. Managementul Resurselor Umane

I. Rolul și importanța psihologului în cadrul firmei

În societatea actuală rolul psihologului în cadrul firmei este tot mai evident. Cu cât managerii vor înțelege mai repede importanța activității acestuia în cadrul firmei, cu atât acea firmă se va menține la cote ridicate în sfera competitivității.

Aria foarte vastă de preocupări a psihologilor în cadrul firmei vizează două direcții fundamentale: activități specifice psihologului – practician de întreprindere și consilierea managerilor. Ele constau în următoarele activități: analiza psihologică a profesiunilor în vederea elaborării monografiilor profesionale sau a adaptării celor existente la condițiile concrete ale societății comerciale respective, necesare în acțiunile de orientare profesională, reorientare profesională și redistribuirea personalului; analiza posturilor de muncă pentru elaborarea fișei cerințelor postului necesar la angajări, evaluarea rezultatelor, promovări etc.; studii de optimizare a locurilor de muncă din punct de vedere economic; studii privind factorii specifici ai oboselii și a accidentelor de muncă; examinarea psihologică la angajări, promovări, disponibilizări, accidente de muncă etc.; sondaje de opinie pe diferite probleme de muncă și ale climatului de muncă din întreprindere; diagnoza stărilor conflictuale în vederea ameliorării climatului psiho – social de muncă; consilierat managerial etc.

În țările cu economie de piață dezvoltată, în marea majoritate a întreprinderilor de prestigiu, șeful compartimentului, departamentului sau serviciului de personal este psiholog. Acestuia îi revin ca atribuții atât organizarea și conducerea compartimentului Personal, cât și consilieratul managerial pe lângă Consiliul de Administrație al societății comerciale și a managerilor aflați pe diferite trepte ierarhice.

II. Managementul resurselor umane

Managementul resurselor umane se numără printre științele recent desprinse din managementul general și constă “în ansamblul activităților referitoare la asigurarea utilizării optime a resurselor umane, în beneficiul organizației, al fiecărui individ și al comunității, în general.” (Zorlențan, E. Burduș, G. Căprărescu, “Managementul organizației”, pg. 108)

Obiectivele desfășurării managementului resurselor umane gravitează în jurul aceluiași concept economic: eficiență. Scopul folosirii personalului îl constituie obținerea performanțelor maxime în condițiile resurselor disponibile, prin folosirea metodelor manageriale adecvate.

III. Asigurarea resurselor umane

Această activitate presupune parcurgerea următorilor pași:

Determinarea necesarului de personal;

Recrutarea și selecția personalului.

Încadrarea și integrarea socio – profesională.

Determinarea necesarului de personal – constă în parcurgerea următorului algoritm:

Identificarea profesiunilor și meseriilor care ar putea servi scopurilor organizaționale și compararea cu situația existentă;

Defalcarea cerințelor cu disponibilitățile la nivel de compartiment;

Determinarea vârstei medii la nivel de firmă și departamente;

Analiza fluctuației personalului în ultima perioadă, studierea cauzelor acestui fenomen și asigurarea oportunităților de dezvoltare a carierelor individuale astfel încât organizația să devină cât mai atractivă și pentru resursele umane din exteriorul său.

Pentru a putea defini corect posturile și funcțiile, acestea trebuie analizate, descrise și evaluate:

Analiza postului este rezultatul studierii complexe a acestuia din punct de vedere al factorilor determinanți, al atribuțiilor, al condițiilor care să permită îndeplinirea obligațiilor și asumarea responsabilităților, al nivelului pregătirii profesionale cerută ocupantului său, al cerințelor concrete impuse persoanei respective (capacități fizice și intelectuale, program de lucru, salarizare etc.).

Descrierea postului înseamnă prezentarea informațiilor esențiale în legătură cu elementele caracteristice postului, astfel încât să se permită realizarea atribuțiilor presupuse de acesta, pe de-o parte, și continuarea activității de stabilire a necesarului de posturi, funcții, respectiv personal, pe de altă parte.

Evaluarea postului se face în funcție de specificul acestuia și urmărește stabilirea complexității acestuia în comparație cu cea a altor posturi.

Recrutarea și selecția personalului

2.a. Recrutarea – “este un proces desfășurat în continuu, permanent și sistematic sau spontan, provocat la anumite intervale de timp, caracterizat de toate acțiunile convergent spre atragerea celor mai potrivite persoane pentru ocuparea posturilor libere din cadrul structurii organizatorice.” (Cătălina Bonciu – “Managementul Resurselor Umane”, pg. 21)

Acest proces are două valențe: internă și externă.

Etapele recrutării interne:

Afișarea tuturor posturilor scoase la concurs;

Identificarea celor mai potrivite persoane pentru ocuparea posturilor respective – prin studierea fișelor angajaților;

Anunțarea salariaților care se pot înscrie la concurs.

Recrutarea externă este un procedeu mai costisitor și desfășurat în timp într-o perioadă mai îndelungată. Ea se realizează prin modalitățile concrete oferite de:

Organismele, agențiile, oficiile specializate în domeniul muncii și protecției sociale, inclusiv centrele de consultanță și de stocare a datelor în domeniu;

Anunțurile stradale sau în mass – media;

Instituțiile de învățământ, de diferite niveluri;

Recomandările din partea unor angajați interni sau a altor organizații din același domeniu de activitate sau din domenii diferite.

Principii esențiale în asigurarea reușitei procesului de recrutare:

Stabilirea rațională a surselor de recrutare;

Desfășurarea procesului prin intermediul unor persoane competente, obiective și nepărtinitoare;

Efectuarea recrutării după un plan elaborat, diferențiat pe meserii, profesii, niveluri de calificare;

Precizarea necesarului de recrutare în funcție de nevoile exprimate prin descrierea posturilor;

Mediatizarea intenției de a angaja personal pe posturile aflate în concurs, prin anunțuri serioase, corecte, dar atractive, fără denigrarea concurenței.

2.b. Selecția personalului:

Selecția – “reunește acțiunile ce permit oprirea din rândul tuturor candidaților a celor ce întrunesc pregătirea, experiența, abilitățile impuse de post și poate cel mai semnificativ, doresc să lucreze în scopul satisfacerii nevoilor de dezvoltare potrivit propriilor potențiale.” (Cătălina Bonciu – “Managementul Resurselor Umane” , pg. 21)

În desfășurarea procesului se utilizează două categorii de metode:

Empirice :

– impresii dobândite în timpul interviului;

recomandări;

informații obținute prin intermediul unor științe ca: astrologia, grafologia, chirologia, frenologia, kinesiologia, proxemica…

Eficiența utilizării lor este maximă doar atunci când sunt considerate completări ale metodelor științifice.

Științifice:

testele;

chestionarele;

interviurile;

simulările sau studiile de caz;

centru de evaluare și contractul de management.

Etapele selecției managerilor: – se pot observa în tabelul de mai jos.

R. U. = RESURSE UMANE

La încheierea etapei de selecție propriu zisă, firma va dispune de un grup de persoane pentru care se va pune problema formării în calitate de manageri. În acest sens este necesar să se elaboreze un plan de formare pentru fiecare dintre aceștia, variabil ca durată, în funcție de postul avut în vedere, calitățile ce trebuie dezvoltate, deficiențele ce trebuie să fie lichidate. În domeniul managementului, asemenea planuri de formare pot cuprinde:

repartizarea pe lângă manageri cu experiență pe un interval de timp limitat în vederea deprinderii unor modalități concrete de conducere;

încredințarea elaborării unor proiecte, realizarea unor studii sau cercetări, care să permită cunoașterea capacității de analiză și sinteză, a capacității creatoare etc.

atragerea în activitatea consiliilor de administrație, pentru a se familiariza cu problemele ce se discută la nivelul conducerii societății comerciale, cu modul de adoptare a deciziilor, organizarea controlului etc.

delegarea unor atribuții manageriale – ex: să răspundă de realizarea unor obiective, să-l înlocuiască temporar pe șef, punându-l în situația exercitării atributelor manageriale pe o arie limitată;

trimiterea pentru documentare la alte unități din țară sau străinătate;

participarea la probleme de pregătire sau perfecționare în domeniul managementului.

Aceste planuri de pregătire sau perfecționare în domeniul managementului vor fi urmărite îndeaproape de șeful direct și vor fi analizate periodic la nivelul consiliului de administrație al firmei.

După realizarea planului individual de pregătire, în situația vacanței unui post managerial vor fi recomandate să concureze acele persoane ce au dovedit că posedă capacități manageriale. Persoanele care nu întrunesc calitățile necesare postului, la terminarea planului de pregătire, pot căpăta noi sarcini de pregătire sau se renunță la ele.

3. Încadrarea și integrarea socioprofesională

Încadrarea pe post – presupune “întocmirea formalităților prin care o persoană declarată acceptată în urma unei selecții organizate pentru ocuparea postului, încheie un contract cu firma angajatoare de asumare a cerințelor, sarcinilor, competențelor și responsabilităților presupuse de postul respectiv.” (Cătălina Bonciu – “Managementul Resurselor Umane”, pg. 28)

IV. Activitatea managerială

IV. 1. CARACTERISTICILE PROFESIEI

Profesia de manager presupune conducerea unui sistem socioeconomic prin asumarea următoarelor atribuții – prevederea, decizia, organizarea, comanda, coordonarea și controlul în vederea realizării la modul optim a obiectivelor și scopurilor propuse.

Prevederea – este capacitatea managerului de a se comuta de pe coordonata prezentului pe cea a viitorului, de a intui desfășurarea evenimentelor și a fenomenelor și de a pregăti strategiile acțiunilor mai adecvate în acest sens.

Decizia – este o activitate mintală complexă și procesuală ce constă în: recepționarea informației, prelucrarea ei, stabilirea alternativelor posibile, prospectarea consecințelor fiecăruia din ele, alegerea alternativelor oprime și stabilirea mijloacelor și procedeelor de a o finaliza în conformitate cu scopurile urmărite.

Organizarea – constă în capacitatea managerului de a optimiza funcționarea componentelor tehnico – economice și umane în vederea realizării obiectivelor.

Comanda – este operațiunea de transmiterea hotărârii luate structurilor subordonate de către manager și totodată declanșarea acțiunilor în vederea îndeplinirii ei.

