Managementul Operațional al Producției – Noțiuni Generale, Componente

Managementul operațional al producției – noțiuni generale, componente

Managementul operațional al producției – componentă a managementului întreprinderii

Managementul operațional al producției (M.O.P.) și-a câștigat în ultimele decenii un loc aparte în cadrul managementului întreprinderii. În ceea ce privește definirea acestei noțiuni există mai multe opinii datorită divergențelor referitoare la definirea termenului de management și a diferenței dintre management și gestiune. Cei mai mulți autori consideră că managementul operațional al producției este activitatea de gestiune a producției care constă în eșalonarea în timp (luni, zile, schimburi, ore) și spațiu (secții, ateliere) a sarcinilor de producție urmărind în același timp modul în care se elaborează documentația (lansarea în fabricație) și felul în care sunt realizate sarcinile stabilite anterior.

Realizarea managementului operațional al producției în cadrul unei firme presupune urmărirea următoarelor activități (etape): previziunea, programarea, lansarea și controlul producției. Programarea (planning-ul) reprezintă totalitatea acțiunilor desfășurate în scopul de a optimiza timpul de producție, de a reduce stocurile (această reducere se referă la stocurile inutile care conduc doar la imobilizarea unor fonduri; dacă se reduc stocurile necesare realizării producției la termenul specificat se ajunge la o „ruptură de stoc”) pentru a asigura o bună utilizare a resurselor firmei (resurse: umane, materiale, financiare).

Elementele care fac obiectul managementului operațional al producției sunt într-o relație de interdependență, fiecare etapă asigurând cadrul necesar efectuării activității următoare. Fig. 1.1 evidențiază legăturile dintre componentele managementului operațional al producției.

Analiza locului pe care managementul operațional al producției îl ocupă în cadrul celorlalte tipuri de management indică importanța pe care acesta o are în realizarea obiectivelor firmei.

Managementul producției trebuie să fie într-o strânsă legătură cu celelalte activități din cadrul întreprinderii pentru ca rezultatele să fie cât mai bune. Managementul operațional al producției este subordonat managementului operativ care la rândul lui trebuie să țină cont de strategiile și tacticele adoptate de firmă. În fig.1.2 este prezentat locul pe care îl ocupă managementul operațional al producției în managementul întreprinderii.

Fig. 1.2 Locul M.O.P. în managementul întreprinderii

Previziunea vânzărilor este realizată pe baza previziunii cererii de produse. În cadrul managementului operațional al producției se utilizează previziunea pe termen scurt pentru ca rezultatele să fie cât mai sigure (reducerea incertitudinii).

Pentru a obține informațiile necesare programării este necesară o strânsă colaborare cu mediul extern (furnizori, clienți, concurenți, colaboratori, etc.). În cadrul lansării se distribuie ordinele de fabricație către secții și ateliere. Practic lansarea în fabricație se referă la elaborarea documentației necesare atât la nivelul general al întreprinderii, cât și pentru fiecare „celulă” de producție în parte. Astfel prin consultarea acestei documentații se poate determina cu exactitate ce operație trebuie să execute mașina sau salariatul x la ora h.

Controlul, urmărirea și actualizarea programului vizează monitorizarea procesului de producție, verificarea respectării condițiilor stabilite în etapele anterioare (previziune, programare, lansare), precum și modul de corectare a abaterilor.

Între previziune si control există o relație de completare reciprocă. Astfel cu cât previziunea a fost mai bine elaborată cu atât producția va avea mai puține abateri. Dacă activitatea de programare a fost executată sumar controlul va trebui să fie mai strict. În consecință cantitatea de resurse (timp, cantitate, informații, utilizate etc.) folosite pentru programare este invers proporțională cu resursele utilizate pentru activitatea de control. Comparând costul pe care îl presupun aceste resurse putem determina până la ce punct este mai rentabil să utilizăm programarea în locul controlului sau invers.

Principalele sarcini pe care trebuie să le îndeplinească managementul operațional al producției sunt prezentate în fig. 1.3.

