Managementul Inundații In Judetul Salaj

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI

PROGRAMUL: Managementul situațiilor de urgență, crizelor și dezastrelor în agricultură, silvicultură și industria alimentară

FORMA DE INVAȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

ABSOLVENT

ORADEA

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI

PROGRAMUL: Managementul situațiilor de urgență, crizelor și dezastrelor în agricultură, silvicultură și industria alimentară

FORMA DE INVAȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

MANAGEMENTUL INUNDAȚII

ÎN JUDEȚUL SĂLAJ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

ABSOLVENT

ORADEA

INTRODUCERE

Inundațiile constituie fenomene naturale și sunt o componentă a ciclului hidrologic natural al Pământului. Inundațiile și în special marile inundații constituie unele dintre fenomenele naturale care au marcat și marchează profund dezvoltarea societății umane, ele fiind din punct de vedere geografic cele mai răspândite dezastre de pe glob și totodată și cele mai mari producătoare de pagube și victime omenești. În același timp, marile inundații au constituit factorul declanșator și catalizatorul unor mari schimbări în modul de abordare a acestui fenomen, de la acceptarea inundațiilor ca pe un capriciu al naturii, la încercarea omului de a se opune naturii prin abordări de genul lupta împotriva inundațiilor, la cele de apărare împotriva inundațiilor și până nu cu mult timp în urmă la prevenirea inundațiilor [1].

Inundațiile produse în numeroase țări în ultimii ani și consecințele ce le-au urmat, au condus, pe fondul unei creșteri a responsabilității sociale la o nouă abordare, aceea de management al riscului la inundații, abordare în care conștientizarea și implicarea comunităților umane au un rol esențial în evitarea pierderilor de vieți omenești și reducerea pagubelor. Această abordare este astăzi cvasi generală și este aceea care a deschis calea spre a face față provocărilor viitoare prin introducerea unor noi concepte cum sunt mai mult spațiu pentru râuri sau conviețuirea cu viiturile și mai ales prin asimilarea conceptului dezvoltării durabile în managementul riscului la inundații.

Practica mondială a demonstrat că apariția inundațiilor nu poate fi evitată, însă ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic care conduce la un șir de măsuri și acțiuni menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene. Managementul inundațiilor este ușurat de faptul că locul lor de manifestare este predictibil și adesea este posibilă o avertizare prealabilă, iar în mod obișnuit este posibil să se precizeze și cine și ce va fi afectat de inundații.

Managementul riscului la inundații înseamnă aplicarea unor politici, proceduri și practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza și evaluarea lor, tratarea, monitorizarea și reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora astfel încât comunitățile umane, toți cetățenii, să poată trăi, munci și să-și satisfacă nevoile și aspirațiile într-un mediu fizic și social durabil [1].

Riscul la inundații este caracterizat prin natura și probabilitatea sa de producere, gradul de expunere al receptorilor (numărul populației și al bunurilor), susceptibilitatea la inundații a receptorilor și valoarea acestora, rezultând implicit că pentru reducerea riscului trebuie acționat asupra acestor caracteristici ale sale.

Problema esențială în managementul riscului la inundații este aceea a riscului acceptat de populație și decidenți, știut fiind că nu există o protecție totală împotriva inundațiilor (risc zero), după cum nu există nici un consens asupra riscului acceptabil. În consecință, riscul acceptabil trebuie să fie rezultatul unui echilibru între riscul și beneficiile atribuite unei activități ca urmare a reducerii riscului la inundații sau a unei reglementări guvernamentale [1].

Diminuarea pagubelor și a pierderilor de vieți omenești ca urmare a inundațiilor nu depinde numai de acțiunile de răspuns întreprinse în timpul inundațiilor, acțiuni abordate uneori separat, sub denumirea de managementul situațiilor de urgență. Diminuarea consecințelor inundațiilor este rezultatul unei combinații ample, dintre măsurile și acțiunile premergătoare producerii fenomenului, cele de management din timpul desfășurării inundațiilor și cele întreprinse post inundații (de reconstrucție și învățăminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului). Ca urmare, la nivel mondial se utilizează noțiunea mai completă de management al inundațiilor care include atât managementul riscului la inundații cât și managementul situațiilor de urgență generate de inundații.

CAPITOLUL I

managementul situaȚiilor de urgentă

1.1.Managementul situațiilor de urgentă în UE

Având în vedere proliferarea atentatelor teroriste pe plan internațional și îndeosebi ale celor îndreptate împotriva intereselor statelor membre ale NATO, în special cele provocate simultan, cu efecte dramatice asupra vieții și sănătății unui număr din ce în ce mai mare de persoane, așa cum au fost cele din Turcia, Rusia și seria de atentate teroriste din data de 11 martie 2004 din Spania, soldate cu aproximativ 200 de morți și 1.500 de răniți, s-a impus reglementarea de urgență, a unui sistem de management al situațiilor de urgență, care să ofere un răspuns prompt și adecvat gravelor provocări de acest gen [2].

Experiența dobândită în ultimii ani relevă și alte riscuri decât cele militare care pot afecta interesele de securitate, astfel încât în condițiile în care țările membre UE nu ar dispune de o strategie globală coerentă de acțiune pentru diferitele tipuri de urgență, răspunsul insuficient al autorităților publice, în astfel de situații, ar putea afecta grav, pe multiple, planuri, mediul, viața și sănătatea oamenilor, economia națională.

În prima decadă a Secolului XXI-lea, Europa a avut parte de câteva inundații majore și a investit foarte mult pentru a realiza un management al inundațiilor mai eficient. Politicile s-au schimbat în această perioadă în Europa. Directiva privind inundațiile a intrat în vigoare în anul 2007. Planificarea spațială și managementul durabil al inundațiilor ca măsuri non-structurale au devenit populare. Vulnerabilitatea socială, persoanele cu venituri mici și persoanele în vârstă sunt luate în considerare.

Inundațiile recente, în special inundațiile din 1993, 1995, 1997, 2002, 2005, 2006 și 2007 din Europa au provocat pierderi de vieți omenești, au lăsat mii de oameni fără adăpost și au cazat pierderi care se ridică la câteva milioane de Euro în multe țări din Europa. De atunci s-au întreprins mai multe acțiuni, printre acestea putând fi menționate: Directiva privind inundațiile 2007, EXCIMAP – Circuit de schimb al cartografierii inundațiilor, proiect fondat de UE FLOODsite și CRUE – rețeaua de programe de cercetare a inundațiilor.

Măsurile și politicile de control al inundațiilor sunt direcționate în sensul reducerii pagubelor produse de inundații, nu înspre prevenirea împotriva inundațiilor. Fiecare euro cheltuit în direcția minimizării consecințelor este asimilat unei economii de 3-4 euro pentru reabilitarea zonelor afectate de dezastrele viitoare.

Un exemplu de măsuri non-structurale este asigurarea împotriva inundațiilor. În Regatul Unit al Marii Britanii există din anul 1961 o asigurare ieftină împotriva inundațiilor. Până în 2002 aproximativ 20-30% din toate casele noi erau construite în zone cu risc de inundație. Aproximativ 40% din toate obiecțiile formulate de Agenția de Mediu au fost respinse. În ianuarie 2003 asigurarea la inundații nu mai era garantată pentru zonele cu risc ridicat. Asigurarea ieftină permite mai multor oameni să se pună pe sine în pericol.

Conform Directivei Europene privind inundațiile riscul de inundație este combinarea probabilității unui eveniment de tip inundație cu consecințele potențiale adverse pentru sănătatea umană, pentru mediul înconjurător și pentru activitățile economice asociate cu un eveniment de tip inundație. Acest risc este egal cu produsul dintre consecințele adverse potențiale și probabilitatea de manifestare a riscului.

EXCIMAP (circuit de schimb al cartografierii inundațiilor) au trecut în revistă practicile curente cu privire la cartografierea inundațiilor în Europa. În Statele Europene sunt aproape tot atâtea tipuri de hărți câte state sunt. Fiecare metodă în part are avantaje și dezavantaje. Este important de avut în vedere că actualizarea hărților și producerea de modele digitale topografice sunt foarte costisitoare.

Diferitele practici, în mare bazate pe experiență, sunt aplicate și au ca scop reducerea probabilității și/sau a impactului inundațiilor. Diferența dintre practicile bune și cele mai bune este dificilă și uneori sunt diferite metode care au fost aplicate cu succes în diferite țări și circumstanțe socio-economice. Scopul principal este de a învăța din experiența altora și de a îmbunătății managementul durabil al inundațiilor.

Se pot da câteva recomandări în ceea ce privește bunele practici actuale aplicate cu succes în Europa:

– Este importantă planificarea spațială participativă, lucrând împreună cu politicienii pentru interzicerea construcțiilor în zonele inundabile. În cazul în care construcția este absolut necesară, ar trebui admise doar construcții adaptate inundațiilor. Ar trebui de asemenea definite zonele cu risc de inundație pentru a da o temă de analiză celor care planifică lucrările de îmbunătățiri funciare.

– Este foarte importantă planificarea în avans a evacuării, în mod clar, ușor de înțeles și în mesaje care să inspire încredere, din timp și cu un flux de informație exact, care ar trebui diseminate în rândul publicului larg. Vulnerabilitatea socială, persoanele cu venituri mici și persoanele în vârstă trebuie luate întotdeauna în considerare;

– Reabilitarea și toate acțiunile ulterioare unei inundații ar trebui privite ca o oportunitate, deoarece oamenii sunt pregătiți să învețe și să accepte mai ușor măsurile de minimizare imediat după o inundație. În această perioadă ar trebui de asemenea prezentate planuri de management al inundațiilor bine întocmit și noi măsuri de minimizare a riscurilor de inundație, și ar fi chiar posibilă relocarea unui număr de oameni.

