Managementul Relatiilor cu Comunitateadocx

=== Managementul relatiilor cu comunitatea ===

Managementul relațiilor cu comunitatea

Panaite ( căs. Negoiță) Ioana

Facultatea de Științe Economice, specializarea CAIG, anul II

,,Succesul, în mare parte, stă în

voința de a învinge; să ne

străduim deci și să

stăruim.”

(Seneca)

Introducere

Este foarte bine cunoscut faptul ca elevii petrec o mare parte din timpul copilăriei în școală. Viața în clasă, scrisă de Jackson (1968) estimează acest timp la aproximativ 7.000 de ore pană la sfârșitul claselor primare, iar Rutter, în cartea sa – Cincisprezece mii de ore, relatează că această cifră se ridică, la 15.000 la sfârșitul școlii generale. Prin urmare, elevii sunt foarte interesați de ceea ce li se întâmplă în timpul petrecut la școală, iar reacțiile și percepțiile lor asupra experienței școlare sunt de asemenea semnificative.

Școala si familia urmăresc același scop educativ, și anume – formarea copiilor spre a deveni persoane multilateral dezvoltate.

Procesul de învățământ trebuie să angajeze în raporturile contractuale stabilite de școala relații de colaborare cu comunitatea educativă teritorială și locală. Această comunitate este reprezentată de: diferiți agenți sociali și prin consiliile părinților. Astfel pot fi atrase noile resurse pedagogice, extrem de necesare în vederea optimizării activităților didactice:

resurse materiale: spații de școlarizare și mijloace de învățământ moderne,

resurse umane: cadre didactice specializate în informatizarea învățământului, proiectarea educației tehnologice, demararea acțiunilor ce țin de educație nonformală,

resurse financiare

resurse informaționale: manuale alternative, materiale de analiza-sinteza interactive.

Partea teoretică

I.1. Delimitări conceptuale

În urma analizei lucrărilor de referință pe tema Managementul relațiilor cu comunitatea, conceptul de management este definit ca o gestionare într-un anumit mod a resurselor existente, și anume: resurse umane, materiale, financiare, informaționale, de timp, în vederea atingerii într-un mod eficient a obiectivelor propuse de către o organizație.

După Ovidiu Nicolescu (1999), un act de conducere se referă la „ansamblul conceptelor, metodelor și mijloacelor de soluționare a problemelor cu care se confruntă activitatea practică de conducere, din toate domeniile de activitate; prin intermediul acestora, conducătorul acționează asupra subiectului condus, în scopul realizării, cu eficiență, a obiectivelor propuse”

În ceea privește managementul educațional, acesta poate fi definit ca fiind „știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor finalități acceptate de individ și de societate sau o anumită colectivitate. El cuprinde un ansamblu de principii și funcții, de norme și metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ (în ansamblu sau la nivelul elementelor componente), la standarde de calitate și eficiență cât mai înalte.” (Jinga, pag. 409).

I.2. Categoriile de resurse specifice sistemului de învățământ cu ajutorul cărora de gestionează eficient procesele manageriale sunt:

• resursele umane reprezentate de: elevi, studenți, cadre didactice, personal didactic auxiliar, personal administrativ, reprezentanți din cadrul comunității educative;

• resursele materiale: obiecte didactico–materiale, spațiul educațional;

• resursele financiare: bugetul, contribuțiile comunității locale și educative familie, agenți economici, etc;

• resursele informaționale: documente și materiale curriculare, baza de date care existentă în școală sau bibliotecă, laboratoare, suporturi informatice etc., bibliotecă, videotecă, laborator de instruire asistată pe calculator, etc. Resursele informaționale sunt preluate din: legi, hotărâri, ordine, dispoziții, regulamente, norme, instrucțiuni, previziuni, statistici;

• resurse de timp: timpul școlar, extrașcolar.

