. Managementul Operatiunilor de Creditare

CAPITOLUL 1. Rolul băncilor perioada de tranziție

1.1. Rolul băncilor comerciale în sistemul bancar

1.2. Rolul B.N.R.

1.1. Rolul băncilor comerciale în sistemul bancar

În epoca contemporană, în țările cu economie de piață, creditul și băncile au avut un rol determinant în desfășurarea proceselor economice, în reglarea circuitelor economice la nivel macro-economic și micro-economic, al lichidități agenților economici în ansamblul ei.

Primele bănci au apărut prin secolul al XVI-lea în Veneția Genova și Milano. Băncile au luat o tot mai mare dezvoltare, pe măsura extinderilor relațiilor de producție, contribuind la eliberarea creditului de condițiile robituale ale cămătăriei.

Băncile reprezintă întreprinderi particulare, societăți în număr colectiv, societăți anonime sau ale statului care concentrează capitalurile disponibile din economie și le pune la dispoziția agenților economici, inclusiv statului sub forme de credite.

În apariția, băncilor literatura de specialitate acordă un loc important zarafului, prețuitor al monedelor și intermediar al circulației monetare.

Deținători de monedă aveau în acesta un sprijin important în desfășurarea schimburilor și în dezvoltarea economică, dar deținerea și utilizarea banilor presupune și anumite riscuri. Aceste riscuri au orientat pe deținători de capital să încredințeze acest depozit uni intermediar, zaraful sau alte persoane, în scopul păstrări și al remunerării sub formă de dobândă care provine de folosirea depozitului de către intermediar ca sursă de creditare. În mod tradițional acești intermediari au fost băncile.

În epoca contemporană locul și rolul băncilor în viața economico-socială este intrinsec legată de calitatea lor de intermediar principal în relația economi-investiții, relație determinantă în creșterea economică.

Locul și rolul băncilor în economie structura lor sunt determinate și de creația monetară, factor specific al funcționalități băncilor în economie.

Legislația din țara noastră (legea 33/1991) definește societățile bancare ca „persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice și fizice sub formă de depozite sau titluri de valoare negociabile plătibile la vedere sau la termen, și acordarea de credite.”

Băncile sau afirmat inițial ca instituții monetare, ca intermediari monetari a căror caracteristică esențială este posibilitatea de a pune în circulație creanțe asupra lor însăși care sporesc masa mijloacelor de plată, volumul circulației monetară, caracteristica semnificativă acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă.

Emisiunea de bancnote funcție inițial deschisă tuturor băncilor și restrânsă ulterior numai la banca de emisiune, reprezintă forma principală a creației monetare și cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.

Băncile comerciale sunt instituții financiare specializate atât în atragerea de resurse și plasarea acestora prin acordarea de credite cât și în efectuarea plăților intre titulari de cont, agenți economici.

Băncile comerciale tipice au și ele un aport de pondere în creația monetară transformând activele monetare, fără putere liberatorie, în instrumente de plată. Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate constituie momentul creației unei monede adiționale specifice, moneda scripturală.

În cadrul sistemului bancar sau inclus în timp și intermediar monetar care au ca funcții principale colectarea de economi sau acordarea de credite pe termen mijlociu și lung direct spre beneficiar sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare.

Deși statutul de intermediar remonetari este adesea foarte apreciat de cel al băncilor, acestea nu creează monedă și utilizează capitalurile pe care le colectează, sau care le sunt puse la dispoziție în Anglia, Franța, SUA, o mare parte a băncilor de depozit făceau și operați de misiune fapt ce, un timp, n-a creat probleme.

Cu timpul insă multiplicarea centrelor de emisiune a creat condiții de încărcare a normelor de emisiune și încărcarea canalelor circulației de bancnote emise, cu, sau fără justificare economică este suficient a preciza că în ajunul reglementarilor acestei chestiuni în 1993, în SUA băncile naționale împuternicite să emită bancnote erau în număr de 7500.

Astfel ca în momente istorice diferite în funcție de condițiile proprii, toate țările dezvoltate au trebuit să delimiteze net funcțiile băncii de emisiune, acestea concentrându-se de regulă la o singură bancă, banca centrală. Același lucru s-a petrecut și în SUA, unde, deși există 12 bănci federale de emisiune, acestea acționează ca un tot untar sub egida unei unice autorități federale.

Specializarea băncilor a fost o tendință care s-a manifestat în sânul băncilor dintr-o întreagă epocă și, deși în descreștere continuă să caracterizeze lumea băncilor. Separarea și independența băncilor specializate este și momentul delimitări stări de competență și activitate a băncilor de depozit.

La începutul afirmări tendințelor de specializare, acestea erau adesea declarative, propagandiste fără a obliga la exclusivitate sau interziceri.

Criza economică din ani 1923-1933 care a bântuit în toate țările dezvoltate dar a făcut ravagi în SUA, a impus o reglementare severă a regimului băncilor, care să acționeze în scopul protejări deponenților. Astfel ca, în mod necesar, statutul de bancă comercială, a trebuit să fie bine conturat, intuindu-se un regim limitativ de control asupra instituțiilor de credit ce primesc depuneri și asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul creditării.

În acest cadru s-a delimitat, mai exact, accepțiunea de bancă comercială sau de depozit, în opoziție sau spre deosebire, de celelalte bănci.

Băncile comerciale sunt caracterizate prin aceea că efectuează toate tipurile de operațiuni bancare. Deci au o activitate care se poate modifica liber, funcție de cerințe, posibilități și propria orientare.

Inițial, băncile comerciale au mijlocit creditul comercial direct între agenți economici, prin preluarea de la aceștia a titlurilor de credit comercial de unde și denumirea lor.

În ultimul an produsele și serviciile băncilor comerciale s-au diversificat foarte mult prin angajarea în operațiuni, altădată aflat în zona de graniță cu alți intermediari financiari. Se manifestă dealtfel, o tendință accentuată de diminuare a deosebirilor dintre băncile comerciale și băncile de afaceri care se ocupă în deosebi, cu investirea depozitelor pe termen lung evoluția lor fiind orientată către tipul de bănci universale.

Tuturor băncilor comerciale li se permite în cadrul legal să funcționeze ca bănci „universale”. în realitate anumite funcții din activitatea bancară universală nu sunt permise, cum ar fi activați de brokeraj la bursă, pentru care sunt necesare firme separate având această activitate la bază.

Legătura directă cu agenți economici în ce privește constituirea și utilizarea depozitelor, în principal sub forma distribuirii de credite, constituie și conferă băncilor și calitatea de centru de efectuare între, titulari, a plăților.

Băncile comerciale sunt organizate ca societăți comerciale și urmăresc obținerea unui profit.

Băncile comerciale în special joacă rolul de intermediar. Acestea își exercită rolul de intermediar nu numai între agenți din afara sistemului bancar, ce au un rol major în redarea și valorificarea capitalului, în mobilizarea de resurse, și distribuirea de credite însăși sistemul bancar, deci intermediază intre verigile bancare.

În acest proces se afirmă și se detașează ca principale funcții ale băncilor comerciale cele două laturi ale intermedieri: mobilizarea resurselor și distribuirea creditelor.

În îndeplinirea funcțiilor la băncile comerciale îndeplinesc anumite operații specifice considerate și reunite după sensul lor în pasive și active.

Funcția de intermediere a băncilor comerciale a fost puternic afectată până în 1994 datorită unui mediu inflaționist și al dobânzilor real negative. După 1994 s-a înregistrat o creștere a sistemului bancar .

Raportul active externe-pasive externe a fost, începând cu 1990 favorabil clasamentelor externe. Acest report s-a schimbat după 1995 datorită preferinței băncilor comerciale de a acorda credite interne în valută, care au asigurat o fructificare mai bună decât clasamentele în depozite în străinătate. Depozitele clienților nebancari au înregistrat an de an creșteri nesemnificative, depășind, începând cu anul 1994, rata de creștere a prețurilor în economie. Această evoluție pozitivă constitue un semnal important în privința menținerii încrederii în moneda națională și totodată o sursă de finanțare ne inflaționistă a creșterii economice.

Volumul fondurilor proprii au crescut de la an la an în cifre absolute, fiind în general superior ratei inflației. Acest lucru confirmă dezvoltarea sistemului bancar în România, reflectând atât înființarea de noi societăți bancare cat și preocuparea băncilor existente pentru ameliorarea bazei proprii de capital.

Menținerea inflației ridicate, cu mici excepții, în perioada 1990-1998 a avut o influență importantă asupra evoluției sistemului bancar românesc. Efectul asupra agregatelor monetare și creditului din economie, a fost semnificativ, masa monetară în termeni reali, comprimându-se, ca și creditul din economie. Dezintermedierea financiară și dolarizarea economiei au fost fenomene care au apărut în mod normal în acest context.

1.2. B.N.R.

1.2.1. Rolul B.N.R.

Înființată în 1980, ca bancă de emisie, B.N.R., nu s-a preocupat în primii ani și de perfecționarea circulației monetare. Erau mai importante regularizarea acestora și impunerea sistemului monetar al tânărului stat independent, pe propriul său teritoriu bântuit în exces urmele trecerii atâtor culturi, civilizații și popoare , care lăsase în urmă uzul monedelor și făcuseră din echivalarea empirică și subiectivă a acestora o meserie aparte: zarafia.

B.N.R. este instituția bancară centrală a statului român, unicul institut de emisiune, care stabilește reglementările în domeniul monetar al statului.

Indiferent de organizarea politică și economică a unei țări, B.N.R. are rol primordial în cadrul economiei tării respective.

Principala funcție a B.N.R. a fost și este aplicată politicii monetare și de credit. Totodată, legislația a stipulat că banca participa în calitate organism specializat la conceperea politicii monetare și de credit, pe care urmărește să o aplice. În acest mod reglementările privind organizarea și funcționarea B.N.R. au conferit principalei autorități monetare a țării un rol major și o largă putere de acțiune, permițând să-si adopte modalități concrete de lucru la necesitatea în continuu schimb ale economiei, fără intervenția permanentă a legiuitorului.

Astfel, în perioadele de evoluție rapidă ale economiei B.N.R. avea un grad foarte mare de inițiativă, iar pe baza și în vederea aplicării legii, în colaborare cu celelalte bănci poate elabora norme metodologice privind creditele, plătite în numerar.

Domeniile în care acționează B.N.R., cel monetar și al creditului scurt de importanță majoră pentru economia națională. Prin urmare, delegarea de autonomie și de răspundere nu poate fi totală, banca aplica în activitatea să la fel ca și în alte țări hotărârile guvernului. Pe de altă parte, construcția sa de bancă centrală a statului român, Banca Națională are atribuții foarte ample, fiind însărcinată cu organizarea, supravegherea și coordonarea întregii activități bancare.

Autonomia băncii centrale realizează un anume contrabalans în autoritatea guvernului și deci, sprijinea ideea existenței a două organisme cu atribuții macroeconomice ce exercita funcții exclusive ale statului. Se poate realiza, deci, o mai bună stabilitate monetară și o mai bună respectare pe total a intereselor economice.

Capacitatea guvernului de a finanța deficitul bugetar prin misiunea monetară, ar fi un mod eficient limitată de autonomia B.N.R.. De asemenea, legătura cu guverui scurt de importanță majoră pentru economia națională. Prin urmare, delegarea de autonomie și de răspundere nu poate fi totală, banca aplica în activitatea să la fel ca și în alte țări hotărârile guvernului. Pe de altă parte, construcția sa de bancă centrală a statului român, Banca Națională are atribuții foarte ample, fiind însărcinată cu organizarea, supravegherea și coordonarea întregii activități bancare.

Autonomia băncii centrale realizează un anume contrabalans în autoritatea guvernului și deci, sprijinea ideea existenței a două organisme cu atribuții macroeconomice ce exercita funcții exclusive ale statului. Se poate realiza, deci, o mai bună stabilitate monetară și o mai bună respectare pe total a intereselor economice.

Capacitatea guvernului de a finanța deficitul bugetar prin misiunea monetară, ar fi un mod eficient limitată de autonomia B.N.R.. De asemenea, legătura cu guvernul nu este deloc strânsă, având în vedere că acesta nu are membri în conducerea băncii, nu este implicată în numirea cadrelor de conducere, iar informația dintre cele două centre de putere are caracter pur informativ. În cazul țării noastre nu este prevăzută nici un fel de implicare a guvernului în decizia băncii centrale, fapt de dovedește încă o dată caracterul independent al autorității monetare.

Poziția băncii centrale față de puterea statului

Nu este bine ca B.N.R. să fie complet autonomă. Ea are influențe negative, producția și șomajul purtând dobânzi la limite insuportabile în scop de a reduce inflația la nivelul zero. Ea trebuie să contribuie împreună cu Guvernul la atingerea echilibrului dintre menținerea inflației în limite controlabile, pe de o parte și creșterea economică și ocupația forței de muncă, pe de altă parte.

Parlamentul României a decis ca B.N.R. să aibă un grad ridicat de independență, fiind împuternicită în numele statului să apere prin mijloace specifice stabilitatea monetară.

Conform legilor 33/1991 privind activitatea bancară și legea 34/1991 privind statutul B.N.R., principalele obiective de activitate ale societăților bancare îl constituie atragerea de fonduri de la persoane fizice și juridice sub formă de depozite sau instrumente negociabile plătibile la termen sau la vedere, precum și acordarea de credite.

Activitatea tuturor societăților bancare este supravegheată de B.N.R. în calitatea ei de bancă centrală a statului român, având personalitate juridică de unic organ de emisiune și care reglementează în domeniile: monetar, de credit și de plăți.

În cadrul politicii economice și financiare duse de statul român, B.N.R. promovează, reglementează și supraveghează activitățile de intermediar bancar.

B.N.R. legiferează autorizație de constituire și funcționare a societăților bancare ca persoane juridice comune, de asemenea putând retrage autorizația de funcționare în cazurile impuse de lege. Ea are dreptul de acțiune în justiție ori de câte ori societățile bancare închid contracte, înțelegeri sau acționează în scopul atingerii unei poziții dominante pe piața monetară, financiară sau valutară.

Toate societățile bancare trebuie să-și deschidă conturi la B.N.R., respectând reglementările acesteia pentru aplicarea politicii sale. Aceste societăți pot efectua operațiuni de depozite la vedere și la termen în cont, pot cumpăra, vinde sau ține în custodie.

B.N.R. formulează și conduce politica monetară și de credit în cadrul politicii economice și financiare a statului în vederea menținerii stabilității monedei naționale.

1.2.2. Resursele B.N.R.

Banca Națională își constituie rezerve internaționale constând din: aur, active externe sub forma bancnotelor și monedelor metalice sau a soldurilor conturilor la bănci în străinătate, exprimate în acele valute și destinate în acele țări pe care ea le aprobă pentru îndeplinirea scopurilor sale; orice alte active de rezervă recunoscute pe plan internațional, inclusiv dreptul de a cumpăra de la Fondul Monetar Internațional în cadrul tranșei de rezervă, precum și deținerile de drepturi sociale de tragere ale statului; cambii, cecuri și bilete la ordin exprimate și plătibile în valută; bonuri de tezaur și alte titluri emise sau garantate de guverne externe sau instituții financiare inter-guvernamentale exprimate și plătibile în valută: alte active.

Resursele B.N.R. sunt constituite în primul rând din capitalul propriu care aparține în întregime statului. Rezervele băncii se constitue din profitul prevăzut în bilanț după acoperirea integrală a cheltuielilor. Din profitul brut înregistrat în bilanțul băncii 20% se utilizează pentru construirea fondului de rezervă al băncii, destinat acoperirii eventualelor pierderi. Această cotă se reduce la 10% când activele din fondul de rezervă ajung să fie egale cu capitalul băncii și la 5%când astfel de active ajung la dublul capitalului. Diferența de profit rămasă după repartizarea pentru fondul de rezervă se realizează potrivit hotărârii consiliului de administrație a băncii.

