Managementul Investitiilor In Republica Moldova Sub Aspectul Relatiilor Bilaterale Intre Romania Si Republica Moldova
Introducere
Capitolul I Politica investitionala in economiile conteporane
1.1.Mediul investitional. Conceptul si factorii determinanti.
1.1.1 Factorii nivelului macroeconomic
1.1.2 Factorii nivelului microeconomic
1.2 Politica investionala la nivel microeconomic si macroeconomic
1.2.1 Politica investiționlă la nivel microeconomic
1.2.2 Politica investiționlă la nivel macroeconomic
1.3 Inovația- instrument investițional de modernizare
1.3.1 Sursele potențiale ale inovării
Capitolul II Funcția investițiilor inovative sun incidența riscului
2.1 Funcțiile investiției ca factor al creșterii economice
2.2 Investitiile sub incidența incertitudinii și riscului
2.3 Investițiile inovative in economiile contemporane
Capitolul III Managementul investițiilor in Republica Moldova sub aspectul relațiilor bilaterale între România și Republica Moldova
3.1 Climatul investițional în republica Moldova
3.2 Evoluția investițiilor straine directe în Republica Moldova
3.3 Investițiile românești în republica Moldova
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Introducere
Orice economie, fie industrială, fie agrară, postindustrială sau informațională,dacă nu este susținută financiar nu poate pretinde la dezvoltare . Investițiile, în modul cel mai direct, sunt percepute drept reper și promotor al dezvoltării economice contemporane.
Actualitatea și importanța temei de cercetare. Economia contemporană este profund marcată de fenomenul internaționalizării afacerilor, integrărilor economice, dar și a descoperirii unui șir de inexactități în știința economică și a recunoașterii unor eșecuri ale politicilor promovate.
Rolul investițiilor în economia unei țări este incontestabilă: lanțul de efecte pe care le generează se repercutează atât asupra producției de bunuri și servicii, cât și asupra consumului, motivând simultan cererea și oferta. Din acest motiv, problema promovării procesului investițional rămâne în permanență actuală în lume și, cu atât mai mult, în Republica Moldova. În acest context se discută despre climatul investițional favorabil din țară, despre susținerea inițiativei sectorului privat în domeniul desfășurării procesului investițional și despre succesele obținute în acest domeniu.
În același timp, din a doua jumătate a secolului XX, dat fiind faptul că investițiile au început să fie privite ca un factor catalizator al dezvoltării economice, cea mai mare parte a țărilor au întreprins măsuri de îmbunătățire a climatului investițional în scopul atragerii investițiilor străine, ceea ce a influențat pozitiv fluxul de investiții și a creat posibilități largi de alegere între țările recipiente de capital.
Promovarea politicii corespunzătoare de către țara recipientă față de investițiile străine constituie o componentă importantă și necesară. Elementele de bază ale climatului investițional pot fi considerate măsurile ce țin de activitățile investitorilor străini, standardele aplicate față de filialele de peste hotare, precum și funcționarea adecvată a piețelor locale.
Noile realități cu care se confruntă economia, complexitatea crescândă a relațiilor economice naționale și internaționale, multiplicarea problemelor care transcendă granițele disciplinelor consacrate și a celor generatoare de incertitudini amplifică dificultatea administrării economiei cu ajutorul unor teorii și modele vechi și reclamă o schimbare radicală a modului de abordare a economiei.
În unele abordări teoretice, perioada actuală este identificată cu trecerea la o nouă formă de capitalism sub efectul acțiunii noilor tehnologii și al globalizării financiare. De rând cu aceasta este revizuit rolul investițiilor în dezvoltarea economică, precum și a formelor și destinației acestora. La momentul actual sunt practicate noi forme ale investițiilor internaționale, ceea ce impune studierea lor.
Investițiile straine au un rol deosebit în procesul evoluției economice,efectul de antrenare și multiplicare al acestora este recunoscut și tolerat. Unul dintre scopurile investițiilor străine este acoperirea necesarului de resurse interne și să îmbunătățească factorii competitivi de producție. Astel în cadrul unui climat investițional corespunzător, bazat pe politici și reforme transparente, coerente și competitive de atragere a capitalului străin. Identificarea avantajelor și oportunităților investiționale, valorificarea acestora va acorda șanse reale de redresare a activității investiționale.
Scopul lucrării este studiul progresului investițional, în lume și în Republica Moldova, în contextul economic actual, formele de manifestare ale acestora, și elementele esențiale ale investițiilor străine, efectuând o analiză comparativă a dinamicii și aportului capitalului străin la dezvoltarea statelor pe plan mondial, și în particular a țărilor vecine din Europa Centrală și de Sud-Est, și anume România. Este studiată interdependența între procesul investițional și situația economică a țărilor, făcându-se o analiză statistico-economică a evoluției investițiilor străine în contextul reformelor economice. Sunt aduse în lumină aspectele benefice ale fluxurilor de investiții străine asupra economiilor receptoare și modalități de atragere a acestora în economia națională.
Scopul cercetării impune următoarele obligații:
–abordarea aspectelor specifice ale internaționalizării procesului investițional;
–examinarea teoriilor și modelelor privind investițiile străine, inclusiv a modelelor moderne de atragere a lor;
–studierea fenomenului investițiilor în inovații;
–studierea tendințelor de evoluție a investițiilor străine sub aspect mondial;
–studierea particularităților modelului investițional și a locului Republicii Moldova în fluxurile investiționale internaționale;
–studierea investițiilor străine în condițiile Republicii Moldova;
–estimarea contribuției investițiilor străine la creșterea economică a Republicii Moldova.
Obiectul de cercetare îl constituie mediul investițional în Republica Moldova, și promovare inovație în investiții, ca rezultat particular al procesului de internaționalizare a procesului investițional. O atenție deosebită este acordată evoluției investițiilor străine pe plan mondial și național, marcând noile dimensiuni ale acestora.
Structura lucrării. Scopul și sarcinile cercetării au determinat structura logică a lucrării care cuprinde: introducere, trei capitole, concluzii și recomandări prezentate în încheiere, lista bibliografică, anexe, lista abrevierilor.
În Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sunt identificate scopul și
sarcinile cercetării.
In Primul capitol „Politica investiționalăși inovația în economiile contemporane „ este făcută o prezentare a noțiunilor teoretice ce privesc mediul investițional, inclusiv cele două mari direcții de bază pe care se bazează toate teoriile economice actuale. Ca parte integrată a capitolului sunt prezentate modelele ce relevă corelarea dintre investiții, inovație și creșterea economică.
Capitolul al doilea „Funcția investițiilor inovative sub incidența incertudinii în Republica Moldova” prezintă o analiză detaliată a tendințelor investițiilor străine pe plan național, climatul și factorul inovativ în cadrul acestuia. Aceste aspecte sunt privite sub incidența riscului pe care mediul de afaceri îl poate genera.
Capitolul trei „Managementul investițiilor în Republica Moldova, sub impactul relațiilor bilaterale dintre România și Republica Moldova” cuprinde o prezentare a oportunităților comerciale, a cadrului legal și monitorizarea acestuia privind investițiile străine în Republica Moldova, sub aspectul proximității geografice cu România.
Concluzii și recomandări sunt reflectate cele mai importante rezultate ale investigației realizate, sunt înglobate propuneri de atragere a investițiilor străine în Republica Moldova, de asemenea, sunt trasate direcțiile cercetărilor de perspectivă privint domeniul inovatic în Republica Moldova.
Capitolul 1. Politica investițională și inovația în economiile contemporane
1.1 Mediul investitional. Conceptul si factorii determinanti.
Nici o economie, fie agrară, fie industrială, postindustrială sau informațională, nu poate pretinde la dezvoltare, dacă nu este susținută financiar. Investițiile, în modul cel mai direct, sînt tratate drept reper și promotor al dezvoltării economice contemporane.
Noțiunea de mediul investițional reprezintă atractivitatea țării pentru alocarea investițiilor.
Astel economistul rus S.V.Fomișin expune-o astfel de teorie, precum că „în știința economică noțiunea de „mediul investițional” se constituie. De obicei, prin mediul investițional se are în vedere toți factorii financiari, politici, social-economici, socio-culturali, organizatorici, juridici și geografici, care sunt într-o țară sau alta, și care fac țara mai atractivă sau mai putin atractivă pentru capitalul străin”.
Investițiile reprezintă factorul important în strategia dezvoltării economiilor tărilor contemporane, a ramurilor și domeniilor de activitate, în sporirea veniturilor, condiția creșterii nivelului de trai.
O definiție mai perceptabilă este dată de P. Masse, el consideră că investițiile sunt o cheltuială actuală pentru beneficii viitoare”. P. Masse definește patru elemente de bază pentru o investiție:
Subiectul, adică investitorul;
Obiectul, reprezentand lucrul, intreprinderea, firma, utilajul etc., deci modul in care se concretizează investiția;
Costul;
Efectele, rezultatul viitor al investiției
H.Peumans nuanțează că a investi înseamnă a obține bunuri concrete, a plăti azi un cost pentru a obține venituri viitoare, dezicerea de o satisfacție actuală și imediată în favoarea unei serii de venituri repartizate cronologic.
Aspectul macroeconomic care permite atragerea investițiilor, supranumit „mediul investițional”, este o noțiune foarte amplă, și este alcătuită dintr-o multitudine de componente de o legătură universală, ce includ:
stabilitatea economico-politică pe termen lung;
legalitatea și stabilitatea;
independența legislației și asigurarea drepturilor investitorilor potențiali și celor existenți
nediscriminarea și existența transparenței în activitatea economică, respectiv și în cea investițională;
menținerea și îmbunătățirea mediului de afaceri, și aici vorbim despre serviciile juridice, fiscale etc., precum ți alte elemente la fel de relevante, precum:
accesibilitatea la structurile pieților de desfacere și disponibilitatea resurselor existente ( cele tehnologice, naturale, financiare, umane, etc)
asigurarea unui mediu transparent în cadrul organelor cu statul și funcții de control, reglementare si executive;
siguranța în mediul de afaceri etc.
Conceptul de mediul investițional este tratat ca un sistem de factori și postulate economice, instituționale, politice și de drept, precum și multitudinea acestor acțiuni, ce pot interveni în procesul de implementare investițională, schimbînd comportamentul investițional spre motivare sau descurajare și arătînd nivelul de atractivitate al unei țări pentru investitii.
În literatura de specialitate și în jurnalismul economic nu există o linie de delimitare clară între conceptul de mediul de afaceri (de antreprenoriat) și mediul de investiții (investițional). În majoritatea cazurilor, ele sunt folosite ca sinonime deși, aparent, mediul de investiții ar trebui să vizeze mediul de afaceri. Dar, investiția nuanțează ideia de bază oricărei afaceri, iar scopul final este dobîndirea profitului, vom utiliza cu sens identic cele două concepte.
Mediul investițional al unei țări este indentificat de valorile mai multor parametri ce reprezintă imaginea complexă a unei țări, posibilitatea țării pentru atribuirea investițiilor, riscurile investiționale etc.
Factorii ce pot influența decizia de a investi:
factorii economici;
de natură politică;
factorii instituționali;
factorii legate de infrastructură;
diferențierile legale etc;
Expunerea amănunțită a acestora ar presupune: sni în procesul de implementare investițională, schimbînd comportamentul investițional spre motivare sau descurajare și arătînd nivelul de atractivitate al unei țări pentru investitii.
În literatura de specialitate și în jurnalismul economic nu există o linie de delimitare clară între conceptul de mediul de afaceri (de antreprenoriat) și mediul de investiții (investițional). În majoritatea cazurilor, ele sunt folosite ca sinonime deși, aparent, mediul de investiții ar trebui să vizeze mediul de afaceri. Dar, investiția nuanțează ideia de bază oricărei afaceri, iar scopul final este dobîndirea profitului, vom utiliza cu sens identic cele două concepte.
Mediul investițional al unei țări este indentificat de valorile mai multor parametri ce reprezintă imaginea complexă a unei țări, posibilitatea țării pentru atribuirea investițiilor, riscurile investiționale etc.
Factorii ce pot influența decizia de a investi:
factorii economici;
de natură politică;
factorii instituționali;
factorii legate de infrastructură;
diferențierile legale etc;
Expunerea amănunțită a acestora ar presupune: starea mediului; calitatea forței de muncă; infrastructura; transparența decizionala și politică; stabilitatea macroeconomică și solvabilitatea balanței de plăți externe; calitatea guvernării și a administrației publice; stabilitatea și calitatea juridică; nivelul de corupție și criminalitate; transparența și independența conducerii corporative; calitatea sistemului financiar-bancar, inclusiv sistemul fiscal; sistemul administrativ informațional și tehnic de pătrundere pe piețe, reglementarea comerțului extern; gradul de monopolizare și de concurență pe piața locală; inflația etc.