– Politicile de asigurări ar trebui să încurajeze oamenii să nu construiască în zone inundabile. De asemenea cumpărătorii de case ar trebui atenționați, în special dacă aceștia cumpără proprietăți într-o zonă inundabilă.

Buna practică în managementul inundațiilor – măsurile de control și politicile ar trebui să aibă în vedere reducerea riscurilor.

1.2. Managementul situațiilor de urgentă în România

Sistemul național de management al situațiilor de urgență este un sistem caracterizat printr-o responsabilitate distribuită – mai mulți actori implicați, un sistem de coordonare inter-instituțional, organizat pe niveluri sau domenii de competență și care are ca principiu de activare solicitarea de ajutor a de jos în sus, de la nivelul care este depășit de situația de urgență, ce afectează o anumită comunitate [2].

Sistemul este organizat și funcționează pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate.

In cadrul juridic și organizatoric actual și pentru perspectiva pe termen mediu și scurt, în situații de normalitate, managementul situațiilor de urgență în România este orientat prioritar pe următoarele domenii:

• gestionarea riscurilor, ca parte integrantă a managementului situațiilor de urgență și componentă necesară a fundamentării dezvoltării durabile; aceasta presupune atât identificarea acestor cât și monitorizarea modului de manifestare și stabilirea măsurilor structurale și nestructurale de diminuare a impactului manifestărilor acestuia asupra comunităților;

• instituirea, funcționarea și perfecționarea unui sistem viabil și adecvat de pregătire a structurilor de intervenție dar și a populației, pentru a face față situațiilor de urgență;

• constituirea și gestionarea resurselor necesare acțiunilor de intervenție;

• perfecționarea cadrului normativ și organizatoric propriu și a celui doctrinar, remodelare a misiunilor, a metodelor și procedurilor de acțiune;

• dezvoltarea interoperabilității și cooperării cu structuri similare din alte state, prin participare activă la cooperarea internațională, la misiuni și acțiuni de asistență umanitară și ajutor în prevenire, pregătire și intervenție în caz de dezastre naturale sau provocate accidental de activitatea umană.

Ca organizare, conform legislației în vigoare, Sistemul Național are în compunere ca elemente de bază [2]:

– comitete pentru situații de urgență ca organisme colegiale, interinstituționale de decizie, cu atribuții complexe în gestionarea situațiilor de urgență.

Comitetele pentru situații de urgență se organizează la nivel național, al autorităților publice centrale (ministere), județean și local. Comitetul național se constituie sub conducerea nemijlocită a ministrului administrației și internelor și sub coordonarea primului ministru, la nivel județean de prefectul județului iar la nivelul localităților de primarii acestora având în componență persoane cu putere de decizie, experți și specialiști din cadrul aparatelor proprii sau ale autorităților publice centrale și locale;

– Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Cunoscut sub acronimul de IGSU, inspectoratul general poate fi definit ca cel mai important element al sistemului național fiind structura de specialitate din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, care asigură coordonarea unitară și permanentă a activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, având un important rol integrator al tuturor activităților desfășurate în acest domeniu.

Pentru a răspunde cât mai bine rolului pentru care a fost conceput IGSU are organizate o structură preventivă și una operativă.

– servicii comunitare pentru situații de urgență; Aceste servicii sunt constituite ca servicii deconcentrate, care funcționează la nivelul județelor ca inspectorate județene și al municipiului București, și asigură, în zonele de competență coordonarea, îndrumarea și controlul activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență;

– centre operative pentru situații de urgență; Centrele operative reprezintă locațiile din care structurile de decizie și de conducere permit exercitarea funcțiilor de comandă, control și coordonare a acțiunilor de intervenție, de monitorizare, evaluare, înștiințare, avertizare, prealarmare, alertare și coordonare tehnică operațională la nivel local, județean și național a managementului situațiilor de urgență. Centrele operative sunt interconectate la nivel național printr-un sistem informațional care permite gestionarea informațiilor referitoare la situațiile de urgență în tip real, realizarea imaginii operaționale unice cu privire la situațiile de urgență produse și consecințele acestora, o mai bună gestiune a resurselor avute la dispoziție.

– comandantul acțiunii reprezintă un element de noutate pentru țara noastră, acesta fiind persoana împuternicită de către comitetul național, județean sau ministerial care asigură conducerea și coordonarea unitară la locul producerii evenimentului excepțional a tuturor forțelor stabilite pentru intervenție, funcție de natura și gravitatea evenimentului și de mărimea categoriilor de forțe concentrate pentru intervenție.

Gestionarea dezastrelor (inundații, fenomene meteo periculoase, seisme, accidente tehnice sau tehnologice, accidente la construcții hidrotehnice, poluări accidentale, etc.) necesită analize și decizii specifice fiecărui tip în parte și pentru fiecare zonă vulnerabilă la astfel de evenimente. Pentru o mai bună coordonare a activităților în acest domeniu, prin hotărâre de guvern au fost repartizate spre gestionare tipurile de risc generatoare de situații de urgență și funcțiile de sprijin asociate privind prevenirea și gestionarea acestora ministerelor, instituțiilor publice de specialitate și organizațiilor neguvernamentale. Matricea funcțiilor de sprijin astfel definită, stabilește agenția responsabilă pentru gestionarea unor anumite activități precum și celelalte agenții ale statului, organisme voluntare și organizații care trebuie să îi acorde sprijin în acest sens.

Autoritățile centrale responsabile identificate cu funcții de sprijin, au obligația să elaboreze și să aprobe prin ordine interne, metodologii privind gestionarea situațiilor de urgență care să asigure implementarea măsurilor și acțiunilor necesare depășirii momentelor de criză.

Referitor la palierele asigurării răspunsului, se disting nivelul național, cel județean și cel local, în cazul celor din urmă ponderea cea mai însemnată fiind aceea a activităților de intervenție efectivă.

Conform „principiului” care spune că: „dezastrele se produc local și se gestionează local” și sistemul românesc de management a situațiilor de urgență are ca element de activare nivelul local, adică comitetele locale pentru situații de urgență.

Atunci când resursele comunităților locale sunt depășite și acestea nu mai pot face față situației, comitetul poate și trebuie să solicite sprijin nivelului ierarhic superior – comitetele județene pentru situații de urgență care vor sprijini cu resurse proprii eforturile comunităților afectate. Atunci când și resursele comitetului județean pentru situații de urgență sunt depășite acesta poate solicita sprijin nivelului național care, fie recurge la disponibilitățile pe care le are în regiunea din imediata vecinătate a zonei afectate fie poate angaja resurse specifice nivelului național. Atunci când resursele naționale de intervenție sunt depășite sau devin critice nivelul național poate solicita sprijinul comunității internaționale – mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene sau Centrul de Coordonare și Răspuns Euro – Atlantic al NATO, care pot asigura asistență și sprijin în gestionarea situațiilor de urgență respective.

Sistemul național de management a situațiilor de urgență, prin modul de organizare și funcționare, permite identificarea și cuantificarea rapidă a nevoilor de intervenție și asistență umanitară și transmiterea lor în timp oportun la nivelurile de decizie în scopul asigurării resurselor necesare pentru intervenție și asistență a persoanelor sinistrate.

Concluzionând asupra managementului riscurilor, ca segment al gestionării situațiilor de urgență, se poate spune că sistemul național dispune de reglementări ferme și comprehensive care permit identificarea, monitorizarea și cuantificarea consecințelor manifestării acestora precum și definirea măsurilor de protecție adecvate ce trebuiesc implementate pentru reducerea vulnerabilității comunităților atunci când aceste riscuri se manifestă. Eforturile care se fac pe această linie în țara noastră se înscriu în eforturile și pe direcția de acțiune a celorlalte state ale UE prefigurându-se, în viitor, standardizarea acestei activități la nivelul Uniunii.

Principala resursă operativă a sistemului național este reprezentantă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, structură de specialitate din subordinea Ministerului Administrației și Internelor care asigură coordonarea unitară și permanentă a activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență și îndeplinirea obligațiilor internaționale ce decurg din calitatea de Punct național de contact în relația cu organizațiile internaționale responsabile în domeniul gestionării situațiilor de urgență. Inspectoratul a fost înființat în anul 2004 și este rezultatul unificării Comandamentului Pompierilor Militari cu Comandamentul Protecției Civile. De la înființare și până în prezent IGSU, a traversat importante etape de reformă și modernizare – unificarea celor două structuri, elaborarea pachetului de reglementări necesar funcționării, profesionalizarea prin înlocuirea militarilor în termen cu cadre militare active – care i-au permis să reacționeze la situațiile de urgență care au afectat țara noastră și să își îndeplinească foarte bine misiunile, de foarte multe ori formarea personalului având loc pe măsură ce acesta participa direct la acțiunile de intervenție.

Pentru modul de îndeplinire a misiunilor, implicare și atitudinea personalului IGSU este de la înființare pe locul I în topul preferințelor cetățenilor.

La nivel național, acțiunile de răspuns ale IGSU în cazul situațiilor de urgență sunt gestionate de 42 de servicii profesioniste pentru situații de urgență care coordonează activitatea a 283 subunități operative și Unitatea Specială de Intervenție în Situații de Urgență.

Prin eforturi financiare considerabile, în ultimii 5 ani prin intermediul Programelor de Operaționalizare Regională au fost achiziționate categorii noi de tehnică și echipamente de intervenție, IGSU deținând în momentul de față capabilități importante de intervenție în domeniul stingerii incendiilor, descarcerării, salvării de la înălțime, acordării primului ajutor calificat, operațiunilor de căutare-salvare, salvării din apă, salvării persoanelor și înlăturării consecințelor accidentelor, alte stări de pericol pentru viața umană sau mediu.