Coordonarea – constă în aptitudinea managerului de a interveni operativ în funcționarea părților sistemului în vederea armonizării lor unele cu altele, precum și cum ansamblul, atât în ceea ce privește factorii tehnico – economici, cât și cei sociali – umani.

Controlul – reprezintă modalitatea de a verifica aplicarea comenzii și estimarea calitativă și cantitativă a rezultatelor obținute.

IV. 2. STILURILE DE MANAGEMENT

Stilul de management constă într-o serie de particularități ale persoanei (temperament, caracter, aptitudini) prin care managerul își exercită funcțiile.

Stilul de conducere trebuie raportat la structura, specificul și dinamica microgrupului în care conducătorul își exercită activitatea de conducere. (vezi A. Neculau – “Dinamica grupurilor”, Ed. Polirom 2001).

Literatura de specialitate prezintă multiple tipologii ale stilurilor de management. Studiul lor vă oferă indicii cu ajutorul cărora vă puteți identifica propriul stil și consecințele acestuia asupra eficienței activității manageriale. Astfel puteți să adoptați stilul potrivit specificului colectivității pe care dumneavoastră o conduceți.

În continuare vă prezentăm câteva din tipologiile renumite în literatura de specialitate.

Tipologia lui Kurt Lewin – după modul de luare a deciziilor :

Stilul autoritar / autocratic – dictatorial, despotic, se bazează pe constrângere și comandă, creează relații tensionale în microcolectivităț. Polirom 2001).

Literatura de specialitate prezintă multiple tipologii ale stilurilor de management. Studiul lor vă oferă indicii cu ajutorul cărora vă puteți identifica propriul stil și consecințele acestuia asupra eficienței activității manageriale. Astfel puteți să adoptați stilul potrivit specificului colectivității pe care dumneavoastră o conduceți.

În continuare vă prezentăm câteva din tipologiile renumite în literatura de specialitate.

Tipologia lui Kurt Lewin – după modul de luare a deciziilor :

Stilul autoritar / autocratic – dictatorial, despotic, se bazează pe constrângere și comandă, creează relații tensionale în microcolectivități.

Acest stil este recomandabil atunci când: conștiința grupului nu a atins un ridicat nivel al dezvoltării sau când se impune luarea deciziilor foarte rapid, în special în probleme cu caracter rutinier.

Stilul democratic– consultă colaboratorii, este tolerant cu opiniile celorlalți, stimulează dialogul și schimbul de idei, este sensibil la relațiile interumane, este cooperant.

Recomandabil atunci când personalitatea complexă a managerului îi permite acestuia implicarea diferențiată și echitabilă a subordonaților în dirijarea proceselor de muncă, deoarece calitățile acestora sunt suficiente.

Stilul liber / laissez – faire – tolerant, caracterizat prin neintervenție în activitatea grupului, decât doar atunci când este absolut necesar.

Recomandabil în cazul activităților cu predominant caracter creator, sau dacă managerul dă dovadă de lașitate ori indiferență în cadrul conducerii, bazându-se pe performanțele echipei subordonate, care poate exista și fără șef.

În tabelul de mai jos, vă prezentăm implicațiile stilurilor de conducere democratice respectiv autoritare.

În continuare vă prezentăm cele trei stiluri enumerate mai sus după K. Lewin și alte trei derivate din acestea:

Democrat

Liber cu discuții Majoritar

Laissez – faire Autoritar: -srict

Paternalist – binevoitor

-incompetent

După criteriul valoric ce stă la baza fundamentării deciziilor managerilor :

Această tipologie este prezentată printr-un model tridimensional, care definește opt tipuri de manageri, pe care, într-o grafică originală, le reprezentăm corespunzător acelorași stiluri de conducere: în funcție de orientare (axa OX – orientare spre sarcini; axa OY – spre relații umane; axa OZ – spre randament).

Y

Z

6 7

2 3

5 8

1

0 4 X

Legenda:

Delăsător 5. Birocrat

Altruist 6. Promotor

Ezitant 7. Realizator

Autocrat 8. Autocrat binevoitor

După cum puteți vedea, de exemplu, altruist (2) se orientează în funcție de relațiile umane, iar autocratul (4) se bazează pe realizarea sarcinilor.

După stilul de angajare și gradul de cooperare:

Stilurile eficiente, generând tot atâtea tipuri de conducători:

Organizator

Participativ

Întreprinzător

Realist

Maximalist

B. Stiluri ineficiente, specifice tipului de manager:

Birocrat

Paternalist

Demagog

Tehnocrat

Oportunist

Utopist

R. Tannenbaum & W. Schmidt pledează pentru un stil continuu de conducere:

Manifestarea autorității obligă managerul să adopte unul din stilurile:

Autocrat sau autoritar

Democrat sau participativ

În schema de mai jos puteți observa impactul autorității asupra stilului continuu de conducere:

Democrat Autoritar

Orientare spre relații umane Orientare spre scopuri

Sursa

Autorității

1 2 3 4 5 6 7

Conform acestei scheme, se poate observa faptul că, liderul care se află pe poziția 1 dă cea mai mare libertate subordonaților, iar autoritatea sa și-o exercită foarte puțin sau chiar deloc; în schimb, liderul care se află pe poziția 8, îngrădește aproape total libertatea subordonaților, valorificându-și autoritatea la maximum.

Legenda:

Liderul permite subordonaților să funcționeze înăuntrul constrângerilor stabilite de superiori;

Liderul definește limitele, cere grupului să ia decizii;

Liderul prezintă problema, dă sugestii și decide;

Liderul arată posibilitățile de schimbare a deciziei, referitoare la subiectul în discuție;

Liderul își susține ideea și așteaptă întrebări legate de decizie;

Liderul “vinde” decizie (o sugerează înainte de a fi acceptată);

Liderul anunță decizia luată de el anterior.

În economia românească putem remarca o flexibilitate a stilurilor de management, o relativitate inconstantă în maniera de a adopta hotărârile la nivelul conducerii superioare, managerii reunind aproximativ în egală măsură caracteristicile tuturor stilurilor manageriale. “Managerul cameleon”, cu stil de conducere neelaborat este specific acestei perioade prelungite de acomodare cu noul tip de economie.

vezi Cătălina Bonciu & Viorel Cornescu – “Managementul Resurselor Umane”, Ed. Trei, 1999,p. 154 – 159

vezi O. Nicolescu – “Management”, Ed. Didactică și Pedagogică – RA, B. 1992 , p. 229

M. Dumitrescu – “Tipologia stilurilor de conducere”, “Enciclopedia conducerii întreprinderii”, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 105

Cătălin Zamfir – “Un sociolog despre muncă și satisfacție”, Ed. Politică, București, 1980.

IV. 3. TEMPERAMENT ȘI STIL MANAGERIAL

Temperamentul, ca element component al structurii persoanei, împreună cu trăsăturile caracteriale, aptitudinale etc., are un rol important în configurația stilului managerial.

În matricea prezentată mai jos, sunt descrise temperamentele, prin intermediul celor cinci funcții ale managerului (care le-am prezentat anterior), fiecare din acestea fiind raportate la rândul lor la tipurile de temperament.

La sfârșitul matricei este prezentat care din tipurile de temperament este cel mai indicat pentru a fi un bun manager.

De asemenea, în cadrul matricei au fost asimilate unele trăsături ale celor trei stiluri manageriale fundamentale de conducere (autoritar, democratic și liber).

Totodată, în tabel sunt incluse și tipurile de activitate nervoasă raportate la tipul de temperament.

Stabilindu-vă tipul de temperament cu ajutorul unui test pe care vi-l poate aplica psihologul, test pe care vi-l prezentăm în capitolul V. al acestei lucrări, puteți să vedeți dacă premisele dumneavoastră temperamentale (care sunt înnăscute) sunt cele mai favorabile pentru vocația pe care v-ați ales-o, iar dacă nu, prin intermediul acestei matrici și cu consilierea necesară din partea psihologului, ce puteți să faceți pentru a depăși aspectele negative ale “personalității dumneavoastră înnăscute”, și anume ale temperamentului.

Implicațiile manageriale ale tipurilor temperamentale:

1. Tipul nervos – ca manager este mobil în gândire, reacționează rapid, nestăpânit, reține impresiile imediate, este instabil, se plictisește repede, este avid după informații pe care nu le analizează cu calm, dă soluții și vrea răspunsurile rapid, adoră schimbarea. Este bun în abordarea multor meserii, dar provoacă tensiuni în grup.

Tipul sentimental – ca manager are o mare sensibilitate, este introspectiv, marcat de impresiile imediate, cu atracție spre arte, sociabil, stabil psihic, timid, melancolic uneori, creativ, iubește adevărul și este puțin ofensiv. Nu rezistă la relațiile dure ale managementului concurențial.

Tipul coleric – ca manager este optimist, dar emotiv, uneori violent, susceptibil, caută rezultate imediate și obiective noi. Este inteligent, se angajează în activități riscante, este imprudent uneori și superficial. Se entuziasmează repede, este stăpânit foarte des de programe idealiste. Este bun în momentul în care nu este necesară o activitate permanentă a grupului.

Tipul pasionat – managerul este nerăbdător, dominator, independent, are tendința de a nesocoti propriile interese, insistent, unilateral, profund în domeniul lui. Nu ține seama de factorii care îi cer pragmatism, dominat de idei și obiective adesea segmentare, nu are viziune de ansamblu. Este eficient în conducerea unor activități cu scop delimitat sau în compartimente cu obiective precise.

Tipul sangvin – managerul se adaptează ușor la condiții diverse, este stabil psihic, analitic, calm, nu se angajează cu plăcere în acțiuni riscante. Interesat de rezultatul final, caută înțelegerea grupului și înțelege factorii prioritari într-un demers. Este bun pentru conducerea la un nivel inferior și mediu din cadrul unei organizații.

Tipul flegmatic – managerul nu este creativ și este deosebit de hotărât când este cazul. Are un calm de excepție, răceală, neîncredere în cei din jur. Nu e influențabil, uneori bravează, acceptă formal alte opinii. Este eficient în locurile cu pericol ridicat.

