Managementul Proiectelor de Dezvoltare Durabila a Turismului Regional Si Local Studiu de Caz

=== 467771871468c06d9e5bb26a47852e737c70d04b_515796_1 ===

STUDIU DE CAZ: TURISM DURABIL ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA- NĂSĂUD

Ecoturismul, ca formă de turism durabil și responsabil, se conturează ca o alternativă în domeniul entertainment- ului, menită să restabilească echilibrul dintre activitățile turistice și mediul înconjurător. În acest context, exista o nouă abordare a fenomenului turistic, de la resurse, infrastructură și marketing, până la profilul participantului la actul turistic și relația cu prestatorii de servicii. Această abordare se bazează pe câteva principii, cum ar fi conservarea și protecția mediului, creșterea bunăstării materiale a comunităților locale și reducerea impactului asupra mediului.

În România activitățile cu caracter ecoturistic se află la începuturi și sunt promovate de către Asociația de Ecoturism cu sediul în Brașov, înființată în anul 2006. În cadrul acesteia activează o serie de tour- operatori și prestatori de servicii acreditați, care desfășoară diferite programe ecoturistice în ariile naturale protejate din țară (Parcul Național Retezat, Parcul Național Piatra Craiului, Parcul Natural Apuseni, Rezervația Biosferei Delta Dunării) și în zonele cu situri culturale (Bucovina, Maramureș, Transilvania).

Un pas important în schițarea cadrului organizatoric de desfășurare a ecoturismului a avut loc la sfârșitul anului 2009, prin definitivarea de către Institutul pentru Cercetare- Dezvoltare în Turism a Strategiei pentru dezvoltarea ecoturismului în România. Reperele cele mai importante ale acestui proiect sunt: stabilirea destinațiilor ecoturistice de pe întinsul țării și obținerea certificărilor pentru ecoturism de către agențiile tour- operatoare și prestatori de servicii interesați.

În acest context, județul Bistrița- Năsăud, prin resursele sale naturale și culturale și prin infrastructura turistică de care beneficiază (dotări pentru cazare, alimentație și agrement) poate deveni o destinație ecoturistică la nivel regional, național și chiar internațional.

Situat într- o zonă de convergență geografică, județul Bistrița- Năsăud

30

beneficiază de importante resurse atractive care pot fi valorificate prin ecoturism. Printre acestea se numără ariile naturale protejate, vestigiile istorice, monumentele și manifestările culturale, obiceiurile și tradițiile străvechi.

Cuprinderea acestor resurse atractive în programele ecoturistice de la nivel local, regional sau național trebuie să aibă loc în acord cu strategia națională de ecoturism a României, prin mai multi factori.

Cele mai importante resurse ecoturistice ale județului sunt în acest moment ariile protejate, reprezentate de către Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Național Călimani și de câteva rezervații naturale.19

Parcul Național Munții Rodnei (categorie II conform UICN), se întinde pe o suprafață de 46.399 ha, din care cea mai mare parte (80%) se află pe teritoriul județului Bistrița- Năsăud, unde ocupă flancul sudic al Munților Rodnei. În cadrul parcului au fost delimitate câteva rezervații, cum ar fi: Rezervația speologică Cobășel (1 ha), Rezervația botanică Poiana cu narcise (5 ha), Rezervația mixtă Izvoarele Mihăiesei (50 ha), Rezervația naturală Izvorul Bătrâna (0,5 ha), Rezervația mixtă Ineu-Lala (2568 ha), în cadrul județului Bistrița- Năsăud, și Rezervația științifică Pietrosul Mare (3300 ha), Rezervația mixtă Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei (100 ha), Rezervația naturală Piatra Rea (50 ha), pe teritoriul județului Maramureș. În limitele parcului sunt protejate specii de floră și faună, ecosisteme specifice zonei montane înalte, forme de relief (petrografic, glaciar, periglaciar, policiclic), peșteri, cursuri de apă și lacuri glaciare.

Parcul Național Călimani (categorie II conform UICN), deține o suprafață de 24 041 ha, din care 112 ha se află pe teritoriul județului Bistrița- Năsăud, în zona rezervației complexe din cadrul masivului Bistricior, unde sunt protejate ecosisteme specifice zonei subalpine și forme de relief periglaciar.