Capitolul II

LEGISLAȚIA PRIVIND MANAGEMENTUL INUNDAȚIILOR

2.1. Managementul situațiilor de urgență privind inundațiile

Un bun management al riscului la inundații este rezultatul unor activități intersectoriale, interdisciplinare care cuprind managementul apelor, amenajarea teritoriului și dezvoltarea urbană, protecția naturii, dezvoltarea agricolă și silvică, protecția infrastructurii de transport, protecția construcțiilor și protecția zonelor turistice, protecția comunitară și individuală, fiecărui sector revenindu-i atribuții în realizarea unor activități specifice. Actorii implicați în managementul riscului la inundații au atribuții și responsabilități stabilite prin legi specifice sectorului de activitate [2].

Atribuțiile ce le revin factorilor implicați în timpul producerii fenomenului de inundații fac obiectul legislației existente privind managementul situațiilor de urgență generate de inundații.

Directiva 2007/60/EC privind evaluarea și managementul riscului de inundație, intrată în vigoare în noiembrie 2007, cere Statelor Membre să evalueze dacă toate cursurile de apă și liniile de coastă sunt supuse riscului la inundații, să cartografieze întinderea inundației, proprietățile și oamenii care sunt în pericol în aceste zone și să ia măsuri adecvate și coordonate pentru a reduce acest tip de risc.

Astfel, prevederile Directivei 2007/60/CE privind evaluarea și managementul riscurilor la inundații, au fost transpuse în Legea apelor nr.107/1996, cu modificările și completările ulterioare, iar prin Hotărârea Guvernului nr.846/2010 a fost aprobată Strategia Națională de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung.

Pe baza acestora a fost aprobat, prin Ordinul Comun al ministrului mediului și pădurilor și ministrului administrației și internelor nr.1.422/192/2012, Regulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase accidente la construcțiile hidrotehnice, poluări accidentale pe cursuri de apă și poluări marine în zona costieră, iar prin Hotărârea Guvernului nr.270/2012 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a comitetelor de bazin.

Pentru o mai bună înțelegere a semnificației pragurilor critice pentru fenomene hidrometeorologice periculoase, prin Ordinul Comun al ministrului mediului și pădurilor și ministrului administrației și internelor nr.245/3403/2012 a fost aprobată Procedura de codificare a informărilor, atenționărilor și avertizărilor meteorologice și hidrologice.

Pentru stabilirea modului de elaborare și conținutul hartilor de risc natural la inundatii, s-au elaborate norme metodologice, care prezintă cadrul general privind succesiunea operațiilor de întocmire a hartilor de risc natural la inundații și conținutul acestora, prin Hotărârea nr.447 din 10 aprilie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de elaborare și conținutul hartilor de risc natural la alunecări de teren și inundatii

Harta de risc natural la inundatii constituie documentația ce cuprinde (în forma scrisă și grafica) zonele inundabile la diverse probabilitati de producere a viiturilor, cu indicarea pagubelor materiale și umane potențiale, pentru unități administrativ-teritoriale afectate de inundatii. Ea constituie parte componenta a documentației de amenajare a teritoriului județean și se detaliază în planurile de urbanism generale, zonale și locale ale localităților fiecărui județ.

Harta de risc natural la inundatii este documentul pe baza căruia consiliul județean poate declara un areal ca zona de risc la inundatii.

Pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgenta, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de alta natura necesare restabilirii stării de normalitate prin Ordonanța de Urgență nr. 21 din 15 aprilie 2004 se înființează, se organizează și funcționează Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgenta. Constituirea acestuia a fost determinată de persistenta, în domeniul managementului prevenirii și gestionării situațiilor de urgenta, a unui sistem institutional parțial inchegat, cu funcționare temporară și care se activa abia la momentul producerii situațiilor de urgenta – incapabil sa asigure un răspuns adecvat noilor provocari la adresa securității naționale.

Întrucât în această formă de organizare sistemul nu și-a dovedit eficiența în gestionarea unor situații de urgență, prin Ordonanța nr.1 din 2014 el a fost reorganizat.

Sunt de menționat și prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, cu modificările și completările ulterioare, în baza cărora lucrările cu rol de apărare împotriva inundațiilor (diguri și baraje), din administrarea Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, au trecut în administrarea Administrației Naționale „Apele Române”.

2.2. Principii în managementul inundațiilor

Sunt câteva principii de bază și abordări cu privire la prevenirea durabilă în cazul inundațiilor, pentru a căror implementare este necesară cooperarea la toate nivelurile guvernamentale și coordonarea politicilor sectoriale privind protejarea mediului înconjurător, planificarea urbanistică, agricultura, transportul și dezvoltarea urbană [3].

În managementul inundațiilor se conturează câteva principii de bază:

Abordarea bazinală a managementului inundațiilor

Abordarea multidisciplinară a managementului inundațiilor

Reducerea riscului și vulnerabilității datorate inundațiilor

Participarea comunității

Conservarea ecosistemului

Principiile pot fi împărțite pe diferitele faze ale inundațiilor, astfel:

Înaintea inundației

Utilizarea umană a văilor inundabile ar trebui adaptată la hazardul existent. Instrumentele și măsurile indicate, ca de exemplu analiza și hărțile de risc, ar trebui dezvoltate pentru a reduce riscul de pagube produse de inundații. Hărțile de risc, prin care este cartografiat riscul potenția, pot conține de exemplu, frecvența estimată a inundațiilor, amplasamentele fabricilor chimice și ale altor surse de hazard, ale locuințelor, clădirilor publice li al sistemului de transport supuse riscului.

Majoritatea populației trăiește în areale urbane, iar eforturile de evitare a problemei inundațiilor ar trebui să fie orientate asupra acestor areale. Ieșirea râurilor din matcă nu cauzează întotdeauna inundații în zone urbane; acestea pot fi provocate, de asemenea, de intensități mari ale precipitațiilor asupra orașelor, combinate cu existența unor sisteme de canalizare inadecvate. Ar trebui acordată o atenție specială sistemului actual de drenaj al apei de ploaie, de exemplu capacității sistemelor de canalizare al orașelor.

Experiența a demonstrat, de asemenea, că măsurile locale de protecție împotriva inundațiilor pot avea efecte negative atât în aval, cât și în amonte. Din acest motiv, este necesară o abordare unitară pentru a lua în calcul întregul bazin al râului.

Autoritățile ar trebui să se asigure că informațiile cu privire la prevenirea în cazul inundațiilor și planurile de apărare sunt transparente și ușor accesibile publicului. Informația ar trebui diseminată din timp și în mod activ, nu doar la cerere, fiind necesar a fi însoțită de procedurile pentru participarea populației.

În zonele inundabile ar trebui luate măsuri preventive pentru a reduce posibilele efecte adverse ale inundațiilor asupra ecosistemelor acvatice și terestre, cum ar fi poluarea apei și a solului.

În timpul inundației

Avertizarea asupra inundațiilor, informațiile și prognozele ar trebui transmise în timp real între zonele afectate sau țările riverane, urmând o procedură prestabilită. Informațiile relevante ar trebui de asemenea aduse la cunoștința publicului prin media, prin internet sau alte metode potrivite. Aceste comunicate ar trebui să conțină de asemenea informații referitoare la ceea ce trebuie să facă populația.

Populația trebuie încurajată să își ia propriile măsuri de prevenire împotriva inundațiilor și să fie informată asupra modului de acțiune din timpul unui eveniment de acest fel.

După inundație, planurile cuprinzătoare asupra evenimentelor neprevăzute la nivel național și local pentru a răspunde la evenimente de inundație trebuie actualizate corespunzător în timp util dacă este necesar, pentru a avea capacitatea de a reacționa la asemenea evenimente, în conformitate cu planul relevant.

CAPITOLUL III

INUNDAȚIILE ASPECTE GENERALE

3.1 Descrierea inundațiilor

Dezastrele naturale și inundațiile fac parte din natură. Acestea au existat din totdeauna și vor continua să existe. Cu excepția inundațiilor provocate de ruperea unor baraje sau alunecări de teren, inundațiile sunt, din punct de vedere climatologic, fenomene influențate de condițiile geologice, geomorfologice, de relief, de sol și de vegetație. Procesele meteorologice și hidrologice pot fi rapide sau lente și pot produce viituri sau inundații care evoluează mai lent și sunt mai ușor de prevăzut, numite și inundații fluviale.

Este preconizat ca probabilitatea de inundații să crească: clima pământului se schimbă rapid. Comisia Inter-guvernamentală pentru Schimbarea Climatică (IPCC 2007) presupune că în secolul 21 se va înregistra o creștere medie a temperaturii de 2 până la 4 grade Celsius. Pe baza acestei presupuneri se așteaptă o creștere a nivelului mării de la 20 cm până la 60 cm până în anul 2100. Modelul precipitațiilor se va schimba și el. Zonele umede vor deveni în general mai umede, iar zonele aride vor deveni și mai aride. Cantitatea de precipitații va fluctua de asemenea mai brusc. În general, aceasta înseamnă o mai mare probabilitate de inundații și niveluri extreme de scăzute ale râurilor în timpul perioadelor uscate. Nivelul în creștere al mării va face mult mai dificilă vărsarea râurilor în mare, în zona deltelor. Impactul inundațiilor crește: impactul inundațiilor din punct de vedere al sănătății umane și al pierderilor economice a crescut și astfel planificarea protecției împotriva inundațiilor nu se va mai putea limita la protejarea unor construcții isolate de anumite tipuri de pericole.

Protecția împotriva inundațiilor nu este niciodată absolută, iar lucrurile pot evolua într-o direcție nedorită. Va trebui să ținem cont de faptul că natura este imprevizibilă. Întrebarea care apare de regulă este ce siguranță este disponibilă și la ce preț, și cât de mult din riscul residual trebuie acceptat de societate [3].

