Managementul Operatiunilor Active la Piraeus Bank

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I

DELIMITĂRI TEORETICE PRIVIND MANAGEMENTUL OPERAȚIUNILOR ACTIVE ALE INSTITUȚIEI DE CREDIT

1.1. Conceptul și structura activelor băncii

1.2. Necesitatea gestiunii activelor

1.3. Gama operațiunilor active ale instituției de credit

1.4. Trăsăturile și formele creditului

1.5. Managementul operațiunilor active între rentabilitate și risc

1.5.1. Managementul lichidității

1.5.2. Riscul de lichidiate

1.5.3. Riscul de creditare

1.6. Controlul și normele prudențiale

Capitolul II

STUDIU DE CAZ PRIVIND MANAGEMENTUL OPERAȚIUNILOR ACTIVE LA PIRAEUS BANK

2.1. Prezentare Piraeus Bank

2.1.1. Scurt istoric al Piraeus Bank Romania

2.1.2. Evolutia resurselor umane

2.1.3. Pozitia bancii

2.1.4. Gestiunea riscului de credit la Piraeus Bank

2.1.5. Gestiunea riscului de lichiditate la Piraeus Bank

2.2. Studiu de caz privind acordarea unui credit unei persoane fizice

2.3. Studiu de caz privind acordarea unui credit unei persoane juridice

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

IINTRODUCERE

Am conceput aceasta lucrare din dorinta de a evidentia importanta managementului operatiunilor active in cadrul institutiilor de credit.

Scopul principal al lucrarii consta in cercetarea fundamentala a unui sistem eficient si prudent de elaborare a activitatii bancare precum si a tehnicilor, modalitatilor de calcul si prevenire a riscului in procesul creditarii.

Aceasta lucrare reprezinta opinia mea, cu privire la acest subiect, opinie fundamentata pe baza realitatii, a bibliografiei (prezentate la sfarsitul lucrarii), dar si a unor pareri exprimate de oameni experti in domeniul bancar.

Lucrarea este structurata pe doua capitole si anume:

,,Delimitari teoretice privind managementul operatiunilor active ale institutiei de credit”

,,Studiu de caz privind managementul operatiunilor active la Piraeus Bank”

Primul capitol prezinta elemente teoretice cu privire la structura activelor, necesitatea gestiunii activelor, trasaturi si forme ale creditului, riscul de lichiditate si creditare, precum si controlul si normele prudentiale.

Capitolul doi cuprinde o scurta prezentare a bancii Piraeus Bank si o analiza a gestiunii riscului de credit si de lichiditate. Lucrarea o finalizez cu un studiu de caz privind creditarea unei persoane fizice si juridice, prezentarea principiilor, regulilor si a conditiilor de creditare a persoanelor fizice si juridice, documentatia necesara obtinerii creditelor, precum si aprobarea si acordarea creditelor.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI TEORETICE PRIVIND MANAGEMENTUL OPERAȚIUNILOR ACTIVE ALE INSTITUȚIEI DE CREDIT

CONCEPTUL ȘI STRUCTURA ACTIVELOR BĂNCII

Rolul băncilor în cadrul unei economii poate fi analizat, în primul rând, prin utilizarea conceptului de intermediere între agenții debitori și creditori din economie, iar în al doilea rând prin funcțiile tradiționale de finanțare, de colectare a depozitelor și de gestionare a mijloacelor de plată.

Băncile, ca instituții specializate, se ocupă de organizarea și realizarea împrumuturilor, obiectul lor de activitate fiind, în principal, gestionarea acestora, iar scopul final, obținerea profitului bancar.

Principala activitate a băncii este "să cumpere și să vandă ", aceasta fiind esența ei, pentru a realiza profit. O bancă cumpără bani, prin atragerea depozitelor clienților, și îi vinde, prin oferirea creditelor. Ceea ce s-a cumpărat de bancă reprezintă pasivul ei, ceea ce s-a vandut reprezintă, activul ei.

Activele băncii sunt înregistrate și reflectate în bilanț și reprezintă fondurile cumulate, utilizate pentru menținerea funcționalității și asigurarea profitabilității băncii.

Pe de alta parte, putem spune ca activele sunt cele care generează cel mai mare risc pentru bancă de aceea gestionarea lor necesită a fi prudentă.

Urmând standardele stabilite de autoritatea de reglementare, activele se clasifică în toate bilanțurile și au aproximativ următoare configurație:

a) Numerarul – bani monedă în casă;

– bani scripturali în conturi (la Banca Centrală și la bănci corespondente). Specialiștii consideră această poziție din bilanț ca rezerve primare pentru solicitări neașteptate de credite sau a unor cazuri de retragere a depozitelor. Numerarul practic nu aduce venituri, de aceea băncile tind spre menținerea ei cât mai mică.

b) Valori mobiliare: – lichide (comerciale) – reprezinta hârtii de valoare emise de autorități publice și companii private si sunt considerate rezervele secundare ale bancii datorita termenului redus de circulatie;

– investiționale – sunt păstrate de bancă mai mult timp pentru obținerea unui profit mai mare.

c) Creditele – în bilanțul băncii imediat după credite urmează pierderile pentru credite care se prelevează din venituri și reprezinta rezerve cumulate pentru creditele compromise.

d) Active secundare: – imobile și utilaje;

– investiții în companii fiice;

– plata pentru asigurări anticipate;

1.2. NECESITATEA GESTIUNII ACTIVELOR

Managementul activelor reprezinta o parte importanta in cadrul unei institutii de credit. Activele trebuie sa fie profitabile deoarece ele sunt unica sursa de profit a bancii, iar scopul managementului activelor este de a corela profitabilitatea activelor cu gradul de risc acceptat de banca.

Activele bancare au anumite caracteristici specifice:

• Generează profit – conduce la îndeplinirea scopului managementului bancar și creșterea profitabilității;

• Generează riscuri – gestiunea performantă a activelor va tinde să găsească punctul optim dintre profitabilitate și risc (prin gestiunea lor se tinde la diminuarea pierderilor provocate de riscuri sau a costurilor suplimentare privind gestiunea lor);

• Necesitatea de lichidități – impune gestiunea corectă a structurii activelor ceea ce conduce la reducerea profitului din neinvestirea excedentului de lichiditate sau diminuarea cheltuielilor privind procurarea resurselor în mod de urgență;…………….

• Gestiunea activelor băncii se va face prin corelarea termenilor de scadență a activelor cu termenii de scadență a pasivelor. Necorelarea activelor și pasivelor după termenul de scadență generează probleme cu lipsa de lichiditate sau costuri înalte din fluctuarea ratelor dobânzii.

• Activele bancare ca structură vor fi restricționate de limitele impuse de autoritățile monetare. Gestiunea corectă în această direcție va diminua cheltuielile bancare privind amenzile, precum și diminuarea costurilor posibile provocate de supraevaluarea posibilităților bancare în unele activități.

1.3. GAMA OPERAȚIUNILOR ACTIVE ALE INSTITUȚIEI DE CREDIT

Operațiunile active reprezintă pentru instituțiile de credit operațiunile de utilizare a resurselor mobilizate de către acestea sub forma atragerii de depozite, a contractării de împrumuturi sau din alte surse în vederea îndeplinirii funcțiilor specifice. Operațiunile active sunt clasificate dupa obiect în:

– creditarea firmelor (băncile creditează creanțele comerciale ale întreprinzătorului, adică preiau în sarcina lor datoriile pe care terții le au față de acesta, sau acordă credite de trezorerie, adică formează sau completează disponibilitățile de plată ale debitorului în cazul în care acesta întrevede posibilitatea unor plăți pe care le-ar avea de făcut la un moment dat sau într-un interval scurt de timp, concomitent cu lipsa sau insuficiența unor disponibilități proprii);…………………

– creditarea persoanelor particulare (acordarea de credite indivizlor sau familiilor pentru achizitii/constructii de locuinte, pentru acoperirea unor cheltuileli curente sau pentru achiztii de bunuri de folosinta indelungata);………………

– plasamente (achizitia de actiuni si efecte publice in vederea utilizarii eficiente a resurselor disponibile; plasamentul în efecte publice este stimulat prin riscul lor mic, adesea minim, și prin raportul atrăgător risc/câștig.

