Managementul Logisticii In Cadrul Firmei Sc Rcs Rds Srl

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I –DEFINIREA SI TIPOLOGIA LOGISTICII SI A SISTEMELOR LOGISTICE

1.1. Semnificatii ale conceptului de logistică
1.2. Managementul logisticii
1.2.1. Principiile managementului logisticii
1.2.2. Funcțiile managementului logisticii

1.3.Clasificarea logisticii

1.3.1.Logistica internă

1.3.2.Logistica externă

1.4 Sistemul de relatii al logisticii

1.4.1 Relațiile interne

1.4.2 Relațiile externe

1.5.Metode si tehnici folosite in managementul logisticii

1.6 Conexiunile logisticii cu alte domenii de activitate

1.6.1 Logistica si marketingul

1.6.2 Logistica si producția

1.6.3 Logistica si rentabilitatea

CAPITOLUL II – PREZENTAREA FIRMEI S.C. RCS & RDS S.A

2.1.Scurt istoric S.C. RCS & RDS S.A

2.2. Organizarea societății S.C. RCS & RDS S.A

2.3.Conjunctura economică generală în care își desfășoară activitatea S.C. RCS & RDS S.A

2.4. Piata firmei S.C. RCS & RDS S.A

2.5.ANALIZA SWOT S.C. RCS & RDS S.A

CAPITOLUL III – STUDIUL DE CAZ – Managementul logisticii în cadrul firmei SC RCS-RDS SRL

3.1. Organizarea sistemului logistic al firmei
3.2. Manifestarea logisticii interne in cadrul firmei
3.3. Distributia fizica in cadrul SC RCS-RDS SRL
3.4. Logistica inversa

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

INTRODUCERE:

Logistica este o componenta vitală in viața unei firme , fiind prezenta in toate activitațile unei companii , indiferent de marime sau de domeniul de activitate .

De-a lungul timpului s-au formulat mai multe semnificatii ale logisticii , pornind de la aplicarea initiala in armată a logisticii “logistica – un termen prin care se întelege activitatea de asigurare materială care permite armatelor sa se deplaseze , sa traiasca și să lupte cu tot personalul și materialele necesare” pîna în prezent cînd unii autori consideră ca “logistica realizeaza o descriere complexă a interactiunii bazate pe diviziunea și specializarea muncii intre elemente , functii , compartimente si intreprinderi , intre national și internațional , in condițiile transformării pietei vanzatorului într-o piața a cumparatorului”.

Logistica in prezent are minim trei sensuri , primul fiind sensul sau inițial si anume cel militar , al doilea este legat de activitațile economice si al treilea legat de logica matematică.

Obiectivele sistemului logistic

Ca în orice domeniu al marketingului, și în sistemul logistic punctul de plecare pentru proiectarea unui astfel de sistem îl reprezintă nevoile consumatorilor și satisfacerea acestora. De cele mai multe ori se consideră ca principal obiectiv, oferirea unui maximum de servicii la cele mai reduse costuri. Acest lucru este foarte greu de realizat, datorită faptului că maximizarea serviciilor oferite clienților implică o livrare rapidă, stocuri mari, o varietate largă a produselor, care luate la un loc vor mări costurile de distribuție. În opoziție cu acest lucru, minimizarea costurilor presupune o livrare mai înceată, stocuri mai mici, care împreună contribuie la oferirea unor servicii mai reduse clienților.

CAPITOLUL I –DEFINIREA SI TIPOLOGIA LOGISTICII SI A SISTEMELOR LOGISTICE

1.1.Semnificatii ale conceptului de logistica

Mutațiile care au loc în privința abordării teoretice și practice a fluxului fizic al materiilor prime, materialelor, semifabricatelor și produselor finale au condus la apariția unor noi termeni, printre care: distribuția fizică, managementul materialelor, managementul marketingului, managementul logistic, logistica de distribuție etc. Totalitatea acestor termeni având in mare majoritate legatura cu același domeniu si anume logistica.

Cea mai mare parte a specialiștilor în domeniu consideră că acești termeni sunt intr-o relație de substituire, în schimb alții autori acordă o semnificație diferită fiecărui concept menționat și sunt de părere că nu există o definiție unică, completă și perfectă a acestora, ce poate fi aplicată oricărui bun economic sau tuturor întreprinderilor.

Terminologia încetează să fie o problemă numai dacă se presupune că există o accepție comună, conform căreia fiecare termen se referă, în general, la un set cuprinzător de activități economice legate de mișcarea și stocarea produselor și informației. Aceste activități sunt desfășurate pentru a îndeplini două obiective majore, și anume: oferirea unui nivel adecvat de servire a consumatorilor (utilizatorilor) și crearea unui sistem logistic care să asigure conformitatea globală cu cerințele clientului.

Logistica a luat naștere ca un concept la scară larga in cel de-al doilea război mondial , si era definita ca totalitatea actiunilor comandantilor si a conducerii ,exceptand instructia , activitati de o importanta deosebita in menținerea in stare de operativitate a trupelor pe front .

În perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial termenul de logistică a avut o mare raspandire , pornind de la transporturi , aprovizionare , mobilizarea economiei si pana la complectarea cu personal .

Dupa anul 1960 logistica s-a diversificat foarte mult , fiind prezenta in diferite domenii de activitate dar abia in anii ’80 logistica s-a bucurat de o mai mare atentie , aparand in organigrama firmelor.

Treptat, utilizarea termenului logistică s-a extins în toate activitățile economice desfășurate pe plan mondial. În anii ’80 ai secolului XX, de exemplu, eforturile de eradicare a foametei în Etiopia au impus aplicarea principiilor logistice în desfășurarea activităților de aprovizionare cu alimente.

Dintre avantajele sistemului logistic creat se pot numara urmatoarele avantaje :

-evidentierea fluxului parcurs de produse de la achizitionare pana la desfacere;

– separarea distributiei de logistica ;

– o centralizare a tuturor activitatilor manageriale necesare logisticii;

– integrarea fluxului informational in logistica.

Un sistem logistic performant si care a avut o influenta hotaratoare asupra altor sisteme logistice din alte tari si alte piete a fost sistemul logistic american .

Avand un foarte mare interes în domeniul economic , in anii 50 s-a creat in S.U.A Consiliul National al Managementul Distributiei Fizice , urmând ca in anul 1963 acesta sa se transforme în Consiliul Managementului Logistic la S.U.A . Din perspectiva acestui forum “logistica reprezinta procesul de proiectare , realizare si management al fluxului efectiv si eficient de materii prime , semifabricate si produse finite , precum si al informatiilor asociate de la locul de provenienta la locul de utilizare , cu intentia de a satisface așteptarile clientului”

Dacă analizăm evoluția logisticii ajungem la concluzia ca aceasta ar avea urmatoarele elemente : administratia , aprovizionarea , depozitarea , transporturile , servicii de support.

Administratia – realizeaza dimensionarea stiintifica , pe baza unor modele matematice si tehnici de optimizare pentru optimizarea serviciilor , bazandu-se pe criterii de operativitate , eficienta si eficacitate.

Aprovizionarea – reprezinta asigurarea cu resurse materiale , si cuprinde analizarea cererii si ofertei , fabricația , achizitionarea si distribuirea produsului final.

Transportul – este un proces vital in distrubuirea bunurilor de la producator la consumator. Se apreciza ca transporturile se pot constitui ca o functie independenta a logisticii .

Serviciile de suport – servicii care fac posibil exercitarea functiilor unei firme , servicii de natura financiara , de comunicații si informații , de alimentare cu energie electrica , servicii pentru protectia mediului , etc.

Depozitarea – reprezinta utilizarea eficienta a spatiului de depozitare , astfel incat sa fie ușoara manipularea marfurilor . Existenta depozitelor este necesara pentru pastrarea stocurilor de mărfuri.

Printre primele tentative de definire a distribuției fizice, se înscrie și cea a lui Peter Drucker care, în 1962, afirma că distribuția fizică este un alt mod de a denumi întregul proces de afaceri. „Poți privi orice afacere – în particular o afacere de producție – ca pe un flux fizic de materiale. Acest flux este întrerupt atunci când tăiem sau modelăm materialul. Acestea sunt turbulențe care întrerup fluxul …. Dar fluxul trece prin toate funcțiile și toate stadiile, acestea fiind motivul fundamental datorită căruia nu este condus. Nu se încadrează în structura tradițională a unei organizații funcționale”.

În SUA, National Council of Physical Distribution Management (NCPDM), asociație profesională fondată în 1962, a jucat un rol important în definirea distribuției fizice. De exemplu, conform versiunii din 1972 a definiției, distribuția fizică este un termen care descrie integrarea a două sau mai multe activități, în scopul planificării, desfășurării și controlării unui flux eficient de materii prime, produse semifinite și produse finite, de la punctul de origine la punctul de consum. Definiția specifică faptul că aceste activități pot include, fără ca lista să fie limitativă: tipul de servicii oferite clienților, previziunea cererii, comunicațiile legate de distribuție, controlul stocurilor, manipularea materialelor, prelucrarea comenzilor, serviciul postvânzare și cel legat de piesele de schimb, alegerea amplasamentelor uzinelor și depozitelor, cumpărările, ambalajul, mărfurile returnate, negocierea sau utilizarea elementelor recuperabile, organizarea transportului și transportul efectiv al mărfurilor, precum și depozitarea și stocarea.

Există numeroase definiții ale distribuției fizice, însă majoritatea lor au multe puncte comune cu definiția formulată de Philip Kotler, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în domeniul marketingului, pe plan mondial. El a considerat că distribuția fizică implică planificarea, realizarea și controlul fluxului fizic al materialelor și produselor finite, de la punctele de origine la punctele de utilizare, în vederea satisfacerii necesităților consumatorilor în condițiile obținerii de profit. Această definiție pune accentul pe următoarele aspecte:

caracterul de proces al distribuției fizice, determinat de corelarea activităților de planificare, realizare și control al fluxului fizic al mărfurilor;

obiectul distribuției fizice, care este reprezentat de materiile prime, materialele, semifabricatele și produsele finite;

amploarea spațială a distribuției fizice, care cuprinde întregul traseu de la punctele de origine la cele de utilizare;

scopul operațiunilor de distribuție fizică și concordanța sa cu scopul dual al oricărei activități de marketing, reprezentat de satisfacerea clienților și îndeplinirea obiectivelor de profit ale organizațiilor economice.

Considerat ca fiind un termen paralel cu cel de distribuție fizică, logistica a fost definită de numeroși specialiști în domeniu, printre care și James L. Heskett. În 1977, el consideră că procesul

logistic înglobează ansamblul activităților implicate de fluxul produselor, coordonarea resurselor și debușeelor, realizând un nivel dat al serviciului, la cel mai mic cost.

În 1991, prestigioasa organizație profesională americană Council of Logistics Management (începând cu 1986, noua denumirea National Council of Physical Distribution Management din SUA) recunoștea importanța unui nou concept, cel de logistică. În conformitate cu definiția formulată de această organizație, logistica este un proces care constă în planificarea, realizarea și controlul fluxului și stocării eficiente și eficace a materiilor prime, produselor finite și informațiilor conexe, de la punctul de origine la cel de consum, în scopul adaptării la cerințele clientului.

Printre atuurile definiției date de Council of Logistics Management se înscriu următoarele:

trecerea de la conceptul de distribuție fizică la cel de logistică, pentru a descrie fluxurile dintre operatorii canalelor de marketing;

reflectarea necesității de a considera fluxul total de la punctul de procurare a materialelor la punctul final de distribuție a produselor finite;

considerarea informațiilor ca o componentă importantă a fluxurilor logistice;

perspectiva managerială, care se referă laglobează ansamblul activităților implicate de fluxul produselor, coordonarea resurselor și debușeelor, realizând un nivel dat al serviciului, la cel mai mic cost.

În 1991, prestigioasa organizație profesională americană Council of Logistics Management (începând cu 1986, noua denumirea National Council of Physical Distribution Management din SUA) recunoștea importanța unui nou concept, cel de logistică. În conformitate cu definiția formulată de această organizație, logistica este un proces care constă în planificarea, realizarea și controlul fluxului și stocării eficiente și eficace a materiilor prime, produselor finite și informațiilor conexe, de la punctul de origine la cel de consum, în scopul adaptării la cerințele clientului.

Printre atuurile definiției date de Council of Logistics Management se înscriu următoarele:

trecerea de la conceptul de distribuție fizică la cel de logistică, pentru a descrie fluxurile dintre operatorii canalelor de marketing;

reflectarea necesității de a considera fluxul total de la punctul de procurare a materialelor la punctul final de distribuție a produselor finite;

considerarea informațiilor ca o componentă importantă a fluxurilor logistice;

perspectiva managerială, care se referă la întregul proces decizional, de la etapa de planificare, până la cea de control, în condiții de eficiență și eficacitate;

importanța acordată adaptării procesului logistic la cerințele clienților.

Totodată, o serie de specialiști consideră că definiția analizată are o serie de limite, principalele argumente fiind următoarele:

Excluderea aparentă a serviciilor, deoarece definiția lasă impresia că se referă doar la fluxul bunurilor, deși serviciile pot beneficia, la rândul lor, de avantajele unui bun management logistic sau se pot confrunta cu probleme logistice substanțiale.