1.2. Trăsăturile, problemele și principiile managementului operațional al producției

Managementul operațional al producției are următoarele trăsături:

scopul realizării programării de ansamblu este: elaborarea de sarcini pe loturi de muncă și eșalonarea lor în timp. Altfel spus este urmărită o divizare și o cunoaștere cât mai exactă a sarcinilor pentru a nu exista la un moment dat mașini sau oameni care nu au nici o sarcină programată sau au programate mai multe sarcini decât pot executa;

este un proces de tip cibernetic deoarece este compus din comenzi care determină acțiuni de execuție, acțiuni de control etc.;

se desfășoară într-un cadrul de planificare a producției. Este necesară o organizare cât mai bună pentru a obține rezultate pozitive;

realizarea obiectivelor se verifică în programarea de ansamblu. Programele trebuie să fie astfel stabilite încât să fie în concordanță cu obiectivele pe care firma dorește să le realizeze în perioadele următoare;

cadrul fixat de programarea de ansamblu reprezintă condiții pentru programarea curentă.

Principalele probleme la care managementul operațional al producției trebuie să găsească răspunsuri sunt:

probleme de afectare sau de repartizare. Vizează modul în care vor fi repartizate sarcinile muncitorilor. Trebuie urmărită echitatea precum și trăsăturile personale ale muncitorilor. Sarcinile trebuie să fie realizabile și să poată fi efectuate în perioada de timp desemnată;

probleme de încărcare. Urmărește modul de utilizare a utilajelor și mai ales a modului în care sunt distribuite operațiile între mașini de același tip. Este strâns legată de problema capacității de producție. Astfel trebuiesc calculați timpii necesari executării operațiilor și comparate cu timpii care reies din programele propuse pentru acele mașini;

probleme de succesiune. Se referă la modul în care se succed operațiile. Sarcinile trebuiesc programate astfel încât să se reducă ciclul de fabricație prin diminuarea timpilor de așteptare;

probleme privind alegerea optimă a produselor. Alegerea trebuie făcută astfel încât să poată fi realizate produsele cu mijloacele fixe de care dispune firma și să urmărească și o maximizare a profitului (trebuiesc urmărite produsele la care se pot obține profituri mai mari pe piață).

probleme complexe privind programarea producției.

Principiile cu care se operează în sistemul managementului operațional al producției sunt:

principiul transparenței. Are în vedere permanenta urmărire a evoluției pieței pentru a previziona vânzările posibile pentru perioadele viitoare;

principiul balanțelor. Întreprinderea trebuie să dispună de resursele (financiare, materiale și de personal) necesare realizării obiectivelor propuse. O importanță mare o are modul de enunțare a acestor obiective și corelarea lor cu strategiile impuse pe termen lung;

principiul variantelor. Programatorii evaluează mai multe variante de acțiune pentru realizarea obiectivelor de producție deoarece se poate ajunge în situația ca prima variantă să nu poată fi aplicată;

principiul perspectivei. Este necesară o continuă reprogramare a producției datorită modificării în timp a unor parametri (obiective, cerințele pieței, etc.).

1.3. Funcțiile și obiectivele managementului operațional al producției

Principalele funcții sunt:

funcția de informare. În cadrul firmei este necesară comunicarea dintre departamentul P.P.U.P. (Pregătire Programare și Urmărire Producție) cu celelalte departamente din cadrul firmei. Această necesitate a informării este evidentă dacă se urmăresc componentele managementului operațional al producției: programare, lansare și urmărire a producției. În cadrul programării P.P.U.P. adună informații de la celelalte departamente, pe care apoi le prelucrează. În cadrul activității de lansare în fabricație acest departament transmite documentația secțiilor prelucrătoare.

funcția de fundamentare a normativelor de programare. Se urmărește stabilirea lotului optim (numărul de bucății care va fi produs într-un ciclu de fabricație), timpul necesar producerii lotului și stocurile care asigură continuitatea producției.

funcția de elaborare a programelor operative. Se referă la: ordonanțarea fabricației, determinarea momentului de începere a execuției operațiilor tehnologice, problemele complexe, etc.

funcția de coordonare a tuturor verigilor de producție. Se urmărește asigurarea unui echilibru între cantitățile produse pe secții (în funcție de capacitățile de producție pe care le au aceste secții sarcinile trebuie să fie repartizate echitabil).

funcția de urmărire și reglare operativă a producției. Se referă practic la partea de urmărire și control a managementului operațional al producției. Prin aceasta se urmărește corectarea erorilor anterioare și dacă este necesară executarea unei reprogramări a producției.