Tipul amorf – ca manager este calm, indiferent, uneori neglijent, prea puțin ofensiv, stabil psihic, reacționează cu întârziere. Este bonom, tolerant, iar în situații limită poate avea reacții foarte potrivite. Este bun pentru situații critice.

Tipul apatic – managerul este inactiv, reacționează greu, singuratic, dorește liniște și calm. Este puțin capabil de efort, renunță repede, puțin emotiv, nu sesizează factorii favorabili. Nu dă rezultate ca manager. Este eficient în activități segmentare, simple, care nu cer efort, imaginație și risc.

Diagnosticarea tipului de personalitate, a tezaurului de factori bio – vegetativi, psihologici, temperamentali, cu care este încărcată o persoană dispusă a-și lua responsabilitatea de manager, are o mare importanță pragmatică și formativă. Testarea acestora realizată de specialiști cu ajutorul testelor de personalitate ar trebui să constituie o practică în recrutarea, selectarea și promovarea managerilor în firmă, pentru a evita ca o organizație cu o bună dotare și cu un personal adecvat să-și diminueze nivelul competitiv datorită personalității șterse a managerului.

IV.4. PROFILURI PSIHOSOCIOPROFESIONALE ALE MANAGERILOR DIN DIFERITE SECTOARE DE ACTIVITATE:

1. MANAGER COMPARTIMENT PERSONAL

2. MANAGER CU PRODUCȚIA LA NIVELUL SOCIETĂȚII COMERCIALE

MANAGER LA COMPARTIMENTUL PROGRAMARE, LANSARE ȘI URMĂRIREA PRODUCȚIEI

4. MANAGER LA COMPARTIMENTUL MECANO – ENERGETIC

5. MANAGER LA COMPAARTIMENTUL C. T. C.

VI. MANAGER LA NIVELUL CONDUCERII SOCIETĂȚII COMERCIALE

(DIRECTOR COMERCIAL)

VII. MANAGER LA NIVELUL COMPARTIMENTULUI DE APROVIZIONARE (ȘEF DE SERVICIU SAU DE BIROU)

VIII. MANAGER LA NIVELUL COMPARTIMENTULUI DE DESFACERE ȘI CU ATRIBUȚII DE MARKETING (ȘEF DE SERVICIU SAU DE BIROU)

IX. PROFILUL TOP MANAGERULUI SOCIETĂȚII COMERCIALE

V. Metode științifice de evaluare în vederea selecției și îmbunătățirii

performanțelor managerului

V.I. INTERVIUL

Interviurile sunt discuții purtate pe o anumită temă cu scopul evaluării pregătirii și experienței solicitantului, a corespondenței acestora cu cerințele postului vacant; calitățile și comportamentul solicitantului și modul lor de potrivire cu imaginea organizației.

Tipuri de interviuri pentru selecția resurselor umane:

Cele trei tipuri de interviuri prezentate în tabelul de mai sus constituie interviul de profunzime. În selecția personalului se utilizează și interviul inițial de triere – care este folosit în faza de preselecție și constă într-un chestionar scurt de circa 10 minute, în care sunt cerute anumite informații despre candidat, în urma căruia se acordă un punctaj în funcție de care se decide continuarea sau întreruperea participării candidatului la acțiunea de selecție. De asemenea, în cadrul interviului inițial de triere se realizează o anamneză.

Erorile care pot apare în desfășurarea interviului:

Mulți dintre cei care intervievează au impresia că pot alege cel mai bun candidat numai pe bază de intuiție, dar acest lucru este infirmat de practică. Printre erorile des întâlnite la cei care interviul, amintim:

Eroarea generată de judecățile premature: este vorba de formarea unei păreri despre candidat chiar de la începutul interviului legat și de aspectul exterior ala acestuia, părere pe care o va căuta să și-o confirme pe tot parcursul interviului, nefiind neapărat fondată pe o apreciere cât de cât obiectivă.

Efectul de halo: este legat de aceiași eroare și se manifestă atunci când cel care ia interviul este impresionat de un anume răspuns și nu aude în continuare decât lucrurile legate de acesta.

Zgomotul cultural: apare atunci când avem de-a face cu un candidat care a reușit o performanță recunoscută într-un anumit domeniu, care nu are nici i legătură cu domeniul în care solicită postul.

Tocmai de aceea, pentru a evita aceste erori, este indicat ca interviurile să se realizeze de către persoane specializate în domeniul relațiilor și comunicării interumane, și anume psihologi. De asemenea este nevoie de respectarea unor reguli de interviu.

V. 2. TESTE ȘI CHESTIONARE

Testul este o probă definită, implicând o sarcină de executat, identică pentru toți subiecții, un instrument înalt specializat, care implică condiții speciale de aplicare și interpretare.

În procesele de selecție și evaluare sunt folosite de către psiholog următoarele tipuri de teste:

Teste de inteligență și perspicacitate

Teste și chestionare de aptitudini

Teste și chestionare de personalitate

Teste de inteligență și perspicacitate

Testul de nivel mental RAVEN:

Este o probă nonverbală, care constă în 60 de itemi, structurați în 5 serii. Fiecare item este format dintr-un desen sau o succesiune logică de figuri abstracte din care lipsește un fragment în colțul din dreapta jos. Fragmentul care lipsește este dat în partea de jos a paginii între alte 6 sau 8 figuri. Itemii din cadrul fiecărei serii au grade de dificultate crescândă de. Această probă poate fi aplicată individual sau în grup, contra cronometru (cca 25 – 30 de minute).

Cu ajutorul acestui test se calculează coeficientul de inteligență, fiind un test internațional, adaptat și pe populație românească. De reținut este faptul că acesta evidențiază în mod real nivelul de inteligență a individului, spre deosebire de așa – zisele teste ce apar publicate pe piața românească, care nu sunt nicidecum relevante.

Testul Raven servește la aprecierea “abilității educative înnăscute”, a capacității de a realiza comparări, raționamente prin analogie, de a-și dezvolta o metodă logică de gândire, independentă de informațiile anterior câștigate.

Testul de D48 și D78:

Este un test de inteligență generală, care este prezentat sub forma a 44de serii de imagini de dominouri, cu numere de buline distribuite în funcție de anumite relații cantitative, pe care subiectul trebuie să le descopere și să completeze dominourile goale din cadrul fiecărei serii.

Testul analitic de inteligență Meili:

Este un test ce ne ajută să cunoaștem aspecte calitative ale inteligenței, caracteristicile concrete, abstracte, analitice, inventive ale acesteia. El cuprinde 6 teste într-un caiet de 8 pagini. Ajută la identificarea câtorva tipuri de profiluri ale inteligenței ; inteligență practică, inventivă, concretă, abstractă.

Testele NM – ID –95 și F. R. N. M. A. – 94:

Acestea sunt teste de identificare a gradului de dezvoltare a tipului de inteligență verbală și respectiv neverbală.

Bateria de nivel mental NM – ID – 95 cuprinde 6 probe – trei verbale și trei nonverbale și evaluează eficiența intelectuală generală. În soluționarea itemilor bateriei de nivel mental, sunt implicate operațiile de bază ale gândirii: analiza și sinteza superioară, generalizarea și abstractizarea, comparația și concretizarea. Totodată bateria solicită atenția, capacitatea de înțelegere, gândire logică, memoria și spiritul de observație.

Probele verbale vizează cu precădere capacitatea de raționament verbal, clasificarea noțiunilor și ordonarea logică a lor, judecata prin analogie și deducție.

Probele neverbale surprind capacitatea de reprezentare, logica matematică, evidențierea de relații spațiale.

Toate aceste teste presupun condiții aparte de administrare și evaluare. Este asigurată confidențialitatea acestora în ceea ce privește criteriile de evaluare a performanțelor subiecților. Accesul la ele este foarte limitat, aparținând psihologului, reproducerea și comercializarea lor contravenind deontologiei profesionale.

Același lucru este valabil și pentru celelalte tipuri de teste pe care le vom prezenta ulterior.

Testul de inteligență Wonderlic (I. W) sau testul de aptitudini generale (T. A. G.)

Testul conține 50 de itemi, a căror conținut se referă la: analogii, analiză de figuri geometrice, probleme de similaritate a unor formulări verbale, găsirea sensului unor proverbe, raționamente axate pe logica inductivă sau deductivă, spirit de observație, aprecierea unor relații spațiale. Problemele urmăresc capacitatea de a înțelege și de a gândi în termeni verbali și critici, capacitatea de a gândi în termeni de simboluri și idei.

Proba se administrează colectiv sau individual contra timp. Ea este un predictor satisfăcător a performanțelor intelectuale, permițând nu doar o analiză cantitativă a performanței, ci și o analiză cantitativă a semnificației rezultatelor.

Teste și chestionare de aptitudini

Aptitudinile sunt instrumente ale personalității și se manifestă spontan ca fenomene de randament calitativ și cantitativ, crescute în condiții egale de educație și exerciții.

Testele de aptitudini pe care le punem la dispoziție: aptitudini vizuale – spațiale, de atenție distributivă (Praga), atenție concentrată (Touluse – Pieron), memorie auditivă, memoria vizuală, de reprezentare în spațiu, de combinare în spațiu, de înțelegere verbală și tehnică, de testare a spiritului de observație.

Teste și chestionare de personalitate

Diagnostichează una sau mai multe trăsături ale personalității. Ele pot fi clasificate în trei categorii:

1. teste de adaptare

A. TESTE OBIECTIVE 2. teste și chestionare de interese și atitudini

B. TESTE PROIECTIVE

A.1. Teste de adaptare:

CP L1 – este o formă prescurtată a chestionarului CPI, cuprinzând 7 scale ce evidențiază cei 7 factori de personalitate ce sunt implicați în relaționarea interpersonală și conviețuirea socială. Se identifică: maturitatea interrelațională și responsabilitatea (R); toleranța (F); adaptare la modelul comun (C); starea de comfort psihic (GI); nivelul motivațional implicat în potențialul de realizare personală cât și focalizarea pe valori intelectuale, reprezentate de realizarea prin conformism (AC); realizarea prin independență (AI) și eficiență intelectuală (EI).

F. P. I. – este un inventar de personalitate, ce cuprinde 212 întrebări grupate în 12 scale, ce pun în evidență următoarele însușiri de personalitate: nervozitate (N), agresivitate (A), depresia (D), excitabilitatea (E), sociabilitatea (S), calmul (C), tendință de dominare (TD), inhibiție (I), fire deschisă (FD), extraversia (E+), labilitate emoțională (NLE), masculinitate (M).

