Managementul Resurselor In Razboiul din Irak

Ce este resursa umană?

Se definește ca fiind contribuția pe care, prin munca sa, omul o oferă contextelor profesionale în care este angrenat (firme private, organizații de stat ș.a.m.d.) pentru dezvoltarea și menținerea acestora. Omul muncește și prin prisma acestui lucru el menține o anumită stare, asigură un echilibru, dezvoltă anumite concepții și creează în limitele posibilităților pe care le are și care pot fi de ordin intelectual, fizic, material, educativ, contextual și cultural.

Resursa financiară

Conform DEX, financiar este acea organizare a finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc.; p. ext. bănesc. ◊ Operație financiară = activitate întreprinsă pe piața financiară în scopul furnizării de capitaluri proprii sau de împrumut pe termen lung . Deci resursa financiară este acea administrarea de fonduri într-un mod cât mai eficient în funcție de nivelul acestuia .

Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………

Resursa umană …………………………………………………………………………….

Coaliția multinațională și participanții …………………………………………………….

Costurile războiului ……………………………………………………………………….

Participarea României în Irak …………………………………………………………….

Introducere

Războiul a debutat de pe urma invaziei Irakului Ba'athist începând din data de 20 martie 2003 de către o coaliție de forțe condusă de Statele Unite ale Americii, deși ciocnirile între forțele militare irakiane și Forțele aeriene SUA / Marea Britanie au fost în curs de desfășurare încă din luna decembrie 1998.A fost urmat de o fază mai lungă de luptă, în care o insurgență apărută s-a opus forțelor de ocupație și guvernului irakian nou format . SUA a încheiat retragerea trupelor sale din personalul militar în decembrie 2011.Cu toate acestea, insurgența irakiană continuă și a cauzat mii de decese în 2012.

Discuțiile despre motivele și implicațiile războiului au început deja înainte de izbucnirea conflictului. SUA nu a motivat oficial începerea războiului, dar se referă la ea în general în cadrul războiului contra terorismului. Cu toate că oficial nu există un "casus belli", înainte de război ca motiv principal al atacului erau indicate armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, deoarece conducerea irakiană nu permitea accesul liber comitetului internațional de control, comitet care ar fi verificat existența sau lipsa acestor arme. După invazie – deoarece nu s-au găsit arme de distrugere în masă – au fost aduse ca rațiuni pentru război motive cum ar fi de exemplu libertatea, instaurarea democrației, respectiv eliberarea poporului irakian.

Resursa umană

Lista inițială pregătită în martie 2003 au inclus 49 de membri. Din cei 49, doar sase pe lângă SUA a contribuit cu trupe la forța de invazie (Regatul Unit, Spania, Australia, Polonia, Portugalia, și Danemarca), 33 de membri au trimis doar câteva trupe pentru a sprijini ocuparea după invazia Irakului. Șase membri nu au participat. Aproximativ 148,000 de soldați din Statele Unite ale Americii, 45.000 de soldați britanici, 2000 de militari australieni și 194 de soldați polonezi din unitatea specială a forțelor GROM au fost trimise la Kuweit pentru invazie. Forța de invazie a fost, de asemenea, susținută de către trupele de miliție kurde, estimate la numărul de 70.000. În etapele ulterioare ale trupelor de invazie , 620 de soldați din grupul Congresului Național irakian de opoziție , au fost trimiși în sudul Irakului.

Comandamentul Central american , combinat cu Componența Forțelor Aeriene , a indicat că, începând cu 30 aprilie 2003, au existat un total de 466,985 din personalul detașat din SUA în Operațiunea Eliberarea Irakului. Aceasta a inclus:” USAF- 54955, USAF Reserve-2084; Air National Guard-7207; USMC-74405, USMC Reserve-9501; USN-61296 (681 sunt membri ai US Coast Guard); USN Reserve-2056 și US Army- 233342 ; US Army Reserve- 10683 și Armata Garda Națională-8866.”

