor la tehnologia informației și comunicării

Creșterea recrutării pentru studii științifice și tehnice

Utilizarea la maximum a resurselor

Obiectivul strategic 2: Facilitarea accesului tuturor în sistemele educaționale și de formare profesională

2.1 Deschiderea mediului de învățare

2.2 Creșterea atractivității învățării

2.3 Susținerea cetățeniei active, egalității de șanse și coeziunii sociale

2.4 Uniunea Europeană să devină în orizontul de timp 2010 „cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială”

Obiectivul strategic 3: Deschiderea sistemelor educaționale și de formare profesională

3.1 Întărirea legăturilor cu munca, cercetarea și societatea în întregul său

3.2 Dezvoltarea spiritului antreprenorial

3.3 Îmbunătățirea învățării limbilor moderne

3.4 Creșterea mobilității și schimbului

3.5 Întărirea cooperării europene

La invitația adresată de Comisia Europeană statelor candidate, Guvernul României a decis implementarea, alături de statele membre, a planului detaliat de lucru aprobat la Barcelona. Această decizie a fost asumată public de Ministerul Educației și Cercetării la cea de a 6-a Conferință a Miniștrilor Europeni ai Educației (Bratislava, 2002).

Din acest moment, întregul proces de implementare a obiectivelor a căpătat denumirea de procesul „ Educație și formare 2010” sau „ Procesul Lisabona”.

Internaționalizarea și globalizarea educației reprezintă una dintre tendințele majore ale evoluției sistemelor avansate de instrucție în lume. Accentuarea puternică a dimensiunii internaționale a școlii românești este nu numai o restituție necesară ci și o probă a dinamismului și pragmatismului redobândit. Racordarea la realitățile prezentului presupune, din perspectiva internațională, compatibilizarea curriculară precum și armonizarea procedurilor de instrucție cu cele din țările având o substanțială tradiție în domeniu. Adaptarea unor noi planuri de învățământ respectă atât specificitatea sistemului național, cât și interfețele necesare cu o educație din ce în ce mai „europeană“. Aceasta implică și un proces de recunoaștere reciprocă a diplomelor și calificărilor, proces ce are drept finalitate crea unei piețe unic formalizate a pregătirii resurselor umane.

Dimensiunea internațională cu cel mai ridicat impact mediatic a fost și este creșterea accentuată a mișcărilor de elevi, studenți, cadre didactice și de cercetare, către și dinspre exterior, mișcare generată de cele mai diverse resorturi.

După perioada de deconstrucție a învățământului de tip centralizat, rigid și politizat, învățământul profesional și tehnic românesc a beneficiat de o asistență importantă din partea organismelor europene. Această asistență s-a materializat printr-o serie de programe Phare care au contribuit la restructurarea fundamentală a învățământului profesional și tehnic românesc.

Primul Program Phare RO VET 9405 a reprezentat un prim pas în vederea înnoirii structurilor și conținutului învățământului profesional și tehnic în România, în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA ȘCOLII GIMNAZIALE NR.27 „ANATOL GHERMANSCHI” BRAȘOV

2.1 SCURT ISTORIC

” Un fapt e numai atunci istorie, când nici una din rădăcinile lui nu mai atinge prezentul”
( Nicolae Iorga )

„Întemeietori s-au simțit toți acei dintre noi care, cu inima curată, cu înflăcărarea dăscălească cea mai pură, au pornit la drum într-o zi de octombrie, au deschis larg porțile acesteia, ușile claselor, dar mai ales fiinta lor spirituala vlastarelor care trebuiau sa duca mai departe flacara stiintei, culturii, sa tina treaz impulsul initial, dorinta fierbinte, ca locul acesta de munca sa devina un izvor de vesnica spiritualitate, niciodata epuizabil”

( Intemeietorii – Cartea de onoare a scolii)

Școala Generală Nr. 27 Brașov și-a deschis porțile în anul 1978, pentru elevi proveniți de la Școala Generală Nr. 11 și Școala Generală Nr. 8, repartizați în 42 de colective ( 29 la ciclul primar și 13 la gimnaziu).

