Managementul organi zațiilor neguvernamentale nonprofit [604737]

Managementul organi zațiilor neguvernamentale – nonprofit
Actori din cadrul societății
•În mod clasic societatea era împărțită în două sectoare: sector public și sector privat.
•În societățile moderne avem trei sectoare: sector public, sector orientat spre obținerea
profitului și sector nonprofit.
•Diferențele dintre cele trei sectoare sunt evidente d.p.d.v. al scopului urmărit, al criteriilor
pe baza cărora se stabilește succesul și a celor care stabilesc succesul sau insuccesul.
Evoluție istorică
•La începuturi asocierile cetățenești avea u cu preponderență un rol politic.
•În zilele noastre importanța sectorului rezidă mai ales în puterea economică.
•Două teorii privind apariția sectorului neguvernamental – teorie economică și o terorie
politică.
Conf. teoriilor economice sectorul nonprofit este un mijloc de perfecționare a piețelor – de a
preveni și a diminua efectele eșecurilor pieței.
Conf. Teoriilor politice sectorul nonprofit are un rol important în asigurarea stabilității
democratice
Societatea este “ordinea continuă și structurată a relațiilor dintre oameni” – are două sensuri
(de la nivelul statului și de la nivelul sectorului nonprofit ).

Organizații neguvernamentale – nonprofit.
Lester Salmon și Helmut Anheier “ Social Origins of Civil Society” – 1992: Șapte criterii:
•instituționalizarea,
•separarea de stat,
•non-distribuția profitului,
•autonomia,
•voluntariatul,
•nemisionarismul religios
•apolitismul.
Se poate obs. că în Japonia și Anglia ONG-le activează mai ales în domeniul învățământului,
în Germania și S.U.A în domeniul sănătății iar în Franța și Italia mai ales în domeniul asigurării
sociale.
Societatea civilă
Jean Cohen și Andrew Arato
-Să se ancoreze în sfera publică,
-Tendință de instituționalizare
-Opțiune pluralistă.
Vintilă Mihăilescu – „societatea civilă poate fi considerată partea societății care rămâne după
substragerea statului și care se contrapune legitim acestuia”.
•Dicționarul de politică Oxford – „ansamblul asociațiilor intermediare care nu sunt nici
statul și nici familia (extinsă); drept urmare, societatea civilă include asociații voluntare,
firme și alte organe corporative. O societate civilă nu este populația unui stat ca atare și
este foarte departe de a fi un simplu amalgam de oameni de pe un anumit teritoriu.
Societatea civilă este seria de relații și de organizații care are tendința de a forma un
sistem politic”.
•Dominique Colas – „funcțiile societății civile în societatea modernă sunt de a veghea la
securitate, de a asigura protecția proprietății private și a libertății personale. Privită în mod
abstract (în ea însăși), societatea civilă este câmpul de luptă pe care se înfruntă interesele
individuale private ale tuturor împotriva tuturor”. Societatea civilă „permite existența nu
doar a individului care-și urmărește interesul său subiectiv, ci și a unor grupuri disidente
față de stat, și a căror disidență este fundamentată juridic”
1

Într-o societate democratic ă, organizațiile neguvernamentale au rolul generic de a răspunde
unora dintre nevoile comunit ății care nu sunt acoperite în totalitate de alte tipuri de instituții ș i
de a oferi posibilitatea unei particip ări cât mai largi a cetățenilor la viața publică.
În acest sens, organizațiile neguvernamentale îsi pot asuma diverse funcții:
•Intermedierea relației dintre cetățeni și autorități
•Facilitarea integrării sociale și politice a cetățenilor (organizațiile reprezintăun cadru de
participare civică);
•Furnizarea de bunuri și servicii către comunitate;
•Reprezentarea intereselor unor grupuri din cadrul societ ății.
După o altă tipologie:
– prevenire și corecție,
– dezvoltare.
În funcție de tipul de activitate:
-Furnizori de servicii,
-De reprezentare,
-Sociale – de ajutor social,
-Donatoare – oferire de granturi.
-Organizații tipice. Fundații, asociații și federații
-Organizații atipice. Sindicate, Camere de Comerț, Case de Ajutor Reciproc, Organizații
Patronale, Crucea Roșie, Cluburile Sportive, Cooperativele, ADR-uri, Asociații de
intercomunalitate.
-Organizații ale sectorului III
Organizații tipice
•Fundatia este subiectul de drept infiintat de una sau mai multe persoane care, pe baza
unui act juridic intre vii ori pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat, in
mod permanent si irevocabil, realizarii unui scop de interes general sau, al unor
comunitati
•Asociatia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza
unei intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele
sau aportul lor in munca pentru realizarea unor activitati în interes general, al unor
colectivități sau, dupa caz, în interesul lor, personal nepatrimonial.
•Federația – două sau mai multe asociații sau fundații se pot constitui într-o federație, care
dobândește personalitate juridică proprie și funcționează în condițiile prevăzute de aceste
ordonanțe pentru asociații.
Organizații tipice. Fundații, asociații și federații
Organizații atipice: Sindicate, Camere de Comerț, Case de Ajutor Reciproc, Organizații
Patronale, Crucea Roșie, Cluburile Sportive, Cooperativele, ADR-uri, Asociații de
intercomunalitate.
Organizații ale sectorului III
Cooperativele – se definesc ca fiind asociații cu caracter economic care se constituie pe baza
consimțământului liber exprimat al persoanelor ce devin membri ai acestora în scopul desfășurării
de activități în comun cu mijloace de producție în proprietate colectivă sau închiriate.
•există posibilitatea împărțirii profitului între angajați – o poziție discutabilă față de
sectorul non profit
Casele de ajutor reciproc – asociații fără scop lucrativ, organizate pe liberul consimțământ al
salariaților din unitățile economice în scopul sprijinirii și întrajutorării financiare a membrilor.
CAR –le dobândesc personalitate juridică pe baza unei legi speciale. Veniturile dobândite se
întorc în cadrul unui fond social destinat susținerii împrumuturilor.
2