Obiectivele pe care le urmărește managementul operațional al producției sunt:

îndeplinirea programului de producție ca volum, structură și prin respectarea termenelor. Astfel cerințele stabilite în programe sunt uneori nerespectate și în acest caz trebuiesc analizate cauzele care au dus la declanșarea acestor erori;

asigurarea unei ritmicități maxime în desfășurarea procesului de producție;

obținerea unor timpi cât mai mici pentru executarea operațiilor;

folosirea deplină și eficientă a forței de muncă și a capacității de producție;

asigurarea unor cheltuieli de producție minime și a unei calități superioare a produselor.

1.4. Departamentul Pregătire Programare și Urmărire Producție

Departamentul P.P.U.P. este departamentul în care se realizează managementul operațional al producției în cadrul firmei. Aici sunt realizate activitățile de: programare, lansare și urmărire a producției.

Principalele atribuții care revin acestui departament constau în elaborarea programului de pregătire tehnică a producției și colaborarea cu celelalte compartimente pentru a realiza: programele de producție, termenele contractuale, mărimea stocului, etc.; colaborarea cu comportamentul de proiectare constructivă și tehnologică pentru stabilirea duratei ciclului de fabricație, mărimea lotului; elaborarea balanței de corelare; stabilirea programului de producție pe sectoare și pe locuri de muncă; detalierea programului de producție până la sarcinile zilnice la nivel de loc de muncă și de executant; întocmirea documentației de lansare în fabricație; urmărirea intrării în execuție și realizarea la termen a sarcinilor; stabilirea măsurilor pentru eliminarea eventualelor întârzieri; centralizează zilnic și cumulat producția realizată și informează managementului întreprinderii asupra stadiului realizărilor; informează managementul întreprinderii asupra abaterilor intervenite în realizarea programului de producție și propune măsuri de eliminare a acestora.

Acest departament este subordonat directorului de producție și este în strânsă colaborare cu toate departamentele din întreprindere (fig. 1.4).

1.5. Pregătirea producției

O importantă activitate necesară realizării managementului operațional al producției o reprezintă pregătirea producției.

Prin pregătirea producției se înțelege: ansamblul măsurilor de creare și asimilare în fabricație a unor noi produse, modernizarea celor aflate deja în fabricație și utilizarea celor mai perfecționate tehnologii și metode de organizare a producției.

Obiectivele care preced activitatea de producție pot fi următoarele:

asigurarea fabricației noilor produse și modernizarea celor existente la nivelul cerințelor consumatorilor;

asigurarea celor mai bune condiții de desfășurare a activității de pregătire a fabricației noilor produse și de asimilarea celor mai perfecționate tehnologii de fabricație;

reducerea la minimul posibil a duratei de pregătire a producției și realizarea acesteia cu cele mai mici costuri.

Pregătirea producției cuprinde două părți:

pregătirea tehnică:

― proiectarea produselor;

― pregătirea tehnologică;

― executarea, încercarea și omologarea prototipului.

pregătirea material-organizatoric

Pregătirea tehnică. Asimilarea în fabricație a noilor produse se poate realiza în trei moduri: după concepție proprie, pe baza unei licențe de fabricație și după un model de referință.

Proiectarea produselor urmărește determinarea formei, dimensiunilor și caracteristicilor produselor ce urmează a fi asimilate în fabricație. În această fază se elaborează tema de proiectare și studiul tehnico-economic. Tema de proiectare va cuprinde: denumirea produsului, destinația produsului, condițiile de utilizare, caracteristicile constructive și de calitate ale produsului, parametrii de exploatare, cantitatea în care se va produce și termenele de proiectare pe faze. Studiul tehnico-economic va analiza: cererea pe piața internă și pe cea externă, necesarul de resurse materiale, posibilitățile tehnologice de fabricație, caracteristicile tehnice și de exploatare ale noului produs comparativ cu cele ale produselor similare existente deja pe piață.

Proiectul tehnic cuprinde următoarele informații și calcule: întocmirea calculelor necesare dimensionării noului produs și stabilirea formelor geometrice ale pieselor componente, alegerea materialelor din care vor fi fabricate produsele noi, efectuarea calculelor tehnico-economice justificative pentru soluția constructivă aleasă. Desenele de execuție sunt necesare din mai multe motive: reducerea costului în paralel cu îmbunătățirea calității produselor, prelungirea duratei de funcționare a noilor produse, lărgirea gamei de sortimente a produselor, etc.