G. Z. – acest test cuprinde 300 de întrebări grupați în 10 dimensiuni și anume: activism- eficiență (G), autocontrol (R), ascendență (A), sociabilitate (S), stabilitate emoțională (E), obiectivitate (0), toleranță (F), reflexivitate – introversie (T), relaționare personală (P), și masculinitate (M).

Chestionarul de personalitate E. P. Q. – analizează dimensiuni esențiale ale personalității, evaluează echilibrul general al structurii și pune în evidență eventuale personalități dizarmonice cu potențial dezadaptativ lent. Proba cuprinde 5 scale, care evidențiază următorii factori de personalitate: extraversie- introversie (E), minciună (L), psihotism (P),nevrozism sau instabilitate emoțională (N) și tendință spre devieri de comportament – C.

Deși sunt utilizați termeni psihiatrici, semnificația lor nu este una propriu zis clinică. Testul nu este un instrument de analiză a unor boli psihice manifeste, el se adresează persoanelor normale, dar care prezintă accentuări de diferite intensități în structura personalității, care sunt latente în condiții obișnuite. Problemele pot să apară sub influența unor factori de mediu, generând conduite inadecvate manifeste. Manifestările dezadaptative exprimate prin abateri disciplinare, fac absolut necesare cunoașterea celora ce prezintă accentuări de personalitate.

Chestionarul de anxietate Cattel – Anxietatea ca tulburare a afectivității, se manifestă prin stări de neliniște, teamă și îngrijorare, trăite în absența unor cauze concrete vizibile. Anxietatea se referă la caracteristici ca: tensiune interioară, instabilitate, lipsă de încredere în sine, rezervă în asumarea situațiilor de risc, temeri, tulburări psihosomatice trăite în plan subiectiv. Toate acestea pot determina apariția unor conduite inadecvate, datorate incapacității de adaptare corectă și rapidă la situații noi. Pentru Cattel, anxietatea este rezultatul combinării a 5 factori mari: conștiința de sine, forța eului, tendința paranoidă, tendința spre culpabilitate și tensiune ergică.

16 PF – urmărește depistarea a 16 factori determinanți ai personalității, grupați în “factori de ordin 1” – schizotimie – ciclotimie, nivel intelectual, forța eului, subordonare – dominare, comunicativitate – taciturnie, forța asupra eului – reguli de conviețuire socială, timiditate – îndrăzneală, raționalitate – afecțiune, atitudine încrezătoare – suspiciune, preocupări față de aspecte practice – ignoranță, clarviziune – naivitate, calm – neliniște, radicalism – conservatorism, dependență – independență față de grup, integrare (autocontrol- lipsă de autocontrol), tensiune energetică – tensiune /încordare și “4 factori de ordinul 2”: adaptabilitate – anxietate, introversiune – extraversiune, dinamism – inhibiție și independență- supunere.

Chestionarul pentru personalități accentuate – cuprinde 88 de întrebări prezentate amestecat, formând 10 grupe, fiecare grupă urmărind explorarea unor trăsături “accentuate”: demonstrativitatea, hiperexactitatea, hiperperseverența, nestăpânirea, hipertimie (“…timie = tonus afectiv /stare afectivă), distimie, ciclotimie, exaltare, anxietate, emotivitate”.

Chestionarul de diagnosticare a temperamentelor- testul cuprinde 30 de întrebări care permit identificarea celor trei factori ai personalității: emotivitatea, secundaritatea și activitatea – prin combinarea cărora se obține tipul temperamental (sangvinic, coleric, flegmatic,apatic, amorf, nervos, pasionat, sentimental).

A.2. Teste și chestionare de interese și atitudini:

Testele sociometrice – sunt instrumente de bază în metodologia sociometriei, prin care se măsoară atracțiile și respingerile care au loc între indivizii unui grup. Datele astfel culese, prin prelucrarea ulterioară cu ajutorul sociomatricelor sau sociogramenlor dezvăluie structura grupului, reperarea subgrupurilor, a centrelor de influență și a sistemului de comunicare socială, identificarea indivizilor populari, a celor izolați și a celor respinși.

Teste de interese – Inventarul de preferințe profesionale Kuder se utilizează în dublu scop: pentru identificarea profesiunilor preferate de o persoană și pentru a verifica corectitudinea alegerii profesionale a subiectului. Acesta cuprinde 9 scale de interese: interese mecanice , numerice, științifice, de convingere, artistice, literare, muzicale, pentru servicii sociale, pentru munca de birou.

Un alt inventar de interese este cel al lui Septimiu Chelcea, care cuprinde 9 scale de interese.

Bilanțul rolurilor în echipă – Chestionarul cuprinde 50 de întrebări și permite trasarea profilului personal legat de rolul pe care îl joacă fiecare persoană

într-o echipă. Rolurile care pot fi evidențiate în cadrul unui grup sau echipe sunt:

Manager de proces

Radical

Armonizator

Expertul tehnic

Conducătorul către rezultat

Criticul

Cooperantul

Politicianul

Promotorul

Bilanțul culturii organizaționale – este un chestionar ce se aplică tuturor membrilor unei organizații /firme și permite identificarea tipului de șef sau manager care există în aceea firmă și care este dorit.

Potrivit tipologiei lui Handy, ar exista 4 tipuri de manageri, definiți metaforic de acesta:

“Zeus”

“Apollo”

“Atena”

“Dionisos”

Scale de atitudini ale gradului de satisfacție a angajaților/subalternilor vizavi de condițiile climatului organizațional respectiv șef / manager:

Aceste scale măsoară atitudini: atitudini față de femeile manageri, atitudinea față de valori, față de locul de muncă, satisfacția în muncă, tensiunea la locul de muncă, tocirea emoțională a managerilor(“burn –out”), motivație la locul de muncă.

TESTELE PROIECTIVE:

Sunt tehnici, prin care sunt urmărite diferite aspecte ale personalității și interacțiunii dintre acestea. Ele permit depistarea a ceea ce este mai ascuns, mai puțin accesibil, mai greu de descoperit cu ajutorul a celorlalte teste. Având în vedere dificultățile de interpretare a acestora, ele pot fi aplicate doar de psiholog, experiența și capacitatea de înțelegere a acestuia fiind de foarte maree importanță.

Testul de completare a unor fraze Rotter – modificat – cuprinde mai multe începuturi de fraze ce urmează a fi completate de subiectul examinat. În interpretare se ia în considerare conținutul răspunsurilor, dacă tonul este dominant pozitiv sau negativ, dacă rolul eroului este activ sau pasiv, dacă atitudinea lui este imperativă. Interpretarea permite o descriere globală a personalității.

Testul Arborelui – permite cunoașterea personalității (introversiune, agresivitate, tensiuni, conflicte nerezolvate, tendințele spre disimulare etc.) și tulburărilor în diferite stadii de evoluție a acestora. Desenând un arbore, omul desenează fără să își dea seama raporturile sale cu mediul, orice alterare a imaginii fiind indiciul unei dereglări.

V. 3 SIMULĂRILE SAU STUDIILE DE CAZ

Acestea imaginează fragmente ale vieții profesionale, în scopul observării comportamentului și deciziilor individului testat.

V. 4. CENTRUL DE EVALUARE SAU METODA AC

Este o metodă ce permite selecția persoanelor în funcții de conducere după cele două criterii – profesionale și manageriale, presupunând parcurgerea mai multor tehnici de selecție într-un interval de cel puțin două trei zile. Prin această metodă se studiază comportamentul candidaților în situații critice. Scenariul detailat permite candidaților să cunoască în mod continuu atât rezultatele proprii cât și pe cele ale concurenților. Pachetele de programe elaborate de către specialiști permit evaluarea candidaților pentru fiecare tip de sarcină și aptitudine de conducere. Se pot evalua, de exemplu, următoarele aspecte: organizarea corespondenței, formularea unor documente în scris, redactarea unei prelegeri, dezbaterile de grup, asumarea de rol, jocuri de management.

În economia românească putem remarca o flexibilitate a stilurilor de management, o relativitate inconstantă în maniera de a adopta hotărârile la nivelul conducerii superioare, managerii reunind aproximativ în egală măsură caracteristicile tuturor stilurilor manageriale. “Managerul cameleon”, cu stil de conducere neelaborat este specific acestei perioade prelungite de acomodare cu noul tip de economie.

vezi O. Nicolescu – “Management”, Ed. Didactică și Pedagogică – RA, B. 1992 , p. 229

M. Dumitrescu – “Tipologia stilurilor de conducere”, “Enciclopedia conducerii întreprinderii”, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982, p. 105

Cătălin Zamfir – “Un sociolog despre muncă și satisfacție”, Ed. Politică, București, 1980.

VI. Autoevaluarea managerilor

În continuare vă prezentăm o baterie de teste prin care să vă autoevaluați acele caracteristici ale personalității dumneavoastră care sunt necesare pentru a fi un bun manager. Acest lucru este util, deoarece, în cazul unor rezultate nu tocmai pozitive la unele din aceste teste, puteți să conștientizați eventualele aspecte negative ale personalității. Prin simpla conștientizare a acestora se poate spune că jumătate din problemă ,a fost rezolvată.

I. CE ÎNSEAMNĂ SIGURANȚA PERSONALĂ PENTRU DVS.?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

1. Nu am încercat să fac multe lucruri considerându-mă fără talent.

2. Din dorința de a-mi pune nervii la încercare, mă expun pericolului.

3. Când mi-e teamă de ceva, mă confrunt cu acea situație.

4. La școală îmi era teamă să vorbesc în fața clasei.

5. Nu am deloc prezență de spirit.

6. Îmi place să mă studiez.

7. Îmi adaptez comportamentul în funcție de mediu.

8. Întotdeauna mă gândesc dinainte la mișcarea următoare pe care trebuie

să o fac.

9. Îmi face plăcere să circul cu viteză.

10. Îmi îmbogățesc permanent bagajul cunoștințelor.

Mă ispitește să merg până la limita posibilităților.

Îmi este indiferent ce gândesc alții despre mine.