Creditarea firmelor are în vedere asigurarea acestora cu disponibilități pentru a-și continua activitatea: credite pentru activele fixe și credite pentru cheltuilei de exploatare.

Creditele pentru activele fixe (construirea sau achiziționarea de imobile, mijloace de transport, terenuri, utilaje, echipamente, instalații, ș.a. )

Creditele pentru cheltuielile de exploatare (reconstituirea surselor bănești imobilizate de întreprinzător în circuitul economic obișnuit: achiziție – producție – livrare)

Principalele operațiuni active ale băncilor sunt: disponibilul aflat in caserie, conturi curente si depozite plasate la alte banci comerciale, titlurile de trezorerie si alte titluri detinute de banca, creantele din leasing, creditele de diverse categorii, imobilizari corporale si necorporale, fondul de comert, alte categorii de active.

Din analiza principalelor active bancare, remarcăm așezarea lor în ordinea descrescătoare a gradului de lichiditate. Astfel, numerarul din casierie și depozitele deschise la alte bănci au un grad inalt de lichiditate.

Titlurile deținute au un grad mediu de lichiditate, deoarece valorificarea lor pe piață poate să presupună un anumit timp.

Creditele, atâta vreme cât sunt restituite la timp (partea de principal + dobânda aferentă), nu pot fi rambursate înainte de scadență la cererea instituției bancare, ci numai la inițiativa beneficiarilor lor.

Imobilizările corporale au un grad scăzut de lichiditate, dar existența lor este esențială bunei desfășurări a activității bancare.

Trebuie precizat că fără existența imobilizărilor corporale și necorporale, instituțiile bancare nu si-ar putea desfășura în condiții normale activitatea, iar veniturile generate de credite, dețineri de titluri și altele nu ar mai putea fi realizate.

Apariția creditului este strâns legată de cea a băncilor comerciale. Mobilizarea disponibilităților monetare de pe piață și plasarea lor eficientă către solicitanții de fonduri se realizează prin intermediul creditării.

Creditul este operațiunea prin care o parte numită creditor, pune la dispoziție resurse proprii sau împrumutate unei alte părți, numită debitor, în schimbul unui preț (dobânda) și sub constrângerea respectării unor condiții minimale

1.4. TRĂSĂTURILE ȘI FORMELE CREDITULUI

Creditul reprezintă o valoare actuală care se transmite de la un creditor (investitor sau împrumutator) unui debitor (împrumutat) care se angajează să-l ramburseze, dupa un timp, în condițiile specificate în contractul de credit, în cadrul căruia debitorul promite plata dobânzii pentru a remunera pe debitor.

Operațiunile de creditare au la bază prudența bancară, ca principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate bancară, ceea ce presupune ca activitatea de creditare trebuie să se bazeze în primul rând pe analiza viabilității și realismul afacerilor în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților. Aceasta se face prin analiza aspectelor financiare și nefinanciare ale afacerilor, atât cele din perioadele expirate cât și cele prognozate.

Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă atât pentru bancă cât și pentru clienți, care, pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit și pe această bază, să ramburseze împrumuturile și să-și achite dobânzile.

Pentru evidențierea funcțiilor și caracteristicilor creditului, este necesară prezentarea elementelor incluse în relațiile de credit, astfel:

participanții la raportul de credit;

Participanții la raportul de credit, creditorul și debitorul, sunt denumiți în literatura de specialitate cu termenul ,,subiecte ale raportului de credit”. Dacă se procedează la gruparea în trei categorii principale a creditorilor și debitorilor, se disting: populația, statul, agenții economici.

– promisiunea de rambursare (reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa, la scadență, valoarea capitalului împrumutat, plus dobânda);

– garantarea creditului (constituie o caracteristică legată de rambursabilitatea acestuia);

– scadența (sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în funcție de particularitățile sectorului de activitate și de nivelul eficienței activității beneficiarilor de credite);

– dobânda (prețul creditului).

Cea mai importantă clasificare, în funcție de natura economică și participanții la relația de creditare, distinge formele creditului, de la cel comercial până la cel de consum, a căror prezentare este realizată în continuare.

Creditul comercial se caracterizează prin urmatoarele:

Reprezintă creditul pe care și-l acordă agenții economici la vânzarea mărfii sub forma amânării plaților;

Avantajul acestei forme de credit constă în faptul că întreprinzătorii își pot desface producția fără să aștepte momentul în care cumpărătorii vor deține bani. Se apreciază, astfel, că se accelerează circuitul capitalului real.

Creditul comercial se manifestă sub două forme:

Creditul cumpărător:

se manifestă sub forma plăților în avans;

aceste credite apar ca o prefinanțare de către beneficiari ai produselor pe care intenționează să le achiziționeze;

Creditul vânzător:

are ca obiect vânzarea mărfurilor cu plata amânată.

Creditul bancar

Participanții la creditul bancar sunt reprezentați la modul general, de un agent nebancar (producătorul sau agentul economic), pe de o parte, și banca, pe de alta. Creditul bancar prezintă avanatajul unei mai mari flexibilități comparativ cu cel comercial, întrucat sumele disponibile pot fi orientate către diferite forme de activitate economică. Între creditul comercial și cel bancar există o puternică legatură, în sensul că uneori creditul comercial se poate transforma în credit bancar, sau acesta poate constitui suport al acordării unui credit comercial.

Creditul de consum

Reprezintă vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal, de folosință îndelungată și de mare valoare (mobilă, autoturisme, articole de uz casnic). În condiții de insolvabilitate, cumpărătorul este obligat să restituie bunurile, iar uneori, în funcție de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele achitate.

Creditul obligator

Constituie o formă a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut (obligațiuni, bonuri de tezaur) în scopul acoperirii deficitului bugetar. Împrumuturile obligatare se pot diferenția prin caracteristicile acestora, astfel: modalități de lansare, modalități de rambursare, tipuri de obligațiuni.

Creditul ipotecar

Reprezintă un credit garantat cu proprietăți imobiliare sub forma clădirilor (în special în mediul urban) sau de natura terenurilor (în mediul rural). Importanța creditului ipotecar provine din aceea că permite mobilizarea capitalurilor disponibile pe termen lung.

1.5. MANAGEMENTUL OPERAȚIUNILOR ACTIVE ÎNTRE RENTABILITATE ȘI RISC

1.5.1 MANAGEMENTUL LICHIDITĂȚII

Perioada actuală este denumită ,,era managementului de risc “ în domeniul bancar iar managementul riscului constituie o sarcină extrem de complexă și importantă a managementului bancar. De obicei asumarea unor riscuri atrage dupa sine și castiguri mai mari.

Orice activitate economică implică un risc, dar în cazul băncilor dictonul ,,riscul este meseria mea” se potrivește foarte bine. Nimic nu poate fi mai riscant decât să mobilizezi banii disponibili de pe piată și să-i împrumuți diverșilor clienți – persoane fizice și juridice – pe perioade mai lungi de timp, bazându-te, de regulă doar pe prognoze și promisiuni privind afacerea/proiectul acreditat.

Totuși, băncile sunt printre cele mai prospere instituții din lume, în primul rând datorită unui management al riscurilor adecvat.

Produsele bancare tradiționale – bazate pe constituirea de depozite și acordarea de credite – sunt acum doar o parte din ce oferă băncile pentru clienți. Mai nou băncile se axează pe produse derivate, creșterea veniturilor din tranzacții, dezvoltarea internet banking-ului acestea constituindu-se în cele mai noi surse de câștig pentru bănci. Aceste noi dezvoltări din sistemul bancar au dus la creșterea nevoii de a avea un control mult mai dezvoltat al funcției de management al riscului.

Riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluții adverse ale rezultatelor. Gestiunea riscurilor nu este altceva decât ansamblul instrumentelor, tehnicilor și dispozitivelor organizatorice necesare băncii pentru a reuși.

În general, riscul bancar reprezintă gradul de pierdere suferit de o bancă în cazul în care partea contractuală (clientul acesteia) falimentează fară să poată să-și achite obligațiile față de bancă.