În cadrul etapei de pregătire tehnologică are loc elaborarea tehnologiei de fabricație a noilor produse. Tehnologia de fabricație se referă la ansamblu tuturor operațiilor de prelucrare a materiilor prime. Pregătirea tehnologică trebuie să țină cont de specificațiile rezultate în urma proiectării noilor produse sau perfecționării celor existente. Prin pregătirea tehnologică se caută soluții pentru următoarele probleme:

să se asigure fabricarea produselor printr-un consum rațional de materii prime și materiale;

procesele tehnologice nou elaborate să aibă un nivel cât mai ridicat de mecanizare și automatizare;

să se asigure fabricarea unor produse de calitate superioară cu costuri cât mai mici.

Executarea, încercarea și omologarea este ultima etapă în cadrul pregătirii tehnice a producției. Această etapă verifică dacă noul produs corespunde documentației care a fost elaborată pentru acesta. Prototipul este format din unul sau mai multe exemplare din produsul care a fost asimilat pentru a fi supus unor teste, încercări, probe, pentru a se constata dacă au fost respectații parametrii și indicatorii documentației.

Omologarea reprezintă activitatea de confirmare, pe bază de încercări și probe, a faptului că produsul corespunde cu cel proiectat.

Omologarea preliminară verifică dacă noul produs corespunde documentației pe baza căruia a fost realizat, dacă are nivelul prestabilit de calitate și dacă toți parametrii funcționează în intervalele prestabilite.

Omologarea finală are ca scop verificarea menținerii performanțelor produsului precum și obținerea unor informații referitoare la parametrii de anduranță și fiabilitate.

Prin pregătirea material-organizatorică se urmăresc următoarele probleme:

determinarea necesarului de materii prime și materiale (combustibili, energie etc.) pentru realizarea procesului de producție;

trimiterea comenzilor din timp la furnizorii interni și externi de utilaje și echipamente tehnologice;

asigurarea unui personal specializat în realizarea noului produs tehnologic;

realizarea restructurării fluxurilor tehnologice la termenele stabilite fără perturbarea fluxurilor tehnologice a celorlalte produse.

Analiza mediului de marketing în care își desfășoară activitatea compania Grupului Inditex

Micromediul firmei reprezintă ansamblul de elemente din mediul extern care afectează în mod direct întreprinderea și cu care interacționează în procesul conducerii activității, pentru îndeplinirea obiectivului propus. Componenții principali ai micromediului sunt: clienții, furnizorii, intermediarii, concurenții, diferite categorii de public.

Furnizorii de mărfuri ai firmei Inditex sunt acele societăți comerciale cu care firma are contracte pentru anumite mărfuri (produse) care ajută la producerea materialelor.

Furnizorii de servicii sunt acele organizații care realizează o gamă largă de servicii necesare desfășurării în bune condiții a activităților firmei. Astfel, aici întâlnim firme de comerț, firme de distribuție fizică, prestatorii servicilor de marketing, intermediarii financiari.. Astfel, Inditex încheie contracte de prestări servicii cu firme și este ajutată, direct sau indirect de către acestea, la producerea și desfacerea produselor proprii.

Furnizorii forței de muncă sunt reprezentați de resurse umane ce sunt direcționate dinspre unități de învățământ, oficii de forță de muncă, către organizații. În momentul în care una din fabricile Grupul Inditex din lume sau de pe teritoriul țării dorește să facă angajări pe anumite posturi apelează la anumite firme specializate, la oficii de forță de muncă, la campanii pe anumite site-uri, pe site-ul propriu, în presă și tv.

Furnizorii forței de muncă sunt și acele firme de training care instruiesc angajații pentru a fi profesioniști, pentru a se specializa îndomeniul în care își prestează munca. Universitățile cu facultățile sale au și ele un rol important în pregătireaviitorilor angajați deoarece îi ajută pe aceștia să se specializeze pe unanumit domeniu.

Clienții reprezintă agenții economici și persoanele individuale cărorale sunt adresate produsele. Aceștia se grupează în utilizatori industriali, distribuitori, consumatori și instituții publice.Firma poate viza mai multe tipuri de piețe și anume : piețe de consum, piețe de afaceri (organizaționale), piețe instituționale.În cazul Grupului Inditex, clienții sunt foarte mulți și foarte diversificați. Ne putem axa însă pe marile centre comerciale, pe marii angrosiști, pe insituții ale statului (școli, spitale, primăriile, etc) s.a.