Am tendința de a mă subordona și de a deveni dependent de ceilalți.

O legătură /un parteneriat bun /bună îți oferă siguranță.

Prefer investițiile puțin riscante.

Mă atrag activitățile sportive diametral opuse.

Problema drogurilor poate fi mai bine stăpânită printr-o

mai hotărâtă a poliției.

Cine nu este să-și asume un risc previzibil, nu știe ce înseamnă viața.

Mă enervez ușor.

Mă neliniștește atunci când, uneori nu înțeleg ceva.

De ce să-mi fac griji pentru ziua de mâine când trebuie să trăiesc

clipa de față ?

Tipul A: “Falsul erou”

Judecând după aparențe, nevoia dumneavoastră de securitate este extrem de scăzută. Vă expuneți pericolului și căutați senzațiile tari. O analiză psihologică mai profundă ar duce în cazul dumneavoastră, probabil, la rezultate cu totul contradictorii. În fond, vă simțiți mai amenințat decât cei mai mulți oameni, fără însă să vă dați seama. Stilul de viață riscant vă servește drept confirmare că nu vi se va întâmpla nimic. Căutați pericolul pentru a anihila astfel stările de teamă ascunse în adâncul sufletului. Când de exemplu întreprindeți ceva temerar, nu vreți să vă convingeți decât de propria valoare, ceea ce de fapt nu înseamnă decât estomparea complexului de inferioritate.

Un sfat bun de urmat: nu vă mai jucați cu propria securitate și împăcați-vă cu temerile cuibărite în suflet. Doar astfel veți reuși, la nevoie, soluțiile potrivite.

Tipul B: “Copilul temător”

Indiscutabil – vă simțiți extrem de nesigur. Din orice vă cuprinde teama. Din păcate există oameni care vă alimentează temerile pentru a profita de pe urma acestor stări. Desigur, firea dumneavoastră fricoasă sporește trebuința de securitate. În secret, duceți dorul unei instanțe supreme, care să se îngrijească să nu vi se întâmple ceva rău, care să prețuiască binele și să pedepsească răul, care să corespundă reprezentării proprii despre părinții buni. Fără să vă dați seama, sunteți mereu în căutarea “părinților buni” care să vă apere de pericolele vieții. Chiar dacă este dureros, trebuie să vă fie clar, că în această lume nu va mai exista pentru dumneavoastră asemenea “părinți”. Preluați singur acest rol. Sentimentul propriei securități va crește nebănuit de mult.

Tipul C: “Realistul dornic de a cunoaște”

Cunoașterea înseamnă putere; puterea cunoașterii reprezintă pentru dvs., în cea mai mare parte sursa siguranței de sine. Sunteți convins că neștiința este generatoarea sentimentului de nesiguranță – cu cât lucrurile vă sunt mai clare, cu atât crește sentimentul dumneavoastră de siguranță.

Îndată ce cunoașteți din ce direcție vine pericolul care vă amenință propria securitate, nu vă este greu deloc ca prin măsuri adecvate să înfruntați primejdia. Dar și relațiile dvs. interumane corespunzătoare contribuie la sentimentul de siguranță. Nu-i de mirare că, în viața de toate zilele, arareori comiteți fapte necugetate și nu provocați soarta. Deși, nu se poate spune despre dvs. că va hazardați, știți, pe de altă parte, că în viață trebuie să știi să riști.

II . GÂNDIȚI ÎN MOD POZITIV?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

Mă simt foarte apropiat de ceilalți oameni.

În adâncul sufletului meu sunt convins /ă că nu mi se

poate întâmpla nimic rău.

Majoritatea oamenilor nu merită nici o atenție.

Am încredere în toți oamenii.

În cele din urmă trebuie să te bizui doar pe tine însuți.

Trebuie doar să vrei cu adevărat ceva pentru ca să se poată

realiza

Găsesc imediat plăcere în lucrul pe care îl fac.

Nu am dușmani.

Încrederea e mai bună, controlul e și mai bun.

În relațiile cu ceilalți sunt sincer /ă.

Nu permit nimănui să fie prea apropiat față de mine.

Nu mă gândesc la ziua de mâine.

Trebuie să cunosc mai întâi pe cineva pentru a avea încredere.

Îmi dau seama imediat când cineva este rău intenționat.

Chiar și atunci când oamenii fac ceva rău, nu înseamnă că

sunt răi.

Oricine poate fi cumpărat.

După ploaie apare întotdeauna soarele.

Oamenii s-ar înțelege mai bine unii cu alții, chiar și fără legi.

Sunt convins /ă că și prietenii mă vorbesc de rău.

Față de străini sunt nepărtinitor /nepărtinitoare.

Pot suporta critica.

Tipul A: “Optimistul”

Aveți o atitudine pe deplin pozitivă atât de viață cât și față de semeni. Acest mod optimist de a vedea lumea nu îl exclude nici pe cei care văd doar parte negativă a existenței. Sunteți o persoană flexibilă, interesantă, plină de entuziasm și nu vă dați în lături de la sarcinile care vi se pretind. Pe linie profesională nu aveți probleme, întrucât se poate colabora bine cu dvs. Sunteți o persoană înțelegătoare și vă acomodați bine într-un colectiv. Chiar și în zilele mai proaste nu vă părăsește curajul și atitudinea pozitivă care vă caracterizează. Pe lângă capacitatea de a gândi pozitiv, știți să testați realitatea și să vă formați o părere corectă asupra ei, așa încât, într-o situație dată cunoașteți exact de cine trebuie să vă feriți.

Tipul B: “Naivul”

Nu percepeți lumea precum este ea, ci așa cum ați dori dvs. să fie în totalitate, de la un capăt la celălalt roz – bombon. Deși datorită concepției proprii de viață absolut pozitivă, vă situați de partea “îngerilor”, a celor neprihăniți, cam prea exagerați. Vedeți doar partea bună a lucrurilor și omiteți faptul că oamenii sunt capabili și de lucruri rele. Este cazul să vă întrebați de ce tăgăduiți cu atâta înverșunare aspect și nu vreți să recunoașteți și cusurile existenței umane. Probabil că ați trăit cândva, în istoria proprie într-un mod atât de dur asemenea evenimente, încât de atunci vă este teamă să luați act de existența lor în mod conștient.

Tipul C: ”Mizantropul”

Multe se pot spune despre dumneavoastră, dar nu și faptul că gândiți într-o manieră pozitivă. Nu aveți deloc o părere bună despre ceilalți și aproape că nu acceptați pe nimeni. Faceți parte din categoria celor, care văzând un fir de păr în supă, nu-l văd decât pe acesta și nimic altceva. Aveți cu adevărat un motiv plauzibil pentru acest mod arogant, disprețuitor de a gândi? Este cazul să fiți atât de bănuito și de circumspect? Va trebui să vă revizuiți această atitudine de subevaluare șu disprețuire a semenilor. Poate veți reuși să adoptați o poziție mai amabilă față de aceștia. În acest fel s-ar lărgi nu numai cercul cunoscuților, dar și cel al prietenilor.

III. CUM FACEȚI FAȚĂ SITUAȚIILOR TENSIONATE?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

Vorbesc mai repede și mai tare decât ceilalți.

Când sunt într-o dispoziție bună, aș dori să cumpăr tot ce văd.

În toate situațiile în care ceilalți acționează nervos, pe mine mă

cuprinde o oboseală toropitoare.

Raportez totul la persoana mea.

Nu mă pot decide decât cu mare greutate.

Uneori sunt atât de fericit /ă încât îmi vine să cânt și să sar în

de bucurie.

Nu las să se vadă ceea ce simt în realitate.

Uneori sunt atât de agitat /ă și zăpăcit /ă.

Am tendința să-i întrerup pe ceilalți când vorbesc.

Toți mă consideră o persoană calmă și liniștită.

Pot adormi în orice împrejurare.

Mă surprind uneori că îmi bâțâi piciorul.

Sunt zile în care nu se poate discuta deloc serios cu mine.

Adeseori mă las în voia gândurilor și nici nu-mi dau seama ce

se întâmplă în jurul meu.

Uneori mie atât de bine încât aș putea face din noapte zi.

Mă simt penibil când într-o discuție apar momente prelungite

de tăcere.

Când sunt în formă, îi distrez pe toți cei din jur.

Fără un motiv anume, uneori mă simt complet epuizat /ă.

Adesea sunt atât de vesel / ă, încât seara stau treaz /ă în

pat și nu pot adormi.

Dacă nu-mi reușește ceva din prima încercare, nu pot adormi.

De cele mai mult ori nu-mi recunosc limitele.

Tipul A: ”Năbădăiosul”

Nu este de mirare faptul că doar rar vă simțiți bine. Permanent sunteți sub presiune și uneori nici nu vă dați seama de aceasta. Totodată nu se poate spune că faceți parte din categoria celor care suportă bine stările de încordare. Situațiile care sunt, în general legate de creșterea tensiunii, vă dau de furcă. În loc să vă găsiți echilibrul, vă ambalați și mai mult, purtat de vâltoare încordării, fără să observați că ceilalți s-au retras deja în sinea lor. Contrar aparențelor, vă temeți de relațiile interumane. Lăsați-i pe ceilalți să se apropie mai mult de dumneavoastră.

Tipul B: ”Înfrânatul”

Vă folosiți întreaga energie pentru a înăbuși orice situație generatoare de tensiune. Urmarea acestei rezistențe inconștiente, este lipsa inițiativei și apariția plictiselii. Lăsați impresia unei persoane liniștite, distante, impasibile, dar această atitudine nu se datorează unui echilibru interior. Evident, trebuie să vă apărați de ceea ce vă produce enervare, fapt ce conduce la un tonus scăzut, la irosirea vivacității. Astfel se instalează o stare de apatie, de inerție, căreia îi faceți față doar cu mare efort. Descoperiți de ce trebuie să înăbușiți încă din fașă chiar și stările de încordare neplăcută.

Găsiți răspunsul la această întrebare și veți reuși să ridicați calitatea vieții.

Tipul C: ”Învârtitul”

Faceți parte din categoria acelor oameni care trăiesc intens stările tensionate. De fapt sunteți un tip “dat naibii”.