Pe parcursul anului scolar 1978-1979, școala a fost dotată cu mobilier școlar și material didactic, iar cadrele didactice, parinții și elevii au efectuat lucrări de amenajare a sălilor de clasă. Datorită optimismului și perseverenței elevilor șși profesorilor lor, școala și-a facut simțită prezența în viața orașului înca din primul an de existență.

În anul școlar 1979 – 1980, încep să apară primele cabinete și laboratoare iar în anii următorii crește numarul de colective, se înmulțesc premiile, astfel școala începe să crească devenind una dintre instituțiile de învățământ importante din oraș, fiind vizitată de importante personalități culturale.

În anul 2006, Școala Generală nr. 27 a primit numele primului director al școlii, Anatol Ghermanschi, personalitate culturală marcantă a Brașovului. Anatol Ghermanschi ( 1941 – 2001), absolvent al Liceului ” A. Șaguna” din Brașov și al Faculatății de Filologie a Universității ” Alexandru I. Cuza” din Iași, membru al Uniunii Scriitorilor, dascăl, director și inspector școlar, a colaborat cu mai multe reviste realizand o intensa activitate publicistică. Opera sa, cuprinde cronici, recenzii și traduceri din literatura străină.

Situată într-un cartier străbătut de străzi cu nume de flori, școala și-a câștigat an de an un renume de care astăzi, dascalii săi sunt mândri. Elevii săi au ținut întotdeauna sus ștacheta, făcând din Școala Generală Nr. 27 o școală a campionilor. Ei au demonstrat că printr-o munca susținută, printr-un efort deosebit, poți obține recunoașterea valorii și a performanței.

Misiunea școlii

Școala Gimnazială Nr. 27 ,, Anatol Ghermanschi,, Brasov își propune să ofere elevilor, cheia spre comunitatea globala a viitorului, creând un climat optim și sigur pentru ca toți copiii, indiferent de etnie, religie și mediu social să aibă șanse egale la educație și cultură.

Viziunea școlii

O școală pentru viitorul elevilor noștri !

Tinte strategice

Asigurarea în școala noastră a unui climat educațional care să ducă la motivarea elevilor în a deveni parteneri activi în propria formare ca și în dobândirea de priceperi și deprinderi care să le permită continuarea învățării și formării de-a lungul întregii vieți.

Dezvoltarea la elevi a abilităților de comunicare și prelucrare a informației cu ajutorul tehnologiei de calcul și de comunicare.

Oferirea de șanse egale de educație tuturor elevilor, deoarece școala noastra are ca scop atragerea elevului spre educație, indiferent de mediul social din care provine, de capacitățile sale intelectuale, de etnie sau religie.

Dezvoltarea unui parteneriat privilegiat cu instituții din comunitate.

CAPITOLUL 3

DEPARTAMENTUL PERSONAL-SALARIZARE DIN CADRUL ȘCOLII GIMNAZIALE NR.27 „ANATOL GHERMANSCHI” BRAȘOV

2.5. RESURSA UMANA DIN INSTITUTIILE DE INVATAMANT

Componenta resurse umane din invatamantul preuniversitar este formata din: personal didactic, personal didactic auxiliar si personal nedidactic. Singura crestere inregistrata este in cazul personalului didactic auxiliar, cu peste 50%, datorata trecerii contabililor de la categoria personalului nedidactic la categoria didactic auxiliar. In mediul urban, finantarea personalului din sistem, indiferent de categorie, se face din bugetul local.

Daca la unele discipline acoperirea cu personal calificat este deficitara, in cazul altora se inregistreaza un excedent de personal. In prima categorie se inscriu: limba engleza , informatica, discipline economice si unele discipline tehnice (constructii, textile-pielarie). La a doua categorie se inscriu: matematica, fizica, chimia, disciplinele socio-umane, mecanica si educatia-fizica.