Pentru a structura factorii determinativi ai mediului investițional vom expune câteva criterii de clasificare mai importanți, întâlniți în literatura de domeniu:
Potrivit nivelului de manifestare, factorii importanți ai mediului investițional se împart în:
1.1.1 Factorii nivelului macroeconomic: factorii stabilității economice (situația bugetară, starea balanței de plăți, datoria publică, inclusiv cea externă); factorii de evaluare exprimați prin prețuri (inflația, dobânda, cursul valutar); factorii politico-sociali (stabilitatea politică, nivelul corupției și a criminalității, nivelul de prognozare a situației politice, șomajul, nivelul mediului de trai); factorii fiscali (calitatea sistemului fiscal, presiunea fiscală, politica fiscală), factori determinativi ai infrastructurii de piață (gradul de dezvoltare a sistemului bancar și altor instituții financiare, situația instituțiilor pieței valorilor mobiliare); factori ce influențează cadrul legislativ (calitatea mediului legislativ, nivelul de prognozare a modificărilor cadrului juridic, stabilitatea legislației).
1.1.2 Factorii nivelului microeconomic: factori psihologici(educația investițională; preferințele individuale ale investitorilor în materie de amplasare, ce reies din perceperea anumitor domenii de activitate, pe existența posibilităților de investiții; antipatia față de riscul investițional); factori economici și financiari (situația financiară a companiei, rentabilitatea întreprinderilor, mobilitatea lor, rentabilitățile scontate a investițiilor reale, existența resurselor de finanțare a investițiilor, posibilitatea de a accesa surse externe de finanțare, posibilitatea de dezinvestiții); factorii ce crează conjunctura pieței (consumatorii, furnizorii, amplasamentul, concurenții); factorii administrativi (calitatea managerului și a echipei de control: capacitatea de a crea și organiza afaceri, de evaluare a perspectivelor investiționale, existența experienței).
După natura sa, factorii determinativi ai mediului investițional se împart în:
Factori de natură economică: politica macroeconomică; strategia comercială; nivelul și modul de implicare a statului; metoda de constituire a prețurilor; anterioritatea în investiții; structura financiară; precaritatea economică regională etc.
Factori de natură politică: factorii imaginii politice interne (structura socială; cadrul instituțional; personalitățile; mecanismele de control etc.); factorii conjuncturii politice externe (instabilitatea politicii regionale, importanța geopolitică, apartenența la o grupare politică erc.).
Potrivit relației risc-rentabilitate, factorii determinativi ai mediului investițional se împart în:
Factorii care influențează capacitatea țării de asimilație a investițiilor (resursele materiale; capacitatea productivă a țării; infrastructura; calitatea forței de muncă; calitatea instituțiilor etc.)
Factorii care reprezintă riscul investițional (politici; economici; sociali; criminali; ecologici, financiari; legislativi etc.).
Evaluarea climatului investițional dintr-o anumită țară sau regiune se efectuează în baza analizei complexe și amănunțită a factorilor anterior menționați.
Atunci cînd o persoana de afacerii decide să investească banii săi în cadrul economiei unei țări este important sa analizeze oportunitățile de care vor putea beneficia în urma investițiilor pe care le va face. Perceperea oportunităților investiționale sunt un punct forte pentru planificarea activității sale economice și de la început îi permite investitorului evidențierea unor prognoze față de viitorii parteneri de afaceri, de oportunitățile de extindere teritorială prin pătrunderea pe noi piețe de desfacere, de alegerea ramurilor mai atractive etc.
Posibilitățile investiționale sunt identificate de influența factorilor de natură economică, tehnică, juridică și financiară (vezi Anexa 1).
1.2 Politica investiționala la nivel microeconomic și macroeconomic
Investițiile reprezintă un factor esențial al creșterii economice. Practic, toate studiile empirice ce analizează diferențele de dezvoltare economică dintre țări evidențiază faptul că ratele inalte de creștere și dezvoltarea economică sunt asociate cu ratele inalte ale acumulării și ale investițiilor de capital. Recentele teorii de creștere economică consolidează legătura dintre investiții și creșterea economică. Acestea evidențiază faptul că investițiile, in sens larg, adică nu doar cheltuielile cu bunuri de capital, dar și cheltuielile cu intensificarea tehnologica și, în special, cele legate de formarea și perfecționarea capitalului uman, contribuie la dezvoltarea economică. De aceea, țările care alocă investițiilor o proporție inaltă din rezultatele producției pot să obțină mai rapid creșterea decat țările care investesc mai puțin. Investițiile, azi la fel de mult ca și în trecut, răman cruciale pentru creșterea economică.
Marile investiții străine incurajează reconectarea fostelor economii centralizate la economia mondială. Pe langă impactul cantitativ, legat in special de volumul investiției și de numărul de locuri de muncă, investiția străină directă are și efecte calitative notabile, de lungă durată, cum ar fi transferul de tehnologie, de know-how, metode moderne de marketing, management.
1.2.1 Politica investiționlă la nivel microeconomic
Activitatea investițională reprezintă procesul fundamentării și îndeplinirii celor mai eficiente forme de repartizare a fondurilor pentru creșterea capacității economic al companiei.
Activitatea investițională a companiei se identifică prin următoarele însușiri de bază: este formă apriori de realizare a strategiei economice a companiei, de garantare a creșterii activității sale operaționale. Practic, toate sarcinile dezvoltării economice a companiei necesită sporirea volumului sau înnoirea structurii activelor operaționale. Această creștere a activelor și înnoire a lor are loc în procesul diferitelor forme ale activității investiționale a companiei. Politica investițională a companiei este o parte a strategiei generale de dezvoltare economică a acesteea are un caracter subordonat față de scopurile și sarcinile activității operaționale ale companiei, deși unele configurații ale investițiilor companiei pot aduce temporar un venit mai mare decât cel din activitatea operațională. Deși sarcină de bază a întreprinderii constau în dezvoltarea activității operaționale și asigurarea condițiilor pentru sporirea venitului generat de ea, activitatea investițională a companiei are ca scop să asigure creșterea venitului operațional în perspectivă prin două metode: pe calea garantării măririi venitului operațional din contul creșterii volumului activității economice; și pe calea asigurării diminuării cheltuielilor operaționale specifice se identifică printr-o ritmicitate periodică. Sistematizarea este descrisă de o serie de factori – exigența acumulării prealabile a resurselor financiare pentru începerea îndeplinirii unor proiecte investiționale majore; utilizarea condițiilor externe favorabile pentru efectuarea activității investiționale; inițializarea condițiilor interne pentru “creșteri” investiționale de bază, îi sunt determinate riscuri speciale, generalizate prin noțiunea de “risc investițional”. Nivelul riscului investițional, devansează nivelul riscului operațional. Aceasta se întîmplă datorită faptului că în cadrul activității investiționale riscul de a pierde capitalul are o virtualitatea de apariție mai mare decât în procesul activității operaționale venitul investițional al companiei în procesele investiționale se formează, de obicei, cu o anumită pregătire. Aceasta marchează că între cheltuielile investiționale și obținerea venitului investițional trece, de obicei, o anumită perioadă de timp.
Principiul activității investiționale a companiei o constituie investițiile reale. Aproape la toate companiile, acestea sunt unica poziție a activității investiționale. Îndeplinirea investițiilor reale se identifică printr-o serie de particularități considerabile de bază:
Investițiile reale sunt principala formă de executare a strategiei de dezvoltare economică a companiei. Realizarea scopului nodal al acestei dezvoltări este asigurată prin îndeplinirea proiectelor de investiții reale, dar de fapt procesul strategic de dezvoltare a companiei este reprezentat prin ansamblul acestor proiecte îndeplinite vectorial.
Investițiile reale sunt mereu într-o legătură reciprocă cu activitatea operațională a companiei. Sarcinile creșterii volumului producției și comercializării ei, creșterii gamei produselor și îmbunătățirii calității lor, diminuării cheltuielilor operaționale actuale au loc, de regulă, în urma efectuării investițiilor reale.
Investițiile reale garantează, de regulă, un nivel de rentabilitate mai înalt comparativ cu investițiile financiare. Această posibilitate de a genera un nivel mai înalt al profitului este unul din motivele ce stimulează activitatea în sectorul real al economiei.
Investițiile reale sunt supuse unui risc sporit de uzură morală. Acest risc însoțește activitatea investițională atât în stadiul realizării proiectelor de investiții reale, cât și în stadiul de exploatare a lor. Progresul tehnologic favorizează tendința de creștere a acestui risc.
Investițiile reale au un nivel destul de ridicat de protecție contra inflației.
Politica investițională este o parte a strategiei financiare a unității economice, și constă în alegerea și îndeplinirea celor mai eficiente metode ale investițiilor sale reale și financiare pentru asigurărea unui nivel înalt al dezvoltării și creșterea potențialului economic al activității sale.
Cînd se stabilesc obiectivele, urmează să se crează programul investițional. Fundamentele acestui program sunt reprezentate de proiectul investițional, ce transformă obiectivul într-un sistem de operațiuni integrale.
1.2.2 Politica investiționlă la nivel macroeconomic.
Politica investițională este o parte a politicii economice avansate de stat. După orientărea sa, politica investițională a țării poate fi agresivă și conservativă.
Politica investițională agresivă este politica ce se orientează spre obținerea unei profitabilități maxime cu riscuri accentuate, adică, realizându-se, primordial, prin plasamente în obiective riscante. De obicei, la acestea se referă ramurile și domeniile inovaționale.
Politica investițională conservativă este politica ce se orientează spre reducerea riscurilor investiționale în condițiile obținerii unor venituri mai mari, decît în cazul politicii investiționale agresive. O astfel de politică se referă, în special, avantajarea investițiilor în ramurile și domeniile economice tradiționale.
Astăzi, o mare parte din țările dezvoltate, precum și unele țări în tranziție accentuează o politică investițională agresivă, inovațională, care are ca obiectiv creșterea economică pe calea social-inovațională, adică concentrarea capitalului uman. Procentajul capitalului uman în volumul total al procrearea bogăției depășește 70% în țările europene dezvoltate precum și în America de Nord.
În dependență de politica investițională promovată (agresivă sau conservativă, orientată primordial spre mobilizarea investițiilor locale sau a celor externe etc.), statul va încuraja unele tipuri de investiții, prin garantarea unui climat investițional potrivit.
Pentru facilitarea deciziei investiționale, și aprecierea asupra climatului investițional dintr-o țară sau alta investitorii apelează la ratinguri investiționale. Există o mare varietate de metode, utilizate pentru identificare ratingurilor investiționale. Toate au o trsăsătura comună- ele au un caracter complex.
Piața mondială este influențată în prezent de trei mari agenții internaționale de evaluare a riscului (risc rating agencies):
1. Standard & Poor’s Ratings Group;
2. Moody,s Investors Service;
3. Fitch-IBCA.
În integritatea aprecierii atractivității investiționale a unei țări, investitorii cer, deseori la ratingurile investiționale întemeiate și prezentate de către revista "Euromoney". Metodologia de evaluare a acestei reviste are la bază rezultatele celor mai populare agenții de rating internaționale mai sus menționate.
1.3 Inovația- instrument investițional de modernizare
În ultimul deceniu toate economiile au început să acorde o importanță crescandă cercetării și în special uneia din componentele acesteia, inovarea, alături de cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă și transferul tehnologic. Inovarea se află în centrul creșterii economice, fiind catalizatorul cheie pentru creștere. Companiile care au succes și inregistrează creșterea cea mai rapidă sunt acele companii care introduc în mod regulat inovarea și tocmai de aceea o proporție semnificativă a veniturilor lor rezultă din produse și servicii noi sau imbunatățite. Crearea progresului tehnic se bazează pe cercetarea științifică susținută de stocul de cunoștințe tehnico-științifice acumulat și are ca efect invenția. Implementarea progresului tehnic se realizează atat prin intermediul procesului de inovare ce are drept rezultat inovația, cat și prin difuzarea inovației in economie. În timp, inovarea a dobandit sensuri noi, din ce în ce mai complexe, diferitele conotații atribuite inovării de-a lungul timpului fiind induse de modificările mediului economic. Astfel în perioada secolului nostru există o nouă abordare asupra inovării care se bazează, pe de o parte, pe delimitarea sensului inovării de cel al schimbării, iar pe de altă parte, pe abordarea inovării ca un element de introducere a “noului” într-un domeniu, ca o noutate. Definirea inovație ca atare, ca concep și ca considerațiune pornesc de la cazurile următoare:
• Producerea unui bun nou pentru consumatori, sau imbunătățirea calității existente;
• Utilizarea unei metode noi, inovative de producție, practic necunoscută, în cadrul unei ramuri economice;
• Identificarea unei noi piețe de desfacere, pe care produsele nu au fost realizate anterior;
• Inventarea sau redescoperirea unor noi surse de materii prime sau semifabricate;
• Crearea unei organizații noi, ca de exemplu înființarea sau spargerea unui monopol.