Rezervațiile naturale (categorie IV-V conform UICN), din cadrul județului au fost schițate încă din anii 70 ai secolului trecut, dar prin Hotărârea Nr. 3 din 14 Martie

19 I. Chintăuan, V. Ștefan, I. Marquier, G. Coldea, Arii protejate din județul Bistrița-Năsăud, Ed. Supergraph, Cluj-Napoca, 2004.

31

1995 a Consiliului Județean Bistrița- Năsăud sunt legiferate și intră în regim de ocrotire, fiind reconfirmate prin Legea 5/2000. Acestea se clasifică după cum urmează:

1) rezervații geologice (Râpa cu Păpuși, Masivul de sare de la Sărățel, Vulcanii noroioși de la Monor);

2) rezervații paleontologice (Râpa Mare de la Budacu de Sus, Râpa Neagră de la Budacu de Sus, Comarnic de la Cușma);

3) rezervații hidrogeologice (Zăvoaiele Borcutului de la Romuli);

4) rezervații hidrologice (Lacul Cetățele de la Căianul Mic, Tăul lui Alac de la Zagra);

5) rezervații speologice (Peștera Izvorul Tăușoarelor, categorie I a, din anul 2010);

6) rezervații botanice (Piatra Fântânele din Pasul Tihuța, Piatra Cușmei, La Sărătură, Poiana cu narcise de sub vf. Saca din Munții Rodnei, Poiana cu narcise de la Mogoșeni, Pădurea din Șes de la Orheiul Bistriței);

7) rezervații zoologice (Stânca Iedului-Bujdeie);

8) rezervații complexe (Piatra Corbului, Valea Repedelui, Bistricior, Tăul Zânelor, Cheile Bistriței Ardelene, Rotunda-Preluci);

9) rezervații peisagistice (Valea Cormaia, Tătarca-Stâncile Țapului);

10) parcuri și grădini istorice (Parcul dendrologic de la Arcalia).

Toate aceste rezervații sunt administrate de către primăriile comunelor pe raza cărora se află, de către Complexul Muzeal Bistrița- Năsăud (Peștera Izvorul Tăușoarelor) și de către Universitatea Babeș- Bolyai din Cluj-Napoca (Parcul dendrologic Arcalia).

De asemenea, este posibil ca în circuitele ecoturistice din județ să fie incluse și anumite obiective culturale : localitatea Tonciu cu meșteșugul împletirii papurei, localitățile

32

Runcu Salvei și Salva cu meșteșugul cusutului pe pânză, a țesutului și a confecționării opincilor, localitatea Chintelnic cu obiceiul Hâzilor din Ajunul Bobotezei, localitățile Figa, Tăure, Căianu Mic și Căianu Mare cu obiceiul Înstruțatul Boului din ziua de Rusalii, localitatea Cireșoaia cu Maialul Cireșelor de la sfârșitul lunii iunie, orașul Bistrița cu centrul istoric, localitățile Sărata, Budurleni, Apatiu, Bungard, Dobricel, unde se află biserici din lemn ridicate în secolele XVII- XVIII.

Activitățile turistice sunt deosebit de intense în cadrul județului Bistrița- Năsăud, datorită patrimoniului natural și cultural generos, infrastructurii turistice relativ dezvoltate (pensiuni, cabane, vile, obiective de agrement) și deschiderii populației către fenomenul turistic (timp liber, nevoia de relaxare, posibilități de deplasare). Există numeroase locuri turistice pe întinsul județului, mai mult sau mai puțin amenajate, în cadrul cărora se practică activități de relaxare, aventură, cură, practicare a sporturilor de iarnă, informare culturală.

Pentru a avea o situație clară privind practicarea activităților ecoturistice în județ, sunt parcurse două etape metodologice:

– în prima etapă au fost distribuite chestionare unui eșantion de 200 persoane din județ, alese pe criterii relevante (vârstă, gen, studii, experiență turistică, mediu social), pentru a stabili dacă se cunoaște conceptul, caracteristicile și dacă se transpune în practică;

– în cea de- a doua etapă au fost monitorizate toate ariile protejate din județ, în ceea ce privește numărul de vizitatori și motivația acestora.