Organizațiile patronale – au fost înființate în 1991, misiunea lor fiind aceea de a menține
dialogul cu sindicatele și de a se constitui ca parteneri în ceea ce privește negocierile salariale.
Este discutabilă separația față de instituțiile statului în anumite situații.
Cadru legal diferit de cel al organizațiilor tipice.
Sunt organizate pe diferite ramuri de activitate
Sindicatele – sunt organizații fără caracter politic, constituite în scopul apărării și promovării
intereselor profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale membrilor lor. Cadru legal
separat de cel al ong-lor tipice.
Societatea Națională de Cruce Roșie – funcționează ca persoană juridică de drept public,
neguvernamentală, apolitică, autonomă și fără scop patrimonial. Legea care o reglementează e
Legea 139/1995. Crucea Roșie beneficiază de măsurile pe care le stabilește legea și beneficiază și
de sprijin financiar pentru desfășurarea unora din activitățile sale.
Cluburile sportive – funcționează în subordinea ANS și au ca surse de finanțare atât venituri
extrabugetare, cât și subvenții de la bugetul de stat. Ele se află sub patronaje multiple, raporturile
atât cu instituțiile de stat cât și cu sectorul privat justifică încadrarea cluburilor sportive între
situațiile hibride public–privat.
Camerele de Comerț și Industrie a României și cele teritoriale – organizatii non-guvernamentale
autonome și de utilitate publică; au personalitate juridică și sunt înființate prin libera asociere a
comercianților; veniturile se obțin din taxele percepute pe servicii specializate. În cadrul
Camerelor nu se desfășoară activități comerciale.
•Agențiile de Dezvoltare Regională
•Asociațiile de dezvoltare intercomunitară
Evoluția istorică a celui de-al treilea sector în România
Se studiază corelat cu:
– dezvoltarea practicilor filantropice,
-Implicarea statului în societate,
-rolul bisericii în societate.
Șase etape istorice în evoluția istorică: perioada medievală (sec.X-XIV), perioadă modernă
timpurie (sec. XV. –XVIII), perioada modernă (sec. XIX. X), perioada interbelică, perioada
comunistă, perioda de dupa 1990.
Perioada medievală (sec.X-XIV)
-Discursurile privind munca voluntară și dezvoltarea instituțiilor filantropice își au originea
în această etapă.
-Într-un context caracterizat de războaie instituțiile religioase și politice erau interesate mai
ales de interese proprii și mai puțin interesele comunitare
-Dezvoltarea limitată a centrelor urbane
-Specificul teologiei ortodoxe – concentrare pe ritualuri.
Perioadă modernă timpurie (sec. XV. –XVIII)
-Primele acte de filantropie – noi relații între domnitori și biserică
-În lumea catolică se discuta despre mântuirea sufletului și relația directă cu acțiunile
caritative,
-În lumea ortodoxă un puternic cult al morților,
-Primele instituții corelate cu promovarea unor misiuni caritabile- bolniță (ptr. călugări)
xenodochiu (adăpost pentru trecători bolnavi) – la Curtea de Argeș, Vladislav al III-lea
1542.
-Primul spital public a fost înființat în sec. XVIII –lea lângă mănăstirea Colțea prin donație
a familiei Cantacuzino,
-În Transilvania, începânt cu Maria Thereza au fost introduse taxe de lux pentru folosirea
serviciilor sociale,
3

Perioada modernă(1800 – 1918)
Dezvoltarea clasei de mijloc.
-s-au manifestat cu precădere după 1848 – când încep să se dezvolte asemeni celor din
Europa Centrală și de Vest – în continuare proprietari de pământuri și datorând bogăția
facilităților fiscale și sis. forței de muncă,
-multe organizații filantropice apar ca rezultat al implicării femeilor din elita
antreprenorială,
-elita românească mult prea legată de stat și prea puțin implicată în rezolvarea problemelor
prin eforturi filantropice,
-reprezentanții diferitelor etnii din Moldova și Țara Românească – datorită condițiilor
restrictive impuse (drepturi restrictive mai ales în deținerea de proprietăți) – au investiti
fonduri importante în educație și protecție soc. în comunitățile lor,
-În Transilvania ASTRA (Asociația Română pentru Literatură Română și Cultura
Poporului Român)
Biserica Ortodoxă
-a pierdut mult din statutul ei privilegiat în relația cu statul și elitele (stil de viață mai
costisitor)
-1864 – reforma pământului – o parte din pământ și bunuri confiscate
-Noi relații între stat și biserică ortodoxă
Relația cu statul
-Constituția din 1866 – preocupări la nivel legislativ în domeniul sănătății publice,
protecției sociale, educației – alocații minime (mai ales pentru obiective de dezvoltarea
infrastructurii),
-Revolta din 1907 – a demonstrat incapacitatea structurilor guv. de a asigura protecție
socială și a organizațiilor filantropice de a rezolva problemele supraviețuirii în mediul
rural (deținere de pământ, educație, protecție socială, accesul la credite, etc.)
-în mediul rural scăderea venitului, creșterea numărului de membrii de familie – slaba
ofertă de muncă la orașe (insuficienta dez voltare a acestora),
-perioada Primului Război Mondial – criză în domeniul serviciilor publice
-implicarea personalităților marcante George Enescu, regina Maria – evenimente speciale,
-încercările diferitelor acțiuni civile pentru sprijinirea războiului evidențiază importante
caracteristici ale “sectorului al treilea” atât în accepțiune comună cât și oficială,
-tonurile câteodată dramatice al acțiunilor caritabile – dem. lipsa de interes/ interes scăzut
din păturilor înstărite
– implicarea unor ONG-uri – Crucea Roșie,
-instituțiile guvernamentale – activitate limitată
Perioada interbelică
Apariția Legii 21/1924 Legea Mârzescu,
– Organizațiile neguvernamentale au cunoscut o semnificativă creștere atât ca și număr cât și ca
tipuri de activitate,
– Posibilitatea de a alege între diferite organizații care să reprezinte interesele filantropice a
încurajat cel puțin dezvoltarea unui sens minimal al opțiunilor posibilității de acțiune indivduală
în al treilea sector
-Distrugerea acestui spațiu autonom al acțiunilor filantropice a început încă din 1938 din
vremea domniei lui Carol al II-lea și a continuat în perioada comunistă,
-Mareșalul Ion Antonescu – Consiliul de Patronaj – Maria Antonescu,
Perioada comunistă
4

