Managementul Intocmirii Si Utilizarii Situatiilor Financiare pe Exemplul Sc

CUPRINS

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

46 pagini

=== Managementul intocmirii sit.fin.anuale ===

CUPRINS

INTRODUCERE

În contextul economic actual, al unei economii de piață în plină dezvoltare, unul din cei mai importanți factori ce pot determina evitarea blocajelor de orice natură și a efectelor negative, îl reprezintă informația. Pe lângă faptul că informația trebuie să fie completă și corectă, ea trebuie sa fie concretă și disponibilă. Întreprinderea devine cu atât mai credibilă și stabilă prin prisma relațiilor sale cu mediul exterior, privind continuitatea ascendentă a acestora, cu cât informațiile oferite sunt mai favorabile și oferă un tablou din care se poate desprinde trendul.

O sarcină deosebit de importantă a contabilității constă în furnizarea unor informații clare, reale și complete privind patrimoniul, rezultatul și situația financiară. Pe această linie revine obligativitatea fiecărei întreprinderi de a întocmi documentele contabile la finele exercițiului. Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an, cu excepția anului înființării, când exercițiul financiar începe cu data înființării și se încheie la 31 decembrie.

Documentul de sinteză oficial la momentul prezent în contabilitatea românească este bilanțul contabil, alcătuit din:

Bilanț,

Contul de profit și pierdere,

Anexe la bilanț,

Raportul de gestiune.

Această structură formează un tot unitar pe baza cărora se calculează o serie de indicatori economico – financiari prin care se poate aprecia situația economico – financiară a unității.

CAPITOLUL I.

COMPONENȚA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE SI MANAGEMENTUL ÎNTOCMIRII LOR

I.1. PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Unul din obiectivele situațiilor financiare este acela de a prezenta informații cu privire la performanțele întreprinderii. Obiectivul în sine este extrem de important deoarece pe baza informațiilor prezentate investitorii realizează previziuni ale fluxurilor viitoare de numerar generate de întreprindere, adică previziuni ale performanțelor viitoare. În acest sens, pentru studiul de față, prezintă interes standardele care conțin regulile de prezentare a performanței, pe de o parte, și standardele care conțin regulile de calculare a acesteia, pe de alta. Astfel, prezentarea performanței în situațiile financiare este acoperită prin abordarea standardelor referitoare la contul de rezultate, rezultatul pe acțiune, activitățile în curs de întrerupere și evenimente ulterioare datei bilanțului.

Calcularea performanței presupune o analiză a standardelor relative la recunoașterea veniturilor, subvențiile guvernamentale, schimbările de politici contabile și tranzacțiile în moneda străină. Deoarece scopul situațiilor financiare este acela de a furniza informații utile în previzionarea fluxurilor viitoare de numerar, am considerat că performanța poate fi măsurată fie prin intermediul rezultatului, fie prin intermediul fluxurilor de numerar.

Obiectivul acestui standardului Ias 1 – Prezentarea Situațiilor Financiare este de a prescrie baza pentru prezentarea situațiilor financiare generale pentru a asigura comparabilitatea atât cu situațiile financiare ale entității din perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor entități. Pentru a realiza acest obiectiv, acest Standard prevede considerente generale pentru prezentarea situațiilor financiare, recomandări pentru structura acestora și cerințe minime privind conținutul lor.

Un set complet de situații financiare include:

bilanț;

cont de profit și pierdere;

situație a modificărilor în capitalurile proprii care să cuprindă fie toate modificările capitalurilor proprii, fie modificările capitalurilor proprii altele decât cele provenind din tranzacții cu deținătorii de capitaluri proprii care acționează în calitatea lor de deținători de capitaluri proprii;

situație a fluxurilor de trezorerie;

note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte note explicative; și

declarație a poziției financiare a entității la începutul celei mai apropiate perioade comparative când o entitate aplică un principiu contabil retrospectiv sau face o retratare retrospectivă a unor elemente din situațiile sale financiare, sau când reclasifică elemente din situațiile sale financiare.

O entitate ale cărei situații financiare sunt conforme cu IFRS-urile va prezenta o declarație explicită și fără rezerve privind această conformitate în note. Situațiile financiare nu trebuie descrise conforme cu IFRS-urile decât dacă satisfac toate cerințele IFRS-urilor. Aplicarea IFRS-urilor, cu abaterile adiționale atunci când acestea sunt necesare, este considerată a rezulta situații financiare care ating o prezentare corectă a acestora.