Noțiunea de „inovație" din punct de vedere economic a fost analizată, pentru prima dată, de către savantul austriac J. Schumpeter în primul deceniu al secolului XX, a definit inovația ca „totalitatea modificărilor cu scopul implementării și utilizării noilor tipuri de produse, mijloace de producție și transport, piețe de desfacere și forme de organizare a procesului de producție". În cadrul inovației, așa cum este ea definită de Schumpeter, se admite că intră cinci tipuri de activități, și anume: 1) crearea unui produs nou; 2) introducerea unei metode noi de fabricație; 3) intrarea pe o piață nouă (sau crearea unei noi piețe); 4) apelarea la o materie primă nouă; 5) o organizare nouă a firmei, în ultima perioadă, se poate admite apariția celei de a șasea activități: crearea unei imagini noi a organizației. Conform convingerilor lui Schumpeter, inovația reprezintă sursa de bază a profitului. El afirmă că, în esență, profitul reprezintă rezultatul realizării de noi combinații, iar fără dezvoltare nu există profit și invers, fără profit nu există dezvoltare.
O altă definiție, care exprimă foarte bine rolul inovării în activitatea tehnicoeconomică, este cea a lui Peter Drucker. în viziunea sa, „inovația este instrumentul specific al unui manager întreprinzător, mijlocul prin care el exploatează schimbarea ca o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii". În opinia specialiștilor din Rusia, inovația reprezintă „rezultatul creării și asimilării produselor noi sau modificate care satisfac necesități sociale concrete și generează efecte economice, tehnico-științifice, sociale și ecologice"; sau „utilizarea profitabilă a invențiilor materializate prin tehnologii noi, tipuri de producție, decizii organizatoric-tehnice și socialeconomice cu caracter productiv, financiar, comercial etc."
Microeconomic vorbind, prin cercetările lui Nikolai Kondratieff (1892-1938), sunt expuse corelațiile dintre inovație și "ciclurile conjuncturale". Conform acestuia fazele lungi de dezvoltare/creștere sunt determinate de inovări periodice (cicluri economice de circa 60 de ani). Futurologii percep trecerea de la "societatea informațională" la "societatea cunoștințelor" începutul unui nou ciclu Kondratieff, care aduce noi sectoare de creștere, în care noile cunoștințe
Inovația și invenția sunt determinate de creativitate. Prin creativitate, atât invenția, cât și inovația prind contur și se desăvârșesc, în uzul practic deseori termenii de inovație și invenție se identifică. Insă, este de subliniat distincția ce trebuie făcută între cele două concepte.
Diferiți cercetători din Europa și America tratează inovația ca pe un proces. De exemplu, B, Twisse definește inovația ca „un proces, în care o idee sau o invenție capătă conținut economic". E. Mansfîeld a propus o definiție prin care inovația este „procesul global de creativitate tehnologică și comercială, transferul unei idei noi sau al unui concepi nou până la stadiul final al unui produs, proces sau serviciu nou acceptate de piață".
O altă abordare a inovației ca proces este dată de B, Santo, care caracterizează inovația ca fiind „un proces economico-social care, prin aplicarea practică a ideilor științifice și a invențiilor, duce la crearea de produse și tehnologii noi, cu caracteristici mai performante". Dar în cazul în care inovația este orientată spre un avantaj economic (profit), apariția pe piață a acesteia poate genera un venit suplimentar. Metodologia descrierii sistemice a inovației, în condițiile economiei de piață, se bazează pe standarde internaționale. In standardele internaționale, incluse în Manualul Frascatti al OECD, este expusă o definiție actuală a inovației. Conform Instrucțiunii Frascatti (ultima ediție din 1993), inovația se determină ca fiind „rezultatul final al activității inovaționale sub formă de produs nou sau ameliorat care poate fi implementat pe piață; proces tehnologic nou sau modernizat care poate fi utilizat în practică, precum și o nouă abordare a serviciilor sociale".
1.3.1 Sursele potențiale ale inovării
Activitatea de inovare poate apare ca urmare a schimbărilor din structura organizației/pieții, ale legislației, din percepția diferită a problemelor, din analiza eșecurilor și realizărilor, sau din modul de rezolvare la firme similare. Economistul american Peter Drucker a identificat șapte surse potențiale ale inovării, din care patru sunt surse interne organizației, iar următoarele trei sunt surse externe acesteia.
Sursele interne de stimulare a inovării sunt:
1. Neprevăzutul, sub forma succesului sau insuccesului. De exemplu, multe produse realizate pentru tehnica militară au avut succes pe piața de bunuri. De exemplu GPS -sistemul de poziționare globală, a pătruns și m construcția de automobilele, pe lângă aeronave și nave maritime. Cheltuielile mari, poluarea, rata crescută a accidentelor fac ca unele modele de avioane să fie retrase din fabricație.
2. Incongruența sau discrepanța poate stimula sau nu inovarea. De exemplu, incongruența dintre realitatea percepută și cea adevărată. Astfel, cererea mare la transportul de mărfuri și de pasageri a stimulat creșterea gabaritului navelor, extinderea utilizării transcontainerelor, adaptarea managementului prin noi soluții de depozitare și transport, noi construcții de porturi etc. Incongruență poate apare și între "valorile" producătorului și cele ale clientului, sau în ritmul/logica unui proces. Clienții impun inovarea rapidă prin solicitarea unor performanțe deosebite, așa cum se întâmplă azi cu telefonia mobilă.
3. Necesitățile procesului. Multe procese sunt susceptibile la inovare pentru a câștiga pe piață, sau a menține un segment de piață. Astfel, fabricarea circuitelor integrate SNA realizat pe plachete germaniu, apoi de siliciu, lucrându-se azi pe plachete de siliciu cu depunere de germaniu, după care se configurează circuitul integrat.
4. Schimbări în structura domeniului sau a piețelor. Fotografia pe placă de sticlă a fost înlocuită cu cea cu peliculă pe suport de celuloză modificată, iar în ultimii ani de fotografia digitală. Prețurile au scăzut, performanțele aparatelor au crescut, devenind azi accesibilă multor categorii de oameni.
Sursele externe de stimulare a inovării sunt considerate:
1. Modificările demografice, ca număr, grupe de vârstă. Astfel, tinerii impun anumite cerințe pentru produse și servicii, care nu pot fi trecute cu vederea. De exemplu, moda, aparatele electrocasnice, de telefonie, calculatoarele, mp3 playerele etc.
2. Schimbările de atitudine. Uneori în societate pot apărea unele atitudini care stimulează creativitatea și inovarea. De exemplu, grija față de sănătate a dus la apariția produselor "ecologice", a crescut solicitarea pentru vaccinuri, gimnastică de întreținere, publicații, reclame etc.
3. Noile cunoștințe din diferite domenii ale științei și tehnologiei sunt generatoare de inovație. Exemplele sunt multiple, în domeniul științei materialelor, a energeticii, informaticii.
Investigatiile care s-au efectuat la nivel internațional arată o legătură directă între investițiile în activitatea inovatională si dezvoltarea economică. Sub semnul trecerii timpului și dezvoltării, sloganul viza „libertatea de antreprenor”, pentru ca în perioada postindustrială contemporană să se instaureze „libertatea inovatiilor”.
Evoluția eficientei economice se află în raport cauză-efect cu procesele de inovare, performantele lor se identifică în produsele și tehnologiile noi, în metodele noi de gestiune și operaționale, care duc la realizarea unui grad înalt de eficientă în toate sectoarele de activitate.
În situație excedentă relațiilor economice de piată, progresul tehnico-stiintific se realizează prin inovatie, și dau naștere la produse si tehnologii noi. Inovatiile sunt rezultatul dezvoltării interdependente a științei și tehnicii, provoacă restructurarea calitativă a ramurilor cele mai productive și neproductive, sporește productivitatea muncii și influențează nivelul de dezvoltare a societătii, fiind un element de neînlocuit al progresului social.
Capitolul 2. Funcția investițiilor inovative sub incidența riscului
2.1 Funcțiile investiției ca factor al creșterii economice
Investițiile reprezintă un factor esențial al creșterii economice. Practic, toate studiile empirice ce analizează diferențele de dezvoltare economică dintre țări evidențiază faptul că ratele inalte de creștere și dezvoltarea economică sunt asociate cu ratele inalte ale acumulării și ale investițiilor de capital. Recentele teorii de creștere economică consolidează legătura dintre investiții și creșterea economică. Acestea evidențiază faptul că investițiile, in sens larg, adică nu doar cheltuielile cu bunuri de capital, dar și cheltuielile cu intensificarea tehnologica și, in special, cele legate de formarea și perfecționarea capitalului uman, contribuie la dezvoltarea economică. De aceea, țările care alocă investițiilor o proporție inaltă din rezultatele producției pot să obțină mai rapid creșterea decât țările care investesc mai puțin. Investițiile, azi la fel de mult ca și in trecut, răman cruciale pentru creșterea economică.
„Investițiile reprezintă factorul primordial in strategia dezvoltării economice naționale, a tuturor ramurilor și domeniilor de activitate, a sporirii veniturilor, condiție a creșterii nivelului de trai”.
Investițiile sunt considerate ca fiind unul dintre cei mai importanți stimulatori ai activităților economice, dar și ai celor extraeconomice. In orice activitate economică, indiferent de dimensiunea ei, investiția joacă rolul de impuls, de element generator, care face ca respectiva activitate să ia naștere, să se desfășoare și să se dezvolte. Implementarea de proiecte investiționale conduce la creșterea stocului de capital fix. Prin urmare, investițiile constituie instrumentul principal de creare de noi structuri, mai performante, de modernizare sau dezvoltare a celor existente, in concordanță cu opțiunile strategice de perspectivă ale societății.
In viața economică, activitatea de investiții ocupă un loc central atat in sfera producției de bunuri și servicii, cat și in sfera consumului, influențând simultan atât cererea, cât și oferta. Orice proiect de investiții, indiferent de sectorul de activitate în care se implementează, generează o serie de procese de antrenare și de multiplicare a efectelor. In sfera producției de bunuri și servicii, investițiile au ca efect sporirea și diversificarea ofertei și, implicit, dacă aceasta este validată de piață, de creșterea veniturilor agenților economici. In același timp, va fi influențat, direct sau indirect, prin efecte de antrenare, gradul de ocupare a forței de muncă, in sensul creșterii acestuia. Insă, creșterea numărului de angajați și, respectiv, a caștigurilor lor salariale conduce, in cele din urmă, la sporirea puterii de cumpărare a populației, adică a cererii de bunuri și servicii.
In cadrul circuitului economic național, activitatea de investiții joacă un rol dublu. Astfel, pe de o parte, agenții economici ce declanșează acțiuni investiționale sau implementează diverse proiecte de investiții iși sporesc oferta de bunuri și servicii prin creșterea capacității lor productive, realizând venituri suplimentare; pe de altă parte, orice investiție va genera cereri suplimentare în sectoarele conexe situate in amonte (furnizorii de materii prime, materiale, utilități), respectiv, in aval (distribuitorii și consumatorii bunurilor și serviciilor oferite).
Investițiile sunt privite ca un stim important, în orice activitate economică. In cadrul afacerilor economice, investițiile reprezintă impulsul, elementul generator care face ca acestea să se nască, să se desfășoare și să se dezvolte. Nu se exagerează atunci cand se afirmă că, pentru economie, investițiile reprezintă ceea ce reprezintă motorul pentru un sistem activ.
Înainte de a defini investițiile internaționale, este necesară cunoașterea rolului economic al investiției la nivelul economiei naționale. Această chestiune de maximă importanță a ocupat un loc central în toate curentele de gândire economică.
Funcția de investiții reprezintă corelația dintre volumul investițiilor și factorii ce îi determină. Dacă investiția este o incluziune a capitalului existent, compania are interesul să otimizeze stocul de capital. Așa dar, investiția este identificată unei cantități de capital care vine ca o adăugire și are menirea să sporească stocul actual de capital, pentru a aduce la o condiție optima stocul de capital. Rezultatul acestei intervenții, este reprezentat de factorii determinanți ai stocului optim de capital, care în mare măsură sunt comuni cu factorii care influențează volumul investițiilor.
Vorbim aici, despre productivitatea marginală așteptată a capitalului. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât este mai profitabilă investirea. În al doilea rând, se are în vedere rata reală a dobânzii (ir).
Economiștii clasici definesc rata dobânzii ca pe un factor principal determinant al investițiilor. Reliefînd această tratare, trebuie să luăm în calcul analiza microeconomică a unei întreprinderi care planifică anumite activități investiționale în viitorul apropiat. Compania achiziționând un utilaj nou, ea așteaptă ca volumul investițiilor sa fie depașit de volumul venitului pe care achiziția acestuia o va aduce.