-Regim comunist mai refractar la revizuirea proiectului totalitarist decât din celelalte țări
ale blocului comunist,
-Compromiterea conceptelor de încredere reciprocă – a voluntariatului,
-Cultul personalității,
-Sentimentul că statul trebuie să-și asume obligația de a finanța cea mai mare parte a
serviciilor sociale.
Perioada de după 1989
-Domeniu care a cunoscut o dezvoltare dinamică în acestă perioadă,
-Asistăm la o inconsecvență a politicilor statului față de sectorul al treilea,
-Evoluție specifică în funcție de ciclurile electorale (1990 – 1996, 1996-2000, 2000-2004)
-Apariția de noi reglemetări legale.
Dezvoltarea cadrului legislativ în Europa Centrală și de Est
Caracteristici comune în regiune:
•Evoluția după căderea comunismului se baza pe tradiții istorice, culturale, f ilosofice
comune,
•Cele mai importante domenii de activitate: cultura, educație, social, petrecerea timpului
liber și sport.
•Diferența față de situația din europa occidentală unde cel mai important domeniu de
activitate era sănătate și asistența socială
legislație cu privire la ONG-uri în țările Uniunii Europene – International Center for Not-for-
Profit Law – Ionuț Sibian
– legislație cu privire la ONG-le din România – studiu realizat de Asociația pentru Apărarea
Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki
Legislație cu privire la ONG-uri în țările U.E.
•În țările U.E. nu există o legislație/abordare identică cu privire la ONG-uri
•În general există două tradiții juridice:
-Țările de drept cutumiar (ex. Marea Britanie) consideră că acordul benevol între
persoanele care fondează o asociație este suficient pentru ca asociația să primească
personalitate juridică;
-Țările de drept scris (ex. Franța) cer ca anumite formalități cum ar fi înregistrarea și
publicitatea să fie îndeplinite înaintea acordării personalității juridice.
Probleme importante în legiferarea activ. nonprofit : Probleme comune în ceea ce privește
reglementarea sectorului care se datorează:
• tipuri de organizații și abordarea unitară a sectorului
•control și autoreglementarea sectorului
•relațiilor cu instituțiile statului,
•deducerile din taxele și impozitele ce se plătesc statului pentru activitatea de bază,
• posibilitatea oferirii de fonduri din partea persoanele fizice sau juridice (donații și
sponsorizări),
•utilitatea publică
Austria
Asociația
-Regimul juridic al asociațiilor cu scop nonprofit – lege din 1951 “Actul Asociațiilor”,
-Se înregistrează după depunerea statutului la sediul poliției provinciale – în max. Șase
luni decizie a Ministerului de interne – aprobare tacită,
-Nu există un registru – statutul disponibil la poliție
5

Organele asociației:
-Adunarea Generală a Asociației,
-Consiliul de Administrație (3 membrii),
-Cenzori – atribuții financiare,
-Organ de soluționare a conflictelor.
Dizolvarea: voluntară și dictată de poliție.
Regim fiscal general
Fundații (Stiftungen)
Fundatiile sunt definite ca fiind inzestrate cu personalitate juridica, in scopul prestarii unei
activitati in scop caritabil sau in beneficiul general.
Fundatiile private sunt entitati juridice in care fondatorul a transferat bunuri pentru un scop
precis.
Bunurile donate fundatiei de la momentul infiintarii sale sunt castigate definitiv. Statutul
fundatiei trebuie sa descrie modul de gestiune, desemnarea unui curator, si domeniul sau de
interventie.
•Regimul juridic al fundațiilor este definit de Actul Fondator al fundațiilor ( Bundes-
Stiftungs und Fondsgesetz ) din 1974. Fundațiile private sunt guvernate de legea din 1993
(Privatstiftungsgesetz ).
•Fundațiile – au personalitate juridică, în scopul prestării unei activități în scop caritabil
sau în beneficiul general. Fundațiile private sunt entități juridice în care fondatorul a
transferat bunuri pentru un scop precis.
•Fundațiile trebuie înregistrate în registrul fundațiilor (Stiftungsregister), iar cele private
în registrul firmelor (Firmenbuch).
•Fundațiile se înregistrează la tribunalul civil – autorizarea publicată în Jurnalul Oficial,
•Fundațiile trebuie înregistrate în registrul fundațiilor (Stiftungsregister), iar cele private
în registrul firmelor (Firmenbuch),
•Fundațiile pot presta orice fel de activitate, inclusiv comercială,
•Fundațiile se bucură de un regim fiscal cu multe deducții și avantaje,
•Cea mai înaltă autoritate pentru asociații și fundații este Ministerul Afacerilor Interne.
Tipuri de fundații:
•fundații federale si fundatii de Land : “Lander Stiftungs”. Ultimele sunt subiectul
legislației Landului în care își au domiciliul. Înființarea lor trebuie să fie cerută la
Guvernatorul Bundeslandului, care este abilitat să acorde statut fundațiilor;
•fundații religioase care cad sub incidența Actului Fundatiilor;
•fundații de drept public sunt create la nivel federal, care nu sunt guvernate de Actul
Asociațiilor ci de instrumentul lor fondator;
•fundațiile private, apărute în 1993, care pot fi create pentru orice durată de timp și pentru
orice scop autorizat de lege;
•fonduri(Fonds).
Franța
Asociațiile
Sunt de două tipuri:
– declarate și,
– nedeclarate,
în funcție de capacitatea juridică,
Asoc. declarate depun o cerere la prefectură cu statutul pentru a fi înregistrate
Fundații
•Sunt un patrimoniu dotat cu personalitate juridică proprie.
Trebuie să îndeplinească trei obligații:
•să aibă un scop de interes general;
6