I.3. Managementul relațiilor cu comunitatea

O unitatea de învățământ în care se desfășoară activitate managerială reprezintă o organizație caracterizată prin:

• obiectivele propuse spre a le îndeplini;

• resursele disponibile;

• structurile organizaționale, și anume: pozițiile, departamentele, relațiile dintre ele;

• valorile, normele, principiile, standardele, regulile, respectate în cadrul școlii;

• rezultatele obținute în unitatea școlară în raport cu obiectivele propuse;

• prestigiul, imaginea, credibilitatea școlii în mediul în care își desfășoară activitatea.

Funcționând ca un sistem deschis, aflându-se într-o conexiune strânsă cu mediul său exterior, organizația școlară trebuie să dezvolte relații permanente, pozitive, durabile cu comunitatea locală din care face parte. Realizarea acestui obiectiv, de altfel de mare actualitate, depinde într-o mare măsură de modul în care managerii exercită atribuțiile specifice în relația dintre școală și comunitate.!

I.4. Parteneriatul educațional

Consider că în vederea asigurării unei educații de bună calitate, este absolut necesar ca fiecare școală să realizeze un parteneriat cu comunitatea din care face parte. Din cadrul acestui parteneriat trebuie să facă parte toate categoriile sociale și toate instituțiile interesate în vederea dezvoltării educației. Și aici ne referim la: resursele umane din învățământ, elevii din unitățile școlare, familiile acestora, instituții guvernamentale, dar și organizații neguvernamentale.

Teoria și practica parteneriatului arată că:

• toți partenerii care sunt interesați în dezvoltarea educației trebuie să admită ca valori fundamentale: democrația, civismul, umanismul, specificitatea, diversitatea, toleranța;

• pentru a realiza un parteneriat autentic în domeniul educației este necesară schimbarea treptată a unor valori, atitudini, principii, norme, comportamente, la nivelul oamenilor școlii dar și al partenerilor din comunitate.

Aceste schimbări pot fi realizate prin programe de formare dar și prin activități de consultanță, însă nu în ultimul rând prin elaborarea și derularea efectivă a unor proiecte în parteneriat.

I.5. Beneficii și obstacole

Parteneriatele întreprinse de către unitățile școlare au asupra acesteia o serie de beneficii, și anume: sprijinul oferit de părinți în vederea:

• susținerii unor activități de igienizare, întreținere și renovare a școlii;

•participării la activități extrașcolare, evenimente culturale și diferite acțiuni în folosul comunității;

• asigurării unor sponsorizări dar și a unor resurse pentru derularea diferitelor activități.

Suportul autorităților locale:

• sprijin material și financiar pentru unitatea școlară;

• darea în folosința școlii a unor terenuri agricole, spații, diferite construcții;

• donații și sponsorizări, în special dotare materială;

• finanțarea organizării și desfășurării unor activități culturale și sportive;

Oportunități create de ONG-uri:

• promovarea principiului egalității șanselor educaționale la nivelul comunității,

• susținerea drepturilor tinerei generații,

• adoptarea unor măsuri în vederea protejării minorilor;

• consilierea familiilor;

• atragerea reprezentanților instituțiilor economico – financiare și mass media în vederea sprijinirii educației;

• oferirea unor donații și sponsorizări pentru acțiunile școlii;

Facilități create de agenții economici

• oferirea sprijinului financiar în activitățile de întreținere și renovare a școlii;

• sponsorizare diferitelor activități culturale, sportive;

• punerea la dispoziția unităților de învățământ a unor spații.

Asupra relațiilor existente între școală și partenerii din comunitate pot exista diferite obstacole din diverse motive, cum ar fi: incapacitatea școlii de a identifica strategiile optime în domeniul parteneriatului, comunicarea greoaie dintre școală și comunitatea de care aparține, comportamente inadecvate ale membrilor comunității școlare și / sau ale partenerilor, lipsa de fonduri și a timpului (aceste lipsuri fiind prezente atât din partea reprezentanților școlii cât și a comunității locale), lipsa de interes, inițiativă sau responsabilitate în vederea stabilirii unei colaborării.

