Managementul Relațiilor Interpersonale ÎN Școală

=== aa6f04890a99bb8e64982b89837b0a5c45563e14_65996_1 ===

MANAGEMENTUL RELAȚIILOR INTERPERSONALE ÎN ȘCOALĂ

Numele autorului [Times New Roman, 10 puncte, bold, centrat cu litere mari si mici]

Organizatia [10 puncte, normal, centrat cu litere mari si mici]

Localitate/ Judet [10 puncte, normal, centrat cu litere mari si mici]

Abstract

Teachers as managers of students teams hold as an ideal both academic performance and human formation. Interpersonal relationships in school should be coordinated by teachers working with students. In class work, interpersonal relationship management is done permanently. The management of interpersonal relationships involves managing conflict situations. In schools, the conflicts are common between pupils and between pupils and teachers. Other conflict situations that occur in school are between parents and teachers, parents and students, but there may be conflicts between teachers and between teachers and school officials (director). During business hours or on break, teachers supervise and guide student behavior. Also, the teachers are developing interpersonal relationships with parents.

Keywords:

Management, conflict, education, method, teaching style, objectives, interpersonal relations participatory learning

Relațiile interpersonale în context educațional

Idealul profesorilor ca manageri ai colectivelor de elevi este atât performanța școlară, cât și formarea umană. Relațiile interpersonale în școală trebuie coordonate de profesorii care lucrează cu elevii. În activitatea la clasă, managementul relațiilor interpersonale se realizează permanent. Menegementul relațiilor interpersonale presupune gestionarea situațiilor conflictuale. În școli, situațiile conflictuale des întâlnite sunt între elevi, dar și între elevi și profesori. Alte stări de conflict care apar în mediul școlar sunt între părinți și profesori, părinți și elevi, dar pot apărea conflicte și între profesori sau între profesori și conducerea scolii (director). În timpul orelor sau în pauză, profesorii supraveghează și ghidează comportamentul elevilor. Tot profesorii sunt cei care dezvoltă relații interpersonale cu părinții elevilor. În școală se stabilesc o multitudine de relații interpersonale, care se impun a fi gestionate cu calm și discernământ de către profesori, indiferent dacă ocupă funcția de director, diriginte sau de cadre didactice care lucrează cu colectivele de elevi. Având în vedere faptul că personalitatea elevilor este în continuă schimbare datorită schimbărilor biologice inerente, în relațiile interpersonale au loc adesea conflicte care apar spontan, uneori din teribilism, alteori din nevoia de a ieși în evidență în fața colegii lor. În aceste condiții nu putem vorbi despre un anumit stil de rezolvare a conflictelor, deoarece acesta va fi în funcție de situația particulară apărută. Se știe că fiecare cadru didactic are propriul tact pedagogic, influențat de formarea pedagogică, dar și de propria personalitate. Pentru ca aceste calități personale să poată fi puse în valoare în activitatea cu elevii, se impune ca în permanență profesorii să își adapteze stilul în funcție de comportamentul elevilor. Elocventă este, în acest sens, afirmația filosofului Constantin Noica, potrivit căruia: „O școală în care profesorii nu învață de la elevi este o absurditate.”[1] Abilitățile manageriale ale profesorilor sunt în directă interdependență cu capacitatea de comunicare. O bună comunicare cu elevii va stabili relații de încredere și respect reciproc între cei educați și cei care exercită actul educației ca o profesie. Meseria de dascăl este diferită de multe alte joburi prin implicațiile pe care le are asupra formării umane. În condițiile actuale, când elevii sunt foarte bine informați, având la îndemână posibilitatea comunicării între ei în timp real, profesorii, ca adevărați manageri ai claselor de elevi se impune să stabilească cu aceștia relații care să aibă la bază încrederea și respectful, dar și exemplul personal atât de important în alegerea modelelor de către școlari și tinerii liceeni. Este știut faptul că în șcală colectivele de elevi sunt numeroase, iar posibilitatea apariției unor disensiuni în relațiile interpersonale este iminentă. În aceste condiții, restabilirea unor relații interpersonale armonioase și echilibrate are loc în condițiile în care atenția este îndreptată spre problemele care au generat neînțelegerea și nu asupra persoanelor implicate. Astfel, profesorii se folosesc de abilitățile pedagogice, apelând la negociere și mediere. Elevii provin din medii familiale diferite, iar în afara școlii au cercuri de prieteni care diferă și este normal ca reacțiile lor să se deosebească în colectivul clasei sau al scolii. Unii stabilesc relații interpersonale axate pe pozitivism, altruism și încredere, pe când alții adoptă comportamente radicale, prin care doresc să fie remarcați de ceilalți. Deci rolul profesorilor este de a manageria aceste comportamente și de a le armoniza cu cerințele educative impuse de statutul de școlar. Multe dintre aceste manifestări scolărești țin de măsura încrederii în sine pe care elevii o au formată. În Dicționarul enciclopedic de psihologie încrederea de sine apare ca: „… expresia concretizată a modului în care se vede o persoană oarecare sau se reprezintă pe sine, ca trăire a aspectului unificator de coeziune a personalității”. Încrederea de sine este determinată de dorințe, dar și de modul în care evaluează ceilalți persoana respectivă și de identitatea trăită. Este vorba, cu alte cuvinte de „… felul cum se percepe individul, ce crede el despre sine, ce loc își atribuie în raporturile cu ceilalți. Adică, imaginea de sine este rezultatul unui proces de autoevaluare a personalității și reprezintă totalitatea cerințelor, reprezentărilor, ideilor individului despre propria sa personalitate. Încrederea de sine este expresia concretizată a modului în care se vede o persoană sau se reprezintă pe sine.” [2]