•să aibă o dotare care să garanteze un mod de finanțare propriu;
•un consiliu de administrație care să gestioneze organizația.
-Existența statutului de utilitate publică (trei ani de activitate, nr. de membrii min. 250,
patrimoniu min., statut tip, prestarea unui bun de utilitate publică) – decizia se ia la nivelul
Ministerului administrației,
-Există birouri specializate la nivelul prefecturilor în relația cu ONG-le,
-La nivel național există un Consiliu Național al Vieții Asociative (CNVA).
Marea Britanie
•Nu există o structură care să fie abilitată cu înființarea organizațiilor nonprofit.
•Nu există o înregistrare centralizată sau un organ de reglementare pentru structurile
asociative.
•Din 1973 exită un birou al asociațiilor pentru dinamizarea relațiilor intersectoriale.
Asociații
•asociațiile non benevole (sindicate, uniuni profesionale),
•asociații benevole: Companii cu răspundere limitată încorporate sub Legea Companiilor
din 1985, Societăți de ajutor reciproc, Societățile Industriale și de Intrajutorare
Charities (statut de utilitate publică)
-Regim fiscal special,
-Acordarea statutului nu în funcție de structură ci de activitatea desfășurată
•charity poate exista pentru unul sau mai multe dintre scopurile următoare: eradicarea
sărăciei; scopuri religioase; educație; utilitate publică; alte scopuri pentru beneficiul
comunității
•Există un organism public de supraveghere și control numit Comisia organizațiilor de
caritate pentru charities,
•Registrul Comisiei Organizatiilor de Caritate este deschis publicului.
Scutiri de taxe pentru charities:
•taxa pe venit,
•taxa pe capital câștigat,
•TVA,
•taxa de timbru.
Categorii de charities:
•trusturi (“trust”)
•asociatii neîncorporate
•companii cu răspundere limitată
Fundații
•Fundațiile sunt definite ca structuri permanente de girare a unui capital pentru un scop de
utilitate publică. Nu dețin personalitate juridică proprie. În general sunt catalogate ca
“charity”.
Germania
Asociații
•În Germania există diferite tipuri de asociații: cluburi sociale, cluburi sportive dar și
grupări cum ar fi sindicatele, asociații ale angajațiilor, partide politice, etc.
•Conform legii germane, o asociație este un grup de persoane al cărui scop comun nu este
unul de prestare a vre-unei activități economice. Se poate desf. Activitate comercială însă
nu ca activitate principală.
Asociațiile declarate: – pentru înființare necesari patru pasi:
7

•Min. 7 persoane trebuie să cadă de acord asupra semnării unei charte și să aleagă un
Consiliu Executiv;
•Charta și protocolul cu privire la Consiliul Executiv trebuie depuse la Registrul
asociațiilor de pe lângă tribunalul civil local;
•Tribunalul examinează cele două documente din punct de vedere al îndeplinirii cererilor
statutare, iar apoi o copie este trimisă autorităților administrative pentru un d.pd.v. Al
ordinii constituționale;
•înregistrată în Registrul Asociațiilor, ținut pe lângă tribunalul de instanță, de care
aparține sediul asociației. Odată cu înregistrarea, asociația primește personalitate juridică.
•Asociațiile nedeclarate nu sunt înregistrate și nu sunt subiectul supervizării statului ca și
crearea lor.
Fundațiile
Fundațiile, sunt distincte de asociații. Pe de altă parte, ca și asociațiile, fundațiile pot sau nu pot
deține personalitate juridică.
• Toate fundațiile sunt subiectul supervizării publice – concentrată mai ales asupra
aspectelor financiare ale activităților fundației.
Statul de utilitate publică – scutiri de taxă ( de ex.pe proprietate) și se acordă doar în funcție de
scopul urmărit
România – cadru legal
Cadrul legislativ format din următoarele acte normative:
-Legea 21-1924, Ordonanța Guvervnului 26-2000, Ordonanța de modificare și completare
37-2003 și Legea de aprobare a ordonanței 26-2000 – nr. 246-2005
-Legea 21/1924 a fost una dintre cele mai moderne și reușite reglementări – și-a făcut
efectele până în 200
-Categorii de Ong-uri recunoscute de această lege: asociații, fundații – federații, uniuni sau
alte grupări de persoane juridice.
-Motivele pentru schimbarea cadrului legal:
-Procedură greoaie și lungă de constituire (avize consultative),
-Regim restrictiv de organizare și funcționare,
-Accesul la surse de finanțare redus și diferențiat în funcție de tipul de organizație
Ordonanța 26/2000
-Abordare liberală în ceea ce privește modalitățile de constituire, organizarea și
funcționarea asociațiilor și fundațiilor și a raporturilor acestora cu administrația publică.
-Noutăți
-Condiții mai simple la înființare,
-Consacrarea rolului statului de partener și promotor al ONG-lor
-Statutul de utilitate publică
Ordonanța 37/2003
-Diferențe față de Ordonanța 26 privind avizul de înregistrare și utilizarea unor denumiri,
-Statutul de utilitate publică
Finanțarea
-În 1995 – 189,2 milioane de USD
-Numărul ONG-lor aprox. 45.000
-Din punct de vedere al bugetelor avem mai multe tipuri de organizații:
-0 – 5000 de euro
-5001 – 15000 euro
-15001 – 50000 euro
-50.001 – 250.000 euro
-Peste 250.000 euro
-Surse de finanțare și mijloace de finanțare,
8

Surse de finanțare
– După apartenență geografică: interne și externe,
– După natura finanțatorului: pers. juridice și pers. fizice,
– După felul organizațiilor: organizații publice și private
-Fonduri guvernamentale: externe și interne
-Fonduri provenite de la administrația locală
-Fonduri provenite de la agenți economici locali sau internaționali,
-Fonduri provenite de la alte ONG-uri: interne sau externe (tipuri de fundații)
-Fonduri provenite de la persoane fizice,
-Fonduri provenite din activități economice.
Mijloace de finanțare
•Solicitare directă, Colectele stradale, solicitãrile telefonice și solicitarea din ușã-n-ușã
(door-to-door); Payroll giving (deduceri salariale);
•Evenimentele speciale și solicitãrile prin intermediul mass media;
•Mecanismul de 2%;
•Activitati economice,
•Cotizatii
Demararea campaniilor de atragere de fonduri :
Pentru asigurarea succesului unei campanii de atragere de fonduri trebuie îndeplinite anumite
condiții:
• existența unui proiect scris
• bază de date cu posibili finanțatori
• alocarea de timp pentru atragerea fondurilor
• alocarea de bani pentru atragerea fondurilor
• existența unei echipe specializate în atragerea fondurilor
Rolul structurii organiza ționale
Pentru ca o organizație să se poată lansa în activități de atragere de fonduri un element
definitoriu este gradul intern de pregătire al acesteia:
•structura de conducere
•managementul financiar
•sistemele de management al informației
•resursele umane
Tipuri de bugete ale ONG-lor
1. Bugetul de bază (core budget) – costuri de comunica ții ,- costuri de personal , – transport
și întreținerea mijloacelor de transport , –
consumabile, – chiria sediului și întreținerea, – costuri legate de atragerea de fonduri .
2. Bugetul de programe .
3. Bugetul de investiții.
Atragerea de fonduri prin intermediul cererilor de finanțare
•Cea mai utilizată formă de fundraising în România,
•Utilizată exclusiv în cazul fondurilor publice
•Cererea de finanțare este un instrument prin care se solicită obținerea unui sprijin pentru
un proiect,
•Nu există un format unic pentru cererile de finanțare
Principalii pași care trebuie parcurși în elaborarea unei cereri de finanțare sunt:
•identificarea subiectului pentru care se cere finanțarea
•planificarea activităților și a bugetului
•identificarea surselor de finanțare
9