3.2.Viituri

Inundațiile produse de torente de pe versanți diferă de inundațiile provocate de râuri, cele din urmă survenind pe bazine mai mari cu caracteristică mai mare de timp. În cazul inundațiilor produse de torente de pe versanți, apa crește în câteva ore și viteza este mai mare. Acest fapt face ca inundațiile să fie mult mai periculoase pentru oameni. Termenul de inundație produsă de torente de pe versanți dorește să acopere ambele tipuri de inundații produse de exemplu prin acumulări de ploi deasupra zonelor naturale de revărsare care în mod obișnuit depășesc 200 mm într-o perioadă mai scurtă de 6 ore, sau cele produse de torente de pe versanți, când căderi masive de precipitații inundă în mod neașteptat comunitățile.

Pentru a îmbunătăți prognoza în cazul inundațiilor produse de torente de pe versanți, trebuie identificați niște precursori pentru a previziona mai bine evenimente. În mod clar orografia are un rol major producerea ploilor torențiale. De asemenea, sunt necesare observații exacte, cu rezoluție mare, care să acopere regiuni destul de mari cu o frecvență rezonabilă.

Inundațiile produse de torente de pe versanți nu sunt de cele mai multe ori atât de bine documentate ca inundațiile obișnuite. Astfel, documentarea privind acest tip inundații produse anterior ar fi nesesară la nivel local.

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA JUDEȚULUI SĂLAJ

4.1. Date generale

Istoria prezenței umane pe teritoriul județului se pierde în negura vremurilor. Cel mai vechi tezaur de aur masiv din România a fost descoperit in județul Sălaj, la Moigrad. Cântărește 780 grame, datează din perioada Neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Vestigiile dacice sunt răspândinte în aproape întregul județ. Tot în județ au fost descoperite 14 tezaure de monede și podoabe dacice din argint, iar prin Sălaj trecea vechea arteră comercială cunoscuta sub numele de "Drumul sării", pe care sarea pleca din interiorul Transilvaniei spre Europa Centrală. O importantă așezare dacică este cea de la Moigrad (Porolissum), situată pe Măgura Moigradului, așezare pomenită de Ptolemeu în lucrarea sa "Geografia" [4].

După cucerirea romană și organizarea provinciei Dacia, strategii militari romani au trasat pe muntele Meseș frontiera nord-estică a Imperiului Roman. Acest "limes" delimita teritoriile provinciei Dacia de zona rămasă neocupată, cea a dacilor liberi. Demne de remarcat sunt castrele romane de la Buciumi, Romita (Certinae), Tihău, Sutori (Optatiana) și de la Românași (Largina).

Cronicile bizantine și cronica Gesta Hungarorum a lui Anonymus fac primele mențiuni despre românii din aceste locuri, despre formele lor de organizare (voievodatele lui Gelu și Menumorut), precum și despre prima atestare documentara a localității Zalău (Ziloc) [4].

În epoca medievală, prin Sălaj treceau unele dintre cele mai importante drumuri comerciale care legau centrul Transilvaniei de vestul Europei: drumul sării și al negustorilor. Aici s-au ridicat primele fortificații medievale pentru apărarea Transilvaniei [4].

În lupta pentru independență și unitate națională, purtată de români în epoca modernă, Sălajul a avut reprezentanți de frunte din rândul carora se remarcă personalități ca Simion Bărnuțiu,Alexandru Papiu Ilarian, Gheorghe Pop de Băsești, Iuliu Maniu și mulți alții.

4.2. Așezare

Situându-se în nord-vestul României, la trecerea dintre Carpații Estici și Munții Apuseni, județul Sălaj este cunoscut din vremuri străvechi ca Țara Silvaniei, (Țara peste păduri) și având ca vecini la nord județele Satu-Mare și Maramureș, la vest și sud-vest județul Bihor și la sud-est județul Cluj. Judetul Salaj ocupă o suprafata totala de 386438 hectare, reprezentand 1,6% din suprafata tarii.

Municipiul Zalău, care se găsește în centrul județului, este reședința administrativă a județului. Aceasta este una dintre primele așezări din Transilvania menționate în documente.

Zalăul a fost cunoscut ca târg comercial de la începutul secolului al XIV-lea și menționat ca oraș, în documente, în 1473. Astăzi este un centru industrial important al județului, oraș modern cu o viață spirituală și culturală intensă. Alte orașe ale județului sunt: Șimleul Silvaniei, Jibou și Cehu Silvaniei.

Fig. 4.1. Harta județului Sălaj

(după……….)

4.3. Conditii de mediu

Din punct de vedere geografic, județul Sălaj este o zonă cu dealuri și văi de-a lungul râurilor Almaș, Agrij, Someș, Sălaj, Crasna și Barcău. Munții sunt reprezentați în sud-vest de două ramificații ale Munților Apuseni: Vârfurile Meseș și Plopiș. Depresiunile ocupă o parte însemnată din teritoriul județului, zone agricole importante cu numeroase așezări [4].

Relieful este foarte variat, distingându-se patru zone fizico-geografice:

a) muntoasă: în partea central-sudică cuprinde culmea Meseșului – cu vf. Măgura Priei de 997 m și Plopișului, prin versantul nord-estic, cu înălțimi între 600-900 m;

b) depresionară: în partea de est, reprezentată de Depresiunea Almașului, drenată de valea Almașului și depresiunea Guruslăului, de pe valea Someșului;

c) deluroasă: cea mai întinsă, dar nu prea înaltă, aparține Podișului Someșan sau platformei someșene, cu Platforma Sălăjană de 150-300 m, cu dealuri domoale, străbătute de văile largi ale Barcăului, Crasnei și Sălajului, dar și Dealurilor Silvaniei;

d) de câmpie: luncile largi ale râurilor Someș, Barcău, Crasna;

Relieful de măguri cristaline și eruptive – în această grupă se încadrează o serie de măguri cu altitudini de 300-700m ce au rezultat fie prin compartimentarea și prăbușirea inegală a cristalinului Platformei Someșene, fie ca urmare a manifestărilor vulcanice terțiare. Ca formă de relief, măgurile cristaline se evidențiază prin crestele lor netede și prin denivelările accentuate față de regiunile limitrofe.

Din punct de vedere climatic, judetul Sălaj, prin poziția geografică, se încadrează în climatul temperat continental moderat, circulația vestică și nord-vestică fiind predominantă.

Circulația maselor de aer de înălțime, precum și relieful, prin aspectul și altitudinea lui creează diferențieri climatice, pe de o parte între vestul și estul județului, iar pe de altă parte, între principalele unități geo-morfologice.

Regimul termic al aerului este condiționat de altitudine, fragmentarea și orientarea reliefului, la care se adaugă și factorii locali, temperatura medie fiind în jur de 8 o Celsius.

Regimul anual al precipitațiilor este generat de doi factori: circulația generală a atmosferei și condițiile fizico-geografice.

Advecția de aer temperat – oceanic din direcție vestică și nord-vestică, mai ales vara, precum și pătrunderea frecventă a maselor de aer rece dinspre nord sau a celor de tip temperat – continental din nord-est și est, iarna, la care se adaugă advecția de aer tropical – maritim din sud-vest și sud, explică toate influențele centrilor de acțiune atmosferică ce se resimt în această zonă.

Avându-se în vedere aceste elemente, la care se adaugă și influențele reliefului, precipitațiile atmosferice sunt neuniform răspândite în județ. Cantitatea medie a precipitațiilor este cuprinsă între 600-700 mm, la Zalău aceasta fiind de 634,2 mm (calculată pentru perioada 1961-1990).

Precipitațiile cele mai abundente cad vara, când pe lângă procesele frontale apare și convecția termică intensă, determinând ploi care au mai ales caracter de aversă, fiind bogate din punct de vedere cantitativ. În timpul iernii, precipitațiile sunt mai reduse cantitativ, deși numărul de zile cu precipitații nu este mai mic.

În general, maximul pluviometric se suprapune lunilor mai –iunie, iar minimul pluviometric se înregistrează în lunile ianuarie-februarie.

Temperatura aerului înregistrează diferențieri de la un loc la altul din cauza varietății formelor de relief și a deosebirilor altitudinale ale acestora.

Mediile anuale sunt mai ridicate pe văile ținutului cu climă de dealuri, 9,6 0C la Zalău și mai coborâte pe vârfurile înalte ale munților (sub 6,0 0C). Mediile lunii cele mai calde (iulie) sunt mai mari în ținutul deluros (20,0 0C) la Zalău și mai mici în sectorul montan (15,0 0C), iar mediile lunii cele mai reci (ianuarie), înregistrează valori de – 2,4 0C la Zalău și valori de sub – 4,5 0C pe culmile muntoase înalte. Maximele absolute au atins 38,5 0C la Zalău (16 aug 1952), 37,0 0C la Șimleul Silvaniei (29 iul 1936), 36,8 0C la Hida (16 aug 1962), și cca 30,0 – 32,0 0C pe culmile muntoase înalte. Minimele absolute au fost mai puțin excesive, ele atingând – 29.5 0C la Purcăreți (28 ianuarie 1954), – 27,2 0C la Hida (4 feb 1950), – 25,4 0C la Șimleul Silvaniei (17 ian. 1940) și în jur de -30,0 0C pe culmile muntoase înalte. Numărul mediu anual al zilelor de îngheț crește de la 120 – 130 în ținutul de dealuri, la 150 – 160 în ținutul muntos.

Circulația maselor de aer de înălțime, precum și relieful, prin aspectul și altitudinea lui creează diferențieri climatice, pe de o parte între vestul și estul județului, iar pe de altă parte, între principalele unități geo-morfologice. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse intre 8oC și 9oC în cea mai mare parte a județului, excepție făcând culmile mai înalte ale munților Meseș și Plopiș, precum și zona dealurilor înalte Șimișna – Gîrbou, unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6oC și 8oC.

CAPITOLUL V

REȚEAUA HIDROGRAFICĂ A JUDEȚULUI SĂLAJ

5.1.Cursuri de apă

Rețeaua hidrografică a județului are o lungime de 1582,7 km, din care Someșul reprezintă 95 de km pe teritoriul județului, râul Almaș 68 km, râul Agrij 48 km, Crasna 73 km (16 km de la izvor până la barajul de acumulare Vîrșolț și 57 km de la barajul de acumulare Vîrșolț până la granița județului) și râul Barcău 66 km.