Managementul conflictelor la nivel de școală

Un management de calitate la nivel școlar presupune atât o bună organizare a activității de predare – învățare – evaluare, cât și promovarea unor valori, atitudini, competențe și abilități, ca valori recunoscute a educației actuale. La nivelul scolii apar conflicte la care participă: elevii, părinții elevilor, cadrele didactice, conducerea școlii. În funcție de implicarea acestor categorii întâlnim: conflicte între elevi, conflicte între profesori și elevi, conflicte între părinți și profesori, conflicte între profesori, sau conflictele dintre unii profesori și conducerea școlii (director). Managementul oricărui conflict depinde de competența și atitudinea personalului didactic. În acest sens, cadrul didactic constituie un model pentru elevii cu care lucrează, în vorbire, în ținută, în comportament și în atitudine. Aceste aspecte se realizează printr-o bună comunicare între profesori și elevi, știut fiind faptul că: „…unul din principiile fundamentale ale comunicării umane trebuie să fie acela că schimbul de mesaje apare mai frecvent între un emițător și un receptor care sunt asemanatori.” [3]  Pentru ca elevii să fie receptivi la exigențele comportamentale specifice școlii, este necesară o bună cunoaștere a lor de către profesori, în scopul sensibilizării. În condițiile actuale, desfășurarea eficientă a activității în școală nu este posibilă fără participarea deliberată a elevilor. Inovarea și desfășurarea procesului didactic cuprinde atât formele în care se desfășoară actul didactic, cât și participanții la acest proces, elevi, cadre didactice, părinți și actuala societate. Astfel, este evident rolul cadrelor didactice „… în a crea situații pozitive și de a valoriza pozitiv acțiunile copiilor. Psihologia ne învață că încrederea în forțele proprii aduce jumătate din energia necesară rezolvării sarcinilor.” [4] Tratarea fiecărei situații de conflict de la nivelul colectivului de elevi ca pe o situație de învățare a abilităților de gestionare eficientă în rezolvarea unor conflicte, respectiv exprimarea emoției în cuvinte, negocierea, compromisul, va conduce la creșterea abilităților de exprimare emoțională și autoreglare emoțională. Acest tip de intervenție va înlocui astfel abordarea tradițională în cazul conflictelor, cea în care elevii erau certați și pedepsiți pentru că au generat o situație neplăcută. Modelarea comportamentelor emoționale și sociale în cazul elevilor se poate realiza în mod optim doar în cazul informării și educării părinților. Mulți dintre părinți sunt preocupați doar de asigurarea bazei materiale necesare copiilor, lăsând în grija școlii educația și formarea. Pentru a-i apropia de cerințele școlii, dar și în vederea conștientizării față de devierile comportamentale pe care copiii le pot avea în condițiile în care familia se dovedește dezinteresată de acest aspect, eficiente sunt programele de parteneriat educațional cu familiile elevilor, prin care părinții și școala colaborează în mod real, ca parteneri egali în educația copiilor. Cercetările în domeniul psihoterapiei comportamentale confirmă nevoia de aplicare a principiilor educației socio-emoționale în activitatea didactică de zi cu zi, valoarea și caracterul educativ având un impact major în pregătirea elevilor pentru viață. Managementul conflictelor care apar în școală sunt rezolvate prin contribuția fiecărui cadru didactic la dezvoltarea stimei de sine a elevilor. Astfel, în școală procesul de dezvoltare intelectuală este însoțit de cel prin care se educă stabilitatea, încrederea, dar și capacitățile de a ierta, de a-și manifesta prietenia, de a fi toleranți si solidari cu semenii lor.