Cauzele acestor stari de fapt sunt, pe de o parte salariile mici din invatamant fata de cele oferite in alte domenii, dificultatea patrunderii in sistem, dar si cererea crescanda fata de aceste discipline. In contradictie, conform planurilor de invatamant numarul de ore alocat celorlalte discipline a scazut, au scazut numarul de clase, profilele si specializarile lor s-au diferentiat mai puternic si, in consecinta numarul de posturi a scazut.

De asemenea numarul absolventilor de invatamant superior a crescut anual. Mai mult, metodologia de ocupare a unui post in invatamantul preuniversitar este foarte laborioasa, cu criterii si examene dificile, care descurajeaza pe multi absolventi. Incadrarea pe un post de suplinitor (majoritatea posturilor au acest statut) se face doar pe un an scolar, maximum doi, indiferent de performantele obtinute, dupa care procedura trebuie repetata in masura in care exista posturi scoase la concurs.

Pilotarea sistemului de selectie a personalului scoate in evidenta necesitatea asumarii de catre unitatea de invatamant, a raspunderii asupra procesului de selectie si angajare a personalului didactic.

In cazul invatamantului particular, se observa o crestere sensibila a numarului de cadre didactice care funtioneaza in aceasta forma de invatamant. In cazul in care finantarea normativa se va aplica si in aceste unitati, ne putem astepta la o adevarata explozie a acestor forme de invatamant.

2.6. ANALIZA SWOT A RESURSELOR UMANE DIN CADRUL INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR

Pentru o mai usoara intelegere a activitatilor desfasurate precum si pentru a siuatiei actuale a resurselor umane in cadrul invatamantului preuniversitar, prezentam Analiza SWOT  dupa cum urmeaza:

Tabel nr. 4.  Analiza SWOT

Toți membrii personalului sunt angajați în conformitate cu legislația în vigoare. Politica de recrutare a personalului stabilește standarde minime în ceea ce privește calificările și experiența adecvate. Toate responsabilitățile personalului sunt clar definite și înțelese.

1.2.2.   Metodologia de recrutare a resurselor umane       

Conditiile generale si specifice pentru ocuparea postului vacant

Pentru ocuparea unui post, candidatii trebuie sa indeplineasca anumite conditii generale. Printre acestea, legislatia in domeniu prevede urmatoarele:

     sa aiba cetatenie romana sau domiciliul in Romania;

     sa cunoasca limba romana, scris si vorbit;

     sa aiba varsta de 18 ani impliniti;

     sa aiba capacitate deplina de exercitiu;

     sa aiba starea de sanatate corespunzatoare postului pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

     sa indeplineasca conditiile de studii prevazute postului respectiv;

     sa nu fi fost condamnati pentru savarsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea sarcinilor postului respectiv;

     sa castige concursul sau sa fi promovat examenul organizat pentru ocuparea postului vacant.

Alaturi de acestea, se mai pot avea in vedere si conditiile specifice de exercitare a sarcinilor, competentelor si a responsabilitatilor aferente postului vacant, respectiv:

     vechimea in specialitate ceruta de specificul postului;

     studiile de specialitate necesare ocuparea postului;

     necesitatea si gradul de cunoastere a unei limbi straine;

     necesitatea si nivelul cunostintelor de operare/programare pe calculator;

Constituirea comisiilor de selectie

In general, numirea comisiilor de selectie se face cu cel putin 45 de zile inaintea datei organizarii concursului, prin ordinul sau dispozitia conducatorului organizatiei.

Comisiile de selectie constituite sunt compuse din trei membri, respectiv:

a)      un specialist care sa aiba cel putin pregatirea, experienta si functia solicitate pentru postul vacant pentru care se organizeaza concursul de selectie;

b)      un specialist din cadrul Departamentului "Resurse Umane';

c)      un specialist din afara organizatiei, de regula un psiholog sau, in cazul functiilor publice, un specialist din invatamantul superior de specialitate.

Precizam ca la lucrarile comisiilor de concurs sau ale celor de solutionare a contestatiilor, poate participa, in calitate de observator, o persoana desemnata de organizatiile sindicale reprezentative.