Băncile își configurează un profit propriu de risc, stabilind obiectivul și strategia pentru fiecare risc semnificativ. Băncile stabilesc tipurile de riscuri pe care sunt pregătite să le asume, precum și pragul de la care un risc este considerat semnificativ. În stabilirea riscurilor se au în vedere natura, dimensiunea și complexitatea activității băncilor. Strategia societăților bancare privind administrarea riscurilor semnificative trebuie să determine raportul dintre risc și profit pe care banca îl consideră acceptabil, în condițiile asigurării continuității activității bancare pe baze sănătoase și prudente.

Experiența acumulată în domeniu dovedește că, de regulă, băncile își asumă acele tipuri de riscuri susceptibile de a afecta elementele bilanțului său. Cu toate acestea, nici aceste riscuri nu sunt în totalitate suportate de către bănci. Orice bancă va încerca să elimine, fie cel puțin să diminueze riscurile la care este supusă, prin recurgerea la modalități specifice de protecție împotriva riscului, fie prin transferul riscurilor partenerilor de afaceri.

Managementul lichidității reprezintă o funcție bancară cheie și o parte integrată a procesului de manangement al activelor și datoriilor. În mare parte, activitatea bancară depinde de capacitatea băncii de a asigura lichidități clienților săi. Majoritatea tranzacțiilor sau angajamentelor financiare au implicații asupra lichidității unei bănci.

Lichiditatea bancară este o problemă de gestiune a pasivelor și activelor bancare care au grade diferite de lichiditate. Ea reprezintă abilitatea băncilor de a-și onora obligațiile financiare asumate și exprimă capacitatea activelor de a fi transformate rapid și cu cheltuieli minime în monedă lichidă (numerar sau disponibil în contul curent).

În activitatea de zi cu zi, manangementul lichidității se realizează de regulă prin managementul activelor băncii. Pe termen mediu, lichiditatea este de asemenea abordată prin managementul structurii datoriilor unei bănci. Nivelul de lichiditate considerat adecvat pentru o bancă poate fi insuficient pentru alta.

Apreciem că sarcina principală a managementului bancar este de a estima și acoperi deplin nevoile de lichiditate bancară.

În realitate „atingerea și menținerea optimului de lichiditate este o adevărată artă a managementului bancar, a cărui valoare este confirmată numai de practică, avându-se în vedere nenumăratele implicații generate de o fluctuație a riscului de lichiditate, atât asupra profitabilității instituției, cât și asupra celorlalte riscuri conexe activității financiar-bancare“.

Importanța menținerii unei lichidități bancare adecvate rezidă și din funcțiile acesteia:

● asigură desfășurarea normală a activității bancare prin fluidizarea procesului de intermediere bancară;

● protejează interesele clienților, pe de o parte și ale acționarilor, pe de altă parte, știut fiind faptul că în cazul unor „accidente“, cât de mici, de lichiditate, impactul asupra clientelei, pe calea efectelor psihologice, în condițiile unei culturi bancare incipiente, poate conduce la colapsul unei bănci;

● asigură o capacitate rezonabilă de rambursare a depozitelor către clienți, independent de modul în care sunt returnate băncii plasamentele în credite și în alte active (aceasta se realizează printr-o corelare optimă a maturității plasamentelor cu cea a resurselor pe benzi de lichiditate);

● asigură independența băncii față de sursele de împrumut marginale de pe piață, care au costuri ridicate;

● contribuie la evitarea lichidității forțate a anumitor plasamente neajunse la scadență, pentru procurarea resurselor necesare unor retrageri programate sau nu;

● contribuie la evitarea împrumuturilor de ultimă instanță, de la Banca Centrală.

1.5.2. RISCUL DE LICHIDITATE

Riscul bancar poate fi privit ca fiind un fenomen ce poate apărea pe parcursul derulării operațiunilor bancare și care provoacă efecte negative asupra activității respective prin deteriorarea calității afacerilor, prin diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi, afectarea functionalității băncii. Riscul bancar poate fi provocat în interiorul unei bănci de către clienți sau din cauza mediului concurențial extern.

Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-și poată onora plățile față de clienți, ca urmare a devierii proporției dintre creditele acordate pe temen lung și creditele pe termen scurt și a necorelării acestor active cu pasivele băncii, adică cu resursele. Printre cauzele care conduc la apariția riscului de lichiditate bancară pot fi menționate următoarele:

• situația economiei reale;

• influența mass-media;

• indisciplina financiară a clienților;

• dependența de piața financiară;

• necorelarea între scadențele depozitelor și a creditelor.

Riscul de lichiditate este determinat, în special de trei factori: situația bilanțului bancar, încrederea în bancă, situația generală a pieței.

1. Situația bilanțului bancar – în cadrul funcției de intermediar financiar, băncile atrag resurse, prin depozite în special și le plasează în primul rând prin credite acordate. Lipsa de lichiditate apare din necorelarea pe scadențe a operațiunilor active și pasive. Există două motive mai importante ce pot determina această situație. În primul rând, resursele atrase de bancă sub formă de depozite au scadențe mai mici decât plasamentele băncii sub formă de credite. Un al doilea motiv ce determină o astfel de situație îl reprezintă tendința băncii de a-și crește profitul prin plasamente pe termen lung, mai bine remunerate. De fapt, banca urmărește să-și plaseze cât mai rentabil resursele atrase.

2. Încrederea în bancă – încrederea de care beneficiază banca în fața terților, îi permite acesteia să beneficieze de oportunitățile pieței în cele mai bune condiții, să-și crească rentabilitatea să-și îmbunătățească lichiditatea și în aceste condiții să-și consolideze în continuare imaginea. În sens invers, o imagine proastă antrenează o degradare a situației financiare a băncii cu consecințe negative asupra imaginii.

3. Situația generală a pieței – nu întodeauna criza de lichiditate este determinată de dificultățile interne ale bănci. Uneori piața este cea care transferă o lipsă de lichiditate generală la nivelul băncii. O astfel de situație pe piată poate sa apară în urma raportului dezechilibrat dintre cererea și oferata de monedă sau în urma unei intervenții energice pe piața autorității monetare.

Managementul riscului de lichiditate este asigurat de către specialiști bancari capabili să analizeze multiplele interdependențe între gestiunea lichidității, managementul ratelor de dobândă și riscul de credit, într-un mediu economic aflat într-o continuă schimbare.

În cadrul managementului riscului de lichiditate este indicat să se acorde o atenție deosebită urmăoarelor elemente principale:

• cunoașterea structurii maturității fondurilor atrase asigură un nivel superior calității prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;

• managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorită interconexiunilor cu alte riscuri aferente activității bancare;

• volatilitatea fondurilor atrase este dependentă printre altele, de structura clienților instituției, cunoașterea particularităților comportamentale ale acestora;

• diversificarea surselor de fonduri și a maturității acestora poate conduce atât la evitarea dependenței de anumiți clienți, cât și la diminuarea riscului de pierderi de resurse foarte importante în termen foarte scurt;

Băncile au posibilitatea ca prin folosirea unor tehnici specifice să elimine până la reducere riscul de lichiditate, tehnici care vizează atât resursele cât și plasamentele.

Tehnicile care vizează resursele băncii sunt următoarele:

• atragerea depozitelor de la populație;

• căutarea unor depozite stabile;

• creșterea fondurilor proprii;

• operațiuni pe piața de capital, primară și secundară;

• promovarea unor produse pe termene mai mari de timp;

• refinanțarea;

• menținerea credibilității băncii.

Acumularea de lichidități în banci înseamna asumarea unor riscuri mai mari din partea acestora. Mișcări importante se vor produce și în România, eliminînd sau diminuând riscul de lichiditate prin consolidarea controlului prudențial. Cu toate acestea, personajul cheie al oricărei bănci este analistul financiar care acționează ca statistician și ca interpret, în prima sa calitate va prelucra informațiile oferite de agențiile de rating. Pornind de la astfel de date, va calcula indici, va studia evoluții și va determina tendințe care sa îi permită previzionări corecte.

Astfel, în lumina acestor fapte rezultă că băncile trebuie să studieze permanent gradul lor de lichiditate folosind diferite procedee și să fie astfel în masură să evite creșterile nejustificate de costuri, în condițiile în care lichiditatea nu este asigurată, sau sub o altă expresie, să țină seama de costurile determinate de asigurarea lichidității, atunci când alte interese împing banca să încalce cerințele lichiditații.