La întocmirea situațiilor financiare, conducerea trebuie să evalueze capacitatea entității de a-și continua activitatea. Situațiile financiare trebuie întocmite pe baza continuității activității, cu excepția cazului în care conducerea fie intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea, fie nu are o altă alternativă. Atunci când, la efectuarea evaluării, conducerea are cunoștințe de incertitudini semnificative legate de evenimente sau condiții care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacitații entității de a-și continua activitatea, incertitudinile respective trebuie evidențiate.

O entitate va prezenta separat fiecare clasa care cuprinde elemente similare semnificative. Elementele care au naturi sau funcții diferite vor fi prezentate separat, cu excepția cazului în care nu sunt semnificative. O entitate nu va compensa activele și datoriile sau cheltuielile și veniturile, decât daca compensarea este ceruta sau permisa de un Standard.

O entitate va prezenta un set complet de situații financiare (incluzând informații comparative) cel puțin anual.

Exceptând cazurile în care IFRS-urile solicită sau permit altfel, o entitate va prezenta informații comparative cu perioada anterioară pentru toate sumele cuprinse în situațiile financiare ale perioadei curente. O entitate va include informații comparative și pentru informația narativă sau descriptivă din situațiile financiare daca acestea ar fi relevante pentru înțelegerea situațiilor financiare ale perioadei curente.

Când o entitate modifică prezentarea sau clasificarea unor elemente din situațiile financiare, aceasta va trebui sa reclasifice sumele comparative ale perioadelor anterioare, exceptând cazul în care aceasta reclasificare este imposibilă.

O entitate trebuie sa identifice clar situațiile sale financiare astfel încât acestea să fie distinse clar față de alte informații publicate în cadrul aceleiași prezentări.

IAS 1 cere unei entități sa prezinte, în situația modificărilor capitalurilor proprii, toate modificările în deținerile de capitaluri proprii. Toate modificările de capitaluri proprii ce nu reprezintă dețineri trebuie prezentate într-o situație separată privind profitul sau în două situații separate (una privind situația contului de profit și pierdere și una privind situația profitului).

Toate elementele de venit și cheltuieli recunoscute într-o perioada vor fi incluse în profit sau în pierdere, cu excepția cazului în care un Standard cere sau permite contrariul.

Notele vor prezenta informații despre bazele de întocmire a situațiilor financiare și despre politicile contabile specifice utilizate în conformitate cu paragrafele 117-124 din acest Standard; vor prezenta informațiile cerute de IFRS-uri care nu sunt prezentate în situațiile financiare; și vor oferi informații suplimentare care nu sunt prezentate în situațiile financiare, dar care sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre ele.

I.1.1. PRINCIPII CONTABILE APLICATE ÎN EVALUAREA POSTURILOR DIN SITUAȚIILE FINANCIARE

Situațiile financiare reprezintă rezultatul alegerilor între diferite principii și metodologii contabile. Companiile selectează acele principii și metode care reușesc sa redea o imagine corectă și adevărată a poziției financiare și a rezultatelor. Contabilitatea eventualelor modificări ale acestor principii și metode contabile a constituit un subiect de cercetare timp de mai mulți ani. În mare parte, analiza financiară este bazată pe comparabilitate și pe aplicarea principiului permanenței metodelor în situațiile financiare, de aceea orice modificare a politicilor contabile are influențe asupra comparabilității acestora. Astfel, principala preocupare a managementului cu ocazia unei modificări de politici și metode contabile este de a evalua impactul acesteia asupra comparabilității situațiilor financiare.

La modul general, se identifica mai multe categorii de modificări contabile: modificări de politici contabile, modificări de estimări contabile și corectarea erorilor în situațiile financiare. În funcție de situație, contabilizarea modificărilor de principii și metode contabile se poate face în trei moduri:

retroactiv, situație care presupune atât ajustarea situațiilor financiare ale tuturor perioadelor anterioare, cit și ajustarea perioadei curente, pentru efectul cumulativ al modificării de politici contabile. Situațiile financiare ale perioadelor anterioare sunt prezentate luându-se în considerare noul principiu adoptat;

curent, presupune raportarea efectului cumulativ al modificării contabile în contul de rezultate al anului curent, ca un element distinct. Situațiile financiare anterioare nu sunt revizuite;

prospectiv, caz în care situațiile financiare anterioare nu se revizuiesc și nu se calculează nici un efect cumulativ în rezultatul perioadei curente. Numai situațiile financiare curente și viitoare vor reflecta modificarea contabilă, pentru efectele curente și viitoare.

Principii contabile aplicate în evaluarea posturilor din situațiile financiare:

Principiul continuității activității – se prezintă eventualele elemente care creează nesiguranța continuării activității (în notele explicative); dacă nu s-a respectat acest principiu, trebuie prezentate explicații privind modul de întocmire a situațiilor financiare și motivele care au determinat-o.