Lucrarile comisiei de concurs si ale comisiei de solutionare a contestatiilor se vor finaliza prin redactarea unui proces-verbal de catre secretarul comisiei, si predarea tuturor documentelor concursului Departamentului "Resurse Umane'.

Stabilirea procedurii de organizare si desfasurare a concursurilor

Functiile publice vacante pentru care urmeaza sa se organizeze concurs se dau publicitatii, prin grija Departamentului "Resurse Umane', cu cel putin 30 de zile inainte de data organizarii concursului, printr-un anunt in presa nationala sau locala, precum si prin afisarea la sediul ministerului.

In conformitate cu prevederile Codului Muncii, anuntul va contine, in mod obligatoriu:

a)                  denumirea si sediul organizatiei care desfasoara concursul de selectie;

b)                  locul, data si ora desfasurarii concursului;

c)                  denumirea postului pentru care se organizeaza concurs;

d)                  conditiile generale si specifice de participare la concurs;

e)                  bibliografia necesar a fi consultata de catre candidati (in functie de caz);

f)                    data pana la care se pot depune dosarele de inscriere;

g)                  elementele componente ale dosarelor de inscriere;

h)                  numarul de telefon de unde se pot afla informatii suplimentare.

Precizam ca, in cazul in care, din motive obiective, nu se pot respecta data si ora desfasurarii concursului conducerea organizatiei are obligatia de a anunta, prin intermediul acelorasi mijloace de informare, modificarile intervenite in desfasurarea concursului.

In vederea participarii la concurs, candidatii urmeaza sa depuna dosarul de inscriere, care poate contine urmatoarele documente:

a)      fotocopia actului de identitate;

b)      formularul de inscriere.

c)      fotocopii ale diplomelor de studii si ale altor acte care atesta efectuarea unor specializari;

d)      fotocopia carnetului de munca;

e)      adeverinta care sa ateste starea de sanatate corespunzatoare;

f)        cazierul judiciar, in functie de caz;

g)      recomandari de la locurile de munca anterioare.

Practic, "recrutarea resurselor umane inceteaza in momentul afisarii anuntului postului vacant"[11].

C O N C L U Z I I ȘI P R O P U N E R I

Lucrarea poate fi considerată ca un set de recomandări necesare a fi efectuate pentru implementarea în cadrul unităților de învățământ preuniversitar a unui management performant și calitativ la fel ca al celor din țările europene.

Prin această temă se dorește reflecția managerilor unităților școlare din România, pentru a optimiza procesul instructiv-educativ prin aplicarea și practicarea unui management eficient.

Recomandările formulate au în vedere rezultatele obținute în urma demersului științific și se adresează atât managerilor școlari din învățământul preuniversitar românesc, cât și celorlalte categorii de „actori” ai procesului educațional.

Recomandări privind întocmirea Planului de Dezvoltare Instituțională

Comunicarea eficientă atât în interior cât și în exteriorul unității școlare și participarea în echipă a personalului în vederea întocmirii PDI. Abordările strategice privind PDI să pornească de la tradiția fiecărei unități de învățământ iar căile de acțiune să fie alese pe baza resurselor de care dispune unitatea școlară.

Recomandarea privind managementul resurselor umane

Datorită schimbărilor rapide și permanente din societatea românească este necesară utilizarea optimă a personalului existent în fiecare unitate, formarea și dezvoltarea lui, precum și stabilirea unor relații de colaborare și promovare a experiențelor.

Practicarea unui management științific, bazat pe o informare corectă și completă, obiective stabilite pe termen lung și recompense pe baza evaluării continue și a unor indicatori de performanță.

Respectarea cerințelor legislației, în ceea ce privește întocmirea fișelor de post, a fișelor de evaluare a performanțelor profesionale ale personalului.

Recomandarea privind dezvoltarea resurselor umane

Necesitatea dezvoltării profesionale trebuie să țină cont atât de nevoile școlii cât și de nevoia în specialitate a fiecărei persoane.