.

Fig. 5.1 Rețeaua hidrografică a județului Sălaj

(după……..)

Principalele râuri din județul Sălaj

1. Râul SOMEȘ

traversează județul în partea central-nordică ;

lungimea : 95 km ;

lărgimea zonei inundabile :

maximă : 1200 m ;

minimă : 150 m :

afluenți: Almaș, Agrij, Poiana, Ileanda, Brîglez.

în caz de inundații, poate afecta 37 localități si terenurile aferente, cu o populație de 42 000 locuitori;

zone mai predispuse la inundații: GÂLGĂU – CHIZENI – FODORA; SURDUC – TIHĂU – JIBOU; SOMEȘ ODORHEI – NĂPRADEA.

2. Râul Crasna

traversează județul în partea central-vestică;

lungimea : 73 km;

lărgimea zonei inundabile:

maximă : 1000 m;

minimă : 50 m:

afluenți: Zalău, Sorarcea, Colițca, Soroccia ;

în caz de inundații, poate afecta 13 localități și terenurile aferente, cu o populație de 21 000 locuitori;

zone mai predispuse la inundatii: VÎRȘOLȚ – PERICEI – ȘIMLEU SILVANIEI; SĂRMĂȘAG – BOBOTA – DERȘIDA;

3. Râul Barcău

traverseaza județul în partea de vest ;

lungimea: 66 km ;

lărgimea zonei inundabile:

maximă : 600 m;

minimă : 50 m:

afluenți : Ip, Cerișa;

în caz de inundații, poate afecta 11 localități și terenurile aferente, cu o populație de 7000 locuitori;

zone mai predispuse la inundații: BOGHIȘ – NUȘFALĂU; IP – MARCA;

4. Râul Almaș

străbate județul în partea centrală și se varsă în râul Someș, în dreptul satului VAR;

lungimea: 68 km;

lărgimea zonei inundabile:

maximă: 600 m;

minimă: 60 m:

afluenți: Peștera, Jebucu, Valea Călății, Petrindu, Dragu, Gârbou;

în caz de inundații poate afecta 17 localități și terenurile aferente, cu o populație de 17 000 locuitori;

zone mai predispuse la inundații: HIDA – GÂLGĂU ALMAȘULUI – TIHĂU

5. Râul Agrij

străbate județul în partea centrală și se varsă în râul Someș, în dreptul orașului JIBOU;

lungimea: 48 km;

lărgimea zonei inundabile:

maximă: 300 m;

minimă: 40 m:

afluenți: Sîngeorgiu, Treznea, Ciumărna, Chichișa, Ortelec;

în caz de inundații, poate afecta 16 localități și terenurile aferente, cu o populație de 12 000 locuitori;

zone mai predispuse la inundații: BORZA – JIBOU;

6. Râul ZALĂU

străbate județul în partea central – nordică și se varsă în râul Crasna, în dreptul comunei SĂRMĂȘAG;

lungimea: 38 km;

lărgimea zonei inundabile:

maximă: 400 m;

5.2. Lacuri de acumulare

BARAJUL ȘI LACUL DE ACUMULARE VÂRȘOLȚ este amplasat pe râul Crasna la circa 1 km amonte de localitatea Vârșolț.

În situația ruperii barajului, ar fi afectate localitățile: VÂRȘOLȚ, RECEA, PERICEI, ȘIMLEU SILVANIEI, CEHEI, GIURTELECU ȘIMLEULUI, MĂIERIȘTE, SĂRMĂȘAG, DERȘIDA, BOBOTA și importante suprafețe de teren adiacente.

Fig. 5.2 Barajul și lacul de acumulare Vîrșolț

Fig. 5.3 Barajul și lacul de acumulare Vîrșolț

Fig. 5.4 Barajul și lacul de acumulare Vîrșolț

BARAJUL ȘI LACUL DE ACUMULARE SĂLĂȚIG este amplasat pe pârâul Mineu, în amonte de localitatea Sălățig, la 1,2 km de confluența cu valea Sălajului, județul Sălaj.

Barajul Sălățig a fost executat în cursul anului 1982 (în varianta de acumulare nepermanentă), iar lucrările suplimentare pentru transformarea în acumulare complexă (turn de manevră, protecție paramet amonte) au fost realizate în perioada 1983 – 1984. Anul intrării în exploatare al acumulării este 1984.

Acumularea Sălățig este inclusă în clasa a IV – a de importanță cu asigurare de calcul de 5% și respectiv asigurarea de verificare de 1%.

Este amplasată într-o zonă seismică ce se caracterizează prin intensități maxime cuprinse între 6 – 7o Mercali, respectiv amplitudinea maximă Richter care corespunde cu o accelerație maximă orizontală de 4 – 5000 mm/s a mișcărilor seismice.

Singura folosință de apă consumatoare din acumularea Sălățig este Ferma Piscicolă Cehu Silvaniei, prin asigurarea unui volum de apă pentru umplerea și primenirea bazinelor de iernat situate în aval de baraj.

În situația ruperii barajului ar fi afectate următoarele localități: SĂLĂȚIG, NADIȘ, CEHU SILVANIEI, MOTIȘ, ULCIUG și importante suprafețe de teren agricol adiacente.

Fig.5.5. Barajul și lacul de acumulare Sălățig

Fig.5.6. Barajul și lacul de acumulare Sălățig

Fig.5.7. Barajul și lacul de acumulare Sălățig

Fig.5.8. Barajul și lacul de acumulare Sălățig

Cele mai predispuse acestui risc sunt următoarele localități ale județului:

Inundații datorate revărsării Râului Someș

Comuna Benesat, localitatea Benesat

Inundații datorate revărsării Râului Barcău

Comuna Ip, localitatea Ip, localitatea Zăuan;

Inundații datorate revărsării Râului Agrij

comuna Buciumi, localitatea Bodia

Inundații datorate revărsării Râului Zalău

comuna Bocșa, localitatea Bocșa și Borla

Inundații datorate revărsării Văii Coșeiului

localitatea Coșeiu, comuna Coșeiu

Inundații datorate revărsării Raului Agrij

localitatea Bodia, comuna Buciumi

localitatea Creaca, comuna Creaca

Torenți, scurgeri de pe versanți

Comuna Agrij, localitatea Agrij;

Orașul Șimleu Silvaniei, străzile: A.Muresan, Argesului, Gh.Lazar, str. Dornei capăt str.Crisan;

Comuna Chiesd, localitatea Chiesd;

Comuna Mirsid, localitățile Mirșid și Popeni;

Comuna Camăr, localitatea Camăr;

5.3. Situația inundațiilor produse în județul Sălaj

Pe teritoriul județului Sălaj au avut loc inundații generate de:

– caracteristicile cursurilor apelor;

– modificări în circulația generală a atmosferei determinate de tendințele ciclurilor naturale ale climei peste care se suprapun efectele activităților antropice. Intensitatea deosebită a fenomenelor hidrometeorologice, precipitații de peste 160 l/mp, au dus la înregistrarea unor debite care depășeau cotele de dimensionare a lucrărilor hidrotehnice cu rol de apărare și pe cele istorice; tendința generală de aridizare a climei în partea central – estică a Europei; un prim efect îl constituie creșterea gradului de torențialitate ale precipitațiilor și scurgerii apei de pe versanți; reducerea capacității de transport a albiilor prin colmatare, datorită transportului masiv de aluviuni de pe versanți la precipitații torențiale locale;

Tabelul 5.1

Situația inundațiilor produse în judetul Salaj

Fenomenele hidrometeorologice inregistrate in perioada 2012-2013 au pus in evidenta eficienta lucrarilor de investitii realizate pentru punerea in siguranta a constructiilor hidrotehnice cu rol de aparare, ex. Punere in siguranta Acumulare Varsolt, eficienta reabilitarilor realizate pe unele sectoare critice de cursuri de apa regularizate, ex. Almas, Agrij, Salaj, Colitca, dar si insuficienta sectiunii de scurgere in zonele neamenajate, cu capacitati de amenajare insuficiente sau necesar a fi reabilitate, ex. Valea Salajului in com. Salatig si orasul Cehu Silvaniei, Valea Agrijului in comunele Buciumi si Agrij, Valea Almasului in com. Fildu de Mijloc, Zimbor si Balan, afluentii Vailor Almas si Agrij in totalitate neamenajati ( ex.v.Jirnau/com.Hida), Raul Carsna si afluenti amonte Ac.Varsolt in comunele Cizer, Horoatu Crasnei, Mesesenii de Jos, Crasna [4].

In luna martie cantitatile de precipitatii inregistrate la posturile pluviometrice (PP) din judetul Salaj au depasit cantitatea medie multianuala lunara in procente cuprinse intre 221,1 % (PP Mesteacanu) si 406,8% (PP Nusfalau).Cantitatea medie de precipitatii inregistrata pe post in luna martie in judetul Salaj a fosat de 115,9 l/mp, iar cantitatea lunara maxima, 147,6 l/mp, s-a inregistrat la PP Rastoci [4]. Cantitatile de precipitatii inregistrate la PP inperioada 30 – 31 martie reprezinta procente cuprinse intre 9 si 22 % din cantitatea lunara inregistrata, cantitatea medie inregistrata pe PP a fost de 17,4 l/mp .

Fig.5.9 Efectele inundațiilor

Fig.5.10 Pagubele produse de inundații

Fig.5.11 Poluarea fântânilor

Fig.5.12 Distrugerea infrastructurii

Fig.5.13 Efectele inundațiilor

In perioada 4 – 6 aprilie cantitatea medie de precipitatii inregistrata la PP din judet a fost de 34,8 l/mp [4].

