Managementul Proiectelor In Sustinerea Si Dezvoltarea Industriilor Creative. Studiu de Caz Muzeul Satului Nemtean

TITLUL LUCRĂRII

Managementul proiectelor în susținerea și dezvoltarea industriilor creative.

Studiu de caz: Muzeul Satului Nemțean

CUPRINS:

Capitolul I

1. Industrii creative –concepte ale industriilor creative în UE și România

Capitolul II

2. Informații generale despre proiect

2.1. Titlul proiectului

2.2. Locația

2.3. Instituția responsabilă pentru implementarea proiectului

2.4. Beneficiarul investiției publice

2.5. Beneficiarii investiției private

2.6. Necesitatea proiectului

2.7. Oportunitatea proiectului

2..8. Impactul estimat al Proiectului

Capitolul III

3. Descrierea proiectului

3.1. Obiectivele proiectului

3-2. Durata estimată de realizarea proiectului

3.3. Activități

3.4. Parteneri (atribuții in proiect)

3.5. Echipa de proiect

3.6. Stadiul actual al proiectului

Capitolul IV

4. Dezvoltarea muzeului

4.1. Scurt istoric

4.2. Habitatul, leagăn de cultură și civilizație

4.3. Gospodăria centru vieții domestice, casa spațiu familial și arta populară în viața cotidiană

4.4. Tehnici rurale

4.5. Elaborarea și dezvoltarea programelor

4.6. Structurare piese muzeu

4.7 Plan de activitate

Capitolul V

5. Analiza cost – beneficiu pentru realizarea investiției de reabilitare, modernizare și amenajare muzeu

5.1 Identificarea investiției și definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de referință.

5.2 Analiza opțiunilor.

5.3 Analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță financiară: fluxul cumulat, valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost-beneficiu.

5.4 Analiza economică, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță economică: valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost beneficiu.

6. Managementul riscurilor (sinteza la nivel de proiect)

7. Planificarea proiectului (graful si diagrama Gantt).

8. Efectele multiplicatoare si sustenabilitatea proiectului

9. Bugetul proiectului.

10. Sursa /sursele de finanțare

11. Anexe

12. Bibliografie

CAPITOLUL I

INDUSTRII CREATIVE – CONCEPTE ALE INDUSTRIILOR CREATIVE ÎN UE ȘI ROMÂNIA.

Industriile creative sunt acele industrii care își au originea în creativitatea, priceperea și talentul individual, care au potențial pentru crearea de bunăstare și locuri de muncă prin generarea și exploatarea proprietății intelectuale.

Industriile creative cuprind: arhitectură,deign, fashion, computer games, software,editare/ publicare, piață de artizanat și de antichități, film și video, arte performative, muzică, televiziune și radio.

Clasificarea internațională împarte industriile creative în 6 mari categorii:

Muzică și arte

Film, TV și radio

Publicitate și marketing

Dezvoltare software

Arhitectură, design, arte vizuale

Economia mondială intră într-o nouă etapă de dezvoltare mult mai dinamică și mai creativă. A trecut de la economia bazată pe agricultură, la economia industrială, apoi la economia bazată pe servicii și nu demult la cea bazată pe cunoaștere. Economia noului deceniu va fi o economie creativă, România are atuul resursei umane pentru a fi parte acestui val.

Potențialul uman ne poziționează în rândul țărilor cele mai bogate din punct de vedere al ingeniozității și creativității. Economia României poate absorbi foarte bine o strategie a creativității, pentru că cel mai important factor în industriile creative sunt resursele umane.

Dezvoltarea industriilor creative este una dintre cele 5 priorități ale următorului ciclu bugetar european 2014 – 2020. Industriile creative sunt printre cele mai dinamice sectoare ale Europei. Ele reprezetau 3,3% din PIB-ul UE în anul 2010 și 3% din populașia ocupată își desfășoară activitatea în acest sector, fiind unul dintre cele mai dinamice sectoare cu un potențial imens de creștere. Preconizez că industriile creative vor fi noul motor economic în următorii 20 de ani în lume. România nu poate asista pasivă la aceste schimbări ce apar la nivel internațional.

Tendințele din economiile avansate indică o puternică orientare pe industriile creative ca mijloc de creștere economică. Aceste industrii câștigă tot mai mult teren în fața sectoarelor clasice ale economiei. Este relevant cazul Mării Britanii, Olandei, Italiei, Franței și Germaniei, dar și preocupările crescute pentru astfel de activități în țările asiatice.

Încă în anul 1997, Departamentul pentru Cultură, Mediu și Sport al guvernului Blair crea un nou super – sector industrial pe baza a treisprezece sectoare deja existente, de la publicitate la artele spectacolului recunoscând potențialul economic remarcabil al ideilor originale.

Raportul ,,The Creative Industries Mapping Document"(1998) a demonstrat că industriile creative erau o componentă importantă a economiei engleze, producând 5% PIB-ul țării și angajând peste 1,4 milioane de oameni.

Primăria Berlinului Klaus Wowereit, încerca să explice în 2003 de ce orașul său era în topul orașelor creative europene spunând că ,,Berlinul este sărac dar sexy" (Berlin ist arm, aber sexy). Avea dreptate, Berlinul a atras creatori talentați de peste tot în primul rând fiindcă era ieftin, tolerant și sensibil la farmecul acelui gen de inventică și inovație care nu distruge istoria ci o creează.

Industriile Creative s-au organizat patronal pentru prima oară în Olanda în 2003.

Avansați în domeniu mai sunt britanicii și italienii care, alături de olandezi au încadrat industriile creative în rândul industriilor strategice. În Marea Britanie există un Minister al Industriilor Creative din anul 2005. În 2002 în Londra erau 1,9 milioane angajați în aceste industrii, din care 800.000 în arhitectură și design. Germania și-a impus să finalizeze construcția instituțională necesară până la finele anului 2012. Franța asimilează industriile creative, industriile culturale pe care le subvenționează intens.

Topul european în domeniul dezvoltării industriilor creative este: Olanda, Marea Britanie, Italia, Franța și Germania, fiecare stat din acest top dispune de un departament ministerial responsabil cu industriile creative.

Industriile creative răspund idealului european de ,,unitate în diversitate", devenind un vehicul al identității culturale.

Recenta criză financiară a readus în atenția cercetătorilor, a investitorilor, a opiniei publice și a oamenilor de decizie așa-numitele ,,industrii creative".

,,Creativitatea" a devenit extrem de atrăgătoare financiar peste tot în lume, în condițiile în care șomajul a crescut, iar productivitatea ramurilor ,,tradiționale" stagnează, dacă nu este în picaj.

Economia creativă poate genera venituri și locuri de muncă, promovând simultan integrarea socială, diversitatea culturală și dezvoltarea umană.

Dintr-o perspectivă guvernamentală, investiția susținută în ,,resursa umană"este vitală. Identificarea și dezvoltarea ,,sectoarelor creative" a devenit un obiectiv strategic în cadrul măsurilor de relansare economică. Datorită caracterului temporar/sezonier al joburilor și a ponderii mai ridicate a numărului de locuri de muncă în regim part-time, flexibilitatea forței de muncă este ridicată în acest sector.

Economia României parcurge un proces de transformare de la un sistem tradițional de producție în masă către o economie ce se bazează pe cunoștințe și pe creare de produse sofisticate, care se adresează unor gusturi din ce în ce mai fragmentate ale consumatorilor.În acelși timp a crescut în mod continuu relevanța socială și economică a industriilor culturale și creative. Artele, precum și diversele subsectoare creative sunt sursa unor creșteri semnificative de dezvoltare și locuri de muncă (aproximativ 5 milioane de locuri de muncă în UE) și contribuie la o dezvoltarea economică durabilă a tuturor statelor membre. Având în vedere diversitatea Europei, precum și metodele de promovare ale dezvoltării industriilor culturale și creative depind de la o țară la alta și de la o regiune la alta

Dezvoltarea industriilor culturale și creative s-a deplasat de la zonele periferice ale elaborării de politici către zona superioară a agendei strategice a multor guverne la nivele naționale și regionale. Drept urmare, instituțiile publice și organismele de dezvoltare pot fi extrem de avantajate dacă acestea fac schimb de experiență în legătură cu modalitatea ideală de sprijinire a creativității. În ultimii 2 ani a reprezentat preocuparea proiectului Creștere prin Creativitate care reunește 11 parteneri regionali din 9 state membre UE și care este finanțat prin intermediul Programului INTERREG IV G.Obiectivele proiectului au fost poziționarea industriilor culturale și creative in toate regiunile, compararea strategiilor comerciale de sprijin pentru acest domeniu, identificarea bunelor practici, precum și schimbul de experiență și învățare colegială.

Comisia Europeană, Directorul General al Întreprinderilor și Industriei au lansat recent o cerere de oferte referitoare la crearea unei Alianțe Europene a Industriilor creative care se vor concentra asupra dezvoltării unor scheme de sprijin comercial mai bune în ceea ce privește creșterea creativă.

Industriile culturale și creative sunt vitale pentru refacerea economică a Europei pentru crearea de locuri de muncă și pentru susținerea creativității la o scară mondială.

Pornind de la clasificarea metodologică internațională a industriilor creative, se estimează pentru prima dată în România dimensiunea sectorului industriilor creative:

• 23,6% din numărul total de firme sunt strîns legate de activitățile creative;

• 17,5% din numărul total de salariați î-și desfășoară activitatea în sectorul creative;

• 11% din cifra de afaceri realizată de toate firmele din România reprezintă cifra de afaceri angrenată de acest sector;

• 12,6% din exporturile naționale sunt exporturi ale firmelor ce fac parte din industria creativă.

Asociația Producătorilor din Industriile creative – asociație patronală, prima din România din zona industriilor creative având membri din zona designului textil, designului de produs, a industriei muzicale, a arhitecturii, a industriei cinematografice, a artelor dramatice, a presei și designului de amenajări interioare înființată în anul 2010.

Încă din anul 2006 funcționează și Asociația Future in Textiles – asociație profesională a designerilor și producătorilor de colecții proprii din industria textilă românească care urmează să facă parte din Federația Națională.

Patronatele individual, dar și Federația sunt afiliate UGIR și au reprezentativitate națională conform legii patronatelor. În paralel, patronatele și/sau federația sunt afiliate la organismele europene în domeniu ( Innovation Network Europe, European Creative Initiative etc.)

Companiile din sectorul creativ pot fi considerate în multe privințe ca fiind modele pentru un nou tip de inovație, care depinde de înțelegerea culturală, discernământul utilizatorului, experimentare și colaborare și de expertiza tehnologică.

Creațiile de artă populară constituie unul dintre domeniile culturii populare în care poporul român a realizat în decursul istoriei sale valori cu totul impresionante, în toate genurile de obiecte confecționate, utilul se îmbină armonios cu frumosul. Aplicarea constantă a legilor decorative pe piesele de artă populară are drept consecință realizarea unor obiecte artistice remarcabile, ceea ce face ca numeroase creații de artă populară să devină valori de multe ori unicate ale tezaurului culturii noastre populare.

CAPITOLUL II

2. INFORMAȚII GENERALE DESPRE PROIECT

Titlul proiectului

Managementul proiectelor în susținerea și dezvoltarea industriilor creative – Muzeului Satului Nemțean din localitatea Vădurele, comuna Alexandru cel Bun – conform criteriilor și standardelor naționale și internaționale specifice muzeelor.

2.2. Locația

România – Regiunea N Est – Județul Neamț – comuna Alexandru cel Bun – sat Vădurele.

Coordonate:

46°55'36.69"eative – asociație patronală, prima din România din zona industriilor creative având membri din zona designului textil, designului de produs, a industriei muzicale, a arhitecturii, a industriei cinematografice, a artelor dramatice, a presei și designului de amenajări interioare înființată în anul 2010.

Încă din anul 2006 funcționează și Asociația Future in Textiles – asociație profesională a designerilor și producătorilor de colecții proprii din industria textilă românească care urmează să facă parte din Federația Națională.

Patronatele individual, dar și Federația sunt afiliate UGIR și au reprezentativitate națională conform legii patronatelor. În paralel, patronatele și/sau federația sunt afiliate la organismele europene în domeniu ( Innovation Network Europe, European Creative Initiative etc.)

Companiile din sectorul creativ pot fi considerate în multe privințe ca fiind modele pentru un nou tip de inovație, care depinde de înțelegerea culturală, discernământul utilizatorului, experimentare și colaborare și de expertiza tehnologică.

Creațiile de artă populară constituie unul dintre domeniile culturii populare în care poporul român a realizat în decursul istoriei sale valori cu totul impresionante, în toate genurile de obiecte confecționate, utilul se îmbină armonios cu frumosul. Aplicarea constantă a legilor decorative pe piesele de artă populară are drept consecință realizarea unor obiecte artistice remarcabile, ceea ce face ca numeroase creații de artă populară să devină valori de multe ori unicate ale tezaurului culturii noastre populare.

CAPITOLUL II

2. INFORMAȚII GENERALE DESPRE PROIECT

Titlul proiectului

Managementul proiectelor în susținerea și dezvoltarea industriilor creative – Muzeului Satului Nemțean din localitatea Vădurele, comuna Alexandru cel Bun – conform criteriilor și standardelor naționale și internaționale specifice muzeelor.

2.2. Locația

România – Regiunea N Est – Județul Neamț – comuna Alexandru cel Bun – sat Vădurele.

Coordonate:

46°55'36.69"N

26°15'13.53"E

2.3. Instituția responsabilă pentru implementarea proiectului

Consiliul Local al comunei Alexandru cel Bun

Adresa: str.Cuza Voda, nr. 100, Alexandru cel Bun, Neamț, România

Contact: Rotaru Ion – Primar al comunei Alexandru cel Bun

Telefon: +4(0)233/241018

Fax: +4(0)233/241454

E-mail: [anonimizat]

2.4. Beneficiarul investiției publice

Consiliul Local al comunei Alexandru cel Bun

2.5. Beneficiarii investiției private

Firme private interesate să dezvolte afaceri culturale folclorice si comerciale în cadrul Muzeului Satului Nemțean, în armonie cu conceptul de amenajare si funcționalizare a acestuia.

2.6 Necesitatea proiectului

În localitatea Vădurele există o clădire ce aparține Primăriei comunei Alexandru cel Bun și care este utilizată foarte rar pentru activități culturale comunale, în prezent datorită greutăților financiare clădirea a fost închisă, fiind desfășurate doar activitățile de conservare. Deoarece prin schimbarea destinației din sala de festivități în “Muzeul satului nemțean” am pune în valoare eficient tezaurul inestimabil românesc, dar și impulsionarea și dezvoltarea turismului rural din zonă.

Muzeul Satului Nemțean va conține un patrimoniu etnografic alcătuit din peste 50 de obiective de arhitectură populară, o colecție de peste 100 de piese de mobilier, instrumentar agrar si pastoral, obiecte de uz gospodăresc, țesături, cusături și port.

Se dorește intensificarea preocupărilor pentru reabilitarea meșteșugurilor populare, vor fi desfășurate demonstrații de olărit și invitați, în cadrul tîrgurilor anuale organizate în incinta muzeului, meșteșugari din zone cu specific meșteșugăresc din țară. În perioada estivală vor fi organizate spectacole folclorice cu ansambluri locale, județene și invitați din țară, muzeul devenind astfel un punct de atracție pentru iubitorii acestui gen artistic, constituind, totodată, și un motiv de agrement.

Este necesar a se crea condițiile proprii pentru dezvoltarea unui muzeu în aer liber, conform standardelor de calitate internaționale (microclimat de mediu, securitate, structurare zonală caracteristică pentru Moldova) în baza unui studiu,

amplu și detaliat, cu concursul specialiștilor – muzeografi, arhitecți, consultanți de specialitate – în vederea reorganizării incintei Muzeului Satului Nemțean pentru expunerea habitatelor specifice satului nemțean. Se are în vedere, totodată, construirea unui pavilion expozițional și a unui pavilion administrativ.

2.7 Oportunitatea proiectului

Realizarea proiectului Amenajarea și dezvoltarea Muzeului Satului Nemțean din Vădurele, conform criteriilor și standardelor naționale și internaționale specifice muzeelor, constituie o prioritate a Consiliului Local al comunei Alexandru cel Bun, ca urmare a multiplelor avantaje oferite, în domeniul turistic, cultural și economic, de dezvoltarea unui asemenea obiectiv.

Printre argumentele care susțin realizarea proiectului se pot enumera urmatoarele:

Satul nemțean, cunoscut ca o comunitate spirituală are o bogată și veche tradiție folclorică și valori culturale autentice, insuficient valorificate și promovate pe plan național și internațional;

Zona culturală a județului Neamț dispune de o importantă colecție de artă populară veche și contemporană care, în prezent, nu poate fi prezentată integral publicului vizitator, datorită insuficienței spațiilor special amenajate expunerii colecțiilor de acest gen;

Muzeul Satului Nemțean reprezintă un punct de atracție turistică și motiv de agrement pentru iubitorii de gen din zona Neamțului, este vizitată anual de un numar însemnat de oameni de afaceri și turiști străini;

Populația comunei Alexandru cel Bun (cca. 12000 locuitori), cu o mentalitate caracteristic europeană și avidă de cultură, reprezintă un segment de piață important pentru dezvoltarea afacerilor culturale și comerciale caracteristice economiei turismului;

Muzeul Satului Nemțean va contribui la salvarea moștenirii culturale autohtone, perpetuarea tradițiilor meștesugărești, promovarea culturii nemțene autentice pe plan național și internațional și intensificarea schimburilor culturale, va îmbogăți oferta cultural – turistică regională, națională și europeană.

Organizarea de spații adecvate pentru dezvoltarea serviciilor comerciale, ateliere de promovare și demonstrațiea artei meșteșugărești, expoziții de artă populară cu vânzare, organizarea periodică a evenimentelor culturale tradiționale folclorice prin cooperare națională și internațională, oferă posibilitatea întreprinzătorilor atrași de acest domeniu să dezvolte afaceri cultural – turistice, integrate în circuitul cultural turistic internațional.

Interesul autorităților județene de a valorifica și promova, pe plan internațional, patrimoniul folcloric local, implicit regional și național, în vederea atragerii investițiilor specifice economiei turistice și intensificării fluxului de turiști, autohtoni și externi.

2.8 Impactul estimat al proiectului

Proiectul va contribui la creșterea atractivității turistice prin dezvoltarea, conform standardelor de calitate internaționale, a unui muzeu și la îmbogățirea ofertei turistice europene prin integrarea muzeului în circuitul turistic muzeal național și internațional.

Prin rezultatele proiectului se va putea lărgi colaborarea și schimbul intercultural cu instituțiile și mediile de cultură tradițională din țară și străinătate. De asemenea, se va intensifica promovarea culturii folclorice tradiționale, organizarea de evenimente și manifestări folclorice interne si internaționale, îndeosebi în rândul tinerilor.

Integrarea Muzeului Satului în circuitul cultural – turistic național și internațional și dezvoltarea sectorului de servicii (transport, tipărituri, spectacole, întruniri, simpozioane etc.) va duce la creșterea veniturilor locale și va contribui la creșterea economică, care este necesară integrării României în UE.

Dezvoltarea, în cadrul Muzeului Satului Nemțean, a componenței educaționale pentru perpetuarea artei meșteșugărești tradiționale și oferirea posibilității valorificării produselor de artizanat create, va contribui la revitalizarea unor meserii tradiționale dispărute, dar cu căutare pe piața internațională.

3. DESCRIEREA PROIECTULUI

Proiectul are în vedere elaborarea Conceptului de organizare și dezvoltare a Muzeului Satului Nemțean, conform criteriilor și standardelor de calitate internaționale, caracteristice unui muzeu în aer liber și în conformitate cu

specificitatea satului Nemțean, pregătirea documentațiilor tehnice – studiu de fezabilitate, proiect tehnic, caiet de sarcini, detalii de execuție, documente de licitație, realizarea lucrărilor de execuție – pavilion administrativ, pavilion expozițional, alte lucrări prevăzute de documentația tehnică și promovarea ofertei turistice pe plan regional, național și internațional.

În pavilionul administrativ se prevede a funcționa: administrația muzeului, un centru educațional și de pregătire profesională pentru tinerii doritori de a se perfecționa în arta meșteșugărească, societăți și organisme care oferă servicii comerciale, culturale și turistice etc.

3.1 Obiectivele proiectului

Obiective pe termen lung

Dezvoltarea Muzeului Satului Nemțean pentru crearea condițiilor proprii, conform standardelor internaționale, de conservare, promovare a moștenirii culturale și perpetuare a tradițiilor în zona precum și identificarea industriilor culturale și creative din regiunea neamțului, compararea strategiilor de asistență a afacerilor, identificarea bunelor practici în acest sens și schimbul de experiență și învățare colegială.

Obiective pe termen scurt

– Vor fi dezvoltate sugestii pentru noi politici de creștere ce urmează a fi implementate la toate nivelurile;

– Constituirea și implementarea parteneriatului de tip public – privat pentru realizarea proiectului;

– Pregătirea documentațiilor necesare pentru reabilitarea si dezvoltarea Muzeului Satului Nemțean – concept, studiu de fezabilitate, proiect tehnic, caiet de sarcini, detalii de execuție, documente de licitație;

– Promovarea rezultatelor proiectului pentru atragerea de investitori care să dezvolte afaceri comerciale, culturale și turistice și creșterea numărului de turiști;

– Realizarea lucrărilor de executie pentru pavilionul expozițional și pavilionul administrativ multifuncțional;

– Realizarea lucrărilor de reorganizare a habitatelor specifice satului Nemțean din incinta muzeului în conditiile proprii specifice unui muzeu în aer liber ținând cont de specificitatea satului Nemțean;

– Promovarea ofertei cultural turistice și de servicii specializate dezvoltate în cadrul Muzeului Satului Nemțean.

3.2 Durata estimată de realizare a proiectului

6 luni de la deschiderea finanțării

3.3 Activități

– Constituirea parteneriatului public – privat de cooperare și finanțare pentru realizarea proiectului

– Constituirea echipei multidisciplinare pentru realizarea conceptului de reabilitare și dezvoltare a Muzeului Satului Nemțean în conformitate cu criteriile internaționale de organizare a unui muzeu în aer liber și specificitatea satului

nemțean.