1.2.3 Operațiunile B.N.R.

Cu împuternicirea statului, B.N.R. participă la organizații internaționale cu caracter financiar, bancar și monetarul. De asemenea, banca are dreptul să ceară tuturor instituțiilor de credit și financiare să-i furnizeze documentele și informațiile necesare pentru executarea funcțiilor sale.

OPERAȚIUNILE B.N.R. CU SOCIETĂȚILE BANCARE ȘI ALTE INSTITUȚII DE CREDIT

În cadrul politicii sale monetare și de credit banca efectuează operațiuni cu societăți bancare și alte instituții de credit, cum sunt:

scontează și rescontează efecte de comerț și bonuri de casă prezentate de societățile bancare și alte instituții de credit;

deschide conturi curente societăților bancare și celorlalte instituții de credit și efectuează operațiuni de încasări și plăți între acestea.

Prin intermediul conturilor deschise în evidențele sale, efectuează servicii de compensare și decontare între societățile bancare.

Banca poate sconta, dobândi, lua în gaj sau vinde creanțele asupra statului, asupra societăților bancare și asupra altor societăți în vederea realizării obiectivelor politicii monetare, având în vedere situația pieței. Ea stabilește taxa oficială a scontului, precum și condițiile de efectuare a operațiunilor de scont. De asemenea, poate cumpăram, vinde sau accepta în gaj titluri și alte valori, stabilește regimul rezervelor obligatorii pe care societățile bancare sunt obligate să le mențină în conturile special deschise în evidențele B.N.R., acționează ca împrumutător de ultimă instanță pentru societățile bancare aflate în dificultate de plată. Datorită poziției sale în cadrul instituțiilor publice, B.N.R. este abilitatea prin statut s reprezinte statul în relațiile financiare internaționale și în organismele financiare internaționale.

În legea numărul 34/1991 privind statutul B.N.R. se stipulează la articolul 2: „B.N.R. participă, în numele statului, la tratative și negocierile externe cu probleme financiare, monetare și de plăți: B.N.R. poate negocia și încheia acorduri privind împrumuturi pe termen scurt și efectuare de operațiuni de swap cu băncile centrale, băncile comerciale și instrumentele monetare, cu condiția rambursării lor în termen de un an și a înregistrării lor în raport anual al B.N.R.”. „B.N.R. poate, cu împuternicirea parlamentului, să participe la organizații internaționale cu caracter financiar, bancar și monetar și să devină membru al acestora”. B.N.R. poate „să încheie în nume propriu sau în numele statului, în contul și din dispoziția statului acorduri de clearing și de plăți sau poate încheia orice alte contracte având același scop, cu instituțiile centrale de crearing , publice și private care își au sediul în străinătate.”

OPERAȚIUNILE B.N.R. CU TREZORERIA STATULUI

B.N.R. efectuează operațiuni cu trezoreria statului.

În acest scop ține în evidențele sale contul curent al trezoreriei statului, acționează direct sau prin alte bănci ca agent al statului în ce privește emisiunea obligațiunilor și altor înscrisuri de stat, vânzarea și răscumpărarea acestora, precum și plata dobânzilor și altor speze, poate acorda bugetului statului împrumuturi pentru acoperirea decalajului temporar dintre venitori și cheltuieli; efectuează operațiuni cu aur și valută.

OPERAȚIUNILE B.N.R. CU AUR ȘI VALUTĂ

B.N.R. formulează, conduce și îndeplinește politica valutară a statului, cooperând cu alte organisme de stat, face controlul valutar. B.N.R. răspunde la emiterea reglementărilor cu privire la operațiunile cu aur și valută, în vederea pregătirii monedei naționale; stabilește și publicarea cursurilor de schimb la care B.N. și alte persoane juridice autorizate efectuează operațiunile lor cu aur și valută; autorizarea și retragerea autorizației, precum și reglementarea și supravegherea persoanelor juridice care au obținut autorizația de efectua tranzacții valutare; stabilește plafoanele activelor în aur și valută pe care persoanele juridice autorizate le pot ține în depozit: păstrează și administrează rezerve internaționale ale statului; stabilește unele limite la pozițiile valutare, acte ale societăților bancare, precum și condițiile și plafonul îndatorării externe a anumitor societăți.

CAPITOLUL 2. Creditul – Principiile și modul de organizare a creditării economiei naționale

Creditarea este o activitate care poate genera profituri importante pentru bancă. dacă este practicată corect, dar care poate duce și la pierderi .

O modalitate prin care băncile realizează venituri este de a da cu împrumutul banii depozitați. Băncii i se plătesc dobânzi pentru sumele date cu împrumuturi: rata dobânzii percepute pentru împrumuturi va fi mai mare decât rata dobânzii plătite la depozite. Diferența dintre aceste 2 rate ale dobânzii se numește marjă și constitue o sursă importantă pentru venitul băncii.

O parte din fondurile avansate în procesul de creditare provin din capitalul propriu al băncii. Nivelul capitalului este reglementat de B.N.R., corespunzător Convenției de la Basel.

Băncile trebuie să realizeze cu un venit suficient mai mare pentru a reuși restituirea împrumuturilor astfel atrase și dobânda aferentă, pentru a-și acoperi costurile pentru a obține profit.

Adesea, băncile comerciale au în vedere taxa oficială a scontului stabilită de banca centrală, ca dobândă de referință în stabilirea nivelului ratei dobânzii utilizate de ele în relațiile cu clienții.

În orice țară rata minimă a dobânzii de creditare influențează cererea de monedă și cursul de schimb. Rata dobânzii de creditare mai ales sub forma taxei oficiale a scontului este un important instrument de politică monetară în cadrul unei economii.

Procesul de creditare joacă un rol esențial în economie. Încasând sumele mici de bani de la deponenți și agregând aceste fonduri pentru a le împrumuta solicitărilor, băncile pun la dispoziție banii necesari dezvoltării economice. În acest proces, băncile protejează deponenții prin analizarea riguroasă a cererilor de creditare.

Creditarea poate fi privită și ca un serviciu bancar în care banca îi oferă clienților care îl solicită. În economiile competitive, activitățile specifice sectorului terțiar trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienților și să dezvolte produse și servicii pentru satisfacerea noilor cerințe ale acestora.

2.1. Creditul – concept și trăsături

Creditul este o relație bănească care se stabilește între o persoană juridică sau fizică, denumită creditor, care acordă un împrumut de bani mai multor persoane juridice sau fizice denumite debitori, pentru o anumită perioadă de timp, contra unui cost monetar numit dobândă. Creditul mai poate fi definit ca o operațiune prin care se ia în stăpânire imediată resursele monetare în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare.

Relații de credit au existat și în economiile remonetare. Deci creditul poate exista și în economiile fără monedă. Evident că, în ansamblul lor, relațiile de credit astăzi, nu se pot emancipa de haina monetară.

Operațiunile de credit pot interveni într-o gamă amplă de relații între indivizi sub forma unor acorduri personale simple până la tranzacțiile formalizate ce se efectuează pe piețe monetare sau financiare foarte dezvoltate și formulate în cadrul unor contracte complexe. O parte importantă a relațiilor de credit privește mobilizarea capitalurilor disponibile și a economiilor.

Părțile implicate, tipul de instrumente utilizate și condițiile în care creditul este consimțit, sunt extrem de diverse și în continuă evoluție. Dispozitivul instituțional variază de asemenea de la țară la țară. În amplitudinea sa, esența raportului de credit se dezvăluie prin analiza trăsăturilor specifice .

Subiectele raportului de credit creditorul și debitorul prezintă o mare diversitate în ce privește apartenența la structurile social-economice , motivele angajări sale, astfel ca ierarhizarea acestor laturi este dificilă.

Raportul de credit implică primordial redistribuirea unor capitaluri aflate în stare de disponibilitate cea ce presupune preexistența unor procese de economisire sau acumulări monetare.

Întreprinderile în calitate de creditori, manevrează importante disponibilități monetare, din circuitul cărora au loc considerabile degajări cu caracter temporar ce pot fi angrenate în procesul de creditare. Întreprinderile, prin repartizarea profitului, majorează global capacitatea de creditare a economiei naționale.

Creșterea veniturilor populației prin angajarea masivă în procesele economice, prin nivelul înalt al productivități munci și prin amplitudinea spiritului de prevedere și economisire, caracteristici ale evoluției contemporane în toate țările dezvoltate, a făcut din populație în desfășurarea raporturilor de credit, în primul rând în postură de creditor.

În țările dezvoltate, aportul populației în formarea resurselor de creditare tinde să-l ajungă pe cel al întreprinderilor. Astfel, în 1988 în Japonia fată de 143788 miliarde yeni, cât reprezintă acumulările întreprinderilor, populația înregistra un volum de economii de aproape 128243 miliarde de yeni.

Aceste tendințe de creștere absolută și relativă a economilor populației, caracteristică raporturilor de credit în toate țările dezvoltate, pun noi probleme optimizări procesului de mobilizare și utilizare a acestor economii. Pe acest fundal se desfășoară modificări calitative printre care transformarea economiilor în disponibilități monetare în economii financiare, fapt ce influențează radical activitatea intermediarilor, băncile.

În calitate de debitori alături de întreprinderi și populație se afirmă amplu în toate țările dezvoltate, statul.

În SUA angajarea în calitate de debitor în procesul de creditare are dimensiuni apropiate volumul total al îndatorări fiind în 1987: pentru întreprinderi 2951 miliarde dolari, pentru populație 2837 miliarde dolari și pentru administrația de stat 2798 miliarde dolari. Aceste date reflectă anumite particularități proprii SUA: un grad mare de autofinanțare a întreprinderilor care diminuează relativ necesitățile de credit, o dezvoltare mai amplă a creditului acordat populației, ca expresiei a unei economii de consum dezvoltate generos; o amplitudine specifică a cheltuielilor bugetare axate în deosebi pe destinații militare care exagerează nevoile de credit ale statului.

Dacă pentru celelalte țări dezvoltate participațiile cantitative pot diferi, factori care generează ți tendințele lor prezintă grade mai mari sau mai mici de similitudine.

Un element esențial al raportului de credit, este promisiunea de rambursare care presupune riscuri și necesită, în consecință, angajarea unei garanți.

Riscul de rambursare decurge din acea ca, la scadență debitorul ar putea fi incapabil să-și onoreze obligațiile față de creditor.

În raporturile de credit, riscurile probabile sunt:

riscul de rambursare

riscul de imobilizare

Riscul de nerambursare constă în posibilitatea întârzieri plăți sau a incapacități de plată datorită conjuncturii sau deficienților împrumutului.

Pentru prevenirea riscului trebuie să se analizeze temeinic împrumutul prin prisma cerințelor respectării de credit sub diverse aspecte umane, economice, financiare, juridice. Prevenirea riscului este strict legată, de procedurile de garantare a împrumutului.

Riscul de imobilizare survine la bancă sau la deținătorul de depozite, care este în măsura să satisfacă cerințele titularilor de depozite, din cauza unor gestiuni nereușite a creditelor acordate. Efectele negative ale unui asemenea situații pot fi prevenirea prin administrația judicioasă a creditelor și a depozitelor de către bănci.

Pentru minimalizarea acestor riscuri creditorul trebuie să solicite debitorului garanții personale sau reale.

Garanția personală este angajamentul luat de o terță persoană de a plăti în cazul în care debitorul este în incapacitate de plată.

Garanția reală cuprinde reținerea, gajul și ipoteca.

Reținerea este dreptul creditorului de a păstra un bun al debitorului atâta vreme cât această nu a fost achitat integral. Pentru acesta trebuie îndeplinite în anumite condiții: bunul personal deținut de creditor să aibă o legătură cu creanța, iar creanța să fie certă și exigibilă.

Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului, un bun în garanția creditului. Gajarea poate avea loc cu sau fără deposedare.

Dacă gajarea are loc fără deposedare, creditorul primește un titlu de recunoaștere al gajului care face obiectul publicări.

Creditorul titular al gajului, în virtutea gajării are anumite drepturi: de preferință, de urmărire, de reținere și de vânzare.

Ipoteca este actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra debitorului fără deposedare și cu publicitate. Ipoteca conferă creditorului dreptul de preferință și dreptul de urmărire.

Ipoteca poate fi legală convenită sau judicioasă.

Privilegiul este dreptul convenit prin lege unor creditori de a avea prioritate în a fi plătiți atunci când dispune de o garanție asupra unei părți sau aspra totalități patrimoniului debitorului.

Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferință și de urmărire. Privilegiile pot fi generale și speciale respectiv mobiliare și imobiliare.

Ori care ar fii garanțiile oferite creditorul nu poate să piardă din vedere o bună garanție nu trebuie să fie decât o precauție suplimentară și nu un suport al unui risc mai mult decât posibil.

Decizia creditorului trebuie să se întemeieze pe totalitatea însușirilor calitative ale debitorului, ale patrimoniului sau și a nodului de administrare și nu numai ce se desprind din aprecierea garanțiilor. Trebuie subliniat că în caz de necesitate transformarea garanțiilor în bani presupune pentru creditor eforturi și acestea deturnează creditorul respectiv pe bancher, din preocupările sale obișnuite și-i prejudiții ce nu întotdeauna pot fi comensurate valoric și, pe această cale, recuperate.

Termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditorului are o mare varietate. De la termene foarte scurte 24 ore și încheindu-se cu termene de 30-50 ani pentru împrumuturi privind construcții de locuințe.

Pentru termenele de termen scurt, creditele acordate întreprinderilor, sau credite de consum, este caracteristică rambursarea integrală sau scadentă.

Creditele pe termen mijlociu și lung implică adesea rambursarea eșalonată fapt ce înseamnă că pe parcurs, la termene stabilite lunare, trimestriale, odată cu plățile cuvenite pentru dobânzi se rambursează o parte din împrumut.

Dobânda este o caracteristică esențială a creditului.

În acordurile de credit s-a instituit cauza dobânzi fixe. În condițiile presiunii inflaționiste accentuate din ani 1970, s-a instituit regimul dobânzilor variabile, situație în care dobânzile se modifică periodic funcție de nivelul dobânzi pe piață.

Acordurile de credit pot prevede adiționarea dobânzi cuvenite și plata integrală la încheierea contractului.

Creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții unice; acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni angajarea unui depozit.

În ultimul timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, în cadrul căruia împrumuturile efective intervin la intervale liber alese de debitor. Cărțile de credit sunt modalitățile cele mai răspândite pentru această formă.

Consimțirea tranzacției, respectiv acordarea creditului, este un act de mare importanță, în vederea căruia creditorul trebuie să-și asigure o bune informare și documentare pentru evitarea riscului. Astfel băncile își creează un cadru propriu de informare și documentare, sau apelează la agenții specializați care studiază.

În economia unor țări, o atenție deosebită se acordă documentării privind riscul în investirea în hârtii de valoare, obligațiuni, de o mare valoare publică, care au pus la punct un sistem de notație complexă, reunit într-o formulă literară sau numerică destinată a releva gradul de risc decurgând din caracteristicile creditului și, mai ales ale debitorului.

Consemnarea și transferabilitatea sunt caracteristici ale creditului. Acordurile de credit sunt consemnate, în marea lor majoritate, prin înscrisuri, instrumentele de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple și diferențiale.

Transferabilitatea instrumentelor de credit și deci transferul acordurilor de credit de la un beneficiar la altul este, în primul rând, o expresie a lichidității portofoliului de creanțe, posibilitatea pentru fiecare creditor de a transforma creanța în bani, potrivit unei necesități sau unei noi opțiuni.

În practica bancară, transferabilitatea are un loc important, deoarece permite a asigura utilizarea fluxurilor firești de constituire și utilizare a capitalurilor temporar disponibile.