Cantitatile maxime in 24 de ore s-au inregistrat in Bazinele Hidrografice Crasna si Barcau in data de 6 aprilie, astfel:

Bazinul Hidrografic Crasna:

PP Banisor 24,3 l/mp

PP Starciu 18,7 l/mp

PP Mesesenii de Jos 19,6 l/mp

PP Crasna 17,5 l/mp

PP Baraj Varsolt 17,0 l/mp

PP Simleul-Silvaniei13,9 l/mp

PP Zalau 20,2 l/mp

PP Borla 13,3 l/mp

Bazinul Hidrografic Barcau:

PP Valcau 21,2 l/mp

PP Nusfalau 18,4 l/mp

PP Marca 15.6 l/mp

Nivelurile cursurilor de apa au fost in crestere inregistrandu-se depasirea cotelor de aparare astfel:

BH Crisuri:

-r.Barcau, la s.h. Marca, in intervalul 30.03.2013 ora 07.00- 01.04.2013 ora 12.00, nivelul maxim =229cm (CA+79cm) la ora 17.00;

– r.Barcau, la s.h. Marca, in data de06.04.2013 ora 0600 – 2400, nivelul maxim =260 cm (CI+10cm) la ora 1400;

BH Somes-Crasna

– r. Crasna, la s.h. Crasna, in data de 30.03.2013 ora 0700 – 2000, nivelul maxim =340cm (CI+40cm) la ora 13.30;

– r. Crasna, la s.h. Crasna, in data de06.04.2013 ora 0200 – 2000, nivelul maxim =393cm (CI+93cm) la ora 06.30;

– r. Crasna, la s.h. Simleul -Silvaniei, in data de06.04.2013 ora 9.00 – 1500, nivelul maxim =304cm (CA+4cm) la ora 1100;

– pe raul Somes in judetul Salaj s-a propagat in data de 05.04 o unda de viitura astfel ca la Statia Hidrometrica Rastoci a fost depasita Cota de Atentie in intervalul 05.04 ora 300 – 06.04 ora 000, nivelul maxim inregistrat fiind Hmax = 412 cm (CA+32 cm) in intervalul orar 1500 – 1800.

Acumularea Varsolt a functionat corespunzator Fazei I de aparare in intervalul 06.04.2013 ora 12.00 -10.04.2013 ora 08.00, cota maxima a fost de 240.71 mdM (FI+21cm) in data de 08.04.2013 intre orele 03.00-08.00;

Acumularea Salatig a functionat corespunzator Fazei I-îi de apărare in perioadele 15.03 ora 700 – 17.03 ora 900 , 31.03.ora 900 – 02.04.2013 ora 1500,,, 04.04-ora 600- 06.04.2013 ora 1800, 07.04.2013 ora 3.00- 09.04 ora 15.00 , Fazei a II-a de aparare in intervalul 06.04.2013 ora 1800 – 07.04.2013 ora 300, nivelul maxim inregistrat a fost de 187.89 mdM (FII+9cm) in data de 06.04.2013 intre orele 2000-2300.

In luna iunie cantitatile de precipitatii inregistrate la posturile pluviometrice (PP) din judetul Salaj au depasit cantitatea medie multianuala lunara in procente cuprinse intre 88.1% (PP Salatig) si 200.4% (PP Meseseni de Jos). Cantitatea medie de precipitatii inregistrata pe post in luna iunie in judetul Salaj a fost de 118,2 l/mp, iar cantitatea lunara maxima, 194,2 l/mp – PP Banisor .

In perioada 06 – 14 Iunie 2013 cantitatile maxime de precipitatii in 24 de ore s-au inregistrat in Bazinele Hidrografice Crasna si Barcau, astfel:

Bazinul Hidrografic Crasna:

PP Banisor 44.1 l/mp

PP Starciu 42.2 l/mp

PP Rastoci 26.9 l/mp

PP Mesesenii de Jos 35.4 l/mp

PP Crasna 29.5 l/mp

PP Baraj Varsolt 22.8 l/mp

PP Simleul-Silvaniei 30,9 l/mp

PP Zalau 36.4 l/mp

PP Borla 28,9 l/mp

Bazinul Hidrografic Barcau:

PP Valcau 34.4 l/mp

PP Nusfalau 44.3 l/mp

PP Marca 36.5 l/mp

Nivelurile cursurilor de apa au fost in crestere inregistrandu-se depasirea cotelor de aparare astfel:

BH Somes-Crasna

– r. Crasna, la s.h. Crasna, in intervalul 06.06.2013 ora 1800 – 07.06.2013 ora 1600, nivelul maxim inregistrat = 394cm (CI+94cm) la ora 12.00;

– r. Crasna, la s.h. Crasna, in data de 09.06.2013 ora 0030 – 0430, nivelul maxim inregistrat =290cm (CA+90cm) la ora 01.45;

– r. Crasna, la s.h. Crasna, in intervalul 10.06.2013 ora 2000 – 11.06.2013 ora 1800, nivelul maxim inregistrat = 426cm (CP+26cm) la ora 22.30;

– r. Crasna, la s.h. Crasna, in data de 12.06.2013 ora 1900 – 2330, nivelul maxim =355cm (CI+55cm) inregistrat la ora 21.00;

BH Crisuri:

– r. Barcau, la s.h. Marca, in data de 11.06.2013 intervalul orar 0600 – 1800, nivelul maxim = 228 cm (CA+78cm) inregistrat la ora 0900;

– r. Barcau, la s.h. Valcau de Sus, in data de 10.06.2013 intervalul orar 2000 – 2200, nivelul maxim =131 cm (CA+11cm) inregistrat la ora 2100;

Acumularea Varsolt a functionat corespunzator Fazei I-îi de aparare in intervalul 11.06.2013 ora 10.30- 14.06.2013 ora 15.00, cota maxima a fost de 240.59 mdM (FI+9cm) in data de 13.06.2013 intre orele 03.00-09.00;

Acumularea Salatig a functionat corespunzator Fazei I-îi de apărare in perioada 11.06 ora 1200 – 13.06 ora 600, nivelul maxim inregistrat a fost de 187.10 mdM (FI+30cm) in data de 11.06.2013 intre orele 1200-1800.

In dupa-amiaza zilelor de 9 si 15 iulie 2013 pe teritoriul judetului Salaj in Bazinul Hidrografic superior al Raului Crasna au fost inregistrate averse cu cantitati de precipitatii importante/cod galben, astfel:

PP. Starciu , in data de 9 iulie, intre orele 13.00-13.30 cantitatea de precipitatii inregistrata a fost de 18.9 l/mp

PP. Banisor, in data de 9 iulie,intre orele 13.00-14.30 cantitatea de precipitatii inregistrata a fost de 48.0 l/mp.

PP. Starciu, in data de 15 iulie, in 24 ore cantitatea de precipitatii inregistrata a fost de 31.4 l/mp.

In perioada 9 -15 iulie 2013 cantitatea maxima de precipitatii in 24 de ore inregistarta pe PP in Bazinul Hidrografic Crasna, a fost:

PP Banisor 48.0 l/mp;

PP Starciu 31.4 l/mp;

PP Mesesenii de Jos 20.5 l/mp;

PP Crasna 15.6 l/mp.

In dupa-amiaza zilei de 15 iulie 2013 au fost inregistrate caderi de grindina in zona localitatilor Crasna si Horoatu Crasnei.

Urmare precipitatiilor căzute au fost inregistrate depasiri ale cotelor de aparare pe raul Crasna, astfel:

r. Crasna la Statia Hidrometrica Crasna, in data de 09.07.2013 intervalul orar 15.45 – 18.30, nivelul maxim = 310cm (CI+10cm) inregistrat la ora 16.30.

r. Crasna la Statia Hidrometrica Crasna, in intervalul 15.07.2013 orele 20.00 – 16.07.2013 orele 01.00, nivelul maxim = 326cm (CI+26) la data de 15.07.2013 ora 22.30.

Viiturile au fost atenuate in Acumularea Varsolt.

In dupa amiaza zilei de 10 august 2013 pe teritoriul judetului Salaj in Bazinul Hidrografic superior al Raului Crasna au fost inregistrate cantitati de precipitatii importante, astfel:

La SH. Crasna, in intervalul orar 18.45 – 21.00 au cazut precipitatii in cantitate de 93 l/mp, iar cantitatea inregistrata in 24 ore a fost de 102,5 l/mp.

Precipitatiile au fost insotite de vant puternic cu aspect de vijelie si caderi de grindina in intervalul orar 19.00 – 19.20 de marimea bobului de porumb, iar in intervalul orar 20.20 – 20.30 de marimea bobului de mazare;

La PP Mesesenii de Jos in intervalul orar 19.30 – 21.00 au cazut precipitatii in cantitate de 49,0 l/mp, iar cantitatea in 24 ore a fost de 51,5 l/mp;

La PP Starciu in intervalul orar 19.45 – 20.30 au cazut precipitatii in cantitate de 27,5 l/mp, iar cantitatea inregistrata in 24 ore a fost de 31,5 l/mp;

La PP Baraj Varsolt in intervalul orar 19.05 – 19.40 au cazut precipitatii in cantitate de 24,2 l/mp insotita de caderi de grindina in intervalul orar 19.05 – 19.10 de marimea bobului de mazare, iar cantitatea inregistrata in 24 ore a fost de 36,6 l/mp.

In data de 29 august 2013 la PP Poiana Blenchii intre orele 05.30 – 06.30 s-a inregistrat cantitatea de precipitatii de 43.5 l/mp ploaia a fost insotita de fonomene orajoase.

Urmare precipitatiilor cazute cresterile de nivel inregistrate la statiile hidrometrice s-au situat sub cotele de aparare.

Viitura din Bazinul Hidrografic superior al Raului Crasna au fost atenuate in Acumularea Varsolt.