Responsabilitatea logisticianului în domeniul producției, care, conform definiției, pare să se extindă la fluxul produselor în cadrul proceselor de producție. În realitate, specialistul în activități logistice nu este implicat în procese de producție detaliate, în controlul produselor în curs de fabricație, în cel de programare a utilajelor sau controlul calității operațiunilor de producție;

Responsabilitatea privind activitățile de „întreținere”. Dintre activitățile unui logistician trebuie să fie exclusă activitatea de întreținere inclusă în conceptul militar de logistică. El se va ocupa de fluxurile de mărfuri dinspre furnizori spre organizația sa și de la întreprinderea sa la clienți.

Pe baza definițiilor prezentate în acest subcapitol referitoare la domeniul logisticii mărfurilor, putem conchide că misiunea logisticianului constă în aducerea bunurilor și serviciilor la locul potrivit, la momentul dorit de utilizatori, în condițiile cerute de aceștia, precum și în asigurarea celei mai mari contribuții la realizarea profitului organizației economice.

Încercările de delimitare a activității logistice de canalele de distribuție i-au determinat pe unii specialiști să facă apel la un nou concept, cel de canal logistic. Ei consideră că scopul principal al unui canal logistic este livrarea la timp a mărfurilor și administrarea corespunzătoare a fluxului mărfurilor. Sunt puse astfel în evidență deosebirile dintre cele două tipuri de canale. În timp ce un canal de marketing facilitează tranzacțiile prin coordonarea produsului, prețului și inițiativei promoționale, un canal logistic asigură disponibilitatea spațială și temporală a produselor și serviciilor. În consecință, canalul logistic constituie sistemul major de asigurare a serviciului pentru clienți.

Se consideră că un canal logistic este un lanț de evenimente care adaugă valoare. Totodată, valoarea reală nu este realizată până când sortimentul de produse nu este poziționat fizic și temporal și nu are configurația corespunzătoare transferului de proprietate. Numai în cazul în care tranzacțiile desfășurate în cadrul canalului întrunesc aprecierea, acceptarea și satisfacția cumpărătorilor, este adăugată o valoare substanțială prin procesul logistic.

1.2. Managementul logisticii

1.2.1. Principiile managementului logisticii

Managementul logisticii are un rol esential in procesul de logistică , având serie de principii absolut necesare pentru manager in fundamentarea științifica a actelor manageriale.

Printre acestea se numără – unitatea , eficiența , competenta , flexibilitatea , autonomia , gestiunea economica , restructurarea , participarea , perfectionarea si legalitatea.

Unitatea – logistica este extrem de complexă , de aceea este nevoie de un asemenea principiu penru a crea premisele desfașurarii in bune conditii a tuturor activitaților ce implica logistica .

Eficiența – necesitatea de a modela sistemele manageriale pentru a obtine o eficienta economica sporită.

Competența – presupune că pe fiecare treapta ierarhica se situeaza o persoană competentă dar si ca aceasta persoana sa fie motivată corespunzător.

Flexibilitatea – consta in faptul că managementul unui sistem logistic trebuie să se caracterizeze prin adaptabilitatea la schimbările de mediu și readaptarea rapida la noille condiții .

Autonomia – se conditioneaza reciproc cu principiul unitații si presupune adaptarea rapida la noile conditii din mediul economic , presupune realizarea unui obiectiv cu minim de efort . Managerul trebuie să aibe trasate atribuțiile , obligațiile profesionale și relaționale .

Gestiune economică – ornanizația este responsabila cu elaborarea unui buget de venituri și cheltuieli , are personalitate juridica și intra în relatii economice si juridice cu alte structuri .Managementul logisticii trebuie sa se asigure de utilizarea judicioasă a resurselor proprii , precum și de constituirea stocurilor si fondurilor bănesti ale structurii respective.

Restructurarea – utilizarea cu discernamânt a resurselor umane si materiale pentru a evita supradimensionarea unor compartimente/structuri si realizarea de economii.

Participarea – constituie participarea la procesul managerial al personalului din cadrul logisticii , creat pentru dezvoltarea democratismului si cresterea eficienței in cadrul departamentului , principiu creat de dinamismul activitatilor economice , de evolutia tehnico-științifică , pentru a creste nivelul de pregatire al personalului din cadrul departamentului de logistică.

Perfecționarea – consta în îmbunatațirea și perfecționarea activitații pe masura creșterii numarului si obiectivelor de rezolvat.

Legalitatea – toate acțiunile managerului si a compartimentului de logistică trebuie sa se desfasoare intr-un cadru legal .

1.2.2. Functiile managementului logisticii

Funcția de management logistic este indreptată spre un anume scop , specific din punct de vedere al caracterului său , care prin interacțiunea cu alte activitați este necesară in dirijarea activitații de logistică.

Funcțiile managementului logistic nu sunt legate de un anumit domeniu de activitate ci de caracterul activitații si de comunitatea scopului urmarit , intrucat funcțiile se vor gasi in fiecare domeniu de activitate ale comartimentului logistic.

Printre principalele funcții ale managementului logisticii se gasesc – previziunea , organizarea , antrenarea , coordonarea și reglarea , evaluarea si controlul.

Previziunea – urmareste analiza compartimentelor logistice și a compartimentelor din subordine si stabileste obiective bazandu-se pe situația resurselor si ansamblul mijloacelor necesare realizarii obiectivelor.La baza previziunii stă pregatirea de specialitate , experiența , spiritul inovator al celor care fac analiza starii logisticii.

Diagnoza presupune realizarea de situații ale starii logisticii la un anumit punct , situatii care ofera informatii care stau la baza proiectării obiectivelor viitoare si se realizează analizând datele statistice din evidențe si a rezultatelor realizate până in acel moment , având scopul readaptării sistemului logistic la noile cerințe cerute de situația curenta .

Prognoza consta in studierea in timp a logisticii pentru a se stabili tendințele vitoare ale procesului logistic.

Planificarea permite managerilor sa aibe clare acțiunile si masurile ce vor fi intreprinse pentru atingerea obiectivelor.

Programarea presupune elaborarea de programe in care sunt specificate actiunile ce trebuiesc întreprinse , succesiunea și intercondiționarile lor . Programele logistice au caracter obligatoriu .

Organizare – este o funcție prin care se determină , enumeră și grupeaza acțiunile necesare pentru realizarea scopului propus , utilizând cat mai rațional resursele materiale , umane și de alta natura ale logisticii.

Organizarea presupune realizarea unor structuri organizatorice raționale , proiectarea unui sistem informațional viabil astfel încat să permită utilizarea cat mai complectă a capacitații logistice . Organizarea se bazează in principal pe eficiență .

Antrenarea – este procesul prin care personalul este determinat să contribuie la realizarea obiectivelor propuse , luand in considerare factorii motivatori. Această activitate se bazeaza pe factori umani si are scopul de a determina și impulsiona angajatul in scopul participării active la realizarea obiectivelor și sarcinilor. Antrenarea trebuie sa țină cont de fiecare individ in parte , de particularitățile fiecăruia și de relaționarea interpersonală.

Coordonarea și reglarea – asigură o unitate a acțiunilor , o armonizare și adaptare ale acțiunilor logistice într-un sistem logistic aflat într-o stare dinamică , în interiorul caruia are loc în permanența modificări .

Coordonarea și reglarea sunt determinate de volumul mare de activitați ce trebuiesc desfașurate , de complexitatea operațiunilor , de apariția unor factori perturbatori .

Aceasta funcție este mai puțin formalizată si depinde de calitățile umane ale managerilor .

Evaluarea și controlul – constă in masurare performanțelor logisticii la un anumit punct , comparat cu obiectivele stabilite inițial.

Aceasta funcție permite unui manager sa afle starea la care se afla sistemul logistic la un anumit punct dând posibilitatea stabilirii unor noi obiective .

Evaluarea are un rol preventiv , corecțiile se fac atunci când nivelul deficiențelor depășește un anumit nivel.

Evaluarea și controlul sunt funcții active , urmarind obținerea rezultatelor stabilite și identificarea factorilor perturbatori .

1.3.Clasificarea logisticii

1.3.1.Logistica interna

Logistica internă se desfașoara in interiorul intreprinderii si presupune activitați legate de transportul produsului de la producție la punctul de consum.

Înregistrarea comenzilor și pregătirea loturilor de livrare:

Începe odată cu primirea comenzii , declanșeaza procesul de producție , toate activitațile urmărind satisfacerea cererii existente.

Serviciul către client

Analizeaza toate elementele mixului de marketing , modul in care produsul ajunge la client este influențat de fiecare element al sistemului logistic.

Distribuția comunicațiilor

Un aspect foarte important in cadrul unei companii sunt comunicațiile , comunicații care se desfășoara intre întreprindere , compartimentele firmei , clienți și furnizori.

Controlul și inventarierea

O activitate importanta in cadrul sistemului logistic , este important de știut in fiecare moment sitauția stocurilor de subansamble , materii prime , piese , pentru ca excesul acestora duce la ocuparea inutilă a spatiului din depozite , dar si lipsa stocurilor duce la blocaje in lanțul distribuției .

Prognoza

Este o estimare a cantitații de produse si servicii necesare in diferite piețe și in anumite perioade de timp pentru realizarea obiectivelor logisticii.

Prognoza este rezultatul unei cercetari de piață , a analizei evoluției pieți , estimarea vânzarilor și cuprinde strategii de preț .

Transportul

Reprezintă deplasare produselor catre distriuitori sau clienți , de la locul de producție, sau invers in cazul returnarii acestuia. Transportul cuprinde alegerea tipului de transport (rutier , pe cale ferată) și a rutelor de transport.

Transportul are adesea costul cel mai ridicat în procesul logistic și influențeaza prețul produselor.

Transportul rutier are avantajul flexibilitații în privința rutelor și se realizeaza de la poarta firmei producătoare la poarta firmei cumparatoare sau la intermediar , se reduce astfel timpul de servire al consumatorului .

Transportul pe cale ferată este mai economic din punct de vedere financiar și permite transportul unor cantităti foarte mari de produse , in special produse neperisabile .

Transportul pe apa este foarte ieftin , putând fi transportate cantități mari de produse pe distanțe foarte lungi .

Transportul aerian este recomandat atunci când se dorește transportul mărfii pe distanțe mari intr-un interval de timp scurt

Transportul pe conducte reprezinta un mijloc specializat de materii prime (petrol , gaze , produse chimice) de la sursa la beneficiar.

Alegerea modului de transport se bazează pe cinci criterii – viteza , siguranța, eficiența, disponibilitatea , cost.

Depozitarea

Cu cat este mai mare timpul dintre producție și consum cu atît este mai mare si volumul depozitării. Depinde foarte mult de organizarea spațiului , proiectarea și amplasarea de depozite , pregătirea personalului , decizii legate de locul de amplasare al depozitelor.

Selecția locurilor de amplasare al depozitelor si al fabricilor trebuie să țina cont de piețele de desfacere , distanțe , de amplasarea furnizorilor , de costuri legate de taxe și de prețul terenului, etc.

Stocarea

Trebuie sa țina cont de situația din depozite , trebuie găsit un echilibru al stocurilor pentru ca niște stocuri mari atrag costuri mari , precum si niște stocuri insuficiente duce la nemulțumirea clientului.

Manipularea

Pune accent pe reducerea costurilor și creșterea productivitații prin eliminarea manipulării inutile , prin gruparea marfurilor in unități de manipulare

1.3.2.Logistica externa

Problematica logisticii activităților de export ale firmelor sunt diferite de cele specificate anterior în cadrul abordărilor logisticii interne a firmei. Diferențierile se manifestă, în principal, pe următoarele segmente: deținerea controlului procesului de transport; avantajele vânzării în termeni de livrat; stabilirea locului activității de export în cadrul organizării generale a firmei; reducerea complexității pieței transporturilor; necesitatea de a ignora granițele între piețele naționale; lipsa datelor despre timpii de tranzit; complexitatea documentației; comandă tipică de export este mai mare decât comanda internă; potențialul de

a vinde în funcție de nivelul serviciului în export.

a. Activitățile de ambalare a produselor

Ambalarea trebuie să reducă la minim riscurile de pagubă la manipulare, încărcaredescărcare, transport, transbordare, stivuire, precum și cele cauzate de factori atmosferici, fizici,chimici, biologici.

Minimalizarea rolului și importanței ambalajului se poate concretiza în: litigii cu beneficiarul extern privind calitatea și cantitatea produselor exportate; suportarea de cheltuieli suplimentare ocazionate de recondiționarea produselor exportate în situația când acesta sunt refuzate de beneficiar; sădirea neâncrederii în exportatorul produselor respective; sporirea nemulțumirii beneficiarului extern ; dificultăți în desfășurarea normală a contractelor la export.

Concepția de folosire a ambalajelor la export va trebui să cuprindă următoarele direcții de acțiune: asigurarea prioritară a ambalării produselor destinate exportului, în corelare și cu cerințele pieței externe; protejarea prin ambalare a bunurilor materiale, cu precădere a celor cu grad avansat de prelucrare sau perisabile.

Utilizarea la export la ambalajelor va ține seama și de următoarele considerente:

-sistemul de transport utilizat pentru transportul mărfurilor la beneficiarul extern; durata

-activității de ambalare a produselor exportate și de stocare a acestora în vederea expedierii;

-restricțiile de presiune, umiditate, viteza vântului necesare păstrării calității produselor exportate; respectarea prevederilor tehnice privitoare la standardele de ambalare, nivelul prestațiilor și al garanțiilor oferite de producătorul de ambalaje.