Deducerea venitului scontat este o operațiune complexă întrucât o investiție își scoate cheltuiala într-o perioadă mai lungă de timp, iar o sumă obținută are mereu o valoare mai mică decât sumă primită în prezent.
A investi sau nu a investi, este o decizie luată bazindu-se pe o serie de factori. Modalitatea primară constă în identificarea venitului scontat și costul investiției, ceea ce înseamnă calcularea valorii prezente a investiției și compararea ei cu costul actual al investiției. Dacă valoarea actuală a venitului depășește costul investiției, investiția este profitabilă. Venitul obținut dintr-o investiție este un venit futurist, el trebuie actualizat, adus în prezent ca mărime. Relația de calcul pentru valoarea prezentă Vp a unui venit ce se obține peste n ani, Vn este:
Vp= Vn / (1+i)n,
unde i este rata dobânzii. Pentru a indentifica costul investiției se ia în calcul perioada de dare în „exploatare” a investiției. Dacă parametrii de timp sunt reprezentați de câțiva ani, atunci costurile se actualizează după aceeași regulă ca și veniturile.
O altă modalitate este reprezentanță în a compara venitul net (profitul) prognozat al investiții în raport cu costul investiției și compararea rezultatului cu rata dobânzii. Atunci când rentabilitatea succede sau este egală cu rata dobânzii, investiția se poate realiza. De exemplu, la o investiție de 100 milioane u.m. cu un profit net de 25 milioane u.m., o rată a dobânzii de 25% și o rată a inflației de 10%, rata venitului net Rvn este:
Rvn= (25 : 100)*100=25%
iar rata reală a dobânzii i=25-10=15%. Întrucât rata venitului net este 25%, mai mare decât rata reală a dobânzii care este de 15%, investiția pe care dorim să o facem se justifică. De aici concluzionăm că companiile care doresc să-și maximizeze profitul vor investi în proiecte pentru care se presupune că rata rentabilității investiției este mai mare ca rata dobânzii. Rata rentabilității investiției suplimentare numită și randamentul marginal al investiției manifestă tendință de scădere pe măsură ce sunt efectuate mai multe proiecte de investiții din următoarele motive:
de obicei cele mai profitabile proiecte sunt cele, primele realizate;
creșterea prețului bunurilor de investiții.
Scăderea ratei dobânzii fac unele investiții mai profitabile astfel încât investiția agregată să crească, iar o creștere a ratei dobânzii poate să afecteze profitabilitatea unor investiții. Investiția totală este invers proporțională cu rata dobânzii.
Investiția totală este reprezentată de costul capitalului și anume, costul suportat atunci când resursele necesare sunt împrumutate sau costul de oportunitate, când folosește doar o parte din resurse pentru investiții. Se realizează investiții atunci când PMk excede costul marginal al capitalului. Exprimindu-ne mai exact, investiția este mai profitabilă, cu cât stocul curent de capital este inferior stocului optim de capital, deci, cu cât PMk este mai mare decât 1+ir (rata nominală brută a dobânzii prin care se exprimă costul capitalului) sau altfel spus, rata PMk / (1+r)>1. În raport cu elementele de mai sus și cu relațiile dintre ele, funcția de investiții are următoarea formă:
I = I(PMk / 1+r)
Actualmente, in țările dezvoltate se realizează diverse cercetări ce țin de determinarea atractivității investiționale a țărilor, regiunilor, orașelor, existand o multitudine de metode de apreciere a atractivității investiționale. In procesul de aplicare a fiecărei metode se operează cu așa categorii, ca „atractivitatea investițională”, „potențialul investițional”, „climatul investițional” și interacțiunea dintre ele. Insă, tratarea diferită a acestor noțiuni și utilizarea diferiților indicatori de măsurare a acestor noțiuni generează situația cand aceeași zonă, conform unui parametru, poate fi atribuită la categoria zonelor cu un climat investițional favorabil, iar după un alt indicator – la categoria zonelor defavorizate sau cu probleme. In contextul celor prezentate, considerăm oportună analiza categoriilor „atractivitate investițională”, „potențial investițional” și „climat investițional” sub diferite aspecte.
Atractivitatea investițională reflectă atitudinea subiectivă a potențialilor investitori față de obiectul investiției, spre deosebire de climatul investițional, care reflectă gradul de pregătire a sistemului social, ecologic și economic către procesul investițional sau situația obiectivă a mediului extern obiectului investiției. Autorul rus A.Мozgoev consideră că atractivitatea investițională a localității este formată din climatul investițional, mediul concurențial și asigurarea cu resurse naturale, financiare, de producție și forță de muncă. Insă, nu specifică care sunt indicatorii și metodele de estimare a lor.
2.2 Investitiile sub incidența incertitudinii și a riscului
Economia de piață face ca activitatea investitorilor, fie ea local sau din străinătate să fie supusă anumitor riscuri.
Riscul economic reprezintă per ansamblu un proces sau eveniment nesigur și cu cetitudine și poate fi atît obiectiv cat și subiectiv. Riscul definește disponibilitatea de a suporta pierderi, iar identificarea lui se axează pe o experiența verificată în timp sau pe informațiile ce ne ajută să facem anumite estimari care țin de probabilitatea rezultatelor acestuia. Printr-o abordare de ansamblu rsicul reprezintă hazardul, probabilitatea unor anumitor pagube sau o pierdere posibilă pe care, printr-o politică economică contemporană, încercăm să o evităm ori sa o micșorăm.
Riscul și nesiguranța sunt însoțite în permanență de activitatea economică de peste tot, atât fenomenele de creștere cât și cele de descreștere se petrec sub semnul incertitudinii și al riscului.
Orice hotărâre de a investi înseamnă și un risc, însă acestea reprezintă nu doar investitiile, ci și alte segmente de activitate. Riscul, adică o parte din mecanismele cheie ale evoluției economice, este un concept care în teoria de specialitate nu a fost studiat în măsura convenită, oamenii nu au reușit încă să indentifice metodele de cercetare și diminuare sau evitare a acestuia pe parcursul evoluării activității lor. Orice decizie pe care antreprenorii o iau în activitatea lor presupune un oarecare grad al riscului cu efect negativ sau pozitiv, deasemenea putem menționa că riscul poate reprezenta, în acelasi timp, nu doar o amenințare,ci și o oportunitate. În investiții, riscul se acceptă dacă el se compenseaza cu un rezultat benefic aditional, și poate fi anticipat cu o anumită probabilitate.
Riscul este o noțiune socială, economică, sau naturală a cărei originie se află în posibilitatea ca o acțiune viitoare să genereze anumite pierderi din cauza informațiilor incomplete în momentul luării deciziei sau inconsistenței unor raționamente de tip logic.
Procesul integral de a investi este privit ca un complex de operații sau activități care are loc pe parcursul unei perioade lungi de timp, are originile în apariția cererii pentru investiții și se finisează cu scoaterea din funcțiune a scopului și obiectivelor de investiții.
Durata procesului investițional este reprezentat de principala cauza a apariției riscului și se asociază de obicei cu orice proiect de investitii. Este destul de important, ca să cunosștem și să înțelegem noțiunea de risc și să facem distincție între risc și incertitudine.
Riscul este un fenomen obiectiv care este prezent în orice afacere și aici trebuie sa se inteleagă și să se ia în calcul atît probabilitatea câștigului cât și a pierderii.
Incertitudinea și riscul se asociază mereu cu activitatea economică de pretutindeni, atât fenomenelor de creștere cât și celor de recesiune, care se petrec sub semnul riscului și al incertitudinii. În comparare cu incertitudinea, a cărei cauză este greu de identificat și deci , greu măsurabilă, riscul se referă la ceva specific, care poate fi evaluat printr-o lege probabilistică, și deci, poate fi cuantificat prin probabilitatea producerii unui eveniment.
Riscul inerent investiției are ca principal suport evoluția tehnologică, progresul tehnic care permite firmelor realizarea unor modernizări, inlocuiri de utilaje. Incertitudinea specifică investiției afectează toate elementele fluxului de trezorerie generat de un proiect de investiții. Sunt influențate indeosebi valorile așteptate ale rezultatelor economice si financiare: profitul, cash flowul, valoarea neta, care depind de costuri, de prețul de vânzare, de volumul vânzărilor.
Unicititatea deciziei de investiție aduce la apariția riscului, condiții care stau la baza luării deciziilor de a investi care nu se mai află în aceleași forme ca în cazul luării altor decizii, ceea ce face ca procesul investițional să se desfășoare într-un viitor nesigur.
În cadrul investițiilor riscul se manifestă prin aceea că există permanent o nesiguranță a realizării, o posibilitate ca rezultatele scontate sa nu fie atinse, unele evenimente legate de investiție să evalueze intr-o asemenea direcție încât cei implicați în investiție să nu obțină profitul așteptat, iar în unele condiții să-și piardă parțial sau total sumele investite.
Acostarea riscului în investiții pune, în primul rînd, problema că dacă există un raport relațional între investiție și risc. Aceasta ne dă posibilitatea de a formula anumite idei de răspuns:
– investiția este creată din necesități individuale și sociale;
– investiția este o cheltuială actuală pentru satisfacerea unor nevoi viitoare;
– investiția este o cheltuială prezentă, certă, atribuită la un viitor incert;
– investiția este o cheltuială actuală, subiectivă sau obiectivă, și este fundamentată pe un scop aparent virtual. Speranța satisfacerii nevoilor și necesităților, obținerea unui venit, acoperirea cererii de bunuri, servicii și mărfuri, reflectată pe piața de cerere individuală și socială;
– investiția reprezintă, de fapt, o formă a ofertei care întampină cererea manifestată pe piață;
– investiția constituie și presupune riscul
În condițiile dezvoltării economice, politice și celei sociale actuale ce este destul de imprevizibilă, atît naționale cît și internaționale, proiectele de investiții trebuie să fie profund analizate. Această analiză își propune să presupună cu exactitate cât de sensibil va fi viitorul investiției la unele modificări, mai ales la cele negative ce pot apărea pe parcursul realizării obiectivului și scopului de investiții și a funcționării sale viitoare.
Dacă să analizăm mai amănunțit, riscului poate fi perceput ca orice metodă cantitativă sau valorică de evaluare a impactului asupra alternativelor decizionale. Scopul de bază al analizei riscului este de a ajuta persoana cu selectarea unei variante optime printr-o mai bună cunoaștere a rezultatelor prognozabile pe care le pot cauza multitudinea variantelor decizionale.
Pentru estimarea corectă a eficienței proiectului și luarea unor decizii, este necesar să luăm în calcul și să analizăm eventualele modificări ce pot apăre în evoluția activității agentului economic. Metoda folosită în acest scop este aceea a variantelor optimistă și pesimistă, prin care estimările sunt modificate în sesn favorabil (varianta optimistă) și în sens nefavorabil (varianta pesimistă). Analiza se reface cu noile date și se obține imaginea marjei de influiență a elementelor de risc și incertitudine asupra rentabilității obiectivului.
Elementele de bază pe care trebuie sa le conțină analiza riscului într-un proiect de investiții sunt: depinstarea cât mai exactă a factorilor de risc, evaluarea lor, cuantificarea consecintelor lor, stabilirea raspunderilor si aplicarea unor masuri pentru eliminarea cauzelor generatoare de risc.
În investiții riscul suportă anumite cauze și manifestări specifice în funcție de scopul și natura investițiilor (investiții pentru a reduce costurile producției, de extindere, de modernizare și dezvolare, strategice, de ameliorare a situației la locul de munca, etc).
Dorința și necesitatea de a investi, pune anumite metode de reducere a riscului, ceea ce va aduce la ameliorarea climatului investițional.
Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt:
– programarea, daca riscurile sunt legate de termenul de execuție programarea științifică a activităților cu ajutorul graficelor poate diminua riscurile în limite rezonabile.
– instruirea- multe riscuri sunt legate de securitatea muncii. Aceasta influențează productivitatea si calitatea lucrarilor. Prin programe de instruire și conștientizare în domeniul securitații muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor și efectul acestora.
– reproiectarea – riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasă a echipelor de munca, fluxurilor de materiale, folosirii echipamentelor și a forței de muncă.
Metodele de reducere a riscurilor ce pot să intervină pe durata de viață a proiectelor de investiții sunt:
pentru riscurile ce apar la etapa de pregătire a proiectului, se recomandă:
– folosirea unor instrumente matematico-economice de calcul și previziune a necesarului de resurse, de asemenea și de alocare acestora: tehnici de prognoză, tehnica simulării, analiza sensibilității rezultatelor, planificarea activităților cu metoda analizei drumul critic, metode de dimensionare a stocurilor etc;
– utilizarea unor proceduri de identificare a riscurilor: arborele erorilor, realizarea unei liste a riscurilor posibile, realizarea profilului de risc, recunoașterea riscurilor ce pot surveni în derularea activităților și a bugetului proiectului prin detalierea profunda a acestora.
