Managementul organizaț iilor sportive și comunicarea [601975]

Managementul organizaț iilor sportive și comunicarea

De ce anume are nevoie o organiza ție sportiv ă în condi țiile actuale, din perspectiva
managementului sportiv ?

Cel mai mare “du șman” al unei organiza ții sportive ast ăzi nu este o alt ă
organizație sportiv ă, nici o alt ă ramură sportivă, nici mediul social, nici sportivii, nici
chiar criticii sau oponen ții ei: inamicul num ărul unu este structura organiza țională și
organizația sportiv ă însăși. Datorită inerț iei lor, organiza țiile sportive risc ă să-și piardă
membrii în favoarea unor promotori care sunt dispu și să le ofere oportunităț i mai bune
printr-o structur ă de marketing solid ă. Astăzi, oamenii au nevoie de trei condi ții de bază
pentru a practica un sport și a lua parte la competi ții sportive: sprijinul material
(oportunit ăți și infrastructur ă), sprijinul organiza țional (planificarea și programarea) ș i
administrarea profesionist ă (informa ția din cadrul organiza ției și un proces managerial
foarte bine pus la punct).
Iner ția în combina ție cu lipsa structurii organiza ționale, absen ța procedurilor
administrative, incapacitatea managerilor, nu numai c ă vor distruge organiza ția , dar și
mișcarea sportiv ă în forma cunoscut ă astăzi. Din aceste motive, se caută forțele de
acțiune cele mai adecvate pent ru a evita aceste situa ții.
Organizarea, administrarea și managementul sunt for țele de ac țiune ale
organizațiilor sportive din orice țară. Aceste trei elemente trebuie să funcționeze
împreună pentru o asocia ție, club, lig ă, organizator de evenimente sau organiza ție
sportivă regional ă, pentru a atinge cel mai înalt nivel de eficien ță și să soluționeze
problemele care apar.
O organiza ție viabilă își formeaz ă o structur ă coerentă de unități interdependente
și interactive, de sec țiuni sau departamente, care func ționează într-un sistem. În orice
țară, activităț ile sportive au nevoie de o structur ă organizatoric ă bună pentru ca sportivii,
cluburile, echipele s ă participe la evenimente cu u șurință. Pentru a atinge acest obiectiv,
unitățile unei organiza ții sportive trebuie s ă conlucreze pentru a atinge obiective bine
determinate.

Administrarea este alocarea de resurse umane, materiale, financiare necesare
pentru a men ține funcț ionarea organiza ției și pentru a implementa ac țiunile sale
strategice. Odat ă ce structura unei organiza ții este definit ă clar, trebuie pus ă la punct și o
administra ție eficient ă pentru a spirjini ș i a urmări acțiunile acestor unit ăți, precum și
pentru a fi în leg ătură cu cei care practic ă sportul.
Managementul creeaz ă și menține un sistem coerent de proceduri decizionale și îi
motivează pe oameni ca ace știa să se poată identifica cu obiectivele și să contribuie la
realizarea planului st rategic al organiza ției. Acest fapt necesit ă un flux de informa ție
adecvat, o determinare a obiectivelor, o selectare a activit ăților necesare pentru a urma
aceste obiective, motivarea membrilor, angaja ților, voluntarilor pentru a conlucra la
realizarea acestor obiective. Organizaț ia trebuie condus ă de manageri competen ți de la
primele faze de activitate pân ă la cel mai dezvoltat stad iu al ei. Prin activit ățile de rela ții
cu publicul, organiza ția va proiecta atitudini pozitive și o imagine de top care va fi
preferată de public. Această imagine trebuie să fie cea a unei organizaț ii care lucreaz ă
pentru beneficiul comunit ății și este interesat ă mai ales de dezvoltarea fizic ă, mentală și
morală a tineretului. O asemenea imagine trebuie s ă fie compatibil ă cu valorile de bază
din țara respectiv ă în general, și cu cele ale comunit ății în care func ționează organizația,
în particular.
Pentru realizarea unei asemenea imagini este necesar ă o comunicare eficient ă.
Părțile componente ale unei organiza ții sunt resurse inerte f ără realizarea unei comunic ări
eficiente între ele.
O form ă de expresie oral ă, scrisă, sau limbaj corporal, co municarea este un proces
care apare din nevoia de comunicare, continu ă prin formularea mesajului și se încheie cu
transmiterea acestui mesaj, în prima faz ă. În cea de-a doua faz ă, receptorul sintetizeaz ă
mesajul în timp ce emi țătorul așteaptă feedbackul care confirm ă înțelegerea mesajului.
Acesta poate include indica țiile date, în țelegerea con ținutului, cererea de informa ții
adiționale, respingerea con ținutului mesajului. Organiza țiile sportive trebuie s ă acorde
atenție sporită sistemului de comunicare pe care-l adopt ă. Ele trebuie s ă stabileasc ă un
flux de informa ții coerent, care s ă circule în dou ă direcț ii: pe plan intern, în interiorul
organizației, iar pe plan extern, sp re mediul din afara organiza ției. Pe plan intern, toate
organizațiile sportive trebuie s ă urmărească comunicarea dintre diferitele sec țiuni,

departamente și unități administrative, angaja ți, sportivi, cluburi și organiza ții afiliate
care intră în structura lor. Receptorii externi in clud televiziunea, ra dioul, presa: alte
organizații: agenții guvernamentale care sunt implicate în activit ățile sportive și au
responsabilitatea de a dirija fonduri guvernamentale: organiza ții private care finan țează
activitățile sportive și firmele interesate în sponsorizar ea evenimentelor s portive: marele
public prin comunicarea realizat ă în mass media și prin publicitate.