Asupra producției de ambalaje acționează cerințele normative privind tipizarea și standardizarea.

b. Activitățile de transport și tranzit

Delimitările de responsabilitate în transportul internațional între două părți contractante este deosebit de importantă și se face potrivit unei liste de standarde ce definesc responsabilitățile exportatorului și ale importatorului. Astfel exportatorul stabilește relații cu următorii agenți economici: tranzitorul – este puntea de legătură dintre exportator și transportator. Acesta preia mărfurile, le pregătește pentru vămuire și le predă transportatorului; comisionarul de transport – firma care asigură procurarea mijlocului de transport celui mai convenabil și încadrarea în tariful de transport convenit cu exportatorul;

-comisionarul de vamă – are sarcina de a întocmi formalitățile și documentația vamală; el răspunde de autenticitatea, conținutul și veridicitatea documentelor întocmite; curtierul – face legătura dintre exportator și transportator pentru încheierea contractului de transport;

-transportatorul propriu-zis – sunt reprezentați de agenți economici și constau în armatori maritmi și navali, companii aeriene de transport, transportatori rutieri, societăți de transport feroviar.

Ca sisteme de transport se pot folosi:

– Transportul rutier, este folosit sub următoarele forme: ca mesagerie națională, transport rutier național, transport excepțional, transport internațional.

– Transportul feroviar, utilizat în transportul produselor industriale cu greutate și volum mare are un cost mai scăzut. El se poate efectua prin mesagerie și prin expedieri express.

– Transportul naval este cel mai des mijloc utilizat în activitatea de export fiind cel mai ieftin, permite transportul mărfurilor de masă, are un grad mare de adresabilitate geografică.

– Transportul aerian prezintă o serie de avantaje față de celelalte tipuri de transport în sensul că au viteză mare de transport, durată mică a transportului, siguranță în exploatare, dar și un preț ridicat. Modalitățile prin care realizează transportul aerian pot fi cursă directă, cursă în grupaj, încărcătură ce însoțește transportul de călători, cursă charter.

– Servicii combinate ce folosesc mai multe moduri de transport.

c. Documentația și modalitățile de plată

Transporturile pentru export necesită întocmirea unor formalități (documentații) care nse ridică la peste 20 și semnifică transportul, vama, asigurările, operațiunile bancare și licențele. Documentele principale necesare activității logistice a exportului în spațiul european pot fi:

– factura; reflectă cantitativ și valoric contractul de vânzare la export;

– declarația vamală; întocmită de către exportator sau comisionarul de vamă;

– certificatul de origine comunitar vizat de Camera de Comerț; justifică originea mărfii

în țara importatoare;

– EUR 1 vizat de vamă; este document de circulație ce însoțește marfa până la destinatar și certificat de origine;

– EXE 1; este un document vamal solicitat la ieșirea mărfii exportate din teritoriul vamal;

– conosamentul pentru transportul naval;

– CMR pentru transportul rutier;

– scrisoarea de transport aerian;

– scrisoarea de transport internaținal pe calea ferată;

– confirmarea de preluare a mărfii;

– certificatul de asigurare;

– cererea de asimilare etc.

Ca modalități de plată în cadrul exportului se pot folosi următoarele:

– plata prin

CEC în codițiile prezentării facturii;

– plata prin virament bancar; este folosită frecvent;

– plata prin trată liberă; trata va fi transformată în bani lichizi de către banca ce

deservește exportatorul;

– plata prin remiză documentară; este un mijloc de plată sigur ce necesită o grijă

specială la emisie, execuție și la realizare;

– plata prin utilizarea unui credit d achiziție sau credit furnizor.

1.4 Sistemul de relatii al logisticii

Raporturile care se stabilesc intre compartimentele aceleiasi intreprinderi sau intre acestea si compartimentele altor intreprinderi formeaza sistemul de relatii al logisticii.

Tipuri de relatii din cadrul logisticii :

-relatii de autoritate;

– relatii de cooperare;

-relatii de control;

-relatii de reprezentare , atat pe plan intern cat si pe plan extern.

1.4.1 Relatiile interne

Se stabilesc intre compartimentul logistic si celelalte compartimente din cadrul firmei .

Relatiile interne se stabilesc cu :

-compartimentele de planificare-cercetare-dezvoltare – acest tip de relatii ajuta la elaborarea planului logistic si contine informatii referitoare la volumul si structura produselor ce urmeaza a fi scoase pe piata.

-compartimentul financiar contabil , reglementeaza partea economica din cadrul structurii logistice , referitoare la evidenta cheltuielilor de transport, incasarea contravalorii produselor livrate , inventarierea resurselor din depozite , controlul miscarii stocurilor, etc.

-compartimentul de transport , relatii ce stabilesc si reglementeaza starea de functionare a mijloacelor de transport precum si nevoile legate de transport de la producator la depozite sau la cloienti.

-compartimentul tehnic pentru primirea de catre compartimentul logistic al normelor de consum specific produselor , lucrarilor ,prestatiilor , specificatiile material.

-depozitele pentru o evidenta a materialelor prezente in depozite , urmarirea comenzilor , controlul distributiei si pentru urmarirea stocurilor si al dinamicii acestora.

-cu structurile de productie pentru corelarea programelor de fabricatie cu programul distributiei , controlul resurselor , corelarea resurselor existente cu cel al productiei, etc

-compartimentul de marketing care furnizeaza informatii referitoare la produsele cerute de client precum si particularitatile noilor produse si canale de distributie ce prezinta interes.

-compartimentul de control al calitatii pentru efectuarea receptiei calitative a produselor.

1.4.2 Relatiile externe

Relatiile externe ale logisticii vizeaza:

-furnizorii de materiale cuprinde achizitionarea de resurse , incheierea de contracte de livrare , stabilirea conditiilor de livrare , etc.

-clientii cuprinzand onorarea comenzii catre acestia , incheierea de contracte , asigurarea service-ului produselor vandute , asistenta tehnica , etc

-unitatile de transport (altele decat cele din interiorul firmei) pentru aducerea resurselor de la furnizori , inchirierea de mijloace de transport , transportul cu mijloace inchiriate , etc.

-institutii de cercetare pentru elaborarea de catre acestea a studiilor referitoare la prognoze viitoare ,evolutia pietei de materii prime , evolutia preturilor , elaborarea de strategii de cumparare , etc .

– centre de calcul pentru calculul stocurilor optime , evidenta stocurilor effective , desfacerea produselor.

– unitati bancare pentru plata resurselor materiale , credite bancare , plata furnizorilor , etc.

– bursa de marfuri pentru informarea privind disponibilitatea materiilor prime , preturi si conditii de livrare a acestora.

Relatiile interne si externe ale logisticii are scopul principal de a satisface nevoile clientilor pe de o parte si de asigurare a unei rate de profitabilitate a firmei cat mai mare .

1.5.Metode si tehnici folosite in managementul logisticii

Conceptul de sistem apare in forme embrionare in filosofia antica greaca. Afirmand ca “intregul este mai mult decat suma partilor”, Aristotel da o prima definitie notiunii de sistem. Cel care pune bazele unei teorii inchegate privind sistemele este biologul german Ludwig von Bertalanffy care publica o serie de lucrari reprezentand inceputurile teoriei generale a sistemelor.

Poate fi definit ca sistem orice sectiune a realitatii in care se identifica un ansamblu de fenomene, obiecte, procese, concepte, fiinte sau grupuri interconectate intr-o multime de relatii reciproce, precum si cu mediul inconjurator si care actioneaza in comun in vederea rezolvarii unor obiective bine definite. Specific unui sistem este faptul ca proprietatile intregului nu se regasesc intru totul la parti. Apare fenomenul de sinergie, potrivit caruia intregul este mai mult decat suma partilor.

Un sistem primeste impulsuri din partea mediului inconjurator – ‘intrarile’ in sistem – si preluand aceste impulsuri, le transforma in actiuni asupra mediului – ‘iesirile’ din sistem.

Deoarece intreprinderea comerciala incearca permanent sa se adapteze modificarilor mediului economic, atunci sistemul devine cibernetic, in componenta lui intrand si un model de reglare (feed-back).

Marimile Y ale iesirilor se compara cu vectorul obiectivelor propuse (Z) si, deoarece de cele mai multe ori apar abateri (Y=Z), este necesara interventia unui asa-numit ‘regulator’ (R) care va genera marimea de reglare (X), co rolul de a aduce iesirile (Y) la nivelul obiectivelor stabilite. Reglajele pot avea caracter de stabilizare, homeostatic (de mentinere a valorilor unei marimi intre anumite limite), de mentinere a echilibrului dinamic (imbinarea continua a stabilitatii si schimbarii), cand le reprezentam ca reglaje cu reactie negativa si caracter de amplificare a unor fluctuatii sau marimi din cadrul sau de la intrarea ori iesirea procesului, de acumulare (experimentala) a unor efecte, cand le reprezentam ca reglaje cu reactie pozitiva.

O data cu dezvoltarea ciberneticii si perfectionarea mecanismelor automate de calcul, a fost fundamentat conceptul de sistem cibernetico-economic. Sistemele cibernetico-economice contin ca element esential prezenta directa si constienta a omului, ca factor de decizie si de executie. Prezenta factorului uman, ca element esentia in functionarea sistemelor cibernetico-economice confera acestora un caracter dinamic si continuu perfectibil.

In noua viziune manageriala, intreprinderea comerciala trebuie sa fie orientata spre exterior,catre consumator precum si catre celelaltecomponente ale mediului economic generatoare de risc. Ea exista si isi realizeaza nivelurile de performanta pe baza satisfacerii nevoilor si dorintelor utilizatorulor sau consumatorilor finali. La baza planurilor de vanzare, profit si productie a intreprinderilor comerciale trebuie sa se afle cerintele anticipate ale consumatorilor. Alinierea la cerintele economiei de piata inseamna a privi intreprinderea cu ochii consumatorului si din punctul de vedere al exigentelor acestuia cu privire la satisfacerea cererii. Managerii trebuie sa orienteze utilizarea tuturor resurselor, a tuturor fortelor interne pe care le controleaza pentru a satisface cerintele si interesele consumatorilor, deoarece aceasta este cheia realizarii scopurilor intreprinderii. Intreprinderea comerciala nu se poate dezvolta si nu poate realiza un profit mai mare decat daca determina mai intai dorintele si cerintele cumparatorilor si apoi cauta sa le satisfaca cat mai bine prin rezultatele activitatilor sale. Intreprinderea trebuie sa se incadreze cat mai bine in structura mediului economico-social, activitatea sa trebuie sincronizata permanent cu dinamismul, directiile si formele evolutiei mediului. Se produce astfel o rasturnare a raportului traditional dintre intreprindere si piata. Daca in optica traditionala, intreprinderea producea sau comercializa mai mult sau mai putin independent de cerintele reale ale pietei (mai ales pentru ca acestea nu erau cunoscute), incercand apoi sa se impuna pietei cu produsele sale, in noua viziune de marketing, ea trebuie sa produca si sa ofere pietei numai ceea ce se cere efectiv, sa-si orienteze intreaga activitate din punct de vedere al cumparatorului.

La baza implementarii conceptiei strategice a managementului sta ideea de control. Prin urmare, in contrast cu intreprinderea orientata catre obiectivul produsului, intreprindere ce apare ca un sistem fara reactie inversa a informatiilor de piata, in noua viziune manageriala intreprinderea apare ca un sistem cibernetic. Controlul este procesul prin care decidentul regleaza sistemul in vederea obtinerii unor rezultate in conformitate cu planificarea facuta anterior. Prin urmare, efectele actiunilor manageriale sunt urmarite si controlate de catre intreprindere prin bucla de reactie inversa care influenteaza si determina adaptarea produselor si a proceselor de organizare a vanzarilor la cerintele consumatorilor. Nevoile si dorintele consumatorilor sunt captate si evaluate de catre intreprindere. Apoi, produsele si procesele de distributie sunt planificate in vederea unei eficiente satisfaceri a acestor nevoi si dorinte. Notiunea de palnificare se refera la elaborarea anticipata de decizii pentru realizarea unei situatii viitoare dorite. Compartimentele operative executa planurile stabilite, stabilesc care sunt bunurile si serviciile dorite pe care le aprovizioneaza. Produsele sunt apoi promovate, astfel incat, utilizatorii sa fie infoemati despre existenta si calitatea lor de a satisface nevoile si dorintele. In final, produsele sunt distribuite si astfel cererea este satisfacuta. Pe masura ce nevoile utilizatorilor si dorintele lor se schimba, aceste modificari trebuie sesizate rapid de catre conducere, planurile trebuie adpotate, operatiile trebuie modificate in mod corespunzator, iar tehnicile de promovare si distribuire trebuie schimbate pentru a servi cat mai bine noilor nevoi si dorinte identificate.

Reacti inversa a intreprinderii nu priveste numai legatura cu consumatorii si utilizatorii ci si cu celelalte parti ale ambiantei : furnizorii, sursele de credit ale intreprinderii, recrutarea fortei de munca. De asemenea, toate compartimentele din cadrul intreprinderii trebuie sa se afle legate intre ele prin conexiuni de reactie inversa.

Printre metodele moderne de urmarire, de catre sectorul de aprovizionare, a situatiei si miscarii stocurilor de resurse materiale existente in unitatile economice prezinta un interes practice deosebit urmatoarele:

a). Metoda “maxim-minim”;

b). Metoda “ABC”

a). Metoda “maxim-minim” presupune urmarirea situatiei si miscarii stocurilor pe fiecare fel de material in parte in urmatoarele trei momente importante si anume:

1.In primul moment se stabileste limita maxima si cea minima a stocului pe baza fisei fiecarui fel de material. Limita maxima a stocului este data de nivelul stocului total de productie maxim, iar limita minima de suma stocului de rezerva si a stocului de pregatire, adica la nivelul stocului total minim de productie.