Când ați luat viteză, nu vă mai oprește nimeni. Sunteți plin de vervă și pierdeți adeseori din vedere. Că prin comportamentul dumneavoastră cam întindeți coarda. Cei din jur devin în acest caz publicul. O relație adevărată cu dumneavoastră în aceste circumstanțe, nu este ușor deloc de stabilit. Chiar dacă nu vreți să recunoașteți, sunteți prea volubil pentru ca cineva să se poată apropia de dumneavoastră. Nu v-ar strica din când în când puțină relaxare.

IV. SE POATE COMUNICA BINE CU DUMNEAVOASTRĂ?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

În discuțiile cu ceilalți schimb subiectul către problemele

care mă preocupă.

Seara când suntem împreună trec clipele pe negândite.

Nu mă simt în largul meu când mai este o persoană în lift.

Nu mă pot abține să nu-mi spun părerea.

Sunt un /o bun /ă ascultătoare.

Îmi vine greu să-i contrazic pe ceilalți.

De dragul armoniei, cuplul nostru evită conflictele.

Adeseori îmi încep frazele cu “da, dar…”.

Cu greu mă abțin să tac.

Când mă cert, am tendința să jignesc.

O controversă cu mine, de cele mai multe ori se termină cu o

înțelegere rezonabilă.

Îmi este greu să spun ceea ce gândesc cu adevărat.

Felul în care mă cert poate fi uneori ofensator.

Pot înțelege bine modul de a gândi a altora.

Este jenant pentru mine, când cineva plânge în fața mea.

Aș putea fi un /o bun /ă profesor /profesoară.

Evit ca ceilalți să fie prea apropiați față de mine.

În discuțiile aprinse folosesc mai frecvent pronumele “eu”

și, arareori mă adresez cu “tu”.

În discuțiile cu ceilalți încerc să fiu foarte exact.

Am uneori sentimentul că trebuie să spun ceva, dar nu știu ce anume.

Chiar și când nu am dreptate îmi susțin punctul de vedere, încât îi pun

pe ceilalți în dificultate.

Tipul A: ”Armonia cu orice preț naște conflicte.”

Aveți probleme cu partenerul /partenera dumneavoastră în a stabili relații sincere. Dificultățile apr mai cu seamă în situațiile în care, într-o discuție, trebuie să vă confruntați cu sentimentele negative ale partenerului /partenerei. Încercare de eschivare, respectiv stilul inadecvat, fals al discuției vă determină fie să subestimați fie să supraestimați sentimentele partenerei /partenerului, fapt care generează stări conflictuale. Nu vă mai sfiiți să spuneți deschis ceea ce gândiți, ceea ce vă deranjează. Când nu știți cum să procedați în continuare, cel mai bine ar fi să exprimați în scris – printr-o scrisoare – ceea ce vă frământă. O scrisoare nu obligă cu nimic, este ca o conversație.

Tipul B: “1, 2, 3, – Cine deține puterea?”

Faptul că în relațiile personale aveți din când în când probleme cu interlocutorul (partenerul /partenera) dumneavoastră se datorează unui conflict de autoritate mai mult mai puțin actual. De cele mai multe ori aceasta duce la divergențe de opinii, care contribuie la clarificarea raportul de forțe. Fără ca să vreți, lăsați partenerei /partenerului de discuție impresia că nu îl /o înțelegeți sau că nu puneți mare preț pe părerea sa.

Tipul C: “Arata conversației mai presus de orice.”

Este o bagatelă pentru dumneavoastră să faceți schimb de opinii și să vă exprimați gândurile, ceea ce denotă o atitudine de atașament față de oamenii apropiați. De asemenea, și capacitatea dumneavoastră de a ști să puneți lucrurile în cadru unui dialog este cu totul extraordinară și demnă de a fi subliniată. Sunteți consecvent /ă și nu folosiți cuvinte jignitoare. Sunteți suficient de flexibil /ă și nu ezitați să vă revizuiți atitudinea, atunci când este cazul.

V. CUM REACȚIONAȚI LA SCHIMBĂRI?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

Când iubești pe cineva, trebuie să te căsătorești cu persoana respectivă.

Din când în când reformele în dreptul penal sunt necesare.

Când apar produse noi pe piață, mă număr printre primii care le cumpără.

Sărbătorile familiale le petrec exact cum procedau și părinții mei.

În principiu mă cramponez de ceva doar atâta timp cât sunt convins /

convinsă de utilitatea acelui lucru.

Dacă desfășor prea mult timp o activitate, încep să-mi pierd interesul față

de ea.

Îmi cumpăr un nou autoturism, doar atunci când nu mai pot să-l repar

pe cel vechi.

Sunt dispus /ă să lucrez câțiva ani în străinătate, dacă activitate respectivă

Îmi dă satisfacție.

În dragoste am nevoie ca ceea ce este nou să fie incitant.

Mare păcat că în zilele noastre, tradiția și uzanțele joacă un rol secundar.

Nu este nevoie să te căsătorești pentru a avea copii.

Nu îmi pot imagina că voi alături de un om o viață întreagă.

Nu mă interesează arta modernă.

Încerc să mă adaptez la ritmul vieții.

Niciodată nu îmi petrec concediul în același loc.

În locuință prefer mobila masivă.

Am învățat să mă despart chiar și atunci când acest lucru mă face să sufăr.

Rămân deschis față de noile descoperiri.

Nu sunt desfacerea căsătoriilor.

Privesc cu optimism viitorul.

Îmi place să mut mobila în casă.

Tipul A: “ Tradiționalul”

Schimbările vă neliniștesc, dacă nu chiar vă înfricoșează. Vă place ordinea și aveți nevoie de reguli precise, care să vă confere siguranță. Este și motivul pentru care cultivați cu plăcere valorile tradiționale. Nu greșiți deloc atunci când susțineți anumite principii morale de bază sunt determinante și astăzi pentru buna conviețuire a oamenilor. Dar, va trebuie să nu uitați nici faptul că vremurile s-au mai schimbat. Nu este de neglijat dezvoltarea societății și a cunoașterii, care au adus cu sine idea că unele tradiții și-au trăit traiul și își pierd sensul în unele circumstanțe.

Tipul B: “Realistul”

Aveți o atitudine realistă față de schimbări. Ce trebuie să se întâmple, să se întâmple, chiar și atunci când schimbările sunt dureroase.

Deci mergeți în pas cu vremea, efectuați doar acele schimbări care vi se par justificate în privința conținutului lor. Nu vă caracterizează schimbările cu orice preț. Noul survine abrupt, ci într-o continuă adaptare la situația ambientală în permanentă schimbare. Instinctual știți că însăși viața înseamnă schimbare. Această lege ați ridicat-o la rang de principiu. Crezul dumneavoastră sună astfel : Totul este într-o continuă prefacere.

Tipul C: “Liber cugetătorul”

Pentru dumneavoastră schimbările sunt sarea vieții. Nu prea aveți disponibilități pentru tradiție și continuitate. Structurile achiziționate și ideile moștenite sunt o oroare pentru dumneavoastră. Aceasta rezultă din comportamentul și felul de a vă îmbrăca. Nici chiar relațiile de lungă durată nu vă preocupă. Ideea de a vă petrece tot restul vieții de una și aceiași persoană vă îngrijorează. Și pe plan profesional aveți nevoie permanentă de schimbare. Îndată ce o activitate nu vă mai interesează, începeți să căutați alta. Să fie oare vorba numai de nostalgia după libertate și independență din cauza cărora vreți mereu să vă schimbați radical viața? Sau este vorba de teama de asumare a unor obligații care v-au făcut să deveniți un pelerin neobosit, fără un loc stabil?

VI. SUNTEȚI O PERSOANĂ DOMINATOARE?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1 2 3 4

În cazul unei dispute în familie mă retrag.

Lupt pentru drepturile mele.

Vorbesc pe un ton scăzut.

Dacă lucrurile nu merg precum vreau eu, mă cuprinde furia.

Îmi vine greu să spun nu.

Într-o discuție mă raliez bine la părerea celorlalți.

Când nu am dreptate nu îmi este greu să recunosc acest lucru.

Chiar și atunci când mă enervez pe cineva, nu îmi arăt supărarea.

Când cineva uită să-mi restituie o sumă de bani împrumutată,

îi atrag politicos atenția.

Când cineva m-a jignit, durează mult timp până îmi trece.

Într-o discuție îmi spun deschis punctul de vedere.

Când casiera din supermarket calculează o sumă mică în defavoarea mea,

încărcându-mă la plată, mă fac că nu observ.

Nu-mi place să ascult ce spun alții.

Dacă trebuie, mă pot limita la ce am.

În cazul confruntărilor îmi sare ușor țandăra.

Vorbesc mai tare decât ceilalți.

Dacă simt că sunt tratat /ă corect, încerc să am o discuție clarificatoare.

Părerile mele nu le fac cunoscute.

Trăiesc conform motto – ului: “Cel mai înțelept cedează.”.

Există momente când este important să lupți pentru un principiu.

Dacă trebuie, îmi impun voința chiar și prin forță.

Tipul A: “N-am nimic împotrivă”

Vă vine greu să vă apărați propriile interese. Pentru a evita confruntările vă subordonați și renunțați la propriile aspirații. Verificați și stabiliți de unde provine această înfrânare. Ați fost agresat /ă în copilărie? Vă este teamă că nu veți mai fi iubit /ă dacă rămâneți fidel /ă propriilor dorințe? Din păcate, trăiți cu iluzia că ceilalți vă vor accept mai ușor dacă sunteți pe placul lor. Vă înșelați amarnic. Cei care spun tot timpul “da” nu prea sunt luați în serios.

V-ar prinde bine ceva mai mult curaj civic.

Tipul B: “Stânca din calea valurilor”

Felicitări! Știți cum să vă impuneți, fără a-i ofensa pe ceilalți. Cunoașteți cu precizie ceea ce vreți și nu vă sfiiți să vă spuneți deschis părerea. Deși sunteți dispus /ă să faceți concesii, nu ocoliți confruntările. Vă manifestați cumpătat puterea, fără să pierdeți din vedere realitatea. Cei din jur știu întotdeauna în ce ape vă scăldați. Cu personalitatea dumneavoastră puternică nu este nevoie să vă prefaceți. Aveți un punct de vedere clar și în privința concepției despre lume. Sunteți orice altceva dar nu și un /o oportunist /ă sau un fățarnic /ă. Aceasta denotă că sunteți o persoană cu coloană vertebrală.