1.5.3. RISCUL DE CREDITARE

Pentru mulți observatori principala operație bancară este creditarea. Într-adeavăr, între plasamentele băncilor, pe primul loc se situează creditele. Felul în care banca alocă fondurile pe care le gestionează poate influența într-un mod hotărâtor dezvoltarea economică la nivel local sau național.

Pe de altă parte, orice bancă își asumă într-o oarecare masură riscuri atunci când acordă credite și toate băncile înregistrează în mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci când unii dintre debitori nu-și onorează plațile.

Riscul de credit poate fi definit ca riscul care apare atunci când un client bancar, parte la contract, nu își va îndeplini obligațiile în conformitate cu termenele și condițiile contractului, în felul acesta deținătorul activelor suferind pierderi. Această pierdere poate fi rezultatul unui faliment, o schimbare temporară în condițiile de pe piată sau alți factori care pot afecta capacitatea de plată a împrumutatului.

Bancherii trebuie să evalueze riscul înaintea acordării facilităților de credit. Aceștia trebuie să fie preocupați în general, de riscul nerambursării și în special de posibilitatea ca clienții să nu poată să-și respecte obligațiile asumate față de bancă.

Indiferent de forma concretă în care se manifestă riscul de creditare, pentru gestionarea acestuia băncile recurg la:

– Decizii echilibrate de creditare, prin care riscul creditului este corect evaluat și apreciat, în cadrul unei politici de creditare echilibrată și în directă legatură cu cota de piață a respectivei societăți bancare;

– Diversificarea portofoliului de credit în așa fel încat pierderile să nu fie concentrate în timp;

– Transferul riscului asupra unor terțe persoane prin recurgerea la tehnica asigurărilor;

– Cogestiunea afacerii (bancă – client) prin modificarea naturii intermedierii bancare;

Toate aceste acțiuni sunt importante și pot fi promovate global sau numai parțial în funcție de influența realizării riscului. Băncile în tentativa de a se proteja cât mai bine au tendința să promoveze mai multe genuri de acțiuni sau poate chiar pe toate.

1.6. CONTROLUL ȘI NORMELE PRUDENȚIALE

Prudența bancară este preocuparea permanentă a tuturor entităților ce compun sistemul bancar European. În România rolul major al Băncii Naționale a României este acela de a perevni riscul sistemic prin promovarea unei supravegheri bancare eficiente, care să asigure realizarea stabilității întregului sistem bancar.

Potrivit legislației în vigoare în scopul protejării intereselor deponenților și al asigurării stabilității și viabilității întregului sistem bancar, Banca Națională a României în calitatea sa de “bancă a băncilor” asigură supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, inclusiv a sucursalelor acestora înființate în alte state membre ori în state terțe. Aceasta se realizează prin stabilirea unor norme și indicatori de prudență bancară și urmărirea respectării acestora și a altor cerințe prevăzute de lege și de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cât și la nivel consolidat sau subconsolidat, dupa caz, în vederea prevenirii și limitării riscurilor specifice activității bancare.

Controlul prudențial are ca obiectiv împiedicarea manifestării riscurilor interne cât și externe, la nivelul unei instituții bancare, precum și evitarea propagării acestora.

La nivelul microeconomic, controlul prudențial constă în gestionarea internă a activității, ținând seama de evoluția constrângerilor care se exercită din exterior, respectiv modificări ale cadrului de desfășurare a activității sau redefinri ale regulilor prudențiale la nivel național ori internațional.

Controlul intern corespunde autocontrolului, prin care se poate ameliora nivelul rezultatelor financiare și raportul dintre costuri și randament. Un control intern eficient constituie un instrument de gestiune indispensabil bunei funcționări a instituțiilor de credit și completează în mod necesar măsurile prudențiale.

Astfel, băncile trebuie să respecte următoarele cerințe:

a) nivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii și totalul activelor și elementelor în afara bilanțului, ponderate în funcție de gradul lor de risc;

b) expunerea maximă față de un singur debitor, exprimată procentual, ca raport între valoarea totală a acesteia și nivelul fondurilor proprii ale băncii;

c) expunerea maximă agregată, exprimată procentual, ca raport între valoarea totală a expunerilor mari și nivelul fondurilor proprii;

d) nivelul minim de lichiditate, determinat în funcție de scadențele creanțelor și angajamentelor băncii;

e) clasificarea creditelor acordate și a dobânzilor neîncasate aferente acestora și constituirea provizioanelor specifice de risc;

f) poziția valutară, exprimată procentual în funcție de nivelul fondurilor proprii;

g) administrarea resurselor și plasamentelor băncii;

h) extinderea rețelei de sucursale și alte sedii secundare ale băncii.

Urmărirea respectării de către instituțiile de credit, persoane juridice române, a cerințelor de natură prudențială și a altor cerințe prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.99/ 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.227/2007, precum și de reglementările aplicabile acesteia, se realizează de către Banca Națională a României pe baza raportărilor transmise de instituțiile de credit și prin verificări la fața locului desfășurate la sediul instituțiilor de credit și al sucursalelor acestora din țară și din străinătate.

Pentru a pune bazele și a facilita o supraveghere eficientă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată și/sau individuală, încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare cu autoritățile competente din alte state.

Potrivit Ordonanței nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, în scopul realizării obiectivelor sale privind stabilitatea financiară, Banca Națională a României realizează monitorizarea instituțiilor financiare nebancare înscrise în Registrul general și supravegherea prudențială a instituțiilor financiare nebancare înscrise în Registrul special, care desfășoară activitate pe teritoriul României.

Banca Națională a României are competențe privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de legislația incidentă.

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND MANAGEMENTUL OPERAȚIUNILOR ACTIVE LA PIRAEUS BANK

PREZENTARE PIRAEUS BANK

Sursă: Piraeus Bank

Piraeus Bank Group este astazi una dintre cele mai dinamice și active organizații financiare din Grecia. Fondată în 1916, Piraeus Bank a fost în proprietatea statului în perioada 1975-1991,  apoi în  decembrie 1991, a fost privatizată. De atunci, s-a dezvoltat  continuu.

Astăzi, în urma achiziționării "părții sănătoase" a ATEbank și Geniki Bank, a operațiunilor din Grecia a Bank of Cyprus, Cyprus Popular Bank și Hellenic Bank și a achiziționării Băncii Millennium Grecia, activele totale ale Grupului Piraeus, se situează la 89,1 miliarde euro, creditele nete au ajuns la 55,3 miliarde de euro și depozitele clienților au ajuns la 54,8 miliarde de euro (cifrele sunt valabile la 31.12.2014). La data de 31.12.2014, Piraeus Bank Group are 21.243 de angajați, în timp ce  întreaga rețea  ajunge la un număr de 1.175 unităti, 803 în Grecia și 372 în restul țărilor. Cu o prezență în 10 tări, în principal din estul Europei, Piraeus Bank este astăzi cea mai mare banca în Grecia cu 30% cota de piata în ceea ce privește creditele și 28% în ceea ce privește depozitele.

Piraeus Bank România SA (,,Piraeus Bank” sau ,,Banca”) a fost înmatriculată în România în 1995 ca o societate pe acțiuni și este autorizată de Banca Națională a României să desfășoare activități bancare.

Piraeus Bank România și-a început activitatea în România în anul 2000, prin deschiderea de sucursale în țară și în București. Un prim obiectiv important a fost atragerea persoanelor cu pregatire și experiență în domeniu, capabile să îmbrățișeze valorile și viziunea băncii și să contribuie în mod decisiv la implementarea acestora.