•scrierea propunerii de finanțar e
Pachete informative diferite
Formatul cererilor de finanțare
•Formularul de cerere de finanțare trebuie să conțină niște informații cum ar fi: titlul,
scopul, obiectivul/-le, grupul țintă , activitățile, planul de activitate, metodologia de
implementare, continuitatea, bugetul proiectului (costuri directe, administrative și de
overhead) și o scurtă prezentare a solicitantului.
•Scrisoarea de intenție
Solicitarea directă (direct mail)
•În Statele Unite și Europa Occidentală este una din cele mai răspândite metode pentru
atragerea de fonduri.
•Solicitarea directă este o scrisoare adresată unui potențial finanțator, persoană fizică sau
juridică. Ea explică motivul pentru care se solicită ajutor financiar și suma solicitată și
poate conține un formular de răspuns sau alte modalități prin care donatorul poate face
plata.
•Face parte din categoria surselor de finanțare comunitare
Etape în demararea solicitărilor directe
•Identificarea subiecților pers. fizice și juridice care să fie introduse în baza de date (reci –
cu care nu am avut legătură, calde – cu care a existat ceva, fierbinți – cu care există o leg.
permanentă),
•Redactarea scrisorii – importanța designului și a pachetului,
•Trimiterea solicitărilor – planificarea campaniei,
•Monitorizarea răspunsurilor,
•Feed-back și informări continue,
Evenimente speciale
•Evenimentele speciale nu sunt altceva decât ocazii care permit solicitarea unei finanțări ,
îmbunătățirea imaginii organizației, creșterea vizibilității sau atragerea de voluntari
•Forme de evenimente speciale: gale, recepții, evenimente sportive, licitații, concerte,
festivaluri, tele-toane sau combinații ale acestora.
Etape în cadrul organizării evenimentelor speciale:
-Alegerea tipului de eveniment,
-Planificarea acestuia,
-Organizarea evenimentului,
-Publicitatea,
-Monitorizarea
Filantropie
•Foarte puține analize.
•Conf. unui studiu ARC – Asociația pentru Relații Comunitare – în perioada 2001-2004
44% la din populația țării a făcut o donație și 40% din companii,
•Donația medie este de 10 ron/an,
•Importanța încrederii și a oferirea de feed-back,
•Cele mai multe donații au fost direcționate mai ales către biserici dar către și instituții
publice de tip social
•Lipsa strategiilor de atragere de fonduri și de oferire
Funcții în ONG-uri
Câteva pozitii cheie vizează în cadrul organizațiilor neguvernamentale:
•Board-ul unei fundații sau asociații reprezintă un grup de indivizi care aparțin comunității
și care la modul ideal ar trebui să reprezinte interesele beneficiarilor. Ei ar trebui motivați
10

în a servi comunitatea (de aceea se află în board), nu sunt persoane remunerate pentru
activitatea pe care o desfășoară, sunt persoane voluntare.
•Director executiv într-o fundație sau asociație este persoana care duce la îndeplinire
obiectivele strategice trasate de board – managerul de zi cu zi care se ocupă de
managementul operațional.
•Staff echipa administrativă din cadrul unei organizații se subordonează directorului
executiv și realizează activitățile de teren.
•Voluntarii sunt persoane care nu primesc salarii pentru ceea ce fac și care asistă stafful
unei organizații (fac munca executivă sau consiliază staff-ul/directorul executiv).
Voluntariatul. Acțiuni colective. Imagine publică
•J. Steven Ott- se axează pe trei „principii” ale voluntariatului : caracterul benevol,
caracterul benefic (folosul comunității) și caracterul dezinteresat :
„ Un set de activități și acțiuni percepute ca fiind benefice de către cei implicați sau de
societate per ansamblu, efectuate din proprie inițiativă de indivizi, grupuri sau organizații,
care nu sunt constrânși de motive de ordin biologic, social, politic, economic, financiar.”
Helmut K. Anheier abordează definirea conceptului din mai multe perspective conferind
termenului nuanțe diferite în funcție de obiectivele acestuia.
– voluntariatul implică „dedicarea unui anumit timp cu scopul de a servi comunității fără o
contraprestație materială”.
Definirea conceptului în România
Legea voluntariatului în România, consacră următoarea definiție a voluntariatului:
„voluntariatul este activitatea de interes public desfășurată de persoane fizice, denumite
voluntari, în cadrul unor raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă și raportul
juridic civil de prestare a unei activități remunerate.
Consiliul National al Voluntariatului (2002) : „ Voluntariatul este activitatea desfășurată din
proprie inițiativă, de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație
materială”.
Activitatea de voluntariat are la bază următoarele principii:
•participarea individului ca voluntar, pornind de la consimțământul liber exprimat;
•implicarea activă a voluntarului în viața comunității;
•recrutarea voluntarilor se va face pe baza egalității șanselor;
•desfășurarea activității de voluntariat exclude orice contraprestație din partea
beneficiarului și presupune existența unui contract.
Obligațiile părților implicate
Beneficiarul activităților de voluntariat:
•activitatea voluntarului trebuie să fie corespunzătoare cu pregătirea profesională;
•voluntarul este obligat să participe la programe de training organizate de beneficiari;
•beneficiarul este obligat să asigure, în condițiile prevăzute de lege, costurile medicale care
pot surveni în caz de accident sau îmbolnăvire;
•beneficiarul se obligă să respecte condițiile de munca și costurile aferente realizării
activității.
Obligațiile voluntarului:
•este obligat să păstreze confidențialitatea informațiilor la care are acces;
•să ocrotească bunurile pe care le folosește în cadrul activității;
•să îndeplinească sarcinile primite din partea beneficiarului.
Apariția și dezvoltarea voluntariatului
-O dezvoltare accentuată din 1960, J. F Kennedy – discurs în fața studenților Univ.
Michigan,
-Peace Corp – 182.000 voluntari în 138 de țări,
Principii urmărite de Peace Corp:
11