Macromediul

Macromediul întreprinderii reprezintă totalitatea factorilor ce constituie climatul general în care aceasta își desfășoară activitatea. Exista șase categorii care influențează întreprinderea. În funcție de mediul demografic grupul „Inditex ”depinde de structura populației pe grupe de vârstă.

Scăderea natalității din ultimii ani duce la creșterea grupului de vârstă între 15-25 ani care adus la o expansiune a pieței fast fashion

ANALIZA S.W.O.T A SOCIETĂȚII COMPANIEI INDITEX

S – TRENGHTS – Puncte tari

W – WEAKNESSES – Puncte slabe

O – OPPORTUNITIES – Oportunități

T – THREATS – Amenințări

Puncte tari

Este unul dintre cele mai cunoscute brand-uri de pe piața internațională. Este foarte dezvoltat la nivel internațional având foarte multe sedii, foarte multe fabrici în întreaga lume. Firma Inditex produce o gamă foarte largă de produse pentru a satisface toate nevoile consumatorului. În timp, consumatorul a devenit foarte strict și astfel, satisfacerea acestuia necesită mult timp și studiu pentru descoperirea de noi și noi produse care să îl atragă pe acesta și să îi satisfacă pe deplin nevoile. Astfel, avem Zara, HM, Stradivarius pentru cei care doresc un suc cât mai natural. În plus, produsele sunt îmbuteliate în diferite sticle sau cutii de diferite mărimi pentru a-i fi mai ușor clientului să cumpere.

Puncte slabe

Prețurile prea mari din unele țări pentru anumite produse față de alte produse asemănătoare. Anumite ambalaje din unele țări au rămas aceleași și poate nu mai sunt atractive pentru client. Forța de muncă prost plătită în unele zone. Infrastructura din unele zone împiedică construcția de noi fabrici în zone în care ar fi nevoie mare. Astfel s-ar diminua costurile mari de transport în acele zone și asigurarea de noi locuri de muncă.

Oportunități

Discounturi și promoții de sărbători. Materiale mai durabile.

Amenințări

Scăderea numărului de clienți din cauza crizei financiare. Concurența dură din domeniu. Copierea matritelor acestora cu alte produse asemănătoare dar la un preț mai mic. Clienți din ce în ce mai exigenți. Coșturi ridicate pentru modernizarea tehnologiei.

Copierea modelelor de către rivalii direcți de pe piață. Durata de distribuție a produsului. Deoarece transportul se face pe toate căile și cererea este una foarte mare pot apărea întârzieri care duc la nemulțumirea clientului.

CAPITOLUL III – STRATEGII DE PROMOVARE IMPLEMENTARE DE COMPANIA INDITEX

III.1 Strategii publicitare folosite de compania INDITEX

Succesul companiei Inditex se datoreaza unor strategii importante pe care aceasta le-a pus in aplicare si anume:

Promovarea produsului prin parteneriate cu firme renumite de fast-fasion.Pentru a-si satisface clientii si pentru a promova produsul, Inditex s-a asociat cu diferite brand-uri, cum sunt Zara, H&M, etc. Astfel la comandarea unui anumit produs, clientii primesc o reducere sau pot avea preturi preferentiale. Acesta este un mod foarte eficient de a atrage clienti si totodata de a aduce profituri.

Investirea in publicitate. Una dintre cele mai importante strategii in care Inditex a investit este publicitatea. De-a lungul anilor, modele au imprimat ritmul companiilor publicitare. Mai intai publicitatea companiei s-a realizat prin intermediul ziarelor si ilustratiilor sugestive, apoi compania s-a axat pe publicitatea stradala. Reclamele companiei s-au schimbat o data cu lumea, adresandu-se unor noi grupuri de consumatori prin intermediul unor noi medii de comunicare, in mod special al televiziunii. In decursul anilor, modul de a face reclame pentru firmele Inditex s-a schimbat in multe privinte, dar mesajul, ca si marca inregistrata a ramas aceleasi.

Imbunatatirea produselor. Inditex este o companie orientata prin excelenta spre performanta. A stiut mereu sa se mentina pe piata ca una din cele mai admirate si mai cunoscute companii de la origini si pana in prezent. Acorda cu minutiozitate atentie oricarui detaliu, fapt care ii permite sa atinga performante deosebite. Actiunile promotionale, colaborarea cu anumiti agenti publicitari si celebritati, parteneriate cu companii importante pe piata mondiala sunt o dovada relevanta a acestei pasiuni pentru calitate.