– Elaborarea conceptului de reabilitare și dezvoltare a muzeului;

– Pregătirea documentațiilor tehnice în vederea obținerii fondurilor și lansării execuției lucrărilor;

– Promovarea, pe plan național și internațional, a rezultatelor proiectului pentru atragerea de investitori și turiști.

– Agrementul oferit publicului vizitator este extrem de variat de la plimbările cu trăsurile și săniile trase de cai pe aleile satului, vizitarea monumentelor istorice din împrejurimi și la oferta culinară tradițională.

3.4. Parteneri ( atributii in proiect).

Parteneri în proiect: Primaria comunei Alexandru cel Bun, Ministerul Dezvoltarii,

Finanțare

Buget total estimat: 915 mii RON (fara TVA)

Contribuție locală: 91,5 mii RON (fara TVA)

Surse de finanțare:

– buget local și bugetul de stat

– cooperări bilaterale cu parteneri externi

– programe de finanțare internaționale

3.5. Echipa de proiect.

3.6 Stadiul actual al proiectului

Pâna în prezent au fost elaborate 2 studii de prefezabilitate – unul pentru construirea pavilionului administrativ și a pavilionului expozițional pentru expoziții permanente de etnografie, altul pentru realizarea instalației de încălzire a ansamblului muzeal.

Pavilionul administrativ va găzdui spații destinate desfășurării activităților administrative ale muzeului, inițierii și dezvoltării de afaceri și servicii comerciale, culturale și turistice, dezvoltării componenței educaționale pentru

promovarea și perpetuarea tradițiilor meșteșugărești.

În prezent este în curs de inițiere realizarea conceptului de reabilitare și dezvoltare a muzeului, care se intenționează să se realizeze în cadrul unei cooperări locale, multidisciplinare și cu concursul experților externi interesați.

Documentația tehnică urmează să fie realizată ulterior definitivării conceptului, inclusiv identificarea surselor de asistență tehnică și financiară pentru realizarea documentației și execuția lucrărilor.

Au fost fundamentate direcțiile de dezvoltare a muzeului, pe baza unor criterii multiple: istoric (reprezentarea habitatului tradițional – și implicit a culturii populare – în dezvoltarea sa spațială), social, geografic (gruparea monumentelor pe provincii istorice), economic (tipologia gospodăriei în funcție de ocupații și meșteșuguri), artistic (prezența esteticului ca valoare implicită sau explicită), al autencității și tipicității.

Particularitățile cadrului natural s-au răsfrânt puternic asupra specificului ocupațional tradițional, hotărâtor în formarea trăsăturilor caracteristice ale așezărilor, gospodăriilor și arhitecturii populare. Dar în ultima jumătate de veac, și mai ales după anul 1990, s-au înregistrat schimbări radicale în înfățișarea satelor, în structura gospodăriilor, în morfologia și dimensiunile elementelor de arhitectură populară.

Pe baza acestor criterii, care au dus implicit și la efectuarea unor campanii sistematice de cercetare și de achiziții, și prin eliminarea componentei sociologice, a prezentei țăranului, alături de exponatele – obiecte, expoziția în aer liber iși schimbă profilul, transformându-se din "rezervație sociologică", in muzeu etnografic.

Prin expoziția sa de arhitectură și tehnică populară, și implicit, prin inventarul specific de obiecte etnografice, precum și prin noua concepție muzeografică de organizare, muzeul va reuși să prezinte publicului imaginea unui sat – sinteză al României, în originalitatea, reprezentativitatea, unitatea și diversitatea sa.

Cerințele actuale legate de dezvoltarea colecțiilor, de acoperirea unor segmente patrimoniale insuficient sau nesistematic tratate, de problemele create de schimbările ce au loc în societatea rurală contemporană, de necesitatea investigării tradițiilor din perspectiva unei abordări identitare, de stabilire a asemănărilor și diferențelor la nivel regional, național, european ca și al zonelor de coabitare etnică, interconfesională etc., au impus noi direcții în cercetare și au dus la reevaluarea obiectivelor etnologiei.

Programele de pedagogie muzeală și toate activitățile cu publicul certifică împlinirea și exercitarea vocației Muzeului Satului de "museum vivum", de muzeu ce valorifică într-o manieră vie și dinamică tot ceea ce este autentic și reprezentativ în cultura noastra populara.

Printr-o diversitate de publicații, ce vor fi difuzate prin librăria muzeului: ghiduri, pliante, albume, cărți poștale, diapozitive, CD-uri, casete video și audio etc., publicul este invitat să descopere muzeul și valorile sale și, implicit, pe cele ale creației populare, să le cunoască și să le prețuiască. Obiectele de artă populară, creații ale meșterilor contemporani, vor fi puse la dispoziția vizitatorilor prin magazinul muzeului, au nu numai semnificația de obiecte-amintiri, ci și rolul de a contribui la educarea publicului pe linia bunului gust, a discernerii valorilor, de non-valori, a ceea ce este autentic.

4. Dezvoltarea muzeului

4.1 Scurt istoric

În Evul Mediu locuitorii satelor, meșteșugarii, alături de celelalte pături sociale, au avut un rol important în evoluția societății. Populaia acestor sate trăiau în vetre de sat a căror formă și organizare interioară variau după caracterul și stadiul de dezvoltare al vieții lor economice mai pastoral sau mai agricol, precum și după faza de dezvoltare a sistemului lor de organizare juridică a teritoriului, de-a lungul șirului care merge de la devălmășia absolută la cea ,,delnițuită" pe cote –părți succesorale inegalitare. Acești oameni simpli, știau să construiască case, să cultive pământul și să producă cereale, să crească animale, să meargă la pescuit, să țeasă, să modeleze lutul și să decoreze casele, să prepare alimentele, în forme care le conferă o identitate inconfundabilă. Ei au dovedit o mare sensibilitate in combinarea culorilor, și-au cântat bucuriile in versuri și muzică.

De aceea o vizită la Muzeul Satului poate fi comparată cu călătorie în timp, care ofera posibilitatea de a descoperi la fiecare pas ceva nou și interesant, neașteptat.

Apreciind valoarea creației populare, Al. Odobescu a participat la Expoziția Internațională din 1867 de la Paris cu o gospodărie țărănească, pentru a ilustra ingeniozitatea cu care țăranul a știut să se adapteze condițiilor de mediu și visicitudinilor istoriei, creând în același timp un ambient confortabil și plăcut.

Campaniile monografice din satele respective au demonstrat importanța culturii și civilizației populare pentru istoria poporului român.

4.2 Habitatul, leagăn de cultură si civilizație.

Așezările rurale tradiționale poartă amprenta unei nobleți naturale. Ele au fost timp de secole păstrătoarele culturii materiale și spirituale autohtone, cele care au preluat și integrat elemente de cultură alogene, au creat, au inventat, s-au adaptat permanent la condițiile istorice și social economice.

După criteriul social, satele din zona Bistriței erau dependente și constituiau tipul dominant de sat. Mulțimea obiectivelor strategice, religioase și boierești de pe aceste meleaguri au determinat mărirea continuă a domeniilor din care cauză majoritatea satelor din zonă aparțineau domnitorilor, mănăstirilor și boierilor. În ținutul Bistriței în perioada dictaturii comuniste așezarea nu a fost cooperativizată fiind zonă de munte. Sistemul de muncă în colectiv a atras după sine dezinteresul pentru propietate privată, părăsirea locurilor de baștină în căutarea unei slujbe la oraș. În acest context s-a produs desrădăcinarea și înstrăinarea țăranului român.

În mediul rural s-au cristalizat cele mai diverse evenimente pe care le-a asimilat. Una din preocupările majore ale oamenilor din totdeauna a constituit-o alegerea locului pentru așezare.Acesta trebuie să satisfacă cerințele complexe ale existenței comunității umane: apă, hrană, adăpost și apărare. Îndeletnicirile oamenilor și evenimentele istorice au avut rolul hotărâtor în stabilirea poziției, dimensiunii și structurii așezărilor. Crescătorii de animale au preferat zonele mai înalte, bogate în pășuni și fânețe pe când agricultorii căutau terenurile joase și fertile. Dar și unii și alții își completau necesitățile vieții, practicând, pe cât le era posibil ambele ocupații de bază, tipic locuitorilor din zona Neamț, care au fost, milenii întregi și păstori și cultivatori.

În zona Bistriței ne regăsim în satul cu profil economic mixt fiind zonă de tranziție între munte și câmpie, sat agro-pastoral, unde bogăția resurselor naturale și posibilitatea de valorificare au favorizat crearea unui sistem ocupațional complex unde să asigure satisfacerea necesității vieții oamenilor. Acest tip de sat a fost răspândit în toate zonele de la periferia Carpaților în care s-au îmbinat ocupațiile tradiționale principale: agricultura, păstoritul și lucrul la pădure cu ocupațiile tradiționale secundare cum ar fi: culesul, vânătoarea, pescuiul, albinăritul și toate meșteșugurile de prelucrare a produselor oferite de aceste îndeletniciri.

În așezările rurale se regăsește puritatea aerului și claritatea apei izvoarelor care vin din munții Carpați.

România este bogată prin diversitatea peisajului și prin zonele sale de un pitoresc nebănuit: câmpii intinse, dealuri, plantații de vii și pomi fructiferi, munți acoperiți cu păduri de foioase și conifere cu piscuri semețe.

Formele de relief care au avut o influență deosebită asupra poziției, structurii, tipului de așezare și chiar și asupra vieții economice a populației și care prin urmare trebuie luate în considerare sînt: lunca, terasele, coastele, culmile netede, conurile de dejecție și alunecările de teren destul de frecvente în această zonă. Alături de acestea, în mod special trebuie subliniată influența văilor afluente Bistriței, în cuprinsul cărora s-au fixat numeroase sate.

Această situație a început să se schimbe pe la mijlocul secolului trecut și mai ales cu prilejul împroprietăririi din 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza, care le-a pus la dispoziție loturile cele mai bune chiar în lunca Bistriței sau în imediata apropiere a ei.

A avut o mare influență pentru dezvoltarea satelor pe linia inferioară a Bistriței și construirea șoselei Piatra Neamț – Vatra Dornei la 1893.

O veche grupare de așezări s-a aflat în jurul Târgului Piatra, înscris pe lista orașelor moldovene, în letopisețele rusești din anii 1387- 1392 cu numele Korocionok sau Piatra lui Crăciun. Acest feudal și-a ridicat o locuință la poalele muntelui Pietricica fiind menționată în hrisovul din 31 iulie 1431 prin care Alexandru cel Bun dăruiește mănăstirii Bistrița și casa lui Crăciun din Piatră.

Cu materialele oferite de natură, oamenii au ridicat construcții variate, decorate cu stâlpi sculptați în forme elegante, porți înalte, biserici impresionante, de valoare excepțională. Din piatră și lemn, au construit stane pentru a-și adăposti animalele.

Martori ai strămoșilor noștri constructori, se întâlnesc peste tot în România: vestigii daco-romane, grecești, medievale sau altele, vechi numai de doua, trei secole, aflate în sate și care demonstrează continuitatea și amprenta pusă de om asupra naturii.

Deschisă astăzi intregii Europe prin comunicații modernizate, România constituie un punct de atracție prin monumentele sale înscrise în Patrimoniul Universal, prin așezările rurale cu un specific inconfundabil, prin frumusețea Deltei Dunării, prin bogația păsărilor și animalelor sălbatice.

Patrimoniul arheologic, religios, arhitectural, artistic, tehnic, manifestări folclorice autentice, mediu ambient încântător, meșteșuguri traditionale, totul se mai conservă în anumite sate din România.

Prezentarea monumentelor reprezentative în Muzeu, relevă faptul că, arhitectura este unul din cele mai complexe aspecte ale creatiei populare. Ea ilustreaza, inventivitatea, preocuparea pentru confort, grijă pentru aspect.

Pădurile întinse, de nepătruns, descrise de cronicari, care acopereau o mare parte a teritoriului României, au oferit locuitorilor materiale de construcție din belsug, adăpost în perioade de restriște, posibilitatea de a se încălzi și a prepara hrana. Aceasta explică de ce meșteșugul prelucrării lemnului s-a impus ca unul din cele mai importante. Uneltele descoperite în săpăturile arheologice din perioada neolitică, din epoca bronzului sau a fierului, demonstrează că meșteșugul este foarte vechi.

Pozitia României la interferența a trei mari imperii: roman, bizantin si otoman, la răscruce de drumuri europene și de mari culturi, a favorizat convergența unor trăsături culturale specifice. Toate aceste influențe preluate pe fondul unei puternice tradiții autohtone au dus la cristalizarea unei concepții unitare și diversă în același timp.

Criteriul etnografic stă la baza celei mai complexe clasificări a satelor, deoarece presupune corelarea tuturor factorilor economici și structurali. Tipologia etnografică se bazează pe densitatea gospodăriilor, distribuirea terenurilor de folosință între vatră și moșie, condiționată de specificul ocupațional și geografic. Satul înșirat de pe Valea Bistriței este caracterizat prin existența gospodăriilor mari, rânduite în lungul apelor, cu terenuri arabile reduse, distribuite în vatra satului, cu moșia predominant pastorală și forestieră, cu un drum principal paralel cu valea și câteva ulițe înguste pe văile adiacente. Din punct de vedere economic aceste sate fac parte din tipul satului pastoral-silvo-agricol.

4.3.1 Gospodăria – centrul vieții domestice

Gospodăria țărănească reprezintă unitatea spațială pe care î-si duce viața și parțial activitatea un grup familial, realizând un sistem de construcții necesar satisfacerii necesităților sale. Cele trei elemente constitutive alcătuiesc un ansamblu unitar și reprezentativ pentru o așezare într-o anumită etapă istorică cum ar fi: familia, terenul și amenajările.

Gospodăriile pastoral- silvo-agricole au fost cele mai răspândite , din cauza suprafețelor mari, acoperite cu păduri, pășuni și fânețe de pe munți și dealurile acestei zone. Aceste gospodării aveau construcțiile din lemn, specializate pentru păstorit și pădurărit: surla, bordeiul sau căsuța. Locuința era dispusă în apropierea uliței, cu grajdiul lângă poarta mare și celelalte anexe distribuite pe tot spațiul: coșerul oilor, corla, șopru, fânăria.

Ca rezidență permanentă a familiei, gospodăria relevă dupa modul în care este ordonată, particularitățile și caracterul specific în raport cu mediul socio-natural; prin aspectul exterior, gospodăriile din Muzeul Satului indica nivelul socio-economic al proprietarului, dat fiind ca sociabilitatea comunitară se desfașoară potrivit caracterului propriu în spațiul construit al habitatului respectiv

Construcțiile din mediul rural sunt, prin natura lor, ecologice. Secole de-a rândul s-au folosit în exclusivitate materiale oferite de mediul natural: lemn, lut, piatră, stuf, paie etc. Întrebuințarea lor îndelungată a condus la cunoașterea proprietăților materialelor, la perfecționarea tehnicilor, la găsirea celor mai diverse forme de întrebuințare.

Locuința este elementul definitoriu în structura gospodăriei, fiind cea mai importantă construcție, ea se evidențiază prin armonia proporțiilor, echilibrul volumelor și frumusețea decorului, astfel că la realizarea casei, meșterul dulgher își demonstrează toată priceperea și măiestria. Satele de munte din zona Neamțului pot fi considerate adevărate vetre conservatoare de arhitectură populară. Lângă bordeiul bătrânesc stă casa tradițională cu două camere și tindă, iar alături locuința nouă, spațioasă și înaltă. Aceste trei tipuri de locuință marchează modul de viață al celor trei generații caracteristic diferitelor etape istorice. Prezența în aceeași gospodărie , a tipurilor de case diferite, demonstrează puterea de conservare a formelor tradiționale și introducerea înnoirile din ultimul timp.

Construcțiile anexe corespund necesităților economice familiale, fiind elemente reprezentative ale condițiilor geografice, economice și sociale. Evoluția lor reprezintă un amplu proces de transformări, de la vechi la nou, de la simplu la complex, de la monofuncțional la polifuncțional. Mulțimea construcțiilor aflate în gospodăriile tradiționale au fost realizate pentru a îndeplini scopuri practice având fiecare o destinație.

După funcționalitate construcțiile anexe se grupează astfel:

pentru adăpostul animalelor: coșerul, corla, pătula, șura, grajdul, șopru, cotețul;

pentru adăpostul uneltelor: corla, șopru, șura;

pentru păstrarea alimentelor: groapa, zămnicul, beciul, coșerul, hambarul;

pentru păstrarea nutretrețului: corla, fânăria, , șura;

alte construcții: fântâna, loznița, cuptorul, scrânciobul, atelierele meșteșugăreștiși instalațiile.

Împrejmuirea are rol de delimitare și apărare realizându-se în mod diferențiat în funție de destinația și repartiția terenului reflectând nivelul tehnic și posibilitățile materiale ale oamenilor. Locuința și grajdiul alcătuiesc cea mai importantă grupare constituind reperul principal în organizarea gospodăriei. Lângă casa mono sau bicelulară cu fațada îndreptată spre sud se află bucătăria de vară rudimentară – focăria, apoi coșerul oilor, corla, șopru pentru vite, țarcul clăilor de fân, groapa de cartofi. Poziția grajdului este foarte importantă, se găsește în ocolul vitelor, așezat în prim plan și perpendiculer pe uliță pentru a ușura intrarea animalelor pe poatra mare. În ograda casei erau atelierele meșteșugărești ale olarilor, tâmplarilor, fierarilor, butnarilor, teascurilor de oloi, fântâna cu îngrădire separată și deschidere spre uliță pentru a deservi mai multe gospodării. Chiar locul cuptorului reprezintă un indiciu de datare a gospodăriilor, dacă la gospodăriile vechi, vatra cu horn și cuptor era amplasată în interiorul locuinței, la gospodăriile tradiționale, cuptorul era transferat în bucătăria de vară, pentru ca la gospodăria nouă să se facă o construcție separată în ograda casei sau în grădină.

În grădina gospodăriei sunt amplasate acareturile cum ar fi: coșerul oilor, fânăria, șura, coșerul cu păpușoi, beciul, cotețele pentru porci și păsări, stupii de albine,cușca câinelui, iar în funcție de poziția sursei de apă, se instala moara, puia de bătut sumani, steaza sau joagărul.

În gospodăriile noi prin realizarea construcțiilor polifuncționale, întâlnim casa în centru,înaltă cu beciul dedesubt, cu fațada spre drum continuată în spate pe a doua linie cu clădirea combinată: grajdul-șura-bucătăria de vară și mai recent garajul, fântâna, realizată în același stil cu întreg ansamblul, stă de-o fală, lângă poarta casei și în grădină sunt numai coteșele și cuptorul.

Tehnica de construcție din bârne dispuse orizontal, foarte răspândită pe teritoriul României, era cunoscută din perioada preromană. Pe tot parcursul Evului Mediu, până în sec. al XVII-lea, lemnul a fost utilizat pe scară largă atât la construcții modeste, cât și la cele monumentale. În așezările de câmpie alături de lemn s-a folosit lutul ca material de construcție sub diferite forme. Călătorul italian Nicolo Brasi, în drumul său către Anatolia (1633-1638), menționează în notele de călătorie că în Moldova, locuințele sunt făcute din pamânt și bârne îmbinate unele cu altele. În zonele în care piatra a fost la îndemâna, a fost folosită in combinație cu lemnul. În lume, numai 8% din teritoriu și din construcții sunt amenajate de arhitecți; restul este rezultatul unei acumulări spirituale umane, transmisă peste secole, exprimată în forme specifice, constituind ceea ce numim astăzi arhitectura tradițională.

Construcțiile dacilor descoperite pe Bâtca Doamnei-Piatra Neamț erau ridicate pe temelii din piatră lată, cu planuri perfect rectangulare, completate uneori cu prispe și pridvoare, cu pereții din bârne îmbinate în cheotori și podele netezite din lut fin, pe care se aflau vetrele rotunde sau ovale, cu acoperișuri în două ape, învelite cu draniță, cu ușile din lemn, țintuite sau frumos crestate.

De la mijlocul secolului al XIX-lea, răzeșii din satele libere, cu un potențial economic și material au început să-și ridice construcții mai evoluate, caracterizată printr-o mare bogăție de forme și structuri, cu o perfectă îmbinare între funcțional și estetic, trăsături regăsite și in perioada actuală: casa din lemn, înălțată prin temelie din piatră, cu trei sau mai multe încăperi, cu cerdac frumos împodobit și acoperișul artistic, drănițit și cu interioare armonios organizate; grajdul, șura și hambarul îngrijit lucrate; poarta înaltă, streșinită ca un arc de triunf, care încântă pe toți cei care stăbat satele de la poalele munților și dealurilor Neamțului.

Transformări radicale s-au produs în ultimele decenii pe toate planurile: material, tehnică, morfologie, structură și estetică, ceea ce a condus la apariția explozivă a tipurilor noi de construcții. În locul căsuțelor bătânești s-au înălțat locuințe mari, luminoase și trainice din beton, cărămidă și tablă, unele reușesc să păstreze câteva elemente din filonul tradițional: un cerdac parțial cu o bogată dantelărie traforată în lemn, niște stâlpi crestați într-o manieră nouă, o poartă înaltă cu aceleași vechi motive ornamentale dispuse într-o altă compoziție și ordine dar lucrate în aceleași tehnici ale crestării și decupării lemnului.

În cea mai mare parte a României, curtea este un spațiu deschis privirii vecinilor, dar interzis de fotografiatul străinilor fără acordul proprietarului. Numai gospodăriile din unele sate transilvănene și cele cu ocol întărit, formate din locuință și construcții economice dispuse unele lângă celelalte, înconjurând curtea cu o poartă înaltă, compunând o închidere fortificată, fac excepție.

Accesul în curte se face prin poarta, care are semnificația trecerii din spațiul comunitar în spațiul familial.