Prin creditare, băncile folosesc, într-o primă etapă, capitalurile temporar disponibile mobilizate de ele, urmând ca, într-o etapă următoare, să recurgă la concursul altor fluxuri de capital existente sau create la banca de emisiune sau late bănci, prin operațiile de recreditare.

2.2. Principiile de acordare a creditului

O activitate bancară sigură și profitabilă presupune, pe de o parte, protecția disponibilităților din conturile deponenților și investițiilor acționarilor băncii prin reducerea riscului, dar și permanenta fructificare a posibilităților oferite de piață. Acest lucru nu se realizează refuzând acordarea unui credit sau stabilind termeni și condiții de creditare care să descurajeze clienții să mai apeleze la credite.

Există principii de creditare care, dacă sunt aplicate consecvent permit reducerea gradului de incertitudine și, prin urmare, a riscului implicat în creditare.

Aceste principii se referă la:

solicitantul creditului (debitorul)

cererea de creditare (obiectivele urmărite)

rambursare (rate și termene)

dobânzi și comisioane bancare (renumerarea creditului)

garantarea (modalități de asigurare și recuperare)

Solicitantul creditului (debitorul)

Acceptul unei bănci de a acorda un credit reflectă punctul ei de vedere privind capacitatea de rambursare, prezentă și viitoare, a clientului. Prin urmare, este esențial ca banca să obțină cât mai multe informații în legătură cu situația financiară a potențialului client și să fie sigură ca se poate baza pe toate informațiile oferite de acesta. În această analiză, banca trebuie să ia în considerare măsura în care îl cunoaște pe client; analiza se face diferențiat pentru un client nou și pentru un client tradițional.

Dacă solicitantul este deja un client al băncii, banca va lua în considerare evidențele sale referitoare la acesta, de exemplu dacă ia creditele anterioare – a respectat graficul de rambursare a ratelor și dobânzilor. Orice solicitare de reînnoire a unui credit se bazează pe relațiile anterioare cu clientul.

Solicitările noilor clienți trebuie tratate diferit. Dacă cel care solicită un credit nu este clientul băncii, ca un prim pas, trebuie să se obțină referințe satisfăcătoare despre integritatea și situația financiară a persoanelor care conduc afacerea. Trebuie să se obțină informațiile necesare relevante de care are nevoie banca.

Cererea de creditare

Aspectele determinante care vor fi luate în considerare atunci când se analizează cererea de creditare sunt:

competența legală a solicitantului

destinația creditului

valoarea creditului

durata creditării

eșalonarea ratelor scadente

garantarea creditului solicitat

marja de profit pe care o va încasa banca din credit

Banca trebuie să ia în considerare dacă împrumutul solicitat, se înscrie în politica de ansamblu de creditare a băncii. O bancă poate limita sumele pe care le va împrumuta unui anumit sector industrial sau comercial, sau poate exista o reglementare a Băncii Naționale în ceea ce privește creditarea unui anumit sector.

Cererea clientului trebuie susținută de un flux monetar prognozat (cash flow). Acesta poate lua forma unui document care să indice lichiditățile curente și cheltuielile prevăzute. Deci, acesta va arăta valoarea fondurilor disponibile în timp. Prognoza trebuie s includă sumele atrase de client și orice plăți și dobânzi datorate băncii.

Rambursarea

Prognoza fluxului de fonduri disponibile va indica durata realistă a rambursării creditului. Pentru ca o afacere să aibă succes, ea trebuie să aibă suficiente lichidități. Dacă persona juridică încearcă să ramburseze creditul prea repede, s-ar putea să rămână fără lichidități și să nu poată să-și desfășoare corespunzător activitatea în continuare și chiar să dea faliment.

Este preferabil ca rambursarea creditului să se realizeze în rate mai mice, valoric, eșalonate, pe o perioadă mai mare, dar pe care afacerea le poate acoperi, într-un mod realist, decât să fie efectuată într-o perioadă mai scurtă, în rate mari. Însăși banca va constata ca este să câștige suficient din alte activități bancare încât să acopere costul unui credit neperformant, fiind preferabilă rambursarea în rate mai mici, decât forțarea rambursării rapide, cu riscul de a nu se putea rambursa creditul.

În ceea ce privește perioada de rambursare a creditului, se impuse asigurarea unui echilibru între fondurile de care dispune clientul în timp si reducerea perioadelor de eșalonare a ratelor.

Dobânzi și comisioane bancare (renumerarea creditului)

Renumerarea creditului este foarte importantă, deoarece constitue una dintre modalitățile principale prin care banca realizează profit.

În unele țări se obișnuiește ca băncile să perceapă clienților un comision de negociere, pentru acoperirea costurilor de instrumentare a creditului. În practica românească, aceste costuri urmează se să se acopere prin rata dobânzii deși comisioanele se plătesc adesea , prin credit. Băncile trebuie să se asigure ca percep o rată a dobânzii care să asigure profitabilitatea fiecărei acțiuni de creditare.

Totuși, băncile trebuie să se asigure că dobândă și comisioanele percepute sunt competitive, comparativ cu cele practicate de alte bănci și instituții financiare de pe piață; în caz contrar clienții vor solicita credite din altă parte.

Riscul asumat prin acordarea unui împrumut, trebuie în „recompensa” pe care o primește banca. Este normal ca o bancă să perceapă o rată mai mare a dobânzii, dacă ea consideră ca un anumit credit incubă un risc mai mare. În mod similar, este posibil ca o bancă să perceapă o dobândă mai mică, pentru împrumuturile garantate prin forme asiguratorii certe, neriscante sau cu risc minim. Cu toate acestea, banca trebuie să-i permită clientului să dispună de suficient numerar pentru a putea să-și desfășoare activitatea nestingherit; în caz contrar stabilirea unei rate de dobândă prea mare poate determina un risc de credit sporit.

Garanția

Datorită mediului competitiv în care operează, băncile nu pot totdeauna stabili rate ale dobânzii care să reflecte, realist, riscul inerent unei situații date. Dacă o bancă solicită o rată de dobândă prea mare, clientul se poate adresa concurenței și, prin urmare banca pierde un client. Pentru a putea stabili o rată de dobândă mai mică, o bancă poate solicita drept garanție active de o anumită valoare, cu dreptul de le vinde în cazul în care clientul nu reușește să ramburseze creditul. Acesta este cunoscută sub denumirea de garanție reală.

Orice decizie privind creditarea unui client trebuie să ia în considerare capacitatea prezentă și viitoare a clientului, de a rambursa creditul din resurse proprii. Cu alte cuvinte, decizia de creditare trebuie luată înainte de a aduce în discuție garanția.

Banca va trebui să ia în considerare o valoare care să poată atribui în mod realist oricărei garanții oferite de client și cât de ușor va fi să transform, în numerar garanția, în caz ca apare necesitatea executării ei.

Garanția nu constitue pentru bancă sursa principală de rambursare, respectiv de recuperare a creditelor.

2.3. Clasificarea creditelor

În economia de piață raporturile de credit sunt considerabile, în dimensiunile lor, și multiple, în varietatea lor. Astfel, orice categorisire a raporturilor de credit poate fi discutabilă prin criteriile utilizate sau prin gradul lor de cuprindere.

Sunt mai multe criterii după care se pot delimita raporturile de creditare:

persoana creditorului

modalitatea specifică de formare și utilizare a capitalurilor disponibile

Persoana debitorului

Dimensiunea și dinamica necesităților debitorului și modul de folosire a capitalurilor împrumutate

Obiectul creditului și sfera de utilizare

Duratele de constituire a capitalului disponibil și de utilizare da către împrumutați.

Din acest punct de vedere, raporturile de credit s-au cristalizat, de-a lungul vremii, în cinci categorii principale: creditul comercial, creditul bancar, creditul obligatoriu, creditul ipotecar, și creditul de consum.

Creditul comercial

Acordarea de credite sub formă de marfă este o practică seculară care își are originea în procesul diviziunii primare a muncii, atunci când, din cauza producătorilor s-au desprins comercianți, agenți economici specializați în desfacerea mărfurilor.

Prin actul de credit care acționa în sprijinul realizării mărfurilor, se îmbinau, pe de o parte, interesul comerciantului lipsit de capital, care se învoia de fapt, plătească marfa după vânzarea ei.

Mărfurile primite pe credit comercial reprezintă pentru cumpărători datorii exigibile la anumite termene de plată.

Creditul comercial fiind pentru cumpărător o sursă suplimentară de capital, scutindu-l de a utiliza alte surse mai costisitoare. De fapt, creditul comercial este un credit de marfă, cumpărătorul fiind la rându-i producător de marfă, vinde mărfurile sale pe credit, astfel ca acest credit primit de la furnizorii săi permite acestuia să ofere credite cumpărătorilor săi fără a angaja surse proprii sau credite bancare.

În desfășurarea raporturilor de credit comercial agenții economici primesc credite în calitate de cumpărător, fapt ce le asigură un flux de resurse, deci acordă credite de furnizor cumpărătorilor lor și rezultă astfel un transfer de resurse economice care avantajează deopotrivă pe cei doi agenți economici.

Creditul comercial este consemnat prin titluri de credit (cambia sau trata). Acest fapt permite transferabilitatea creanțelor, cedarea lor unui alt beneficiar, de regulă în favoarea unei bănci comerciale sau altei instituții financiare. La prezentarea cambiei la Banca Comercială înainte de scadență pentru a lua un împrumut agentul economic va transforma creditul comercial în credit bancar, și va primi valoarea actuală a cambiei.

Valoarea actuală a cambiei = Valoarea nominală – Taxa scontului

VN x rată dobânzii x timpul (zile)

Taxa scontului = ––––––––––––––

360 x 100

Din această operațiune se nasc efecte pentru cel ce cedează titluri de credit și pentru noul beneficiar.

Efectele pentru fostul beneficiar constau în faptul că transformă dreptul său de creanță în lichiditate înainte de scadență. Sumele obținute le poate angaja în afaceri. În mod curent el va primi un credit de la bancă pentru suma înscrisă în cambie, mai puțin taxa scontului. Astfel creditul comercial se transformă în credit bancar, plătind o dobândă din momentul scontării până la scadența cambiei.

Efectele pentru bancă constau în faptul că:

banca angajează resursele sale financiare într-un plasament de credit prin scontare până la scadență; operațiunea este similară cu acordarea unui credit pe termen scurt;

banca va încasa dobândă pe perioade de la scontare la scadență sub forma scontului;

la scadența cambiei, banca reține creditul acordat prin scontare din sumele care intră in contul furnizorului de la cumpărător.

Creditul bancar

Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalități diferite, pe termen scurt și pe termen mijlociu și lung, privind operațiile baza pe înscrisuri sau fără garantare, sau negarantate, în fiecare caz în parte său în cadrul unui acord general.

În raporturile de credit cu banca se pot angaja și persoane care în acest cadru nu au calitate de agenți economici. Indiferent de formă, esențial în raporturile de creditare ale agenților economici cu băncile, sunt pe de o parte, ca agenți economici își păstrează disponibilitățile bănești în conturi sub formă de depozite folosite de bănci ca surse de creditare și, pe de altă parte băncile acordă credite agenților economici din aceste resurse pentru producție și comercializare sau dezvoltare.

Esențial în aceste raporturi de creditare este faptul că unul din parteneri este banca, spre deosebire de creditul comercial unde ambii parteneri sunt agenți economici.

Avansurile în cont curent sau credite de casă, reprezintă raporturile de creditare întemeiate pe o deplină cunoaștere a activității întreprinderii, fără a fi consemnate prin înscrisuri la fiecare angajament. Aceste credite nu sunt garantate formal. Ele sunt menite să satisfacă necesitățile curente privind acoperirea cheltuielilor de producție cu caracter imprevizibil și greu de localizat, în obiecte care să reprezinte o garanție veridică. Aceste credite nu au termene de rambursare. De regulă, acordarea de astfel de credite este întemeiată pe depozite compensatorii în conturi de bancă, fapt ce permite acestora să acopere necesitățile financiare prin mișcări de redistribuire al depozitelor dintr-un cont sau altul.

Sistemul de acordare general este linia de credit, în condițiile căreia se stabilește limita maximă a creditului acordat în acest cadru.

În practica bancară sunt cunoscute 3 tipuri de credit:

linia de credit provizoriu

linia de credit confirmată

linia de credit progresivă sau revolving

O serie de alte credite bancar, de care pot beneficia întreprinderile necesită, vis-à-vis de bănci, o motivare clară și condiționare a utilizării lor și adesea garantate. Astfel, după modul lor de angajare și folosință, ele pot fi caracterizate ca explicite.

Creditele explicite fi considerate în ansamblul lor pot fi considerate drept credite pentru stocuri.

Creditul obligatar

Creditul obligatar reprezintă o grupă a operațiilor de credit cu existența seculară care se referă la relațiile de credit în care parteneri sunt instituțiile statale întreprinderile economice în calitate de debitori, care emit obligațiunile, în această calitate, pe de o parte, și creditori, subcritori și deținători ai acestor obligațiuni, care-și angajează astfel capitalurile, în vederea obțineri unui, venit sigur sub forma principală de dobânzi.

În calitate de debitor apar colectivitățile publice, instituții de stat și private care emit hărți de valoare pa termen mediu și lung în scopul atrageri de resurse financiare necesare modernizări.

Obligațiunea este un titlu de recunoaștere a datoriei care reprezintă o creanță financiară, pe care deținătorul o are aspra emitentului. Deținătorul încasează de regulă, periodic dobânzile convenite în raportul de creditare.

O mare parte a obligațiunilor sunt emise de stat, de către Ministerul Finanțelor sau alte instituții locale (primarul, prefecturii, comitate ).

Obligațiunile au o largă gamă de forme și implicit de posibilități de simulare a deținătorilor de capital de a participa la subscriere devenind creditori societăților comerciale. Sumele mobilizate prin emisiunea și plasarea acestor obligațiuni pe piața au ca destinație comerciale finanțarea de noi investiții.

Creditul ipotecar.

Creditul destinat activități imobiliare prezintă una din cele mai importante categorii de credit di sistemul național în economia de piață economice care cultivă și dezvoltă, sprijină și susține, proprietatea individuală.

Creditul ipotecar avea la sfârșitul anului 1987,în SUA proporții considerabile, reprezentând 2906 miliarde dolari. Numai comerciale susțineau în calitate de creditori 507.5 miliarde dolari, ceea ce reprezintă circa 31%din totalul creditelor acordate de către acestea.

Creditul ipotecar este principala modalitate de sprijinire a proprietății imobiliare.

Principalul tip de împrumut pe ipotecă comportă o sumă de rambursare și o rată a dobânzii fixă. De regulă, în cadrul ratei fixă, în timp, scade partea privind dobânzile și crește partea privind rambursarea propriu-zisă.

În ultimul timp s-au dezvoltat și alte tipuri de ipotecare cum ar fi:

credit pe bază de ipotecă cu dobândă variabilă

credit pe bază de ipotecă cu rambursare progresivă

credit pe bază de ipotecă inversat, purtător de anuități

Dimensiunile ample ale creditului ipotecar în toate țările dezvoltate, implică o mobilizare vastă de resurse, de regulă capitalurile disponibile pe termen lung.

e. Creditul de consum

Creditul de consum este creditul pe termen scurt sau mijlociu acordat persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor și serviciilor de care beneficiază prin rețeaua de comercializare și serviciu, sau pentru recreditarea creanțelor contractate în acest scop.

Creditul de consum s-a afirmat, de timpuriu, între celelalte forme de credit, și, într-o formă inițială, a existat sub forma „creditului deschis” , respectiv a posibilității pe care comerciantul o acordă clienților, de regulă celor solvabili, de a achiziționa mărfuri potrivit necesității, urmând ca lichidarea sau regularizarea datoriilor să se facă ulterior, potrivit angajamentelor personale, diferite de la caz la caz. Forma astfel practicată a fost considerată drept credit de rambursare neeșalonată.