2. In al doilea moment se atentioneaza (signalizeaza), “prin note de signal” elaborate de catre depozitul de materiale, depasirea stocurilor existente fata de stocurile normate maxime sau invers, a atingerii nivelului de productie minim normat. Notele de signal sunt trimise de catre depozite serviciilor de aprovizionare pentru a lua masurile necesare.

3. In al treilea moment, serviciul (sectorul de aprovizionare al intreprinderii) ia masuri operative necesare fie pentru valorificarea stocurilor supradimensionate, fie pentru urgentarea primirii partizilor de materiale de la furnizor in vederea completarii stocurilor de materiale existente in depozit pana la limita normala a acestora.

Experienta practica a intreprinderilor dovedeste utilitatea aplicarii metodei “maxim-minim” in activitatea de urmarire operativa a situatiei si miscarii stocurilor, ceea ce are ca effect rationalizarea aprovizionarii tehnico-materiale.

Principala masura care se impune in vederea utilizarii acestei metode o constituie imbunatatirea sistemului de evidenta a materialelor in deposit.

Fisa de magazie (depozit) in industria alimentara are rubrici speciale, pentru fiecare sortiment de materiale, privind stocul maxim normat si stocul minim normat. Coloanele si randurile fisei de magazie ofera posibilitatea cunoasterii in orice moment a nivelului stocului de materiale din magazie care poate fi comparat cu stocul maxim normat sau stocul minim normat si apoi sa se ia masurile necesare in functie de situatie.

Fisa de magazie (depozit) in agricultura nu cuprinde rubricile privind stocul maxim normat si stocul minim normat, ceea ce ingreuneaza urmarirea stocurilor si luarea unor masuri operative atunci cand apar stocurile supradimensionate sau cand stocurile scad sub cele minim normate.

Odata cu imbunatatirea fisei de magazie este necesar ca sectorul (compartimentul) de asigurare din fiecare intreprindere sa faca cunoscut, la inceputul anului, fiecarui deposit (magazie) care sunt stocurile minime si maxim normate pe diferite perioade ale anului, iar sefii de depozite sa urmareasca, sa analizeze si sa raporteze situatia stocurilor ori de cate ori apar disproportii.

b). Metoda “ABC” are o larga raspandire pe plan mondial si in special in SUA.

Aceasta metoda presupune urmarirea diferentiata a stocurilor de productie in functie de ponderea detinuta pe diferitele grupe de materiale in totalul stocurilor de productie d.p.d.v al numarului lor, cat si d.p.d.v. al valorii materialelor. Ea porneste de la constatarea ca cea mai mare parte din valoarea stocurilor este cuprinsa (concretizata) intr-un numar foarte restrans de mijloace de productie, dar care au un rol “cheie” in procesul de productie si in circulatia mijloacelor de productie.

Metoda “ABC” presupune gruparea materialelor ce se constituie in stoc de productie in trei grupe: A, B si C. Aceasta grupare se face d.p.d.v. al ponderii pe care o are valoarea stocului fiecarui material in valoarea totala a stocurilor de productie pe toate felurile de resurse materiale, adica pe intreaga structura de materiale.

In conformitate cu aceasta metoda, se formeza urmatoarele trei grupe de materiale (vezi figura 5.1):

Grupa “A” cuprinde cca 15% din numarul total de pozitii prevazute in nomenclatura stocurilor de productie, dar care detin o pondere de 70% din valoarea totala a stocurilor de productie;

Grupa “B” care cuprinde cca 25% din nomenclatorul stocurilor de productie, dar care au o valoare de 20% din valoarea totala a stocurilor de materiale;

Grupa “C” care cuprinde restul pozitiilor prevazute in nomenclatura stocurilor de materiale care reprezinta cca 60%, dar care au o pondere de numai 10% din valoarea totala a stocurilor de productie.

In conformitate cu metoda “ABC” controlul si urmarirea situatiei si miscarii stocurilor de productie se face in modul urmator:

stocurile de productie din grupa A se controleaza zilnic sau cel putin de cateva ori pe luna;

stocurile din grupa B se analizeaza lunar (de obicei la inceputul fiecarei luni);

stocurile de productie din grupa C se controleaza trimestrial sau si mai rar.

Dupa cum se poate vedea, prin metoda “ABC” urmarirea si controlul stocurilor de productie din cele trei grupe se face diferit. Se analizeaza foarte des materialele care fac parte din grupa A, se analizeaza lunar cele din grupa B si mai rar cele din grupa C.

O astfel de tratare diferentiata a stocurilor este foarte eficace deoarece mareste operativitatea in urmarirea situatiei stocurilor cu volumul cel mai mare in totalul valorii stocurilor putandu-se lua masuri corespunzatoare de prevenire a formarii de stocuri supradimensionate sau de diminuare a stocurilor de productie sub limitele minime.

Selectarea grupelor de materiale pentru aplicarea metodei ABC de analiza si urmarire a stocurilor

10%

20%

70%

A B C

15% 25% 60%

Fig. 1.1 Structura materialelor din stoc dupa pozitiile in nomenclator

Sursa: Carmen Bălan, Logistica- parte integrantă a lanțului de aprovizionare-livrare, Editura URANUS, București, 2006, pag.65.

Urmarirea si analiza situatiei si miscarii stocurilor de productie presupune un volum mai mare de munca omeneasca. In vederea cresterii operativitatii activitatii de formulare a unor concluzii si de luare a unor decizii prompte si eficiente se impune ca o conditie esentiala introducerea tehnicilor moderne de calcul.

1.6 Conexiunile logisticii cu alte domenii de activitate

1.6.1 Logistica si marketingul

Sistemul logistic si elaborarea strategiei si al planurilor logistice se face in stransa legatura cu alte structuri organizatorice din cadrul unei firme . Printre cele mai importante structuri cu care se interconecteaza logistica se numara – marketingul , productia si rentabilitatea.

Obiectivul principal al logisticii este cel de satisfacere a clientului , acest obiectiv realizandu-se in stransa legatura cu departamentul de marketing , urmarindu-se pe langa satisfacerea clientului si un alt aspect si anume cel al profitabilitatii. Din perspectiva departamentului de marketing acesta nu isi poate realiza obiectivele decat in stransa legatura cu departamentul de logistica bine structurat capabil sa realizeze sprijin departametului de marketing.

Daca in trecut in organizarea firmelor nu era prevazuta in mod specific functia de logistica si aceasta functie era preluata de departamentul de marketing , in prezent existenta a doua departamente separate este necesara , din cauza urmatorilor factori :

tendinta de crestere a profitabilitatii prin reducere a costurilor , ajungandu-se la concluzia ca activitatea logistica desfasurata cu niste costuri scazute ajuta departamentul de marketing prin investitii specifice.

aparitia conceptului de distributie fizica.

Logistica este dependenta direct de marketing , performantele departamentului de marketing reflectandu-se in logistica , care are sarcina de a asigura satisfacerea cererii de pe piata .

Pentru o buna conlucrare intre cele doua departamente este necesar a se urmari activitatile

de marketing care au un impact asupra direct asupra logisticii precum si operatiunile de logistica care au o influenta asupra performantelor marketing-ului.

Un rol important in cooperarea marketingului cu logistica il are mixul de marketing specializa in :

– relatia dintre logistica si produs si anume informatiile utile oferite de departamentul de logistica in realizarea produsului ( costuri de transport , costuri de service) , informatii despre pastrarea caracteristicilor fizico-chimice ale produsului pe timpul transportului si manipularii , durata de viata a produselor si scurtarea intervalelor de timp intre procurare si vanzare;

– relatia intre logistica si pret si anume costurile de transport , manipulare , stocare , costuri care se inglobeaza in costurile totale

– relatia dintre logistica si promovare implica gasirea oportuna a produsului promovat pe piata , stabilirea cantitatilor de la care se aplica discounturile.

– relatia dintre logistica si distributie implica evaluarea nivelului de servire ( marimea loturilor , intervalul de timp dintre doua livrari , varietatea gamei de sortimente , etc )

1.5.1 Logistica si productia

Sunt strans legate , nu se poate vorbi de productie fara logistica si invers. Competitivitatea duce la abordarea comuna a logisticii si a productiei si implica imbunatatirea compartimentelor , dezvoltarea sistemului logistic si servirea cat mai buna a clientilor .

Competitivitatea pe piata a unei firme este influentata de relatia dintre productie si logistica , aplicand urmatoarele optiuni – sa aiba pretul cel mai mic si calitatea cea mai buna a produselor , sa aibe timp de livrare cel mai scurt si servicii post-vanzare avantajoase pentru client.

Relatia productie-logistica se manifesta pe urmatoarele planuri :

-Competitivitatea firmei si a produselor sale implica mentinerea unui cost apropiat de cel al liderilor pietei precum si alternativele de competitivitate in functie de mediul in care firma isi desfasoara activitatea.

-Productia se realizeaza in raport cu cererile pietei de desfacere si a produselor si implica capacitatea retelei logistice , dimensiunile capacitatii de productie , posibilitatea extinderii fabricarii produselor in alte locatii.

-Servirea clientilor prin cresterea continua a calitatii produselor , diminuare timpilor de livrare a produselor prin mentinerea unor relatii de informare cu clientii.

1.5.2 Logistica si rentabilitatea

Rentabilitatea unei firme este esentiala intr-o piata in care concurenta este intr-o crestere continua. Pentru realizarea acesteia trebuie gasit un echilibru intre costurilor de productie si distributie si calitatea cat mai buna a produselor si de serviciile oferite clientilor in conditiile economiei de piata si a concurentei actuale.

Pe fondul acestor conditii logistica are o importanta strategica in costurile totale de productie si distributie ale firmei si implicit in rata de profitabilitate a firmei.

Avantajele competitivitatii ridicate si ale concurentei o resimte in mod pozitiv clientul si consta in valoarea pe care un produs o are pe piata , aceasta valoare consta fie intr-un pret mai scazut ca cel al concurentei , fie intr-o serie de avantaje pe care le primeste clientul in compensatie pentru un pret mai ridicat.

Rolul logisticii se modifica in functie de valoarea produselor dar si de valoarea pe care o da clientii produselor . Acesti factori influenteaza transporturile , depozitarea , manipularea ducand la minimizarea costurilor.

Logistica va trebui sa caute sa gaseasca modalitati noi de actiune pentru a permite sporirea profitului si a cotei de piata al firmei , sa permita intrarea pe piete noi , in final firma sa aibe o rentabilitate ridicata.

CAPITOLUL II – PREZENTAREA FIRMEI S.C. RCS & RDS S.A.

2.1.Scurt istoric S.C. RCS & RDS S.A

Firma RCS-RDS se înființeaza in anul 1994 sub denumirea de Romanian Cable Systems.

Pe fondul extinderii firmei , in anul 1995 este construita o rețea de cablu la Chișinau care ulterior va fi vândută .

În anul 1998 compania de cablu RCS iși dezvolta aria de activitate , inființându-se compania Romanian Data Systems (RDS), specializată in transmisii de date si Internet , companie care va fi in continua dezvoltare , in prezent fiind lider pe piată.

În anii 1999-2000 compania este in plina dezvoltare , achiziționează rețelele de cablu din Slovacia al Slovakian Cable Systems , deținut 95% de catre RCS.

În 2001 RCS&RDS demareaza lucrarile de modenizare a rețelei de distribuție , ceea ce duce la indtroducerea pachetelor diferențiate si al serviciului Cablelink (internet si cablu tv ) la un preț accesibil pentru clienții persoane fizice.

În aprilie 2005 are loc unificarea celor două companii – Romanian Cable Systems si Romania Data Sistems , motivul fiind îmbunatațirea modului de utilizare a infrastructurii si reducerea costurilor operaționale si de administrare.

În noiembrie 2007 opteaza pentru o finanțare bancară record de 500 mil euro , folosită in principal la dezvoltarea rețelei 3G la nivel național , a carei construcție depașește 300 mil euro.

În ianuarie 2010 RCS&RDS preia compania Airbites – divizie a companie Swisscom , companie furnizoare de servicii de comunicații , având cateva zeci de mii de clienți în București și Iași .

În aprilie 2011 RCS&RDS cumpăra compania Terra Sat , aducând companiei un număr de 160 000 abonați , pentru preluarea companiei plătindu-se 4.4 mil. $.

În martie 2012 RCD&RDS cumpără impreuna cu Astral Telecom compania de vablu FX Communications care avea la momentul respectiv 106.000 clienți si compania de internet FX internet având 13.000 clienți.

În decembrie 2012 RCS&RDS lansează Digi TV, serviciu extins in Ungaria , Slovacia , Cehia , Croația și Serbia.

Pe plan local , în anul 2000 compania demareaza proiectul de ralizare al unei rețele naționale de fibră optică in lungime de 4200km , până in prezent fiind realizat un tronson de aproape 1000km, cu o capacitate de transfer date de 622Mbps

. În 2001 încep lucrările de modernizare a rețelei de distribuție, ceea ce permite introducerea pachetelor de programe diferențiate. Tot din acest moment este disponibil serviciul Cablelink (Internet prin cablu TV) la un tarif neprohibitiv pentru persoanele fizice.

În aprilie 2011, compania a cumpărat furnizorul de televiziune prin cablu TerraSat, care avea 150.000 de abonați, pentru suma de 4,5 milioane dolari. TerraSat a fost înființată în 1991 cu o investiție inițială de 70.000 de mărci germane iar în 2011 deținea aproape 5% din piața de CATV, find numărul patru pe piață. Operațiunile firmei erau concentrate mai ales în partea de sud-vest a țării: Pitești, Craiova, Turnu-Severin, Reșița.