Chestionarele distribuite au continut următoarele întrebări: definiți ecoturismul; de când cunoașteți acest termen?; unde se poate practica ecoturismul în județul Bistrița-Năsăud?; cum ar trebui să se comporte un ecoturist?; dumneavoastră practicați ecoturismul?; ce ar trebui făcut pentru extinderea ecoturismului la nivelul județului Bistrița-Năsăud?.

Majoritatea celor chestionați, cunoșteau în linii mari, conotațiile ecologice ale conceptului și câteva reguli de comportament, dar nu cunoșteau locurile din județ unde se practica această formă de turism. Majoritatea celor chestionați au putut indica diferite măsuri

33

pentru extinderea fenomenului ecoturistic la nivelul județului, chiar dacă acestea se refereau uneori la turism în general, la agroturism sau la turism rural. Cei mai mulți dintre cei chestionați au răspuns că nu practică o asemenea formă de turism.

Același chestionar a fost distribuit și în câteva unități școlare din județ (Școala generală Dipșa, Școala generală Avram Iancu din Bistrița, Grupul Școlar Grigore Moisil din Bistrița, Liceul Solomon Haliță din Sângeorz-Băi, Școala generală Florian Porcius din Rodna), iar repondenții au dat dovadă de numeroase cunoștințe, dobândite la orele de curs și în cadrul unor activități ecologice, legate de ecoturism, turism ecologic, protecția și conservarea mediului, arii protejate din județ. Rezultă astfel, că școala are un rol important în pregătirea potențialilor turiști, în general și ecoturiști.

Monitorizarea ariilor protejate s- a făcut între anii 2008- 2010, atât prin descinderi efectuate în anumite perioade în zonele respective, cât și prin consemnările realizate de echipele Salvamont (Masivul Bistricior, Tăul Zânelor, Piatra Fântânele) și de agenții de teren (rangerii din Parcul Național Munții Rodnei). Cele mai solicitate arii protejate au fost Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Național Munții Călimani (Masivul Bistricior), și rezervațiile Cheile Bistriței Ardelene, Tăul Zânelor și Valea Cormaia. Mărimea grupurilor de turiști a variat între 2 și 15 persoane, iar motivația prinicipală a participanților a fost relaxarea, contemplarea peisajului, drumeția și cura de aer curat.

Din discuțiile purtate cu turiștii întâlniți în aceste zone s- a desprins ideea că aceștia cunosc termenul „ecoturism” și o parte din implicațiile acestuia, dar nu erau siguri dacă activitatea lor se încadrează acestui tip de turism. De obicei, vizitele în ariile protejate, mai ales în cele de categorie I, II și III, se fac sub îndrumarea ghizilor și a rangerilor, dar întrucât sistemul de supraveghere și ghidare nu este desăvârșit, chiar și în cazul Parcului Național Munții Rodnei, orice activitate turistică responsabilă în cadrul acestor arii protejate poate fi asociată ecoturismului.

În acest moment, ariile protejate din județul Bistrița- Năsăud sunt percepute de către majoritatea participanților la activitățile turistice ca zone pentru relaxare, datorită

34

peisajului pe care îl oferă, iar latura științifică este abordată în puține cazuri, de către elevi, studenți sau cercetători. De exemplu, la începutul lunii iunie 2010 elevii școlii generale din comuna Șanț au participat timp de 3 zile în cadrul rezervației floristice Poiana cu narcise de pe muntele Saca din Munții Rodnei, la o serie de activități ecologice și științifice, sub îndrumarea Asociației Eco Rodna, cum ar fi tehnici de monitorizare a biodiversității, stabilirea perimetrului rezervației cu ajutorul GPS- ului și promovarea perceptelor moderne de educație ecologică.

Strategii pentru dezvoltarea ecoturismului în județul Bistrița- Năsăud

Cu anumite excepții (Parcul Național Munții Rodnei, Masivul Bistricior, Tăul Zânelor), majoritatea ariilor protejate din județ (categoriile IV-V), nu sunt amenajate pentru a primi turiști. Lipsesc în mare parte căile de acces (poteci, drumuri), marcajele și indicatoarele, panourile informative, locurile de popas, punctele de belvedere, platformele de observare și recipientele pentru depozitarea deșeurilor. De asemenea, promovarea acestor areale la nivel județean și național este redusă. Chiar și în Parcul Național Munții Rodnei activitățile ecoturistice sunt restrânse, fiind practicate îndeosebi de membrii eco- cluburilor din cadrul școlilor situate în localitățile periferice (Rodna, Sângeorz Băi, Maieru, Năsăud, Salva), de studenți, cercetători și de alte persoane interesate, printre care și turiști străini.