Pentru a se depăși aceste obstacole, unitățile de învățământ, ar trebui să adopte măsuri specifice cu particularitățile sale și ale comunității de care aparțin.

I.5. Școlile sunt strâns legate de comunitatea din care face parte. Comunicarea cu părinții și autoritățile locale este absolut necesară necesară în vederea combaterii unor probleme grave existente în momentul actual la nivelul învățământului, precum: abandonul școlar, delincvența juvenilă, comportamente marginale. Relația școală – comunitate reprezintă o perspectiva din care reiese faptul că educația școlară poate diminua gravitatea problemelor existente la nivelul școlilor.

Din punct de vedere cultural, această relație se poate concretiza prin inițierea unor activități în care elevii să poată dovedi ce pot face pentru comunitate: expoziții, ateliere de creație, implicare în acțiuni comunitare (de exemplu, acțiuni de ecologizare a unor parcuri), implicare în campanii umanitare, activități de voluntariat etc. Se urmărește și crearea oportunității implicării membrilor comunității în activitățile elevilor: organizarea și sponsorizarea unor evenimente, participarea la campanii de ajutorare și susținere a elevilor care înregistrează performanțe școlare, dar care au posibilități materiale reduse în cadrul familiei.

Partea aplicativă

HARTA PARTENERIATELOR ÎN ÎPT – anul școlar 2014-2015 – ÎNVĂȚĂMÂNT DE ZI/PROFESIONALĂ 2 ANI

Tabelul 1

În Tabelul 1

Concluzii

Urmărind toate aspectele menționate anterior se deduce faptul că o transformare a unităților de învățământ în inițiatori activi în domeniul parteneriatului cu comunitatea din care face parte presupune adoptarea la nivelul școlilor a strategiilor specifice dar și formarea resurselor umane în acest sens.

Un prim pas către un parteneriat eficient este strâns legat de practicarea unui management participativ la nivelul școlilor și centrarea atenției asupra elevului, acesta fiind membru al comunității din care face parte.

Pentru a se încuraja parteneriatul dintre școală și comunitate se poate urmări experiența unor școli care în decursul ultimilor ani au dezvoltat o colaborare eficientă cu partenerii comunităților locale, demonstrându-se că această colaborare poate aduce școlii numeroase beneficii.

O colaborare cu rezultate semnificative asupra elevilor între școală și comunitate presupune:

• deschiderea conducerii școlii către colaborarea cu comunitatea;

• activități de parteneriat cu comunitatea în strategia școlii pentru o perioadă îndelungată de timp;

• acțiuni ce permit inter-cunoașterea între membrii școlilor și cei ai comunității;

• organizarea activităților extrașcolare centrate pe aptitudini și talente la care să participe și membri ai comunității cu competențe în domeniu;

• formarea resurselor umane ale școlii în vederea realizării parteneriatelor;

• implicarea consiliilor de părinți în relațiile dintre școală și comunitate;

Închei prin a menționa că a educa înseamnă a adapta un copil la mediul social adult, ținându-se seama de natura sa proprie, de posibilitățile pe care le deține de asimilare, înseamnă a face apel la mijloace, metode și procedee care corespund trebuințelor copilului.

Bibliografie

Mâță, L. (2015). Managementul organizației școlare. Suport de curs și seminar. Bacău: Editura Alma Mater;

Nedelcu, A., Palade, E, Iosifescu, C. Ș. (2009). Management instituțional și management de proiect. București: Educația 2000+;!

Romiță, B. lucu (2006). Managementul clasei de elevi: aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională. lași: Editura Polirom, Ed. a 2-a, rev;

http://www.asociatia-profesorilor.ro/relatia-scoala-comunitate.html (15.03.16, 12:58)

http://www.ccdneamt.ro/new/wp-content/uploads/2015/01/revista-nr.4-2014.pdf (15.03.16, 13:09)