Tipul C: “Cu capul în perete”

În primul rând vă preocupă exercitarea puterii, și, fiindcă adeseori sunteți nestăpânit /ă, voluntar /ă și îndărătnic /ă vă stricați relațiile. De ce credeți că întotdeauna doar părerea dumneavoastră este cea corectă și numai propriul punct de vedere contează? Ar fi bine dacă ați reuși să percepeți lumea și dintr-un alt unghi de vedere decât cel personal. Bunăoară, să vă transpuneți în situația altor oameni. Poate așa veți descoperi că anumite lucruri pot apărea și altfel. Și încă ceva: puneți frâu temperamentului dumneavoastră impetuos. Va fi în beneficiul propriu, dar și a celor din jur.

VII. AVEȚI APTITUDINI DE CONDUCERE?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

Cu mare greutate pot fi atent /ă.

Nu îmi este greu să le explic altora punctul meu de vedere.

Dacă sunt convins /ă de un lucru, nu mă las influențat /ă de nimeni.

În viața cotidiană mă las condus /ă, mă subordonez.

Mă consider în stare să fac compromisuri.

Anumiți oameni reușesc să mă aducă imediat în situația de a-mi

sări capsa.

În relațiile cu oamenii sunt prea reținut /ă.

Înainte de a mă pronunța, ascult mai multe păreri.

Îmi vine greu să îmi stăpânesc sentimentele.

În situații grele îmi pierd ușor nervii.

Mă pot transpune ușor în situația altora.

Îmi este greu să fiu sincer /ă față de greșelile proprii.

În timpul discuțiilor evit contactul vizual.

Când este cazul nu îmi este teamă să-mi asum răspunderea.

Cu persoanele incomode (dificile) nu prea am răbdare.

Mai degrabă cedez, decât să mă cert cu cineva.

Mă gândesc dinainte la mișcările care urmează să le fac.

Am tendința să le fac eu pe toate.

Chiar și când este vorba de fleacuri mă hotărăsc cu greutate.

Sunt în stare să-mi formulez cu precizie gândurile.

Când sunt stresat /ă, devin zgomotos / zgomotoasă.

Tipul A: “Albina lucrătoare”

Nu vă este ușor deloc să vă impuneți în viață și nu este o întâmplare faptul că, în ceea ce vă privește, nu râvniți la un rol de conducere. Sunteți mai degrabă gata să vă subordonați, decât să preluați singur /ă inițiativa. Aceasta se datorează în primul rând faptului că nu aveți încredere în mai nimic. Sunteți cu siguranță un /o bun /ă colaborator / colaboratoare, dar aveți nevoie să vă spună mereu cineva ce aveți de făcut. Punctul dumneavoastră forte nu constă în a lua hotărâri. Dacă aspirați la ceva mai mult va trebui urgent să faceți ceva și să renunțați la comportamentul pasiv, dovedind cea mai mare încredere în forțele și valoarea proprie.

Tipul B: “Capsatul”

În secret visați să obțineți un post de conducere. Dacă îl doriți cu adevărat, va trebui să munciți mai mult cu propria persoană. Pentru a fi șef /ă, nu este suficient doar să aveți mereu ultimul cuvânt, mai trebuie să învățați a manifesta mai multă înțelegere față de slăbiciunile celorlalți, și să țineți sub control și temperamentul dumneavoastră clocotitor. Vă pierdeți ușor echilibrul psihic și deveniți repede furios /furioasă. În plus, este absolut necesar să ascultați și părerea altora chiar și atunci când sunteți ferm convins /ă că aveți dreptate: Fiți totuși ceva mai diplomat!

Tipul C: “Boss – ul”

Chiar dacă nu dețineți încă o funcție de conducere, aveți atributele necesare pentru a exercita. Căci sunteți o persoană receptivă, dispusă să faceți compromisuri și în plus să motivați oamenii. Dacă trebuie să luați o hotărâre, procedați chibzuit și nu ezitați să-i întrebați și pe ceilalți ce părere au. Sunteți în măsură să vă explicați clar și să vă formulați explicit dorințele. Nu vă dați în lături nici în fața responsabilităților. Capacitatea dumneavoastră de a gândi strategic și de a evalua corect situațiile vă este de mare folos la luarea deciziilor.

VIII. CUM REACȚIONAȚI ÎN CAZUL EȘECURILOR?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

Teama de a nu produce o greșeală îmi paralizează capacitatea

creatoare.

Încerc să mă compar cu ceilalți pentru a-mi da seama cam pe unde mă

situez.

Mă îndeletnicesc cu acele hobby – uri pe care le știu bine.

Nu are nici un sens să te împotrivești sorții.

Insuccesele sunt pentru mine ocazii pentru a mă mobiliza mai mult

și a depune mai multe eforturi.

În sport sau când particip la un joc, important pentru mine este să fiu

cel /cea mai bun /ă.

Dacă nu înțeleg de prima dată o sarcină care mi se dă, îmi pierd capul.

După un eșec, nu fac nici un secret din deziluzia mea.

De cele mai multe ori caut vina la alții.

Îmi dovedesc întreaga capacitate în fața unei concurența, fără a mă

măsura cu alții.

În cazul unei dispute, trebuie să am eu ultimul cuvânt.

În cazul meu victoriile și înfrângerile mențin cumpăna dreaptă.

Când cineva mă privește în timp ce lucrez, încep să mă crispez.

Când pierd într-o întrecere dreaptă îl /o felicit pe învingător /învingătoare.

Mă aliez cu rivalii / rivalele pe care nu îi /le pot bate.

Nu-mi este greu să recunosc superioritatea altora.

În cazul unei nereușite, nu înseamnă nici pe departe că sunt un /o ratat /ă.

Când ceva nu-mi reușește, găsesc o explicație potrivită pentru eșecul meu.

Mă simt adeseori inferior /inferioară fără ca să pot găsi un motiv.

Sunt conștient /ă că o victorie este trecătoare și că, în curând se poate

transforma în opusul ei.

21. Când particip la un joc, nu mă opresc decât după ce am câștigat.

Tipul A: “Descurajatul”

Din păcate, în cazul dumneavoastră teama față de un eșec a condus la instalarea unei imagini pesimiste față de lume. Vă comportați în unele situații de parcă ați fi perdantul înnăscut. Probabil că în copilărie ați mereu descurajat de persoanele semnificative care v-au sta în preajmă. Acele înfrângeri, decepții timpurii nu au trecut fără să lase urme. Astăzi vă îngrozește concurența celorlalți. De frica eșecului lăsați multe chestiuni neabordate. Pentru a preîntâmpina orice înfrângere, ați bătut mereu în retragere. Dacă nu mai încercați nimic, riscați să rămâneți de partea învinșilor.

Tipul B: “Suveranul”

Nereușitele nu îi ocolesc, cu siguranță nici pe cei ca dumneavoastră. Sunteți convins /ă că viața este un perpetum mobile. Cine astăzi se situează pe podiumul învingătorului poate fi mâine în locul învinsului. Atitudinea dumneavoastră prudentă vă protejează, în cazul victoriei de autosupraapreciere excesivă, iar în cazul înfrângerii de o autocritică distructivă. Aveți nevoie de confruntarea cu mulți oameni, de concurența lor, pentru a vă putea dezvolta corespunzător potențialul creativ. Din nereușite că corectați erorile. Și fiindcă știți exact că nimeni nu a confiscat victoriile doar pentru sine, nu vă este greu să recunoașteți meritele altora, atunci când sunt evidente.

Tipul C: “Împovăratul de complexe”

Dorințele dumneavoastră tainice de preamărire vă produc dificultăți în viață, în lupta cu nereușitele. Chiar și atunci când eșecul este evident, căutați subterfugii că care să vă amăgiți, că totuși ați câștigați. Adeseori oamenii care nu știu să piardă sunt dominați de sentimente de inferioritate. Ca urmare, ei caută tot timpul confirmarea, potrivit căreia sunt superiori. Este de presupus că vă aflați într-o stare de încordare, devreme ce trebuie să vă dovediți că sunteți cel /cea mai bun /ă. Nu este cazul să vă investiți energiile în rivalități obscure și lupte pentru putere, ci să le canalizați în direcția stabilizării propriei personalități.

IX. SUNTEȚI O PERSOANĂ REALISTĂ?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

Chiar și atunci când primesc asigurări, nu-mi fac niciodată iluzii.

Îmi supralicitez proiectele care se dovedesc mai târziu baloane de

săpun.

Regret că în zilele noastre inteligența multor oameni este călcată în

picioare.

Sunt un /o bun /ă povestitor /povestitoare.

Cunosc limitele posibilităților mele.

Profesiile artistice exercită asupra mea o mare atracție.

Îmi imaginez cu plăcere povești fantastice.

Adeseori mi se întâmplă să uit înțelegerile stabilite.

Chiar și în situațiile aparent fără nici o ieșire, eu caut în continuare soluții.

Când discut cu cineva, gândurile mele sunt aiurea.

11.Nu pot înțelege cum cred unii în minuni.

Aș fi putut să fiu un detectiv bun.

Mă fascinează romanele cu crime și cele de groază.

Am încredere doar în ceea ce a fost dovedit pe cale științifică.

Îmi face plăcere să dezleg cuvinte încrucișate.

Nu pot lua în serios persoanele care exagerează.

Nu respect întotdeauna punctualitatea.

Chestiunile filosofice constituie pentru mine o atracție irezistibilă.

Aptitudinile mele matematice sunt limitate.

Nu îmi este greu să mă transpun afectiv în situația altora.

Mă scoate din sărite faptul când cineva face unele afirmații nefondate.

Tipul A: “Visătorul”

“Visul este o viață” înseamnă pentru dumneavoastră nu numai titlul unei piese a renumitului dramaturg austriac Franz Grillparzer, ci și deviza călăuzitoare pentru modul propriu de a gândi și a acționa. Realitatea exterioară, evidentă nu are prea mare importanță pentru dumneavoastră. Adeseori sunteți cu gândurile departe, când nu se poate pune baza pe dumneavoastră. Vă retrageți în propria cochilie unde visați la o existență extraordinară, palpitantă.