Producția de masă de bonuri de folosință îndelungată și necesitatea de asigura accesul deschis la cestea a cumpărătorului a determinat, în deosebi de la începutul, statuarea, în fiecare din țările dezvoltate, a unor norme de precise de creditare, precum și a unei rețele ample și diversificate de instituții de credit, în mare parte legate de firmele de creditare. Astfel ca, cea mai mare parte a creditului de consum există și se acordă sub forma creditelor eșalonate.

O formă deosebită, în plină dezvoltare ce aparține creditelor eșalonate îl reprezintă creditul revolving, apărut la sfârșitul anilor 1930. Această formă s-a extins odată cu amplificarea utilizării cărților de credit.

Elementele caracteristice acestui credit sunt:

se acordă în cadrul unei convenții stabile între părți

permite consumatorului să efectueze cumpărările sau să obțină împrumuturi fie direct, asupra creditorului, fie indirect, prin cărțile de credit, în momentul oportun pentru el.

consumatorul are posibilitatea să efectueze plata fie în totalitate pentru creditul în curs, fie prin părți parțiale, periodice, după posibilități.

Cerințele specifice în sfera cu cea mai mare implicare a reglementărilor și controlului de stat au orientat către desfășurarea unor măsuri de protejare a debitorului pe multiple planuri, dispoziții care privesc limitarea sarcinilor financiare ale persoanelor și familiilor, folosirea mijloacelor financiare privind plățile, asigurarea unității și evitarea discriminări în relațiile de credit de consum.

Datorită imposibilități eliminării totale a riscului indiferent de puterea și tradiția unui sistem bancar în general sau al unei bănci în particular, activitatea de creditare generează și credite neperformante.

Creditele se mai clasifică și în funcție de perioada de acordare, în funcție de debitorul bănci, în funcție de destinați și în funcție de calitatea lor.

Clasificarea creditelor în funcție de perioada de acordare:

pe termen scurt

pe termen mediu

pe termen lung.

Creditele pe termen scurt reprezintă acele operațiuni de împrumut a unor sume de bani pe o perioadă ce nu depășește 12 luni. Pentru acest tip de credite, ca și pentru creditele acordate întreprinderilor și pentru creditele de consum este caracteristică rambursarea integrală la scadență.

Dobânda pentru creditele pe termen scurt variază în funcție de destinația creditului și se plătește de către beneficiarul creditului, conform condiției de credit fie trimestrial, cu regularitate globală la scadență fie la scadență.

Forma curentă a creditului la bancă se încadrează în acest tip de credite, cu cât convine în mai mare măsură exigențelor de lichidități cerute băncilor de către autoritățile monetare ca o exemplificare, rezerva minimă a B.N.R. trebuie să fie de minim 30% din media soldurilor conturilor de disponibilități ale clienților, calculelor de-a lungul unei zile lucrătoare ale unei luni.

Creditele pe termen mediu

Creditele pe termen sunt împrumuturi a căror dată de ramburs este cuprinsă între 1-5 ani.

Aceste credite se acordă pentru activități de import-export, pe bază de contracte ferme în acest sens, pentru activități de investiții a căror eficiență trebuie demonstrată. Rambursarea acestor credite se face de obicei în tranșe lunare sau trimestriale, calculându-se dobânda sumei mai mari, cât și a termenului dobânda fiind mai mare decât la creditele pe termen scurt. Acest tip de credite se acordă pin băncile specializate în acest tip de operații.

Creditele pe termen lung reprezintă împrumuturi a căror durată de rambursare depășește 5 ani și se acordă pentru investiții pe termen lung, cu durata de folosință îndelungată cum ar fii creditele pentru construcția de locuințe. Creditele pe termen lung mai implică adesea rambursarea eșalonată, fapt ce înseamnă că pe parcurs, la termenele stabilite lunare sau trimestriale, odată cu plata curentă a dobânzilor se rambursează și o parte din suma împrumutată.

Suma de rambursare(R) este formată din două componente: principal (P) și dobânzile aferente(d)

R=P+d

Creditul acordat de bancă trebuie să fie pe o durată relativ scurtă, mai ales datorită fondurilor pe care banca le întrebuințează care provin din resursele menționate anterior. Un alt motiv este cel al siguranței rambursări care este invers proporționată cu durata acestora.

Banca trebuie să se asigure că rambursarea va fi făcută cu certitudine la scadență deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente care au fost luate față de cei care i-au încredințat fondurile spre păstrare.

Clasificarea în funcție de debitorul bănci

În funcție de debitorul bănci pot exista mai multe tipuri de credite:

credite acordate persoanelor fizice

credite acordate persoanelor juridice

Creditele acordate persoanelor fizice sunt mai ales credite de consum, care se acordă pe termene diferite. Acest tip de credite presupun existența unor garanți certe, iar nivelul dobânzi percepute este uniformizat de-a lungul unei perioade de creditare, perioadă care este stabilită în funcție de obiectul creditări.

Calitatea debitorului (garanția sa morală) influențează mai puțin nivelul cotei dobânzilor și mai mult însăși procesul de acordare sau neacordare a creditului.

Creditelor acordate persoanelor fizice mai au și alte forme:

credite pentru construcții de locuințe, pe termen scurt, cu garanții ipotecate.

Credite pentru cumpărări de autovehicule

Credite pentru studii

linii de credit pentru cărțile de credit

Creditele acordate persoanelor juridice (agenților economici)

În raporturile sale cu agenții economici, banca are rol activ în sprijinirea clienților săi pentru desfășurarea unei activități rentabile prin păstrarea și funcționarea economiilor bănești în cont, cât și creditarea activităților de producție, comercializare prestări servicii, comerț exterior, realizarea unei investiții productive sau gospodărești.

În general creditul acordat de bancă trebuie să satisfacă nevoile temporare ale afacerilor, să suplinească insuficiența temporară a capitalului lichid al agenților economici, deoarece în caz contrar ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri.

Clasificarea creditelor în funcție de destinație

Credite productive :- pentru activitatea curentă

-pentru investiții

b) Credite consumative

Creditele productive dețin ponderea cea mai mare în perioada actuală și se împart în două mari categorii : credite pentru activitatea curentă și pentru investiții.

Creditele pentru activitatea curentă sunt în general credite pe termen scurt și se acordă agenților economici pentru activități curente. Creditul se acordă pe o perioadă stabilă, iar rambursarea se face integral la scadența, dobânda calculată achitându-se lunar.

Credite pentru investiții se acordă pe termen mediu și lung, sunt destinate construcțiilor de locuințe, construiri unor obiective industriale, etc. în cazul acestor credite, banca poartă rolul de consultant financiar al întreprinzătorului .

Creditele consumative sunt credite pe termen scurt sau cel mult mediu, acordate persoanelor individuale și sunt destinate să acopere costurile bunurilor și serviciilor de care beneficiază prin rețeaua de comercializare și servicii sau prin recreditarea creanțelor în acest scop.

Clasificarea în funcție de calitatea lor: – performante

– nerambursate la scadență

Creditele performante reprezintă pentru bancă acea categorie de credite în curs de execuție, a căror durată de acordare nu este expirată, iar debitorii și-au achitat la momentul respectiv toate datoriile față de bancă.

Pentru creditele pe termen mediu și lung, condiția necesară pe care trebuie să o îndeplinească creditul pentru a fi considerat performant este ca toate tranșele de rambursat ale creditului, inclusiv dobânda să fie achitată la zi.

Creditele nerambursate la scadență reprezintă credite neachitate la termenele stabilite prin contractele de credite. În cazul în care debitorul își achită la timp obligațiile, creditele rambursate trec într-un cont separat, de credite restante, dobânda corespunzătoare fiind majorată.

Pentru lichidarea acestui tip de credite, banca urmărește debitorul în instanță, pentru valorificarea garanțiilor materiale (gaj, ipotecă), sau, în urma unui contract cu debitorul recurge la prelungirea contractului de credit în schimbul unor garanții noi (contracte de export, scrisoare de garanție).

CAPITOLUL 3. Activitatea de creditare la Banca Internațională a Religiilor

3.1. Politica generală de creditare

Acordarea de credite de către bancă are la bază prudența bancară ca principiu fundamental de politică bancară, prevederile din legea 58/1998 privind activitatea bancară, potrivit cărora “ la acordarea creditelor, societățile bancare vor urmări ca solicitanții să prezinte credibilitate , toate operațiunile de credit și garanția a societăților bancare vor fi consemnate în documentele contractuale din care să rezulte toți termenii să toate condițiile tranzacțiilor

Creditul se acordă pe obiect, pentru o destinație precisă, împrumutatul fiind obligat să utilizeze creditul în concordanța cu scopul pentru care a fost solicitat și aprobat, banca având dreptul și obligația de asumări respectarea destinației creditelor și a celor condiții prevăzute în contractul de împrumut.

Dacă împrumutul încalcă condițiile contractului de împrumut, inclusiv cele referitoare la destinația creditului, conform prevederilor Legii 58/1998, banca va putea “întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea creditului aprobat “, procedând totodată la retragerea creditului deja aprobat.

Creditul se acordă numai pe bază de garanții care pot fi bunuri imobile, mobile, titluri de valoare și altele.

Banca are obligația să verifice scriptic și faptic existența garanțiilor și modul de utilizare a creditului, iar în cazul în care se constată credite negarantate sau încălcare prevederilor contractuale, să sisteze creditarea, sau, după caz, să recupereze cu prioritate creditele cordate din încasări ale agențiilor economici.

Pe toată durata creditări, agenții economici, beneficiari de credite, au obligația să depună la bancă un exemplar din bilanțul (anual) și situația patrimonială (trimestrială).

Creditele trebuie să fie rambursate la termen, nerambursarea la scadență conducând la plata de dobânzi penalizatoare după caz, la declanșarea procedurii de executare silită.

Conform prevederilor din Legea 58/1998 privind activitatea bancară, împrumuturile acordate unui singur debitor nu pot depăși, cumulate, 20% din capitalul și rezervele bănci.

Suma totală a împrumuturilor mari acordate debitorilor nu poate depăși de opt ori capitalului propriu al băncii.

Suma totală a împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca, precum și personalului propriu al băncii nu poate depăși 20% și respectiv 5% din capitalul propriu al băncii.

Regiile autonome, în conformitate cu prevederile din Legea 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat pot contracta credite pentru acoperirea cheltuielilor curent în valoare de cel mult 20% din veniturile brute realizate în anul precedent.

Pentru creditele acordate banca percepe dobânzi și comisioane care se negociază cu agenții economici și persoanele fizice în funcție de condițiile pieței și de nivelul acestora stabilite de centrala băncii și se scriu contractele de împrumut.

3.2. Programarea creditelor și a resurselor de creditare ale băncii

Programarea creditelor se efectuează trimestrial, pe baza propunerilor unității băncii, avându-se în vedere întreaga activitate de creditare în lei pe termen scurt, mediu și lung a agenților economici indiferent de natura capitalului și forma de organizare. Se stabilește astfel la nivelul unității băncii excedentul surselor de creditare sau, după caz, deficitul de realizat care urmează să fie acoperit de la centrala băncii.

Nivelul programat al creditelor pentru trimestrul următor se determină pornind de la preliminariile pentru finele perioadei curente și evaluarea facturilor care influențează evoluția și valoarea creditelor pe perioada viitoare.

Pentru calculul necesarului de credite pentru trimestrul următor unităților băncii pot solicita date de la agenții economici.

Necesarul de credite și resursele de creditare stabilite de unitățile băncii trimestrial, cu defalcare pe luni se analizează de comitetul de conducere al unității băncii și se remit pe cale ierarhică centralei băncii până la data de 15 a ultimei luni din trimestrul în curs. Direcția operațiuni interne le centralizează, analizează împreună cu datele pe care le deține, elaborează proiectul trimestrial al programului de credite pentru trimestrul următor, cu defalcare pe luni.

Proiectul programului de credite se aprobă de comitetul de direcție al băncii și se ratifică de Consiliul de administrație al băncii.

Centrala băncii, lunar, după cunoașterea efectivă a resurselor de creditare, poate să modifice programul de credite aprobat inițial.

Direcția operațiuni interne din Centrala băncii defalchează creditele din programul aprobat de sucursale, separat pentru credite pe termen scurt de cele pe termen mediu și lung și transmite acestora plafoanele aprobate.

Sucursalele înregistrează plafoanele primite în evidența proprie și, în termen de cel mult 3 zile defalcă și comunică corespunzător, plafoanele cuvenite filialelo9r și agenților din această ordine.

Este interzisă utilizarea plafoanelor între creditele pe termen scurt și cele pe termen mediu și lung. În cazuri justificate asemenea schimbări vor fi efectuate numai cu aprobarea centralei.

Eventualele necesități suplimentare de plafoane, precum și sumele ce devin disponibile din plafoanele aprobate, se comunică de sucursale, în mod operativ pe parcurs și necondiționat la finele lunilor, centralei băncii, care procedează la redistribuirea lor în funcție de necesități.

Aprobarea și acordarea creditelor de către unitățile băncii se face în limita plafoanelor primite și a resurselor de creditare existente.

Resursele de creditare în lei, ale băncii, sunt formate din:

disponibilități la vedere și depozite ale clienților băncii, persoane juridice române;

disponibilități la vedere și depozite ale persoanelor fizice;

sume în tranzit între unitățile băncii;

pasivele interbancare în care se cuprind disponibilități și credite interbancare;

fonduri proprii în lei ale băncii.

Asigurarea surselor de creditare se realizează în primul rând, prin utilizarea eficientă a resurselor proprii ale fiecărei unități a băncii, și, în unele cazuri, din resursele puse la dispoziție de centrala băncii.

Deoarece disponibilitățile la vedere ale clienților băncii se utilizează, în primul rând pentru decontarea creditelor emise de aceștia, iar diferența ca resursă de creditare, unitățile băncii trebuie ca, la analizele pe care le efectuează, să aibă în vedere ca nivelul acestora să fie folosit ca resursă de creditare în procent de numai 50-60%.

Creditele se acordă în baza depozitelor atrase și se corelează cu termenele de construire ale acestuia.

Unităților băncii le este interzisă contractarea directă de împrumuturi de la alte instituții financiar bancare acestea efectuându-se numai la centrala băncii.

3.3. Particularități de creditare la Banca Internațională a Religiilor

3.3.1. Creditarea activității curente pe termen scurt

Condiții generale

Pentru a beneficia de credite, solicitanții trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie constituiți conform legii și să desfășoare activități legale și eficiente;

să îndeplinească indicatorii de bonitate și solvabilitate;

să prezinte garanții materiale și morale pentru rambursarea integrală la scadență a ratelor și dobânzilor aferente;

să acopere clauzele negociate înscrise în contractul de împrumut;

să înștiințeze banca despre existența conturilor deschise la alte bănci și să prezinte situația creanțelor și angajamentelor din toate conturile bancare;

să efectueze toate operațiunile de încasări și plăți în lei și în valută prin BIR.

Nu pot beneficia de credite agenții economici care înregistrează pierderi, au credite nerambursate la scadență ori se află în stare de încetare de plăți sau faliment, declarați de bancă sau de alte bănci.

În situațiile excepționale în care, la propunerea comitetelor de conducere ale unității bancare și cu avizul comitetului de credite și de risc se apreciază ca prin acordarea unui nou credit să se poată redresa situația economică a agentului economic, acesta se poată efectua numai cu aprobarea comitetului de direcție a băncii.

Organizarea, atribuțiile și răspunderile comitetelor de credite și risc sunt stabilite prin regulamente distincte.