Planuri pentru deschiderea unui al doilea front în partea de nord a fost grav afectată atunci când Turcia a refuzat folosirea teritoriului său pentru astfel de scopuri. Ca răspuns la decizia Turciei, Statele Unite a debarcat mii de parașutiști din 173rd Airborne Brigade în nordul Irakului, cu mai puțin decât 15.000 din Divizia Infanteriei 4, numărul inițial planificat să folosească pentru deschiderea frontului nordic. Echipe paramilitare de la CIA Special Activities Division (SAD) au intrat în Irak, în iulie 2002, înainte de invazia din 2003 . Odată ajunsi pe teren au pregătit pentru sosirea ulterioară a forțelor militare americane, echipele DAU, apoi combinate cu forțele Speciale ale Armatei americane pentru a organiza Peshmerga kurda. Această echipă comună combinată era pentru a învinge Ansar al-Islam, un aliat al Al-Qaeda, într-o luptă în colțul de nord-est al Irakului. Partea americană a fost efectuată de către ofițerii paramilitari din DAU și grupul special de forțe din Armata a 10-a . Echipele DAU au efectuat cu risc ridicat misiuni speciale de recunoaștere în spatele liniilor irakiene, pentru a identifica obiectivele de conducere. Aceste misiuni au condus la greve inițiale împotriva lui Saddam Hussein și generalilor săi cheie. Deși grevele inițiale împotriva lui Saddam Hussein nu au avut succes în uciderea dictatorului sau generalilor săi, a avut ca succes în care se încheie în mod eficient capacitatea de a comanda și controla forțele irakiene. Alte greve împotriva generalilor cheie au avut succes și în mod semnificativ au degradat capacitatea de comandă la acțiunile regimului împotriva forței de invazie condusă de SUA provenite de la sud. Operațiunile Ofițerilor DAU au avut succes în a convinge ofițerii cheie irakieni ai armatei să predea unitățile lor odată ce a început lupta și / sau să nu se opună forței de invazie. Cum Turcia a refuzat să permită ca teritoriul său să fie folosit pentru invazie,ca urmare, DAU / SOG și US Army și alte echipe din Forțele Speciale comune și Peshmerga kurda au fost nevoite să conducă invazia din nord împotriva forțelor guvernamentale în timpul invaziei. Eforturile lor au păstrat Corpul 5 al armatei irakiene, în loc să se apere împotriva kurzilor.

Armata irakiană, înainte de război, era incertă, dar se credea că a fost prost echipată. Institutul Internațional pentru Studii Strategice a estimat forțelor armate irakiene la numărul de 538000 (375000 din Armata irakiană, 2000 din marina irakiană , 20.000 din forțele aeriene și 17.000 din apărarea aeriană), trupele paramilitare-44000, Garda Republicană -80.000 și rezervele militare-650000. Diviziile de infanterie, treisprezece diviziuni mecanizate și blindate, precum și unele unități speciale a forțelor nu au o valoare estimată. Forțele Aeriene și Marina irakiană au jucat un rol neglijabil în conflict. În timpul invaziei, voluntarii străini au călătorit în Irak din Siria și au luat parte la luptă sub comanda lui Saddam Fedayeen. Nu se știe cu certitudine câți luptători străini au luptat în Irak în 2003, cu toate acestea, ofițerii de informații din SUA estimează că 50% din combatanții irakieni în centrul Irakului au fost cetățeni străini. În plus, grupul islamist kurd militant Ansar al-Islam a controlat o mică secțiune din nordul Irakului într-o zonă în afara controlului lui Saddam Hussein. Ansar al-Islam a luptat împotriva forțelor seculare kurde din 2001. La momentul invaziei, au compus aproximativ 600 – 800 luptători. Ansar al-Islam a fost condusă de către iordanianul Abu Musab al-Zarqawi, care a devenit mai târziu un lider important în insurgența irakiană și care a devenit cunoscut pe plan mondial după ce a fost găsit responsabil pentru o serie de atentate și decapitări comise în Irak în timpul războiului. Ansar al-Islam a fost alungată din Irak la sfârșitul lunii martie de către o forță comună americano-kurdă în cursul Operațiunii Viking Hammer . Al-Zarqawi a fost ucis în 2006 într-un raid aerian.

Coaliția multinațională și participanții

Membrii principali ai Coaliției :

Australia-2000

Polonia-200-2500

Regatul Unit-46 000

SUA-150 000-250 000

Alți membrii ai Coalitiei:

Afghanistan

Albania

Angola

Azerbaijan

Bulgaria

Columbia

Costa Rica

Cehia

Danemarca

Republica Dominicană

El Salvador

Eritrea

Estonia

Etiopia

Georgia

Honduras

Ungaria

Islanda

Italia

Japonia

Kuweit

Letonia

Lituania

Macedonia

Insulele Marshall

Micronezia

Mongolia

Olanda

Nicaragua

Palau

Panama

Filipine

Portugalia

România

Rwanda

Singapore

Slovecia

Insulele Solomon

Spania

Coreea de Sud

Tonga

Turcia

Ucraina

Uzbekistan

Figura 1

 Divizia 3. de Infanterie Americană

 Divizia 1. de Infanterie Marină Americană

 Divizia Americană Aeropurtată nr.101.

 Brigada Aeropurtată Americană nr. 173.

 Divizia Americană Aeropurtată nr. 82.

 Forțe speciale

 Divizia de Infanterie Britanică 1.