SCURT ISTORIC AL PIRAEUS BANK ROMÂNIA

2000 – Piraeus Bank a intrat pe piața bancară românească achiziționând Pater Bank (2 sucursale);

2001 – Piraeus Bank România a inaugurat Departamentul Corporate și a lansat cardurile VISA;

2002 – 2003 – Banca a dezvoltat segmentul corporate și a lansat creditele ipotecare pentru persoane fizice; 

2003  – S-au făcut pregătiri pentru deschiderea mai multor sucursale în țară. Această perioadă a fost de asemenea marcată de relansarea operațiunilor cu obligațiuni de trezorerie;

2004 – 2005 – Au fost puternic dezvoltate segmentele de Retail și SME prin lansarea de produse de împrumut și de economisire;

2006 – Dezvoltarea băncii a fost susținută de lansarea altor produse de consum;

2007 – Piraeus Bank România a cunoscut o perioadă de dezvoltare rapidă care a contribuit la creșterea cotei de piață a băncii și la o continuă consolidare în România. Strategia băncii s-a bazat pe extinderea rețelei naționale, pe lansarea de noi produse și pe o abordare personalizată, flexibilă și transparentă a relației cu clienții.

2008 – Piraeus Bank România a avut o creștere rapidă și profitabilă venind în întampinarea cerinței pieței cu o rețea extinsă de 180 de sucursale, din care 58 în București (inclusiv Judetul Ilfov). 2008 a fost anul in care Piraeus Bank România a obținut o vizibilitate ridicată din punct de vedere al publicității prin campanii TV, în presa scrisă și la radio. Numărul clienților a crescut cu 53%, profitul brut a fost cu 132% mai mare decat în aceeași perioadă a anului 2007, volumul depozitelor a înregistrat o creștere de 82% în ciuda pieței locale, iar volumul creditelor a crescut cu 44%.

2009 – Datorită contextului economic, Piraeus Bank România și-a redus ritmul de extindere a rețelei, deschizând doar 7 noi sucursale și ajungând la 187 de sucursale și agenții. Banca a continuat să atragă depozite, strategie similară cu cea adoptată de majoritatea băncilor. Piraeus Bank România însă nu a neglijat activitatea de creditare. 

2010 – Anul 2010 a fost anul în care Piraeus Bank a împlinit 10 ani de activitate bancară în România. Începutul de an a fost marcat de inaugurarea unui nou sediu ce aparține în întregime băncii. Noua clădire are 15 etaje cu o suprafață totală de 14.320 mp și este situată în zona de N a capitalei, în Piața Victoriei. Valoarea investiției depășește 20 de milioane de euro.
Piraeus Bank România se bucură de experiența celor aproape 100 de ani de tradiție în domeniul financiar prin apartenența la Piraeus Bank Group fondat înca de la 1916. În luna Noiembrie 2010, Piraeus Bank România și Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR) au semnat un parteneriat cu o durată de doi ani pentru selecția, sprijinirea și pregătirea Echipei Olimpice a României în vederea participării la cea de-a XXX-a ediție a Jocurilor Olimpice, de la Londra, 2012. Prin acest parteneriat încheiat cu COSR, Piraeus Bank România își propune să se implice direct în viața sportivilor astfel încât aceștia să-și atingă obiectivele la nivel de performanță, și să pună în valoare potențialul și modelele olimpice ale României. 

2011 – Piraeus Bank România și-a desfășurat în continuare activitatea cu profesionalism, lucru care se poate observa în produsele și serviciile oferite, cât și în angajații foarte bine pregătiți;

2012 – Piraeus Bank România a continuat activitatea orientată spre oferirea de produse și servicii de economisire dar și de creditare în mod prudent. 2012 a fost un an foarte important datorită parteneriatului cu, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, banca fiind  sponsorul  principal al sportivilor români la Jocurile Olimpice Londra 2012. În acest an am consolidat și mai mult misiunea băncii, "În dialog cu tine" prin lansarea paginii corporate de Facebook;

2013 – este anul când Piraeus Bank s-a focusat pe atragerea de depozite, impulsionând în același timp activitatea de creditare;

2014 – În cei 14 ani de activitate pe piața din România, Piraeus Bank și-a construit o rețea vastă de unități și deservește peste 300.000 de clienți. Rezultatele financiare pozitive obținute de Piraeus Bank România în T1 2014 confirmă validitatea planului strategic adoptat de bancă în ultimii ani. Acest plan are ca obiectiv principal ajustarea modelului de new business, reducerea nevoii de finanțare de la Grupul mamă, implementarea de măsuri care să ducă la reducerea costurilor, eficientizarea folosirii resurselor și reevaluarea obiectivelor băncii.

2.1.2. EVOLUȚIA RESURSELOR UMANE

Grafic nr.1. Numărul de oameni angajați pentru implementarea obiectivelor afacerii

Sursa: Informații preluate din cadrul serviciului Resurse Umane

La sfârșitul anului 2014 Piraeus Bank România avea 1617 de angajați, comparativ cu 1598 în 2013, înregistrând o creștere cu 1,2%. Procesul de recrutare se bazează pe proceduri de recrutare adecvate, fără discriminare, utilizând sisteme specifice de selecție a candidaților, prin utilizarea de instrumente moderne de evaluare și selecție. Aceste instrumente pot varia în funcție de nivelul de educație și experiență al candidatului și includ atât teste de competență cât și teste profesionale. Distribuția pe vârste a angajaților reprezintă un avantaj major al Piraeus Bank România, vârsta medie a angajaților fiind de 35 de ani.

POZȚIA BĂNCII

Anul trecut, seful grupului Piraeus Bank declara ca subsidiara din Romania este o poveste de succes, fiind o banca profitabila, motiv pentru care va ramane in Romania pe termen lung, continuand planurile de extindere, ca parte a strategiei de restructurare a grupului grecesc aprobat de Comisia Europeana.

Recent insa, seful grupului Piraeus Bank, Anthimos Thomopoulos, a declarat ca soarta subsidiarelor Piraeus Bank din Romania si Bulgaria va fi decisa pana in 2018, conform planului de restructurare convenit cu Comisia Europeana, dupa ce banca greceasca a vandut subsidiara din Egipt catre o banca locala cu 150 de milioane de dolari, pretul fiind de 1,5 ori mai mare fata de valoarea contabila a bancii, care avea active de 1,3 miliarde dolari si 39 de unitati.

La 31 decembrie 2013 si 2014, în baza testelor de stres efectuate, Piraeus Bank nu s-a bazat pe finanțarea adițională din partea băncii-mamă, ci doar pe atragerea de depozite pe plan local, capitaluri proprii și instituții financiare internaționale.

Conducerea Băncii este încrezătoare că aceste estimări și judecăți contabile sunt adecvate și că Banca va putea să-și continue activitatea in viitorul previzibil.

Situația economică din Grecia, rămâne principalul factor de risc pentru sectorul bancar grecesc, în general. Evoluțiile negative din acest domeniu ar putea afecta în mod semnificativ lichiditatea Piraeus Bank Grecia, calitatea portofoliului de credite, profitabilitatea, și în cele din urmă, adecvarea capitalului.

La sfârșitul anului 2014, activele totale ale Piraeus Bank erau în valoare de 2 035,7 milioane euro, comparativ cu 1 767,1 milioane euro la 31 decembrie 2013 (o creștere cu 15,2 % față de anul precedent).

Grafic nr. 2. Analiza activelor totale

Sursa: Informații preluate din cadrul firmei

Portofoliul total de credite al Băncii era la 31 decembrie 2014 în valoare de 1 604,6 milioane euro comparativ cu 1 346,6 milioane euro la 31 decembrie 2013 (o creștere cu 19,2% față de anul trecut).

Grafic nr. 3. Analiza portofoliului total de credite

Sursa: Informații preluate din cadrul firmei

GESTIUNEA RISCULUI DE CREDIT LA PIRAEUS BANK

PBR recunoaste expunerile sale la riscurile bancare, rezultate din operatiunile zilnice, precum si din realizarea obiectivelor sale strategice. Gestionarea eficienta a riscurilor bancare este considerata vitala de catre Banca in vederea atingerii obiectivelor strategice si pentru a asigura calitatea beneficiilor actionarilor pe o baza continua. In acest context, strategia PBR privind administrarea riscurilor semnificative asigura cadrul pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea si controlul acestor riscuri, in vederea mentinerii lor la niveluri acceptabile in functie de apetitul la risc al Bancii si de capacitatea ei de a acoperi (absorbi) aceste riscuri.

Activitatea bancara si profitul Bancii se afla in stransa legatura cu asumarea riscului de credit.