CAPITOLUL VI

IMPACTUL INUNDAȚIILOR ASUPRA MEDIULUI ȘI POPULAȚIEI DIN JUDEȚUL SĂLAJ

6.1. Managemenul inundațiilor la nivel local

Administrația publică locală este însărcinată, prin legislația specifică, cu responsabilități concrete privind managementul situațiilor de urgență generate de inundații. Pentru ca eforturile autorităților și agențiilor competente, ale comunității, să fie coordonate și să aibă ca efect o comunitate pregătită să facă față fenomenului de inundații, gestionarea inundațiilor trebuie abordată într-o manieră integrată.

Într-o abordare comprehensivă, principalele activități ale managementului inundațiilor constau din [1]:

a. Activități preventive (de prevenire, de protecție și de pregătire)

Aceste acțiuni sunt concentrate spre prevenirea/diminuarea pagubelor potențiale generate de inundații prin:

– evitarea construcției de locuințe și de obiective sociale, culturale și/sau economice în zonele potențial inundabile, cu prezentarea în documentațiile de urbanism a datelor privind efectele inundațiilor anterioare; adaptarea dezvoltărilor viitoare la condițiile de risc la inundații; promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor și a terenurilor agricole și silvice;

– realizarea de măsuri structurale de protecție, inclusiv în zona podurilor și podețelor;

– realizarea de măsuri nestructurale (controlul utilizării albiilor minore, elaborarea planurilor bazinale de reducere a riscului la inundații și a programelor de măsuri; introducerea sistemelor de asigurări etc.);

– identificarea de detaliu, delimitarea geografică a zonelor de risc natural la inundații de pe teritoriul unității administrativ-teritoriale, înscrierea acestor zone în planurile de urbanism general și prevederea în regulamentele de urbanism a măsurilor specifice privind prevenirea și atenuarea riscului la inundații, realizarea construcțiilor și utilizarea terenurilor;

– implementarea sistemelor de prognoză, avertizare și alarmare pentru cazuri de inundații;

– întreținerea infrastructurilor existente de protecție împotriva inundațiilor și a albiilor cursurilor de apă;

– execuția lucrărilor de protecție împotriva afuierilor albiilor râurilor în zona podurilor și podețelor existente;

– comunicarea cu populația și educarea ei în privința riscului la inundații și a modului ei de a acționa în situații de urgență.

b. Activități de management operativ (managementul situațiilor de urgență) ce se întreprind în timpul desfășurării fenomenului de inundații:

– detectarea posibilității formării viiturilor și a inundațiilor probabile;

– prognozarea evoluției și propagării viiturilor în lungul cursurilor de apă;

– avertizarea autorităților și a populației asupra întinderii, severității și a timpului de apariție al inundațiilor;

– organizarea și acțiuni de răspuns ale autorităților și ale populației pentru situații de urgență;

– asigurarea de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel județean pentru intervenția operativă;

– activarea instituțiilor operaționale, mobilizarea resurselor etc.

c. Activități ce se întreprind după trecerea fenomenului de inundații:

– ajutorarea pentru satisfacerea necesităților imediate ale populației afectate de dezastru și revenirea la viața normală;

– reconstrucția clădirilor avariate, a infrastructurilor și a celor din sistemul de protecție împotriva inundațiilor;

– revizuirea activităților de management al inundațiilor în vederea îmbunătățirii procesului de planificare a intervenției pentru a face față unor evenimente viitoare în zona afectată, precum și în alte zone.

6.2. Etapele managementului inundațiilor

Lupta împotriva efectelor inundațiilor presupune conducerea și coordonarea acțiunilor și implică atât pregătire cât și acțiuni de răspuns. De aceea în managementul oricărui dezastru vorbim de patru faze caracteristice[1]:

Pregătire

Avertizare/Alarmare

Intervenție

Evaluare

Pregătirea este faza cea mai importantă în managementul inundațiilor. O bună pregătire ajută la reducerea impactului unei inundații.

Această fază implică patru acțiuni ce trebuie întreprinse:

evaluarea riscurilor;

măsuri de apărare împotriva inundațiilor;

asigurarea resurselor umane și materiale;

pregătirea instituțiilor și persoanelor implicate;

Avertizarea/alarmarea este o fază intermediară între faza de pregătire și cea de intervenție. În situația în care s-a produs sau există pericolul producerii iminente a unei inundații, cetățenii trebuie să fie avertizați/alarmați, iar personalul de intervenție trebuie alertat. Avertizarea/alarmarea este faza cea mai scurtă. În unele cazuri, de exemplu în cazul viiturilor, avertizarea/alarmarea va fi urmată imediat de intervenție.

Intervenția – s-a produs deja inundația. Toți factorii de decizie și personalul de intervenție sunt în acțiune pentru a lupta cu efectele inundației sau pentru a salva viețile cetățenilor.

Evaluarea intervenției începe de la producerea inundației și este continuată după încheierea acțiunilor de intervenție, având două obiective majore: analiza modului în care au fost gestionate situațiile de urgență generate de inundații („lecții învățate”) și identificarea celor mai eficiente măsuri sau acțiuni („bune practici”).

„Lecțiile învățate” vor identifica măsurile eficiente, respectiv cele mai puțin eficiente în managementul inundațiilor. De o importanță deosebită sunt lecțiile învățate din acțiunile sau măsurile ineficiente. Aceste lecții ne ajută să identificăm aspectele omise în planificarea răspunsului precum și acțiunile greșite care s-au desfășurat, cele care nu au avut ca finalitate rezultatul planificat.

6.3. Transmiterea și recepționarea mesajelor de avertizare pentru cazuri de inundații

Un loc aparte în managementul riscului la inundații îl joacă modul în care sunt transmise și recepționate mesajele de avertizare. Experiența inundațiilor produse au dovedit cu prisosință acest lucru. Mesajele trebuie să precizeze clar și concis ce se întâmplă și unde, ce semnificație au ele pentru populația țintă și ce trebuie ea să facă. Aceste mesaje constituie legătura critică în informația comunicată privind inundațiile așteptate. Ele constituie semnalul pentru cei expuși riscului să treacă la acțiune înainte ca inundațiile să se producă, ori să atingă niveluri critice.

Un mesaj de avertizare convertește o informație tehnică privind predicția asupra inundațiilor și o traduce într-un mesaj pentru cei expuși riscului. Pentru a avea succes și populația să reacționeze pozitiv el trebuie să provină de la o instituție credibilă (de exemplu Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor), să fie atât informativ cât și persuasiv și clar pentru receptori. Eficacitatea mesajului depinde foarte mult de natura comunității și de cunoștințele acesteia privind fenomenul de inundații. Populația unei comunități nu constituie un grup uniform care crede și acționează în același mod, cu aceleași valori, percepții și așteptări. Există foarte multe populații, iar organismele responsabile pentru diseminarea avertizării trebuie să înțeleagă pe deplin cerințele și caracteristicile populației specifice, sau a grupurilor din raza lor de acțiune.

Populația diferă foarte mult din punct de vedere al experienței privind inundațiile, al stării financiare sau emoționale ca și al factorilor sociali (vârstă, structura familială etc.). Construcția unui mesaj de avertizare implică o adevărată artă a comunicării, iar specialiștii în mass-media pot fi de mare ajutor. Ei pot ajuta ca mesajul să fie:

– scurt (spre exemplu la radio nu trebuie să depășească 30 secunde de citit);

– ordonat, astfel încât să constituie cea mai importantă știre pentru populație;

– limbajul utilizat să fie clar și să se evite jargonul.

Mesajul trebuie să fie persuasiv, adică să nască o anumită emoție sau sentimente; limbajul trebuie să fie reținut și să nu fie agresiv în privința cauzelor inundațiilor sau să creeze panică; tonul mesajului este deosebit de important.

Mesajul trebuie să fie:

– pozitiv, mai mult decât negativ, axat pe ce să facem decât pe ce să nu facem (spre exemplu: stai în casă decât nu-ți părăsi locuința);

– să sugereze acțiunea mai mult decât inacțiunea;

– să invite la sociabilitate mai mult decât la izolare;

– să fie viguros (spre exemplu: aceste inundații au capacitatea să spulbere vehiculele de pe șosea iar oamenii se pot îneca).

Căile de diseminare a avertizării la inundații pot fi:

– mesaje radio;

– mesaje televizate (prezentat cu scris în mișcare, la știri sau în pauză);

– ziare locale sau regionale;

– telefon;

– fax;

– din ușă în ușă.

CONCLUZII

Managementul inundațiilor este o activitate intersectorială, multidisciplinară și cuprinde managementul resurselor de apă, amenajarea teritoriului și dezvoltarea urbană, protecția naturii, dezvoltarea agricolă și silvică, protecția infrastructurii de transport, a construcțiilor și a zonelor turistice, protecția individuală etc. Fiecărui sector revenindu-i realizarea unor acțiuni specifice. Adoptarea unor politici comune în aceste domenii și planificate a fi realizate simultan sau corelat vor conduce la rezultate mult mai favorabile decât eforturile singulare.

Aceste politici trebuie să vizeze atât reducerea pagubelor, prin măsuri și acțiuni denumite măsuri pasive, care nu influențează în nici un fel desfășurarea fenomenului de inundații, dar reduc pagubele, cât și prin măsuri de reducere a pericolului (măsuri active) cu efecte asupra derulării evenimentelor, influențând probabilitatea lor de apariție și în special intensitatea evenimentelor.

Deși cauzele inundatiilor sunt complexe și variate totuși unele sunt evidente dintre care amintim cele mai importante:

intensificarea utilizării terenurilor și creșterea valorii economice a zonelor periclitate;

creșterea vulnerabilității clădirilor și infrastructurilor;

deficiențe de concepție și de construcție ale unor măsuri de protecție;

un grad de protecție asigurat apropiat de valoarea minimă;

neglijențe în privința întreținerii și exploatării unor lucrări de protecție și a albiilor cursurilor de apă;

variabilitatea climatică tot mai accentuată manifestată prin creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice extreme, posibile semnale ale unor schimbări climatice.