în perioada de execuție a proiectelor, se enumera:
– transmisiunea riscului companiilor de asigurari și firmelor ce se specializează în realizarea unor parti a proiectului;
– reducerea riscului prin programarea necesară a activitaților, instruirea personalului prin reducerea efectelor, formarea de rezerve de costuri sau de timp;
– negocierea minuționasă a contractelor etc.
în perioada de exploatare a proiectului, se pot folosi:
– instruirea necesară a personalului implicat în exploatarea echipamentelor sau tehnologiilor realizate prin proiect;
– utilizarea furnizorilor cu o bună reputație în îndeplinirea obligațiilor contractuale;
– cunoasterea și respectarea legii și actelor normative în domeniu.
Determinarea riscului investițional are un rol informativ, arătînd tuturor celor interesați care pot fi eventualele pierderi în afacerea pe care dorește să o inițieze, dar decizia revine conducerii firmei și este puternic influențată de atitudinea persoanelor cu funția de decizie față de risc.
2.3 Investițiile inovative în economiile contemporane.
Este cunoscut faptul că inovațiile sunt motorul dezvoltării, iată de ce statele lumii susțin prin diverse modalități investițiile în inovații, în capitalul uman. Susținerea însă nu se face haotic, ci prin analize complexe care au la bază modele de cuantificare a efectului de multiplicare a investițiilor în tehnologii și procese inovaționale. Tot mai mulți cercetători au ca obiectiv de cercetare modelarea acestor procese. Rezultatul acestor cercetări se concretizează în modele teoretice, care vin să justifice procesul de subvenționare în inovații. Printre cele mai reprezentative teorii putem menționa Teoria creșterii endogene (Endogenous Growth Theory) deduse de către cercetătorii Ph. Anghion și P. Howitt încă în anul 1992, ulterior fiind dezvoltat și modelul Competition Imitation and Growth with Step-By-Step Innovation. Aceste modele iau în considerare diverse forme de subvenționare: transferuri către firmele concurente egale după nivelul tehnologic, subvenții, subvenționare proporțional cu costurile pentru cercetare și dezvoltare (R&D), granturi pentru transferurile tehnologice etc. Modelele teoretice menționate, dar și alte teorii și modele impun necesitatea luării în considerare a unui șir de factori la acordarea ajutorului din partea statului pentru anumite domenii de activitate economică, și anume: tipul pieței, intensitatea concurenței în ramură, perioadă de subvenționare. În bază acestor modele se pot efectua estimări ale intensității legăturii dintre evoluția cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare și ritmul de creștere a economiei. De asemenea, prin aplicarea acestor modele de creștere endogenă pot fi date aprecieri dacă subvențiile acordate inovatorilor în condiții de concurență stimulează sau nu progresul tehnologic. O altă problemă tot mai des abordată în literatura de specialitate este următoarea: ce este mai avantajos să subvenționam inovațiile sau imitarea inovațiilor, pentru a realiza o creștere economică mai accelerată.
Importanța investițiilor in economie derivă și din conținutul concret al efortului investițional. Investiția presupune mobilizarea și punerea în circulație a unor importante resurse productive intr-o structură foarte diferită ca natură și volum, precum: capital, tehnici și tehnologii de varf, competențe organizaționale și manageriale. În cazul țărilor cu economii în dezvoltare sau în tranziție, aceste resurse nu pot fi asigurate din economia internă, de aceea aceste state își elaborează politici de atragere a unor investitori externi capabili să asigure o mai bună structură a investițiilor. În acest sens, în ultimii ani se observă o creștere a ponderii companiilor cu participare extra-națională la crearea valorii adăugate in cadrul economiilor naționale, precum și o creștere a numărului de locuri de muncă, a resurselor financiare interne (venituri bugetare pentru redistri-buirea veniturilor sau economii pentru investițiile ulterioare). Rolul acestora preponderent pozitiv din perspectivă economică face ca prezența lor să fie preponderent benefică pentru majoritatea populației țărilor-gazdă.
Să ai o afacere profitabilă este visul oricarui antreprenor. Oricine își dorește să obțină profituri cât mai mari cu cheltuieli cât mai mici. Aceasta poate fi doar dacă ai o companie extrem de competitivă sau dacă te afli la extrema legalității (si uneori chiar dincolo de acesta limita).
Competitivitatea este capacitatea firmelor de de a fi în măsura să suporte concurența la un nivel intern și/sau extern și de a obșine beneficii economice, în conditiile unor anumitor medii de afaceri. O companie cu adevarat competitivă oferă bunuri și/sau servicii de o calitate superioară la un preț mai scazut decât concurenții săi (interni sau externi). Nu este deloc simplu să identifici solutii pentru a realiza produse (servicii) atractive la prețuri reduse. În cele mai multe cazuri raspunsul la problema enunțată este inovarea.
Inovarea este reprezentată de un proces complex prin care anumite idei inovative-noi sunt transpuse în practică generând schimbări în produsele și serviciile oferite de o companie. Succesul companiilor mici și mijlocii în economia mondiala contemporană se datorează capacității inovatoare a acestora și flixibilitatea pe care acestea o manifestă permanent. Nu numai IMM-urile sunt inovative, ci si companiile mari, care din necesitatea de a obține profituri mari și o cotație mai buna a acțiunilor fac apel la inovații, pentru a obține poziții competitive în fața concurenților majori. Deși astfel de investiții sunt destul de riscante, multe companii mari și chiar și IMM-uri doresc să riște mult visând să obțină o profitabilitate mai mare. Astfel conceptul de a risca și a ciștiga este tot mai aplicabil pentru oameni de afaceri și manageri ai unor mari companii. Riscurile asumate se adeveresc mai târziu prin deschiderea și dezvoltarea piețelor prin introducere de noi produse sau produse îmbunatațite, crearea noilor procese organizatorice și tehnologice specifice fiecarei firme și deasemena îmbunatațirea proceselor de distribuție. Desigur cele mai avantajate firme sunt cele ce se află în avangarda progresului tehnic, și ajung să dețina un avans tehnologic ce le permite să obțină prețuri pe măsură, sau companiile ce reusesc sa inițieze produse cerute de piață, dar pe care firmele concurente sunt incapabila sa le realizeze.
Întrebarea logică ce reiese din cercetările contemporane este de unde exista această “explozie” de companii inovative care fac ca în permanență să apara noi produse și noi servicii. Ceea ce este evident este că nu toți managerii sunt inovativi. Propietarii inteligenți dar care nu au idei inovative fac recursiuni la centrele de transfer tehnologic care introduc în circuitul economic a tehnologiilor și utilajelor specifice, echipamentelor și instalațiilor rezultate din cercetare, pentru obținerii de procese, produse sau servicii noi sau mai bune, pentru a spori cererea pe piața. Cu ajutorul centrelor de transfer tehnologic se pun în practică idei inovative și se implementează idei care îi cresc profitabilitatea.
Deci putem menționa că inovarea este cheia succesului în societatea contemporană:
– deținătorii micilor afaceri, managerii marilor companii și acționarii sunt mulțumiți deoarece datorită inovării își cresc profitabilitatea;
– consumatorii sunt mulțumiți pentru ca au posibilitatea sa beneficieze de noi produse și servicii.
Actualmente se pare că s-a gasit solutia la problemele omenirii natura are de suferit. Inovarea risca sa ne aducă pe toți intr-o situatie neplacuta, astăzi doar natura suferă dar pe termen lung toți vom avea de suferit. Întrebarewa se cere de la sine, “De ce ?”. Motivele sunt evidente:
– “inovarea” este cea care ne-a deprins să apeleăm mereu la ceva NOU deoarece e mai comod;
– “inovarea” este este cea care ne-a deprins sa nu acordăm prea mare importanta lucrurile pe care le au pentru că în scurt timp vor apare altele lucruri mai bune;
– “inovarea” este este cea care ne-a deprins ca nu trebuie sa reparam ce s-a stricat și că e mai bine să cumparam un produs nou.
Chiar dacă la prima vedere cele 3 motive enumerate mai sus nu par să aducă la ideea că inovarea este un risc pentru omenire, făcînd o analiză mai minuțioasă vom observa că:
– daca acum 50 de ani doar în SUA se dezvolta“societatea de consum” astăzi , ea exista peste tot ăn lume și în toate aceste țări este un consum imens de bunuri care adună materii prime și materiale ce nu pot fi în totalitate reciclate și un consum de energie ce în mare parte este din resurse imposibil de regenrat;
– consumul în țările “civilizate” este în continuă creștere fiindcă lansarea de noi produse care sunt comod de utilizat decît cele vechi, de care în scurt timp le poți arunca deoarece apar altele mai noi și care nu te “streseaza” pentru că temporar trebuie reparate induce o dorinta crescuta de a achiziționa noi produse (dorinta stimulată de marketologi);
– cresterea numarului de țări unde nivelul de trai este destul de ridicat, și membrii acestei societăți să creeze o societate de consum, creșterea continuă a consumului de produse face ca resursele să se consume într-un tempou mult mai rapid decat planeta noastră le poate oferi.
Totuși inovarea este cea care ne aduce la accelerarea epuizării resurselor naturale. Chiar dacă se depun eforturi destul de mari pentru a recicla materiile prime consumate doar o parte mica dintre acestea devin reciclate. Se depun mari eforturi pentru a dezvolta producția de energie renegenerabila înca în domeniul energetic se folosește un volum foarte mare de resurse ce nu pot fi regenerate. Pînă recent inovarea a oferit soluții pentru o viață mai bună și mai comodă dar nu ne-a oferit soluții pentru asigurarea cu resurse necesare pentru a ne crea o viață mai bună. Inovarea ne-a determinat să fim consumatori activi și să utilizăm mai mult și mai rapid și să facem ca pe pămînt, gropile de gunoi să devină mai multe și mai multe zilnic. Anumite organizații ecologiste din SUA susțin că acum din produsele pe care un cetățean obișnuit le procură într-o luna doar 1% vor mai fi în casa lui peste jumătate de an, restul vor ajunge la urna de gunoi.
Una alt punct de vedere este că tot inovarea este cea care ne-a adus în criza actuală. Asta deoarce inovarea este prezentă în toate ramurile activitatii umane, inclusiv în domeniul financiar. Unii experți financiari au zis că e cazul să se facă inovatii și în domeniul produselor financiare și așa pe piață au aparut bani (produse financiare) fără acoperire și “active toxice”. Criza din zilele noastre nu este doar o criza financiara ci și una economică, iar consumul excesiv al resurselor are rolul său în acestă criză.
Pe de altă parte tot inovarea a a făcut posibil apariția tehnologiilor de valorificare a energiei eoliene, a energiei mareelor, a energiei solare, a contribuit la aparitia automobilului electric, la aparitia unor noi materiale provenite din reciclarea deșeurilor, la aparitia unor tehnologii de reciclare performante. Partea pozitiva a inovarii nu poate fi negata de nimeni.
Din pacate, în momentul actual, din punct de vedere al consumului de resurse inovarea ne impinge spre un nou tip de criză. La nivel mondial rezultatele inovării sunt exprimate printr-o viata mai buna pentru omenire, iar prețul este epuizarea accelerată a resurselor naturale.
Pe viitor cei care inovează și persoanele care ofera servicii vor avea de suportat pentru activitatea de inovare și vor fi impuși să își revadă anumite puncte de vedere și să dea o altă direcție inovării. Chiar daca acum avem o creștere a cererii pentru produse noi și ieftine va trebui sa ne concentrăm atenția asupra unor produse puțin mai scumpe dar al căror ciclu de viata va fi mult mai lung. Evident că un ciclu de viata mult mai lung înseamnă un numar mai mic de produse care ajung la gunoi, și implicit va însemna și o protecție a resurselor.
Cînd produsele de unica folosință ajung la cei care au idei inovative, ei vor trebui să inventeze produse cu urmatoarele caracteristici:
– produs reciclabil 100%;
– produs ce a folosit și va folosi 100% energie regenerabila.
Pentru produsele cu durata scurta de viață inventatorii vor trebui sa efectueze:
– produse cu o durata de viata de minim 1 an (preferabil 5 ani);
– produse reciclabile 100%;
– produse ce a folosit și va folosi 100% energie regenerabila.
Pentru produsele cu durata medie de utilizare, provocare cea marea în domeniul inovarii va fi producerea produselor cu urmatoarele caracteristici:
– durata de viata de minim 10 ani;
– produs făcut din materiale reciclabile în proportie de peste 80%.