În martie 2012, RCS&RDS, a cumpărat, împreună cu Astral Telecom, furnizorul de televiziune prin cablu FX Communications și furnizorul de internet FX Internet[5]. FX Communications avea 107.000 de clienți iar FX Internet avea 13.000 de utilizatori.

MISIUNEA societății comerciale este reprezentată de: menținerea volumului vânzărilor efectuate în Uniunea Europeană, mărirea ponderii vânzărilor pe piața, precum și lărgirea cotei de piață absolute S.C. RCS & RDS S.A n cadrul pieței interne (în prezent această cotă este de 71%).

Societatea își va putea realiza și dezvolta obiectul de activitate, în condițiile respectării prevederilor legale, astfel:

-direct și prin intermediul unor agenți economici precum și prin participarea la societăți existente sau în curs de constituire atît în țară cît și în străinătate;

-în calitate de intermediar, comisionar, agent consignator sau reprezentant al partenerilor din țară și străinătate;

-prin asociere sau fuzionare cu alte societăți sau persoane fizice, inclusiv pentru înființare de noi societăți atît în țară cît și în străinătate;

-prin cumpărarea, construirea, concesionarea, sau închirierea de terenuri și clădiri necesare în acest sens.

-prin efectuarea a orice operațiuni productive, financiare, mobiliare sau imobiliare necesare în acest sens.

2.2. Organizarea societății S.C. RCS & RDS S.A

Structura organizatorică S.C. RCS & RDS S.A este o structură organizatorică de tip ierarhic – funcțională care poate fi reprezentată grafic cu ajutorul unei organigrame. . Este o structură ierarhic – funcțională deoarece este alcătuită atât din compartimente operaționale, cât și funcționale și pentru că executanții primesc decizii și răspund numai în raport cu șeful ierarhic nemijlocit, respectându – se principiul unității de decizie și de acțiune.

Așa cum reiese din organigrama RCS & RDS organul suprem de conducere al societății îl reprezintă Adunarea Generală a Acționarilor (A.G.A.), societatea comecială S.C. RCS & RDS S.A fiind o societate pe acțiuni.

Adunarea Generală a Acționarilor se întrunește o dată la 1 an (ca eveniment ordinar) sau ori de căte ori există anumite situații urgente (ca eveniment extraordinar) și ea analizează și aprobă datele de bilanț economice – financiare și încheierea exercițiului financiar. Adunarea Generală a Acționarilor dă drepturile sale unui Consiliu de Administrație (C.A.) care este din alcătuit din 6 membrii: președinte și alți cinci membrii. Consiliul de Administrație are o răspundere colectivă și solidară. Forma de conducere prin care se exercită conducerea societății este Administratorul Unic (Directorul General).

2.3.Conjunctura economică generală în care își desfășoară activitatea S.C. RCS & RDS S.A

Cheltuielile unei societăți reflectă sub formă valorică întregul consum de factori de producție sau de resurse materiale, umane și financiare, efectuat pentru fabricarea și vânzarea producției. Nivelul, dinamica și structura acestor cheltuieli reflectă în mod sintetic activitatea firmelor pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea nivelului lor trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toți agenții economici, în vederea sporirii eficienței întregii activități desfășurate. Cheltuielile totale ale activității (C) reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de către o firmă în timpul unui exercițiu financiar. Ele se structurează după mai multe criterii, cel mai important fiind criteriul provenienței, în funcție de care se împart în: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare și cheltuieli excepționale.

Evoluția cheltuielilor totale în perioada 2010-2012 a fost următoarea:

De reținut este faptul că datele au fost actualizate cu ajutorul indicilor statistici ai prețurilor, la momentul cel mai apropiat studiului de față, adică la nivelul prețurilor din decembrie 2011.

Fig.nr.1

Pentru a se calcula de câte ori s-a modificat valoarea cheltuielilor față de perioada de bază, s-a folosit formula următoare:

cu bază fixă – mărimea cheltuielilor din luna decembrie 2010 Ct – ;

cu bază mobilă – mărimea cheltuielilor din luna decembrie 2012 Ct – .

Mărimea cheltuielilor din anul 2010 a fost următoarea:

În anul 2011 față de 2010 cheltuielile totale au avut o evoluție ascendentă, crescând cu 54 de procente, în timp ce în anul 2012 față de 2010 acestea au crescut cu 200,6%.

Mărimea cheltuielilor după formula cu bază mobilă în anul 2012 a fost următoarea:

Putem observa că în anul 2012 față de 2011 cheltuielile totale au crescut cu 10.134.013 mii lei (98%).

2.4. Piata firmei S.C. RCS & RDS S.A

Macromediu

Pentru analiza strategiei pe care o umeaza sau o va urma firma trebuiesc analizati factorii externi ce actioneaza asupra firmei si anume micromediul si macromediul.

Acesti factori sunt factori dinamici si influenteaza permanent mai mult sau mai putin activitatea firmei .

Datorita acestor particularitati ale micromediului si a macromediului si anume acela de modificare permanenta , firmele trebuiesc sa monitorizeze si sa se adapteze continuu modificarilor externe . Unele reusesc acest lucru , altele nu au o eficienta foarte mare in adaptare .

Componentele macromediului sunt clasificate astfel:

-Mediul demografic

-Mediul economic

-Mediul tehnologic

-Mediul natural

-Mediul cultural

Mediul politico-legislativ.

Mediul demografic – și anume populația și împarțirea populație dupa anumite criterii pentru o mai ușoara identificare a clienților firmei.

Populatia se ghideaza dupa niste modele si tendinte evolutive , analiza acestora faciliteaza firmei cunoasterea comportamentului clientilor sau potentialilor clienti dintr-o anumita piata .

Pentru cunoasterea novoilor si dorintelor nu este necesar decat o impartire a consumatorilor dupa criterii de varsta , stare civila , ocupatie , sex.

Un alt aspect important in cunoasterea nevoilor consumatorilor sunt si factori mai speciali cum ar fi scaderea natalitatii sau accentuarea procesului de imbatranire , factori semnificativi care au impact in comportamentul de cumparare al consumatorilor.

O analiza a factorilor demografici in firma RCS-RDS este analiza data de numarul populatiei , pe structura de sexe , analizandu-se volumul cat si dinamica populatiei si evolutia acesteia. Un factor care afecteaza o intreprindere , in cazul de fata RCS-RDS este scaderea populatiei , pe fondul scaderii ratei natalitatii .

Mediul economic

Cuprinde in mod general totalitatea factorilor din economie care isi pun amprenta mai mult sau mai putin asupra activitatii unei intreprinderi pe de o parte dar si puterea de cumparare a consumatorilor care este direct influentata de starea economica generala.

Factorii ce influenteaza consumatorul si puterea de cumparare a acestuia sunt diversi , de la rata inflatiei , rata somajului la exportul si inportul de produse si evolutia preturilor.

In cazul firmei RCS-RDS mediul economic are o influenta semnificativa in oferta de produse a firmei , in general tendinta este de a oferi produse la preturi cat mai accesibile , adresate tuturor categoriilor de clienti , preturi care sunt conditionate de oferta venita din partea pietei .

Ca o imagine de ansamblu a mediului economic extern putem constata ca rata anuala a inflatiei in zona euro s-a redus in 2014 cu 0,2 puncte ajungand la 1.7 %. Factorii care au dus la diminuarea inflatiei au fost reducerile de preturi la energie , la serviciile de transport si la cele de telecomunicatii.

Pe plan local rata inflatiei a crescut ajungand la 1.56% pe fondul scumpirii produselor cu preturi administrate .

Rata inflatiei are un impact sporit asupra intreprinderii , o rata a inflatiei mare se traduce prin situatie economica dificila , putere de cumparare scazuta , consumatorul isi va orienta cheltuielile pe lucruri de baza , evitand alte cheltuieli datorita situatiei economice instabile. Pe de alta parte atunci cand veniturile depasesc rata inflatiei consumatorii isi pot procura mai multe buniri si servicii , acesta fiind si momentul propice pentru o intreprindere de a-si spori vanzarile si de a atrage noi consumatori .

Cresterile si scaderile de personal sunt si ele un element important din mediul economic care afecteaza o intreprindere , cresteri de personal s-au constata in mediul bugetar, scaderi constatandu-se in domeniul constructiilor , dar si in posta si telecomunicatii.

Rata somajului a crescut in al doilea trimestru al anului 2014 , ajungand la 7,5% .Fata de aceeasi perioada a anului anterior rata somajului s-a diminuat cu 0,8 % , pe fondul cresterii economice .

Castigurile salariale s-au majorat cu 0,7% fata de anul 2013 , in principal datorat cresterii salariului in domeniul bugetar.

Mediul tehnologic

Un factor important care afecteaza intreprinderea si care are o influenta foarte mare in realizarea produselor si in costurile realizarii lor este mediul tehnologic. Concret nivelul tehnic al utilajelor , brevetele si licentele , activitatea departamentului de cercetare-dezvoltare , capacitatea de creatie , inovatie fac parte din acest mediu .

Mediul tehnologic are un impact puternic asupra activitatii umane si cunoasterea acestuia de catre firma este foarte important deoarece se pot gasi modalitati noi de satisfacere a clientului , ajuta descoperirea de noi segmente de consumatori si amplifica activitatile de marketing , utilizand noi tehnici .

Gasirea unor noi procese tehnologice are un impact asupra satisfacerii clientilor , a modului de satisfacere al acestora si are o influenta asupra marketingului firmei , firma putand produce noi produse si putand presta servicii diversificate de ambalare , promoare , etc.

Adaptabilitatea firmelor la noile procese tehnologice este diferita de la caz la caz , firmele care nu se adapteaza deloc sau nu se adapteaza rapid riscand pe termen lung pierderea clientilor in favoare firmelor care se adapteaza rapid.

Noile tehnologii sunt de obicei costisitoare , necesita o pregatire a personalului dar si al clientilor , care nu sunt intotdeauna pregatiti pentru o schimbare .

Tehnologia informationala ocupa un rol important in piata , datorita avansarii continue a tehnologiei , permite obtinerea unor mai bune rezultate in toate domeniile. Principalul element al acestei tehnologii este dezvoltarea telefoniei mobile , care permite o mai buna comunicare intre firme si furnizori , agenti etc. Un avantaj mare fata de trecut este folosirea utilajelor performante , a automatizarii acestora , lucru care se reflecta in productivitatea firmei , la costuri cat mai scazute .

In viata unei intreprinderi informatia este esentiala , acesta fiind un avantaj major intr-o piata in care concurenta este foarte mare , informatia se poate spune ca este vitala in productivitatea unei firme.

Mediul natural

Integrarea conceptului de mediu natural in cadrul unei firme are o importanta deosebita si a inceput sa fie luata in considerare tot mai mult si integrata intr-un sistem impreuna cu alte subsisteme ca – populatia , poluarea , calitatea vietii , investitia de capital , taote fiind analizate in detaliu in prezent si pe viitor .

Mediul natural este luat in considerare in desfasurarea activitatii unei firme , coditiile din mediul natural este luat in considerare in amplasarea depozitelor , distributia in spatiu a unitatilor economice , acestea influentand obiectivele unei intreprinderi .

Tendintele mediului natural si a anume criza materiilor prime , clima , influenta reliefului are un impact mai mic sau mai mare asupra intreprinderii si trebuie tinut cont in cadrul strategiei de dezvoltare al unei firme.

Mediul cultural

Ansamblul elementelor care privesc sistemul de valori, obiceiurile, tradițiile, credințele și normele care guvernează statutul oamenilor în societate constituie mediul cultural.

In cadrul unei firme unul dintre cele mai importante obiective este acela de cunoastere a cumparatorilor , cunoastere a comportamentului acestora , cunoastere a segmentarii pietei si cunoastere a tipologiei specifice ale cumparatorilor .

Mediul cultural ofera firmei informatii foarte utile referitoare la exigenta pietei , lucru care ajuta firma la fabricarea de produse specifice pietei tinta, dar ofera si informatii referitoare la maniera distribuirii produselor .

Din punct de vedere cultural valorile fundamentale rezista in timp , nu sunt supuse schimbarii in timp ce valorile culturale secundare sunt supuse schimbrii si trebuiesc urmarite atent de catre intreprinderi in elaborarea strategiei de marketing sau logistica.

Nivelul educational al angajatilor proprii si al clientilor trebuie urmarit permanent , angajatii trebuiesc instruiti permanent si trebuie acordata o importanta deosebita acestui aspect

La nivel de individ trebuie urmarit impactului pe care il are influentele de natura sociala si anume cultura , apartenenta la un grup , clasa sociala.

Mediul politico-legislativ

Structurile sociale ale socitatii si fortele politice ce actioneaza si raportul dintre acestea formeaza structura mediului politico-legislativ. Acestea determina climatul in care isi desfasoara activitatea firma din punct de vedele legislativ si politic , avand o influenta puternica si directa asupra mediului de afaceri dintr-o regiune sau dintr-un stat . Un tip de influenta direct este intervantia statului in economie , precum si atitudinea adinistratiei in ceea ce priveste situatia economica a unei societati in general.

Pe parte legislativa influetele sunt date de normele juridice si actele normative care reglementeza desfasurarea activitaitii unei firme . Aceste influente pe parte legislativa nu cuprinde doar legislatia interna ci si reglementarile stabilite de organismele internationale .

