Managementul Organizatiei Scolare Si Managementul Clasei de Elevi

Conform teoriei, eficacitatea este măsura in care o acțiune sau o activitate realizează finalitățile propuse. Activitatea de bază pe care o realizează profesorul este cea de predare-invațare-evaluare si formare a elevilor, conform unor finalități exprimate in ideal, scop, obiective, prin intermediul unor conținuturi prevazute in programele școlare. Deci, măsura in care sunt atinse finalitațile propuse de un cadru didactic pentru o perioadă de timp/ciclu școlar, determina eficacitatea activității sale.

Evaluarea eficacității școlare se face din perspectiva obiectivelor, a funcționării unității ca sistem, a relațiilor interumane reflectate in viața școlară si din perspectivă instituțională. Având in vedere aceste criterii , pentru a fi un factor activ al creșterii eficacității școlare, profesorul de invațământ preșcolar sau primar, se va raporta la acestea.

Activitatea profesorului incepe cu curriculum-ul scolar, cu analiza acestuia si cu raportarea lui la nivelul elevilor cu care lucrează și la nivelul resurselor materiale de care dispune. Raportarea se face bineînțes, și la condițiile de mediu din care provin copiii și la particularitățile acestora de vârstă și individuale. După ce s-a realizat analiza acestor condiții, si ținând cont de directivele venite de la conducerea școlii, profesorul iși intocmește planificarea anuală, semestrială si apoi pe cea detaliată, prevede în timp realizarea conținuturilor alocând un numar potrivit de ore/activități și rezervă spațiu pentru evaluarea continuă si sumativă.

Avand in vedere faptul că învătământul romanesc actual urmarește preponderent formarea de competențe, profesorul iși va proiecta demersul didactic in vederea atingerii acestora prin realizarea cat mai multor aplicații la aspectele teoretice predate. Ținându-se cont de influența rezultatelor de exprimarea așteptărilor, cadrul didactic iși va exprima aștepările inalte pe care le are de la elevi si le va manifesta în acelasi timp. Acest lucru nu va însemna însă, adoptarea unui stil didactic strict autoritar, ci unul adaptat nevoilor si situațiilor cu care se confruntă zi de zi. Nivelul de atingere a obiectivelor propuse de invățător sau educator va crește in funcție de modul in care se comunică cu copiii. Stilul autoritar excusiv nu are rezultate bune pe termen îndelungat. Un cadru didactic eficace este acela care știe să își pregătească elevii pentru viată, învățându-i să gândească, să utilizeze informațiile obținute la școală in diverse contexte. Informarea si formarea elevilor au roluri egale. Dacă este instalată o atmosferă deschisă, bazată pe afecțiune sinceră, motivația elevilor de a învăța va avea substrat interior puternic. Copiii nu vor învăta de frică ci din alte dorințe mai inalte. Acest aspect este cu precădere important în activitatea cu elevii din medii defavorizate sau cu probleme familiale. Modul în care învățătorul le acordă încredere, sprijin și afecțiune copiilor vor determina respectul copiilor față de acesta, condiție importantă în implicarea lor în învățare .

Modelul reprezentat de profesor în fața elevilor cântăreste foarte mult. Copiii iși insușesc trăsături ale acestuia, învață să fie responsabili, punctuali, perseverenți, onești,ordonați etc. Aceste calități se vor reflecta în implicarea copiilor în învățare și se vor exprima in rezultate școlare.

Cadrul didactic este cel care prin felul său de a fi, prin aspirațiile sale, prin nivelul de responsabilitate pe care îl are, va organiza si menține un climat stimulativ de învățare. El va menține o ordine si un ritm bine stabilit. Dacă la preșcolari nu se va insista foarte mult pe ideea de competiție, la școală se dezvoltă aceasta idee dar nu exagerat. Nu dorința de a fi mai bun decăt celălalt este cea care trebuie să îi motiveze pe elevi să învete, ci dorința de cunoaștere, de formare, dorința de a deveni. Daca atmosfera este cea potrivită, modelul este cel potrivit, motivația este atât interioară cât si exterioară, relațiile dintre copii intre ei și între copii si cadru didactic vor fi armonioase, conflictele vor apărea rar sau se vor rezolva ușor. Este știut faptul că cei mai buni evaluatori ai activității didactice sunt copiii iar următorii evaluatori sunt părinții acestora. Părinții care își urmăresc copiii îndeaproape și rezultatele acestora, iși vor forma o idee despre calitatea actului didactic, de consistența si valoarea lui. Astfel, posibilele conflicte ar trebui să se rezolve pe cale amiabilă, în urma comunicării adecvate, prin căutarea de soluții convenabile pentru părțile implicate în conflict. De cele mai multe ori, un cadru didactic poate anticipa un conflict și are instrumentele cele mai potrivite pentru soluționarea acestuia.

Pentru a avea o imagine cât mai bună despre modul in care evoluează copiii, cadrul didactic recurge la evaluarile continue si la cele sumative. In funcție de acestea, invățătorul/educatorul iși va revizui anumite aspecte din planificare, va modifica numărul de ore, mărindu-l sau micsorându-l, iși va regândi strategia in vederea atingerii obiectivelor prevăzute. Dacă este necesar, va iniția o colaborare cu părinții in vederea desfăsurării unor proiecte, in vederea implicării lor în viața școlară a copiilor. Deși consumatoare de timp si de energie, colaborarea si desfășurarea unor proiecte cu comunitațile locale aduc un aer de noutate si sporesc interesul de cunoaștere și învățare al elevilor.

Cadrul didactic trebuie să fie in permanentă colaborare cu celelalte cadre si cu conducerea școlii, trebuie să fie în pas cu evoluția permanentă a sistemului, astfel că, intervine nevoia de autoperfecționare. Parcurgerea unor cursuri de formare si dezvoltare profesională are o contribuție majoră în activitatea la clasă. De multe ori un curs poate muta intregul centru de atenție pe un altul nou, pot reorienta viziunea învațătorului/educatorului despre educație și instruire. Accentul actual pus pe dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor ca și condiție a succesului lor scolar și în viață, reprezintă un progres real, in măsura in care fiecare cadru didactic iși va însuși noua viziune.

Cuprinderea tuturor copiilor in sfera educațională, găsirea soluțiilor potrivite pentru ca toți să progreseze, intărirea stimei de sine, pregătirea copiilor pentru a fi, pentru viață, determină atât creșterea eficacității, cât și a calității vieții școlare.