Creditele se acordă pe obiecte de creditare pentru următoarele destinații sau acțiuni: aprovizionări cu materii prime, materiale, combustibil, energie, piese de schimb, subansamble, mărfuri precum și pentru efectuarea unor cheltuieli necesare producției, desfacerii, executării de lucrări și prestații și servicii.

Creditele pe termen scurt pentru toți agenții economici, se acordă de regulă, prin contul denumit „Credite acordate în lei pe termen scurt”. Aprobarea acestor credite se acordă pentru o perioadă de cel mult 12 luni iar acordarea lor se face pe fiecare obiect de creditare în parte luat în considerație la probare.

Acordarea efectivă a creditelor se efectuează direct din acest cont, prin plăți către furnizări sau prin eliberări de carnete de cecuri cu limita de sumă, iar în unele situații bine analizate și în numerar ori prin punerea la dispoziția împrumutatului a sumei respective într-un cont de disponibilități provenite din credite, caz în care nu se bonifică dobânda. Această modalitate de acordare se negociază prin contractul de împrumut.

La unii agenți economici cu capital de stat sau privat acordarea de credit se poate efectua prin contul curent sub forma unei linii de credit.

Pentru a beneficia de credite prin contul curent, agenții economici trebuie să îndeplinească în bune condiții indicatorii de bonitate și să nu înregistreze credite nerambursate la scadență.

Aprobare creditării prin contul curent sub forma unor linii de credit se dă numai de către centrala băncii, pe baza întregii documentații de credit primite de la sucursalele băncii.

La deschiderea contului curent unitatea băncii va bloca contul de disponibilități ale agentului economic, eventualul sold creditor transferat în contul curent.

Creditele pe termen scurt, acordate până la data deschiderii liniei de credit, se mențin în continuare, iar ratele scadente ale acestor credite și dobânzile aferente se vor rambursa prin contul curent.

În situația în care agenții economici cărora li s-a aprobat creditarea prin contul curent nu mai realizează în bune condiții indicatorii de bonitate sau efectuează plăți care nu se referă la obiectul de activitate al acestora, unitățile băncii pot lua măsura de încetare a creditării prin contul curent.

Agenților economici cărora li s-au aprobat credite prin contul curent, valoarea creditelor se determină, la începutul fiecărui trimestru ca diferența între activele curente și pasive curente.

Activele curente trebuie influențate cu eventualele stocuri și cheltuieli creditate prin conturi și separate de împrumut precum și cu activele circulante necreditabile.

Necesarul de credite al agenților economici se analizează de unitatea băncii urmărindu-se realizarea celor solicitate, asigurarea cu contracte de aprovizionare a obiectelor ce urmează a se credita, a contractelor de desfacere pentru producție. Se realizează astfel încât să se justifice volumul de cheltuieli și venituri stabilite pe trimestru și pe fiecare lună în parte.

În urma analizei necesarului de credite se stabilește deficitul sau excedentul de credite.

Deficitul de credite constituie nivelul noilor credite de care poate beneficia agentul economic în perioada următoare, peste creditele provenite din trimestrul anterior, iar excedentul de credite reprezintă volumul de credite care urmează a se rambursa în perioada următoare, de regulă în termen de maximum 90 zile.

Agenților economici cărora li se acordă credite prin contul curent li se mai pot acorda, prin conturi separate de împrumut, următoarele credite:

credite pentru nevoi temporare

credite pentru stocuri sezoniere

credite pentru producția de export și pentru exportul de produse

a) Creditele pentru nevoi temporare: se acordă pe baza creării și a documentației prezentată de agenții economici, din care să rezulte stocurile pentru care se solicită credite, valoarea acestora, clauzele formării lor, dacă acestea au asigurată desfacerea prin contracte, termenele de valorificare a lor și cele de rambursare a creditelor.

Creditele pentru nevoi temporare se acordă pe o perioadă de maxim 90 zile, în funcție de termenul de valorificare a stocului.

b) Creditele pentru stocuri sezoniere se acordă agenților economici care constituie astfel de stocuri (materii prime și produse de proveniență străină) aprovizionate anticipat pentru asigurarea consumului în perioada sezonului rece, stocuri de masă lemnoasă, produse de balastieră care se extrag în timpul verii se folosesc în tot cursul anului, alte stocuri care se constituie justificat economic se consumă într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăși 12 luni pe baza cererilor agenților economici din care să rezulte obiectele creditării, nivelul acestora și termenele acestora de valorificare și rambursare a creditelor.

Acordarea efectivă a creditelor pentru nevoi temporare și a creditelor pentru stocuri sezoniere se efectuează numai cu condiția utilizări integrale a eventualelor disponibilități existente și a creditelor aprobate pentru contul curent.

c) Credite pentru producția de export și exportul de produse se acordă pentru aprovizionări cu materii prime și materiale, semifabricate, subasamblate, combustibili, energie, etc. din țară și din import, în vederea realizării de produse cu desfacere asigurată la export.

Aceste credite se acordă cu condiția existenței a creditelor irevocabile deschise sau a altor forme de plată garantată bancar.

Creditele pentru exporturi de produse se acordă pe baza documentelor ce atestă livrarea mărfurilor la export pe perioada de la livrare până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi.

Creditele acordate prin contul curent, creditele pentru nevoi temporare și pentru stocuri sezoniere, precum și orice alte credite, inclusiv creditele nerambursate la scadență trebuie să se încadreze în plafoanele de credite aprobate agenților economice cât și în plafonul de credite global comunicat unității băncii.

Persoanelor fizice li se pot acorda credite pe termen scurt sau mediu pentru procurarea unor obiecte de folosință îndelungată, uz gospodăresc, cumpărări de apartamente, construirea sau repararea de locuințe, alte nevoi personale, precum și pentru exercitarea activității pentru care au fost autorizate, acestea trebuie să facă dovada realizării veniturilor și să prezinte garanții care să asigure rambursarea creditelor. Corespunzător termenilor maxime de rambursare stabilite, creditele vor fi evidențiate în conturi distincte respectiv credite pe termen scurt sau credite pe termen mediu.

3.3.2. Creditarea activității de investiții

Potrivit statutului B.I.R., acestea acordă credite pe termen scurt, mediu și lung pentru realizarea de investiții, agenților economici cu capital de stat, privat sau mixt, unităților de cult, precum și persoanelor fizice, în condiții stabilite de normele B.I.R.

Creditele pe termen scurt, mediu și lung se acordă pe o perioadă de până la 2 luni, 5 ani și respectiv 10 ani.

Creditarea pe termen mediu și lung

Pentru acordarea de credite pe termen mediu și lung pentru investiții de valoare sub 10 milioane de lei și pentru investiții de valoare de peste 10 milioane de lei solicitanții depun la bancă, pe lângă documentația prevăzută la acordarea creditelor pentru activitatea curentă și alte documente precum:

documentația activă economică a investiției, întocmită și aprobată potrivit legii;

autorizația de construcție eliberată potrivit Legii 50/1991 privind autorizarea și efectuarea construcțiilor;

contractul de realizare a investiției încheiat cu constructorul potrivit normelor legale;

graficul de eșalonare a lucrărilor;

situația surselor de finanțare a investițiilor;

documentele din care să rezulte existența fondurilor proprii cu care împrumutatul contribuie la realizarea investiției.

Banca urmărește existența tuturor documentelor respectiv a vizelor, a acordurilor și autorizațiilor necesare prin care beneficiarul atesta că realizarea obiectivului de investiții se face cu respectarea prevederilor legale, precum și necesitatea, oportunitatea și eficiența economică a investiției respective.

Pe baza datelor din ultimul bilanț contabil din situația evolutivă a patrimoniului și a principalilor indicatori de rezultate financiare, banca efectuează analiza bonității agenților economici.

Pe baza bugetului de venituri și cheltuieli și a situației veniturilor ce se vor realiza, unitatea băncilor urmărește dacă au fost cuprinse sursele proprii necesare rambursării ratelor de credite acordate anterior conform graficelor de rambursare, inclusiv dobânzile aferente; dacă la stabilirea necesarului de credite s-a ținut seama de sursele proprii și de eșalonarea cheltuielilor de investiții, potrivit graficului de investiții; fundamentarea duratei de rambursare a creditului solicitat și profitul ce urmează a se realiza și amortizarea ce se va include în costuri să permită rambursarea integrală a creditelor și dobânzilor aferente.

La aprobarea creditelor pe termen mediu și lung se va urmări ca solicitantul să dispună de surse proprii de realizare a investiției în proporție de cel puțin 10% din valoarea investiției sau aceea să fie deja realizată din surse proprii în această proporție.

La terminarea obiectivului de investiție, în funcție de valoarea totală a creditului realizat, se reactualizează ratele și termenele de rambursare, încheindu-se un act adițional la termenul de împrumut.

În perioada de grație se stabilește și nu se rambursează ratele la credit, dar se calculează și se încasează dobânzile pentru creditele realizate.

Creditarea pe termen scurt

Obiectivul creditării pe termen scurt a activității de investiții îl constituie suplinirea temporară a resurselor proprii ale agenților economici. Creditarea pe termen scurt se face pe total activitate și nu pe obiective sau acțiuni de investiții. Termenul de rambursare este de maxim 12 luni și decurge de la data utilizării lui efective.

Documentația necesară pentru acordarea creditului este cererea de credit, bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs, ultimul bilanț contabil anual și contul de profit și pierdere și ultima balanță contabilă încheiată și situația garanțiilor materiale.

Pe baza memoriului de fundamentare activă solicitate anexat la cererea de credit, unitatea băncii analizează cauzele care au condus la lipsa temporară de resurse, necesarul de credite și posibilitatea de rambursare a acestora.

Necesarul de credite pe termen scurt se analizează și se determină în funcție de cauzele care au generat lipsa temporară de surse proprii, iar termenele de rambursare se stabilesc în funcție de posibilitățile de asigurare a resurselor proprii, precum și pe baza analizei bonității agenților economici.

Garanțiile creditului pe termen scurt pentru investiții sunt ipoteca convențională de rangul I, gajul, cesionarea de creanțe, scrisoarea de garanție bancară, depozitul bancar și dreptul de gaj general, ordinea de preferință apreciindu-se în funcție de volumul creditului solicitat, cauza care a generat lipsa temporară a resurselor, bonitatea agenților economici și implicit posibilitățile de rambursare.

Analiza cererii, încheierea contractului de împrumut, aprobarea, acordarea și rambursarea creditelor se efectuează conform prevederilor normelor.

Controlul bancar atât la creditele pe termen mediu și lung, cât și la cele pe termen scurt, se efectuează pe întreaga perioadă de creditare, asupra condițiilor prevăzute în contract și a existenței garanției creditelor respective.

3.4. Rambursarea creditelor

Rambursarea creditelor și încasarea dobânzilor se poate iniția și direct de către bancă, aceasta fiind autorizată în mod expres prin contract de împrumut, prin nota de contabilitate, întocmită de către inspector și vizată de șeful compartimentului de credite, în cazul în care împrumutatul nu-și achită datoriile din proprie inițiativă.

Rambursarea ratelor scadente se efectuează din inițiativa împrumutatului la termenele prevăzute în contract astfel:

pentru ratele scadente la creditele pe termen scurt din sumele existente în soldul creditelor al contului de disponibilități al împrumutatului;

pentru ratele scadente la creditele acordate prin contul curent, prin reducerea plafonului de credite aprobat la contul curent, pentru finele zilei precedente aceea în care este stabilită scadența, cu valoarea ratei scadente, caz în care, la finele zilei scadente, soldul debitor al contului curent trebuie să nu depășească noul plafon aprobat, fie ca urmare a încasărilor acordate în cont în ziua scadenței, fie prin înregistrarea la credite nerambursarea la scadența soldului debitor care depășește noul plafon de credite al contului curent

pentru ratele scadente la creditele acordate prin conturi separate de împrumut, rambursarea ratelor stabilite se efectuează din contul curent.

Pentru ratele scadente care n-au putut fi rambursate în ziua scadenței, rambursarea acestora se face prin înregistrarea la credite nerambursate la scadență, prin nota de contabilitate, întocmită de compartimentul credite, a ratelor scadente de la conturi de credite pe termen scurt, separate de împrumut sau cont curent al agenților economici în cauză.

Rambursarea unor rate de credite se poate efectua și anticipat de către împrumutați, cu aprobarea prealabilă a conducerii unității băncilor, această aprobare se dă după analiza posibilității plasării automate a resurselor respective în noi credite. În asemenea situații, se consideră și se înregistrează ca rambursate ultimele rate din contract.

Pentru ratele de credite rambursate anticipat fără aprobarea unității băncii, se calculează și încasează de către compartimentul de credite, penalizări în sume corespunzătoare dobânzilor cuvenite.

În mod excepțional, unitatea băncii poate, la cererea debitorului depusă cu cel puți 10 zile lucrătoare înainte de scadența să rescadențeze creditul în sensul amânării sau prelungirii termenului de rambursare a unei rate sau a întregului credit, în situația în care imposibilitatea rambursării se datorează unei cauze justificate, noul termen trebuie să se încadreze în cel final de rambursare, stabilit prin contractul de împrumuturi sau în perioada maximă de creditare pentru fiecare fel de credite.

Se pot admite cel mult două rescadențări pentru care se încheia acte adiționale la contractul de împrumut.

Noile termene de rambursare rezultate în urma rescadențării creditelor se înscriu în contractele de împrumut încheiate cu împrumutații sau în alte acte adiționale cu aceștia. Dobânzile cuvenite la creditele acordate se calculează de unitățile băncii la termene stabilite de centrală și se încasează din disponibilitățile împrumutatului sau din contul curent cu prioritate față de ratele creditelor scadente.

După înregistrarea creditelor nerambursate, banca mai acordă clientului respectiv noi credite, încasările fiind utilizate cu prioritate pentru plata dobânzilor, comisioanelor și spezelor bancare și pentru rambursarea ratelor restante.

Dacă într-o perioadă de 60 zile încasările nu permit plata dobânzilor și comisioanelor și rambursarea ratelor restante, banca somează împrumutatul să le achite într-un termen de 0 zile, și pune în vedere ca, în caz contrar, declanșează procedura de executare silită. În asemenea situații, eventualele rate care mai sunt de rambursat după scadențe și se înregistrează la creditele nerambursate la scadență.

3.5. Garanțiile creditelor

Banca are dreptul și obligația să verifice la împrumutați modul cum se utilizează creditele, existența garanțiilor, respectarea destinației lor pentru care s-a aprobat, cum rambursează la termen ratele scadente, și plătesc dobânzile rambursate precum și respectarea celorlalte clauze prevăzute în contractele de împrumut.

Verificarea garanției creditelor se efectuează, atât faptic, prin constatatori la fața locului, cât și scriptic pe baza datelor din evidențele agenților economici.

Verificare faptică constituie forma principală de verificare a garanției creditelor și se efectuează cel puțin o dată pe trimestru asupra bunurilor și valorilor constituie drept garanție a creditelor nominalizate expres în contractul de împrumut urmărindu-se:

verificarea existenței efective a bunurilor luate în garanție;

modul de depozitare, păstrare și conservare a bunurilor luate în garanția creditelor.

La unitățile din agricultură se verifică și modul în care este folosit potențialul productiv al pământului și al celorlalte capacități de producție al agentului economic, evoluția stării de vegetație și a culturilor în funcție de care se estimează recoltele probabile, etc.

Verificarea scriptică a garanției creditelor se efectuează de regulă lunar, pa baza datelor din balanța contabilă, din evidența analitică, precum și a oricăror alte constatări efectuate, la timp de 10 zile lucrătoare de la datele legale, de depunere la organele în drept a raportărilor lunare sau trimestriale.

Pentru agenții economici care au o stare financiară și economică bună nu înregistrează credite nerambursate la scadență, sau plăți restante către furnizori și desfășoară o activitate rentabilă, conducerea unităților băncii poate aproba ca verificarea scriptică a garanției creditelor să se efectueze semestrial.