Monitorizarea macromediului trebuie realizata continuu , fiecare componenta trebuie studiata individual . Urmarirea tendintelor macromediului este dificila si foarte importanta deoarece orice schimbare majora a unui factor de macromediu poate avea impact major asupra firmei , pe planul relizarii obiectivelor si al planurilor de marketing .

Micromediu

PIAȚA reprezintă locul in care mai multe intreprinderi isi valorifică produsele , fiecare întreprindere urmărind ocuparea unui anumit loc în cadrul pieței , care sa îi asigure o eficiență in realizarea produselor oferit spre vânzare. Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar definirea poziției în cadrul pieței și a raporturilor pe care intreprinderea și produsele oferite le are față de ceilalti participanti in cadrul pieței.

Piața este, de asemenea, sfera economică în care producția apare sub formă de ofertă de mărfuri, iar nevoile de consum sub formă de cerere de mărfuri; piața reprezintă sfera manifestării și confruntării ofertei și cererii, a realizării lor prin intermediul actelor de vânzare – cumpărare.

Compania RCS&RDS nu este prezentă doar pe piața locală de cablu si telecomunicații ci și în Ungaria, unde în decembrie 2009 a preluat 30% din operatorul de cablu TvNetWork. În ianuarie 2013, compania avea în jur de 220.000 de abonați pentru cablu analogic și 420.000 de clienți pentru serviciile de televiziune digitală prin satelit (DTH), adică aproximativ jumătate din numărul total de abonați de DTH din Ungaria. În decembrie 2012, RCS & RDS era numărul doi pe piața de servicii TV din Ungaria, cu 680.494 de clienți în total, după UPC (cu 753.872), și înaintea grupului Deutsche Telekom (cu 636.087). În iunie 2012, S.C. RCS & RDS S.A 247.800 clienți de internet fix, fiind pe locul 3, după Deutsche Telekom, cu 645.770 de abonați și UPC cu 464.240 de abonați.

Televiziune prin cablu:

Televiziune digitală prin satelit – DigiTV:

Internet:

Telefonie fixă:

Telefonie mobilă:

Clientii:

Clientii S.C. RCS & RDS S.A sunt atat persoanele fizice indiferent de varsta cat si persoanele juridice.

Printre clientii S.C. RCS & RDS S.A se află urmatoarele firme-

SC PROD CO S.A.

SC LACTO STAR S.A.

AC AUTO GLOB SRL

SC MENAJ SRL

AC REVER IMPEX S.A.

Concurentii :

   Din punct de vedere al utilizatorului casnic , cea mai raspandita alternativa de conectare este cablul , ca alternativa ma viabila din punct de vedere al pretului si al vitezei de date , la dial-up. Insa si conectarea prin dial-up are un avantaj si anume infrastructura de conectare se gaseste oriunde exista o linie telefonica fixa – adica peste tot fata de conectarea prin cablu care se gaseste numai in orase acolo unde se gasesc retele de cablu adaptate pentru instenet si cablu tv transmise prin acelasi mediu de propagare.

Cel mai raspandit mediu de propagare al datelor este cablul coaxial (vorbind de conexiuni de banda larga “broadband”) , avand o viteza mare de propagare a datelor si un pret decent fata de dial up . Conexiunile da banda larga (broadband) pot avea la baza si tehnologia DSL (digital subscriber line) , tehnologia radio(wireless) sau satelit. Dintre acestea doar tehnologia DSL ,care are la baza o linie telefonica obisnuita , poate oferi alternative la conexiunea prin cablu .

Concurenta dintre DSL si cablu privind conexiunile la internet a adus beneficii clientilor care au parte de beneficii din punct de vedere financiar si din punct de vederea al vitezei de internet .

In unele tari din strainatate conectarea prin DSL a luat amploare fata de conectarea prin cablu , insa in Romania cablul ramane majoritar , conectarea prin DSL existand doar in cateva orase .

Odata cu oferta de internet a companiei , profitand de posibilitatile tehnologice de implementare a cablului tv in mediul de transmitere a datelor , compania RCS-RDS prin strategia de marketing agresiva a atras clientii si spre cablul tv nu numai spre internet , in ciuda mentinerii starii de saracie a populatiei dar trebuie mentionat ca tarifele practicate nu sunt excesive pentru majoritatea populatiei .

Datorita dorintei romanilor de dupa 1990 de a vedea cat mai multe canale , au aparut o multitudine de companii de cablu , intai in vestul tarii apoi in toata tara .

RCS-RDS dispune de un mare avantaj in fata celeorlalte companii de cablu si intenet si anume avantajul primului venit , si capacitatea de adaptare foarte rapida la schimbarile pietei si orientarea catre alte nise , diferite de cele initiale .

Printre concurentii mari ai RCS-RDS se numara:

– UPC Romania

– NetxGen;

– Romtelecom;

– Digital Cable Systems;

2.5.ANALIZA SWOT S.C. RCS & RDS S.A

Integrarea strategiei de marketing în strategia globală a firmei conduce la căutarea unui compromis între presiunile pieței și presiunile din afara pieței, iar rezultatul final constă în realizarea echilibrului între acestea.

Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei, stabilirea obiectivelor strategice și a strategiei necesare atingerii lor, aplicarea planului care să materializeze strategia respectivă, se bazează pe un proces amplu de analiză și evaluare a mediului de acțiune a firmei, a situației competitivității în acest mediu și a situației firmei, a capacității acesteia de a înfrunta schimbările produse în mediu.

Analiza SWOT poate fi receptată nu numai ca instrument de analiză statică, ci și ca o abordare procesuală a unei strategii. Datele furnizate din acest tip de analiză referitoare, în special la poziția firmei și evoluția pieței, sunt utile în stabilirea strategiei firmei RCS RDS. Opțiunile ce urmează a fi alese utilizează ca punct de referință matricea marilor strategii , ce conține patru cadrane rezultate din combinarea factorilor interni și externi ai firmei.

Creștere rapidă a pieței

Tabel . – 2

În esență, marketingului strategic îi este specific analiza continuă a mediului extern, pe de o parte, pentru a anticipa sau sesiza la timp schimbările din cadrul acestuia, iar pe de altă parte, a situației interne a firmei pentru a evalua capacitatea ei de a face față cu succes schimbărilor. Metoda de analiză , folosită în acest sens, este cea denumită generic SWOT, ce reprezintă acronimul cuvintelor Strengths (forțe, puncte forte), Weaknesses (slăbiciuni, puncte slabe), Opportunities (oportunități, șanse) și Threats (amenințări). Primele două privesc firma și reflectă situația acesteia, iar ultimele două se referă la mediul și oglindesc impactul acestuia asupra activității firmei.

Oportunitățile reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, șanse oferite pentru a-și stabili o nouă strategie sau a-și reconsidera strategia existentă, în scopul exploatării profitabile a oportunităților apărute. Philip Kotler definea o oportunitate ca fiind un “segment de piață caracterizat printr-o anumită nevoie prin care întreprinderea poate desfășura o activitate profitabilă”.

Un prim pas în analiză îl constituie identificarea oportunităților și amenințărilor rezultate din mediul extern. Clasificarea oportunităților se poate face utilizând o matrice bidimensională, denumită Matricea oportunităților, ce utilizează două criterii de departajare a oportunităților : probabilitatea succesului și atractivitatea oportunităților acestea luând valori pe scale de la 1 la 9. Tabel 3

Firma S.C. RCS & RDS S.A deține o serie de oportunități legate de mediul extern, oportunități ce există pentru fiecare firmă și trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor.

■ Prezența slabă în sector a concurenței și cererea nesatisfăcută a populației reprezintă un alt atu al mediului extern. Satisfacerea cererii clienților, în general a persoanelor fizice, pentru consum individual, este obiectivul lanțurilor de magazine și a complexelor comerciale prezente pe piață.

■ Utilizarea sistemelor informaționale peformante în organizarea internă a firmei, prin baza de date referitoare la clienți, sistemul de plată prin card, rețeaua de calculatoare ce gestionează rotația stocului, clienții, efectuarea plăților și sistemele audio-video de supraveghere a întregii activități, îi conferă firmei eficiență atât internă, legată de comunicare inter- și intrapersonală, cât și o satisfacere la un nivel mai înalt a exigențelor clienților.

■ Un ultim aspect legat de oportunități, dar nu lipsit de importanță, este cel al facilităților față de investitori, facilități acordate de Administrația locală privind reglementarea concurenței de piață, asigurarea tratamentului egal între investitorii străini și români, asistarea profesională a investitorilor străini în etapa de declanșare a afacerii, în vederea reducerii la minimum a greutăților pe care aceștia le-ar putea întâmpina .

Amenințările sunt factori de mediu externi, negativi pentru firmă, situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanțelor ei economico-financiare. Amenințarea externă, conform lui Philip Kotler este o “piedică apărută ca urmare a unei tendințe sau unei evoluții nefavorabile a mediului,care în absența unei acțiuni pe piață defensive, ar duce la scăderea vânzărilor sau a profitului”. La fel ca și oportunitățile, amenințările se reprezintă cu ajutorul Matricii amenințărilor luând în considerare doi factori cu o importanță relevantă pentru firmă probabilitatea de apariție a fenomenului și gravitatea amenințării, aceștia dețin valori pe o scală de la 1 la 9.

Tabel 4

■ Primul factor al amenințărilor este reprezentat de rata inflației, care, deși a înregistrat o scădere în raport cu perioada ,evoluția acesteia va fi influențată într-un mod direct de creșterea prețurilor pentru servicii. În perioada următoare, datorită creșterii inflației, S.C. RCS & RDS S.A, va înfrunta dificultăți în activitate, în cazul în care nu va ține cont de această previziune.

■ Venitul populației în perioada prezentă a cunoscut o creștere destul de semnificativă, însă această creștere este justificată de deprecierea monetară sau alte cauze de natură economică. Chiar dacă veniturile au crescut, aceasta nu înseamnă o sporire a volumului de achiziționare a produselor, deoarece și prețurile au cunoscut o creștere semnificativă. Pe termen scurt, se poate aprecia că veniturile au crescut ușor, comparativ cu perioada de referință, însă o creștere ulterioară a prețurilor produselor, conduce la un efect de neutralizare a importanței acesteia. Impactul asupra firmei, în viitor, poate să conducă la o scădere atât cantitativă, cât și valorică a vânzărilor.

■ Un alt aspect, la fel de important în analiza mediului extern, este legat de pericolul noilor intrați pe piață. Studierea concurenței, atât din punct de vedere al prezenței actuale pe piață, dar și a viitorilor concurenți, reprezintă o altă caracteristică ce trebuie luată în considerare. În acest caz, firma trebuie să fie receptivă la schimbările produse pe piață, la apariția unor concurenți ce oferă produse asemănătoare acelorași tip de clienți. În perspectivă, firma trebuie să își diferențieze activitatea, iar principala amenințare poate să vină din partea concernului UPC. Aceste două firme sunt pe piata cu n tip de comerț asemănător firmei S.C. RCS & RDS S.A și amenințarea principală este legată de poziția pe care acestea o să o ocupe în preferințele clienților

■ În general, tendința consumatorilor este să achiziționeze produsele cu cele mai mici prețuri și o calitate corespunzătoare, însă un rol important în stabilirea produselor achiziționate îl are și gradul de substituire. Astfel, firma trebuie să analizeze și această caracteristică, astfel încât produsele pe care le oferă să nu dețină un corespondent și un grad de substituire mare. Analiza produselor potențiale care pot să înlocuiască propriile produse trebuie să conțină atât nivelul de preț, cât și cel al calității. Produsele pe care le oferă firma prezintă un grad mare de substituire, astfel politica de produs trebuie orientată spre o înlocuire proprie, o creere a unei alternative de produse realizate de firmă, pentru a evita deplasarea clienților spre concurență. Realizarea unor produse proprii, sub marca proprie și un preț mai accesibil este o alternativă viabilă referitoare la politica de produs. Astfel, gradul de substituire, în prezent o amenințare, poate fi transformat într-o oportunitate.

■ Deprecierea monedei naționale și fluctuațiile cursului valutar reprezintă un alt tip de amenințare la adresa activității firmei. Ținând cont de activitățile de colaborare cu firmele pe plan internațional, de achiziționare a produselor de pe piața externă , firma atribuie un rol important cursului valutar. Ponderea profitului firmei la profitul corporației este influențată într-o măsură considerabilă de cursul valutar, iar poziția ocupată pe plan extern, condiționează propria existență. Devalorizarea monedei conduce deci, la o activitate ineficientă a unității strategice, iar contribuția ei la îndeplinirea obiectivelor organizației este condiționată de aceste aspecte.

■ Creșterea prețurilor la produsele comercializate nu conduce la obținerea unui profit superior, ci la pierderea potențialului de clienți. O asemenea creștere influențează într-un mod negativ puterea de cumpărare, iar tendința populației este de a distribui veniturile într-un mod mai limitat, rațional, cunoscând o cerere negativă. În această perioadă, viteza de rotație a stocurilor este mai lentă, existând posibilitatea unui surplus ineficient. Firma trebuie să analizeze tendința de creștere a prețurilor, pentru a evita o situație de acest tip. Eficiența activității depinde în mod direct de nivelul prețurilor, iar pentru a evita ineficiența trebuie să acționeze în direcția menținerii unor prețuri care să satisfacă atât clienții, cât și să-i permită obținerea de profit.

Analiza mediului intern al firmei presupune o evaluare a resurselor proprii, a potențialului firmei astfel încât să se poată identifica punctele forte și punctele slabe ale acesteia. Această analiză ține cont și de etapa din ciclul de viață în care se află produsele și firma pe piața, dar și de activitatea anterioară a întregii firme, pe ansamblu. Punctele forte ale firmei sunt competențe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparație cu alte firme concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în fața lor. Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de performanțe inferior celor ale firmelor concurente.