Prin urmare, pentru valorificarea ariilor naturale prin ecoturism, se impune îndeplinirea mai multor condiții:

– pregătirea acestor zone pentru a primi fluxuri de vizitatori, prin amenajarea unor poteci și drumuri de acces, prin amplasarea unor panouri informative și indicatoare de orientare;

– popularizarea ariilor protejate pe internet, prin intermediul mass mediei locale, prin tipărirea de pliante, broșuri și chiar ghiduri turistice despre aceste obiective atractive;

– antrenarea ecocluburilor școlare și a asociațiilor de turism, în acțiuni de amenajere și de valorificare a potențialului atractiv din cadrul acestor zone; se pot menționa acțiunile întreprinse de Eco Club Rodna în cadrul Parcului Național Munții Rodnei, contribuția Asociației de Turism Gunther Maltzer din Bistrița la amenajarea Rezervației

35

floristice La Sărătură de la Blăjenii de Jos;

– implicarea prestatorilor de servicii turistice din vecinătatea ariilor naturale (Valea Sălăuței, Valea Someșului Mare, Colibița, Piatra Fântânele), în conceperea unor produse ecoturistice (drumeții tematice, manifestări tradiționale, preparate culinare ecologice);

– obținerea certificărilor ecologice pentru prestatorii de turism interesați de promovarea ecoturismului;

– cooptarea populației locale din vecinătatea destinațiilor ecoturistice și din alte zone cu resurse atractive în susținerea fenomenului ecoturistic, prin prestarea unor servicii agroturistice (cazare, alimentație, agrement), prin revigorarea unor obiceiuri și tradiții, de exemplu prelucrarea lemnului în localitatea Budacu de Sus din apropierea rezervațiilor Piatra Corbului și Pădurea din Șes, păstoritul, fânăritul, obiceiuri agricole, cusutul și țesutul.

– stabilirea unor parteneriate între autoritățile județene și locale, administrațiile ariilor protejate și tour- operatori în vederea implementării strategiilor de dezvoltare a ecoturismului în cadrul județului Bistrița- Năsăud;

– identificarea unor noi arii protejate pe teritoriul județului;

– crearea unor asociații de dezvoltare a ecoturismului la nivel județean și local, formate din autorități, prestatori de servicii turistice (transport, cazare, alimentație, agrement) și administrațiile ariilor protejate pentru realizarea unor investiții în infrastructură, gestionarea activităților ecoturistice și promovarea zonelor respective;

– încurajarea inițiativei private la nivel local în domeniul agroturismului, meșteșugurilor și produselor agricole ecologice;

– efectuarea unor lucrări de amenajare în cadrul ariilor protejate, pentru conservarea elementelor de interes și pentru orientarea și deplasarea vizitatorilor (marcaje, indicatoare de informare, orientare și avertizare, poteci, trasee de cicloturism, schi de tură, echitație, trekking, puncte de belvedere, platforme și foișoare de observare, popasuri, locuri de campare, toalete);

36

– consilierea permanentă a comunităților rurale învecinate cu ariile protejate, în legătură cu necesitatea conservării și protecției mediului, a păstrării tradițiilor și obiceiurilor, a importanței agriculturii ecologice, a utilizării optime a resurselor locale și a implicării în actul ecoturistic;

– susținerea cluburilor ecologice din școlile județului, în general, și din școlile limitrofe ariilor protejate, în special, pentru formarea mentalităților ecologice, participarea la anumite acțiuni de profil și promovarea fenomenului ecoturistic;

– pregătirea unor ghizi de ecoturism, de preferință localnici, care să ofere informații vizitatorilor despre ariile protejate respective;

– orientarea populației rurale din apropierea ariilor protejate spre conceperea unor produse ecoturistice atractive (obiceiuri, meșteșuguri, folclor).