– produs realizat prin procedee care folosesc 100% energie regenerabila
In ceea ce privește producerea unor mărfuri cu durata de viață de peste 10 ani probabil că din punct de vedere tehnic nu vor fi probleme, dar dacă vorbim despre designul produselor soluția va fi una dificilă pentru că oamenii au fost deprinși să fie înconjurați de lucruri mereu noi.
În ceea ce privește lucrurile cu folosință de lungă durată marea provocare va fi expunerea unor produse de care omul sa nu se despartă întreaga sa viată. La nivel teoretic s-au făcut cîteva inovări: cîțiva olandezi au lansat conceptul “eternally yours” prin care doresc să încurajeze producerea unor lucruri care pot fi folosite o viata.
Persoanele care cred în inovare vor trebui să înteleagă ca trebuie să schimbe însuși percepția fată de viață și de consum. Noi trebuie să găsim soluții pentru lansarea pe piață produse cu un ciclu de viață mult mai mare. Cea mai dificilă parte va fi depistarea aspectelor care ii vor convinge pe consumatori dar nu și acela de atragere a consumatorilor către acest tip de produse, care oricum nu ne vor salva de la iminenta criza a resurselor.
Capitolul 3. Managementul investițiilor în Republica Moldova, sub aspectul relațiilor bilaterale dintre România și Republica Moldova.
3.1 Climatul investițional în Republica Moldova
Există acord general cu privire la faptul că Moldova are nevoie de mai multe investiții – atât investiții reale, cât și investiții strâine directe (ISD) – pentru a crea locuri de muncă și a îmbunătăți nivelul de trai. Cu toate că – cu 23% din PIB în 2013 – așa-numita pondere de investiții a fost comparabilă cu cea din alte țări, nu este suficient să fii în rând cu ceilalți dacă e vorba de îmbunătățirea dezvoltării economice a Moldovei.
Nivelul de investiții străine directe (ISD) în Moldova este relativ mic în comparație cu alte state. În România, de exemplu, ponderea ISD în titluri de investiție pe cap de locuitor este de patru ori mai mare. Cu alte cuvinte, Moldova ar trebui să atragă 11 miliarde de dolari SUA în formă de ISD pentru a ajunge România la acest capitol. Cu fluxul curent de ISD în valoare de circa 200 milioane de dolari SUA pe an, mai e o cale lungă de parcurs.
Ce reține investițiile și ISD? Cercetarea noastră sugerează că forța de muncă, accesul la finanțare și relația cu organele de stat sunt trei domenii în care potențialii investitori se confruntă cu riscuri și costuri, care nu sunt necesare, drept consecință fiind reducerea activităților de investiție. Costuri mici ale muncii reprezintă unul din avantajele competitive principale pe care le poate oferi Moldova. Cu toate acestea, deficiențe grave în reglementarea muncii reduc acest avantaj pentru investitori. Concediul de maternitate, de exemplu, este prea restrictiv. În loc să protejeze tinerele femei, le exclud din piața muncii și complică viața pentru investitori. În afară de aceasta, reglementarea corectă a unei perioade de probă pertinente, un moment foarte important pentru orice investitor, care dorește să mărească numărul de angajați, în Moldova nu există.
Împreună cu o protecție exagerată contra concedierii, actele învechite ce reglementează sfera muncii reprezintă o descurajare majoră pentru investitori. În afară de aceasta, calificările în sfera muncii nu sunt orientate la cerere. Investitorii deseori nu pot găsi personal cu profesia potrivită, profilurile profesiilor sunt învechite, iar unele profiluri de profesii pur și simplu nu există. Motivul principal al acestui fapt este sistemul de instruire profesională prea centralizat, cu foarte puțină implicare în el a companiilor. Companiile trebuie să aibă un rol mult mai mare în toate aspecte ale instruirii profesionale: oferirea instruirii practice, consultări privind conținutul instruirii și planificarea angajării. Mai mult ca atât, relația între întreprinderi și organe de stat trebuie să devină mai bună. Mai întâi, implementarea uneori nu este eficientă. Acest lucru în mare măsură este cauzat de instituții slabe, care nu sunt atât de independente cum ar trebui să fie. Un alt aspect este evitarea curților de arbitraj, unul din puține mijloace pe care le au investitorii pentru a-și proteja interesele în cadrul unui sistem judiciar dezorganizat. În afară de aceasta, relația dintre întreprinderi și organe de stat s-ar îmbunătăți pentru toate tipuri de întreprinderi, nu doar pentru cele mari, dacă ele s-ar putea adresa la un oficiu al ombudsmanului, care ar avea împuterniciri legale de a stopa încălcarea legislației din partea instituțiilor de stat.
Finalmente, investițiile ar crește dacă accesul la finanțare s-ar îmbunătăți. Concurența slabă între bănci duce la dobânzi nefavorabile, ofertă limitată de împrumuturi și lipsă de produse inovative. Dată fiind importanța crucială a acestor trei factori – forța de muncă, finanțarea și relația cu organele de stat – pentru orice tip de investiții, reformarea acestor domenii ar stimula semnificativ investițiile și ISD și, la rândul său, ar îmbunătăți nivelul de trai al populației.
În cel mai recent raport 09.04.2015 „Doing Business” realizat de Banca Mondială, Moldova a câștigat 19 locuri și acum se află pe poziția 63, similar cu Rusia și Cipru și conform mediei regionale. Acesta este rezultatul câtorva schimbări efectuate pentru a ușura povara administrativă pentru întreprinderi. De exemplu, înregistrarea afacerii s-a simplificat. Urmare a schimbărilor, toate informațiile necesare pentru înregistrare se prezintă la un singur oficiu de înregistrare, care apoi le transmite la autoritățile fiscale, asigurare de sănătate și asigurare socială, biroul de statistică și alte autorități. Anterior, fiecare organ de stat urma să fie vizitat separat.
Cu toate că poziția Moldovei în raportul „Doing Business” s-a îmbunătățit datorită îmbunătățirii legislației și procedurilor administrative, chiar și cei care au făcut investiții pe termen lung au observat doar schimbări mici în activitatea lor cotidiană. Reducerea în continuare a poverii birocratice, precum și implementarea consecventă a măsurilor, vor contribui la îmbunătățirea condițiilor pentru investitori.
Ca atare, obiectivul prezentului raport este identificarea barierelor principale în calea investițiilor în Moldova și propunerea măsurilor pentru depășirea acestora. E important să menționăm că reducerea acestor bariere în calea investițiilor este foarte important pentru investiții de orice tip, cele străine și cele naționale.
Republica Moldova a urcat o poziție în clasamentul Indicelui libertății economice și ocupă locul 111. Cel puțin asta arată clasamentul „Index of Economic Freedom – 2015”, realizat de către centrul de cercetare american „Heritage Foundation” și publicația „The Wall Street Journal”
Potrivit studiului, Republica Moldova se află pe locul 39 din 43 țări din Europa, iar scorul său este sub mediile regionale și mondiale. Țările europene care se află în urma Republicii Moldova sunt: Ucraina (locul 43), Belarus (locul 42), Rusia (locul 41) și Grecia ( locul 40). Bosnia și Herțegovina ocupă locul 38 în Europa. Pe primele trei poziții în Europa se află: Elveția, Estonia și Irlanda.
Performanțele economice sunt mult sub potențial. Intervențiile persistente ale statului în sectorul privat favorizează creșterea riscurilor economice într-un mediu politic instabil. Instabilitatea politică lasă politica fiscală fragmentată, de asemenea în țară persistă fenomenul de corupție în majoritatea domeniilor birocratice, se mai spune în raport.
3.2 Evoluția investițiilor străine directe în R. Moldova.
În prezentul document ne vom concentra asupra a două variabile: investiții și investiții străine directe (ISD). ISD nu este echivalentul unei noi investiții efectuate de o firmă străină, este un concept financiar care ține de balanța de plăți; pe când investițiile sunt o variabilă reală a conturilor naționale. ISD nu pot deveni investiții în sens real pentru că pot fi un simplu transfer de proprietate asupra bunurilor existente de la firme naționale spre firme străine. Deci, variabilele sunt diferite, dar noi alegem să ne concentrăm atenția asupra ambelor pentru că ambele sunt importante pentru dezvoltarea economică a Moldovei.
Stocul de investiții străine directe acumulat la sfarșitul lunii septembrie 2014 a fost evaluat l3,630.00 mil. USD, din care capitalul social și venitul reinvestit dețin o pondere de 74.8 la sută (imprumuturile intra grup (alt capital) – 25.2 la sută. In distribuția geografică a capitalului social acumulat, investitorilor din țările UE, le-a revenit ponderea majoritară – 52.9 la sută. Investitorii din țările CSI au deținut o pondere de 11.3 la sută din totalul capitalului social acumulat, din alte țari – 35.8 la sută1. Pe parcursul semestrului I al anului 2014 în Republica Moldova a fost inregistrată o scădere a volumului investițiilor străine directe atrase in economia națională in raport cu ianuarie-iunie 2013. Astfel, fluxul net al investițiilor străine directe in economia națională a insumat in primul semestru 74,5 mil. dolari SUA, ceea ce constituie doar 56,4% comparativ cu perioada respectivă a anului 20132.
Tab.1. Investiții străine directe acumulate în economia națională, stoc la sfârșitul perioadei, mil. dolari SUA.
Sursa: Ministerul Economiei, Buletin Informativ nr.2, pag 11
Potrivit datelor Ministerului Economiei, activitățile economice care au beneficiat de investiții străine directe acumulate sub formă de capital social, conform situației din 01.07.2014 au fost activitatea financiară – 25,8% din volumul investițiilor străine atrase in Moldova. Pe locul doi se află industria prelucrătoare – 22,9%, comerțul cu ridicata și cu amănuntul locul trei – 14,3%. Apoi, în ordine descendentă urmează tranzacțiile imobiliare – 11,6%, transporturi și comunicații – 10,7%, energie electrică, gaz și apă – 7,3%. În ansamblu, investițiile in sectoarele nominalizate au constituit circa 92,6% din volumul total al mijloacelor investite de către investitorii străini pe parcursul anilor de evidență.
Fig. 1. Structura soldului investițiilor străine directe acumulate sub formă de capital social, pe activități economice, % 2014.
Sursa: Ministerul Economiei,Buletin Informativ nr.2, pag 12
Comparația la nivel internațional
O comparație a ratei de investiții în Moldova cu alte țări ne arată că activitatea investițională corespunde cu media globală și este similară cu țările asemănătoare. În Ucraina, de exemplu, raportul investițiilor la PIB în 2013 a fost de doar 16% (în condițiile economiei în stagnare), în Polonia această valoare constituie 21%, în România – 23% și în Georgia – 27%. Totuși, spre deosebire de țările asemănătoare în Moldova valoarea PIB pe cap de locuitor este foarte mică și, ca atare, necesită o rată de investiții mai mare pentru a ajunge economiile mai bogate. Nu este suficient doar să fii în rând cu omologii regionali. Este adevărat că economiile ce se dezvoltă rapid prezintă un raport de investiții la PIB mult mai mare – de exemplu China avea rata de investiții de 48% în 2013.
Performanțele ISD
O privire asupra dezvoltării ISD susține punctul de vedere conform căruia Moldova suferă de lipsă de atenție din partea investitorilor. După căderea Uniunii Sovietice și criza care a urmat Moldova a reușit să atragă un volum modest de ISD. Afluxul anual era de regulă mai mic de 100 milioane de dolari SUA. Cu toate acestea, începând cu anul 2003 fluxul de ISD a crescut continuu până când criza economică globală din 2008/2009 a curmat această dezvoltare. Cei mai dinamici ani au fost 2007 și 2008, afluxul fiind cel mai mare în 2008 – 700 milioane dolari SUA. De fapt, o mare parte a titlurilor de ISD în Moldova în prezent au baza în această perioadă.
Începând cu 2009, influxul de ISD rămâne la nivel de circa 200 milioane dolari SUA anual. Influxul de ISD este relativ mic și la nivel regional. Conform datelor UNCTAD, influxul mediu de ISD pe cap de locuitor pe parcursul ultimilor trei ani a fost de USD 65 în Moldova, în Ucraina – USD 137, în România – USD 147, în Polonia – USD 178, iar în Georgia chiar 221 USD. Această restanță devine și mai evidentă dacă se compară titluri de ISD pe cap de locuitor.