În anumita zonă a Neamțului, poarta are rol de reprezentare, fiind împodobită cu sculpturi de-a lungul stâlpilor și grinzi superioare. Din punct de vedere estetic porțile reprezintă lucrări majore în arhitectura populară româneasca. Decorația acestora are origini arhaice, cu funcții apotropaice, al cărui sens s-a pierdut cu timpul, cedând locul imaginației. Unele porți mai noi, sunt decorate cu o dantelărie de traforuri.

O gospodărie este un organism funcțional în care, alături de casă sunt o serie de construcții economice legate de ocupațiile principale: șuri pentru păstrat fânul sau paiele, în care se treerau cerealele și se adăposteau carul și uneltele agricole; crame pentru butoaiele cu vin în zonele pomicole sau viticole; grajduri pentru animale mari; saivane pentru oi; cotețe pentru porci; pătule sau gabanase pentru cereale.

Dimensiunile, amplasarea acestora în cadrul gospodăriei depinde de specificul fiecarei zone, de tradiția culturală.

In organizarea gospodăriei, de o importanță vitală a fost sursa de apa pârâu, izvor sau fântână. În satele de câmpie, cu pânza de apă freatică la mare adâncime, fântâna putea să fie folosită de mai multe familii, în timp ce la munte, aproape fiecare gospodărie avea propria fântână.

Construirea unei fântâni care putea fi folosită de oricine, la răscruce de drumuri sau în hotarul satului, în amintirea cuiva dispărut sau pentru pomenire veșnică în lumea viitoare era un gest obișnuit în satul tradițional.

4.3.2 Casa spațiu familial

Casa nu este doar un adăpost. În casă se desfăsoară viața familiala. Aici trăiesc parinții și se nasc copii, aici se petrec cele mai importante evenimente din viața unui cuplu.

Locul pe care se construiește casa trebuie ales cu grijă: să fie loc curat pe care nu s-au petrecut evenimente violente, să fie în apropierea unei surse de apă, să fie adăpostit de vânturi.

Începerea construcției este precedată de o serie de acte de proprietate. Pentru ca viața să fie fericită în casă, era important să faci un sacrificiu la fundație. În funcție de loc și de epocă, se tăia un cocoș, se vărsa sângele unei găini sau unui miel. Pentru prosperitate, era obiceiul să se îngroape în fundație câteva monede de argint.

În cele mai multe cazuri, spiritul de solidaritate al comunității se manifestă prin organizarea unei clăci de întrajutorare pentru construirea casei. La clacă participă vecinii și rudele, coordonați de meșter și de proprietar. Participanții primesc mancare și băutură. La terminarea șarpantei, pe coamă se așează un braduț sau un buchet de flori, un ștergar frumos și o sticlă cu băutură pentru meșteri.

Grija pentru aspectul casei a constituit o preocupare permanentă în satul tradițional.

În arhitectura populară din lemn, fiecare detaliu de sculptură, fiecare crestătură, sunt legate de suprafața materială și de funcția constructivă care le-au fost atribuite. Ritmul, compoziția, ordonarea, care cooperează împreună la realizarea unei decorații complete poartă o logică acumulată în multe generații de artizani. Decorul este aplicat la fațada casei, pe stâlpii prispelor și foișoarelor. Structura și decorația fac corp comun. Decorul trăiește prin suprafața în care pătrunde în cazul crestăturii, sau prin suprafața care se detașeaza în cazul sculpturii. Decorul nu anihileaza niciodată fondul perceput în același timp cu el. Repertoriu, ritm, compoziție, depind de ansamblul arhitectural, concepția decorativă fiind bazată pe tehnicile folosite. Ornamentele întâlnite sunt în proporție de peste 70% geometrice și mai rar, în unele zone sau la alte etnii apar motive zoomorfe și antropomorfe.

Interiorul locuinței asigură intimitatea familiei și este organizat în funcție de numarul încaperilor, de situația socială și materială a proprietarului. El reflectă o anumită concepție cu privire la confortul general acceptat de comunitate, la care se adaugă o anumită fantezie și preocupare pentru frumos.

Prima clasificare a locuințelor, bazată pe temporalitatea folosirii și răspândirea teritorială cuprinde două grupe distincte: locuințe temporare și locuințe permanente. În grupa locuințelor temporare intră toate adăposturile oamenilor, construite pe moșia satului și folosite în scopuri diferite numai o perioadă a anului cum ar fi: colibele, bordeie, stâna, comarnicul, pătula și colnița.

Locuințele permanente din zona Neamț se înscriu în trăsăturile generale românești distingându-se unele particularități: încadrarea planului înt-un dreptunghi, generalizarea acoperișului în patru ape, prezența obligatorie a prispei, mascarea detaliilor de construcție prin tencuirea și sporirea cu alb a pereților, atât în interior cât și în exterior, existența unei singure intrări, dezvoltarea maximă a decorului traforat la toate elementele cerdacului.

Din punct de vedere istoric în tipologia locuințelor deosebim trei grupe mari: casa veche, tradițională și nouă.

Casa veche numită și bordei reprezintă locuința care menține arhaice trăsături constructive și morfo-structurale. Bordeiul este o locuință de suprafață cu dimensiuni reduse, monocelulară, pe jumătate îngropată în pământ cu pereți parțiali, cu colțurile rotunde, construiți dintr-o împletitură de nuiele pe furci, umplută cu lut și paie, apoi tencuită și văruită. Acoperișul în una sau două ape era învelit cu paie sau chiar cu pământ. Bordeiul semiîngopat nu avea ferestre, astfel că toată lumina intra printr-o ușă scundă, precedată de un gârlici. În planul interior exista o vatră din pietre, la nivelul solului, cu marginile înălțate din lut, o laiță tăiată în pământ sau dintr-o leasă de nuiele cu țăruși bătuți și o măsuță joasă.

Casa tradițională păstrează unele trăsături vechi, mai cu seamă în privința limitării dimensiunilor dar dezvoltă și numeroase caracteristici novatoare, privind sistemele de construcție, utilizarea spațiului, înfrumusețarea interiorului și a exteriorului.

Tipologia casei tradiționale are la bază schimbarea locului vetrei pentru obținerea unui spațiu necesar păstrării lucrurilor bune și desfășurării evenimentelor ceremoniale. În acest sens am distins trei tipuri: casă cu tindă încălzită, casă cu tindă și cămară încălzită și casă cu tindă mediană și două camere. Casa cu tindă încălzită s-a realizat prin mutarea vetrei din camera de locuit în tindă, impunând mărirea spațiului tindei până la dimensiunile unei camere de locuit. În primă fază vatra rămânea în cameră și focul se facea în tindă, apoi s-a scos numai hornul în tindă încălzindu-se ambele încăperi.Casa cu tindă rece și cămară încălzită a evoluat din tipul vechi al locuinței cu trei încăperi, prin același sistem de mutare a vetrei din cameră în spațiul cămării ceea ce a determinat restructurarea funcțională și dimensională a încăperilor. Planul casei cuprinde trei încăperi inegale: tinda mică, camera curată și cămara mărită, devenită cameră de locuit și denumită căsuță pentru a se deosebi de casa mare.

Casa cu tindă mediană și două camere a început să se răspândească de la mijlocul secolului al XIX-lea din nevoia măririi spațiului locuibil și a devenit tipul de casă dominant.

Casa cu tinda rece era prelungită lateral cu o bucătărie de vară, instalată în șandramaua de lângă tindă, cu care comunica direct, mărirea spațiului bucătăriei a determinat consolidarea și includerea în perimetrul casei realizându-se o creștere prin adăugire.

Cealaltă modalitate de formare a casei cu tindă pe mijloc a fost prin dezvoltarea din interior a spațiului, de la casa cu două încăperi de locuit prin apariția între ele a unei încăperi mici pentru apărarea intrării. Tinda îngustă, desfășurată pe toată lățimea casei, denumită sală ori antret, a păstrat aceleași funcții ale vechiului spațiu de trecere din exterior în interior. Lipsa oricărui mijloc de încălzire, a făcut ca în fundul sălii, să se depoziteze unele alimente și obiecte casnice, ceea ce a condus la ridicarea unui perete cu ușă pentru separarea spațiului cămării determinând îmbunătățirea planului și dezvoltarea casei cu patru încăperi, forma cea mai răspândită de locuință tradițională din satele zonei Neamț. Odaia curată a înregistrat cele mai multe schimbări, fiind camera unde s-au introdus primele elemente înnoitoare, de influență orășănească sau chiar lucrate în atelierele și fabricile din oraș. Mulțimea pieselor noi de mobilier și textile intrate succesiv în casa mare a schimbat radical străvechea și riguroasa organizare a interiorului cu un sistem evoluat de aranjare a obiectelor, rămas tradițional până în zilele noastre. În vechiul colț al vetrei a apărut dulapul pentru haine, determinând eliminarea culmei de deasupra patului. O altă modificare esențială a fost scoaterea din interiorul odăii curate a celor două laițe lungi și introducerea celui de-al doilea pat, lângă peretele din față paralel și identic cu patul de la vechiul loc; masa înaltă, încadrată de două scaune cu spătar a fost așezată în dreptul ferestrei laterale între cele două paturi, iar bufetul pentru vase a rămas în continuare după ușă. Această distribuire a pieselor de mobilier, devenită tradiție generală, de la începutul secolului al XX-lea, se regăsește și în prezent în numeroasele case de acest tip din zona Neamț. Specifice au fost: paturile cu tăblii la capete; dulapul de haine cu două uși și sertar în partea de jos; bufetul de vase compus din două corpuri suprapuse închise cu câte două ușî, cele de sus cu sticlă; scaunele cu spătar drept, cu zăbrele strunjite și chiar masa de toaletă cu oglindă. Introduse la început doar în casele țăranilor înstăriți, fiind comandate în marile ateliere ale meșterilor tâmplari din Piatra Neamț și Târgu Neamț. După primul război mondial, noile piese de mobilier s-au generalizat, prin dezvoltarea acestui meșteșug în mai multe sate. Tâmplarii nemțeni s-au specializat în confecționarea garniturilor de mobilă, de influență orășănească, folosind lemnul de nuc, paltin,stejar. Lada de zestre s-a păstrat în multe case ca amintire sau a fost înlocuită cu sipetul din lemn ori cufărul ferecat cu metal, cumpărat din comerț. Caracteristică este îmbrăcarea pereților odăii curate, cu țesături groase din lână lucrate și dispuse în moduri diferite, după obiceiurile satului: scoarțe și covoare cu motive specifice, lăicere numite pălitare sau păretare, țoale, candreluri, iar mai noi: alesăturile din lână, macaturile, carpetele etc. Țesăturile ce acopereau paturile erau lucrate în forme foarte variate: cergi, macaturi, cuverturi țesute din lână, în tehnici tot mai complicate și culori tot mai aprinse. Prin dispariția lăzii de zestre, stiva de țesături, frumos așezată deasupra, și-a găsit locul pe pat, lângă perete, cu pernele mari brodate, deasupra. În acest mod, centrul estetic de greutate al camerei a rămas tot în jurul patului respectându-se vechea tradiție. O altă suprafață acoperită cu țesături a fost podeaua, la început cu piesele vechi și uzate, apoi cu așternuturi lucrate special în acest scop, din cânepă, cârpe sau lână. Textilele subțiri din bumbac și borangic erau țesute sau cusute cu multă măiestrie, pentru a împodobi și lumina interiorul, cu albul lor caracteristic și capetele colorate. Perdelele din două sau trei bucăți de pânză din bumbac, brodate cu flori și păsări, ori cele din borangic încadrau frumos ferestrele. Fețele de masă și de pernă, prostirile de pat, ștergarele agățate pe pereți erau lucrate de fiecare gospodină cu motive și culori unitare și personale, dând o notă specifică interiorului fiecărei locuințe. Bogăția ornamentală și cromatică a textilelor de interior a compesat sobrietatea mobilierului transformând camera curată într-o adevărată galerie de artă, care purta pecetea personalității creatoarelor. Odaia de locuit, numită bucătărie a păstrat interiorul cu vechile elemente cum ar fi: vatra cu cuptor, patul și lăițele, masa și blidarul, lăicerele și ștergarele. Apoi s-au introdus pe rând , soba din cărămidă cu plită și rolă, încă un pat, paralel cu primul și dulapul închis pentru blide, organizarea camerei de locuit apropiindu-se de cea a casei mari.

Casa nouă reprezintă ultima categorie de locuință, până în prezent, caracterizată print-un salt calitativ al materialelor și tehnicilor de construcție al dimensiunilor și formelor, datorită creșterii nivelului de trai al sătenilor și a influențelor arhitecturii orășănești. La început casele se construiau din cărămidă lucrată în gospodărie, respectându-se întocmai planurile tradiționale. Adeseori, am întâlnit casa cu tindă mediană, ridicată pe o temelie înaltă din piatră, frumos fasonată și cimentată, cu pereții din cărămidă și acoperișul din draniță, cu cerdacul bogat împodobit cu stâlpi crestați, sau cu motive traforate. La alte case cerdacul din lemn a fost transformat în verandă cu stâlpi și arcade din zid, cu sau fără balcon apropiindu-se de casele mănăstirești, atât de răspândite în această zonă. Tendința de sistematizare a satelor și de tipizare a locuințelor, din a doua jumătate a secolului al XX-lea, a determinat introducerea caselor tip, cu patru încăperi și verandă numai în dreptul sălii, sau a unei camere. În jurul anului 1970 când s-a răspândit folosirea cărămizii și a betonului a început construcția caselor țărănești cu etaj care a schimbat total înfățișarea locuinței și a planului. Transferarea vilei orășănești cu toate avantajele ei în mediul rural a introdus cea mai radicală mutație din întreaga și îndelungata evoluție a arhitecturii populare. Interiorul țărănesc s-a modernizat prin introducerea pieselor de mobilier, procurate din comerț, unele textile tradiționale au fost înlocuite cu piese de influență străină, s-a introdus aragazul, televizorul, mașina de spălat precedate de electrificarea satelor. Toate aceste înnoiri au contribuit la realizarea condițiilor de confort și civilizație, corespunzătoare noilor cerințe ale vieții, dar s-au rupt de tradiția locului.

4.3.3 Arta populară în viața cotidiană

Interiorul casei este spațiul în care femeia dispune de modul de aranjare, de repartizarea mobilierului și obiectelor de uz, spre deosebire de curte și construcțiile economice considerate un spațiu masculin.

Intrând într-o casă, constați existența a trei centre de greutate: colțul cu vatră sau soba, care ofera caldura, posibilitatea pregătirii hranei și, în trecut, chiar sursa de lumină;

coltul amenajat pentru odihna, în care se află patul situat în apropierea surselor de căldură; colțul cu lavițele și masa, deasupra căruia sunt icoanele, un colț consacrat ospitalității.

În legătură cu funcția de adăpost dotarea interiorului este diferită în zonele de munte cu clima rece de cel de la câmpie cu clima mai caldă.

Fiecare din aceste centre au o anumită semnificație. Locul vetrei a fost o vreme îndelungată un spațiu sacru, datorită focului purificator. Aici nașteau femeile și aveau loc anumite ritualuri, aici se reunea familia în jurul mesei, la lumina focului torceau și țeseau femeile în lungile nopți de iarna. Focul era atât de prețios că nu trebuia dat din casă.

Colțul cu patul asigura intimitatea cuplului, dar și căldura datorită numeroaselor categorii de țesături din lână folosite ca așternut sau pentru învelit. Patul putea să fie și un loc de reprezentare, datorită numeroaselor țesături aflate în jurul său și a lăzii de zestre cu teancul de covoare și perne asezate deasupra. Într-unele sate , în casele cu o cameră destinată oaspeților, se întâlnea și un pat de paradie folosit exclusiv pentru etalarea țesăturilor și a pernelor. În forma cea mai veche, mobilierul simplu și funcțional era lucrat în gospodărie sau de meșteșugari locali, fiind compus din lavițe așezate în jurul camerei, adesea fixate între bârnele pereților sau compuse dintr-o scândura cu patru picioare înfipte în pământ. Lăzile de zestre frumos decorate cu crestături, ca și dulapurile pentru vase, au fost lucrate din scânduri cioplite, încheiate în cuie de lemn si îmbinate una în alta, în nut și feder.

Pe măsura trecerii timpului, au început să se folosească mobilele lucrate dulgherește, încheiate la colțuri în coadă de rândunică, simple sau decorate prin pictare.

Spațiul restrâns al caselor vechi a determinat dispunerea mobilierului în jurul pereților, folosirea polițelor fixate la grindă sau deasupra lavițelor. O bară montată în apropierea plafonului deasupra patului, servea în unele zone, inițial pentru uscat hainele, ulterior pentru prezentarea costumelor de sărbatoare și a diferitelor categorii de țesături specifice cergi, covoare, fețe de masă etc. Remarcăm ca o caracteristică, preferința pentru organizarea obiectelor cu caracter decorativ lăicere, covoare, ceramică, icoane, în frize colorate, alternate cu spații libere, de culoare albă. Paralel se manifestă și anumite preferințe regionale cum sunt: prezentarea frizelor de icoane pictate pe sticlă și de farfurii din ceramică așezate pe cuiere, ștergare lungi așezate în jurul ferestrelor, alternarea lăicerelor cu șiruri de mici ștergare, folosirea covoarelor mari în dreptul paturilor și etalarea ștergarelor împrejurul pereților dispuse în formă de fluture.

Interiorul locuinței uimește prin bogăția țesăturilor viu colorate care ocupă pereții, paturile, lavițele, mesele, toate realizate în gospodărie. Cromatica armonioasă și caldă crează o impresie de confort în ciuda spațiului restrâns și a simplității mobilierului.

4.4 Tehnici rurale

Meșteșugurile practicate de poporul român se dovedesc a fi existat din timpuri străvechi, încă din neolitic, cele mai vechi fiind cu caracter casnic: torsul, țesutul, olăritul, prelucrarea lemnului, osului, pietrei, continuându-se în epoca bronzului cu prelucrarea fierului.

Meșteșugurile se dezvoltă în epoca feudală timpurie în strânsă legătură cu agricultura. Mai târziu apar meșteșugari care practicau: cojocăritul, piuăritul, tăbăcăritul, cizmăritul,lemnăritul, fierăritul, dogăritul, olăritul, dulgheritul, zidăritul etc. Apar apoi în secolele următoare, sate specializate în producerea unor anumite obiecte, pe care le desfac la târguri sau la sate.

COJOCĂRITUL

Cojocarii erau împărțiți, după felul muncii în două categorii:

-cojocari de cojocărie ușoară, neînflorată;

-cojocari de cojocărie grea, înflorată.

Produsele cojocărești prelucrate de meșteri sunt: căciulițe, cheptarul, bondițele, bonzile, cojocelul și cojocul, cergile de piei(așternut pentru păstori, vânători, pădurari, plutași), mănuși cu un deget, gulere de piele.

DULGHERIA

Ca meștesug s-a dezvoltat în sec. al XIX-lea, meșterii dulgheri construiau pe lângă case: porți, poduri, obiecte din lemn, scaune, cozi de lemn, roabe, scrânciobe, fierăstraie, coșuri de fântâni, sănii, stative, oloinițe.

TÂMLĂRIA

A apărut și s-a dezvoltat la târguri și orașe de unde a trecut și la sate. Mobilierul dintr-un interior vechi cuprindea: blidarul, colțarul, polița, laița, beldia, patul, dulapul,masa; mai târziu meșterii tâmplari duceau în căruțe, spre vânzare la târguri și lăzi de zester, leagăne de copii, scaune, cuiere, tocuri de uși, de ferestre.

DOGĂRIA – BUTNĂRIA

Acest meșteșug s-a dezvoltat datorită multiplelor necesități ale populației. Pentru vasele duse la piață dogarul cerea în schimb produse agricole și mai rar bani. Dogarii fac două categorii de vase: cioplite dintr-o bucată și din doage: polobocul, budaiul, bota, cofa, găleata, donița, ciubărul, butoaiele, căzile, balerca, putina, lingurile, căucul,albia.

DRĂNIȚITUL

Este meșteșugul de prelucrare a lemnului pentru acoperișurile caselor, grajdurilor, porților.

VĂRĂRITUL – este meșteșug specific zonei de munte

FIERĂRITUL

Meșteșug cu ajutorul căruia se realizează diferite categorii de produse legate de îndeplinirea anumitor munci ca: unelte de tăiat, cuțite, bricege, piese necesare la construcții, dar și potcovitul cailor și a boilor de jug.

OLĂRITUL

Meșteșug de producere a vaselor din lut cu diferite întrebuințări pentru prepararea mâncărurilor, pentru păstrarea alimentelor sau vaselor cu caracter strict decorative.

ȚESUTUL – CUSUTUL

Meșteșuguri ce cunosc o mare varietate de stiluri. Bogăția, originalitatea și specificitatea realizării țesăturilor și a cusăturilor este concretizată pe o gamă foarte variată de piese de interior(scoarțe), de costum popular, de obiecte folosite în gospodărie: țoluri, cergi, lăicere de cânepă, coarde, șervete, fețe de pernă, desagi, saci, țuhali.

MĂȘTILE POPULARE

Măștile populare fiind un segment reprezentativ, se confecționează din materiale diferite: piele, blană,țesături,lemn cioplit, coji de copac. Aceasta poartă o bogată încărcătură emoțională, furnizând copii grotești, realiste ale unor animale: capre, cai, urși, lupi, cerbi sau personaje din mitologia popular sau din folclor.