Costurile războiului

"Aventura" irakiană a costat Washingtonul aproape un trilion de dolari si aproape 4.500 de vieți în rândul soldaților, ca să nu mai spunem de zecile de mii de victime din rândul populatiei irakiene. La apogeul misiunii irakiene, erau implicați 170.000 de soldați americani, staționați în peste 500 de baze de pe tot cuprinsul țării. Sursele oficiale estimează că s-au cheltuit 3.000 de miliarde de dolari (2.365 mld. euro).S-au vehiculat însă și alte cifre, de 4-5 ori mai mici. Astfel, potrivit Biroului de Buget din Cadrul Congresului, o instituție non-partizană, costul războiului din Irak a fost de circa 700 de miliarde de dolari. Întrucât participarea Americii in Al doilea Război Mondial a costat 2.091 miliarde $, iar Războiul din Vietnam a costat 347 miliarde $. Războiul din Irak ar putea fi cel mai costisitor război desfășurat de SUA în istoria sa, în cazul în care se va dovedi că prețul războiului a trecut pragul de 3 trilioane $.

O gestionare hazardată a contractelor încheiate de Pentagon în cadrul conflictelor din Irak și Afganistan cu firme de securitate privată, de exemplu, a determinat o risipă de 30 de miliarde de dolari, afirmă o comisie de anchetă a Congresului american.

În plus, aceste erori de gestiune au subminat imaginea Statelor Unite în străinătate și au încurajat corupția în cele două țări, arată comisia pentru contracte pe timp de război, din care fac parte atât republicani, cât și democrați.

"Zeci de miliarde de dolari din banii contribuabililor au fost risipiți din cauza unei lipse de planificare, cereri imprecise și fluctuante, concurență inadaptată, criterii insuficiente de control și supraveghere", arată cei doi copreședinți ai comisiei, Christopher Shays și Michael Thibault, într-un articol publicat de Washington Post.

Cei doi oficiali evocă, de asemenea, probleme de coordonare între numeroasele agenții guvernamentale americane, dar și comportamentul incorect sau neglijența angajaților federali în calitate de contractanți.

Armata americană s-a sprijint enorm pe contractanți terți, în special companii de securitate private, în ultimul deceniu.

"Statele Unite depind prea mult de contractanți", apreciază Shays și Thibault, avertizând că 30 de alte miliarde de dolari sau chiar mai mult, ar putea fi risipite dacă guvernul afgan și irakian "nu vor fi capabile sau nu vor vrea să susțină proiectele finanțate din fonduri americane după încheierea intervențiilor noastre".

"Suntem conștienți de unele carențe", a comentat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, colonelul Dave Lapan. "Am lucrat mult în ultimii ani pentru a corecta aceste probleme cu care ne confruntăm".

Printre exemplele citate de comisie figurează o închisoare de 40 de milioane de dolari în Irak, pe care Guvernul de la Bagdad "nu a vrut-o și care nu a fost terminată".

În Afganistan, Statele Unite au cheltuit 300 de milioane de dolari pentru o centrală electrică pe care Kabulul nu are mijloacele necesare pentru a o face funcțională.

Raportul comisiei observă că aceste practici nu au încetat să crească în ultimii ani, în pofida promisiunilor președintelui Barack Obama, în timpul campaniei sale pentru Casa Albă în 2008, de a limita recursul la contractanți.

Participarea României în Irak

În urma efectuării unor calcule financiare de către experții Money Channel, menținerea trupelor românești în Irak s-a ridicat la 116 mii de lei pe zi. Suma alocată pentru întregul an s-a ridicat la aproximativ 46 de milioane de lei.

Potrivit acestui calcul, fiecare român a contribuit – în primul semestru din 2008 – cu 1 leu la războiul din Irak. Suma pare a fi în scadere dacă ținem cont de faptul că în 2007, același român a plătit 4 lei pe zi. Chiar și așa, ea trebuie justificată, mai ales că vorbim despre bani publici.

Potrivit Ministerului Apărării, “defalcarea acestor fonduri utilizate constituie informații clasificate și, conform prevederilor Legii nr.544/2001, art. 12, alin. (1), lit. a) sunt exceptate de la liberul acces al persoanelor”. Putem însă să intuim traseul banilor spre Irak: pe lângă diurne, bugetul prevăzut de Ministerul Apărării mai trebuie să acopere transportul soldaților, hrana și cazarea lor, echipamentele militare, dar și asigurările pentru tehnica de luptă și cele de viață. În cifre, asta înseamnă aproape 46 de milioane de lei, respectiv suma prevazută pentru anul 2008 pentru Irak.

Cifrele sunt considerabil mai mici față de cele din 2007, când Ministerul Apărării a pus la dispoziția trupelor din Irak peste 88 de milioane de lei. Nu mai vorbim de 2004, vârful contribuției în bani a României la război – peste 126 de milioane de lei, adică 5,5 lei de român.

Reprezentanții din Ministerul Muncii spun că, la acelt moment, în Irak au lucrat între 800 și 1.000 de români – sudori, electricieni, zugravi sau asistenți sociali. Atracția este una pur financiară. Cele mai mici salarii erau cuprinse între 1.000 și 1.400 de dolari.