În anul 2010, fluxul net al investițiilor străine directe în economia R. Moldova a constituit 198,9 mil. dolari SUA, depășind astfel nivelul anului 2009 de 1,6 ori. Acest volum de investiții este mic în comparație cu anul 2008 (712,8 mil. dolari SUA) și cu anii anteriori. Motivele sunt atât externe cât și interne. Pe de o parte o economie mică și în general deschisă cum este economia Moldovei nu putea scăpa neatinsă de perturbațiile financiare de la nivel global iar pe de altă parte instabilitatea politică inerentă răsturnării comuniștilor de la putere i-a făcut pe investitori mai prudenți în anul 2009, când fluxul net al investițiilor a fost de doar 127,8 mil. dolari SUA. Cu toate acestea în anii de recesiune economică globală, în 2008-2010, Republica a înregistrat creștere economică de +6,5 (în 2009) și +6,9 (în 2010), iar creșterea economică prognozată de Banca Europeană pentru Reconstrucții și Dezvoltare (BERD) este de 4,5. Creșterea aceasta care poate părea spectaculoasă prin comparație cu alte țări din zonă se datorează (1) dimensiunii mici a economiei moldovenești ce s-a prăbușit la începutul anilor nouăzeci, având astfel mult de recuperat, și (2) investițiilor din perioadă premergătoare recesiunii economice globale.
Conform datelor publicate de către Banca Națională a Moldovei, pe parcursul primului semestru al anului 2014 fluxul net al investițiilor străine directe în economia națională au constituit 74,5 mil. USD, în scădere cu 43,6% față de perioada respectivă a anului precedent. Totuși, în trimestrului II anul 2014 intrările de investiții străine directe în economia națională au crescut în comparație cu trimestrul I cu 45,2%, constituind 97,1 mil. dolari SUA, iar comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent acestea au crescut cu 19,4%.
Performanțele ISD
Creșterea economică a Republicii Moldova este bazată pe consum alimentat de remitențele trimise în țară de cetățenii moldoveni plecați la muncă în străinătate. Pentru a asigura durabilitatea creșterii economice Republica Moldova trebuie să treacă la un model economic bazat pe investiții în producție (și dacă este posibil în inovații) pentru a asigura exportul necesar reducerii balanței comerciale negative. Trecerea la noua paradigmă economică nu se poate realiza fără investiții. Ministrul Economiei de la Chișinău a prezentat prioritățile investiționale în 2011 și 2012. Acestea vizează în principal utilitățile publice, infrastructura energetică, infrastructura de transport, infrastructura aviatică și sectorul agricol. Sectorul agroalimentar (care generează circa jumătate din oferta la export a Moldovei) are un bun potențial investițional, în condițiile creșterii globale a prețurilor la produsele alimentare. Un alt sector cu potențial de dezvoltare în Republica Moldova este cel al manufacturilor pentru industria auto, în ultimii doi ani deja două mari companii mutându-și producția la Bălți și Ungheni din țări cu forță de muncă mai scumpă. Pentru a putea aprecia situația investițională, vom reprezenta punctele slabe și forte a Republicii Moldova sub aspect de analiză SWOT. (Anexa 2)
Factorii investiționali în Republica Moldova
Astăzi în Republica Moldova învestesc antreprenori din 42 de țări, iar fluxul de ISD este în creștere, țara noastră necesită o schimbare totală în această privință.
Barierele generale pentru investițiile în Republica Moldova sunt bine cunoscute. Principalele obstacole sunt corupția răspîndită pe larg, deficiențe grave ale statului de drept și enorma povară administrativă. Spre exemplu, aproape jumătate din societățile din Moldova afirmă că trebuie să dea mită, pentru a obține o autorizație de (re)construcție. Drept rezultat, investițiile sunt amînate,
În prezent, una dintre sarcinile primordiale ale Guvernului este atragerea investițiilor și crearea unui climat antreprenorial favorabil pentru investitorii – atît străini, cît și autohtoni.
În legătură cu aceasta, se iau măsuri necesare pentru stimularea activității de întreprinzător și ameliorarea climatului investițional, accentuîndu-se amplasarea geografică a țării, forța de muncă calificată, solurile fertile și participarea republicii în cadrul zonelor de comerț liber cu țările CSI și cele din Sud-Estul Europei.
Investitorii străini și interni sunt tratați în mod egal în cadrul Legislația Republicii Moldova, precum și cadrul legal nu este diferită pentru investițiile străine. Una dintre sarcinile primordiale ale Guvernului este de a atrage investițiilor și crearea unui climat de afaceri favorabil pentru toate investițiile atât cele străine cît și autohtone. Legislația Republicii Moldova, în general, permite investiții în orice domeniu de activitate de întreprinzător pe întregul teritoriu al Republicii Moldova, cu condiția ca naționale de interesele de securitate, legislația anti-trust, normele de protecție a mediului, a sănătății oamenilor și a ordinii publice sunt respectate. Atractivă pentru proiectele de investiții în industrie sunt zonele economice libere, rezidenții ale căror sunt prevăzute cu o serie de stimulente fiscale și vamale și garanții de stat.
Republica Moldova nu are resurse financiare necesare, astfel ea este nevoită să recurgă la asistența externă. Dar, conform experienței internaționale, o astfel de politică nu este destul de eficientă, din cauza necesității de a achita dobânda și din lipsa mecanismelor eficace de utilizare a fluxurilor bănești luate ca împrumut. În aceste condiții, economia Republicii Moldova poate fi eficient finanțată din exterior doar prin intermediul investițiilor străine.
Republica Moldova necesită investiții străine directe din următoarele considerente:
potențialul investițional intern este redus, adică este prezentă o insuficiență a resurselor locale ale sectorului privat;
integrarea Republicii Moldova în economia globală în condiții avantajoase;
instaurarea unui mediului concurențial cu ajutorul investitorilor străini, creșterea competitivității producției naționale;
În activitatea economic a Republicii Moldova, se percepe necesitatea implementării tehnologiilor avansate și a knowhow-ului, ce devine posibil odată cu venirea investitorilor străini.
Investițiile străine directe, sunt considerate în Republica Moldova, ca un factor ce accelerează progresul tehnic și economic.
Investițiile în Moldova, daca să le catalogăm geografic atunci (51,7 la sută) provin de la investitorii Uniunii Europene, țărilor din Comunitatea Statelor Independente, le revine 13 %, iar restul 35,3 % le revine celorlalte țări.
Republica Moldova a reușit să atragă investiții străine directe doar după relansarea economică și atingerea unei stabilități economice și politice în țară. Trendul investițiilor pînă în anul 2004, nu a avut un trend bine definit. Fluxuri semnificative se datorau unor intrări episodice a unor companii mari precum Lukoil (Rusia) în 1995, Union Fenosa (Spania) în 2000. După 2004, însă a început o creștere mai semnificativă a fluxurilor investiționale, dar doar după anul 2007, media regională a fost depășită de nivelul de 10 % din PIB. Nivelul scăzut de ISD se datora gradului mic de competitivitate.Poziția țării în clasamentele internaționale au avut o influență destul de majoră asupra deciziei investiționale.
Politicile și strategiile investiționale sunt orietate spre atragerea investițiilor în inovații, transferuri de know-how pentru valorificarea potențialului economic existent.
Moldova are o poziție geografică ce favorizează amplasare în regiune a organizațiilor internaționale și corporațiilor transnaționale pentru apropierea piețelor de vest și est.
Astăzi Moldova are semnate 35 de acorduri bilaterale privind protejarea și promovarea investițiilor, 38 de acorduri bilaterale privind colaborarea comercial economică și 16 acorduri de comerț liber în cadrul C.S.I. și Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, totul pentru a asigura un climat investițional adecvat. Oferirea de către Uniunea Europeană a Preferințelor Comerciale Autonome (ATP), ulterior aprobării de către Consiliul UE a Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr.55/2008 din 21 ianuarie 2008 privind introducerea unor preferințe comerciale autonome pentru Republica Moldova, a condiționat necesitatea creării unui mecanism de distribuire a cotelor la produsele originare din Republica Moldova pentru care au fost stabilite contingente tarifare. În acest sens a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr. 262 din 07.03.2008 privind administrarea cotelor tarifare la exportul mărfurilor în Uniunea Europeană, în care se propune instituirea unui sistem de distribuire a cotelor la export reieșind din volumul de producție a întreprinderilor exportatoare și/sau capacitatea acestora de a valorifica cotele oferite.
3.3 Investițiile romînești în Republica Moldova.
Beneficiind de fereastra de oportunitate apărută după pierderea puterii de către comuniști, în 2010 Romania a depășit (pentru prima dată în ultimii 20 de ani de existență a statului moldovean) Rusia în topul celor mai mari investitori în Republica Moldova. Valoare procentuală a investițiilor acumulate din anul 1994 și până la nivelul anului 2010 este de 7,6.
Soldul investițiilor străine directe provenite din România constituia la sfârșitul anului trecut circa 215 milioane de dolari, în timp ce investițiile rusești au constituit mai puțin de 210 milioane de dolari.
Într-un studiu publicat de Ministerul Economiei și Comerțului din Republica Moldova la sfârșitul anului 2007 investitorii din România dețineau o cota de 3,7% din totalul investițiilor străine directe în Republica Moldova, la finele anului 2010 aceasta cota a ajuns la 7,6%. În ultimii trei ani Romania a urcat de pe locul zece pe locul cinci in topul celor mai mari investitori in economia moldoveneasca. În aceeași perioada cota Rusiei a coborât de la 10% la 7,4%. mai simplă explicație este și cea mai probabilă, o bună parte din investițiile olandeze și cipriote sunt realizate de către ruși, ucraineni sau chiar cetățeni moldoveni. Este cazul cunoscutei companii rusești LUKOIL care în Moldova acționează din jurisdicție olandeză.
În același timp capitalul rus controlează mai multe (zeci) de întreprinderi din Transnistria dintre cele mai cunoscute sunt Uzina Metalurgică din Râbnița, Centrala Hidroelectrică de la Cuciurgan și Combinatul de Ciment din Rezina. Republica Moldova nu recunoaște privatizările realizate în Transnistria și în consecință nici investițiile realizate pe acest teritoriu al său necontrolat de guvernul de la Chișinău. În cazul soluționării politice a conflictului transnistrean este posibil ca una dintre clauzele ce vor fi impuse de către Rusia să fie recunoașterea acestor privatizări și investiții, dar acest aspect momentan poate doar fi speculat.
Principalele investiții românești în Republica Moldova
Principalele investiții românești sunt în domeniile comerț și servicii, în sectorul productiv fiind puține investiții. Multe dintre investițiile majore sunt venite mai degrabă pe filieră românească și acestea sunt făcute de investitori ce au venit inițial în România și care, datorită similitudinilor de limbă și culturale au decis să se extindă și în Republica Moldova.
Cele mai notorii investiții românești sau venite pe filieră română sunt Rompetrol (energie/servicii), Petrom (energie/servicii), BCR – Erste Bank (sistem bancar / servicii), Raiffeisen Leasing (sistem bancar / servicii), Banca Transilvania (sistem bancar / servicii), Pro TV (media), Realitatea TV (Media), Adevărul Holding (media), UTI (sisteme de securitate), DRA Draexlmaier Automotive (sisteme electrice / producție), Metro Cash and Carry Moldova (retail / servicii), ROMSTAL TRADE (instalații sanitare), Orange Moldova, (comunicații/servicii), European Drinks (ind. alimentară), Sika România (construcții), Romsym Data (IT), Arabesque (retail/servicii) și altele.
În ultimul timp se remarcă creșterea interesului investitorilor români sau al acelora veniți în regiune pe filieră română în a fi din ce în ce mai prezenți pe piața românească.
Investițiile străine bilaterale dintre Republica Moldova și România
Din 15 iunie 1997 a intrat in vigoare Acordul privind promovarea și protecția reciprocă a investițiilor între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României, semnat la București la 14 august 1992 cu termenul de 10 ani și cu posibilitatea de a fi prelungit cu 10 ani. Legislația ambelor state reglementează statutul investițiilor străine, măsuri de stimulare a acestora, precum și garanții acordate investitorilor de către Guvern. Atât în Republica Moldova, cât și în România se aplică principiul tratamentului național, astfel încât investitorii străini sunt tratați de legislație în mod egal cu cei locali. Excepția majoră în acest sens aparține legislației moldovenești, conform căreia investitorii străini nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă și a celor din fondul silvic pentru a desfășura activitatea de întreprinzător. Această particularitate nemulțumește mult investitorii interesați de investiții în sectorul agricol din Republica Moldova.