În cadrul economiei rurale o serie de instalații tehnice acționate de apă sau de vânt au rezolvat cerințe stringente de viață: măcinat cereale, finisat stofele. Altele cum au fost steampurile pentru sfărâmat piatra auriferă, au permis locuitorilor dintr-unele zone să-și câștige existența din practicarea unui minerit arhaic. Asemenea instalații erau detinute de localnici și deserveau uneori sate îndepărtate. Piua de bătut sumani alcătuiește un complex de industrie țărănească, împreună cu moara de apă, șteaza și fierăstraiele având un singur vad, toate acestea sunt mișcate de aceeași forță motrice: căderea apei curgătoare. O examinare mai atentă a mecanismelor pivelor de bătut sumani, din zonă, scoate în evidență faptul că atât construcția de pive cât și activitatea piuăritului presupune cunoștințe tehnice temeinice. În cazul pivelor, țăranii veneau de la distanțe mari cu stofele țesute și vopsite, pentru a fi finisate, ori erau colectate din sat.Țesătura care se dă la piuă trebuie să aibă cel puțin 70cm lățime, cu cât este mai lată, cu atât e mai bună, pentru că are de unde să se îngroașe. Aspectul și calitatea pănurei depinde de felul cum e tors firul de lână. Când tortul, intrat în țesătură, e mai gros, stofa iese mai bună, calitatea stofei depinde mult de felul lânii, de felul cum e tors firul care a intrat în țesătură și de lățimea ei.Țesăturile care se dau la piuă primesc denumiri diferite, astfel țesătură de tort gros poartă denumirea de plocadă, când este formată dintr-o singură fâșie. Plocadele nu se mai dau la dârstă ele sunt groase și servesc mai ales pentru acoperit lavițele din interiorul caselor.Cu plocadul nu te poți înveli, fiind îngust. Sumanii sunt țesuți din tort mai subțire, de asemenea șiacul este și mai subțire la fir. În afară de sumani, șiace, la piuă se mai bate și pănură, lucrată în casă pentru cioareci precum și țesătură pentru obiele.Piua de bătut sumani pâslează țesătura de sumani, o îndesește iar pentru țesăturile de pat, țoale din lână care se cer îngroșate, intervine o instalație specială șteaza. Șteaza îngroașă și pufează, afânează țesătura. Din punct de vedere tehnic și al modului de funcționare, șteaza nu este altceva decât un fel de ciubăr cu doagele bortite și vârâte în pământ, facut lângă piuă sau moară. Pe un mic lăptoc înclinat, vine cu putere apă din lăptocul morii sau pivei și așa se face în ciubăr o învârtitoare de apă în fierbere, în care se pun plocăzile țesute de sătence spre a le spăla, a le îndesa țesătura și a le face moi, pufoase aspectoase din punct de vedere estetic. Ca apariție în timp, șteaza premerge piua de bătut sumani.

Într-o vreme în care știința de carte nu era generalizată, pioarul avea pregatite bețișoare care, tăiate într-un anumit fel, deveneau adevărate înscrisuri: o parte din bețisor era luată de proprietar, cealalta rămânea prinsă de stofă. La predarea stofei tăietura celor doua bețișoare trebuia sa se potrivească, dovedind că este același material.

4.5 Elaborarea și dezvoltarea programelor.

Relația cu vizitatorii se bazează pe faptul că prezintă obiectele în contextul din care vin și omul poate intra direct în contact cu obiectul original. Prin patrimoniul său, prin programele organizate pentru diferitele categorii de vizitatori, prin serviciile care vor fi puse la dispoziția acestora, muzeul va crea o stare de spirit specială, propice înțelegerii scopurilor culturale și educative pe care le-a propus instituția. Prin apropierea de public, prin testarea preferințelor acestora, vom atrage vizitatori de toate vârstele și categoriile sociale.

În acest scop, vor fi elaborate programe adresate fiecărei categorii de public: folclor muzical și folclor coregrafic.

Județul Neamț se înscrie în zona folclorică de centru a Moldovei, având în nord o influență bucovineană care se resimte atât în privința stratului de cântece vechi, aparținând repertoriului păstoresc, cât și a celui de cântece propiu-zise și înspre vest primește influența folclorului ardelenesc, având ca zonă de interferență Valea Bicazului.

Repertoriul de cântece existente în această zonă îmbracă trei aspecte distincte: cântece păstorești executate la diferite instrumente populare (fluier, tilincă, vioară, caval, cobză, bucium); cântece vocale lirice care au caracteristici apropiate de cele ale repertoriului păstoresc și cîntece de joc care sunt și ele în ansamblul lor deosebit de variate: Corăgheasca, Hangul, Hora, De-nvârtit, Trilișește, Bătuta, Brâul.

După modul de desfășurare a jocurilor, acestea sunt împărșite în jocuri de grup și jocuri de perechi. Din prima categorie fac parte: NEMȚIȘORUL, CORĂGHEASCA, HORA, SÂRBA.

O altă categorie este aceea a jocurilor prilejuită de sărbătorile de iarnă. Aici este patria jocurilor de CAPRĂ, de URS, a CĂIUȚILOR și MASCAȚILOR, jucată de copii, tineri și vârstnici la pragul dintre ani, aceste jocuri cu o vechime de peste 2000 ani, se păstrează și astăzi.

Pentru copii, descoperirea vechilor meșteșuguri populare, de la arta populară la arta plastică, să descoperim comunitățile rurale, tabere de creație. pentru adulti, târguri ale meșterilor populari, sărbători și obiceiuri din calendarul popular, festivaluri de datini și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou, zilele fiecărei zone reprezentate în Muzeu.Meșterii populari sunt onorați cu: expoziții și medalioane, acțiuni de descoperire a noi talente, în mod special vor fi concepute programe pentru diferite categorii de handicap.

În Ținutul Neamțului se păstrează și astăzi un repertoriu bogat de tradiții și obiceiuri impresionant prin varietatea lui. Turiștii care vin aici au ocazia să cunoască interesantele ṣi frumoasele tradiṭii populare ale satelor din Ținutul Neamṭului. O frumoasă expoziṭie de obiecte reprezentative pentru tehnica populară a acestor locuri se găseṣte în colecṭiile particulare ale meṣterilor populari nemṭeni. Obiectele lucrate manual de aceṣtia sunt mărturii vii ale ingeniozităṭii ṣi îndemânării lor. Prin lucrăriile lor meṣterii nemṭeni aduc o preṭioasă contribuṭie la îmbogăṭirea artei populare româneṣti. Bogăṭia lor spirituală o regăsim în forme ṣi stiluri artistice specifice care relevă gustul pentru frumos ṣi rafinamentul artistic al acestor creatori populari. Meșterii lemnului au adăugat în decursul timpului noi forme decorative pe structurile creațiilor tradiționale. Se lucrează acum obiecte miniaturale strunjite și crestate în lemn, bâte ciobănești, toiege și baltage cu crestături tradiționale și aplicații decorative din foiță de cositor, împletituri din nuiele reprezentând coșuri cu forme noi și diverse, suporturi și alte obiecte uzuale, măști de lemn folosite pentru decorarea interioarelor, dar și obiectele de mobilier de grădină realizate din crengi strâmbe de brad sau de arin.

Traditii nemtene la mesterii populari

Meșterele țesăturilor care lucrează în stative și gherghef cu motive și culori tradiționale realizează carpete, tapițerii și huse reușind astfel să lucreze piese de o mare valoare artistică. Alături de ele sunt meșterele care croșetează și reușesc să confecționeze podoabe deosebit de frumoase din fire textile și mărgele. O altă categorie de meșteri sunt cojocarii și blănarii. Aceștia lucrează bundițe și pieptare din postav alb cu flori brodate din lână care împodobeau altădată costumele populare de sărbătoare din Neamț.Toți acești creatori populari contribuie prin obiectele realizate de ei la continuarea tradiției strămoșești păstrând nealterată autenticitatea și valoarea ei.

Serviciile pentru public vor constitui o preocupare permanentă a echipei manageriale. Muzeul va oferi publicului: ghidaj la cerere în limba româna, engleză, franceză, germană și rusă, organizarea de expozitii tematice, lansări de carte și CD-uri, muzică și dansuri populare, produse ale marilor creatori populari prin Galeria de arta de la intrarea în muzeu și publicații de specialitate.

Galeria de arta populară contemporană va reuni în expoziția permanentă cu vânzare, obiecte realizate de creatori populari contemporani, de artiști plastici, de mici societăți profilate pe domeniul artei populare. Obiectele prezentate vor ilustra bogăția genurilor creației populare – ceramică, textile, împletituri, lemn, oua încondeiate, icoane pe lemn și pe sticlă, scoarțe populare, jucării, mobilier, măști, podoabe populare, piese de port, cojoace, pielărie.

Se va descoperi aici ceramica roșie și neagră, smălțuită și nesmalțuită, reprezentând centre încă active ale olăritului: Horezu, Radauti, Baia Mare, Corund, Marginea, Oboga, Romana, Vladesti. În oferta galeriei vor fi farfurii, strachini, ulcioare, căni, sfeșnice, cahle, jucării.

Arta textilelor va fi ilustrată printr-o paletă bogată și variată de obiecte, care vor acoperi o plajă largă de opțiuni și preferințe ale publicului. De la șervețele, ștergare, fețe de masă, la piese de port tradițional – cămăși, ii, pieptare, bete, catrințe. Sunt țesături din bumbac, in, cânepă sau lână.

Recunoscute pentru frumusețea și tehnică de realizare, covoarele și scoarțele românești, constituie o categorie preferențială a publicului, carpetele și covoarele fiind realizate din lână.

Categoria obiectelor realizate din lemn, reprezentate prin – căuce, furci, tipare pentru cas, pristornice, linguri, instrumente muzicale, casete, piese de mobilier.

Icoanele pe lemn și pe sticlă, icoanele de vatră, realizate în diferite centre de iconari se înscriu într-o categorie aparte în cadrul galeriei.

Librăria Muzeului va cuprinde o importantă ofertă de publicații de cercetare – volume de studii ale celor mai prestigioși specialiști în domeniul etnologiei, etnografiei, muzeologiei; publicatii de promovare a patrimoniului muzeal – pliante, ghiduri, albume, cărți de buzunar și publicații pentru turism.

De asemenea, un bogat material pe suport electronic – CD, DVD, casete audio și video, vine în sprijinul celor dornici de cunoaștere virtuală a tezaurului de valori culturale cuprinse în patrimoniul muzeului, cât și a tezaurului muzical folcloric.

Muzeul reprezintă o oglindă a comunității, a identității și aspirațiile acesteia, o sursă de mândrie locală și o expresie a vitalității culturale și intelectuale a locuitorilor satului. El este o instituție stiințifică, care are menirea de a cerceta, conserva și valorifica pentru publicul larg patrimoniul documentar sau cultural pe care îl are spre păstrare.

Muzeul are o mare responsabilitate socială și istorică. Pentru a evita transformarea muzeului într-o expoziție statică trebuie desfăsurată permanent și o muncă de cercetare și conservare-restaurare, care face ca muzeul să-si îndeplinească misiunea de educator și trezorier al moștenirii culturale.

Obiectivul principal este păstrarea tradițiilor populare, conservarea valorilor materiale și spirituale, dar mai ales popularizarea culturii locale.

4.6 Structurare piese muzeu

Multitudinea si varietatea pieselor vor fi structurate pe trei teme:

interior țărănesc specific zonei care dă vizitatorului și imaginea complexă asupra funcționalității și esteticului în gospodărie din satul tradițional.

Patul, pregătit cu lipideu din cânepă cusut la capăt cu ață de cânepă albă si înnegrită în rouă, peste care s-a pus țolul gros de lână țesut cu vârste cu două culori alb-negru. Mai există un țol mai subțire din lână răsucită, colorată si țesută în creanga bradului. Peste țoluri sunt așezate pernele frumos ornamentate la un capăt; predomină culori puține – roșu și negru – dovedind vechimea lor, altele mai noi cu culori mai variate, model mai complicat și bogat. Cele două rânduri de perne conferă interiorului o atmosferă de sărbătoare. Alături de pat stă masa cu ladă în care se păstrează pâinea și laptele, frumos ornamentată, acoperită cu o față de masă din pânză puțin ornamentată. Pe masă țoiul de palincă și colacul, dovedesc funcționalitatea zilnică și de sărbătoare a casei. Mobilierul este completat cu două scaune cu spătar, ornamentate prin cusături și perforate în rozetă – simbolul soarelui. În vecinătatea mesei este plasată lada de zestre masivă ce păstra hainele de sărbătoare ale familiei. Capacul și părțile laterale sunt decorate prin sculptură cu modele geometrice în motivul frunzei de brad, mărginit de semicercuri duble, rozete cu patru lobi încadrate de alte semicercuri duble. Lada mare este secondată de o ladă de dimensiuni mai mici, asezată la picioarele patului, servind tot la depozitarea hainelor de purtat. Interiorul țărănesc este completat de trei obiecte interesante care sugerează prezența cel puțin a unui copil în casă:

– un belceu, cu tălpi de lemn, asezat lângă pat deoarece copilul era legănat de către unul din părinți din pat;

– scaunul cu bortă – un scaun special pentru copil asemănător unui scaun de lăut cu tăietură circulară în mijloc unde se asează copilul să se joace, ba chiar să mănânce – dovadă adâncitura din fața scaunului;

– zvâldor compus dintr-o rudă lungă ce se introducea cu partea superioară în grindă într-o gaură folosită si pentru război; de rudă se prindea un țarc la o asemenea distanță de pământ încât să ajungă sub brațele copilului, un picior de lemn prins de țarc la un capăt iar celălalt se sprijinea de bătătura casei, precum și tot felul de jucăr ii pentru a atrage atenția copilului – o opincă în miniatură.

Alte piese pe pereți sunt: blidarul lung de mai bine de 3 m, frumos ornamentat cu jumatăți de cercuri concentrice successive în banda longitudinală, blidele-farfuriile ocupând partea de sus a blidarului în timp ce în cuiele lui stau atârnate ulcele de ceramică frumos decorate, oale de casă, oale de hram, oale de prins, cănile de pământ, străchinile, ligheanele, urcioarele, căpăcele, cratița, găvănoase.

În mod simbolic, sătenii sunt ocrotiți de rele prin prezența benefică a unei cruci de lemn asezată deasupra mesei.

-cuptorul stă pe ,,vatră", loc ridicat de la podea cu 20-70cm, fiind în odăiță ocupă o jumătate de încăpere. Vatra este alcătuită din lut, pietre ori cărămizi legate cu lut. Peste vatră stă cuptorul construit din cărămizi legate cu lut între ele, boltirea și spațiul din interior se obțin cu ajutorul unor scânduri așezate înăuntru, iar pentru a fi rezistent se introduc șine de fier sprijinite pe cele două părți laterale. Hornul situat deasupra gurii cuptorului, la înălțimea spinării, având patru pereți formează un coș ce se înalță, îngustându-se până ce pătrunde într-o gaură din tavan în pod. De aici fumul iese printre șindrilele de pe acoperiș, pe sub streșini sau prin fumare(mici ridicături rotunjite).

Tot acest interior de casa țărănească este dominat de o prezență masculină, stâlpul casei reprezentat printr-un manechin pe care este expus un costum bărbătesc specific locului: ițari făcuți din țesătură subțire de lână, bumbac sau cânepă țesută în patru sau cinci ițe, cămasă ornamentată la guler, piept și mâneci, pe guler se observă,,colțurei" așezați pe margine, iar pe lățimea lui diferite motive ornamentale, totdeauna geometrice; gura pieptului este tivită cu găurele, cusută cu cheiță iar la extremitatea mânecii se repetă același model, completată cu o zadie de pânză, cu o bandă ornamentală în josul ei, lucrată în război iar în picioare bărbatul are opinci. Capul fiind acoperit cu pălărie sau cușmă. La mijloc este încins cu brâu țesut în patru ițe, motivul decorativ este dispus în porțiunea ornamentată tranversal pe lungimea brâului. Peste cămașă are bondiță înflorată confecționată din ,,jamjă" cu un lanț de ornamente.

Interiorul este prelungit cu o secțiune ce încearcă să sugereze preocupările feminine ce țin de universul bucătăriei: imaginea picturală a unui cuptor de pâine, covata pentru frământat aluat, lopităul de modelat aluatul și răzuțele pentru curățarea lor, linguri de făină de diferite dimensiuni, un blid de lemn, ulcele si cofe, sălărițe, toc de brânză, viderea de muls, lingurare cu linguri de lemn, pietre de ascuțit cuțitele, mojar pentru usturoi, cofițe. Totul se găseste sub supravegherea femeii, reprezentată de un manechin îmbrăcat în cămașă cu numeroase tivuri numite ,,mâneși", încadrate între cusăturile simple de cruciulițe specifică zonei (spăcel) cusut cu modele la umeri, pe mânecă si pumnari de culoare bordo, peste cămașă poartă bondiță, sumana lungă si groasă de lână țesută în război în dungi verticale de diferite culori sau catrință purtată la sărbători și femeia are opinci în picioare. Pe cap poartă casâncă în culori diferite. Brâul se încinge peste catrință.

Implicarea ei directă în gătit și copt aluatul este sugerată de dosoiul de bucătărie pe care îl are prins la brâu.

b) O a doua secțiune a expoziției va fi reprezentată de un grupaj de piese mari expuse pe podiumuri – un inventar agrar și păstoresc. Este vorba de un plug cu brăzdar de lemn, o grapă, o furcă pentru paie și de două greble mari pentru paie si fân, țăpoiul, leasa de bătut porumbul, hârlețul cu ramă de fier, lopata, sapa folosită pentru prășitul porumbului.

Alte piese: foarfeci pentru tuns oi, coșarcă pentru albine, coșnițe, cântare și lanțul de măsurat terenul. Pentru ilustrarea creșterii animalelor a fost sugerată, în plan tridimensional, o stână dotată cu inventarul specific și completată cu frumoase bâte ciobănești, decorate cu crestături geometrice, răbojuri și instrumente muzicale specifice

c) O ultimă secțiune a expoziției va cuprinde obiecte de uz gospodăresc:

furcă de tors – simplă care prezintă la nivelul de legare a caierului o proeminență numită în unele locuri ,,măr",de la acest nivel furca ia un aspect conic, prin subțierea gradată a tijei, unealta este bogat decorată prin crestături;

vîrtelnița- caracteristica ei fiind ,,penele" de forma unor aripioare, care înlocuiesc simplele bețe sau fusele folosite ca accesorii la vîrtelniță;

răschitor- pentru obținerea jurebiilor, firele toarse sunt date pe rășchitor folosindu-se și o altă unealtă numită ,,lenea", prin coarnele sale și prin crăcana sa nu este purtat cu mâna ci cu ajutorul acestei unelte comode;

sucala constituind una dintre uneltele de bază în ramura industriei textile populare;

melițoiul și melețuca cu ajutorul cărora se desface cămașa cânepii de pe cocean și se continuă procesul de purificare a cămășii cînepii de resturile de coceni;

ragela și cheptănușul, unelte cu ajutorul cărora sînt separate diferitele calități de fibră ale cînepii: fuiorul, cîlții și bugii;

urzitorul – urzitul, adică aranjarea firelor în vederea punerii lor pe sul și apoi în stative se face în diferite chipuri: pe gard pe cuie înfipte în pereții prispei, pe grapă.

Uneltele pentru folosirea firelor la cusut, brodat, împletit sunt următoarele:

acul, unealta cea mai simplă, care este întrebuințat la cusut și brodat;

stativa(războiul) este alcătuită din mai multe elemente, unele fixe ca: banca propiu-zisă, cele patru picioare, tălpile, brațele de care se sprijină o stinghie pe care sunt fixate vatalele cu spata și scripeții;

sulul, element constitutiv pentru prins pânza și pentru învelit pânza, unul fiind așezat în față și altul în spate;

ițele, elemente importante în contextul țesăturii, care determină categoriile de țesături;

spata, unealta cu ajutorul căreia se îndeasă țesătura;

amnarul, care ajută la întinderea tiarei prin învârtirea sulului;

scripeții, care ușurează schimbarea ițelor;

vatalele, care încadrează spata;

fușteii, puși printre firele de pe războiul de învelit ca să nu se încurce;

slobozitorul, cu ajutorul căruia se dă drumul sulului de învelit, după ce s-a țesut porțiunea din fața spatei;

tălpigile sau călcătoarele, pe care se apasă pentru schimbarea ițelor;

suveica, cu ajutorul căreia se introduce firul de bătut printre firele urzelii;

vergeaua, cu ajutorul căreia se face țesătura la țoluri, înlocuin suveica;

speteaza, unealta de forma unei scândure, folosită la decorarea țesăturilor cu ajutorul căreia se ridică firele;

acul mare lung de circa 15-20cm, cu ajutorul căruia firele colorate se petrec printre firele urzelii, obținându-se ornamentul dorit.

Muzeul este cea mai înaltă, mai simplă și în acelasi timp complexă instituție de cultură, o școală vie din care se pot trage multe și neînchipuite învățăminte.

Monumentele, în totalitate originale, sunt mărturii de viață tradițională româneasca, dar,în același timp,constituie și ilustrarea unei anume concepții muzeologice și de prezervare a patrimoniului construit.

În concluzie, importanța Muzeului Satului depășește granițele naționale, fiind creația originală a intemeietorilor, în deplina corcordanță cu teoriile muzeologice avansate, din prima jumatate a sec. al XX lea.

Considerăm necesar să încheiem prin a rezuma principiile care au stat la baza organizării muzeului:

I. Principiul istoric este reprezentat habitatul tradițional în dezvoltarea sa spațială, între sec. al XVII-lea și începutul sec. al XX-lea;

II. Principiul autenticității în care toate construcțiile sunt originale respectând în general o viziune de sinteza, specifica secolului al XIX-lea.

Anexa nr.1

la ghidul operațional

4.7 PLAN DE ACTIVITATE

– RON –

5. ANALIZA COST – BENEFICIU PENTRU REALIZAREA INVESTIȚIEI REABILITARE, MODERNIZARE ȘI AMENAJARE MUZEU TRADIȚII POPULARE ÎN CĂMINUL CULTURAL NEMȚEAN

Identificarea investiției și definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de referință

5.2. Analiza opțiunilor

5.3. Analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță financiară: fluxul cumulat, valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost-beneficiu

Analiza economică, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță economică: valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost-beneficiu

Analiza de senzitivitate

5.1. Identificarea investitiei și definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de referintă

5.1.1. Obiectivele investiționale și socio-economice

Zonele rurale din România prezintă o deosebită importanță din punct de vedere economic, social și din punct de vedere al dimensiunii lor, diversității, resurselor naturale și umane pe care le dețin.

Dezvoltarea economică și socială durabilă a spațiului rural este indispensabil legată de îmbunătățirea infrastructurii rurale existente și a serviciilor de bază. Pe viitor zonele rurale trebuie să poată concura efectiv în atragerea de investiții, asigurând totodată și furnizarea unor condiții de viață adecvate și servicii sociale necesare comunității.