Crearea de diverse promotii . De-a lungul anilor Inditex a „apelat” la o serie de promotii pentru a atrage cati mai multi clienti. Nu e iarna , vara, primavara, 14 februarie, Ziua Femeii, Ziua Copilului fara promotii. Orice ai face, incotro ti-ai indrepta privirea, promotiile sunt peste tot. Dar de Craciun sunt cele mai importante, asaltand consumatorii non-stop.

Detinerea unui sistem de productie si distributie sofisticat si extins in intreaga lume.

Pentru a înțelege publicitatea, trebuie să înțelegem locul și rolul pe care îl ocupă în cadrul efortului de marketing în care își aduce un aport deosebit.

Rolul publicității în marketing mix:

Prin marketing mix se înțelege efortul conjugat de a concepe, a poziționa, a promova, și a distribui idei, bunuri sau servicii. Publicitatea este vehicolul responsabil în cea mai mare măsură de promovarea și vânzarea produselor Inditex, alături de prețul, caracteristicile și distribuția acestora.

Rolul publicității în segmentarea pieței, diferențierea produsului și poziționarea acestuia:

Segmentarea pieței este procesul prin care o piață largă și eterogenă este împărțită în subpiețe sau segmente mult mai omogene din punct de vedere al caracteristicilor consumatorilor. Rolul publicității este de a crea mesaje care să răspundă nevoilor și dorințelor diverselor segmente omogene de consumatori și de a le transmite prin intermediul unor canale media adecvate.

Diferențierea produselor este procesul de creare în mintea consumatorului a unei diferențe sesizabile între un produs și altul concurent din cadrul aceleiași categorii de produse Această diferențiere se bazează pe managementul percepției consumatorilor.

Poziționarea produselor Inditex este procesul prin care acestea sunt plasate pe piață astfel încât să ocupe un loc distinct și cât mai vizibil în mintea grupului țintă căruia i se adresează. Poziționarea se construiește pe două mari dimensiuni: externă și internă. Poziționarea externă vizează categoria de piață în care evoluează marca, iar cea internă vizează raportul cu celelalte mărci din aceeași categorie. Poziționarea internă are o importanță deosebită în cazul Companiei Inditex, care comercializează mai multe mărci din aceeași categorie, pentru a se evita procesul de „canibalizare” sau pe cel de „furt de piață” de la propriile produse, în loc de a lua din cota de piață a competiției.

Rolul publicității în generarea profitului:

În această direcție, rolul publicității este de a atrage mai mulți consumatori și de a-i convinge să cumpere în cantitate mai mare produsele conduce la obținerea de profit. De un efect indirect numit „de loializare” a consumatorului față de o marcă – „brand loyality”, putem vorbi în cazul produselor Inditex. Acest fenomen apare atunci când un consumator devine fidel produselor Inditex și le folosește în mod repetat numai pe acestea. Atunci când un consumator devine fidel, el este mai puțin sensibil la creșterea prețului, oferind astfel companiei posibilitatea de a mări prețul fără teama de a pierde consumatori, mărind în felul acesta profitul.

Rolul publicității în satisfacerea consumatorilor:

Publicitatea ajută la stabilirea unei legături între imaginea unui produs și semnificațiile acestuia în contextul social al consumatorului sau chiar în contextul și mai larg, al culturii din care acesta provine.

Tipuri de publicitate

După obiectul campaniei:

Publicitatea de produs – are ca scop stimularea consumului produselor Inditex.

Publicitate de informare – are ca scop aducerea la cunoștința grupurilor țintă vizate a diverse informații: apariția unui nou produs, reduceri de prețuri, explicații de achiziție

Publicitatea de poziționare – are ca scop poziționarea distinctă în mintea consumatorului a produselor Inditex, pentru a fi mai ușor de identificat în comparației cu altele din aceeași categorie.

Publicitate de reamintire – are ca scop „întărirea”efectului unor campanii anterioare, păstrarea interesului pentru produsele Inditex sau are ca obiectiv întreținerea notorietății mărcii.

Publicitatea tip Star System – aici nu contează dacă produsul este explicația acelei personalități, contează doar notorietatea să și gradul de simpatie în cadrul publicului.

Publicitate ce folosește fetișul – este din aceeași clasă cu precedenta fiind vorba de exemplu de produse ce prezintă elementele de identificare ale starului, iar achiziția să devine fetiș.