Comunicarea în organiza țiile sportive
Conceptul de comunicare din prezent ofer ă managerilor uneltele necesare pentru
realizarea obiectivelor organiza ționale printr-un sistem de comunicare adecvat.
Comunicarea îi men ține pe membrii organiza ției informa ți, motiva ți, încrezători. O
comunicare adecvat ă (F. Dave- Unblocking Organizational Communication ) are
următoarele caracteristici:
– comunică misiunea/viziunea organiza ției cu membrii s ăi;
– integrează toate eforturile pentru a atinge scopul comun, toat ă lumea lucrând într-o
singură direcție;
– menține un grup să nătos, în care fiecare membru este de valoare și fiecare manager
este de încredere;
– ia decizii inteligente permi țând organiza ției să reaționeze eficient la oportunit ăți și la
amenințări;
Toate acestea sunt elemente oblig atorii pentru o comunicare eficient ă și fiecare element
contribuie la sudarea efortulu i comun al managementului și a angajaț ilor pentru atingerea
scopului organiza ției. Dacă aceste condiț ii sunt respectate, atunci organiza ția va atinge
rezultate maxime în activitatea

Comunicarea viziunii/misiunii organiza ției membrilor acesteia
Comunicarea sau afirmarea misiunii organiza ției înseamn ă că toți membrii,
angajații, oficialit ățile acestei organizaț ii se identific ă cu obiectivele, planurile, identitatea
organizației și cu imaginea ei dorit ă de că tre aceștia. Aceasta are loc atunci când indivizii
se identific ă cu organiza ția, iar atitudinile lor reflect ă următoarele:

– receptivitate în detectarea oric ărei oportunit ăți sau amenin țări din mediul extern, care
pot fi facilitate de circula ția liberă a informa ției;
– concentrarea asupra planurilor pentru a le îndeplini și urmărirea lor;
– disponibilitatea/dorin ța de a-și asuma responsabilitatea pentru succesul organiza ției.
Integrarea eforturilor
Când membrii și angajații organiza ției lucreaz ă împreun ă pentru a atinge
obiectivele pe termen lung ale organiza ției, ei își investesc eforturile în realizarea lor. O
asemenea integrare va fi eficient ă atunci când sunt prezen ți următorii factori:
– coordonarea pentru a integra activit ățile desfășurate de fiecare membru;
– locația geografică a personalului și a departamentelor, care s ă permită contactul direct
dintre ei;
– controlul și direcționarea pentru a facilita a șa-numita circula ție pe vertical ă, de sus în
jos a informa ției. Acest lucru se realizeaz ă atunci când fiecare prime ște sarcini clare, i
se permite o anumit ă libertate de ac țiune în limitele obiectivelor propuse, și fiecare
știe ce se a șteaptă de la el.

Menținerea unui grup unit
Se poate men ține un grup unit, s ănătos, când se acord ă atenție următoarelor
elemente ale organiza ției:
– manageri de încredere – acest fapt necesită un feedback onest, constant și realist,
integritate, respectarea deciziilor, o atitudine mutual respectuoas ă;
– respect mutual – nimeni din organiza ție nu trebuie s ă fi dezavantajat, tuturor trebuie
să li se acorde aten ție;
– munca de echip ă va fi sprijinit ă, pentru c ă oamenii doresc s ă-și comunice ideile între
ei în timp ce lucreaz ă împreună la diferite proiecte.

Luarea unor decizii inteligente
Organiza ția trebuie s ă ia decizii tot timpul, dar mai ales în caz de amenin țare, sau
atunci când trebuie s ă folosească oportunit ățile în avantajul ei. Managerii de vârf iau
decizii bune atunci când au acces la informa țiile de la toate nivelele. Acest lucru
presupune:

– canalizarea informa ției prin nivelele manageriale, prin contact direct cu personalul, cu
toți cei implica ți;
– facilitarea comunic ării printr-un sistem eficient;
– menținerea capacităț ilor manageriale pentru a exprima mesaje clare și prin utilizarea
unor abord ări metodice de confruntare cu situa ții dificile, luarea deciziilor și
rezolvarea problemelor.

Canalele de comunicare
Canalele de comunicare urm ăresc ierarhia ș i structura și sunt de mai multe tipuri:
– canale verticale, de la managementul de vârf spre subordona ți
– canalele orizontale – situate la acela și nivel al organiza ției
– canalele diagonale – de la manage ri spre departamente specifice
– contactul cu baza constituie contactul managerilor cu membrii organiza ției, sportivii,
arbitrii, antrenorii, membrii locali, într-o atmosfer ă familială.