În spațiul rural, activitatea culturală este organizată în jurul căminului/centrului cultural al comunei/satului. Majoritatea căminelor culturale, caselor de cultură și a altor așezăminte culturale se află într-o stare continuă de degradare, neputând oferi astfel, servicii culturale populației rurale, aspect ce se răsfrânge și asupra situației educaționale a acesteia.

Pe fondul lipsei de mijloace financiare, numeroase așezăminte culturale din spațiul rural nu și-au mai putut desfășura activitatea din cauza stării înaintate de degradare. De asemenea, obiectivele de patrimoniu, sunt în cea mai mare măsură supuse fenomenului de degradare, având drept cauză aceleași lipsuri financiare. Satele românești reprezintă importante centre ale moștenirii culturale (păstrarea tradițiilor, a obiceiurilor, arta meșteșugurilor, ansambluri de biserici, situri arheologice, centre istorice) și adăpostesc o bogată cultură tradițională, o arhitectură diversă și un mod de viață bazat pe valori tradiționale, care în general diferă de la o regiune la alta.

Investiția are ca obiectiv reabilitare, modernizare și amenajare muzeu tradiții populare în căminul cultural localizată în localitatea Vădurele, județul Neamț, într-o perioadă de 12 luni.

Prin obiectivul investițional pe care și-I propune, proiectul de față va contribui la protejarea moștenirii culturale și naturale din spațiul rural în vederea realizării unei dezvoltări durabile.

Proiectul încorporează mai multe obiective prin care vor fi executate următoarele tipuri de lucrări: reabilitarea căminului prin schimbarea învelitorii din azbociment cu țiglă ceramică și schimbarea șarpantei, prin placarea pe exterior cu-termosistem — polistiren de 10cm, prin înlocuirea totală a

tâmplăriei exterioare cu tâmplărie din lemn stratificat cu geam termopan, prin amenajarea spațiu tehnic pentru centrala termică pe combustibil solid și instalarea radiatoarelor termice din incinta clădirii, prin schimbarea întregii instalații electrice.

Prin obiectivele investiționale propuse, proiectul contribuie și la atingerea unor obiective socioeconomice importante:

– creșterea numărului de sate renovate;

– creșterea numărului de obiective de patrimoniu din spațiul rural sprijinite;

5.1.2. Perioada de referinta

Prin perioada de referintă se înțelege numărul maxim de ani pentru care se fac prognoze în cadrul analizei economico-financiare. Prognozele privind evoluțiile viitoare ale proiectului trebuie să fie formulate pentru o perioadă corespunzătoare în raport cu durata pentru care proiectul este util din punct de vedere economic. Alegerea perioadei de referință poate avea un efect extrem de important asupra indicatorilor financiari și economici ai proiectului.

Mai concret, alegerea perioadei de referință afectează calcularea indicatorilor principali ai analizei cost-beneficiu și poate afecta, de asemenea, determinarea ratei de cofinanțare. Pentru majoritatea proiectelor de infrastructură, perioada de referinta este de cel puțin 20 de ani, iar pentru investițiile productive este de aproximativ 10 ani.

Confom Ghidului privind metodologia de lucru pentru Analiza cost-beneficiu, pentru perioada 2007 – 2013, orizonturile de timp de referință, formulate în conformitate cu profilul fiecărui sector în parte, sunt următoarele:

Așa cum se poate observa din tabel, perioada de referință luată în considerare pentru proiectele din domeniul serviciilor sociale (care se încadrează la Alte sericii) este de 15 ani.

Totuși, având în vedere prevederile Ghidului solicitantului , Anexa 6 Recomandări privind elaborarea analizei cost beneficiu, orizontul de analiză recomandat pentru proiectele finanțate prin acest domeniu de intervenție al POR este de 20 de ani.

Astfel, pentru proiectul Reabilitare, modernizare și amenajare muzeu tradiții populare în căminul cultural din localitatea Vădurele, previziunile se vor efectua pe un orizont de timp de 20 de ani.

5.2. Analiza opțiunilor

5.2.1 Opțiuni posibile

Opțiunile posibile sunt evaluate pe baza datelor de proiectare din prezentul studiu. În concordanță cu particularitățile geografice, economice, sociale, legale și de mediu ale obiectivului proiectului, sau analizat următoarele alternative:

În prezent clădirea studiată se află într-o stare de degradare a finisajelor, învelitorii, șarpantei în proporție de 80%, aceasta făcând aproape imposibilă utilizarea clădirii.

Construcția nu beneficiază de racord la apă, nu este amenajat grup sanitar; încălzirea este realizată prin trei sobe care sunt ineficiente; instalația electrică este uzată moral.

În timp, degradarea acesteia ar conduce la o inutilizare deplină și definitivă.

Conform Raportului de Expertiză Tehnică se impune consolidarea clădirii, pentru a putea fi îndeplinită exigența de rezistență și stabilitate.

Pentru a se putea desfășura în cât mai bune condiții activitățile care se vor desfășura în incinta acestei clădiri se impune reabilitarea si modernizarea acesteia având următorul sistem constructiv: schimbarea învelitorii din azbociment cu țiglă ceramică și schimbarea șarpantei, placarea pe exterior cu termosistem — polistiren de 10cm pentru reabilitarea termică a construcției, înlocuirea totală a tâmplăriei exterioare cu tâmplărie din lemn stratificat cu geam termopan, crearea grupurilor sanitare și vestiare pe sexe, înlocuirea pardoselii, tâmplăriei, reparații și văruieli la pereți și tavane.

Dotările, soluțiile tehnice constructive sunt prezentate în memoriul tehnic pe specialități respectiv: de arhitectură, structură, instalații electrice, instalații termice, instalații sanitare, instalații utilizare gaze naturale, instalații speciale, care se vor anexa la prezenta documentației tehnico-economica

5.2.2. Ipotezele de lucru și evaluarea alternativelor optime selectate pe baza analizei multicriteriale (aspecte relevante privind parametrii tehnici, economici, de mediu, legalitate, riscuri)

Metodologia utilizată

Evaluarea multicriterială, o metodologie utilizată pe scară largă în procesul de adoptare a deciziilor, constă în parcurgerea a două etape: o evaluare obiectivă și una subiectivă. În particular, pentru acest proiect, consultantul a decis să evalueze într-o primă etapă mai mulți parametri tehnici, de mediu, economici și legislativi, acordând scoruri de la 10 la 1, pentru cea mai bună opțiune, respectiv cea mai defavorabilă și interpolând scorul între aceste două valori. A doua fază introduce factorul de greutate (de importanță sau de ponderare), de la 1 la 5, care evidențiază importanța relativă a unor factori în comparație cu alți factori.

Analiza multicriterială

Parametrii semnificativi, care se consideră că pot influența procesul de luare a deciziei pentru realizarea investiției, sunt prezentați și notați în tabelul următor:

Scoruri acordate diferiților factori determinanți pentru cele 3 alternative

Pentru elemente precum: „Risc de deteriorare a clădirii', "Risc de insatisfacție pentru locuitori", "Estetica urbană" și "Beneficii aduse comunității locale" se poate vedea că diferența dintre scoruri între alternative este relativ mare (de la 0 la 9) comparativ între Opțiunea A pe de o parte, și Optiunea B, pe de altă parte.

Odată ce valorile au fost atribuite diferitelor elemente, acestea trebuie însumate pentru obținerea scorului final. Însă, deoarece unii parametri au o importanță mai mare decât alții, este desemnat un factor de greutate pentru fiecare parametru, după cum urmează:

Factor = 3, pentru element IMPORTANT

Factor = 2, pentru element SEMNIFICATIV

Factor = 1, pentru element de IMPORTANTANȚĂ MICĂ

Stadiul calitativ în tabelul luării deciziilor (folosind factorii de ponderare)

Ca un rezultat al acestei etape finale a analizei multicriteriale, se poate observa că Opțiunea B, care presupune reabilitarea, modernizarea și amenajarea muzeului de tradiții populare în căminul cultural din localitatea Vădurele, Comuna Alexandru cel Bun, devansează clar cealaltă alternativă.

Ca urmare a acestor rezultate, se recomandă realizarea proiectului solicitat, a supervizării și a lucrarilor de construcții pe infrastructura propusa de Alternativa B.

Dat fiind faptul că din punct de vedere tehnic analiza multicriterială arată faptul că Varianta investițională B este cea mai bună, aceasta dovedindu-se superioară prin prisma raportului output/input, analiza cost-beneficiu va fi realizată în detaliu pentru această variantă.

5.3. Analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță financiară: fluxul cumulat, valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost-beneficiu

5.3.1. Estimări și variabile de lucru

Pentru elaborarea unei analize financiare realiste se impune luarea în calcul a unor estimări și utilizarea anumitor variabile.

Conform metodologiei agreate, se vor avea în vedere 2 categorii de variabile de lucru:

A. Variabile macroeconomice:

Rata de actualizare și factorii de actualizare;

Rata inflației;

Cursul de schimb valutar.

B. Variabile microeconomice specifice investiției:

Costul investiției;

Valoarea reziduală;

Reparațiile capitale.

A. Variabile macroeconomice

A. (I) Rata de actualizare și factorii de actualizare

Actualizarea este operațiunea de aducere în stare de comparabilitate în momentul actual-s= unei sume de fluxuri de trezorerie viitoare. Rata folosită în calculele actuariale este numită rată de actualizare și ea este asimilată cu rata costului de oportunitate al capitalului (rata costului mediu ponderat al capitalului).

Considerând: a- rata de actualizare (rata costului mediu ponderat al capitalului) și i – orizontul de

timp pentru care se realizează analiza, raportul se numește factor de actualizare.

Rata de actualizare recomandată de UE pentru calculele de analiză financiară pe intervalele de programare aferente Fondurilor Structurale și de Coeziune a fost de 6% pentru perioada 2000 — 2006 și este de 5% pentru actualul interval de programare, respectiv 2007-2013.

În timp ce rata de actualizare financiară este aceeași pentru toate tipurile de proiecte, indiferent de orizontul de timp pe care se face actualizarea, factorul de actualizare are valori diferite în fiecare

din anii supuși analizei: în anul 1, , în anul 2…, în anul 30.

Rata de actualizare pentru perioada 2007-2013, de 5%, se va utiliza în calcularea indicatorilor de performanță ai proiectului, respectiv Valoarea financiară netă actualizată (FNPV – financial net present value) și Raportul beneficiu – cost (Rb/c).

A. (II) Rata inflației

În analiza proiectelor se poate prefera folosirea prețurilor constante, care sunt acele prețuri ajustate ținând cont de inflație și fixate la un an de bază. Pe de altă parte, în analiza fluxurilor financiare, prețurile curente sunt de preferat. Prețurile curente sunt prețuri nominale, la valorile observate în fiecare an. Folosirea prețurilor curente este recomandată deoarece efectul inflației poate influența calculul rentabilității financiare a investiției.

Pentru a obține o situație cât mai aproape de realitate, se va lucra cu prețuri curente, luând în calcul rata inflației. Se are în vedere faptul că, în calculele de actualizare, rata de actualizare încorporează, în semnfiicația și nivelul său, și informații legate de indicele prețurilor.

Cu titlu informativ, pentru orizontul de timp supus analizei cost-beneficiu, de 30 de ani, evoluția preconizată a ratei inflației este următoarea:

În prezent, BNR aplică strategia de țintire directă a inflației, cu anunțarea și asumarea țintei la începutul fiecărui an, cu o marjă de eroare (interval acceptat de variație de ±1% pe an). De asemenea este preconozată aderarea României la Uniunea Monetară Europeană (zona euro), ceea ce va presupune alinierea la HICP (Harmonized lndex of Consumer.

(III) Cursul de schimb valutar

Este considerat o variabilă de lucru deoarece majoritatea proiectelor sunt evaluate atât în moneda țării unde se realizează acestea cât și monedă de referință, în speță euro sau dolar. Pentru a
avea o imagine corectă a rezultatelor financiare ale proiectului pentru orizontul de timp luat în calcul trebuie să se ia în considerare și raportul de schimb între moneda autohtonă și moneda de referință. În cazul proiectelor de investiții din România, moneda folosită ca monedă de referință este euro.

Această variabilă este importantă mai ales în cazul unor proiecte multinaționale, pentru care costurile de investiție și de operare se exprimă în mai multe valute sau pentru investițiile care necesită materii prime din import sau expertiză tehnică externă.

Variabile microeconomice

B. (IV) Costul investiției și costul proiectului

Costul total al unui proiect de investiții este dat de suma costurilor de investiție: teren, construcții, echipamente, costuri speciale de întreținere, licențe, brevete, taxe și comisioane aferente derulării proiectului.

Metodologia internațională pentru analiza financiară pe baza fluxului de numerar presupune calcularea rentabilității unei investiții prin folosirea costurilor totale aferente respectivei investiții. Costul total al investiției, conform devizului general, este de 815.760 lei (valoarea cu TVA) din care, pentru lucrările aferente investiției de bază 637.060 lei (valoarea cu TVA).

Costul total care va fi luat în calculul analizei financiare este costul total din devizul general al proiectului de investiții pentru proiectul „Reabilitare, modernizare și amenajare muzeu traditii populare în căminul cultural din localitatea Vădurele", respectiv: 685.510 lei (valoarea fara TVA).

Printre elementele de venit, un element care se înregistrează la finalul orizontul de timp considerat pentru prognoză, este valoare reziduală a investiției. Valoarea reziduală trebuie luată în considerare întotdeauna la calculul ratei interne de rentabilitate financiară a investiției și al ratei interne de rentabilitate financiară a capitalului, alături de fluxurile de cash flow-uri actualizate și de valoarea investiției.

Valoarea reziduală va fi considerată valoarea rămasă de amortizat după orizontul de timp luat în considerare. Valoarea reziduală se calculează în funcție de valoarea de inventar a mijloacelor fixe folosite în cadrul investiției și de gradul de uzura estimat pentru orizontul de timp avut în vedere în cadrul analizei, după formula:

VR = Vi X (1 — Gu/100)

VR = Valoarea reziduală

Vi = Valoarea de inventar a mijlocului fix

Gu = Gradul de uzură a mijlocului fix estimat peste orizontul de timp propus.

La rândul său gradul de uzură se exprimă prin raportarea orizontului de analiză la durata normală de funcționare pentru mijlocul fix în cauză.

Tinând cont de specificul investitiei: reabilitare infrastructură servicii sociale, se consideră că dintre componentele investiției de bază, valoarea reziduală se aplică numai pentru construcție, întrucât celelalte componente ale investiției de bază — Utilaje și dotări vor fi supuse unui grad de uzură fizică și morală prea ridicat după un orizont de timp de 20 ani pentru a mai putea cuantifica valoarea lor reziduală.

Pentru construcțiile efectuate se consideră o durată normală de viață (funcționare de 20 de ani). Se calculează valoara reziduală pentru construcții:

valoare reziduală a investitiei:

VR = 274.204 lei

B. (VI) Reparațiile capitale

În cadrul analizei economico-financiare vor fi luate în calcul cheltuieli pentru reparațiile capitale care vor interveni la fiecare 10 ani din orizontul de analiza, în sumă aproximativă de 80.000 lei.

5.3.2. Evoluția prezumată a costurilor de întreținere și operare

Costurile pentru întreținerea și operarea „Reabilitare, modernizare și amenajare muzeu tradiții populare în căminul cultural din localitatea Vădurele” includ următoarele categorii de costuri specifice exploatării obiectivelor de investiții din domeniu: cheltuieli cu personalul;

cheltuieli cu materiile prime;

cheltuieli cu energia electrică;

cheltuieli cu apă și canalizare;

cheltuieli cu energia termică;

cheltuieli cu poștă, telecomunicații, radio, TV, internet;

cheltuieli cu salubritatea;

cheluieli de întreținere și reparații curente;

alte cheltuieli materiale.

În cele ce urmează ne propunem să facem o estimare a acestor categorii de costuri pe intervalul de analiză de 20 ani pentru proiectul de investiții propus.

Menționăm faptul că în Anul 1, acela de realizare a investiției, nu se pune problema calculării de costuri de întreținere și operare. Ca atare, anul de bază pentru calcularea acestor costuri este Anul 2.

Cheltuieli cu personalul

Cheltuielile cu personalul în Anul 2 sunt estimate la 15.180 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu rata de creștere preconizată de 5% pe an.

Cheltuieli cu materiile prime

Din această categorie fac parte consumabilele necesare furnizarii acestui tip de activități. Situația cheltuielilor cu consumabile pentru Anul 2 al intervalului de prognoză sunt estimate la 1800 lei. Acest cost va crește cu 3% anual.

Cheltuieli cu energia electrică

Cheltuielile cu energia electrică în Anul 2 sunt estimate la 3600 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creștere de 3% pe an.

Cheltuieli cu apă și canalizare

Cheltuielile cu apă și canalizarea în Anul 2 sunt estimate la 1000 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creștere de 3% anual.

Cheltuieli cu energia termică

Cheltuielile cu energia termică în Anul 2 sunt estimate la 6000 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creșteri de 3% pe an.

Cheltuieli cu poștă, telecomunicații, radio, TV, internet

Cheltuielile cu poștă, telecomunicații, radio, TV, internet în Anul 2 sunt estimate la 2100 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creștere de 3% pe an.

g) Cheltuieli cu salubritatea

Cheltuielile cu salubritatea în Anul 2 sunt estimate la 600 lei, iar pentru ceilalti ani, din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creștere de 3% pe an.

(h) Cheltuielil de întreșinere și reparații curente

Includ:

– reparații aferente instalațiilor: aproximativ 5000 lei/an;

– întreținere clădire: aproximativ 8000ei/an;

– alte cheltuieli de reparații și întreținere: aproximativ 2000 lei/an.

____________________________

TOTAL pentru Anul 2: 15000 lei

Pentru anii următori din intervalul de prognoză se aplică o rată de creștere de 3% pe an.

(i) Alte chetuieli materiale

Alte cheltuieli materiale pentru anul 2 sunt estimate la 8000 lei.

Pentru anii următori din intervalul de prognoză se aplică o rată de creștere de 3% pe an.

Cumulând aceste categorii de cheltuieli de întreținere și operare și făcând corecțiile enunțate legate de creșterile anuale, rezultă următoarea evoluție a acestor costuri pentru cei 20 ani ai intervalului de analiză.

Inițiatorul proiectului dorește ca prin realizarea acestei investiții obținerea unor beneficii de natura economică legate în principal de îmbunătățirea situației educaționale a tinerilor din zonei in care acționează, atragerea și reținerea investițiilor în zonă și îmbunătățirea accesului rezidentilor la instituțiile de utilitate publică. De asemenea, proiectul este un răspuns la nevoile prezente și viitoare ale tinerilor din comuna Alexandru cel Bun.

5.3.4. Analiza incrementală a costurilor și veniturilor din exploatare

Am analizat, pe intervalul de 20 ani, costurile și veniturile din exploatare în următoarele variante:

– varianta tara proiect (Optiunea A);

– varianta cu proiect (Optiunea B);

– varianta incrementală, care evidențiază diferența dintre fluxurile de venituri și cheltuieli aferente Opțiunii B în comparație cu Opțiunea A.

Analiza financiara și analiza economica vor avea în vedere aceste fluxuri incrementale

Veniturile directe obtinute reprezintă taxa de intrare pentru vizitarea muzeului. Se preconizeaza ca vor fi aproximativ 200 de vizitatori pe saptamana care vor plăti aproximativ 4 lei intrarea.

Costuri și venituri din exploatare

Varianta cu proiect (lei)

Costuri și venituri din exploatare

Varianta cu proiect (lei)

Costuri și venituri din exploatare

Varianta fara proiect (lei)

Alternativa 1-Păstrarea situației actuale

Costuri și venituri din exploatare

Varianta fară proiect (lei)

Alternativa 1-Păstrarea situației actuale

Costuri și venituri din exploatare

Valori incrementale (lei)

Costuri și venituri din exploatare

Valori incrementale (lei)

5.3.5. Fluxul de numerar — Solvabilitate și viabilitate

Fluxul de numerar (cash flow-ul) trebuie să demonstreze sustenabilitatea financiară, care constă în aceea că proiectul nu este supus riscului de a rămâne fără disponibilități de numerar, respectiv trebuie să demonstreze că suma cash flow-urilor actualizate pe orizontul de prognoză (în cazul de față 20 de ani) este mai mare decât valoarea investiției inițiale.

Solvabilitatea și viabilitatea sunt asigurate dacă rezultatul cumulat al fluxului net de numerar este pozitiv pe perioada întregului orizont de timp.

În cazul în care condiția de sustenabilitate financiară nu este îndeplinită (fluxul net de numerar este negativ), se procedează la revizuirea planului financiar.

Se apreciază că proiectul de față este unul sustenabil din punct de vedere financiar întrucât rezultatul fluxurile nete de numerar generate pe parcursul întregului interval de prognoză (20 de ani) sunt pozitive. S-au luat în considerare ca surse de finanțare atât fondurile provenite din finanțare POR, cât și cele provenite din alocări proprii ale Primăriei , surse care nu sunt purtătoare de dobândă:

Sustenabilitatea proiectului

5.3.6. Rezultatele analizei financiare

Se vor calcula următorii indicatori:

– Valoarea netă actualizată financiară;

– Rata internă a rentabilității financiare;

– Raportul beneficiu (B) – cost (C), Rb/c.

VNAF – Valoarea netă actualizată financiară (Financial Net Present Value – FNPV) reprezintă diferența dintre suma cash flow-urilor actualizate pe intervalul avut în vedere în funcție de natura investiției (în cazul de față, 10 de ani) și valoarea inițială a investiției. Calculele de actualizare se realizează cu ajutorul ratei de actualizare de 5%.

RIRF – Rata internă a rentabilității financiare (Financial Internal Rate of Return – IRR) reflectă acel nivel al ratei de actualizare pentru care VNAF este 0, respectiv suma cash flow-urilor actualizate pe intervalul de 10 de ani egalează valoarea inițială a investiției.