Riscul de credit reprezinta riscul actual sau viitor de afectare negativa a profiturilor si capitalului ca urmare a neindeplinirii de catre debitor a obligatiilor contractuale sau a esecului acestuia in indeplinirea celor stabilite. Riscul de credit este considerat principalul risc la care este expusa Banca, iar monitorizarea si administrarea eficienta a acestuia constituie o prioritate pentru conducerea Bancii.

Principalele obiective strategice si evolutii asteptate in anul 2015 sunt:

Obiective:

imbunatatirea proceselor existente la nivelul unitatilor de business;

continuarea eforturilor de relansare a activitatii de creditare atat prin deservirea clientilor existeni cat si prin atargerea de noi clienti, in conditiile aplicarii acelorasi criterii riguroase de risc.

orientarea creditelor noi catre segmentul IMM fara a neglija insa clientala de tip retail si corporate de calitate superioara;

intarirea procesului de executare concomitent cu concentrarea eforturilor in vederea administrarii, promovarii si vanzarii activelor executate;

canalizarea eforturilor pentru retinerea clientilor buni ai Bancii, in special a celor cu o situatie financiara viabila si cu potential de cross-selling;

imbunatatirea calitatii procesuluide evaluare a provizioanelor.

Strategia PBR privind riscul de credit este definita in functie de: tipul expunerii, sectorul economic, forma de proprietate, categoria contrapartidei, rezidenta, aria geografica, moneda, durata initiala si ia in considerare profitabilitatea estimata si categoriile speciale de expuneri.

a. Tipului expunerii – Banca intentioneaza sa acorde credite pe termen scurt (pana la 1 an); mediu (1-5 ani) si lung (peste 5 ani).

b. Sectorul economic – Banca isi propune sa acorde credite cu precadere companiilor care actioneaza in domenii cu potential de crestere/ dezvoltare si cu o solida situatie financiara.

c. Forma de proprietate – Banca va acorda credite pentru entitati private si entitati publice.

d. Categoria contrapartidei – Banca finanteaza atat persoane fizice, cat si persoane fizice autorizate, microintreprinderi, intreprinderi mici si mijlocii si corporatii.

e. Rezidenta – Banca va acorda credite pentru rezidenti si nerezidenti.

f. Aria geografica – creditele se vor acorda solicitantilor care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei.

g. Moneda – Banca va acorda credite doar in principalele valute cotate (nu se vor efectua operatiuni in valute exotice). De asemenea, creditele pot fi acordate in monede multiple (multicurrencies).

h. Durata initiala – poate fi de la 12 luni la 15 ani pentru creditele acordate clientilor corporativi si IMM-urilor si de la 6 luni la 30 ani (in functie de tipul creditului) pentru persoane fizice.

i. Profitabilitatea – Banca isi propune sa realizeze o marja medie de castig de 1.5% la totalul creditelor acordate (ca diferenta intre ratele dobanzilor active pentru activitatea de creditare estimate la 7.1% si cele ale dobanzilor pasive estimate la 5.6%), la care se vor adauga veniturile din comisioane, din schimburi valutare. In structura creditelor, profitabilitatea pentru creditele acordate IMM si este estimata a fi mai ridicata decat pentru clientii corporate si retail, marja medie fiind previzionata la 2.4% pentru IMM, respectiv 1.3% pentru persoane fizice si 1.4% pentru clienti corporativi.

j. Expuneri fata de persoane aflate in relatii speciale cu Banca

Banca nu va inregistra fata de grupul de persoane cu care se afla in relatii speciale o expunere a carei valoare depaseste, dupa luarea in considerare a efectului diminuatorilor de risc de credit, 25% din fondurile proprii.

In cazul in care grupul de persoane aflate in relatii speciale cu banca include una sau mai multe institutii, valoarea expunerii este limitata la minimul dintre 50% din fondurile proprii ale PBR si echivalentul a 150 milioane de euro, cu conditia ca suma valorilor expunerilor fata de toate persoanele aflate in relatii speciale care nu sunt institutii sa nu depaseasca, dupa luarea in considerare a efectului diminuarii riscului de credit, 25% din fondurile proprii ale PBR. Limitele astfel stabilite sunt sintetizate in tabelul de mai jos:

Tabel nr. 1. Expuneri fata de persoane aflate in relatii speciale cu Banca

*FP= fondurile proprii ale PBR

Sursa: Piraeus Bank

In vederea diminuarii/controlului riscului de credit, Banca intreprinde o serie de actiuni:

1. separarea activitatilor de analiza si aprobare a creditelor, tragere a creditului si urmarire si recuperare, astfel incat sa se desfasoare in structuri organizatorice distincte;

2. alocarea activitatilor bancii pe linii de activitate si identificarea structurilor organizatorice implicate in desfasurarea respectivelor activitati;

3. identificarea liniilor de activitate la nivelul carora se poate materializa impactul riscului de credit si definirea cadrului intern de control al riscului;

4. elaborarea de politici, norme si proceduri detaliate pentru categoriile de credite acordate de catre Banca, care fac referire si trateaza toate riscurile pe flux, decurgand din activitatea de creditare;

5. revizuirea politicilor si procedurilor specifice activitatii de creditare din perspectiva tehnicilor de diminuare a riscului de credit;

6. mentinerea de personal specializat in activitatile de creditare si management al riscurilor;

7. specializarea acestui personal pe domenii distincte de activitati de creditare si anume analiza, urmarire, recuperare credite, etc.;

8. efectuarea de instruiri specifice fiecarui domeniu de activitate de creditare;

9. aprobarea expunerilor mari (ce depasesc 10% din fondurile proprii ale Bancii) de catre Comitetul de Directie (atributie delegata de Consiliul de Administratie), cu avizul Comitetului de Administrare a Riscurilor;

10. utilizarea unor limite de credit in scopul administrarii, controlului si diminuarii riscului de credit;

11. pentru a stabili limitele pe clienti, Banca ia in considerare orice colateral sau instrument financiar eligibil care conduce la diminuarea riscului de credit. Banca imparte creditele pe categorii de risc in functie de tipul garantiei si de lichiditatea potentiala a acesteia;

12. limitele de credit stabilite de Piraeus Bank Romania se revizuiesc anual. Nivelurile superioare de aprobare pot stabili in anumite circumstante termene de revizuire mai mici de un an;

13. in plus, Banca a luat masuri specifice de combatere a fraudei bancare pentru creditele acordate clientilor persoane fizice, prin formarea unei echipe specializate in detectarea si combaterea fraudei la nivelul procesului de aprobarea creditelor.

GESTIUNEA RISCULUI DE LICHIDITATE LA PIRAEUS BANK

Riscul de lichiditate reprezinta riscul actual sau viitor de afectare negativa a profiturilor si a capitalului, determinat de incapacitatea institutiei de credit de a-si indeplini obligatiile la scadenta acestora.

Principalele obiective strategice si evolutii asteptate cu impact asupra riscului de lichiditate sunt:

mentinerea unei pozitii de lichiditate stabile, care sa includa rezerve adecvate pentru situatii neprevazute (in special titluri de stat);

cresterea bazei de depozite in vederea imbunatatirii capacitatii de autofinantare a necesarului de lichiditate;

orientarea spre depozite de dimensiuni moci, concomitent cu mentinerea unei politici de pricing adecvate.

Evolutii asteptate:

pentru sfarsitul anului 2015, Banca a estimat stocul de active lichide la aproximativ 36% din totalul activelor din portofoliul PBR;

pentru sfarsitul anului 2015 se estimeaza o crestere a portofoliului de titluri de stat cu 16%;

reducerea dependentei de sectorul interbancar in cadrul mixului de finantare prin scaderea resurselor atrase de la acesta.

Piraeus Bank Romania este constienta de faptul ca pentru a putea sa-si desfasoare activitatea in conditii optime, una dintre cerinte este sa asigure o lichiditate corespunzatoare.