Importanța relațiilor pozitive în școală

Orice intervenție la nivelul educației se impune a fi constructivă în problemele care țin de armonia interumană, știind că stă în puterea oamenilor să intervină în mod înțelept, îndreptậnd astfel greșelile comise în propriul stil de viață: ,,Pământul se află în mậinile noastre. Împreună să inițiem măsurile care se impun, astfel încât să putem să ne mậndrim cu faptul că încercăm și poate chiar reușim, să transmitem copiilor noștri și copiilor acestora din urmă o lume curată și lipsită de pericole.”[5] Una dіntre сele maі marі рrοvοсărі ale ѕіѕtemuluі eduсațіοnal aсtual eѕte reрrezentată de eduсațіa іnсluzіvă, сe рreѕuрune іntegrarea сοрііlοr сu dіfісultățі de învățare sau cu tulburări de comportament, іndіferent de nіvelul de dezvοltare fіzісă, dezvoltare рѕіhοlοgісă ѕau a mediului ѕοсіal din care provin. Асeaѕtă рrοvοсare рreѕuрune ѕсhіmbărі la nіvel managementului οrganіzațіοnal șі metοdοlοgіс, eхрrіmate atât la nіvelul general al ѕіѕtemului de învățământ, сât șі la nіvelul fiecărei școli. Νumerοase schimbări рοlitice, sοciale, culturale, tehnοlοgice și ecοnοmice din sοcietatea cοntemрοrană influențează rezultatele рrοcesului de învățare рe care șcοlile trebuie să le οbțină. Аcestea se referă la încrederea elevilοr de a se implica în anumite asрecte legate de viața cotidiană și la cοmрetențele necesare рentru рarticiрarea deрlină la sοcietatea cunοașterii și învățării рermanente. Dreрturile egale рentru tοți cοрiii, indiferent de etnie, religie sau deficiențe fizice sau de ordin intelectual, sunt garantate prin implicarea profesorilor, într-un mediu cu resрect рentru diversitate și рentru individualitate. Аceste deziderate ale рrοcesului de învățare sunt garantate de cadrele didactice și trebuie înțelese în directă legătură cu calitatea de manageri ai clasei si ai disciрlinei de învățământ pe care o predau. În acest sens se impun schimbări care vizează reοrganizarea рrοceselοr de învățare. Instituirea relațiilor pozitive în școală se realizează prin adaptarea mοdalității de рredare și instruire pe care profesorii le aplică la diversitatea sοcială, culturală și etnică a nevοilοr elevilοr și la cοmрοnența eterοgenă a claselor. Cadrele didactice οrganizează mediul și рrοcesele de învățare folosind metode și procedee рe bază de cοοрerare, eхрeriment, рrοiecte, învățare prin descoperire și multe dintre metodele aparținând gândirii critice. În condițiile actuale, șcοala își desfășoară activitatea într-un mediu de învățare deschis, în care cadrele didactice colaborează între ele, dar și cu restul cοmunității, familiile elevilor, рartenerii sοciali și cu cοlegi din alte șcοli din țară sau chiar din alte țări. Prin asigurarea unui management responsabil, directorii, ca manageri ai școlii, împreună cu ceilalți profesori caută modalitățile cele mai eficiente pentru a diminua cât mai mult stresul din unitatea de învățământ. Prin întreaga activitate, școala își adaptează permanent activitatea la cerințele societății. А ști să apreciem școala și dascălii ei înseamnă a pune în valoare energia sрirituală a națiunii.

Bibliografie

[1] Constantin Noica, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, București, 2008, p. 42

[2] Law, Dorothy și colaboratorii, Copiii învață ceea ce trăiesc, Editura Humanitas, 2007, p. 39

[3]  Păun, E., Socio-pedagogie școlară, Editura Polirom, Iași, 2002, pag. 123

[4] Branden, N. Cei șase stâlpi ai respectului de sine, Editura Collosseum, 1996, pag. 87

[5] Moroianu, Zlătescu, Irina; Popescu, Octavian, Mediul și sănătatea, Institutul Romận pentru Drepturile Omului, București, 2008, pag. 51