Calcularea cash flow-urilor pe orizontul de previziune, precum și a indicatorilor VNAF și RIRF este evidențiată în tabelul următor.

În cazul proiectului de față, VNAF este de -656151Iei„ iar RIRF este de -7,10%, ceea ce demonstrează necesitatea finanțării acestui proiect din Programul Operational Regional. Raportul beneficiu/cost este de 0,659.

Sunt astfel îndeplinite cumulativ condițiile pentru justificarea acordării finanțării nerambursabile:

5.4. Analiza economică, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță economică: valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost – beneficiu

5.4.1. Metodologia de lucru

Prin analiza economică se urmărește estimarea contribuției proiectului la bunăstarea economică a regiunii sau țării. Aceasta este realizată din perspectiva întregii societăți (municipiu, regiune sau țară), în loc de a considera numai punctul de vedere al proprietarului infrastructurii.

În cazul de față, utilitatea economică și socială a proiectului pentru comunitatea locală este evidentă, având în vedere faptul că el vine să răspundă unor nevoi clar identificate din punct de vedere social în localitatea Vădurele, Comuna Alexandru cel Bun.

Analiza financiară este considerată drept punct de pornire pentru realizarea analizei socioeconomice. În vederea determinării indicatorilor socio-economici trebuie realizate anumite ajustări pentru variabilele utilizate în cadrul analizei financiare.

Principiile și metodologiile care au stat la baza prezentei analizei cost-beneficiu sunt in concordanță cu „Guidance on the Methodology for carrying out Cost-Benefit Analysis", document elaborat de Comisia Europeana pentru perioada de programare 2007-2013.

A. Realizarea corecțiilor fiscale este necesară deoarece prețurile de piață includ taxe și subventii precum și unele transferuri de plăți. Astfel, se au în vedere următoarele corecții:

eliminarea din nivelul preturilor a TVA și a altor costuri indirecte;

eliminarea transferurilor pure către indivizi, cum ar fi plățile pentru asigurările sociale;

includerea în prețurile pentru intrări a taxelor directe.

B.Corecțiile pentru externalități: pentru determinarea beneficiilor sau costurile externe care nu au fost luate în considerare în analiza financiară (costul și beneficiul rezultatul din impactul de mediu sau din creșterea standardului de viață pentru populația deservită).

C.De la prețuri de piață la prețuri contabile sau prețuri umbră: pe lângă distorsiunile fiscale și externalități, există și alți factori care pot distorsiona prețurile, precum: regimurile de monopol, barierele comerciale, reglementări pe piața muncii (salariul minim de exemplu), informații incomplete. politicile guvernamentale protecționiste sau de subvenționare. Aceste elemente de distorsionare a pieței se pot corecta cu ajutorul prețurilor umbră, care reflectă costul de oportunitate pentru input-urile utilizate în analiză și disponibilitatea de plată a consumatorilor pentru output-uri.

Prețurile umbră trebuie să reflecte costul de oportunitate și disponibilitatea de plată a consumatorilor pentru bunurile și serviciile oferite de infrastructura respectivă.

Se consideră că pretul economic se stabilește astfel:

Pentru bunurile tangibile valoarea lor economică este dată de prețul la paritatea puterii de cumpărare la nivel internațional (prețul de import);

Pentru factorii de producție ( salarii) valoarea lor economică este data de costul de oportunitate, respectiv costul pe care 1-ar genera absența sau indisponibilitatea acestor factori de producție.

Prețurile umbră se calculează prin aplicarea unor factori de conversie asupra prețurilor utilizate in analiza financiară.

Pentru calculul factorilor de conversie se utilizează adesea o tehnică numită analiza semiinput-output (SIO). Analiza SIO folosește tabele de intrări ieșiri cu date la nivel național, recensaminte naționale, sondaje cu privire la cheltuielile gospodăriilor și alte surse la nivel național, cum ar fi date cu privire la tarifele vamale, cotații și subvenții. Această analiză poate fi folosită și la calculul factorului de conversie standard.

Deși factorul de conversie standard se determină în mod normal prin calcularea factorilor de conversie corespunzători sectoarelor productive ale unei economii, se poate folosi si formula:

unde,

FCS = factor de conversie standard;

M = valoarea totala a importurilor în prețuri CIF la graniță;

X = valoarea totala a exporturilor in prețuri FOB la graniță;

Tm = valoarea taxelor vamale totale aferente importurilor;

Sm = valoarea totala a subvențiilor pentru importuri;

Tx = valoarea totala a taxelor la export;

Sx = valoarea totala a subvențiilor pentru exporturi.

Pentru simplificarea calcului s-a folosit ca valoare a factorului de conversie standard valoarea medie de circa 0,8. Cercetătorii Steve Curry si John Weiss au stabilit în urma unor studii distincte din 13 tari în curs de dezvoltare ca FCS variaza intre 0,59 si 0,96 cu o valoare medie de circa 0,86.

FCS = 0,8

În calcularea prețului contabil al forței de muncă se aplică următoarea formulă:

PCF = PPF x (1-u) x (1-t), unde:

PCF = Prețul contabil al forței de muncă

PPF = Prețul de piață al forței de muncă

u = Rata regională a șomajului

t = Rata plăților aferente asigurărilor sociale și alte taxe conexe

Factorul de conversie pentru materialele de construcție

Conform Tarifului Vamal al României, taxele vamale la importurile de materiale de construcție variază intre 10% – 15%.

FC materiale de construcție importate = 0,8/1,15 = 0,70

Factorul de conversie pentru forța de muncă

Acolo unde nu există informații statistice detaliate despre piața fortei de muncă, se sugerează folosirea unei rate de șomaj regionale ca bază pentru determinarea prețului umbra pentru salarii. În acest caz se utilizeaza urmatoarea formulă:

SW=FWx(1—u)x(1—t)

unde,

SW = prețul umbra salarii (shadow wage);

FW = prețul de piață al salariilor (finance wage);

u = rata de șomaj regională;

t = cotele de contribuții la bugetul de stat pentru salarii.

FCforța de munca = (1-U) x (1-t) = (1-0,058) x (1-0,3) = 0,66

Ponderea costurilor cu forța de muncă în total costuri operaționale este de 40%. Rezultă o rata a prețului umbra pentru costuri operaționale de 0,86.

Prețuri umbra pentru costuri investiționale

S-a presupus urmatoarea structură a costurilor investiționale:

Rata de actualizare economică

Rata de actualizare economică, folosită și sub titulatura de rată de actualizare socială este folosită în procesul de actualizare a fluxurilor de numerar aferente analizei economice. Aceasta a fost propusă de către Comisia Europeană la nivelul de 5,5% pentru țările membre ale UE și de 3,5% pentru celelalte țări.

Ca atare, rata de actualizare socială luată în considerare în prezenta analiză economică

este de 5,5%.

5.4.2. Beneficii și costuri socio-economice

Un aspect foarte important pentru realizarea unei analize socio-economice adecvate îl

reprezintă modul în care sunt reprezentate sub formă monetară costurile și beneficiile,

economice. O corectă evaluare a acestora va conduce la obținerea unor indicatori economici în
concordanță cu realitățile momentului.

Pentru stabilirea costurilor și beneficiilor socio-economice, în funcție de tipul de proiect, trebuie analizate cu atenție mai multe aspecte:

beneficiarii direcți și indirecți ai proiectului;

conexiunile între rezultatele proiectului și ariile afectate de acesta, în mod pozitiv sau negativ;

evoluția anumitor indicatori din sectorul (sectoarele) în care se acționează prin proiect;

previziunile din sectorul/sectoarele de activitate asupra căruia/cărora se răsfrâng rezultatele proiectului;

efectele colaterale ale activităților din proiect.

Tipuri de beneficii utilizate în cadrul analizei socio—economice:

Beneficii cuantificabile: număr de locuri de muncă nou create, creșterea investițiilor în zonă

Beneficii necuantificabile: creșterea calității vieții, creșterea investițiilor independente.

a. Beneficii cuantificabile

a.1 Beneficii din crearea de locuri de muncă

Investiția propusă în cadrul prezentului proiect va crea 2 noi locuri de muncă

Efectul social al acestor angajări este dat de creșterea veniturilor salariale și a standardului de viață pentru persoanele angajate în faza de execuție și de operare a proiectului, iar efectul economic este dat de transferurile fiscale (contribuțiile aferente salariilor plătite, virate către bugetul de stat) și care vor putea fi redistribuite în economie.

a.2 Beneficii din dezvoltarea mediului de afaceri local

Creșterea cifrei de afaceri și a profiturilor pentru firme se transpune tot în transferuri fiscale către bugetul de stat, care pot să fie, mai departe, redisribuite în economie. Se pot realiza următoarele estimări:

– avem în vedere cel puțin 2 firme locale a căror activitate se va dezvolta ca urmare a realizării prezentului proiect de investiții;

– presupunem că fiecare dintre ele va realiza o cifră de afaceri medie anuală de 20.000 lei, respectiv un profit mediu anual de 10.000 lei.

Se calculează beneficiile la bugetul de stat aferente TVA (24%), respectiv impozitului pe profit (16%).

b. Beneficii necuantificabile

b.1. Beneficii legate de îmbunătățirea imaginii Comunei Alexandru cel Bun

Reabilitarea, modernizarea și amenajarea muzeului de tradiții populare în căminul cultural din localitatea Vădurele va contribui la îmbunătățirea imaginii și a percepției asupra comunei Alexandru cel Bun de către ceilalți locuitori din județul Neamt.

c. Costuri socio-econmice

Costurile socio-economice ocupă un loc redus în cadrul prezentului proiect. Principalele costuri socio-economice prezente ar fi în special cele din timpul perioadei de execuție a lucrărilor. Impactul asupra mediului va fi redus prin urmărirea optimizării lucrărilor în acord cu drumul critic capabil să reducă la minim perioada de afectare a traficului pietonal în zona în care se vor efectua lucrările.

5.4.4. lndicatori socio-economici de performantă

VNAE – Valoarea netă actualizată economică (ENPV — Economic Net Present Value): trebuie să prezinte o valoare pozitivă pentru ca proiectul să fie oportun din punct de vedere economic.

RIRE – Rata internă a rentabilității economice (EIRR): trebuie să fie mai mare decât factorul de actualizare folosit în analiza economică și socială (5,5%).

Raportul beneficiu (B) — cost (C) (Rb/c) măsoară raportul între intrări și ieșiri, și poate fi:

Supraunitar — proiectul este indicat deoarece beneficiile sunt mai mari decât costurile;

Subunitar — în viitor, proiectul poate avea probleme cu fluxul de numerar și poate fi respins.

Raportul beneficiu/cost (Rb/c): trebuie să fie supraunitar pentru ca proiectul să prezinte interes economic și social.

Calcularea indicatorilor economico-sociali s-a făcut ținând cont de următoarele elemente menționate anterior:

a. la evaluarea beneficiilor socio-economice, s-au avut în vedere, pe lângă veniturile din cadrul analizei financiare, următoarele categorii de beneficii cuantificabile:

b. s-au avut în vedere beneficii necuantificabil ;

c. s-au corectat costurile de exploatare cu factorul de corecție agreat de 0,86;

d. s-a corectat costul investiției cu factorul de conversie agreat de 0,7.

Analizând cele trei valori se desprinde concluzia conform căreia proiectul este viabil din
punct de vedere socio-economic

5.5. Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate este o tehnică de evaluare cantitativă a impactului modificării unor variabile de intrare asupra rentabilității proiectului investițional.

Instabilitatea mediului economic caracteristic României presupune existența unei palete vari eifefactori de risc care mai mult sau mai puțin probabil pot influența performanța previzionată a proiectului. Acești factori de risc se pot încadra în două categorii:

categorie care poate influența costurile de investiție;

categorie care poate influența elementele cash-flow-ului previzionat.

Metodologia abordată se bazează pe:

analiza senzitivității, respectiv identificarea variabilelor critice ale parametrilor proiectului;

calcularea valorii așteptate a indicatorilor de performanță ai proiectului.

Scopul analizei de senzitivitate este:

Identificarea variabilelor critice ale proiectului, adică acelor variabile care au cel mai mare impact asupra rentabilității sale. Variabilele critice sunt considerate acei parametri pentru care o variație de 1% provoacă creșterea cu 1% a ratei interne de rentabilitate sau cu 5% a valorii actuale nete;

Evaluarea generală a robusteții și eficienței proiectului;

Aprecierea gradului de risc: cu cat numărul de variabile critice este mai mare, cu atât proiectul este mai riscant;

Sugerează măsurile care ar trebui luate în vederea reducerii riscurilor proiectului.

Indicatorii luați în calcul pentru analiza senzitivității sunt:

Rata internă de Rentabilitate (IRR);

Valoarea neta actualizată (NPV).

Indicele de senzitivitate este de fapt un coeficient de elasticitate care ne arată cu câte procente se modifică parametrul studiat în cazul modificării cu un procent a variabilei. Dacă acest indice este mai mare decât 1, respectiva variabilă este purtătoare de risc.

Etapele analizei de senzitivitate sunt:

5.5.1. Identificarea variabilelor de intrare susceptibile de a avea o influenta importanta asupra rentabilitatii proiectului.

Pentru analiza de față s-au luat în considerare următoarele variabile:

– costul investiției.

5.5.2. Formularea ipotezelor privind abaterile variabilelor de intrare de la valorile probabile

Pentru fiecare din aceste variabile a fost considerată ipoteza unei abateri rezonabile de la valoarea medie stabilită în secțiunile anterioare (analiza financiară), abateri exprimate procentual. Aceste abateri sunt privite dintr-o perspectivă pesimistă, urmând ca prin intermediul graficelor de tip PLOT să se analizeze abaterile și din perspectiva optimistă:

– pentru costul investiției s-a estimat o creștere cu 1% față de nivelul preconizat inițial;

5.5.3. Recalcularea valorilor indicatorilor de performantă în ipoteza realizării abaterilor prognozate Evoluția indicatorilor în funcție de modificările variabilelor este prezentată în tabelul următor:

Ca atare, rezultă ca variabila Costul investiției este purtătoare de risc relativ în raport cu parametrul EIRR.

Din analiza influenței asupra indicatorilor cheie de performanță se deduc următoarele:

– proiectul prezintă o sensibilitate redusă la creștere costului investiției cu 1%,

Având în vedere, însă, că in calculațiile care au stat la baza devizului s-au luat în calcul marje de siguranță, nu există factori reali care să conducă la creșterea cu mai mult de 10% a costului investiției.

Ca atare, din analiza de senzitivitate nu reiese variabile critice semnificative.

6. Managementul riscurilor (sinteza la nivel de proiect)

Analiza de risc.

Principalele riscuri identificate sunt evidențiate în figura următoare:

Nivelul 4. Pre-condiția necesară înainte de începerea proiectului este obținerea finanțării. Aceasta presupune:

obținerea tuturor aprobărilor și avizelor specificate în Certificatul de Urbanism și Studiul de Fezabilitate pentru lucrările ce urmează a fi executate;

semnarea contractului de finanțare între Solicitant și Autoritatea Contractantă.

În cazul în care contractul de finanțare nu va fi semnat din diverse motive, proiectul nu poate fi implementat. Solicitantul va lua măsurile necesare pentru a îndeplini toate cerințele necesare în faza de contractare.

Nivelul 3. Riscurile abordate la acest nivel sunt legate de:

intărzieri în procedurile de achiziții a contractelor de furnizare, servicii sau lucrări

Respectarea graficului de organizare a procedurilor de achiziții reprezintă o ipoteză care poate

fi controlată prin proiect de către echipa de implementare, dar în același timp, pot exita factori externi care să producă decalaje față de termenele stabilite inițial. Aceste condiții externe, necontrolabile prin proiect pot fi determinate, de exemplu, de lipsa de interes a furnizorilor specializați pentru tipul de acțiuni ce vor fi licitate, refuzul acestora de a accepta condițiile financiare impuse de procedurile legislației în vigoare sau neconformitatea ofertelor depuse, aspecte care pot conduce la reluarea unor licitații și depășirea perioadei de contractare estimate.

Nivel 2. Nu există riscuri asumate la acest nivel.

Nivel 1. Riscurile abordate la acest nivel sun legate de:

Legislația instabilă

Acest aspect poate fi considerat un factor de risc în măsura în care, din diverse motive, revizuirea planului regional pentru managementul realizării stației de pompare nu va ține cont de rezultatele ce se vor obține în urma implementării proiectului propus.

Măsuri de administrare a riscurilor

Procesul gestionării riscurilor se desfășoară pe parcursul a trei etape principale:

identificarea;

evaluarea;

tratamentul (managementul) riscurilor.

(A) Identificarea riscurilor

Principalele riscuri susceptibile să afecteze proiectul se pot clasifica astfel:

riscuri interne:

întârzieri în procedurile de achiziții a contractelor de furnizare, servicii sau lucrări;

riscuri externe:

legislația instabilă.

(B) Evaluarea riscurilor

Această etapă este utilă în determinarea priorităților în alocarea resurselor pentru controlul și finanțarea riscurilor. Estimarea riscurilor presupune conceperea unor metode de măsurare a importanței riscurilor precum și aplicarea lor pentru riscurile identificate.

Abordarea ordinală a probabilității de apariție a riscurilor proiectului s-a făcut în funcție de frecvență (probabilitatea de producere a evenimentului) și severitatea consecințelor (impactul pe care îl poate avea asupra proiectului fenomenul vizat). În acest caz, poziționarea riscurilor în diagrama riscurilor este subiectivă și se bazează doar pe expertiza echipei de proiect.

Pentru această etapă, esențială este matricea de evaluare a riscurilor, în funcție de probabilitatea de apariție și impactul produs. În acest caz, poziționarea riscurilor în diagrama riscurilor este subiectivă și se bazează doar pe expertiza echipei de proiect.

Matricea poate fi folosită în stabilirea strategiei de management astfel:

riscurile din prima categorie (frecvență mică, severitate redusă) — pentru a recomandă tehnici de reținere a riscului;

pentru riscurile din a doua categorie (frecvență mică și severitate ridicată) ca de

„Intârzted în procedurile de achiziții a contractelor de furnizare, servicii sau lucrăn", este recomandată asigurarea, deoarece materializarea lor ar avea un impact foarte puternic asupra proiectului;

pentru riscurile din a treia categorie (frecvență mare, severitate scăzută) se impun a fi aplicate tehnici de control al riscului, în scopul reducerii frecvenței de producere. Tehnicile de control vor fi combinate cu tehnicile de reținere;

riscurile din ultima categorie (frecvență mare, severitate ridicată) ar trebui evitate.

(C) Tratamentul (managementul) riscurilor

Tehnici de control a riscului recunoscute în literatura de specialitate se împart în două mari categorii:

tehnici care reduc probabilitatea de apariție a riscurilor (frecvența);

tehnici care reduc impactul riscurilor (severitatea).

Din categoria tehnicilor care reduc probabilitatea de apariție a riscurilor fac parte:

evitarea riscului;

prevenirea pierderilor.

Din categoria tehnicilor care reduc impactul riscurilor fac parte:

reducerea pierderilor;

dispersia expunerilor la pierderi;

transferul contractual al riscului.

7. Planificarea proiectului (graful si diagrama Gantt)

8. Efectele multiplicatoare și sustenabilitatea proiectului

Efectele multiplicatoare – reprezintǎ posibilitatea ca proiectul nostru sǎ devinǎ un model de urmat și de cǎtre alte administrații locale din județ sau chiar din țară.

Astfel rezultatul și beneficiile proiectului se multiplicǎ: oamenii din comună vor cunoaște mai bine tradițiile din tot județul Neamț, copiii vor învăța din traditiile nemtene, zona va deveni mai atractivă, se va crea un centru de informare turistică zonală, s-ar putea organiza evenimente speciale pentru locuitorii din Alexandru cel Bun. Toate aceste acțiuni ar fi benefice asupra calității vieții, care s-ar îmbunătăți.

Sustenabilitate proiectului are urmǎtoarele componente :

Sustenabilitate financiarǎ :

Surse financiare de susținere a funcționǎrii și exploatǎrii rezultatelor proiectului dupǎ finalizarea acestuia.

Acțiuni pentru obținerea de fonduri necesare pentru exploatarea rezultatelor;

Resursele financiare pentru funcționarea pe parcurs a muzeului vor fi atrase din urmǎtoarele surse: de la sponsori care vor sprijini organizarea unor evenimente în pavilionul administrativ, fonduri ale Consiliului Local al comunei Alexandru cel Bun, fonduri de la Consiliul Județean Neamț.

Sustenabilitatea insituționalǎ

Se referǎ la acea personǎ care va avea dreptul de proprietate asupra rezultatelor proiectului și va putea susține din punct de vedere organizațional funcționarea acestora. În cadrul firmei noastre dreptul de proprietate îl are Consiliul Local al Comunei Alexandru cel Bun, care trebuie sǎ fie interesat ca aceast muzeu sǎ fie funcțional în cele mai bune condiții.

Sustenabilitatea la nivel de politici

Proiectul poate determina schimbǎri de comportament, mentalitate, atitudine. Implementarea proiectului poate aduce o revigorare a turismului in zona comunei Alexandru cel Bun.

Proiectul nu propune / vizeazǎ inițierea unor noi legi, dar implicǎ noi proceduri pentru buna desfǎșurare a activitǎților din comună.

9. Bugetul proiectului

Bugetul proiectului se regăsește în anexa nr.1.

10. Sursa/sursele de finanțare

Costul acțiunii și suma solicitată de la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.

11. Anexe

12. Bilbiografie

Anexa nr.1

la ghidul operațional

4.7 PLAN DE ACTIVITATE

– RON –

5. ANALIZA COST – BENEFICIU PENTRU REALIZAREA INVESTIȚIEI REABILITARE, MODERNIZARE ȘI AMENAJARE MUZEU TRADIȚII POPULARE ÎN CĂMINUL CULTURAL NEMȚEAN

Identificarea investiției și definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de referință

5.2. Analiza opțiunilor

5.3. Analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță financiară: fluxul cumulat, valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost-beneficiu

Analiza economică, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță economică: valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost-beneficiu

Analiza de senzitivitate

5.1. Identificarea investitiei și definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de referintă

5.1.1. Obiectivele investiționale și socio-economice

Zonele rurale din România prezintă o deosebită importanță din punct de vedere economic, social și din punct de vedere al dimensiunii lor, diversității, resurselor naturale și umane pe care le dețin.