Cu ocazia verificării scriptice a garanțiilor se urmărește:

înregistrarea corectă în evidența contabilă a bunurilor ce constituie garanția creditelor acordata

respectarea destinației creditelor și reflectarea corectă în evidența contabilă de decontare, utilizare și rambursare a creditelor;

concordanța soldurilor conturilor de credite din extrase de cont eliberate de bancă cu cele din evidențele agenților economici;

existența și realitatea comunicării la banca unde funcționează contul pentru activitatea de producție a situațiilor datoriilor și creanțelor din celelalte conturi deschise la alte societăți bancare;

desfășurarea unei activități profitabile și realizarea prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli pentru asigurarea surselor necesare rambursării ratelor scadente;

realizarea indicatorilor de bonitate pe tot parcursul procesului de creditare.

Deficiențele constatate cu ocazia verificărilor faptice și scriptice a garanției creditelor se consemnează în acte bilaterale, astfel:

în cazul expirării valabilității unor documente care au fost acceptate drept garanție a creditelor se cere agenților economici respectiv prelungirea valabilității economice sau obținerea altor documente valabile și care să fie acceptate de bancă;

în situația utilizării totale sau parțiale a unor disponibilități constituite în depozite bancare colaterale se cere agenților economici aducerea imediată a depozitelor în situația inițială;

dacă unele bunuri care au fost luate cu garanția creditului au fost utilizate în procesul de producție sau s-au degradat, se solicită agenților economici beneficiari de credite să le înlocuiască imediat cu bunuri care să fie acceptate de bancă;

în cazul constatării unor deficiențe în ținerea evidențelor contabile a bunurilor care constituie garanția creditelor, a operațiilor de decontare, utilizare și rambursare a creditelor, a concordanței soldurilor de la bancă cu cele ale societății, se solicită înregistrarea corectă;

dacă în termen de 48 ore de la înștiințare, agenții economici nu reîntregesc garanțiile creditelor cu bunuri acceptate de bancă, nu prezintă documentele sau actele ce atestă existența unor garanții valabile, sau nu reflectă corect în evidența contabilă a operațiunilor legate de acordarea și rambursarea creditelor, creditele aferente se rambursează din disponibilitățile agentului economic, iar în lipsa acestora se trec la credite nerambursate la scadență, și se urmărește rambursarea lor cu prioritate din încasări. Dacă creditele restante nu sunt rambursate în termen de 60 zile se declanșează procedura de executare silită.

În cazul în care creditul nu este utilizat integral, se diminuează plafonul stabilit cu suma creditelor nerambursate la scadență.

Rambursarea creditului sau trecerea acestuia la restanță se efectuează cu nota de contabilitate întocmită de inspector și vizată de șeful compartimentului de credite.

În cazul furnizării de către împrumutat a unor date nereale, unitățile băncii vor putea reduce sau anula împrumutul.

Măsurile de trecere la executarea silită luate de unitățile băncii se comunică imediat, în scris, Direcției operațiuni interne din Centrala băncii.

În situația în care unu agenți economici, care beneficiază de credite înregistrează pierderi, unitatea băncii, în termen de 10 zile de la închiderea balanței contabile, analizează cauzele la această situație, posibilitățile de recuperare a acestora și în funcție de acestea, propune măsuri pe linia creditului bancar.

Constatările și propunerile respective însușite de conducerea băncii se comunică centralei băncii care, hotărăște asupra creditării, în continuare, a agentului economic respectiv. Decizia Comitetului de direcție se comunică, în scris, unității băncii, care urmează să aducă la îndeplinire cele stabilite.

Banca este îndreptățită să solicite împrumutatului orice document legat de verificarea garanției și eficiența utilizării creditului.

Pentru prevenirea riscului de rambursare la termen, atât a creditelor pe termen scurt, cât și a creditelor pe termen mediu și lung, împrumutatul trebuie să prezinte garanții corespunzătoare care pot fi:

ipoteca convențională de rangul I

gajul

cesiunea de creanță

scrisoarea de garanție bancară

depozitul bancar

dreptul de gaj general

a) Ipoteca convențională de rangul I este constituită asupra bunurilor imobile prin natura lor; bunurilor imobile prin destinație (mașini, utilaje, instalații fixe în spațiu) în stare de funcționare; bunurilor imobile ce urmează a fi cumpărate sau realizate din credite, care pot fi admise în calculul garanțiilor dacă asupra lor se va construi ipoteca odată cu încheierea actelor de vânzare-cumpărare sau în cel mult 30 de zile de la data realizării lor.

Ipoteca este un contract imobiliar ce ia naștere din convenția parțială, potrivit normelor prevăzute de lege, care nu implică deposedarea celui ce o încheie și nu produce obligații decât în sarcina celui ce o constituie.

b) Gajul propriu-zis, constituit în favoarea băncii, sub cele două forme ale sale: gajul fără deposedare, gajul ce depozitare.

c) Concesiune de creanță este un act scris prin care un creditor transmite o creanță a sa unei alte persoane.

d) Scrisoare de garanție bancară este un înscris prin care o altă bancă (garant) se angajează necondiționat și irevocabil în cazul în care un debitor împrumutat nu va executa obligația de a plăti la o dată bine stabilită o sumă de bani determinată să plătească la suma neachitată, în favoarea băncii beneficiare (împrumutătoare).

e) Depozitul bancar reprezintă o garanție materială sub forma uni sume de bani depusă la debitor la bancă în favoarea beneficiarului în anumite condiții stabilite și comunicate băncii de către debitor.

Depozitul bancar se poate constitui la unitatea băncii care acordă creditul sau altă societate bancară, în ambele cazuri încheindu-se un contract de depozit.

f) Dreptul de gaj general care se constituie asupra bunurilor imobile și mobile prezente și viitoare, inclusiv a celor care se procura și se realizează din credite, prin consemnarea unei astfel de clauze din contracturi de împrumut.

Dreptul de gaj general va fi admis drept garanție în cazul unor acționari ai băncii sau a altor agenți economici cu o situație economico-financiară bună, la care, la data solicitării creditului, volumul activelor patrimoniale la zi este dublu față de volumul creditelor solicitate la care se adaugă restul datoriilor de orice fel.

Garanțiile creditului trebuie să acopere în procent de 125% valoarea creditului și a dobânzilor calculate pe o perioadă de un an.

Garanțiile sunt selectate în funcție de destinația creditelor cu următoarele precizări:

ipoteca are prioritate față de celelalte garanții;

creditele pentru investiții sunt garantate în primul rând cu ipoteca și/sau gaj, constituite pe baza bunurilor imobile și mobile aflate în patrimoniul solicitantului, precum și, n completarea cu ipotecă sau gaj asupra obiectivului investiției;

la regulile autonome, conform prevederilor art. 5 din Legea 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat, regii autonome, și societăți comerciale, garantarea prin ipotecă a unor bunuri imobile în valoarea de peste 10000000 lei, este condiționat de aprobarea ministerului de resort;

bunurile imobile se iau în garanția creditului la valoarea rămasă, iar bunurile mobile ce urmează a fi cumpărate la valoarea din actul de vânzare cumpărare din devizul general, în cazul construcțiilor noi;

bunurile mobile se admit în garanție la prețul de achiziție rezultat din factură sau alte documente, iar bunurile de natura mijloacelor fixe se admit în garanție la valoarea rămasă dacă sunt în stare de funcționare și gradul de uzură depășește 50% la data solicitării creditului;

la stabilirea valorilor luate în garanție la bunurile mobile și imobile se ține seama de durata de funcționare, precum și de gradul de uzură pe durata de creditare;

dacă împrumutatul solicită luarea în calcul a unei valori, alta decât cea cuprinsă în evidența contabilă, din actul de proprietate, aceasta este admisă numai dacă reevaluarea este efectuată de un organ specializat.

La persoanele fizice, valoarea bunurilor mobile poate să fie stabilită și de organele băncii pe baza actelor prezentate de împrumutați sau prin asimilare cu prețurile existente pe piață.

Obiectele din metale prețioase se iau în garanție la preșul de achiziție practicat de B.N.R. iar titlurile de valoare la 90% din valoarea cestora.

Garanțiile de orice fel la agenții economici cât și la persoane fizice se pot constitui atât în situația când se află în proprietatea lor cât și în proprietatea agenților economici sau persoane fizice care garantează în favoarea împrumuturilor.

3.6. Creditarea în valută

Creditul se acordă pe obiect, pentru o destinație precisă, de regulă pentru plata importurilor, împrumutatul fiind obligat să utilizeze creditul în conlucranță cu scopul pentru care a fost solicitat și aprobat, BIR având dreptul și obligația de a urmări respectarea destinației creditelor și a celorlalte condiții prevăzute în contractul de împrumut.

Dacă împrumutatul încalcă condițiile contractului de împrumut, inclusiv cele referitoare la destinația creditului, conform prevederilor art. 20 din Legea 33/1991, BIR va putea „întrerupe imediat, fără preaviz utilizarea creditului aprobat”, procedeu totodată retragerea creditului deja acordat.

Creditul se acordă numai pe bază de garanții constituite din imobile, terenuri și bunuri mobile, cu posibilități rapide de valorificare.

Volumul total al creditelor acordate nu va putea depăși 70% din valoarea contractelor externe al agenților economici, reglementare prevăzută în normele B.N.R. cu privire la acordarea de credite.

Creditele se acordă pe obiecte de creditare numai pentru acțiuni de import, materiale, combustibili, energie, piese de schimb, subansamble, mărfuri etc. cu efectuarea de plăți la extern în regim de ordine de plată incasso acreditiv, conform DPVE completată de firma beneficiară, în cont și la banca indicată.

Valoarea sumelor virată la extern va fi conform cu valoarea facturii de import anexată la DPVE analizată și avizată de Direcția Valutară ca fiind conformă cu creditul acordat.

Volumul creditului care trebuie stabilit în funcție de garanțiile patrimoniale, de bonitatea clientului, de capitalul social, cash-flow.

Destinația creditului se stabilește numai pentru activitatea de import.

După negocierea volumului de credit și a celorlalte condiții de acordare, inspectorul băncii întocmește contractul de împrumut, într-un număr de 4 exemplare, care după aprobarea creditului vor avea următoarea destinație: câte două exemplare pentru fiecare parte semnatară.

După vizarea contractului de împrumut de către consilierul juridic al unității băncii, șeful serviciului credite propune comitetului de credite și risc avizarea aprobării creditelor.

După avizarea creditelor de către comitetul de creditare și risc, documentația de credite se supune Comitetului de Direcție al unității băncii din cadrul competențelor stabilite.

Banca Internațională a Religiilor acorda agenților economici cu capital de stat, capital privat și mixt care desfășoară activitate pe ramurile industriale, agricultură transporturi, construcții comunicații comerț, turism, cercetare proiectare pe baze contractuale, împrumuturi de valută pentru desfășurarea activității lor în condițiile pieței.

CAPITOLUL 4. Analiza și evaluarea riscului de creditare

4.1. Riscul de creditare

4.2. Provizioane de risc

4.1. Riscul de creditare

Riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confrunta o instituție bancară.

Riscul de creditare exprimă posibilitatea ca împrumutații sau emitenții de titluri să nu-și onoreze obligațiile la scadență.

Pentru împrumutat, riscul de credit exprima într-o formă mai largă, degradarea situației financiare a acestuia. O mare varietate de motive legată fie de situația generală a economiei, fie de condițiile afacerii împrumutatului, între care multe sunt imprevizibile și afectează situația financiară a acestuia, pot contribui la riscul de credit.

Pentru instrumente pe piață distingem două tipuri de riscuri:

Riscul curent și

Riscul potențial

Riscul curent este aferent valorii de piață curente, adică cea calculată pe baza valorii prezente pe baza parametrilor pieții.

Riscul potențial este legat de valorile viitoare posibile pe care le poate lua instrumentul pe parcursul existenței sale, valori viitoare ce sunt determinate de deviațiile viitoare ale parametrilor pieței în raport cu valoarea lor curentă. Riscul potențial este numit „add on” pentru a exprima „suplimentul față de valoarea curentă”.

Riscul total este suma celor două riscuri și el măsoară riscul de credit total a instrumentului considerat.

Gestionarea riscului de contrapartidă are ca obiect limitarea pierderilor în cazul deprecierii situației debitorilor, evitarea ca slăbiciunile unor debitori să antreneze dificultăți prea importante pentru împrumutător.

Prima etapă presupune o gestionare a priori momentului, luarea deciziei de angajament, bazată pe criterii calitative și cantitative ce conduc la stabilirea deciziei privind acordarea autorizațiilor de angajament. Majoritatea autorizațiilor și toate condițiile particulare depind de aprecierea calității debitorilor în momentul analizării dosarelor de creditare. Această analiză poate fi făcută de personalul băncii respective, de către bănci corespondente sau de agenții pentru referințele de creditare.

A doua etapă, gestionarea a posteriori pentru urmărirea acestora și estimarea riscurilor la portofoliul de active. Este vorba de o gestionare cantitativă a riscului de contrapartida bazată pe statistici ale situațiilor debitorilor, estimări ale expunerilor la risc și ale pierderilor în cazul înrăutățirii situațiilor clienților și portofoliilor de clienți diversificate.

Riscul de contrapartidă este cel al înregistrări pierderilor în cazul imposibilității debitorilor de a-și onora obligațiile. Aceste pierderi depind de expunerile la risc și de eventualele garanții. Expunerea se prezintă sub forma de profile temporare ale expunerii de risc.

Garanțiile sunt de multe feluri grupate în două mari categorii: reale și personale și au ca scop reducerea pierderilor în cazul riscurilor de creditare.

Clauzele contractuale asigură o protecție suplimentară a împrumuturilor prin fixarea unor praguri în respectarea unor indicatori sau prin limitarea tuturor operațiunilor contra partidei care fragilizează situația sa financiară.

În perioada actuală, epoca bancarizării masive, în care nu numai agenților economici, dar și marea majoritate a familiilor și a persoanelor au devenit clienți obișnuiți ai băncilor în condițiile majorării explozive a volumului de operațiuni și desfășurări ample pe teritoriu a rețelei de filiale și agenții, activitatea bancară implică utilizarea pe scară largă a informaticii și telecomunicației.

Adaptarea metodelor informatice în activitatea bancară necesită rezolvarea a două probleme distincte:

construirea unui sistem de cuantificare și ierarhizarea a condițiilor și premiselor de acordare a creditelor (credit scoring)

implementarea unui sistem informatic și de prelucrare electronică care să asigure o ierarhizarea obiectivă a fiecărei solicitări

Punctul de plecare în stabilirea tipului de credite pe termen scurt îl reprezintă situația patrimoniului la sfârșitul trimestrului precedent și previziunile de creștere a activelor în trimestrul prognozat.

Pornind de la necesitățile firmei și de la oferta băncii se procedează la fundamentarea și adoptarea deciziei de creditare. Procesul decizional în materie de creditare cuprinde următoarele detalii:

analiza managerială și economico-financiară a firmei solicitatoare de credit;

analiza solicitării de credit;

adoptarea deciziei de creditare;

analiza periodică a calității portofoliului de credite pe termen scurt deținut de bancă.

Parcurgerea acestor etape se realizează cu ajutorul unui fond de informații economice, financiare, manageriale, monetare, provenite din sistemul bancar, din economia națională și din întreprindere.

Analiza managerială și economico-financiară a firmei solicitatoare de credit

În momentul în care o întreprindere se adresează băncii cu o solicitare de credit pe termen scurt, aceasta procedează la realizarea unei analize detaliate și în domenii de activitate diferite de firma respectivă. Pentru a începe analiza, firma este solicitată să depună o documentație economică și financiară complexă.

Cererea de credite semnată de persoanele autorizate din firmă.