•voluntarii au datoria să-i instruiască pe locuitorii țărilor unde se deplasează să devină la
rândul lor voluntari;
•promovarea valorilor americane pe înțelesul tuturor cetățenilor țărilor pe care le ajută;
•promovarea valorilor altor culturi pe înțelesul tuturor americanilor.
•Dezvoltare după 1990 – impactul regimului comunist,
•Apariția centrelor de voluntariat – rolul finanțatorilor,
•Nivel scăzut de voluntariat comparativ cu alte state,
•Apariția legii voluntariatului în 2001,
•Națiunile Unite 2001 – Anul internațional al voluntariatului ,
•Profesionalizarea activităților de voluntariat.
Acțiuni colective
Tip de acțiune socială rezultat din agregarea coordonată a unui număr nedeterminat de acțiuni
individuale. A.c. apar atunci cînd un grup neorganizat sau latent devine un grup organizat sau
semiorganizat. În aceste situații, actorii devin conștienți de interesul lor comun și caută să-l
promoveze printr-o acțiune coordonată relativ la alte grupuri.
•Lobby,
•Advocacy
•Campanii publice
Lobby
-Promovarea unor interese individuale, de grup sau ale unei organiza ții prin influențarea
politicilor publice, a institu țiilor guvernamentale sau a legiuitorului .
Advocacy
-Activitatea de a ap ăra/sprijini un principiu sau un punct de vedere (individual/general/al unei
organizații) în fața unei instituții guvernamentale sau a legiuitorului .
Trafic de influență
-Activitatea de a influen ța cu rea credință o instituție guvernamentală sau un legiuitor, f ăcută în
scopul obținerii unor foloase necuvenite .
Diferență dintre lobby și advocacy
•Paradoxal: a face lobby implic ă întotdeauna advocacy; însă, în advocacy, nu este
obligatoriu să faci lobby.
•Diferenta cheie î ntre lobby si advocacy este că advocacy presupune comunicarea direct ă
cu legiuitorul și opinia publică a unui punct de vedere individual/general/al unei
organizații FĂRĂ a cere neapărat inițierea unei modificări legislative.
•Diferența dintre cele două concepte este legat de intenția grupurilor țintă : unii sprijină o
idee și alții doresc să influențeze într-un anumit sens o decizie de politică publică sau un
decident.
•Activitatea de advocacy poate presupune:
–Apărarea unor principii fundamentale : drepturile omului, libertatea de exprimare,
libera competiție, economia de pia ță.
–Educarea opiniei publice cu privire la o anumit ă prevedere/inițiativă legislativă.
–Prezentarea către legiuitor a unui punct de vedere individual/general sau al unei
organizații.
•Lobby-ul intră în atribuțiile experților în corporate affairs, public affairs, government
relations
•Lobby-știi pot fi angajați ai unei companii sau consultanți ce lucrează pentru un număr de
clienți: companii, asocia ții, sindicate, organiza ții sau agenții guvernamentale.
Lobby
•Înainte și după dezbaterile din Camera Lorzilor și a Comunelor, membrii Parlamentului
britanic au obiceiul de a se aduna pe culoare, pentru a discuta problemele de actualitate. A
intrat deja în tradiție că cei care doresc să influențeze deciziile să frecventeze aceste
12

foaiere (lobbies). De aici provine și sensul actual pe care îl are cuvântul lobby. Lobby-ul a
aparut la Bruxelles, de exemplu, la sfârșitul anilor 70.
•E vorba de peste 15 000 de lobbiști și 2 600 de grupuri de interese care au birouri la
Bruxelles – dar acum e vorba și de noi tradiții și culturi politice.
Imaginea și credibilitatea sectorului
•Imaginea pozitivă sau negativă pe care sectorul non-guvernamental din România o are
este rezultanta a doi factori: credibilitatea sectorului și relația cu mass-media.
•Faptul că mass-media a prezentat o bună perioadă de timp doar aspecte și situații negative
ale sectorului ONG a determinat o reținere a organizațiilor în a-și face publice activitățile
Barometre de opinie publică arată că aproximativ 20% din populația chestionată cunoaște
câte ceva despre ONG, însă mai puțin de 2% au apelat într-o formă sau alta la un ONG.
•Paradoxal este faptul ca aceleași sondaje sociologice arată că oamenii au încredere în
instituții ca biserica și armata (>60%), în vreme ce încrederea în Parlament sau ONG este
foarte redusă ori tocmai ultimele contribuie în cea mai mare pare la dezvoltarea societății
civile. Începând cu 2004 acest trend se schimbă.
Metode de îmbunătățire a imaginii publice a sectorului
•existența unor persoane specializate în ceea ce privește comunicarea cu publicul și mass-
media în special;
•implicarea cât mai multor indivizi (lideri) dintr-o comunitate în activitățile organizațiilor;
•promovarea voluntariatului, în sensul lărgirii bazei de sprijin a organizațiilor prin
recrutarea de noi membri sau noi categorii de susținători;
•creșterea transparenței în legătură cu activitățile depuse;
•relație personalizată cu mass-media. În relația cu mass-media nu interesează promovarea
unei imagini pozitive ci doar o prezentare neutră.
Managementul proiectelor
Cele două accepțiuni ale managementului de proiect:
– tehnică de atragere de fonduri
– tehnică de management
Diferențe proiecte și activități
Există șase aspecte importante care fac diferen ța între activități și proiecte:
-Proiectul are un început și un sfârșit clar definite
-Proiectele folosesc resurse (umane, timp și bani) care au fost alocate în mod special în vederea
realizării activităților pe proiect.
-Fiecare proiect produce un rezultat unic. Aceste rezultate au obiective specifice de calitate și
performanță. Atunci când proiectul s-a finalizat, ceva nou a fost creat, ceva ce n-a existat înainte.
-Proiectele urmăresc un plan, au o abordare organizat ă pentru a satisface obiectivele stabilite.
-Un proiect implică în mod normal o echip ă care să-l ducă la final.
-Proiectele au întotdeauna un set unic de stakeholderi care include: echipa de proiect, clien ții,
managerul de proiect, managerii executivi, reprezenta ți ai guvernului, alte persoane interesate de
proiect. Stakeholderii au întotdeauna așteptări diferite asupra rezultatelor proiectului.
Dicționarului Explicativ al Limbii Române are mai multe înțelesuri, fiind interesante următoarele:
•plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru;
•prima formă a unui plan (economic, social, financiar, etc.) care urmează să fie discutat și
aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare.
•lucrare tehnică executată pe baza unei teme date și care cuprinde cadrul tehnic, desenele,
justificarea utilității obiectului proiectat, amplasarea lui.
13