Dezvoltarea economică și socială durabilă a spațiului rural este indispensabil legată de îmbunătățirea infrastructurii rurale existente și a serviciilor de bază. Pe viitor zonele rurale trebuie să poată concura efectiv în atragerea de investiții, asigurând totodată și furnizarea unor condiții de viață adecvate și servicii sociale necesare comunității.

În spațiul rural, activitatea culturală este organizată în jurul căminului/centrului cultural al comunei/satului. Majoritatea căminelor culturale, caselor de cultură și a altor așezăminte culturale se află într-o stare continuă de degradare, neputând oferi astfel, servicii culturale populației rurale, aspect ce se răsfrânge și asupra situației educaționale a acesteia.

Pe fondul lipsei de mijloace financiare, numeroase așezăminte culturale din spațiul rural nu și-au mai putut desfășura activitatea din cauza stării înaintate de degradare. De asemenea, obiectivele de patrimoniu, sunt în cea mai mare măsură supuse fenomenului de degradare, având drept cauză aceleași lipsuri financiare. Satele românești reprezintă importante centre ale moștenirii culturale (păstrarea tradițiilor, a obiceiurilor, arta meșteșugurilor, ansambluri de biserici, situri arheologice, centre istorice) și adăpostesc o bogată cultură tradițională, o arhitectură diversă și un mod de viață bazat pe valori tradiționale, care în general diferă de la o regiune la alta.

Investiția are ca obiectiv reabilitare, modernizare și amenajare muzeu tradiții populare în căminul cultural localizată în localitatea Vădurele, județul Neamț, într-o perioadă de 12 luni.

Prin obiectivul investițional pe care și-I propune, proiectul de față va contribui la protejarea moștenirii culturale și naturale din spațiul rural în vederea realizării unei dezvoltări durabile.

Proiectul încorporează mai multe obiective prin care vor fi executate următoarele tipuri de lucrări: reabilitarea căminului prin schimbarea învelitorii din azbociment cu țiglă ceramică și schimbarea șarpantei, prin placarea pe exterior cu-termosistem — polistiren de 10cm, prin înlocuirea totală a

tâmplăriei exterioare cu tâmplărie din lemn stratificat cu geam termopan, prin amenajarea spațiu tehnic pentru centrala termică pe combustibil solid și instalarea radiatoarelor termice din incinta clădirii, prin schimbarea întregii instalații electrice.

Prin obiectivele investiționale propuse, proiectul contribuie și la atingerea unor obiective socioeconomice importante:

– creșterea numărului de sate renovate;

– creșterea numărului de obiective de patrimoniu din spațiul rural sprijinite;

5.1.2. Perioada de referinta

Prin perioada de referintă se înțelege numărul maxim de ani pentru care se fac prognoze în cadrul analizei economico-financiare. Prognozele privind evoluțiile viitoare ale proiectului trebuie să fie formulate pentru o perioadă corespunzătoare în raport cu durata pentru care proiectul este util din punct de vedere economic. Alegerea perioadei de referință poate avea un efect extrem de important asupra indicatorilor financiari și economici ai proiectului.

Mai concret, alegerea perioadei de referință afectează calcularea indicatorilor principali ai analizei cost-beneficiu și poate afecta, de asemenea, determinarea ratei de cofinanțare. Pentru majoritatea proiectelor de infrastructură, perioada de referinta este de cel puțin 20 de ani, iar pentru investițiile productive este de aproximativ 10 ani.

Confom Ghidului privind metodologia de lucru pentru Analiza cost-beneficiu, pentru perioada 2007 – 2013, orizonturile de timp de referință, formulate în conformitate cu profilul fiecărui sector în parte, sunt următoarele:

Așa cum se poate observa din tabel, perioada de referință luată în considerare pentru proiectele din domeniul serviciilor sociale (care se încadrează la Alte sericii) este de 15 ani.

Totuși, având în vedere prevederile Ghidului solicitantului , Anexa 6 Recomandări privind elaborarea analizei cost beneficiu, orizontul de analiză recomandat pentru proiectele finanțate prin acest domeniu de intervenție al POR este de 20 de ani.

Astfel, pentru proiectul Reabilitare, modernizare și amenajare muzeu tradiții populare în căminul cultural din localitatea Vădurele, previziunile se vor efectua pe un orizont de timp de 20 de ani.

5.2. Analiza opțiunilor

5.2.1 Opțiuni posibile

Opțiunile posibile sunt evaluate pe baza datelor de proiectare din prezentul studiu. În concordanță cu particularitățile geografice, economice, sociale, legale și de mediu ale obiectivului proiectului, sau analizat următoarele alternative:

În prezent clădirea studiată se află într-o stare de degradare a finisajelor, învelitorii, șarpantei în proporție de 80%, aceasta făcând aproape imposibilă utilizarea clădirii.

Construcția nu beneficiază de racord la apă, nu este amenajat grup sanitar; încălzirea este realizată prin trei sobe care sunt ineficiente; instalația electrică este uzată moral.

În timp, degradarea acesteia ar conduce la o inutilizare deplină și definitivă.

Conform Raportului de Expertiză Tehnică se impune consolidarea clădirii, pentru a putea fi îndeplinită exigența de rezistență și stabilitate.

Pentru a se putea desfășura în cât mai bune condiții activitățile care se vor desfășura în incinta acestei clădiri se impune reabilitarea si modernizarea acesteia având următorul sistem constructiv: schimbarea învelitorii din azbociment cu țiglă ceramică și schimbarea șarpantei, placarea pe exterior cu termosistem — polistiren de 10cm pentru reabilitarea termică a construcției, înlocuirea totală a tâmplăriei exterioare cu tâmplărie din lemn stratificat cu geam termopan, crearea grupurilor sanitare și vestiare pe sexe, înlocuirea pardoselii, tâmplăriei, reparații și văruieli la pereți și tavane.

Dotările, soluțiile tehnice constructive sunt prezentate în memoriul tehnic pe specialități respectiv: de arhitectură, structură, instalații electrice, instalații termice, instalații sanitare, instalații utilizare gaze naturale, instalații speciale, care se vor anexa la prezenta documentației tehnico-economica

5.2.2. Ipotezele de lucru și evaluarea alternativelor optime selectate pe baza analizei multicriteriale (aspecte relevante privind parametrii tehnici, economici, de mediu, legalitate, riscuri)

Metodologia utilizată

Evaluarea multicriterială, o metodologie utilizată pe scară largă în procesul de adoptare a deciziilor, constă în parcurgerea a două etape: o evaluare obiectivă și una subiectivă. În particular, pentru acest proiect, consultantul a decis să evalueze într-o primă etapă mai mulți parametri tehnici, de mediu, economici și legislativi, acordând scoruri de la 10 la 1, pentru cea mai bună opțiune, respectiv cea mai defavorabilă și interpolând scorul între aceste două valori. A doua fază introduce factorul de greutate (de importanță sau de ponderare), de la 1 la 5, care evidențiază importanța relativă a unor factori în comparație cu alți factori.

Analiza multicriterială

Parametrii semnificativi, care se consideră că pot influența procesul de luare a deciziei pentru realizarea investiției, sunt prezentați și notați în tabelul următor:

Scoruri acordate diferiților factori determinanți pentru cele 3 alternative

Pentru elemente precum: „Risc de deteriorare a clădirii', "Risc de insatisfacție pentru locuitori", "Estetica urbană" și "Beneficii aduse comunității locale" se poate vedea că diferența dintre scoruri între alternative este relativ mare (de la 0 la 9) comparativ între Opțiunea A pe de o parte, și Optiunea B, pe de altă parte.

Odată ce valorile au fost atribuite diferitelor elemente, acestea trebuie însumate pentru obținerea scorului final. Însă, deoarece unii parametri au o importanță mai mare decât alții, este desemnat un factor de greutate pentru fiecare parametru, după cum urmează:

Factor = 3, pentru element IMPORTANT

Factor = 2, pentru element SEMNIFICATIV

Factor = 1, pentru element de IMPORTANTANȚĂ MICĂ

Stadiul calitativ în tabelul luării deciziilor (folosind factorii de ponderare)

Ca un rezultat al acestei etape finale a analizei multicriteriale, se poate observa că Opțiunea B, care presupune reabilitarea, modernizarea și amenajarea muzeului de tradiții populare în căminul cultural din localitatea Vădurele, Comuna Alexandru cel Bun, devansează clar cealaltă alternativă.

Ca urmare a acestor rezultate, se recomandă realizarea proiectului solicitat, a supervizării și a lucrarilor de construcții pe infrastructura propusa de Alternativa B.

Dat fiind faptul că din punct de vedere tehnic analiza multicriterială arată faptul că Varianta investițională B este cea mai bună, aceasta dovedindu-se superioară prin prisma raportului output/input, analiza cost-beneficiu va fi realizată în detaliu pentru această variantă.

5.3. Analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță financiară: fluxul cumulat, valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost-beneficiu

5.3.1. Estimări și variabile de lucru

Pentru elaborarea unei analize financiare realiste se impune luarea în calcul a unor estimări și utilizarea anumitor variabile.

Conform metodologiei agreate, se vor avea în vedere 2 categorii de variabile de lucru:

A. Variabile macroeconomice:

Rata de actualizare și factorii de actualizare;

Rata inflației;

Cursul de schimb valutar.

B. Variabile microeconomice specifice investiției:

Costul investiției;

Valoarea reziduală;

Reparațiile capitale.

A. Variabile macroeconomice

A. (I) Rata de actualizare și factorii de actualizare

Actualizarea este operațiunea de aducere în stare de comparabilitate în momentul actual-s= unei sume de fluxuri de trezorerie viitoare. Rata folosită în calculele actuariale este numită rată de actualizare și ea este asimilată cu rata costului de oportunitate al capitalului (rata costului mediu ponderat al capitalului).

Considerând: a- rata de actualizare (rata costului mediu ponderat al capitalului) și i – orizontul de

timp pentru care se realizează analiza, raportul se numește factor de actualizare.

Rata de actualizare recomandată de UE pentru calculele de analiză financiară pe intervalele de programare aferente Fondurilor Structurale și de Coeziune a fost de 6% pentru perioada 2000 — 2006 și este de 5% pentru actualul interval de programare, respectiv 2007-2013.

În timp ce rata de actualizare financiară este aceeași pentru toate tipurile de proiecte, indiferent de orizontul de timp pe care se face actualizarea, factorul de actualizare are valori diferite în fiecare

din anii supuși analizei: în anul 1, , în anul 2…, în anul 30.

Rata de actualizare pentru perioada 2007-2013, de 5%, se va utiliza în calcularea indicatorilor de performanță ai proiectului, respectiv Valoarea financiară netă actualizată (FNPV – financial net present value) și Raportul beneficiu – cost (Rb/c).

A. (II) Rata inflației

În analiza proiectelor se poate prefera folosirea prețurilor constante, care sunt acele prețuri ajustate ținând cont de inflație și fixate la un an de bază. Pe de altă parte, în analiza fluxurilor financiare, prețurile curente sunt de preferat. Prețurile curente sunt prețuri nominale, la valorile observate în fiecare an. Folosirea prețurilor curente este recomandată deoarece efectul inflației poate influența calculul rentabilității financiare a investiției.

Pentru a obține o situație cât mai aproape de realitate, se va lucra cu prețuri curente, luând în calcul rata inflației. Se are în vedere faptul că, în calculele de actualizare, rata de actualizare încorporează, în semnfiicația și nivelul său, și informații legate de indicele prețurilor.

Cu titlu informativ, pentru orizontul de timp supus analizei cost-beneficiu, de 30 de ani, evoluția preconizată a ratei inflației este următoarea:

În prezent, BNR aplică strategia de țintire directă a inflației, cu anunțarea și asumarea țintei la începutul fiecărui an, cu o marjă de eroare (interval acceptat de variație de ±1% pe an). De asemenea este preconozată aderarea României la Uniunea Monetară Europeană (zona euro), ceea ce va presupune alinierea la HICP (Harmonized lndex of Consumer.

(III) Cursul de schimb valutar

Este considerat o variabilă de lucru deoarece majoritatea proiectelor sunt evaluate atât în moneda țării unde se realizează acestea cât și monedă de referință, în speță euro sau dolar. Pentru a
avea o imagine corectă a rezultatelor financiare ale proiectului pentru orizontul de timp luat în calcul trebuie să se ia în considerare și raportul de schimb între moneda autohtonă și moneda de referință. În cazul proiectelor de investiții din România, moneda folosită ca monedă de referință este euro.

Această variabilă este importantă mai ales în cazul unor proiecte multinaționale, pentru care costurile de investiție și de operare se exprimă în mai multe valute sau pentru investițiile care necesită materii prime din import sau expertiză tehnică externă.

Variabile microeconomice

B. (IV) Costul investiției și costul proiectului

Costul total al unui proiect de investiții este dat de suma costurilor de investiție: teren, construcții, echipamente, costuri speciale de întreținere, licențe, brevete, taxe și comisioane aferente derulării proiectului.

Metodologia internațională pentru analiza financiară pe baza fluxului de numerar presupune calcularea rentabilității unei investiții prin folosirea costurilor totale aferente respectivei investiții. Costul total al investiției, conform devizului general, este de 815.760 lei (valoarea cu TVA) din care, pentru lucrările aferente investiției de bază 637.060 lei (valoarea cu TVA).

Costul total care va fi luat în calculul analizei financiare este costul total din devizul general al proiectului de investiții pentru proiectul „Reabilitare, modernizare și amenajare muzeu traditii populare în căminul cultural din localitatea Vădurele", respectiv: 685.510 lei (valoarea fara TVA).

Printre elementele de venit, un element care se înregistrează la finalul orizontul de timp considerat pentru prognoză, este valoare reziduală a investiției. Valoarea reziduală trebuie luată în considerare întotdeauna la calculul ratei interne de rentabilitate financiară a investiției și al ratei interne de rentabilitate financiară a capitalului, alături de fluxurile de cash flow-uri actualizate și de valoarea investiției.

Valoarea reziduală va fi considerată valoarea rămasă de amortizat după orizontul de timp luat în considerare. Valoarea reziduală se calculează în funcție de valoarea de inventar a mijloacelor fixe folosite în cadrul investiției și de gradul de uzura estimat pentru orizontul de timp avut în vedere în cadrul analizei, după formula:

VR = Vi X (1 — Gu/100)

VR = Valoarea reziduală

Vi = Valoarea de inventar a mijlocului fix

Gu = Gradul de uzură a mijlocului fix estimat peste orizontul de timp propus.

La rândul său gradul de uzură se exprimă prin raportarea orizontului de analiză la durata normală de funcționare pentru mijlocul fix în cauză.

Tinând cont de specificul investitiei: reabilitare infrastructură servicii sociale, se consideră că dintre componentele investiției de bază, valoarea reziduală se aplică numai pentru construcție, întrucât celelalte componente ale investiției de bază — Utilaje și dotări vor fi supuse unui grad de uzură fizică și morală prea ridicat după un orizont de timp de 20 ani pentru a mai putea cuantifica valoarea lor reziduală.

Pentru construcțiile efectuate se consideră o durată normală de viață (funcționare de 20 de ani). Se calculează valoara reziduală pentru construcții:

valoare reziduală a investitiei:

VR = 274.204 lei

B. (VI) Reparațiile capitale

În cadrul analizei economico-financiare vor fi luate în calcul cheltuieli pentru reparațiile capitale care vor interveni la fiecare 10 ani din orizontul de analiza, în sumă aproximativă de 80.000 lei.

5.3.2. Evoluția prezumată a costurilor de întreținere și operare

Costurile pentru întreținerea și operarea „Reabilitare, modernizare și amenajare muzeu tradiții populare în căminul cultural din localitatea Vădurele” includ următoarele categorii de costuri specifice exploatării obiectivelor de investiții din domeniu: cheltuieli cu personalul;

cheltuieli cu materiile prime;

cheltuieli cu energia electrică;

cheltuieli cu apă și canalizare;

cheltuieli cu energia termică;

cheltuieli cu poștă, telecomunicații, radio, TV, internet;

cheltuieli cu salubritatea;

cheluieli de întreținere și reparații curente;

alte cheltuieli materiale.

În cele ce urmează ne propunem să facem o estimare a acestor categorii de costuri pe intervalul de analiză de 20 ani pentru proiectul de investiții propus.

Menționăm faptul că în Anul 1, acela de realizare a investiției, nu se pune problema calculării de costuri de întreținere și operare. Ca atare, anul de bază pentru calcularea acestor costuri este Anul 2.

Cheltuieli cu personalul

Cheltuielile cu personalul în Anul 2 sunt estimate la 15.180 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu rata de creștere preconizată de 5% pe an.

Cheltuieli cu materiile prime

Din această categorie fac parte consumabilele necesare furnizarii acestui tip de activități. Situația cheltuielilor cu consumabile pentru Anul 2 al intervalului de prognoză sunt estimate la 1800 lei. Acest cost va crește cu 3% anual.

Cheltuieli cu energia electrică

Cheltuielile cu energia electrică în Anul 2 sunt estimate la 3600 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creștere de 3% pe an.

Cheltuieli cu apă și canalizare

Cheltuielile cu apă și canalizarea în Anul 2 sunt estimate la 1000 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creștere de 3% anual.

Cheltuieli cu energia termică

Cheltuielile cu energia termică în Anul 2 sunt estimate la 6000 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creșteri de 3% pe an.

Cheltuieli cu poștă, telecomunicații, radio, TV, internet

Cheltuielile cu poștă, telecomunicații, radio, TV, internet în Anul 2 sunt estimate la 2100 lei, iar pentru ceilalți ani din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creștere de 3% pe an.

g) Cheltuieli cu salubritatea

Cheltuielile cu salubritatea în Anul 2 sunt estimate la 600 lei, iar pentru ceilalti ani, din intervalul de analiză se va avea în vedere corectarea cu o rată de creștere de 3% pe an.

(h) Cheltuielil de întreșinere și reparații curente

Includ:

– reparații aferente instalațiilor: aproximativ 5000 lei/an;

– întreținere clădire: aproximativ 8000ei/an;

– alte cheltuieli de reparații și întreținere: aproximativ 2000 lei/an.

____________________________

TOTAL pentru Anul 2: 15000 lei

Pentru anii următori din intervalul de prognoză se aplică o rată de creștere de 3% pe an.

(i) Alte chetuieli materiale

Alte cheltuieli materiale pentru anul 2 sunt estimate la 8000 lei.

Pentru anii următori din intervalul de prognoză se aplică o rată de creștere de 3% pe an.

Cumulând aceste categorii de cheltuieli de întreținere și operare și făcând corecțiile enunțate legate de creșterile anuale, rezultă următoarea evoluție a acestor costuri pentru cei 20 ani ai intervalului de analiză.

Inițiatorul proiectului dorește ca prin realizarea acestei investiții obținerea unor beneficii de natura economică legate în principal de îmbunătățirea situației educaționale a tinerilor din zonei in care acționează, atragerea și reținerea investițiilor în zonă și îmbunătățirea accesului rezidentilor la instituțiile de utilitate publică. De asemenea, proiectul este un răspuns la nevoile prezente și viitoare ale tinerilor din comuna Alexandru cel Bun.

5.3.4. Analiza incrementală a costurilor și veniturilor din exploatare

Am analizat, pe intervalul de 20 ani, costurile și veniturile din exploatare în următoarele variante:

– varianta tara proiect (Optiunea A);

– varianta cu proiect (Optiunea B);

– varianta incrementală, care evidențiază diferența dintre fluxurile de venituri și cheltuieli aferente Opțiunii B în comparație cu Opțiunea A.

Analiza financiara și analiza economica vor avea în vedere aceste fluxuri incrementale

Veniturile directe obtinute reprezintă taxa de intrare pentru vizitarea muzeului. Se preconizeaza ca vor fi aproximativ 200 de vizitatori pe saptamana care vor plăti aproximativ 4 lei intrarea.

Costuri și venituri din exploatare

Varianta cu proiect (lei)

Costuri și venituri din exploatare

Varianta cu proiect (lei)

Costuri și venituri din exploatare

Varianta fara proiect (lei)

Alternativa 1-Păstrarea situației actuale

Costuri și venituri din exploatare

Varianta fară proiect (lei)

Alternativa 1-Păstrarea situației actuale

Costuri și venituri din exploatare

Valori incrementale (lei)

Costuri și venituri din exploatare

Valori incrementale (lei)

5.3.5. Fluxul de numerar — Solvabilitate și viabilitate

Fluxul de numerar (cash flow-ul) trebuie să demonstreze sustenabilitatea financiară, care constă în aceea că proiectul nu este supus riscului de a rămâne fără disponibilități de numerar, respectiv trebuie să demonstreze că suma cash flow-urilor actualizate pe orizontul de prognoză (în cazul de față 20 de ani) este mai mare decât valoarea investiției inițiale.

Solvabilitatea și viabilitatea sunt asigurate dacă rezultatul cumulat al fluxului net de numerar este pozitiv pe perioada întregului orizont de timp.

În cazul în care condiția de sustenabilitate financiară nu este îndeplinită (fluxul net de numerar este negativ), se procedează la revizuirea planului financiar.

Se apreciază că proiectul de față este unul sustenabil din punct de vedere financiar întrucât rezultatul fluxurile nete de numerar generate pe parcursul întregului interval de prognoză (20 de ani) sunt pozitive. S-au luat în considerare ca surse de finanțare atât fondurile provenite din finanțare POR, cât și cele provenite din alocări proprii ale Primăriei , surse care nu sunt purtătoare de dobândă:

Sustenabilitatea proiectului

5.3.6. Rezultatele analizei financiare

Se vor calcula următorii indicatori:

– Valoarea netă actualizată financiară;

– Rata internă a rentabilității financiare;

– Raportul beneficiu (B) – cost (C), Rb/c.