Proiectul promovării și dezvoltării ecoturismului în cadrul județului Bistrița-Năsăud este de lungă durată, iar în susținerea și realizarea acestuia trebuie implicați mai mulți actori, cum ar fi: administrațiile ariilor protejate, autoritățile județene, municipale și comunale, inspectoratul școlar și unitățile de învățământ, Centrul pentru Cultură al județului Bistrița- Năsăud, Complexul Muzeal Bistrița- Năsăud, Romsilva, Agenția Județeană pentru Protecția Mediului, Serviciul Public Salvamont Bistrița- Năsăud, comunitățile locale, agențiile de turism județene, prestatorii de servicii turistice din zonele limitrofe obiectivelor atractive, asociațiile de turism și participanții la actul turistic.

Din cercetări reiese că județul Bistrița- Năsăud dispune de arii protejate importante, dar care nu sunt echipate pentru practicarea ecoturismului. Lipsesc dotările, promovarea, programele ecoturistice și ghizii specializați. De asemenea, participanții la actul turistic nu cunosc pe deplin conotațiile fenomenului ecoturistic și obligațiile acestora în cadrul ariilor protejate. Din această cauză, majoritatea activităților desfășurate în aceste perimetre sunt cele de relaxare, agrement și aventură.

Județul Bistrița- Năsăud beneficiază de resurse atractive, naturale și antropice consistente, precum și de elemente de infrastructură (pensiuni, vile, case de vacanță, obiective de agrement), care ar putea susține într- un viitor apropiat și activități de tip ecoturistic stricto

37

senso. Pentru aceasta este necesar ca ariile naturale protejate și centrele culturale să fie amenajate și popularizate, spre a fi incluse în circuitele ecoturistice de la nivel județean, național și chiar internațional

Investigațiile de teren efectuate în zonele cu activități turistice de tip rural și agroturistic (Colibița, Piatra Fântânele, Poiana Zânelor, Valea Blaznei) confirmă deschiderea prestatorilor de servicii spre acest fenomen, fapt subliniat și de anumite programe turistice practicate de către aceștia, care se întrepătrund cu cele ecoturistice (drumeții cu ghid, vizite la stâne, călărie, ascultarea păsărilor, observarea animalelor).

Prin urmare, fenomenul ecoturistic la nivelul județului Bistrița- Năsăud rămâne deschis dezbaterilor atât sub aspect conceptual- metodologic, cât și ca practică.

38

CONCLUZII

Descrierea și analiza impactului socio- cultural al turismului presupune luarea în considerație a efectelor, directe și indirecte induse asupra comunităților gazdă de către complexitatea relațiilor cu turiștii, ca și de interacțiunea cu industria ospitalității. Din diferite motive, colectivitățile gazdă pot fi adesea vulnerabile și receptive la influențele vizitatorilor și furnizorilor de servicii; astfel, efectele sunt greu de identificat, dar și dificil de măsurat, putând fi directe sau indirecte, deopotrivă dependente de judecățile de valoare. Impactul negativ apare atunci când turismul aduce schimbări în sistemele de valori și comportament, în obiceiuri și tradiții, afectând identitatea cetățenilor din regiunile gazdă. Ca urmare, apar schimbări în structura comunității locale, în relațiile familiale, în stilul de viață individual și colectiv.

Turismul poate genera și efecte pozitive, datorita faptului că se constituie ca o forță activă pentru pace, pentru promovarea tradițiilor culturale și ajută la rezolvarea unor probleme sociale, prin crearea unor locuri de muncă. Efectele pozitive și negative se pot intersecta, iar importanța lor este percepută diferit, în condiții și în grupuri sociale diferite. Turismul are potențialul de a contribui la promovarea dezvoltării sociale prin efectele pe planul ocupării, prin redistribuirea veniturilor și atenuarea sărăciei. Unul dintre principalele efecte benefice ale turismului, în plan social, este acela că întărește comunitățile gazdă și aduce un plus de vitalitate, pe mai multe căi. Astfel, crearea locurilor de muncă în industria ospitalității joacă un rol important în reducerea emigrărilor din zonele rurale, în creșterea șanselor unor câștiguri mai bune pentru populația activă locală, nu doar pentru activitățile legate direct de turism, ci și prin activitățile complementare. Se stimulează astfel revigorarea economică, dezvoltarea afacerilor și a abilităților întreprinzătorilor. Cum turismul poate susține crearea unor facilități și servicii pentru comunitățile locale care în absența industriei ospitalității nu s- ar fi dezvoltat, poate contribui la creșterea standardului de viață, într-o anumită zonă de destinație turistică. Efectele benefice pot include modernizarea infrastructurii, îmbunătățirea asistenței sanitare și a serviciilor de transport, crearea unor facilități recreative, spații publice, teatre, restaurante, la fel ca și creșterea calității