Situația stocurilor și cheltuielilor pentru care se solicită creditarea.

Ultimul bilanț contabil.

Balanța de verificare.

Contul de profit și pierdere

Lista bunurilor materiale și a bunurilor ce constituie garanții asigurătorii pentru creditul solicitat.

Împuternicire din partea AGA pentru conducerea unității în vederea contractării împrumutului cu banca.

În fața băncii, firma trebuie să vină, cu activitate economică care să nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului. Întreg universul, intern și extern al firmei este supus unei analize și interpretări riguroase pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare, sau ale unor schimbări tehnologice, în evoluția cererii, precum și sub influența inflației.

Toate aceste subdomenii ale managementului firmei sunt analizate de inspectorul bancar și comunicare, spre interpretare finală, comitetului de creditare al băncii. Comitetul de creditare acorda informațiilor privind managementul firmei anumite puncte, utilizate alături de cele privind performanțele economico-financiare, la luarea deciziei de creditare.

Pentru acceptarea cererii de creditare rolul hotărâtor îl au performanțele economice și financiare realizate de întreprinderea solicitatoare în perioada precedentă și cele estimate pentru perioada de angajare a creditului.

Luarea în calcul a cererii de credit presupune o analiză concretă a bonității agenților economici pe baza indicatorilor de lichidate, solvabilitate, rentabilitate, și de echilibru.

Principalii indicatori economici și financiari care redau performanțele firmei, stabiliți pe baza datelor din situația patrimoniului și a celor constatate de inspectorul bancar sunt reprezentați de:

lichiditatea patrimoniului este un indicator care exprimă capacitatea agenților economici de a-și îndeplini la termen cu resursele bănești de care dispune, obligațiile de plată pe termen scurt:

solvabilitatea patrimoniului este capacitatea agenților economici de a putea la scadență, din sursele proprii, toate datoriile față de creditori sau atât pe termen scurt cât și pe termen mediu și lung.

x100

indicatorii de rentabilitate exprimă eficiența activității unui agent economic în sensul capacității acestuia de a obține profit din activitatea desfășurată.

Rentabilitatea capitalului social

Rentabilitatea capitalului propriu

Rentabilitatea în funcție de costuri

indicatorii economici arată limita până la care agentul economic este finanțat din alte surse decât fondurile sale proprii și exprimă prin gradul de îndatorate:

Analiza efectivă a solicitării de credit

Scopul solicitării trebuie specificat sub forma deficitului de resurse pe care îl va suplini creditul cerut. Cererea de credit trebuie să se încadreze în prevederile legislației bancare și în normele metodologice ale băncii.

După precizarea și acceptarea scopului solicitării de credit, echipa de decizie trece la analiza nivelului cantitativ al cererii. În acest sens, firma analizată întocmește fluxul de încasări și plăți cu defalcare pe luni. După stabilirea și acceptarea nivelului valoric al creditului, echipa de decizie trece la negocierea dobânzii și a comisioanelor ce revin băncii.

Dobânzile stabilite de bancă au în vedere dobânda de referință practicată de B.N.R. și dobânda de depozit acordată firmelor și persoanelor fizice care își păstrează disponibilitățile bănești în conturi la banca respectivă. La aceste dobânzi, banca adaugă dobânda proprie, rezultând dobânda propusă solicitantului de credit.

Adoptarea deciziei de credit

Un moment important în procesul de adoptare a deciziei de creditare este prezentat de identificarea și verificarea atentă a garanțiilor pe care firma solicitatoare de credit le prezintă. Banca în acest scop va solicita împrumutătorilor garanții asigurătoare care pot fi oferite atât de debitori cât și de terțe persoane fizice sau juridice denumite giranți.

Pentru majoritatea garanțiilor, banca încheie cu solicitantul de credite contracte de gaj, de cesiune sau de garanție imobiliară specificându-se baza legală și obligațiile firmelor creditate de a păstra în bune condiții bunurile gajate și de a le folosi în caz de producere a riscului, la rambursarea creditului primit.

Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt

Având la dispoziție întreaga analiză a agentului economic și solicitării concrete de credit, comitetul de credit al băncii considerată cererea de credit pe termen scurt înaintată de firma analizată este admisă la creditare.

În cadrul sucursalei băncii funcționează comitetul de credite condus de directorul sucursalei, iar în lipsa acestuia de directorul adjunct desemnat de acesta care ia decizia privind acordarea creditelor. După adoptare, decizia de creditare este comunicată solicitantului. Aceasta împreună cu unitatea bancară care acordă efectiv creditul, procedează la încheierea contractului de credit.

Pentru a reduce la minimul pierderile din credite neperformante și a proteja astfel depozitele persoanelor fizice și juridice, lucrătorii bancari implicați în activitatea de creditare trebuie să procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor pe care le presupune acordarea împrumuturilor și să depună toate eforturile pentru a-și încasa debitorii.

Pentru limitarea riscului de credit se impun câteva măsuri prudențiale, unele stabilite de fiecare bancă și altele de către banca centrală.

4.2. Provizioane specifice de risc

În scopul determinării riscului de credit și limitării acestuia, societățile bancare trebuie sa-și clasifice creditele acordate în una din următoarele 5 categorii:

standard

în observație

sub standard

îndoielnic

pierdere

Clasificare creditelor se va face ținând seama de performanțele financiare ale clienților și de capacitatea acestora de a-și onora obligațiile la scadență.

În urma evaluării performanțelor financiare ale clienților, cerințele vor fi una din următoarele categorii:

Categoria A: în cazul în care performanțele financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzii și a ratei. Totodată se prefigurează menținerea și în perspectiva performanțelor financiare la nivel ridicat.

Categoria B: în cazul în care performanțele financiare sunt bune, dar nu pot menține acest nivel într-o perspectivă mai îndelungată

Categoria C: în cazul în care performanțele financiare sunt satisfăcătoare, dar o evidentă tendință de înrăutățire

Categoria D: în cazul în care performanța financiară este scăzută și cu o evidentă ciclitate la intervale scurte de timp

Categoria E: în cazul în care performanța financiară arată pierderi și există perspective clare că nu poate fi plătită nici dobânda nici rată.

Serviciul datorii va fi apreciat ca:

bun – în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite la scadență sau cu o întârziere maximă de 7 zile

slab – în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30 de zile și necorespunzător

necorespunzător – în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de peste 30 de zile

Pentru acoperirea pierderilor de credite băncile sunt obligate să-și constituie provizioane. Sumele aferente se include pe cheltuieli și sunt raportate B.N.R. Nivelurile provizioanelor în funcție de clasificarea creditelor sunt următoarele:

La determinarea provizioanelor, expunerea debitorului poate fi micșorată doar cu valoarea angajamentelor apărute din: depozite gajate, colaterale, acceptate de bancă, garanții necondiționate primite de la Guvernul României, de la B.N.R., de la o altă bancă din România, sau din una din țările din categoria A.

Concluzii și propuneri

Pe baza studiilor cu privire la piețele potențiale și a fluctuației clienților pe piața bancară, vor fi elaborate politici de pătrundere pe noi segmente ale pieței și atragerea de noi clienți.

Abordarea fiecărui segment de clienți va fi diferită în funcție de specificul acestuia și de posibilitățile băncii de a le satisface dorințele. În vederea realizării acestor obiective, banca își propune crearea bazei de clienți și operațiuni prin:

îmbunătățirea calității produselor și serviciilor; realizarea conceptului de calități

dobândirea caracterului de bancă orientată preponderent spre produse și servicii destinate marelui public;

perfecționarea activității de promovare a imaginii și a produselor aferente consumatorilor

Ca bancă comercială și orientată marelui public, BIR își propune să ofere toată gama de produse și servicii practicate pe piața internă și internațională.

Pe lângă produsele oferite în prezent, BIR intenționează să-și lărgească gama de servicii pentru populație:

extinderea decontărilor prin cecuri;

operațiuni de creditare ipotecară;

credite de consum;

gestiunea titlurilor de valoare prin înființarea unei societăți de intermediere a valorilor imobiliare, care să asigure participare băncii pe piața primară și secundară a capitalului.

Activitatea de marketing va trebui să răspundă necesității de cunoaștere a pieței sub aspect concurențial și a cerințelor de produse și cerințe bancare, precum și gradul de satisfacere a acestora.

Un aspect căruia i se acordă importanță deosebită este garantarea creditelor, ceea ce demonstrează că se continuă consolidarea politicii de acordare a creditelor pe bază de garanții care pot fi ușor valorificate.

BIR va trebui să continue procesul de organizare a mijloacelor de distribuire a rețelei de distribuire, pentru a putea satisface necesitățile clienților într-un timp cât mai redus apropiindu-se cât mai mult posibil de locul și momentul unde se manifestă efectiv cererea. Prin oferirea unui sortiment complet de servicii foarte bine adoptate clienților, baca va putea să acopere cererea clienților în favoarea concurenței.

Pentru obținerea unor rezultate superioare BIR va trebui:

să îmbunătățească structura și calitatea portofoliului de credite prin identificarea posibilităților de relaxare a activității de producție, să orienteze creditul spre sectorul viabil și profitabil;

să asigure permanent echilibrul între resursele de creditare și plasamente, să efectueze redistribuirea de resurse între unitățile băncii;

să intensifice acțiunea de atragere a noii disponibilități și depozite de la agenții economici și persoane fizice, în lei și valută, pentru a acoperi într-o mai mare măsură creditele acordate pe seama acestor resurse.

Luând pas cu pas obiectivele propuse anterior, BIR va reuși cu siguranță să-și dezvolte activitatea, în spiritul prudenței bancare și al orientării spre profit.

Bibliografie

=== Anexa1 ===

SC COMSTAR SRL

CALCULUL

INDICATORILOR DE BONITATE

Balanță de verificare

La___AUGUST__ 1997

=== Anexa2 ===

ANEXA Nr. 1

Privește pct. 46 din NM nr. 1/1994

SITUAȚIA

Evolutivă a patrimoniului și a principiilor

Indicatori privind rezultatele economice si financiare

_______

Coloanele se vor completa cu datele existente la finele ultimelor 3 trimestre, iar pe viitor, când va fi cazul , se vor avea în vedere din bilanțurile pe ultimii 3 ani.

– mii lei

Semnăturile autorizate și ștampila

UNITATEA PATRIMONIALĂ

ADRESA COD FISCAL

BUGETUL ACTIVITĂȚII GENERALE

______________________________ Anexa Nr. 5

(Denumirea agentului economic) (persoane juridice)

_____________________________________________Privește pct.46 din NM nr. 1/1994

_____________________________________________________________________________

CERERE DE CREDIT

Către ,

BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR

Sucursala, Filiala, Agenția ______________________________

Subsemnații_____________________________________________________________

în calitate de ______________________________ și __________________________________

________________________ în calitate de __________________________________________

reprezentanți ai ________________________________________________________________

cu sediul în ___________________________________________________________________

înregistrată în Registrul Comerțului cu nr._______________ din _________________________

_____________________, având un capital social vărsat de __________________ lei, vă rugăm

să ne acordați un credit în sumă de lei ________________________ pentru ________________

_____________________________________________________________________________

______________________, pe termen de 2) ________________________________cu perioadă

grație de _____________________, care va fi destinat: ________________________________

_____________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

Garanțiile asiguratorii ce urmează a fi constituite în favoarea băncii sunt:

Tip de garanție Date de identificare Valoare (mii lei)

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

În prezent, societatea _____________________________________________________

Are (nu are) cont de disponibilități deschis la B.I.R., (nu) înregistrează credite restante, iar cele curente sunt angajate după cum urmează:

_______________

producție sau investiții, după caz

luni sau ani, după caz

Categoria de credit Credit de

pe termen scurt, Data rambursat Banca creditoare

mediu sau lung Angajării (mii lei)

___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

La prezenta anexăm următoarele:

fișa de prezentare a societății (1) __________________________________________________

situația evolutiv a patrimoniului și a principalilor indicatori de

rezultate financiare ____________________________________________________________

situația de stocuri sau cheltuieli (2) ________________________________________________

situația surselor de finanțare a investițiilor (3)________________________________________

documentația tehnico-economică și studiu de fezabilitate (4)____________________________

bugetul de venituri și cheltuieli pe anul pe anul în curs _________________________________

bilanțul contabil (balanța de verificare) și contul de profit ______________________________

încheiat(ă) la data de __________________________________.

documentația care atestă constituirea legală a societății ________________________________

situația conturilor deschise la alte bănci.

acordul expres al organului de conducere al societății privind angajarea împrumutului de către societate, potrivit statului propriu.

Ne asumăm răspunderea pentru realitatea și exactitatea tuturor datelor prezentate în cererea noastră.

Persoanele care angajează __________________________________________________

Numele și prenumele Funcția Semnăturile și ștampila

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

se întocmește și prezintă de clienții noi _____________________________________________

în cazul solicitării de credite pentru stocuri de producție________________________________

în cazul solicitării de credite pentru investiții

pentru obiective și investiții (construcții noi) cu valoare de

peste 5 milioane lei, studiul de fezabilitate este obligatoriu

_______________________

DATA_________________

FIȘA

de prezentare a societății

Denumirea firmei: ________________________________________________________

Sediul social: ____________________________________________________________

Forma juridică de organizare: _______________________________________________

Capital subscris __________________________________________________________

Din care: vărsat: _________________________________________________________

Deținătorii principali de capital: _____________________________________________

_______________________________________________________________________

_______________________________________________________________________

_______________________________________________________________________

Administratorii societății: __________________________________________________

______________________________ profesia __________________ vârsta ____

______________________________ profesia __________________ vârsta ____

______________________________ profesia __________________ vârsta ____

Membrii comisiei de cenzori:

______________________________ profesia __________________ vârsta ____

______________________________ profesia __________________ vârsta ____

______________________________ profesia __________________ vârsta ____

Scurt istoric (certificat de înmatriculare, număr și data, filiale, agenții și rezultatele activității): ___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Obiectivul activității actuale: _______________________________________________

______________________________________________________________________________________________________________________________________________

Principalii parteneri privind:

aprovizionările: ____________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________________________

livrările:____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Relațiile financiare: _______________________________________________________

_______________________________________________________________________

Credite contractate cu alte bănci: ____________________________________________

_______________________________________________________________________

Motivele care determină solicitarea creditului: __________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Alte aspecte: ____________________________________________________________

______________________________________________________________________________________________________________________________________________

AGENT ECONOMIC ADMINISTRATOR

BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR ANEXA Nr. 10

Sucursala, filiala, agenția ________________________Privește pct.48 din NM 1/1994

REFERAT

Încheiat astăzi ________________________

Prin cererea nr. _____________________din ______________________ înregistrată la

Banca Internațională a Religiilor (Sucursala, filiala , agenți) _____________________________________________________________________________

Societatea Comercială ___________________________________________________________

Cu sediul în ___________________________________________________________________

Solicită acordarea unui credit în sumă de lei _________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

pe o durată de ____________________________________cu termen final de rambursare la dat

de_____________________________ pentru ________________________________________

_____________________________________________________________________________

Agentul economic, _______________________________________________________

este înregistrat în Registrul Comerțului sub nr. _______________________________________

și are un capital social de _______________________________________________ mii lei, din

care vărsat ____________________________ mii lei.