Notă

*A-forță majoră

C-neutru

E-slabiciune majora

B-forță minor

D-slabiciune minoră

Politica de preț și de promovare reprezintă alte două atuuri ale firmei, prin care s-a conturat legătura durabilă cu clienții. Practicarea unor prețuri avantajoase a reprezentat pasul spre atragerea clienților, iar la fidelizarea lor a contribuit politica de promovare. Aceste două tactici ale firmei reprezintă axul întregii afaceri: orientarea către nevoile consumatorilor.

Cu un flux de numerar dinamic, activitatea firmei este eficientă, atât din punct de vedere al veniturilor realizate, cât și a rotației stocurilor. Acest aspect, al rotației stocului, se bazează pe principiul metodei “just in time”, iar produsele sunt achiziționate de la furnizori în măsura în care sunt cerute pe piață. Aspectele pozitive ale dinamismului fluxului de numerar derivă și din diferențierea față de concurenți, prin eficiența activității pe ansamblu.

Ca principal punct slab al firmei este cel al distribuției și relației cu furnizorii. În unele situații, furnizorii nu reușesc să respecte condițiile și termenele de livrare ale produselor, iar firma se confruntă cu o incapacitate de a satisface cererea venită din partea clienților. Pe termen lung, acest aspect poate să conducă la pierderea unei părți a clienților și ineficiență pe ansamblu a activității.

Un al doilea deficit al firmei se referă la fluxul mare al angajaților într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce determină o comunicare insuficientă și ineficientă cu clienții aflați în momentul alegerii produselor. Insuficiența cunoștințelor noilor angajați și tratarea de către aceștia într-un mod necorespunzător a clientului, conduce la ineficiența activității întregii firme.

CAPITOLUL III – STUDIUL DE CAZ – Managementul logisticii în cadrul firmei SC RCS-RDS SRL

3.1. Organizarea sistemului logistic al firmei

Avându-se în vedere resursele financiare, materiale și umane, precum și mediul exterior ostil întreprinderii, au fost formulate anumite obiective strategice, menite să îmbunătățească activitatea firmei și în consecință, să conducă la obținerea unui profit mai mare. Aceste obiective strategice sunt:

stabilirea unui program de fabricație în strânsă corelare cu intensificarea eforturilor de mărire a volumului contractelor, al comenzilor de producție, care să țină cont de posibilitățile tehnice ale fabricii (resurse umane și tehnologice) și de cerințele pieței;

îmbunătățirea performanțelor produselor actuale sau renunțarea la fabricarea unor produse necompetitive;

stabilirea unor prețuri competitive pentru produsele proprii societății prin reducerea cheltuielilor de producție, prin achiziționarea de utilaje performante și de tehnologii moderne, de productivitate ridicată;

sporirea gradului de răspândire pe piață a produselor firma prin intensificarea acțiunilor promoționale, în vederea atragerii de noi clienți și colaboratori;

diversificarea rețelei de distribuție trebuie făcută astfel încât să se aibă distribuitori în toate orașele țării pentru a se folosi doar în canale scurte de distribuție (cu un singur intermediar);

restructurarea activității trebuie să fie realizată printr-un pachet de măsuri de natură organizatorică, tehnologică, financiară, urmărindu-se îmbunătățirea indicatorilor economici ai societății.

3.2. Manifestarea logisticii interne in cadrul firmei

RCS & RDS lanseaza in cadrul CERF pachetul de internet, telefonie si televiziune si noul serviciu de televiziune digitala Pay per View, Digi Film, cinematograful de acasa.

Ca si la editiile anterioare, compania este furnizorul exclusiv de internet si telefonie fixa din cadrul acestei manifestari, punand la dispozitia expozantilor acces la internet si linii telefonice fixe.

"Pe parcursul celor 5 zile de eveniment, compania isi va face cunoscute serviciile, de data aceasta "la pachet": internet, telefonie si televiziune. "Impachetarea" serviciilor de comunicatii are ca scop prezentarea avantajelor pe care utilizatorii le obtin odata cu achizitionarea unuia dintre cele trei pachete de servicii", spun organizatorii.

De la cabinele telefonice instalate in incinta expozitiei, precum si in standul RCS & RDS, vizitatorii pot efectua gratuit apeluri telefonice catre orice destinatie din lume.

3.3. Distributia fizica in cadrul SC RCS-RDS SRL

Principalele criterii de optimizare a mijloacelor de transport în conditiile actuale sunt urmatoarele:

Ø      scaderea cheltuielilor de transport si accesorii per unitatea de greutate sau de volum de marfa transportata;

Ø      realizarea unor mijloace de transport de mare viteza;

Ø      scurtarea timpului de manipulare a marfurilor si, uneori, chiar de ambalare a acestora prin dotarea mijloacelor de transport cu mijloace proprii de încarcare / descarcare si chiar cu posibilitati de ambalare;

Ø      adaptarea rapida la situatiile de conjunctura manifestate la nivelul economiei mondiale;

Ø      pentru pastrarea în bune conditii a calitatilor marfurilor transportate s-au construit mijloace de transport adecvate, specifice marfurilor transportate;

Ø      realizarea unor mijloace de transport sigure si competitive din punct de vedere tehnic si economic;

Elementele care stau la baza tendintelor de optimizare a expeditiilor si transporturilor internationale de marfuri:

Ø      mediul în care se desfasoara;

Ø      modul de folosire a diferitelor mijloace de transport;

Ø      felul operatiunile comerciale care se pot efectua în timpul transportului;

Ø      natura marfurilor care se transporta;

Ø      felul operatiunilor comerciale.

Odata cu aderarea României la Uniunea Europeana din ianuarie 2007, companiile romanesti de transport extern vor avea obiective similare celor din Europa Centrala si de Est si anume scaderea preturilor pentru facilitarea intrarii pe piata vestica.

Pâna în prezent companiile autohtone au fost nevoite sa scada nivelul preturilor practicate pentru servicii externe ca sa poata ramâne în competitie.

Acest lucru s-ar întâmpla în conditiile în care dupa cum se stie ca România se confrunta cu o fiscalitate ridicata, cu o ne – concordanta a legislatiei românesti cu cea europeana si o ambiguitate a ordonantelor.

Operatorii romani de transport pot mentine acest nivel scazut al pretului pe km. atâta timp cât pretul combustibililor ramâne constant. Pretul intern scazut la motorina este singurul avantaj pe care ei îl au în raport cu firmele occidentale.

Daca acest pret creste din mai multe cauze cum ar fi :

Ø      cresterea mondiala a pretului petrolului;

Ø      alinierea pretului cu cel european;

Ø      cresterea accizelor sau taxelor vamale;

Ø      devalorizarea monedei nationale atunci firmele românesti de transport vor fi nevoite sa mareasca preturile practicate pentru serviciile externe.

De asemenea, în cazurile în care apar dezechilibre majore între volumul marfurilor importate si cele exportate, atunci preturile de transport vor scadea sau vor urca drastic, în functie de situatie, dar pentru o perioada scurta de timp cuprinsa între 1-2 luni.

Economia noastra fiind o economie în tranzitie, astfel de situatii au aparut destul de frecvent, FIRMA, în ultimii 5 ani de activitate, confruntându-se cu acestea. Cresterea preturilor de transport în urmatorii ani poate fi contracarata printr-o politica fiscala adecvata, scaderea taxelor si impozitelor, reducerea birocratiei stimularea întreprinzatorilor privati.

Principalele directii de perfectionare a logisticii

Indeplinirea principalelor functii ale logisticii: preluarea comenzilor, rapid si corect, depozitarea cu costuri cât mai mici, stocarea – prin mentinerea unui flux corespunzator de materii prime, semifabricate si produse finite, prin activitatea producatorilor si furnizorilor de sporire a eficientei activitatilor de logistica în paralel cu satisfacerea nevoilor clientilor.

Recomandarea celor mai bune solutii de pregatire a marfurilor pentru transport tinând cont de taxele pentru transport, de modul de ambalare a marfurilor, marcarea coletelor pentru evitarea degradarii, utilizarea tehnologiilor de transport ce conduc la cresterea productivitatii muncii, scaderea pretului si reducerea pierderilor.

Stabilirea rutelor optime de îndrumare a transporturilor

Alegerea mijloacelor de transport adecvate

Intocmirea si perfectionarea formalitatilor privind asigurarea marfurilor împotriva riscurilor de transport.

Ca urmare a riscurilor la care sunt supuse pe timpul transportului, marfurile pot suferi anumite degradari sau se pot pierde. Prin perfectionarea operatiunilor de asigurare, pierderile rezultate pot fi suportate de catre societati specializate.

Activitatea de asigurare constituie un domeniu cu un specific deosebit, de aceea importatorii si exportatorii apeleaza la serviciile expeditorilor pentru perfectarea operatiunilor. Acestia sunt în masura sa cunoasca aspecte complexe legate de asigurarea marfurilor pe timpul transportului, cum ar fi:

timpul optim când trebuie facuta asigurarea;

riscurile la care poate fi expusa o marfa transportata cu un anumit mijloc de transport, pe o anumita ruta si riscurile pentru care se asigura;

modul de interpretare a conditiilor de asigurare care sa permita o protectie maxima a marfii, cu cheltuieli minime;

nivelul primelor de asigurare;

formalitati ce trebuie îndeplinite, etc.

Pe baza unor relatii permanente pe care le întretin cu societatile de asigurare, expeditorii internationali pot obtine de la acestea prime de asigurare mai favorabile, pot interveni si ajuta la recuperarea mai operativa de catre asigurati a eventualelor daune produse marfurilor în timpul transportului, manipularii sau depozitari.

modernizarea infrastructurii de transport

imbunatatirea activitatii de tranzit

recurgerea la tarifarea utilizarii infrastructurii de transport la echilibrul bugetar,

nu trebuie sa constituie pentru România o cale de crestere a fiscalitatii.

De altfel, unele tari care utilizeaza acest sistem de tarifare, au îngustat câmpul de aplicare chiar din acest motiv: fiscalitatea mare pe care o antreneaza si care apasa mult asupra utilizatorilor de infrastructura, persoane fizice si operatori de transport.

Iata de ce, propunem o redistribuire a sarcinii fiscale, indusa de utilizarea infrastructurii rutiere de transport, între administrator (Administratia Nationala a Drumurilor, Consiliilor Populare Judetene) si participantii la trafic.

Scopul acestei redistribuiri, îl reprezinta în opinia noastra, diminuarea fiscalitatii impusa utilizatorilor de infrastructura, de catre sistemul de tarifare la echilibrul bugetar.

Propunem, asadar, penalizarea administratorului infrastructurii pentru

orice actiune sau omisiune care pot crea prejudicii participantilor la trafic. În opinia

noastra, suma anuala, la nivelul întregii tari a acestor penalitati, va fi scazuta

din valoarea anuala a utilizarii infrastructurii de transport la echilibrul bugetar,

rezultând prin raportare la numarul autovehiculelor participante la trafic, un tarif de

utilizare a infrastructurii rutiere de transport

Studiind temeinic o serie de probleme la zi legate de natura marfurilor, locurile (zonele) de expediere si destinatie, reglementarile cu privire la activitatea de comert si transporturi internationale, tarifele în vigoare pentru fiecare modalitate de transport, rutele posibile de îndrumare ce pot fi practicate intre diferite zone geografice etc., expeditorii îsi pot aduce o contributie substantiala la rezolvarea în mod corespunzator a problemelor de transport pe mai multe cai, dintre care:

cresterea în ritm accelerat a volumelor de marfuri transportate, prin folosirea rationala a capacitatii mijloacelor de transport atrase în circuitul international, efectuarea tuturor transporturilor încredintate de mandanti;

cresterea vitezei de deplasare a marfurilor de la locul de productie la locul de consum, prin micsorarea timpului afectat operatiunilor de încarcare / descarcare, urgentarea operatiunilor de repredare, reexpediere, transbordare etc.;

asigurarea integritatii cantitative si calitative a marfurilor pe timpul transporturilor, prin indicarea folosirii mijloacelor specializate, cele mai adecvate naturii acestora si efectuarea unor operatiuni de mentinere a calitatii (alimentarea cu gheata, adapostirea vietuitoarelor, etc.);

îndrumarea marfurilor pe rutele optime de transport, care sa permiterea ajungerea fara pierderi a marfurilor la destinatie, intr-un timp rezonabil si cu cheltuieli cat mai reduse;

elaborarea unor documente de transport si de expeditie care sa garanteze cumparatorului ca va primi marfa în cantitatea, de calitatea si la timpul stabilite, iar vânzatorului ca va incasa pretul stabilit prin contract;

organizarea transporturilor de o maniera care sa permita aprovizionarea ritmica a pietei, cu cantitati relativ mici si la perioade cat mai scurte, contribuind la mentinerea unor stocuri optime la vânzatori si cumparatori.

3.4. Logistica inversa

Procesul de logistică inversă sau de retragere a produsului ar trebui considerată parte integrată al strategiei de logistică.Succesul procesului de retragere depinde de planificarea și împărțirea clară a sarcinilor.

Managerul de logistică ar trebui să se ocupe de identificarea in avans a modificărilor necesare in procesul de distribuție pentru a putea face față eventualelor retrageri de produse.