Totodata, PBR a stabilit, in cadrul unei proceduri formalizate, o metodologie detaliata pentru evaluarea capacitatii de contrabalansare si a perioadei de supravietuire in situatii de criza de lichiditate. Banca a definit tipurile de active reprezentand capacitatea de contrabalansare pe termen foarte scurt, respectiv rezerva de lichiditate:

numerarul excedentar soldului minim de mentinut pentru acoperirea nevoilor unitatilor teritoriale;

titluri de stat libere de gaj;

rezerva minima obligatorie, in RON, in exces peste limita retinuta de 20 milioane de RON, pe termen de o saptamana, in conditiile in care nu este vorba despre finalul perioadei de mentinere a rezervei minime obligatorii, si ramane timp suficient pentru refacerea soldului de mentinut pana la finalul perioadei de rezerva. Nivelul de declansare oficial pentru refacerea soldului rezervei obligatorii este momentul in care soldul ramas de mentinut pana la sfarsitul perioadei devine mai mare cu 40% fata de soldul initial de mentinut pentru respectiva luna, si pentru un numar de maximum 14 zile calendaristice.

STUDIU DE CAZ PRIVIND ACORDAREA UNUI CREDIT UNEI PERSOANE FIZICE

O persoană fizică, Dima Alexandru, depune la Piraeus Bank, sucursala Ploiesti, o cerere prin care solicită acordarea unui credit pentru nevoi personale, pe o perioadă de 5 ani în valoare de 13 325 Ron.

Lista documentelor cerute de bancă in vederea analizei posibilității de acordare este:

Cerere de credit si declaratie acord;

contractul individual de muncă cu viza direcției generale de muncă și protecție socială/registrul general de evidență a salariaților (filele care cuprind elementele de identificare ale angajatorilor și înscrierile referitoare la împrumutat pentru solicitant și, dacă este cazul, pentru coplătitori);

CI (copie) pentru solicitant;

O factura de utilitati recenta sau chitanta aferenta unei facturi de utilitati, care sa contina si adresa curenta declarata de client pe cererea de credit, nu mai veche de 120 de zile in raport cu data cererii (se accepta si facturi emise in format electronic);

Adeverință de salariu privind veniturile actuale si cele realizate in anul anterior;

Extras de cont/ document similar, semnat de reprezentantii Bancii (in cazul incasarii venitului in contul PBR de minium 3 luni) si, dupa caz, documentul care sa ateste veniturile declarate autoritatilor fiscale pentru anul anterior.

Identitatea si datele de contact ale creditorului/intermedarului de credit

Descrierea principalelor caracteristici ale produsului de creditare

Costurile creditului

Costuri aferente

Alte aspecte juridice importante

Client

Dima Alexandru

(Nume si semnatura)

Grafic de rambursare – Rate lunare totale egale

Grafic de rambursare

Referatul de credite, împreună cu întreaga documentație se prezintă supervizorului credite și back-office retail, care are obligația să verifice respectarea condițiilor de acordare.

Supervizorul credite si back-office retail prezintă referatul directorului unității bancare, care coordonează activitatea de creditare, pentru a viza includerea acestuia pe ordinea de zi a Comitetului director.

Membrii Comitetului director își vor exprima cu claritate punctele de vedere față de propunerea susținută de supervizorul credite și hotărăsc cu majoritate simplă avizarea, aprobarea sau respingerea creditului.

La acordarea creditelor, banca va urmări ca persoana fizică să prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadență. Pe lângă garanțiile morale, banca va solicita garantarea împrumutului și a dobânzilor aferente cu veniturile realizate de către solicitant, precum și cu garanții reale și personale.

Toate exemplarele contractului de credit se prezintă conducerii unității bancare pentru a fi semnate și ștampilate.

Contractul de credit încetează de drept la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, dacă împrumutatul a achitat toate obligațiile sale față de bancă, iar în situația în care se înregistrează credite și dobânzi restante contractul de credit rămâne în vigoare până la data recuperării integrale a creanțelor băncii.

STUDIU DE CAZ PRIVIND ACORDAREA UNUI CREDIT UNEI PERSOANE JURIDICE

Descriere client:

S.C. ,,Alfa International” S.A. este persoana juridica romana, avand forma juridica de societate pe actiuni cu capital privat. Societatea este imatriculata la Registrul Comertului sub nr. J40/3766/1991.

S.C. ,,Alfa International” S.A. s-a infiintat la data de 07.03.2013, in baza Hotarari Generale a Asociatilor a S.C. „Alfa” S.R.L. din data de 28.01.2013, prin transformarea formei juridice a S.C. „Alfa” S.R.L. din societate cu raspundere limitata, in societate pe actiuni, si preluarea de la S.C. „Alfa International” S.A. a activitatilor de comert intern si extern, precum si activitatile de investitii din sectorul energetic si de productie software, urmand ca ,,Alfa International” S.A sa se specializeze in servicii de reprezentare a companiilor straine in Romania. De asemenea, ,,Alfa International” S.A desfasoara activitati si in domeniile de exploatare forestiera, industria de prelucrare a lemnului, industria produselor din ceramica.

Descriere tranzactie:

,,Alfa International” S.A solicita bancii acordarea unei linii de credit in valoare de 2 000 000 USD, pe termen de 12 luni. Societatea solicita aceasta linie de credit intrucat are in derulare contracte comerciale pentru export cherestea , geam, ingrasaminte chimice si cereale in valoare de aproximativ 4,5 mil. USD (conform portofoliului de contracte), contracte care necesita finantari, urmand ca incasarile sa se efectueze in perioada iulie – august 2015.

Sursa de rambursare:

– incasari proprii rezultate din contractele de export.

Garantii:

– ipoteca de rang I asupra sediului central de birouri Alfa Building, situat in Bucuresti, str. Garlei, nr.1, sector 1, conform contract de ipoteca autentificat sub nr. 1653/304.04.2014 si este inscris in Cartea Funciara sub nr. 8949, admis in garantie la valoarea de 1 618 000 USD (conform evaluarii efectuate de Serviciul de evaluare a garantiilor si studii de fezabilitate din 24.04.2015).

Sediul soceietatii este asigurat la Societatea de Asigurari Astra SA la valoarea de 3 mil. USD, pana la data de 31.12.2015. Polita de asigurare incheiata cu Societatea de Asigurari Astra SA va fi cesionata in favoarea PBR, Sucursala Ploiesti, Eroilor.

Termen de utilizare:

07.02.2016

Linia de credit va fi utilizata pentru prefinantare export cherestea, geam, ingrasaminte chimice si cereale, precum si pentru prefinantare alte exporturi cu derulare pe 2015, conform obiectului de activitate.

Pret:

– dobanda curenta – 9,72% pe an;

– dobanda penalizatoare – 3 puncte peste dobanda curenta;

– comision de gestiune – 1% calculat la valoarea plafonului de credite aprobat.

S.C. ,,Alfa International” S.A. are urmatoarele obiective de activitate:

– exploatarea forestiera si prelucrare masa lemnoasa;

– productie articole din portelan;

– comert intern si extern;

– investitii in sectorul energetic;

– productia de software.

Destinatia plafonului de 2 000 000 USD este prefinantarea unor exporturi bazate pe acreditive documentare, irevocabile, astfel:

Prefinantarea exportului de cherestea de fag in perioada mai 2015 – mai 2016.

Creditul va fi utilizat pentru plata catre SC Foresta SA – Curtea de Arges a procesarii bustenilor in cherestea si pentru plata marfii inainte de livrare.

Prefinantarea exportului de parchet lamenar din fag in perioada mai 2015 – mai 2016.

Creditul va fi utilizat pentru plata in avans a furnizorului de parchet SC Carpatforest SRL Bucuresti, in vederea aprovizionarii cu materii prime.

Prefinantare export cereale (orz, grau, seminte floarea soarelui) in perioada mai 2015

– mai 2016.

Creditul va fi utilizat pentru plata producatorilor interni in vederea recoltarii, transportului, depozitarii cerealelor si pentru plata marfii inainte de livrare.

Analiza interna efectutata in baza datelor contabile la 31.12.2012, 31.12.2013 si 31.12.2014 scoate in evidenta urmatoarea situatie financiara:

-lei-

Activul total al societatii a fost la 31.12.2014 in valoare de 38 054 200 lei in crestere cu 277.7% fata de 31.12.2013.

Activele imobilizate in valoare de 15 469 800 lei la 31.12.2014 au crescut cu 404.6% fata de 31.12.2013 si sunt constituie din:

Imobilizarile financiare in valoare de 1 642 500 lei la 31.12.2012, au scazut cu 58,5% in decembrie 2013 ( 961 600 lei) si au ajuns la 10 894 800 lei in decembrie 2014, cresterea fiind semnificativa.