În cadrul formării continue este necesar parcurgerea unor strategii de formare specifice pentru rezolvarea unor probleme ivite la nivelul fiecărei școli și nu pe aspectele teoretice.

Recomandarea privind resursele financiare ale unității de învățământ

Respectarea metodologiei de elaborare a bugetului de venituri și cheltuieli și respectarea tuturor fazelor procesului bugetar pentru o utilizare eficientă a fondurilor de care dispune unitatea de învățământ.

Recomandarea privind dezvoltarea parteneriatului școală-instituții publice, școală-agenți economici

Creșterea implicării factorilor de decizie de la nivelul local sau regional în activitățile unității de învățământ și adaptarea curriculumului la nevoile comunității. Dezvoltarea competențelor profesionale ale elevilor prin strategii de practică efectuate la agenții economici a cărui domeniu de activitate corespunde intereselor școlii și identificarea surselor de finanțare prin fonduri europene, astfel încât în urma accesării fondurilor nerambursabile să beneficieze atât elevii cât și agenții economici.

Recomandarea privind parteneriatul școală – instituții din străinătate

Accesarea a cât mai multe programe europene de tip Comenius, Leonardo, programe de cooperare finanțate prin F.S.E.

Recomandarea privind evaluarea internă

Autoevaluarea este componenta de bază a culturii managementului și trebuie să ofere posibilitatea unității de învățământ să-și identifice punctele tari și punctele slabe prin compararea performanței an de an. Evaluarea internă se bazează pe interpretarea dovezilor și nu pe opiniile celor implicați în procesul educațional.

Recomandarea privind evaluarea externă

În evaluarea externă punctul de plecare îl constituie concluziile și datele obținute la evaluarea internă. Dacă autoevaluarea este efectuată în mod greșit și rezultatele evaluării externe sunt la fel de eronate. De aceea recomandarea este ca și în cazul evaluării externe să se plece de la situația reală și nu de la realitatea percepută de unitățile de învățământ, astfel încât să poată fi identificate punctele slabe și să se ia măsuri pentru îmbunătățirea acestora.

Recomandarea privind controlul managerial intern la nivelul unității de învățământ

Crearea manualelor proprii de proceduri operaționale formalizate, aprobate de sistemele de management ale unităților și crearea registrelor de riscuri la nivelul fiecărei unități de învățământ.

Crearea și dezvoltarea sistemelor proprii de control intern / managerial și elaborarea programelor de dezvoltare a acestora.

Participarea salariaților implicați în crearea și dezvoltarea sistemelor de control intern / managerial, la formele de pregătire profesională în acest domeniu.

Recomandare privind descentralizarea învățământului preuniversitar

Descentralizarea are drept scop crearea unui sistem de învățământ organizat, administrat și finanțat conform rigorilor europene, puterea de decizie să fie repartizată clar, echilibrată și bine delimitată între instituțiile comunităților locale și ministerul educației.

Schimbările de care are nevoie sistemul de învățământ este că trebuie să susțină școala ce reprezintă pilonul comunității și una dintre instituțiile de bază pentru dezvoltarea societății.

B I B L I O G R A F I E

1. Mihai P, Ion V, Ovidiu N, Ion P, Ion V. – Abordări moderne în managementul și economia organizației. Editura, Economică, 2004

2. Căprărescu G, Chendi G.B, Militaru C, – Management. Editura, Pro Universitaria, 2007

3. Nicolescu O, Verbuncu I, – Management. Editura, Economică, 1999

4. Pop I, Filip R, – Management internațional. Editura, Economică, 1999

5. Militaru Cezar, – Managementul afacerilor internaționale. Editura, Pro Universitaria, 2009

6. Drucker Petre F, – Managementul viitorului. Editura, ASAB, 2004

7. Burduș Eugen, – Tratat de management. Editura, Economică, 2005

8. Liliana Barbu, – Managementul calității în învățământul preuniversitar. Editura, Sfântul Ierarh Nicolae, 2010

…

25. Kotler, Ph., Keller, K. L. – Managementul marketingului. Editura Teora, București, 2008

A N E X E