Gestionarea distributiei inverse ar trebui încredințată unui manager care sa se ocupe de planificare in colaborare cu celelalte departmente implicate

Toate subsistemele trebuiesc verificate pentru a se observa dacă ele pot funcționa si în sens invers in cazul urgențelor. Managerii ar trebui sa observe sistemele altor companii care au deja experiența in distribuția inversă .Unele companii de automobile , aluminiu sau alimente si-au dezvoltat un sistem foarte performant de distribuție inversă .

Doistribuția geografică a unitaților producătoare , a depozitelor , punctelor de vânzare trebuie sa fie stabilită clar deoarece in cazul in care un produs este retras trebuie cunoscut clar traseul produsului in cadrul sistemului.

Specialistii ar trebui sa determine in timp scurt produsele care trebuiesc retrase si numarul lor, in cadrul sistemului logitic , indiferent unde se gasesc acestea.

Aceasta este o functie foarte importanta in cadrul logisticii deoarece in procesul de distributie sint implicati si agenti intermediari iar acest lucru creste dificultatea urmaririi produselor care trebuiesc retrase , acesta functie trebuie tratata cu maxima seriozitate.

Sistemele de procesare a comenzii trebuiesc revizuite precum si sistemele de comunicatii. Lucrul cu facturile si cu garantia trebuie facut cu o atentie speciala deoarece acestea sunt foarte importante in cadrul procesului de retragere .

Subsistemul de transport joaca un rol foarte important in cadrul retragerii produselor , acesta trebuie verificat , revizuit , deoarece trebuie data o mare importanta datelor de transport , inregistrarii comenzii , a destinatiei , identificarea vehiculelor cu scopul de a opri la timp produsul si de a nu ajunge la vanzare .

Transportatorii trebuiesc sa primesca instructiuni in privinta procesului de inapoiere al produsului , de aceea documentatia este foarte importanta , si la randul lor transportatorii trebuiesc evaluati la sfarsit cu privire la capacitatea , disponibilitatea si viteza de deplasare.

Trebuiesc elaborate politici vizand marfa returnata si inlocuirea acesteia .

Punctele de colectare alea produselor returnate trebuiesc organizate clar pe doua categorii referitoare la eliminarea sau la salvarea acestora .

Trebuie realizata o situatie cu costurile ce implica activitatea de retragere a produselor , asa cum este prevazut in tabelul 3.

In privinta cheltuielilor costurile sunt mai mari in cazul distributiei inverse decat in cazul distributiei normale , asta fiind datorat cantitatilor mici de produse inapoiate si de gradul de urgenta care este mai mare in cadrul logisticii inverse.

Ca o concluzie logistica inversa va avea o implicare tot mai mare in cadrul logisticii , trebuie inteles modul de implicare al acestui sistem in cadrul firmei si in activitatile sale deoarece firma trebuie sa faca fata necesitatii retragerii unor produse defecte si reciclarea deseurilor.

Tabelul 3

Elementele de cost implicate în retragerea unui produs

CONCLUZII ȘI PROPUNERI:

Lucrarea de față și-a propus să analizeze situația actuală a societății comerciale S.C. RCS &RDS S.R.L. și să contribuie la îmbunătățirea activității acesteia prin oferirea unor propuneri privind îmbunătățirea sistemului logistic al societății.

Structura lucrării este una simplă, am căutat urmărirea unui fir logic, tratând întâi considerentele de natură teoretică a subiectului abordat, urmate fiind de o prezentare generală a întreprinderii S.C. RCS &RDS S.R.L.

În continuare a fost abordată o analiză de tip diagnostic, analiză ce reprezintă fundamentul măsurilor care vor avea în vedere în cadrul societății comerciale.

În cadrul analizei diagnostic au fost relevate mai multe elemente care au contribuit la interpretarea situației actuale a societății, au fost vizate trei domenii: managerial , resurse umane și comercial și a permis evidențierea principalelor cauze și efecte ale punctelor forte și slabe identificate.

În ceea ce privește domeniul managerial, au putut fi delimitate 6 puncte forte și 4 slabe, acest domeniu fiind unul dintre cele mai bine structurate și organizate. Cu toate acestea, în interiorul societății, funcția de dezvoltare-cercetare nu este clar delimitată, ceea ce a determinat ca principal efect negativ o insuficiență în ceea ce privește informațiile legate de factorii mediului ambiant și de modificările acestora. Principala cauza a acestui punct slab este lipsa de preocupare a managerilor în ceea ce privește introducerea progresului tehnic, coroborată cu insuficiența resurselor financiare.

În ceea ce privește domeniul managerial se confruntă cu inexistența unui sistem informațional computerizat în întregime, ceea ce determină ca efecte negative : lipsa unei operativități în cazul în care se dorește cunoașterea fenomenelor și proceselor din cadrul firmei și posibilitatea de apariție a unei erori informaționale, care pot genera o slabă fundamentare a deciziilor sau chiar adaptarea unor decizii greșite.

În ceea ce privește domeniul resurselor umane , acesta a fost identificat ca fiind cel mai bine eficientizat, organizat și structurat, putând fi scoase în evidență doar 3 puncte slabe și 5 puncte forte.

Pornind de la faptul că distribuția fizică deține cea mai mare pondere din costul total al distribuției și o pondere de aproximativ o treime din prețul de vânzare al produselor, societatea poate realiza o creștere a eficienței economice prin perfecționarea și eficientizarea activităților logistice, găsirea unor modalități de diminuare a costurilor implicate de distribuția fizică, va permite societății să practice prețuri de vânzare mai mici sau să obțină marje mai mari ale profiturilor.

Un pas important în perfecționarea și eficientizarea distribuției fizice îl reprezintă abordarea de către conducerea societății a distribuției fizice nu numai ca cost ci și ca instrument puternic al marketingului concurențial, prin constituirea unui departament distinct de marketing logistic în care să-și desfășoare activitatea un personal calificat și specializat, acest prim pas putând fi făcut cu costuri reduse.

Odată cu înființarea acestui departament, societatea va putea realiza o mai bună cunoaștere a necesităților de consum, a piețelor prezentate și potențiale, a ansamblului de nevoi ale consumatorului, a motivației acestor nevoi precum și a comportamentului consumatorilor.

Găsirea unor modalități de diminuare a costurilor implicate în distribuția fizică , va permite societății să practice prețuri mai mici sau să obțină marje mai mari ale profiturilor.

De asemenea, creșterea eficienței economice presupune și eficientizarea activității de stocare și de depozitare a mărfurilor, activități care dețin ponderi importante în totalul costului distribuției fizice.

Ținând cont de faptul că societatea își desfășoară activitatea în mediul concurențial al economiei de piață, perfecționarea operațiunilor logistice reprezintă o cale de creștere a eficienței economice , care alături de celelalte componente ale mixului de marketing, contribuie la orientarea activității societății pe principiile marketingului, specifice unei economii durabile și eficiente.

BIBLIOGRAFIE:

Adăscăliței, Virgil. Tehnici comerciale moderne : marketingul spațiilor de vânzare. Timisoara: Uranus, 2000;

Bălan, Carmen. Logistica mărfurilor. Timisoara: Editura ASE, 2000;

Bondrea A.A. , Fundamentele Marketingului , Note de curs , Biblioteca Virtuală a Universității Spiru Haret , Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale (www.spiruharet.ro)

Burja, Camelia. Cum să faci publicitate și distribuție rentabilă. In : Tribuna economica, v. 16, nr. 13, 2005, p. 45-47;

Chopra, Sunil ; Meindl, Peter. Supply chain management : strategy, planning, and operation. 3rd. Upper Saddle River: Prentice Hall, 2007;

Dorobantu, Horia ; Cucui, Ion. Managementul distributiei marfurilor. Targoviste: Editura Macarie, 1995;

Gattorna, John L., coord. Managementul logisticii si distributiei. Bucuresti: Teora, 1999;

Gheorghe, Dan ; Balaure, Virgil, cond.st. Sisteme de distributie a bunurilor materiale: teza de doctorat. Bucuresti : A.S.E., 2004;

Grigoroiu (Tecau), Alina Simona ; Patriche, Dumitru, cond. st. Aspecte privind integrarea structurilor comerciale romanesti in cadrul sistemului vertical de distributie: teza de doctorat. Bucuresti: ASE, 2007

Iftimie, Silvia. Strategii logistice in marea distributie. In : Revista de comert, v. 6, nr. 6, 2005, p. 15-18;

Kotler, Philip ; Armstrong, Gary. Managementul marketingului. Ed. a 4-a. Bucuresti: Teora, 2005;

Nita, Constantin. Bazele marketingului. Bucuresti : Editura Economica, 2003;

Olteanu, Valerica. Marketingul serviciilor : o abordare manageriala.Bucuresti: Ecomar, 2005;

Panda, Tapan K. ; Sahadev, Sunil. Sales and distribution management.Oxford : Oxford University Press, 2005;

Patriche, Iulian. Circuitele de distributie specifice ale bunurilor si serviciilor. In : Revista de comert, v. 8, nr. 8, 2007, p. 21-27;

Posea Constantin, Managementul logisticii firmei, Editura Editura Fundației România de Mâine, 2005

Pistol Gh.M. , Bazele Comerțului , Editura Fundației ,,România de Mâine” , Timisoara ,

Patriche D. (coordonator) , Bazele Comerțului , Editura Economică , Timisoara , 1999 , pag.18

Ristea, Ana-Lucia ; Ioan-Franc, Valeriu. Economia distributiei : marketing, management, dezvoltare. Bucuresti: Expert, 2005;

Ristea, Ana-Lucia ; Purcarea, Theodor. Distributia marfurilor. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996 ;

Sabou, Felicia. Distributia produselor : strategii. In : Revista de comert, v. 5, nr. 10, octombrie 2004, p. 47-49;

Saseanu, Andreea ; Patriche, Dumitru. Marketingul in procesul managerial al distributiei. In: Tribuna economica, v. 17, 2006, nr. 43, p. 58-62;

Kotler, Philip ; Armstrong, Gary. Principiile marketingului. Bucuresti: Teora, 1998;

Scholtz, Bela. Politica de distributie. In : Tribuna economica, v. 19, nr. 7, 2008, p. 61-63;

Westwood, John. Planul de marketing pas cu pas. Bucuresti: Rentrop & Straton, 1999;

BIBLIOGRAFIE:

Adăscăliței, Virgil. Tehnici comerciale moderne : marketingul spațiilor de vânzare. Timisoara: Uranus, 2000;

Bălan, Carmen. Logistica mărfurilor. Timisoara: Editura ASE, 2000;

Bondrea A.A. , Fundamentele Marketingului , Note de curs , Biblioteca Virtuală a Universității Spiru Haret , Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale (www.spiruharet.ro)

Burja, Camelia. Cum să faci publicitate și distribuție rentabilă. In : Tribuna economica, v. 16, nr. 13, 2005, p. 45-47;

Chopra, Sunil ; Meindl, Peter. Supply chain management : strategy, planning, and operation. 3rd. Upper Saddle River: Prentice Hall, 2007;

Dorobantu, Horia ; Cucui, Ion. Managementul distributiei marfurilor. Targoviste: Editura Macarie, 1995;

Gattorna, John L., coord. Managementul logisticii si distributiei. Bucuresti: Teora, 1999;

Gheorghe, Dan ; Balaure, Virgil, cond.st. Sisteme de distributie a bunurilor materiale: teza de doctorat. Bucuresti : A.S.E., 2004;

Grigoroiu (Tecau), Alina Simona ; Patriche, Dumitru, cond. st. Aspecte privind integrarea structurilor comerciale romanesti in cadrul sistemului vertical de distributie: teza de doctorat. Bucuresti: ASE, 2007

Iftimie, Silvia. Strategii logistice in marea distributie. In : Revista de comert, v. 6, nr. 6, 2005, p. 15-18;

Kotler, Philip ; Armstrong, Gary. Managementul marketingului. Ed. a 4-a. Bucuresti: Teora, 2005;

Nita, Constantin. Bazele marketingului. Bucuresti : Editura Economica, 2003;

Olteanu, Valerica. Marketingul serviciilor : o abordare manageriala.Bucuresti: Ecomar, 2005;

Panda, Tapan K. ; Sahadev, Sunil. Sales and distribution management.Oxford : Oxford University Press, 2005;

Patriche, Iulian. Circuitele de distributie specifice ale bunurilor si serviciilor. In : Revista de comert, v. 8, nr. 8, 2007, p. 21-27;

Posea Constantin, Managementul logisticii firmei, Editura Editura Fundației România de Mâine, 2005

Pistol Gh.M. , Bazele Comerțului , Editura Fundației ,,România de Mâine” , Timisoara ,

Patriche D. (coordonator) , Bazele Comerțului , Editura Economică , Timisoara , 1999 , pag.18

Ristea, Ana-Lucia ; Ioan-Franc, Valeriu. Economia distributiei : marketing, management, dezvoltare. Bucuresti: Expert, 2005;

Ristea, Ana-Lucia ; Purcarea, Theodor. Distributia marfurilor. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996 ;

Sabou, Felicia. Distributia produselor : strategii. In : Revista de comert, v. 5, nr. 10, octombrie 2004, p. 47-49;

Saseanu, Andreea ; Patriche, Dumitru. Marketingul in procesul managerial al distributiei. In: Tribuna economica, v. 17, 2006, nr. 43, p. 58-62;

Kotler, Philip ; Armstrong, Gary. Principiile marketingului. Bucuresti: Teora, 1998;

Scholtz, Bela. Politica de distributie. In : Tribuna economica, v. 19, nr. 7, 2008, p. 61-63;

Westwood, John. Planul de marketing pas cu pas. Bucuresti: Rentrop & Straton, 1999;