Măsurile și activitățile ce trebuie adoptate în sectorul de activitate al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, la nivel județean de către Sistemul de Gospodărire a Apelor, sunt de cea mai mare importanță în reducerea riscului și a pagubelor produse de inundații.

Adaptarea acțiunilor, măsurilor și soluțiilor de prevenire, de protecție și de pregătire preconizate trebuie să fie adecvate condițiilor climatice actuale și viitoare, precum și a altor schimbări ce s-ar putea produce.

Amintim sintetic câteva din măsurile și acțiunile preventive:

elaborarea planurilor bazinale de management al riscului la inundații ca parte componentă a schemelor-cadru de amenajare și gospodărire a apelor;

asigurarea de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel județean pentru intervenția operativă;

elaborarea Programului Național de Prevenire, Protecție și Diminuare a Efectelor Inundațiilor, incluzând și acțiunile și măsurile pentru înlăturarea efectelor distructive apărute în albiile cursurilor de apă în zonele critice (poduri, podețe, îngustări de albii);

elaborarea prognozelor meteorologice și hidrologice și a avertizărilor și diseminarea acestora către autorități;

implementarea de noi sisteme informaționale de colectare a datelor și de avertizare-alarmare pentru cazuri de inundații;

introducerea unor sisteme de alarmare-avertizare a autorităților și populației pentru cazuri de incidente și accidente la baraje aflate în administrare ;

controlul și reglementarea utilizării albiilor și a malurilor cursurilor de apă;

întreținerea corespunzătoare a cursurilor de apă cadastrate;

întreținerea infrastructurilor hidrotehnice și asigurarea funcționării lor în condiții de siguranță în exploatare;

participarea la analiza și evaluarea permanentă a pagubelor potențiale ce le-ar putea produce inundațiile infrastructurilor inginerești de protecție, infrastructurilor de transport, construcții, turistice;

participarea la elaborarea unui sistem de comunicare și educare a populației în vederea cunoașterii riscului la inundații, a consecințelor acestuia și a modului de comportare înainte, în timpul și după trecerea fenomenului de inundații;

sprijinirea introducerii unui sistem de asigurări de bunuri și persoane pentru cazuri de inundații care poate contribui activ la reducerea pagubelor potențiale prin excluderea sau limitarea expunerii la riscuri excesive, constituind totodată un mijloc de a face suportabilă conviețuirea cu inundațiile;

elaborarea periodică de analize privind gradul de protecție asigurat de sistemele de protecție existente și sporirii acestuia;

reglementarea extragerii materialelor de construcții din albiile cursurilor de apă prin menținerea unui echilibru dinamic în timp și spațiu al hidrosistemului cursului de apă și prin delimitarea unor spații de mobilitate ale albiilor cursurilor de apă;

introducerea de noi concepte de amenajare a cursurilor de apă, de renaturare a râurilor și reconstruire a unor zone inundabile;

procurarea și orientarea fondurilor necesare realizării măsurilor de gestionare a riscului la inundații prevăzute în proiectele de interes național.

Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență îi revin următoarele atribuții și responsabilități pe linia managementului inundațiilor:

a) Măsuri și acțiuni preventive

monitorizarea pericolelor și riscurilor specifice, precum și a efectelor negative ale acestora;

primirea și diseminarea avertizărilor privind posibilitatea producerii inundațiilor către autoritățile locale, comunități umane și cetățeni;

planificarea și pregătirea resurselor și serviciilor pentru intervenția operativă;

participarea la elaborarea unor ghiduri/manuale conținând activitățile, responsabilitățile autorităților locale în domeniul gestionării inundațiilor și a modului de acționare înainte, în timpul și după producerea inundațiilor;

participarea la elaborarea unui sistem de comunicare și de educare a populației asupra riscului la inundații, a modului de acționare înainte, în timpul și după trecerea fenomenului de inundații și asupra rolului protecției individuale în caz de inundații;

sprijinirea autorităților locale în vederea elaborării propriilor strategii de protecție împotriva inundațiilor;

editarea unor pliante personalizate pentru zonele inundabile conținând un minim de informații privind riscul la inundații care să fie difuzate locuitorilor din aceste zone;

b) Măsuri în timpul producerii inundațiilor:

diseminarea către autoritățile administrației publice locale a mesajelor de avertizare în caz de inundații și avertizarea populației prin sisteme și mijloace tehnice de avertizare și alarmare publică;

înființarea unor centre de informare în zona inundată pe durata situației de urgență care să îndeplinească și funcția de transmitere a avertizării individuale a cetățenilor în cazul în care sistemele de înștiințare-alarmare nu sunt disponibile;

căutarea, salvarea persoanelor;

asigurarea împreună cu autoritățile administrației publice locale a măsurilor pentru evacuarea persoanelor sau bunurilor periclitate potrivit planurilor întocmite, evidența populației evacuate, asigurarea primirii și cazării persoanelor evacuate, instalarea taberelor de evacuați, recepția și depozitarea bunurilor evacuate, securitatea și paza zonelor evacuate;

participarea conform legislației la asigurarea transportului forțelor și mijloacelor de intervenție, a persoanelor evacuate, asigurarea apei și a hranei;

asigurarea asistenței medicale pentru structurile de intervenție operativă.

Autoritățile locale și populația oricărei comunități umane expusă riscului la inundații trebuie să fie pregătite să facă față fenomenului de inundații, ele fiind primele care iau contact cu fenomenul și să adopte propriile măsuri până la intervenția altor instituții abilitate.

Ele trebuie să asigure realizarea următoarelor activități preventive :

stabilirea propriilor obiective de protecție a populației împotriva inundațiilor și stabilirea măsurilor de prevenire și intervenție în cazul producerii acestora;

asigurarea resurselor financiare, umane și materiale pentru prevenirea fenomenului de inundație, precum și a celor necesare intervenției operative în cazul producerii acestuia;

determinarea necesităților comunității locale privind resursele mobilizabile, contribuții în muncă, materiale de construcții, mijloace de transport, contribuții financiare în caz de inundații;

autoritățile locale sunt responsabile pentru mobilizarea populației la acțiunile de apărare împotriva inundațiilor și organizarea de exerciții/aplicații, sub conducerea organelor abilitate în vederea pregătirii intervenției operative, a evacuării, precum și pentru diseminarea avertizărilor pentru cazuri de inundații, menținerea legii și a ordinei;

controlul utilizării albiilor și malurilor cursurilor de apă necadastrate;

întreținerea corespunzătoare a infrastructurilor hidrotehnice aflate în administrația autorităților locale și asigurarea funcționării lor în siguranță;

autorităților locale le revin responsabilități în ceea ce privește informarea și educarea populației pentru situații de inundații, precum și în implicarea acesteia în realizarea de proiecte de protecție împotriva inundațiilor, protecția naturii, gestionarea resurselor de apă etc.;

autoritățile locale sunt responsabile pentru asigurarea scurgerii apelor provenite din precipitații de pe micile cursuri de apă sau canale, șanțuri, de pe raza lor de acțiune administrativă și întreținerea și îmbunătățirea capacităților de transport ale albiilor micilor cursuri de apă ce traversează localitățile din jurisdicția lor.

BIBLIOGRAFIE

Hotărârea nr.1854 din 22 decembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei naționale de management al riscului la inundații;

Ordonanța de Urgență nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgenta, modicată și completată cu Ordonanța de Urgență nr.1/2014;

Ghid de bune practici bazat pe experiența țărilor member UE în domeniul managementului inundațiilor, editat de Inspectoratul General pentru Situații de urgență, septembrie 2008;

Schema Riscurilor Teritoriale a Judetului Salaj, editia a II – a, 2013, elaborata de Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta „Porolissum” al Judetului Salaj;

Directiva 2007/60/EC Parlamentului și Consiliului European privind evaluarea și managementul riscului de inundație;

Hotărârea nr. 447 din 10 aprilie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de elaborare și conținutul hărților de risc natural la alunecări de teren și inundații, emisă de Guvernul României și publicată în Monitorul Oficial nr.305 din 7 mai 2003;

Hotărârea Guvernului nr.270/2012 pentru aprobarea Regulamentul de organizare și funcționare a comitetelor de bazin;

Legea apelor nr.107/1996, cu modificările și completările ulterioare;

Metodologie de elaborare a Procedurilor Standard de Operare la nivel local, pentru situații de urgență generate de inundații, editată de Inspectoratul General pentru Situații de urgență, octombrie 2008;

Ordinul Comun al ministrului mediului și pădurilor și ministrului administrației și internelor nr.1.422/192/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase accidente la construcțiile hidrotehnice, poluări accidentale pe cursuri de apă și poluări marine în zona costieră;

Ordinul Comun al ministrului mediului și pădurilor și ministrului administrației și internelor nr.245/3403/2012 pentru aprobarea Procedurii de codificare a informărilor, atenționărilor și avertizărilor meteorologice și hidrologice;

Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

Hotărârea nr. 642/2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unităților administrativ-teritoriale, instituțiilor publice si operatorilor economici din punct de vedere al protecției civile, in funcție de tipurile de riscuri specifice;

14.Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 735 din 22 iulie 2005 privind evidenta, gestionarea, depozitarea și distribuirea ajutoarelor interne și internaționale destinate populației în situații de urgență;

Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.1184 din 06.02.2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și asigurarea activității de evacuare în situații de urgență;

Ordonanta de Urgență nr. 14 din 13 martie 2000 privind înființarea formațiunilor de protecție civilă pentru intervenție de urgență în caz de dezastre;

Ordinul nr. 1.259 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și asigurarea activității de înștiințare, avertizare, prealarmare și alarmare în situații de protecție civilă;

Legea nr. 259 din 14 decembrie 2010, siguranței digurilor;