VNAF – Valoarea netă actualizată financiară (Financial Net Present Value – FNPV) reprezintă diferența dintre suma cash flow-urilor actualizate pe intervalul avut în vedere în funcție de natura investiției (în cazul de față, 10 de ani) și valoarea inițială a investiției. Calculele de actualizare se realizează cu ajutorul ratei de actualizare de 5%.

RIRF – Rata internă a rentabilității financiare (Financial Internal Rate of Return – IRR) reflectă acel nivel al ratei de actualizare pentru care VNAF este 0, respectiv suma cash flow-urilor actualizate pe intervalul de 10 de ani egalează valoarea inițială a investiției.

Calcularea cash flow-urilor pe orizontul de previziune, precum și a indicatorilor VNAF și RIRF este evidențiată în tabelul următor.

În cazul proiectului de față, VNAF este de -656151Iei„ iar RIRF este de -7,10%, ceea ce demonstrează necesitatea finanțării acestui proiect din Programul Operational Regional. Raportul beneficiu/cost este de 0,659.

Sunt astfel îndeplinite cumulativ condițiile pentru justificarea acordării finanțării nerambursabile:

5.4. Analiza economică, inclusiv calcularea indicatorilor de performanță economică: valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate și raportul cost – beneficiu

5.4.1. Metodologia de lucru

Prin analiza economică se urmărește estimarea contribuției proiectului la bunăstarea economică a regiunii sau țării. Aceasta este realizată din perspectiva întregii societăți (municipiu, regiune sau țară), în loc de a considera numai punctul de vedere al proprietarului infrastructurii.

În cazul de față, utilitatea economică și socială a proiectului pentru comunitatea locală este evidentă, având în vedere faptul că el vine să răspundă unor nevoi clar identificate din punct de vedere social în localitatea Vădurele, Comuna Alexandru cel Bun.

Analiza financiară este considerată drept punct de pornire pentru realizarea analizei socioeconomice. În vederea determinării indicatorilor socio-economici trebuie realizate anumite ajustări pentru variabilele utilizate în cadrul analizei financiare.

Principiile și metodologiile care au stat la baza prezentei analizei cost-beneficiu sunt in concordanță cu „Guidance on the Methodology for carrying out Cost-Benefit Analysis", document elaborat de Comisia Europeana pentru perioada de programare 2007-2013.

A. Realizarea corecțiilor fiscale este necesară deoarece prețurile de piață includ taxe și subventii precum și unele transferuri de plăți. Astfel, se au în vedere următoarele corecții:

eliminarea din nivelul preturilor a TVA și a altor costuri indirecte;

eliminarea transferurilor pure către indivizi, cum ar fi plățile pentru asigurările sociale;

includerea în prețurile pentru intrări a taxelor directe.

B.Corecțiile pentru externalități: pentru determinarea beneficiilor sau costurile externe care nu au fost luate în considerare în analiza financiară (costul și beneficiul rezultatul din impactul de mediu sau din creșterea standardului de viață pentru populația deservită).

C.De la prețuri de piață la prețuri contabile sau prețuri umbră: pe lângă distorsiunile fiscale și externalități, există și alți factori care pot distorsiona prețurile, precum: regimurile de monopol, barierele comerciale, reglementări pe piața muncii (salariul minim de exemplu), informații incomplete. politicile guvernamentale protecționiste sau de subvenționare. Aceste elemente de distorsionare a pieței se pot corecta cu ajutorul prețurilor umbră, care reflectă costul de oportunitate pentru input-urile utilizate în analiză și disponibilitatea de plată a consumatorilor pentru output-uri.

Prețurile umbră trebuie să reflecte costul de oportunitate și disponibilitatea de plată a consumatorilor pentru bunurile și serviciile oferite de infrastructura respectivă.

Se consideră că pretul economic se stabilește astfel:

Pentru bunurile tangibile valoarea lor economică este dată de prețul la paritatea puterii de cumpărare la nivel internațional (prețul de import);

Pentru factorii de producție ( salarii) valoarea lor economică este data de costul de oportunitate, respectiv costul pe care 1-ar genera absența sau indisponibilitatea acestor factori de producție.

Prețurile umbră se calculează prin aplicarea unor factori de conversie asupra prețurilor utilizate in analiza financiară.

Pentru calculul factorilor de conversie se utilizează adesea o tehnică numită analiza semiinput-output (SIO). Analiza SIO folosește tabele de intrări ieșiri cu date la nivel național, recensaminte naționale, sondaje cu privire la cheltuielile gospodăriilor și alte surse la nivel național, cum ar fi date cu privire la tarifele vamale, cotații și subvenții. Această analiză poate fi folosită și la calculul factorului de conversie standard.

Deși factorul de conversie standard se determină în mod normal prin calcularea factorilor de conversie corespunzători sectoarelor productive ale unei economii, se poate folosi si formula:

unde,

FCS = factor de conversie standard;

M = valoarea totala a importurilor în prețuri CIF la graniță;

X = valoarea totala a exporturilor in prețuri FOB la graniță;

Tm = valoarea taxelor vamale totale aferente importurilor;

Sm = valoarea totala a subvențiilor pentru importuri;

Tx = valoarea totala a taxelor la export;

Sx = valoarea totala a subvențiilor pentru exporturi.

Pentru simplificarea calcului s-a folosit ca valoare a factorului de conversie standard valoarea medie de circa 0,8. Cercetătorii Steve Curry si John Weiss au stabilit în urma unor studii distincte din 13 tari în curs de dezvoltare ca FCS variaza intre 0,59 si 0,96 cu o valoare medie de circa 0,86.

FCS = 0,8

În calcularea prețului contabil al forței de muncă se aplică următoarea formulă:

PCF = PPF x (1-u) x (1-t), unde:

PCF = Prețul contabil al forței de muncă

PPF = Prețul de piață al forței de muncă

u = Rata regională a șomajului

t = Rata plăților aferente asigurărilor sociale și alte taxe conexe

Factorul de conversie pentru materialele de construcție

Conform Tarifului Vamal al României, taxele vamale la importurile de materiale de construcție variază intre 10% – 15%.

FC materiale de construcție importate = 0,8/1,15 = 0,70

Factorul de conversie pentru forța de muncă

Acolo unde nu există informații statistice detaliate despre piața fortei de muncă, se sugerează folosirea unei rate de șomaj regionale ca bază pentru determinarea prețului umbra pentru salarii. În acest caz se utilizeaza urmatoarea formulă:

SW=FWx(1—u)x(1—t)

unde,

SW = prețul umbra salarii (shadow wage);

FW = prețul de piață al salariilor (finance wage);

u = rata de șomaj regională;

t = cotele de contribuții la bugetul de stat pentru salarii.

FCforța de munca = (1-U) x (1-t) = (1-0,058) x (1-0,3) = 0,66

Ponderea costurilor cu forța de muncă în total costuri operaționale este de 40%. Rezultă o rata a prețului umbra pentru costuri operaționale de 0,86.

Prețuri umbra pentru costuri investiționale

S-a presupus urmatoarea structură a costurilor investiționale:

Rata de actualizare economică

Rata de actualizare economică, folosită și sub titulatura de rată de actualizare socială este folosită în procesul de actualizare a fluxurilor de numerar aferente analizei economice. Aceasta a fost propusă de către Comisia Europeană la nivelul de 5,5% pentru țările membre ale UE și de 3,5% pentru celelalte țări.

Ca atare, rata de actualizare socială luată în considerare în prezenta analiză economică

este de 5,5%.

5.4.2. Beneficii și costuri socio-economice

Un aspect foarte important pentru realizarea unei analize socio-economice adecvate îl

reprezintă modul în care sunt reprezentate sub formă monetară costurile și beneficiile,

economice. O corectă evaluare a acestora va conduce la obținerea unor indicatori economici în
concordanță cu realitățile momentului.

Pentru stabilirea costurilor și beneficiilor socio-economice, în funcție de tipul de proiect, trebuie analizate cu atenție mai multe aspecte:

beneficiarii direcți și indirecți ai proiectului;

conexiunile între rezultatele proiectului și ariile afectate de acesta, în mod pozitiv sau negativ;

evoluția anumitor indicatori din sectorul (sectoarele) în care se acționează prin proiect;

previziunile din sectorul/sectoarele de activitate asupra căruia/cărora se răsfrâng rezultatele proiectului;

efectele colaterale ale activităților din proiect.

Tipuri de beneficii utilizate în cadrul analizei socio—economice:

Beneficii cuantificabile: număr de locuri de muncă nou create, creșterea investițiilor în zonă

Beneficii necuantificabile: creșterea calității vieții, creșterea investițiilor independente.

a. Beneficii cuantificabile

a.1 Beneficii din crearea de locuri de muncă

Investiția propusă în cadrul prezentului proiect va crea 2 noi locuri de muncă

Efectul social al acestor angajări este dat de creșterea veniturilor salariale și a standardului de viață pentru persoanele angajate în faza de execuție și de operare a proiectului, iar efectul economic este dat de transferurile fiscale (contribuțiile aferente salariilor plătite, virate către bugetul de stat) și care vor putea fi redistribuite în economie.

a.2 Beneficii din dezvoltarea mediului de afaceri local

Creșterea cifrei de afaceri și a profiturilor pentru firme se transpune tot în transferuri fiscale către bugetul de stat, care pot să fie, mai departe, redisribuite în economie. Se pot realiza următoarele estimări:

– avem în vedere cel puțin 2 firme locale a căror activitate se va dezvolta ca urmare a realizării prezentului proiect de investiții;

– presupunem că fiecare dintre ele va realiza o cifră de afaceri medie anuală de 20.000 lei, respectiv un profit mediu anual de 10.000 lei.

Se calculează beneficiile la bugetul de stat aferente TVA (24%), respectiv impozitului pe profit (16%).

b. Beneficii necuantificabile

b.1. Beneficii legate de îmbunătățirea imaginii Comunei Alexandru cel Bun

Reabilitarea, modernizarea și amenajarea muzeului de tradiții populare în căminul cultural din localitatea Vădurele va contribui la îmbunătățirea imaginii și a percepției asupra comunei Alexandru cel Bun de către ceilalți locuitori din județul Neamt.

c. Costuri socio-econmice

Costurile socio-economice ocupă un loc redus în cadrul prezentului proiect. Principalele costuri socio-economice prezente ar fi în special cele din timpul perioadei de execuție a lucrărilor. Impactul asupra mediului va fi redus prin urmărirea optimizării lucrărilor în acord cu drumul critic capabil să reducă la minim perioada de afectare a traficului pietonal în zona în care se vor efectua lucrările.

5.4.4. lndicatori socio-economici de performantă

VNAE – Valoarea netă actualizată economică (ENPV — Economic Net Present Value): trebuie să prezinte o valoare pozitivă pentru ca proiectul să fie oportun din punct de vedere economic.

RIRE – Rata internă a rentabilității economice (EIRR): trebuie să fie mai mare decât factorul de actualizare folosit în analiza economică și socială (5,5%).

Raportul beneficiu (B) — cost (C) (Rb/c) măsoară raportul între intrări și ieșiri, și poate fi:

Supraunitar — proiectul este indicat deoarece beneficiile sunt mai mari decât costurile;

Subunitar — în viitor, proiectul poate avea probleme cu fluxul de numerar și poate fi respins.

Raportul beneficiu/cost (Rb/c): trebuie să fie supraunitar pentru ca proiectul să prezinte interes economic și social.

Calcularea indicatorilor economico-sociali s-a făcut ținând cont de următoarele elemente menționate anterior:

a. la evaluarea beneficiilor socio-economice, s-au avut în vedere, pe lângă veniturile din cadrul analizei financiare, următoarele categorii de beneficii cuantificabile:

b. s-au avut în vedere beneficii necuantificabil ;

c. s-au corectat costurile de exploatare cu factorul de corecție agreat de 0,86;

d. s-a corectat costul investiției cu factorul de conversie agreat de 0,7.

Analizând cele trei valori se desprinde concluzia conform căreia proiectul este viabil din
punct de vedere socio-economic

5.5. Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate este o tehnică de evaluare cantitativă a impactului modificării unor variabile de intrare asupra rentabilității proiectului investițional.

Instabilitatea mediului economic caracteristic României presupune existența unei palete vari eifefactori de risc care mai mult sau mai puțin probabil pot influența performanța previzionată a proiectului. Acești factori de risc se pot încadra în două categorii:

categorie care poate influența costurile de investiție;

categorie care poate influența elementele cash-flow-ului previzionat.

Metodologia abordată se bazează pe:

analiza senzitivității, respectiv identificarea variabilelor critice ale parametrilor proiectului;

calcularea valorii așteptate a indicatorilor de performanță ai proiectului.

Scopul analizei de senzitivitate este:

Identificarea variabilelor critice ale proiectului, adică acelor variabile care au cel mai mare impact asupra rentabilității sale. Variabilele critice sunt considerate acei parametri pentru care o variație de 1% provoacă creșterea cu 1% a ratei interne de rentabilitate sau cu 5% a valorii actuale nete;

Evaluarea generală a robusteții și eficienței proiectului;

Aprecierea gradului de risc: cu cat numărul de variabile critice este mai mare, cu atât proiectul este mai riscant;

Sugerează măsurile care ar trebui luate în vederea reducerii riscurilor proiectului.

Indicatorii luați în calcul pentru analiza senzitivității sunt:

Rata internă de Rentabilitate (IRR);

Valoarea neta actualizată (NPV).

Indicele de senzitivitate este de fapt un coeficient de elasticitate care ne arată cu câte procente se modifică parametrul studiat în cazul modificării cu un procent a variabilei. Dacă acest indice este mai mare decât 1, respectiva variabilă este purtătoare de risc.

Etapele analizei de senzitivitate sunt:

5.5.1. Identificarea variabilelor de intrare susceptibile de a avea o influenta importanta asupra rentabilitatii proiectului.

Pentru analiza de față s-au luat în considerare următoarele variabile:

– costul investiției.

5.5.2. Formularea ipotezelor privind abaterile variabilelor de intrare de la valorile probabile

Pentru fiecare din aceste variabile a fost considerată ipoteza unei abateri rezonabile de la valoarea medie stabilită în secțiunile anterioare (analiza financiară), abateri exprimate procentual. Aceste abateri sunt privite dintr-o perspectivă pesimistă, urmând ca prin intermediul graficelor de tip PLOT să se analizeze abaterile și din perspectiva optimistă:

– pentru costul investiției s-a estimat o creștere cu 1% față de nivelul preconizat inițial;

5.5.3. Recalcularea valorilor indicatorilor de performantă în ipoteza realizării abaterilor prognozate Evoluția indicatorilor în funcție de modificările variabilelor este prezentată în tabelul următor:

Ca atare, rezultă ca variabila Costul investiției este purtătoare de risc relativ în raport cu parametrul EIRR.

Din analiza influenței asupra indicatorilor cheie de performanță se deduc următoarele:

– proiectul prezintă o sensibilitate redusă la creștere costului investiției cu 1%,

Având în vedere, însă, că in calculațiile care au stat la baza devizului s-au luat în calcul marje de siguranță, nu există factori reali care să conducă la creșterea cu mai mult de 10% a costului investiției.

Ca atare, din analiza de senzitivitate nu reiese variabile critice semnificative.

6. Managementul riscurilor (sinteza la nivel de proiect)

Analiza de risc.

Principalele riscuri identificate sunt evidențiate în figura următoare:

Nivelul 4. Pre-condiția necesară înainte de începerea proiectului este obținerea finanțării. Aceasta presupune:

obținerea tuturor aprobărilor și avizelor specificate în Certificatul de Urbanism și Studiul de Fezabilitate pentru lucrările ce urmează a fi executate;

semnarea contractului de finanțare între Solicitant și Autoritatea Contractantă.

În cazul în care contractul de finanțare nu va fi semnat din diverse motive, proiectul nu poate fi implementat. Solicitantul va lua măsurile necesare pentru a îndeplini toate cerințele necesare în faza de contractare.

Nivelul 3. Riscurile abordate la acest nivel sunt legate de:

intărzieri în procedurile de achiziții a contractelor de furnizare, servicii sau lucrări

Respectarea graficului de organizare a procedurilor de achiziții reprezintă o ipoteză care poate

fi controlată prin proiect de către echipa de implementare, dar în același timp, pot exita factori externi care să producă decalaje față de termenele stabilite inițial. Aceste condiții externe, necontrolabile prin proiect pot fi determinate, de exemplu, de lipsa de interes a furnizorilor specializați pentru tipul de acțiuni ce vor fi licitate, refuzul acestora de a accepta condițiile financiare impuse de procedurile legislației în vigoare sau neconformitatea ofertelor depuse, aspecte care pot conduce la reluarea unor licitații și depășirea perioadei de contractare estimate.

Nivel 2. Nu există riscuri asumate la acest nivel.

Nivel 1. Riscurile abordate la acest nivel sun legate de:

Legislația instabilă

Acest aspect poate fi considerat un factor de risc în măsura în care, din diverse motive, revizuirea planului regional pentru managementul realizării stației de pompare nu va ține cont de rezultatele ce se vor obține în urma implementării proiectului propus.

Măsuri de administrare a riscurilor

Procesul gestionării riscurilor se desfășoară pe parcursul a trei etape principale:

identificarea;

evaluarea;

tratamentul (managementul) riscurilor.

(A) Identificarea riscurilor

Principalele riscuri susceptibile să afecteze proiectul se pot clasifica astfel:

riscuri interne:

întârzieri în procedurile de achiziții a contractelor de furnizare, servicii sau lucrări;

riscuri externe:

legislația instabilă.

(B) Evaluarea riscurilor

Această etapă este utilă în determinarea priorităților în alocarea resurselor pentru controlul și finanțarea riscurilor. Estimarea riscurilor presupune conceperea unor metode de măsurare a importanței riscurilor precum și aplicarea lor pentru riscurile identificate.

Abordarea ordinală a probabilității de apariție a riscurilor proiectului s-a făcut în funcție de frecvență (probabilitatea de producere a evenimentului) și severitatea consecințelor (impactul pe care îl poate avea asupra proiectului fenomenul vizat). În acest caz, poziționarea riscurilor în diagrama riscurilor este subiectivă și se bazează doar pe expertiza echipei de proiect.

Pentru această etapă, esențială este matricea de evaluare a riscurilor, în funcție de probabilitatea de apariție și impactul produs. În acest caz, poziționarea riscurilor în diagrama riscurilor este subiectivă și se bazează doar pe expertiza echipei de proiect.

Matricea poate fi folosită în stabilirea strategiei de management astfel:

riscurile din prima categorie (frecvență mică, severitate redusă) — pentru a recomandă tehnici de reținere a riscului;

pentru riscurile din a doua categorie (frecvență mică și severitate ridicată) ca de

„Intârzted în procedurile de achiziții a contractelor de furnizare, servicii sau lucrăn", este recomandată asigurarea, deoarece materializarea lor ar avea un impact foarte puternic asupra proiectului;

pentru riscurile din a treia categorie (frecvență mare, severitate scăzută) se impun a fi aplicate tehnici de control al riscului, în scopul reducerii frecvenței de producere. Tehnicile de control vor fi combinate cu tehnicile de reținere;

riscurile din ultima categorie (frecvență mare, severitate ridicată) ar trebui evitate.

(C) Tratamentul (managementul) riscurilor

Tehnici de control a riscului recunoscute în literatura de specialitate se împart în două mari categorii:

tehnici care reduc probabilitatea de apariție a riscurilor (frecvența);

tehnici care reduc impactul riscurilor (severitatea).

Din categoria tehnicilor care reduc probabilitatea de apariție a riscurilor fac parte:

evitarea riscului;

prevenirea pierderilor.

Din categoria tehnicilor care reduc impactul riscurilor fac parte:

reducerea pierderilor;

dispersia expunerilor la pierderi;

transferul contractual al riscului.

7. Planificarea proiectului (graful si diagrama Gantt)

8. Efectele multiplicatoare și sustenabilitatea proiectului

Efectele multiplicatoare – reprezintǎ posibilitatea ca proiectul nostru sǎ devinǎ un model de urmat și de cǎtre alte administrații locale din județ sau chiar din țară.

Astfel rezultatul și beneficiile proiectului se multiplicǎ: oamenii din comună vor cunoaște mai bine tradițiile din tot județul Neamț, copiii vor învăța din traditiile nemtene, zona va deveni mai atractivă, se va crea un centru de informare turistică zonală, s-ar putea organiza evenimente speciale pentru locuitorii din Alexandru cel Bun. Toate aceste acțiuni ar fi benefice asupra calității vieții, care s-ar îmbunătăți.

Sustenabilitate proiectului are urmǎtoarele componente :

Sustenabilitate financiarǎ :

Surse financiare de susținere a funcționǎrii și exploatǎrii rezultatelor proiectului dupǎ finalizarea acestuia.

Acțiuni pentru obținerea de fonduri necesare pentru exploatarea rezultatelor;

Resursele financiare pentru funcționarea pe parcurs a muzeului vor fi atrase din urmǎtoarele surse: de la sponsori care vor sprijini organizarea unor evenimente în pavilionul administrativ, fonduri ale Consiliului Local al comunei Alexandru cel Bun, fonduri de la Consiliul Județean Neamț.

Sustenabilitatea insituționalǎ

Se referǎ la acea personǎ care va avea dreptul de proprietate asupra rezultatelor proiectului și va putea susține din punct de vedere organizațional funcționarea acestora. În cadrul firmei noastre dreptul de proprietate îl are Consiliul Local al Comunei Alexandru cel Bun, care trebuie sǎ fie interesat ca aceast muzeu sǎ fie funcțional în cele mai bune condiții.

Sustenabilitatea la nivel de politici

Proiectul poate determina schimbǎri de comportament, mentalitate, atitudine. Implementarea proiectului poate aduce o revigorare a turismului in zona comunei Alexandru cel Bun.

Proiectul nu propune / vizeazǎ inițierea unor noi legi, dar implicǎ noi proceduri pentru buna desfǎșurare a activitǎților din comună.

9. Bugetul proiectului

Bugetul proiectului se regăsește în anexa nr.1.

10. Sursa/sursele de finanțare

Costul acțiunii și suma solicitată de la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.

11. Anexe

12. Bilbiografie