39

bunurilor și serviciilor destinate pieței. Pe plan socio- cultural, turismul poate ajuta la reevaluarea poziției și importanței obiceiurilor și tradițiilor, constituindu- se ca un mijloc de transmitere a valorilor culturale. Acestea sunt câteva consecințe pozitive, care pot să apară atunci când turismul se dezvoltă într- o manieră durabilă, ceea ce implică și capacitatea populației gazdă de a lua decizii pe plan economic, social și ecologic, pe termen lung. Astfel, călătoriile facilitează contactul între oameni, iar turismul are și o latură educațională care poate ajuta la mai buna înțelegere între culturi și popoare, poate stimula schimburile culturale între gazde și vizitatori. Din aceste motive, vor crește șansele dezvoltării simpatiei, înțelegerii și reducerii prejudecăților, ceea ce conduce la eliminarea tensiunilor, contribuind la eliminarea tensiunilor, contribuind astfel la promovarea păcii.

În ceea ce privește efectele negative pe plan social, turismul poate cauza schimbări sau pierderi ale identității locale și ale sistemului de valori, determinate de modificarea structurii cererii de mărfuri și servicii, de standardizare și de diluarea autenticității. Astfel, venind în întâmpinarea așteptărilor și dorințelor turiștilor, populația locală este înclinată să transforme obiceiurile și tradițiile culturale în mărfuri, iar obiectele și locurile cu încărcătură etnică își pierd semnificația pe măsură ce devin bunuri destinate comercializării.

Prin măsuri în planul politicilor economice și sociale, efectele negative trebuie să fie eliminate sau reduse, iar consecințele pozitive socio- culturale trebuie să fie stimulate și amplificate, în ideea dezvoltării unui turism durabil, în toate cele trei dimensiuni ale sale: economic, social și ecologic.

40

BIBLIOGRAFIE

1. Bǎltǎrețu, A., Amenajarea turisticǎ durabilǎ a teritoriului, Editura Sylvi, București, 2003.

2. Băltărețu, A., Ecoturism și dezvoltare durabilă, Editura Pro Universitaria, București, 2007.

3.Bran, F, Turismul rural – Modelul european, Editura Economică, București, 1997.

4.Bran, F., Martin, D. Simion, T., Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1998.

5.Bull, A., Las empresas multinacionales en el sector turistico, Editura Alianza Editorial, S.A., Madrid, 1994.

6.Buttle, F., Hotel and food service marketing, Edition Cassell, 1993.

7.Draica, C., Ghid practic de turism internațional și intern, Editura All Beck, București, 1999.

8.Davidson, R., Tourism in Europe, Pittman Techniplus, Paris, 1992.

9.Gherasim, T., Gherasim, D., Marketing turistic, Editura Economică, București, 1999.

10.Minciu, R., Economia turismului, Editura Uranus, București, 2004.

11.Morrisson, R.., Alistair, M., Hospitality and travel marketing, Delmar Publishers Inc., New York, 1989.

12.Pearce, D., Tourist development, Ed. Longman Group UK Ltd., Londra, 1989.

13.Schmoll, G. A., Tourism promotion, London, Tourism international Press, 1977.

14.Snak O., Baron P., Neacsu N., Economia Turismului, Editura Expert, București, 2003.

15.Stănciulescu, G., Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Economică, București, 2004.

16.Stănciulescu, G., Tehnica operațiunilor de turism, Editura All Educational, București, 1998.

17.Stephen, J. P., DON, G., The business of rural tourism: international perspectives, International Thomson Business Press, 1997.

18.Vellas, F., Becherel, L., International tourism, Editura McMillan Press Ltd., Londra, 1995.

19.Vellas, F., Becherel, L., The international marketing of travel and tourism, A strategic approach, McMillan Press Ltd., Londra, 1999.

20.Tribe, J., The economics of leisure and tourism, Butter worth Heinemann, Londra, 1999.