Este și motivul pentru care preferați lecturile de groază, pline de suspans. Dar, de ce întoarceți spatele vieții adevărate? Există situații cărora considerați că nu le puteți face față? Adeseori teama de maturizare constituie un motiv pentru a-i determina pe oameni să se eschiveze din fața realității.

Tipul B: “Creativul”

Și dumneavoastră puteți fi încadrat în categoria visătorilor, cu diferența că majoritatea visurilor dumneavoastră au cap și coadă. În comparație cu fantasmagoriile “fără cap”, visurile dumneavoastră sunt produse ale gândirii creatoare, care nu arareori au contururi vizionare. Vă reușește în mod magistral să împletiți creativitatea cu realitatea, rezultând un tot armonios. Capacitatea de a gândi creativ se remarcă cel mai bine în domeniul social, unde vă este ușor să vă transpuneți în locul altcuiva și să manifestați înțelegere deplină. Vă măsurați originalitatea spiritului dezlegând jocuri complicate sau interpretând probleme științifice sau filosofice. Este de înțeles faptul că o persoană ca dumneavoastră nu recunoaște ce înseamnă situațiile fără ieșire.

Tipul C: “Realistul”

Aceluia care percepe realitatea atât de clar precum lumina zilei nu îi este întotdeauna ușor. Este cazul dumneavoastră. Ancorarea lucidă în realitate vă aduce imediat în situația de a vă confrunta și a vă manifesta angoasele, care pot scăpa persoanelor cu o mai pronunțată înclinație către gândirea optativă. Fiindcă persoanele ca dumneavoastră nu cred în viața de apoi, considerând-o himeră, ele poartă ca pe o povară întreaga cunoaștere despre veșnicie și vremelnicia lucrurilor, fără a găsi undeva un refugiu, o consolare. O asemenea atitudine față de viață cere mult curaj precum și capacitatea de a face față disperării. Este de admirat modul deschis, direct în care reușiți să prezentați chiar și cel mai crud și mai supărător adevăr, Dar, atenție! Nu oricine este în stare să suporte realitatea. Dacă oamenii acceptă uneori să li de arunce prafuri în ochi, nu o fac întotdeauna fiindcă ar fi reduși mintali.

X. SUNTEȚI APRECIAT /Ă CORECT?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

Cu greu reușesc să-mi ascund părerile.

Chiar dacă vecinul de la masă plescăie și acest lucru mă irită nu îi spun nimic.

La școală arătam tot ceea ce știam.

Atunci când un prieten /ă îmi încredințează un secret, știu să-l păstrez

până în groapă.

În comparație cu alți oameni eu sunt un /o credul /ă

Când este cazul știu să-mi arăt părțile bune.

În cazul unor rivalități nu mă las impresionat /ă.

Nu aș spune nimănui dacă aș câștiga la loto.

Mă deranjează oamenii care nu își ascund suferințele.

Cu greu reușesc să-mi stăpânesc sentimentele.

Când nu am chef să mă duc la o întâlnire stabilită, găsesc imediat un

pretext corespunzător.

12. Îmi exprim deschis convingerile mele despre lume.

13. Nu mă prefac atunci când ceva mă afectează.

Când simt că pot trece neobservat /ă, mă relaxez și îmi place să fiu relaxat.

15. Am cochetat uneori și la despărțire am dat un număr greșit.

16. Cu greu reușesc să păstrez secretele pentru mine.

17. Dacă mă supăr pe prietena /prietenul meu îmi manifest imediat nemulțumirea.

18. Mă integrez lesne într-o colectivitate.

19. Uneori sunt prea amabil /ă.

20. Când simt că sunt atacat /ă devin foarte liniștit /ă.

21. Îmi face plăcere să-i duc pe unii de nas.

Tipul A: “Naivul sincer”

Nu constituie cei din jurul dumneavoastră nici o greutate să vă ghicească intențiile și să-și dea seama cu cine au de-a face. Chiar și dacă ați vrea, nu ați ști să vă prefaceți. Poziția corpului, limbajul, mersul și expresia feței reflectă cu claritate ceea ce se petrece în sufletul dumneavoastră. Tot ceea ce vedeți, gândiți și simțiți, exprimați fără înconjur, în mod direct. Sinceritatea aceasta nedisimulată v-a adus ți unele dezavantaje. Persoanele mai sensibile ar putea interpreta acest fel direct drept lipsă de tact. Gândiți-vă, totuși, că această naivitate exagerată poate fi păguboasă în împrejurări favorabile.

Tipul B: “Strategul calculat”

Este de presupus că nu există foarte mulți oameni atât de sinceri și de drepți ca dumneavoastră, pe al căror cuvânt se poate conta fără pic de rezerve. Acest comportament onest, sincer și drept îl pretindeți și altora. Pentru fanfaroni și panglicari nu aveți nici un fel de considerație. Pe de altă parte, știți cu exactitate când a sosit momentul să lăsați jos garda și să jucați cu cărțile pe masă. Atunci când vă simțiți amenințat /ă sau rivalizați cu cineva, deveniți imprevizibil /ă pentru adversar. Dacă nu vreți să se știe ceva, nimeni nu poate afla planurile dumneavoastră secrete.

Tipul C: “Actorul multilateral”

Aproape că se poate spune că sunteți un actor înnăscut. Este o bagatelă pentru dumneavoastră să vă prefaceți în orice moment și să păreți altfel decât sunteți în realitate. Indiferent despre ce ipostază ar fi vorba, dumneavoastră interpretați rolul credibil. Talentul actoricesc vă ajută în multe situații. Ar fi cazul însă să vă feriți de exagerări. Uneori vă identificați într-atât în rolul interpretat, încât aproape uitați cine sunteți. Dacă limita dintre realitate și fantezie dispare, lucrurile degenerează, cu urmări imprevizibile. Aveți grijă că într-o bună zi veți cădea din nori și veți fi luat /ă prin surprindere.

XI. CUM FACEȚI FAȚĂ PROPRIILOR SLĂBICIUNI?

Răspundeți, încercuind una din cele patru variante, unde:

1 înseamnă că “ nu corespunde” (cu părerea dvs.);

2 – “corespunde uneori”

3 – “corespunde deseori”

4 – “corespunde pe deplin”

1. 2. 3. 4.

1. Când sunt dezavantajat /ă trebuie să-mi iau revanșa.

Toate defăimările din trecut sunt pentru mine atât de actuale, de parcă

s-au petrecut ieri.

Slăbiciunile personale mi le recunosc deschis.

Când mă simt neajutorat /ă, mă cuprinde o mânie teribilă.

Trebuie să-mi dovedesc mereu mie însumi /însămi că sunt

superior /superioară în comparație cu ceilalți.

Într-un moment critic mă consolez cu ideea că de acum lucrurile vor merge

mai bine.

Dacă cineva mă nedreptățește îi doresc tot ce se poate mai rău imagina.

Dacă ceva nu-mi reușește, am tendința să-i fac pe alții răspunzători pentru

acel eșec.

Nu-mi vine greu să recunosc că în unele privințe alții sunt mai buni ca mine.

Nu este nimic grav dacă mă fac de râs în fața altora.

În visele mele din timpul zilei, ies învingător în relațiile cu ceilalți.

În viață nu pot fi mereu deasupra.

Evit rivalitățile.

Nu-mi este greu să execut dispozițiile altora.

Când nu pot dobândi ceva, fac urât.

Experiența mea de viață m-a învățat să nu am încredere în alți oameni.

Pentru slăbiciunile /defectele mele caut pretexte.

Cine vrea să fie șef, trebuie să învețe mai întâi să servească.

Rar fac cunoștință cu oameni noi.

În cercul meu de prieteni majoritatea îmi sunt inferiori.

Chiar dacă este dureros, accept ca cineva să fie prudent față de mine.

Tipul A: “Cel care se eschivează”

Din păcate faceți parte din categoria acelor oameni care cu greu fac față defectelor și neajunsurilor inevitabile, și de care nimeni nu este scutit. Situațiile petrecute cu mult timp în urmă și în care ați dat greș, nu le-ați digerat încă și v-au rămas vii în amintire. Pentru a vă ascunde punctele nevralgice, bateți mereu în retragere. Va trebui să vă decideți: dacă nu aveți de gând să riscați nimic, înseamnă că sunteți cel /cea mai slab /ă. Poate v-ați propus țeluri prea mari care nu pot fi transpuse în realitate. Sau, poate, sunteți prea orgolios /orgolioasă pentru a recunoaște și corecta propriile slăbiciuni.

Cu mai mult simț al realității viața va deveni mai ușoară pentru dumneavoastră.

Tipul B: “Lipsa simțului critic”

Chiar dacă nu vreți să recunoașteți, nu există nimic altceva care să vă zdruncine echilibrul interior precum așa – zisele defecte personale. Chiar și atunci când într-o chestiune, aparent inofensivă, vă descoperiți punctele vulnerabile, căutați pretexte până când vă convingeți că altcineva este vinovat. Simțiți permanent nevoia de a vă compara cu cei din jur. Dând ascultare unei forțe interioare constrângătoare trebuie să vă confirmați în mod repetat că sunteți cel /cea mai bun /ă, comparându-vă cu cei din jur. Și, fiindcă nu puteți fi superior față de toți oamenii, există pericolul să descoperiți acele fațete ale realității în care reușiți mai puțin decât alții. Mai multă autocritică v-ar prinde bine.

Tipul C: “Tolerantul”

Dumneavoastră nu vă este deloc greu să recunoașteți că imperfecțiune umană face parte din viață. Chiar și atunci când cineva face referire la unul din defectele dvs. nu vă prăpădiți cu firea. Știți prea bine că fiecare trebuie să fie conștient de neajunsurile sale, pentru a fi în măsură să le corecteze, așa încât carențele devin motorul propriei autodepășiri. Admițând faptul că imperfecțiunea și evoluția sunt indestructibil legate între ele, ați devenit mai cumpătat și mai înțelept. La fel de înțelept cum procedați cu propriile minusuri, tot așa de discret și înțelegător vă manifestați și față de slăbiciunile altora. Reacțiile pozitive din preajma dvs. întârzie să apară, răsplătindu-vă toleranța de care dați dovadă.