Din analize documentației depuse și din verificarea faptică efectuată la sediul debitorului, au rezultat următoarele:

Conform datelor din bilanțul contabil (balanța de verificare) încheiat(ă) la data de ________________ și din situația evolutivă a patrimoniului, situația principalilor indicatori și rezultatele financiare sa prezintă astfel :

stocuri __________________________ mii lei

disponibilități bănești și

plasamente ______________________ mii lei

decontări ________________________ mii lei

fonduri proprii _ __________________ mii lei

rezerve și finanțări: ________________ mii lei

pierderi: _________________________ mii lei

profit ___________________________ mii lei

profit net ________________________ mii lei

credite angajate ___________________ mii lei

termen scurt _______________ mii lei

termen mediu ______________ mii lei

termen lung ________________ mii lei

credite restante: ___________________ mii lei

pe termen scurt _____________ mii lei

pe termen mediu

și lung ____________________ mii lei

plăți restante _____________________ mii lei

Active circulante

lichiditate ______________________________________________________________ x 100 =

obligațiile + credite angajate pe termen scurt +

rate de rambursat la credit termen mediu și lung

an curent

la data de ___________________ =

la data de ___________________ =

la data de ___________________ =

ceea ce exprimă un grad de siguranță (risc) în acordarea creditului. Calculul la ultima dată de rapoarte se poate efectua ținând seama și de valorile noului credit care se solicită.

Capital vărsat + fonduri proprii

b) solvabilitatea = _____________________________________________ x 100 =

total pasiv

la data de ___________________ =

la data de ___________________ =

la data de ___________________ =

ceea ce exprimă o capacitate bună (scăzută) de a plăti la scadență datoriile.

Profit net

c) rată de profit net = ______________________________________ x 100 =

total costuri de producție

la data de ___________________ =

la data de ___________________ =

la data de ___________________ =

ceea ce reprezintă o organizare și desfășurare corespunzătoare (necorespunzătoare) a activității agentului economic de a realiza profit.

Plăți exigibile

d) gradul de îndatorare = ______________________________________ x 100 =

total activ

la data de ___________________ =

la data de ___________________ =

la data de ___________________ =

e) Analiza serviciului datoriei duce la concluzia ca acesta este (bun, slab, necorespunzător) întrucât : (se vor arăta în funcție de modul de plată a ratelor le credite acordate anterior și plata dobânzilor aferente, precum și ponderea creditelor restante în totalul creditelor angajate) ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Societatea comercială (Regie Autonomă) ______________________________________

are (nu are) cont de disponibilități deschis la B.I.R. în sumă de _________________ mii lei, precum și credite acordate de late bănci comerciale în sumă de ________________ mii lei, din care : __________________ cu termene de rambursare __________________

Conform datelor din bugetul de venituri și cheltuieli pa anul 199__ pe perioada angajării creditului, agentul economic estimează următoarele realizări:

Valoarea creditului solicitat, inclusiv dobânda este garantată de creditor cu bunuri în valoare totală de :________________ mii lei, din care:

Tipul de garanție Denumirea bunului Valoarea

Garantat

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Clientul solicită (nu solicită) următoarele clauze speciale (se înscriu clauzele speciale și rezultatul analizei față de acestea): _____________________________

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Documentația prezentată de agentul economic ________________________________ (nu) cuprinde toate elementele prevăzute de Normele metodologice ale B.I.R. _______________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Urmare a verificării rapide faptice la sediul debitorului, a rezultat ca bunurile și declarate de către acesta prin documentația prezentă (nu corespund cu realitatea).

Având în vedere cele constatate și consemnate mai sus, propunem a se aproba (respinge) x) acordarea creditului solicitat, în suma de ___________________ lei din care pentru:_________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Creditul se propune să se aprobe în următoarele condiții:

Termenul de acordare :

Termenul de rambursare:

Garanția creditului:

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Dobânda:

Comisionul de gestiune:

Comisionul de neutralizare:

Alte condiții:

ÎNTOCMIT DE ACORD

Inspector ȘEF COMPARTIMENT

Comitet de credite și risc

1. Director

2. Contabilă șef

Consilier juridic

x)În cazul respingerii se vor arăta motivele

CONTRACT DE ÎMPRUMUT

Nr. ___________________________

Între :

BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR S.A. (B.I.R S.A.) __________________________________________________________________cu sediul în ____________________________Str. _________________________

Nr, _______, Județul _____________ de numită în prezentul contract „BANCA” , reprezentată prin _________________________________________ în calitate de___________________ și ________________________________ în calitate de

______________________________ pe de o parte și

Agentul economic ___________________________________________________

Cu sediul în _____________________ Str. _______________________________

Nr. _______, Județul (sector) __________________ Telefon _________________

Fax. _________________, Telex___________________________ înmatriculat(ă)

la Oficiul Registrului Comerțului ____________________ sub nr. ____________

din ________________ reprezentată legal prin ____________________________

în calitate de ___________________ și _______________________ în calitate de

______________________________ denumită în prezent contract „ÎMPRUMUTAT”, a intervenit prezentul contract de împrumut, în condițiile care urmează:

Cap.I – OBIECTIVUL CONTRACTULUI

Art.1 – Obiectul contractului îl constitue împrumutul în suma de ____________lei (___________________________________________________)pe care BANCA îl acordă ÎMPRUMUTULUI, pe termen de _________________cu perioadă de grație de ___________________ în scopul realizării de către acesta pentru_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cap.II – TERMENE DE ACORDARE ȘI UTILIZARE

Art. 2 – Împrumutul se acordă astfel:

integral la data de ______________________________________________

eșalonat la datele de ____________________________________________

Art. 3 – Perioada maximă de neutralizarea creditului este de 10 zile lucrătoare.

Plățile se efectuează prin: virament, numerar, cecuri.

Împrumutul se acordă prin contul ______________________________________

Cap.III – DOBÂNZI ȘI COMISIOANE

Art. 4 Împrumutul se acordă cu o dobândă de _____________ % pe an.

Art. 5 ÎMPRUMUTATUL plătește lunar dobânda calculată de B.I.R. la datele stabilite și în funcție de numărul zilelor de utilizare a creditului.

Plata dobânzii se face înaintea oricăror altor debite față de bancă, începând cu luna următoare celei acordării creditului (inclusiv pe perioada de grație).

Art. 6 BANCA are dreptul sa actualizeze procentul de dobândă în funcție de dobânda pieței și rata inflației, noul procent de dobândă aplicându-se inclusiv la soldul împrumutului existent, precum și la creditele ce se acordă ulterior în baza prezentului contract. BANCA va anunța în scris pe ÎMPRUMUTAT despre majorarea dobânzii și data de la care se aplică.

Art. 7 Rambursarea ratelor scadente se face, fie la inițiativa ÎMPRUMUTATULUI, la termenele prevăzute în contract, din contul de disponibilități, fie prin preluare de către bancă cu notă de contabilitate. În cazul lipsei de disponibilități în cont, rată va fi înregistrată la împrumuturi nerambursate la scadență, total sau parțial, după caz.

Art, 8 Creditul va putea fi rambursat și cu anticipație în condiții care vor fi convenite de părți. ****

Art. 9 În cazul în care ÎMPRUMUTATUL nu utilizează împrumutul, total sau parțial, la datele stabilite prin contract, BANCA va percepe și ÎMPRUMUTATUL, va plăti un comision de neutilizare de _____% pe zi calculat asupra sumei de neutilizate din împrumut, pe perioada ce la data stabilită pentru utilizare și până la utilizarea efectivă a împrumutului.

Art, 10 Comisionul pentru neutilizarea împrumutului se încasează de către BANCA din disponibilitățile ÎMPRUMUTATULUI aflate în cont.

Art. 11 Pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea împrumutului, BANCA percepe un comision de gestiune de ____% care se încasează, fie din disponibilitățile ÎMPRUMUTATULUI, fie se reține din împrumut în momentul acordării.

CAP. IV – DREPTURILE BĂNCII

Art. 12 BANCA are dreptul să verifice respectarea condițiilor în care se acordă împrumutul, existența permanentă și integrarea împrumutului (mobiliare și imobiliare) pe toată perioada acestuia.

Art. 13 Păstrarea sau utilizarea în condiții necorespunzătoare bunurilor aduse în garanție, precum și înstrăinarea ori degradarea acestora, dau dreptul BĂNCII să ceară rambursarea, împrumutului garantat cu bunurile respective înainte de scadențele stabilite.

Art.14 BANCA are dreptul să solicite și ÎMPRUMUTANTUL are obligația să pună la dispoziția BĂNCII documentele solicitate (buget de venituri și cheltuieli, bilanț contabil, contul de profit și pierderi) precum și orice alte documente oficiale sau informații privind garanțiile, bunurile realizate sau cumpărate din credit, precum și cele care privesc activitatea desfășurată. Nerespectarea de către ÎMPRUMUTAT a obligației de prezentare a documentelor solicitate sau prezentarea unor date și / sau documente false, dă dreptul BĂNCII de a cere rambursarea înainte de scadență a creditului ori de a proceda la retragerea prin executare silită (după caz).

Art. 15 Pe lângă cheltuielile de utilizare, BANCA are dreptul și la recuperarea unor daune recuperatorii, în măsura în care au fost afectate interesele BĂNCII.

Art. 16 BANCA poate retrage, fără preaviz, împrumuturile înainte de scadență în situațiile în care ÎMPRUMUTUL:

nu respectă destinația împrumutului

nu plătește la scadență dobânda sau ratele din împrumut;

are o situație financiară precară, este în incapacitate de plată, sau în situația prevăzută în art. 382 Cod de procedură civilă.

Art. 17 BANCA nu preia riscul politic sau calamitățile naturale și nu răspunde de autenticitatea documentelor și a datelor prezentate de ÎMPRUMUTAT.

Art. 18 Pentru împrumuturile nerambursate la scadență, BANCA va calcula, din ziua trecerii la credite restante, dobânzi penalizatoare cu ____ procente peste cele curente, care se vor prelua direct, cu prioritate din încasări.

Pentru dobânzile calculate și neplătite în termen de 30 zile calendaristice, BANCA are obligația să calculeze și să încaseze penalități de 0,4% pentru fiecare zi întârziere, care se încasează cu prioritate față de dobânzi.

CAP. V – OBLIGAȚIILE ÎMPRUMUTATULUI

Art. 19 ÎMPRUMUTATUL, se obligă:

să restituie BĂNCII împrumutul primit în ratele și la termenele menționate după cum urmează:

să utilizeze împrumutul numai în scopul pentru care a fost aprobat în condițiile stabilite prin prezentul contract;

să respecte prevederile normelor de lucru ale BĂNCII, și să reflecte corect și la ui în evidențele contabile toate operațiunile economice și financiare privind activitatea ce o desfășoară;

să păstreze integritatea și să asigure conservarea corespunzătoare a bunurilor materiale ce constitue garanția împrumutului și să nu le înstrăineze;

să garanteze împrumutul primit cu următoarele garanții în sumă de ______________

bunurile admise în garanție sunt asigurate astfel:

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Drepturile de despăgubire ce vor rezulta din contractele de asigurare, încheiate pentru bunurile admis în garanție, sunt cesionate în favoarea BĂNCII. Contractele de asigurare vor fi reînnoite astfel încât creditul rămas de rambursat să fie permanent acoperit de garanții asiguratorii.

Originalul contractelor de asigurare se păstreză la BANCĂ până la rambursarea creditului.

să garanteze împrumutul primit cu întreg său patrimoniu (bunuri mobile sau imobile) asupra căruia se constitue dreptul de gaj al BĂNCII în condițiil art. 1718 Cod Civil, precum și cu bunurile procurate sau realizate din prezentul credit asupra căruia dreptul de gaj al BĂNCII se constituie prin semnarea contractului de împrumut , fără alte formalități. ***

Art. 20 ÎMPRUMUTATUL garantează, de asemenea, rambursarea creditului și plata dobânzilor cuvenite BĂNCII, cu sumele de bani aflate în conturile salesau care vor intra pe orice cale și cu orice titlu în conturile acestuia deschise la orice bancă din țară și /sau străinătate. În baza prezentului contract, aceste bănci sunt împuternicite de către ÎMPRUMUTAT să transfere la BANCĂ sumele solicitate de aceasta la prezentarea la ghișeele lor a prezentului contract care constitue titlu executoriu și în baza căruia transferul se face fără nici o formalitate de executare silită, fără modificare sau înștiințarea de plată.

Art. 21 ÎMPRUMUTATUL se obligă să înștiințeze BANCA, încă din faza de proiect, despre modificările preconizate în structura sa organizatorică și de producție, precum și în valoarea garanțiilor care au sta la baza acordării împrumutului. Modificările efective intervenite în acest sens vor fi aduse la cunoștința BĂNCII oficial, în termen de 48 ore.

Art. 22 ÎMPRUMUTATUL este de acord să predă în custodie în depozitul _____

____________________________________________________________________________________________________________________________________

și să plătească cheltuielile de conservare.

Art. 23 ÎMPRUMUTATUL declară BĂNCII că are următoarele contracte de credite cu alte unități bancare, cu următoarele garanții:

CAP. VI – CLAUZE SPECIALE

Art. 24 ÎMPRUMUTATUL este de acord ca, în cazul neplății ratelor și dobânzilor aferente la creditul acordat, precum și nerespectării vreuneia din clauzele prevăzute în acest contract, BANCA să treacă la retragerea imediată a împrumutului și să se îndestuleze automat cu sumele acordate și dobânzile datorate, din contul de disponibilități al ÎMPRUMUTATULUI, iar când acest lucru nu este posibil, să procedeze la recuperarea împrumutului și dobânzilor datorate prin executorii proprii sau executorii judecătorești, debitorul de drept în întârziere.

ÎMPRUMUTATUL recunoaște caracterul de titlu executorii al acestui contract de împrumut și consimte ca BANCA să treacă direct la executarea silită fără să mai obțină un alt titlu pa cale judecătorească și fără ca BANCA să-l modifice sau să-l înștiințeze în prealabil.

ÎMPRUMUTUL consimte ca bunurile aduse în garanție să fie sechestrate cu lăsarea lor în posesia sa, iar în faza de executare silită, cu sechestrarea bunurilor și valorificarea acestora de către BANCĂ pe orice cale sau luare de către BANCĂ în schimbul creanței judecătorești.

Art. 25 Litigiile de orice natură dintre părțile contractante, în cazul în care nu vor putea fi rezolvate pe cale amabilă, vor fi soluționate de intanțele judecătorești.

Prezentul contract a fost încheiat azi ________________ în _________________

Exemplare, toate originale, din care exemplarul 1 și 3 rămân la BANCĂ și numărul 2 la ÎMPRUMUTAT.

Județul__________________________ FORMA DE PROPRIETATE______|__|

Unitatea ________________________ ACTIVITATEA (se va înscrie activitatea

Adresa: loc..______________ sector__ preponderentă)_____________________

Str ._______________________Nr.___

Bl.________ Ap ________Sc________

Telefon ___________Fax ___________

NR. DIN REGISTRUL Cod grupă CAEN___________|__|__|__|

COMERȚULUI___________________ COD FISCAL_____________________

REZULTATE FINANCIARE

La data __|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|

(se completează cumulat de la începutul anului)

Județul__________________________ FORMA DE PROPRIETATE______|__|

Unitatea ________________________ ACTIVITATEA (se va înscrie activitatea

Adresa: loc..______________ sector__ preponderentă)_____________________

Str ._______________________Nr.___

Bl.________ Ap ________Sc________

Telefon ___________Fax ___________

NR. DIN REGISTRUL Cod grupă CAEN___________|__|__|__|

COMERȚULUI___________________ COD FISCAL_____________________

SITUAȚIA PATRIMONIULUI

la data __|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective

**) Solduri debitoare ale conturilor respective

***) Solduri creditoare ale conturilor ale conturilor respective

****) Conturile respective se utilizează numai de cooperativele de credit.

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

Numele, prenumele, Numele, prenumele și

semnătura semnătura

și ștampila unității

01 – persoana cu contract de muncă

conform art. 11, al. 1

din Legea contabilității nr. 82-1991

actualizată și completată cu

O.G. nr. 22/1996, aprobată prin

Legea nr. 245/1998

02 – persoana fizică sau juridică

cu contatct conform H.G. nr. 483/1996

03 – persoana cu convenție civilă conform

Legii nr. 83/1995

DATE INFORMATIVE