Activele imobilizate au cunoscut o crestere continua a valorii lor de-a lungul celor 3 ani analizati, fiind formate in cea mai mare parte din imobilizari finanaciare, societata Alfa International S.A. detinand actiuni in capitalul social ale multor alte societati din cadrul grupului.

Soldul contului client a crescut foarte mult in anul 2014 fata de 2013, cand activiatea firmei s-a extins prin infiintarea grupului S.C. Alfa International S.A.

Duratele medii de incasare a clientilor si a stocurilor de materii prime sunt scurte (27 zile), valoarea marfurilor livrate si neincasate reprezzentand de fapt marimea creditelor comerciale acordate clientilor. Durata unui credit comercial acordat clientilor depinde de natura activitatii, de forta financiara a firmei creditoare, de raporturile acesteia cu clientii sai.

Se poate aprecia faptul ca societatea nu inregistreaza client incerti, adica creante cu posibilitati improbabile de recuperare, ca de exemplu, client rau platnici, dubiosi, aflati in litigiu.

Durata medie de plata a furnizorilor este de 19 zile, fiind inferioara duratei medii de incasare a clientilor, care este de 27 zile, inregistrand-se un decalaj nefavorabil firmei care trebuie sa-si plateasca datoriile intr-un termen mai scurt decat incaseaza creantele, fapt care afecteaza trezoreria societatii, aceasta fiind nevoita sa apeleze la credite bancare pe termen scurt.

Din analiza contului de profit si pierdere in cei 3 ani analizati, rezulta urmatoarele:

Cifra de afaceri obtinuta de societate, a crescut foarte mult in anul 2014 fata de anii anteriori, datorita infiintarii grupului Alfa International SA si, deci, a diversificarii si maririi volumului de afaceri realizat cu terte persoanein cadrul activitatii normale si curente a societatii.

Structura veniturilor si cheltuielior se prezinta astfel:

Rezultatul din exploatare este un indicator prin care se evalueaza rentabilitatea economica din activitatea de exploatare a societatii, in cazul nostrum acesta fiind in crestere de-a lungul celor 3 ani analizati datorita cresterii mai rapide a veniturilor din exploatare fata de cheltuieli din exploatare.

Activitatea de exploatare a societatii reprezinta activitatea de baza, fiind determinata in cea mai mare parte de vanzarea marfurilor si vanzarea productiei de cherestea.

Rezultatul financiar este un indicator care masoara rentabilitatea societatii obtinuta in activitatea sa la nivelul tuturor flucurilor financiare, in cazul SC Alfa International SA inregistrand o crestere din anul 2012 pana in 2013, apoi o scadere pana in anul 2014 datorita cresterii foarte mult a cheltuielilor financiare, determinate in principal de cheltuielile privind dobanzile, ca urmare a angajarii unor credite bancare, precum si a cheltuielilor din diferente de curs valutar.

Rezultatul exceptional este un indicator care comensureaza rentabilitatea unei societati obtinuta la acest nivel de fluxuri economice, respectiv cel exceptional, acesta fiind negative in 2012, crescand destul de mult in 2013 si scazand din nou in 2014, datorita cresterii foarte mult a cheltuielilor exceptionale privind donatiile si subventiile acordate, despagubirile, amenzile, penalitatile.

Analiza S.W.O.T este o metoda care se bazeaza pe tehnica investigarii si urmareste sa reliefeze urmatoarele aspecte:

Punctele tari ale societatii sunt:

– existenta unei conduceri puternice, morale, pregatite in domeniul in care actioneaza, asigurand un management bun al grupului;

– existenta unei tehnologii superioare ca urmare a activitatii de retehnologizare demarate in anul 2013;

– existenta unei piete de desfacere sigure a produselor realizate;

– marirea volumului clientilor atat pe plan intern cat sip e plan extern prin activitatea de import-export desfasurata;

– existenta unui personal calificat;

– existenta unei politici de investitii bine stabilite mai ales in domeniul bursier.

Punctele slabe ale societatii sunt:

– neonorarea la timp a unor comenzi si contracte ca urmare a derularii procesului de productie;

– orientarea resurselor financiare, a disponibilitatilor catre rambursarea creditelor angajate, atragand dupa sine o diminuare a capitalului circulant si acoperirea acestui deficit prin atragerea de credite pe termen scurt.

Posibilitatile sunt influentate de cererea potentiala pentru produsele societatii si factorii care pot influenta cererea:

– largirea pietei de desfacere si a canalelor de distributie prin societatile grupului, in principal prin derularea de contracte si comenzi la extern;

– cresterea clientelei prin dimensionarea corespunzatoare a calitatii preturilor.

Amenintarile sunt determinate de:

– modul in care legislatia poate afecta direct produsul clientului;

– instabilitatea politica si economica materializata in fluctuatii ale cursului valutar;

– activitatea sezoniera influentata de conditiile meteo nefavorabile, element ce nu poate fi cuantificat cu precizie si care atrage dupa sine dereglari ale procesului de productie si implicit asupra intregii activitati;

– produsele au ciclu lung de fabricatie, implicand costuri mari de productie.

Apreciind ca nu exista indoieli privind rambursarea creditului, banca incadreaza conform analizei financiare efectuate, acest credit in categoria STANDARD. Piraeus Bank hotaraste acordarea liniei de credit, urmand a se incheia contractual de credit prin care banca se angajeaza ca pe o perioada de 12 luni sa imprumute clientul cu fonduri, in functie de nevoile acestuia.

BIBLIOGRAFIE

[1] Goloșoiu Ligia, Culegere selectivă de definții economice, financiare și bancare, Editura Oscar Print, București, 2012

[2] Trenca Ioan, Silivestru Hadrian –Traian, Managementul riscului operațional în bănci, Editura Casa Cărții De Știință, Cluj- Napoca, 2011

[3] Dedu Vasile, Gestiune și audit bancar, Editura Economică, București, 2008

[4] Dragomir-Drăgoi Elena Violeta, Managementul performanțelor bancare, Editura Biliotheca, Targoviște, 2007

[5] Spulbăr Cristi, Orientări în activitatea bancară din Romania, Editura Universitară, Craiova, 2007

[6] Olteanu Alexandru, Olteanu Mădalina Antoneta, Managementul riscurilor finanaciar bancare, Editura Dareco, București, 2006

[7] Oprițescu Marin, Managementul riscurilor și performanțelor bancare, Editura Universitaria, Craiova, 2006

[8] Socol Adela, Contabilitatea și gestiunea societăților bancare, Editura Economică, București, 2005

[9] Hennie van Greuning, Sonja Brajovic Bratanovic, Analiza și Managementul riscului bancar. Evaluarea guvernației corporatiste și a riscului financiar. Traducere dupa ediția a doua de Cristina Ionescu, Mihaela Mihai, Marius Solomon, Editura Irecson, București, 2004

[10] Trenca Ioan, Managementul riscurilor bancare – un sistem, Sesiune de Comunicări Științifice cu participare Internațională „Lumea financiară – trecut și perspective”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

[11] Stroe Radu, Armeanu Dan, Finanțe, Editura ASE, București 2004

[12] Dardac Nicolae, Vâșcu Teodora, Monedă – credit, Editura ASE, București, 2003

[13] Mihai, Ilie, Tehnica și managementul operațiunilor bancare, București, Editura Expert, 2003

[14] Olteanu Alexandru, Management bancar – caracteristici, strategii, studii de caz, Editura Dareco, 2003

[15] Dănilă Nicolae, Anghel Lucian Claudiu, Dănilă Marius Ioan, Managementul lichidității bancare, Ed. Economică, București, 2002

[16] Nițu Ioan, Managementul riscului bancar, București, Editura Expert, 2000

[17] Stoica Maricica, Management bancar, Ed. Economică, București, 1999

[18] Cezar Basno, Nicolae Dardac – Monedă, Credit, Bănci, EDP, 1996

*** Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului aprobata cu modificari si complementari prin Legea nr.227/2007

www.academia.edu

www.bnr.ro

www.piraeusbank.ro