În România, cadrul juridic general privind măsurile de sprijinire a investițiilor este stipulat în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 85 din 24 iunie 2008. Aceeași ordonanță stabilește principiile care stau la baza stimulării investițiilor, tipurile de facilități, condiții de eligibilitate etc. În urma aderării la Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007), România beneficiază de asistență financiară din partea UE fapt ce a permis dezvoltarea unor scheme de ajutor de stat în vederea sprijinirii investițiilor. Astfel, o serie de hotărâri de Guvern stabilesc principiile de alocare a ajutorului de stat pentru investiții mai mari de 30 milioane Euro, care creează minim 300 de noi locuri de muncă; pentru investiții realizate în toate sectoarele industriale și în sectorul energetic, cu privire la activități de consum și producere a energiei electrice și termice; pentru întreprinderile mari, care realizează investiții de minim 100 milioane Euro, cu costuri eligibile de peste 50 milioane Euro și creează minim 500 de noi locuri de muncă. Pe lângă subvenții, se prevăd și un șir de alte măsuri de sprijinire a investitorilor: excepții sau amânări de la plata taxelor și impozitelor sau reducerea cuantumului acestora; renunțarea la obținerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice (inclusiv acordarea de împrumuturi cu dobânzi preferențiale); participări cu capital ale statului, autorităților publice centrale sau locale, în cazul în care rata profitului acestor investiții este mai mică decât cea normală, anticipată de către un investitor privat; garanții acordate de către autoritățile publice centrale și locale în condiții preferențiale. În Republica Moldova activitatea investitorilor atât străini, cât și locali este reglementată de o singură lege: Legea cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător intrată în vigoare din 2004. Adițional, în prezent există Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exporturilor adoptată de către Ministerul Economiei și Comerțului pentru perioada 2006-2015. Spre deosebire de România, în Republica Moldova, în lipsa suportului financiar direct al structurilor europene în vederea atragerii investițiilor, pârghiile stimulatorii ale activității investiționale sunt preponderent de natură fiscală. Astfel, Codul Fiscal prevede o serie de facilități ce țin de cota zero a impozitului pe venit, TVA și accize pentru numite categorii de investitori. Totuși, odată cu introducerea cotei zero a impozitului pe venitul reinvestit al persoanei juridice din 2008, facilitățile fiscale privind acest tip de impozit și-au pierdut relevanța. Prin urmare, singurele pârghii fiscale utilizate pentru a stimula activitatea investițională au rămas cele ce țin de zonele economice libere. Astfel, mărfurile și serviciile livrate în/din zona economică liberă din/în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republica Moldova, precum și cele livrate de rezidenții ZEL unul altuia sunt impozitate la cota zero a TVA și sunt scutite de plata accizelor. Totodată, începând cu 2008 Codul Fiscal prevede dreptul de restituire a TVA la valorile materiale, serviciile procurate ce țin de investiții capitale, cu excepția investițiilor cu destinație locativă și investițiilor în mijloacele de transport în scopul încurajării investițiilor în afara municipiilor Chișinău și Bălți.
Evoluția investițiilor bilaterale directe
Investițiile străine directe dintre cele două țări au crescut mult mai lent decât comerțul bilateral. Deși în plan comercial România este principala destinație a exporturilor moldovenești, nu același lucru se întâmplă cu investițiile. În cadrul investițiilor bilaterale directe pe parcursul ultimilor ani Republica Moldova s-a manifestat drept un recipient net al investițiilor românești. În general, investițiile moldovenești în România sunt mult mai fragmentate, fiind reprezentate de un număr mai mare de întreprinderi de calibru relativ mic, în timp ce companiile cu capital românesc din Moldova, deși mai puține la număr, desfășoară proiecte investiționale de anvergură mult mai mare. Astfel, la începutul anului 2009 în România activau 3236 societăți mixte cu capital moldovenesc în valoare de 33 mil. USD, iar în Moldova activau doar 650 societăți mixte cu capital românesc în valoare de 68 mil. USD11.
Totodată, prezența economică a României în Moldova este incomparabilă cu prezența Republicii Moldova în România. Astfel, în timp ce România se află pe locul 10 în topul investitorilor din Moldova, ponderea Republicii Moldova după valoarea capitalului social subscris în România constituie 0,12% din totalul investițiilor străine în România, fiind pe poziția 38 în clasament la finele semestrului I 2009. Sunt două cauze care explică acest fenomen. Prima constă în faptul că investițiile românești în Republica Moldova, în mare parte, au la origine capital olandez, german, francez, turcesc etc. Astfel, România servește drept o punte de acces pentru mai mulți investitori occidentali care au venit sau intenționează să vină în Republica Moldova. În ultimii ani asemenea companii ca Draxlmaier Group Automotive Site, Mobiasbanca-Grouppe Societe Generale, Orange Moldova, Metro Cash and Carry, McDonalds etc. au venit în Republica Moldova prin intermediul României și, respectiv, au fost catalogate de statistici drept investiții românești. Nu putem exclude nici factorul legat de competitivitatea economică superioară a României față de cea din Republica Moldova, fapt ce explică într-o anumită măsură, participarea economică mai activă a companiilor în Republica Moldova, față de cele moldovenești în România.
Totuși accelerarea fluxurilor investiționale bilaterale din ultimii doi ani a fost determinată, pe lângă alț factori, de aderarea României la Uniunea Europeană. Astfel, după 2007 mai multe companii din Republica Moldova au început să-și delocalizeze afacerea sau să deschidă filiale în România. Totodată, în urma intensificării concurenței după aderare dintre producătorii autohtoni și cei din alte state membre UE, multe companii din România și-au diminuat cotele pe piața internă. Prin urmare, mai multe întreprinderi și-au concentrat mai intens eforturile în vederea extinderii prezenței pe piețele estice, Republica Moldova fiind percepută drept o punte de acces în această direcție.
România este, într-adevăr, de astăzi, cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova, cu schimburi comerciale de 921 milioane de dolari în anul 2013. Rusia, cu care mica republică are schimburi comerciale de 830 de milioane de dolari este pe locul 2.
Mai mult, de astăzi se mai adeverește încă una din previziunile nostre: spuneam că decalajul între PIB/capita în cele două țări (acum un an era la un raport de 4/1) se va adânci, îngreunând procesul de reunificare. Astăzi, având datele la 9 luni, PIB/capita în România este de 10160 USD, iar în Republica Moldova de 2175 USD (raportul a ajuns deja 5 la 1).
Concluzii și recomandări:
În trecut, conducerea Republicii Moldova a realizat cîțiva pași spre îmbunătățirea climatului de afaceri. Aceasta a inclus reducerea costurilor și timpului consumate pentru procesele administrative sau sprijinirea dialogului între societăți și instituțiile de învățămînt, în scopul unui sistem de educație și formare profesională orientat pe cerere.
Totuși, aceste schimbări au avut pînă acum un impact slab asupra activității investiționale în Republica Moldova. Într-adevăr, cercetarea constată existența în continuare a barierelor substanțiale pentru investitori. Prin urmare, este importantă susținerea efortului pentru îmbunătățirea climatului de afaceri.
Cu toate că aceste reforme vor fi dificil de înfăptuit, ele de asemenea oferă mari oportunități. Prin îmbunătățirea climatului investițional, Republica Moldova se va situa într-o poziție mult mai bună pentru a atinge nivelul partenerilor săi regionali, în termeni de capital investit. Într-adevăr, atragerea unui nivel similar cu acel al României al investițiilor străine directe –ar obține un aflux de capital de 140% din produsul intern brut al Republicii Moldova. Este evident că aceasta ar decurge simultan cu o creștere proporțională a nivelului de trai. Sunt necesare cercetări suplimentare, pentru a identifica sectoarele ce prezintă o lipsă a investițiilor și a investiga motivele ce stau la baza investițiilor insuficiente. În completare, pe lîngă soluționarea barierelor, trebuie de analizat dacă guvernul Republicii Moldova ar oferi stimulente suplimentare pentru atragerea investițiilor
Cercetările efectuate asupra investițiilor și al influenței acestuia asupra procesului investițional din Republica Moldova, economiei naționale permit formularea următoarelor concluzii și recomandări:
Practica internațională demonstrează o varietate de tipuri ale investițiilor străine, care permit dezvoltarea țării și economie ei.
Piața investițională internațională a fost supusă unor metamorfoze în ultimele trei decenii cauzate de evoluțiile inovaționale și progresul tehnico-științific, extinderea comerțului exterior și dispariția barierelor comerciale, liberalizarea capitalului și accesul liber la noi piețe de desfacere.
Propun ca soluții următoarele recomandări :
Elaborarea și aprobarea unei strategii naționale pentru dezvoltarea zonelor antreprenorialului liber (Zonele Economice Libere) și a parcurilor industriale. Transformarea graduală a ZEL in zone multifuncționale.
Contractarea operatorilor zonali de talie mondială pentru asistența ZEL și a parcurilor industriale.
Realizarea unui transfer de experiența și expertiza în ceia ce privește dezvoltarea ZEL și PI din statele în care sunt înregistrate progrese.
Elaborarea și aprobarea strategiei privind ISD, în conformitate cu viziunea pe termen lung a guvernului (Moldova 2020). Crearea condițiilor pentru atragerea ISD cel puțin asemănătoare celor existente în România, Slovacia, Ungaria, Polonia, Serbia ori Muntenegru (infrastructură, taxe, acces la resurse financiare, suport administrativ).
Punerea în aplicare a strategii destinate dezvoltării IMM-urilor, bazate pe principiile inițiativei pentru dezvoltarea întreprinderilor mici.
Creșterea capacitaților instituționale a instituțiilor cu funcții și atribuții în domeniile comerțului exterior și atragerea investițiilor (ME, MIEPO, ANSA, Serviciul Vamal Inspectoratul Fiscal de Stat, Institutul Național de Standardizare, Institutul National de Metrologie, Centrul Național de Acreditare (MoldAC), administrațiile ZEL, PI, etc.)
Simplificarea și raționalizarea reglementărilor și practicilor în materie de reglementare în afaceri, exemplu servind principiile și tehnicile de reglementare ale UE.
Dezvoltarea unui climat de investiții atractiv și stabil prin abordarea condițiilor instituționale, juridice, fiscale și de alt tip.
Perfecționarea legislației investiționale și de export, accentul se pune pe excluderea barierelor în mediul de afaceri, optimizarea controlului statal, dezvoltarea pieței financiare
Deși înregistrează un trend ascendent relațiile economice dintre România și Republica Moldova nu se ridică la înălțimea potențialului pe care acestea îl au nici în zona investițiilor directe și nici la nivelul schimburilor comerciale.
Investițiile românești în Republica Moldova s-au dezvoltat în ultimii doi ani în comparație cu nivelul înregistrat în timpul guvernării Partidului Comuniștilor. Cu toate acestea, investițiile existente nu țintesc sectorul productiv ci mai degrabă sectorul serviciilor. Pentru a asigura durabilitatea relațiilor comerciale și pentru a ajuta la echilibrarea balanței comerciale a Republicii Moldova, se simte nevoia în investiții în sectorul producției de bunuri.
Recomandări pentru autoritățile române (Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Economiei și Comerțului)
Înființarea unui centru internațional de afaceri la Chișinău. Costurile inaugurării unui astfel de
centru, nu implică costuri majore ( spațiu liber în fosta clădire a ambasadei Române la Chișinău) în comparație cu avantajele pe care le poate aduce. Centrul va avea rolul să ofere informații despre mediul legislativ și asupra climatului de afaceri.
2. Suplimentarea bugetului Ambasadei Române în Republica Moldova și a consulatelor în vederea creșterii capacității acestora de a susține evenimente anuale destinate oamenilor de afaceri din cele două țări.
3. Suplimentarea numărului de consilieri economici și orientarea atribuțiilor acestora către derularea de activități de sprijin pentru oamenii de afaceri. Avantajul competitiv oferit de limba comună poate fi folosit în dezvoltarea relațiilor comerciale și de afaceri.
Recomandări pentru autoritățile Republicii Moldova
1. Derularea unei campanii de consolidare a imaginii Republicii Moldova ca destinație pentru investitorii români, prin promovarea avantajelor competitive pe care aceștia le pot avea în Republica Moldova și totodată punând accent pe evoluțiile înregistrate de această țară.
2. Promovarea permanentă a unui climat de afaceri transparent, cu un cadrul instituțional ajustat cu cel al statelor Uniunii Europene
3. Promovare transparenței actului decizional, prin promovarea responsabilității și integrității în afaceri
Anexa 1. Posibilitățile investiționale sunt identificate de influența factorilor.
Sursa: Figură elaborată de autor, în baza studiului Buletinului Informativ al Ministerului Economiei Republica Moldova nr .2 anul 2014.
Anexa 2. Analiza SWOT al climatului investițional al Repubclii Moldova
Sursa: Strategia de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exporturilor pentru anii 2006-2015 și analiza autorului.
Anexa 1. Posibilitățile investiționale sunt identificate de influența factorilor.
Sursa: Figură elaborată de autor, în baza studiului Buletinului Informativ al Ministerului Economiei Republica Moldova nr .2 anul 2014.
Anexa 2. Analiza SWOT al climatului investițional al Repubclii Moldova
Sursa: Strategia de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exporturilor pentru anii 2006-2015 și analiza autorului.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Managementul Investitiilor In Republica Moldova Sub Aspectul Relatiilor Bilaterale Intre Romania Si Republica Moldova (ID: 142249)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.