Publicitate în care produsul este tratat ca o vedetă în sine.

Publicitatea de conjunctură – folosește un moment aniversar sau cu semnificație socio-culturală pentru grupul țintă căruia i se adresează.

Publicitate negativă – într-o primă etapă se neagă calitățile produsului apoi se reduce la absurd această negație, ceea ce oferă o justificare pentru achiziția lui.

Publicitatea de marcă – are ca obiectiv principal evidențierea și susținerea valorilor mărcii (brandului), în special în condițiile unei multiplicări accelerate a numărului de mărci sub care aceasta își prezintă produsele.

După anunțător (client):

publicitatea instituțională – vizează crearea unei stări binevoitoare față de companie și oferta să.

Publicitatea de corporație – este realizată pentru a face cunoscut numele companiei și nu a produselor.

Publicitatea de produs.

După criteriul demografic:

publicitate locală

publicitate regională

publicitate națională

publicitate internațională

După natura pieței:

publicitate adresată consumatorului final

publicitate adresată consumatorului intermediar (detailiști)

publicitate adresată consumatorului instituțional (companii)

După tipul mesajului:

publicitate rațională, factuală – pune accent pe informare, pe prezentarea caracteristicilor produsului

publicitate emoțională – pune accent pe caracteristicile și beneficiile emoționale, intangibile ale produselor Inditex, adresându-se laturii emoționale a individului

După efectul intenționat:

publicitate cu acțiune directă – vizează obținerea unui efect imediat

publicitate cu acțiune întârziată – vizează obținerea de efecte pe termen lung.

După canalul folosit:

publicitate de tip ATL (Above The Line) – desemnează serviciile de publicitate

destinate și care folosesc cele cinci canale media convenționale: presa scrisă, TV, radio, cinema și afișaj stradal. Este numită și publicitatea în media. Publicitatea de tip ATL folosește formate tipizate, specifice fiecăruia dintre mediumurile de mai sus: spotul – pentru televiziune, cinema și radio; macheta de presă – pentru presă scrisă; afișul publicitar – pentru afișajul stradal.

publicitate de tip BTL (Below The Line) – este acea formă de publicitate care

folosește alte spoturi decât cele convenționale sau le folosește pe acestea într-un mod atipic. Publicitatea BTL are două mari moduri de acțiune: prin intermediul evenimentelor sau prin intermediul suporturilor/obiectelor.

În ultima vreme se observă o tendință de depășire a acestei împărțiri prin introducerea unui nou tip de publicitate: publicitatea TTL (Through The Line), care nu mai ține cont de tipul canalului de comunicare ci se focalizează asupra atingerii obiectivelor campaniei de comunicare, folosind toate mijloacele aflate la dispoziție (ATL, BTL, PR, marketing direct, promoții).

După tonul comunicării:

publicitate agresivă – folosește un ton imperativ și o intensitate mare a comunicării (volum mare de apariții)

publicitate blândă (neagresivă) – folosește un ton blând și oferă posibilitatea unei opțiuni

publicitate conotativă – este bazată mai mult pe sugestie și mai puțin pe informație

publicitate denotativă – este bazată în primul rând pe informație, folosită mai putin de Inditex

CONCLUZII

Una dintre strategiile pe care Inditex se concentrează presupune câștigarea încrederii comunităților unde activează. În acest fel compania vrea să se asigure că brandurile si societatea reprezintă un reper de încredere pentru acționari, clienți, consumatori, jurnaliști și întreg mediul de afaceri. Concentrarea pe consumator se bazează pe inovații, promoții, crearea de emotie, prin ajutorul acestor tehnici, compania dorește să se asigure că brandurile deținute sunt iubite de către români. 

O altă strategie pe care compania o abordează se referă la partenerii de afaceri. Atunci când timpurile sunt provocatoare, trebuie să se concentreze și mai mult pe cumpărator, să facă planuri comune, și de asemenea să împartă succesul si profitul cu partenerii. 

Mai mult, încă o strategie importantă adoptată de Inditex se referă la eficiență și costuri. Un exemplu în acest sens este structura organizaționala recent lansată în Bulgaria, unde au fost centralizate toate activitățile de back office. Strategia se va construi, așadar, și in 2016 pe cele menționate mai sus.

In fiecare zi, Inditex isi intareste pozitia de fast fashion…