Acestea constituie o perspectiv ă de bază asupra comunic ării, un domeniiu foarte vast.
Literatura de specialitate men ționează un model de comunicare strategic ă în sport, al
cărui autori eviden țiază procesul de comunicare și îl împart în trei componente majore:
comunicarea personal ă și organiza țională , mass media sportiv ă, serviciile și suportul
pentru comunicarea în sport. Modelul ofer ă primul concept de comunicare în sport și
descrie impactul pe care îl are.
Comunicarea strategic ă în sport are în vedere urm ătoarele teme:
– istoria, dezvoltarea și definirea comunic ării în sport, incluzând aici diversele tendin țe,
pioneratul și creșterea dinamic ă a industriei sportive;
– opțiunile de carieră în domeniul comunic ării în sport, autoevaluarea, educa ția,
marketabilitatea, comunicarea în re țea, învățarea experimental ă, căutarea locurilor de
muncă;
– intersectarea comunic ării în sport cu probl eme de sociologie și de cultur ă legate de
posibilitățile de recreere, marketabilitatea violen ței etc.;
– abilitatea comunic ării în sport de a reflecta, crea, înt ări și susține mituri, valori,
percepții , structuri de pu tere, socializare și credințe în societate;

– analiza istoriei și impactului rela ției dintre sportivi și presă ;
– drepturile legale ale celor din domeniul jurnalisticii sportive de a aduna, raporta,
publica informa ții legate de sportivi și entități sportive;
– impactul tehnologiei asupra problem elor legale din domeniul comunic ării în sport;
– impactul tehnologic asupra comunic ării în domeniu.

Examinând domeniile de interferen ță, s-au delimitat subdomenii în comunicare, iar dintre
acestea men ționăm:
– studiul managementului sportiv și al comunic ării în sport: aici se include
recunoașterea dimensiunii industrie i sportive, studiul manage mentului sportiv, studiul
comunică rii în domeniu, preg ătire pentru o carier ă în comunicare sportivă , creșterea
marketabilit ății prin activit ăți auxiliare;
– cariera în comunicare sportiv ă: include diverse oportunit ăți de carier ă în management
sportiv, în mass media sportiv ă, în serviciile de suport, în activit ăți de recreere,
prezintă metodele de pă trundere în domeniu;
– istoria și dezvoltarea comunic ării în sport, care se refer ă la începuturile jurnalismului
sportiv, la era de aur a spor tului, la comunicarea de ast ăzi;
– modelul strategic de comunicare în sport și comunicarea se axeaz ă pe definirea
acesteia în cadrul organiza țiilor sportive, pe examinarea cadrului teoretic al
comunică rii, pe identificarea elementelor comunic ării în sport, pe teoriile comunic ării
care au efect asupra publicului la rg, pe analiza acestui model;
– comunicarea personală în domeniul sportiv are în vedere comunicarea personal ă în
domeniu, caracterizarea comunic ării interpersonale, identificarea elementelor
procesului de comunicare interpersonal ă în sport, comunicarea prin mesaje non-
verbale, prin mesaje verbale, îmbun ătățirea comunic ării în domeniu;
– comunicarea interpersonal ă și leadership-ul în sport se ocup ă de înțelegerea
comunică rii din organiza țiile sportive, recunoaș terea celor trei caracteristici care
afectează comunicarea, examinarea formelor de comunicare din organiza țiile
sportive, aprecieri asupra comunic ării leadership-ului în domeniu;

– publicațiile și comunicarea în format tip ărit din domeniul sportului are în vedere
cărțile , ziarele sportive , avansul tehnologic ș i oportunit ățile oferite de acesta,
revistele sportive, cariera de jurnalist sportiv;
– comunicarea vizual ă și electronic ă studiază experien ța sportului prin intermediul
radioului, al televiziunii, recunoa șterea influen ței televiziunii prin cablu, prezentarea
activităților sportive prin filme și documentare;
– comunicare on-line în sport și noile medii de comunicare studiaz ă problemele de
interactivitate și posibilit ățile oferite de Internet, examineaz ă utilizarea Internetului în
domeniul sportiv, examineaz ă introducerea unui model pent ru comunicare on-line în
domeniul sportului, exploreaz ă noile medii și canale de comunicare;
– publicitatea în sport are în vedere în țelegerea perspectivei istorice, identific ă
caracteristicile și obiectivele din domeniu, recunoa ște valoarea sponsoriz ării în
domeniul sportiv, abordeaz ă utilizarea numelui sportivilor pentru diverse reclame;
– relațiile publice și comunicarea crizelor din domeniul sportului identific ă
perspectivele istorice și tendința de dezvoltare a relaț iilor publice din domeniu,
examineaz ă modul de creare a unor relaț ii publice eficiente în domeniul sportiv,
studiază modul de men ținere a rela țiilor cu mass media, modul de între ținere a
relațiilor cu comunitatea, managementul comunic ării în situa ții de criză;
– problemele legale din domeniul comunic ării în sport examineaz ă relația sportiv-mass
media, defineș te limitele presei, evalueaz ă impactul tehnologic asupra problemelor
legale, are în vedere drepturile presei la accesul în culise.