CE ESTE UN PROIECT? : Un grup de activități interdependente, întreprinse într-o succesiune
logică, într-un interval limitat de timp, pentru obținerea unor rezultate bine precizate, necesare
pentru a satisface obiective clare.
Managementul proiectelor reprezintă utilizarea unui set de cunoștințe, competențe, deprinderi,
instrumente, metode și tehnici specifice în vederea îndeplinirii obiectivelor generale și specifice
ale unui proiect anume. Scopul managementului proiectelor îl reprezintă obținerea unui anumit
rezultat, respectând constrângerile financiare, de timp, de calitate și cele de natură tehnică impuse
proiectului.
Management de proiecte – management prin proiecte
Managementul prin proiecte este un sistem de management cu o durat ă de utilizare
limitată, prin intermediul caruia se faciliteaza rezolvarea unor probleme complexe, cu caracter
inovational, de catre specialisti cu pregatire eterogena, constituiti temporar intr-o retea
organizatorica paralela cu structura organizatorica formala “.
Totalitatea fazelor derulate de la inițierea unui proiect și până la încheierea acestuia – reprezintă
ciclul de viață al proiectelor.
•Discuții în privința etapelor de proiect:
•- abordare clasică – patru etape (concepție, planificare, implementare și evaluare)
•- abordări morderne – șase etape ( conceperea, planificare/dezvoltarea ideii de proiect,
formarea echipei, implementarea, monitorizarea și încheierea proiectului ),
•Proiecte complexe – mai multe subetape .
Este important ca la finalul fiecărei etape să se producă un livrabil.
Programul – este un grup de proiecte conduse coordonat, pentru a obține beneficii ce nu ar
rezulta dacă ele ar fi conduse separate, având un cadru instituțional care sprijină proiecte ce
converg spre un obiectiv general. În concluzie se poate spune că mai multe proiecte formează un
program.
•Fundraising
•Cerere de finanțare
•Finanțator
•Contribuție locală
Managementul de proiecte în ONG-uri
•Aplicabilitate largă, expertiză
•Motivația – specificul finanțărilor, și lipsa resurselor interne; – influențe externe.
Cooperare intrasectorială
•Formele de cooperare în interiorul sectorului pot fi clasificate în funcție de scopul, durata
și gradul de formalizare a acestor relații. Analiza relațiilor din interiorul sectorului scot în
evidență lipsa unei strategii viabile, parteneriate care s-au realizat în timp au avut la bază
inițiative ale unor lideri ai unor organizații.
Forme de colaborare
•Schimbul de informații și participarea reciprocă la diferite evenimente
•Evenimente de dezvoltare sectorială
•Coalițiile ad-hoc
•Folosirea în comun a resurselor
•Complementaritatea serviciilor prin transfer
•Rețelele
•Organizațiile umbrelă
•Participarea comună în programe și proiecte
Probleme ce afectează colaborarea
•Lipsa transparenței în diseminarea informației,
14

•Probleme ce țin de cultura organizațională
•Probleme la nivel executiv – experiențe anterioare,
•Interes scăzut pentru impact
•Lipsa resurselor.
Tipuri de parteneriate
•Parteneriatele pot fi clasificate astfel ,:
•a) în funcție de caracterul juridic :
•- parteneriate formal;
•- parteneriate informal;
•b) în funcție de obiectivul urmărit :
•- parteneriate de reprezentare;
•- parteneriate operaționale, care la rândul lor pot fi:
•- parteneriate pe termen lung;
•- parteneriate pe termen scurt; respectiv,
•- parteneriate cu finanțare;
•- parteneriate fără finanțare.
•Agenția pentru Informarea și Dezvoltarea Organizațiilor Neguvernamentale, Organizații
neguvernamentale. Ghid practic , Seria Biblioteca ONG, Timișoara, 2002, pag. 42-43
Relația dintre AP și ONG
•Relația dintre APL și ONG diferă de la țară la țară și poate fi influențat de mărimea
sectorului.
•O tipologie a relației sector asociativ – administrație este propusă de John Clark în studiul
său „The Relationship Between the State and the Voluntary Sector”. Astfel, avem trei
tipuri de relații: o relație de dependență a O.N.G.-urilor față de stat (în care acestea pur și
simplu implementează programele Guvernului și sunt dependente financiar de el ); în al
doilea rănd, vorbim despre o relație antagonistă (în care nici una dintre părți nu dorește
reconcilierea sau colaborarea ); în ultimul rând avem relația caracteristică democra țiilor
liberale care presupune o colaborare și un parteneriat la care fiecare parte este liberă să
adere sau nu.
•Cea mai utilizată formă de colaborare este furnizarea de servicii publice: SUA; Germania,
Olanda, Franța și în foarte multe țări aflate în dezvoltare,
•Motivația acestor relații se datorează încrederii de care se bucură organizațiile în țările
respective sau a principiului subsidiarității.
Bariere în dezvoltarea relațiilor AP – ONG
•un mediu puternic politizat ,
•preferința unor O.N.G.-uri pentru izolare ,
•neîncrederea funcționarilor publici în capacitatea sectorului asociativ de a putea furniza
servicii publice,
•fonduri limitate,
•grupul de beneficiar: la O.N.G. – uri foarte bine definit la AP . general,
•incapacitatea de rezolva unele probleme ce se manifestă în ambele sensuri,
•dorința factorului politic de a nu întări sectorul non-profit,
•dependența unor ONG-uri de donatori străini
Îmbunătățirea relației AP – ONG
•încurajarea discuțiilor publice și facilitarea accesului la informații;
•simplificarea diverselor proceduri administrative, cum ar fi cea de constituire, de
contabilitate, audit, etc.;
•stimulente pentru O.N.G.-uri: subvenții, scăderea impozitului pe profit;
•colaborarea: includerea organizațiilor neguvernamentale în implementarea unor programe
sau proiecte;
15

•implicarea în procesul de luare al deciziilor: participarea la diverse întâlniri, mese rotunde,
seminarii, etc.;
•cale de comunicare a informațiilor publice: O.N.G.-urile pot fi folosite ca și o metodă în
plus pentru propagarea informațiilor publice.
Situația din România. Relația Adm. centrală – ONG
•începând cu anul 1996 schimbare de trend,
•apariția la nivelul administrației centrale a unor structuri însărcinate cu relația cu sectorul
asociativ,
•Schimbările percepute ca fiind pozitive se datorează mai mult unor relații individuale și
mai puțin sunt abordări de tip structură
Relația APL – ONG la nivelul administrației locale
Obstacolele principale în calea dezvoltării unor relații consistente între autoritățile locale și ONG-
ri sunt determinate de trei factori.
•Mai întâi, trebuie remarcat că rolul ONG-lor nu este cunoscut de aleșii locali.
•În al doilea rând din cauza procesului lent de descentralizare autoritățile locale au puteri și
fonduri limitate.
•În al treilea rând se constată un nivel scăzut de dezvoltare a abilităților personalului de la
nivelul administrației locale care este expus într-o măsură mai mică la noi modalități de
gîndire și organizare a muncii comparativ cu cel al ONG-lor.
Relația dintre ONG-uri și mediul de afaceri
•principala formă de manifestare este relația de finanțare. S-a mers mult mai încet în ceea
ce privește stabilirea sau menținerea unui dialog cu mediul de afaceri sau cu autoritățile
locale asupra chestiunilor de interes pentru dezvoltarea locală,
•Dezvoltarea culturii si practicilor de donatii corporatiste ( corporate giving) are o
dimensiune strategicã atât pentru sectorul nonguvernamnetal cât si pentru sectorul de
afaceri din România.
Construirea relatiilor de parteneriat coerente si de duratã reprezintã o provocare atât pentru
organizatiile neguvernamentale cât si pentru sectorul de afaceri. Organizatiile neguvernamentale
trebuie sã înteleagã ce anume determinã corporatiile sã le ofere suport:
•Relatiile cu comunitatea – Unul din rationamentele cele mai clare ale sectorului de
afaceri în dezvoltarea de parteneriate durabile cu organizatiile societãtii civile rezidã în
dorinta acestuia de a sprijini si a se implica în comunitatea în cadrul cãreia îsi desfasoarã
afacerile.
•Marketing – Corporatiile adesea sponsorizeazã evenimente cu profil vizibil realizate de
cãtre ONG-ri (concerte, evenimente sportive, expozitii etc.). O companie va oferi o
donatie importantã în schimbul unei prezentãri proeminente a logo-ului ei în cadrul
evenimentului.
•Fundatii corporatiste – În general aceste fundatii corporatiste apar în cadrul corporatiilor
care au o strategie si programe de duratã destinate sustinerii dezvoltãrii comunitãtii.
Companiile îsi stabilesc propriile fundatii care au ca scop sã ofere granturi unor programe
de dezvoltare comunitare care se încadreazã într-o logicã si strategie specificã.
•Programe de donatie discretionare – uneori companiile dispun de un buget pentru
donatii, fãrã a utiliza o strategie anume. Avem de-a face, în general, cu mici donatii
destinate unor evenimente sau activitãti de sprijin pentru comunitate si gestionate uneori
prin ONGuri.
•Membership corporatist – Unele ONG-ri pot dezvolta o relatie intersantã cu companiile
prin oferirea de permise de liber acces la unele evenimente organizate de ele în schimbul
unei taxe de membership. Multe organizatii culturale practicã acest tip de relatie ONG-
companie în beneficiu mutual.
16

Motivația companiilor pentru a dezvoltare relații de partneriat
Companiile trebuie sã tinã pasul cu scopurile, problemele si schimbãrile exprimate ca si nevoi
comunitare din urmãtoarele motive:
•motivul central este legat de interesul propriu si conservarea proprie. De exemplu:
companiile au o prezentã semnificativã în comunitate si vor sã-si protejeze investitiile.
Problemele de interes pentru ele sunt reglementãrile regionale, amenintarea deteriorãrii
zonei, taxele pe care trebuie sã le plãteascã, posibilitatea de a avea o fortã de muncã
calificatã în mod adecvat.
•anumite probleme si rezolvãrile lor implicã beneficii directe sau indirecte pentru
companii. De exemplu: serviciile de sãnãtate, serviciile sociale, mediul înconjurãtor etc.
•reputatia companiei si imaginea ei în comunitate.
Responsabilitatea Socială Corporatistă
•Keith Davis si Robert Blomstrom definesc conceptul de responsabilitate socialã
corporatistã astfel: “Responsabilitatea socialã reprezintã obligatia factorilor de decizie de
a actiona în vederea protejãrii si îmbunãtãtirii stãrii de bine a societãtii ca întreg, alãturi de
necesitatea de a-si proteja propriile interese.”
•Joseph McGuire: “Ideea de responsabilitate socialã corporatistã presupune faptul cã o
corporatie nu are numai obligatii economice si legale, ci si anume responsabilitãti fatã de
comunitatea în care activeazã”.
•Apariția în România a conceptului de Responsabilitate Social ă Corporatistă și a practicilor
asociate acestuia are cel pu țin două cauze: în primul rând, dezvoltarea economic ă și
apariția pe piață a companiilor multina ționale au determinat un tip de presiune în sensul
identificării unor modalități adecvate de consolidare a imaginii corporatiste și a reputației.
În al doilea rând, retragerea de pe pia ță a marilor donatori și diminuarea resurselor
financiare provenite de la organisme interna ționale determină un alt tip de presiune, în
sens invers, din partea organiza țiilor non-profit care își diversifică strategiile de atragere a
finanțărilor din surse indigene: sector public, sector de afaceri sau cet ățeni.
•Trei forme de manifestarea a Responsabilității Corporatiste Sociale: programe de dona ții
și campanii sociale sus ținute de companii, programe de voluntariat corporatist și fundații
corporatiste.
•aprox. 5000 de oameni sunt implica ți în proiecte de CSR sub diferite forme la nivel
național în 2005.
17