Permanența metodelor – modificări ale politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informații mai credibile.

Principiul prudenței – se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exercițiului financiar. Se va ține seama de toate obligațiile previzibile și de pierderile potențiale, chiar dacă apar între data închiderii exercițiului și data întocmirii situațiilor. Se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere.

Principiul independenței exercițiului

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv – pentru determinarea valorii unei poziții de bilanț, se va determina separat valoarea fiecărui element de activ și pasiv.

Principiul intangibilității – se permit corecții impuse de IAS 8.

Principiul noncompensării – se exceptează compensările admise de standarde.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului – informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificație – orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în situațiile financiare. Elementele de aceeași natură sau cu funcții similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată. Elemente care apar după data bilanțului pot furniza informații suplimentare cu privire la estimările făcute de management la data bilanțului; daca situațiile financiare nu au fost aprobate, ele trebuie ajustate pentru a reflecta și informa suplimentar.

Daca apar abateri de la aceste principii, se vor permite numai în cazuri excepționale; acestea se prezintă în notele explicative, se prezintă și motivele pentru care s-au efectuat și efectele lor asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și rezultatului.

I.1.2. BILANȚUL ȘI POZIȚIA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

Bilanțul este un document contabil de sinteza care evidențiază elementele de activ și de pasiv ale întreprinderii la încheierea exercițiului financiar.

Structura bilanțului pune în evidenta activele, datoriile și capitalul propriu precum și relația care exista intre acestea, respectiv poziția financiara. Poziția financiara a unei întreprinderi este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa, precum și de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care își desfășoară activitatea. 

Informațiile despre resursele economice controlate de întreprindere și capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor. 

Informațiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare și a modului în care profiturile și fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes față de întreprindere; acestea sunt utile și pentru anticiparea șanselor întreprinderii de a primi finanțare în viitor. Informațiile despre lichiditate și solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a-și onora angajamentele financiare scadente. Lichiditatea se refera la disponibilitățile de numerar în viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligațiilor financiare aferente acestei perioade. Solvabilitatea se refera la disponibilitățile de numerar pe o perioadă mai mare în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. Activele sunt resurse controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.

1. Datoriile reprezintă obligații ale unei întreprinderi apărute ca urmare a unor evenimente trecute, a căror decontare se așteaptă sa aibă ca rezultat o ieșire de beneficii economice din întreprindere.

2. Capitalurile proprii evidențiază relația care exista între active și datorii, și se calculează matematic ca diferența între activele și datoriile întreprinderii. 

Elementele de activ sunt grupate după natură, destinație și grad de lichiditate, iar elementele de pasiv sunt grupate după natură, proveniență și exigibilitate. 

Analiza poziției financiare este bazată pe datele din bilanț și cuprinde:

– analiza resurselor economice controlate de întreprindere, adică analiza activelor și datoriilor;

– analiza structurii financiare a activelor, datoriilor și capitalului;

– analiza lichidității și solvabilității întreprinderii, exprimate prin ratele acestora;

– analiza gestiunii activelor și datoriilor.

Analiza poziției financiare pe baza bilanțului vizează pe de-o parte activele societății iar pe de alta parte datoriile și capitalurile proprii ale acesteia, atât în dinamică cat și static. În studiul de caz al acestei lucrări, voi prezenta în primul rând analiza în dinamica a poziției financiare (active, datorii și capitaluri proprii), iar în continuare aceleași elemente din punct de vedere static, respectiv pe orizontală, utilizând metoda ratelor de structură. 

I.1.3. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE ȘI PERFORMANȚELE ÎNTREPRINDERII

Spre deosebire de bilanț, care oferă informații la un anumit moment în timp, contul de rezultate oferă informații cu privire la o anumită perioadă de timp. Principalele puncte slabe ale contului de rezultate sunt considerate a fi natura sa periodica și estimările pe care le presupune (abilitatea sau inabilitatea întreprinderii de a face aceste estimări se reflectă în acuratețea cu care sunt măsurate performantele exercițiului). Pentru o perioada destul de mare de timp, performanța a fost măsurată prin intermediul rezultatului net. În ultimii ani, în mod suplimentar, performanța este reprezentată prin intermediul rezultatului economic1, care include toate modificările capitalurilor proprii ce au loc în timpul perioadei, cu excepția operațiunilor cu proprietarii.

I.1.4. APROBAREA, SEMNAREA ȘI AUDITAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE

Raportul auditorilor financiari care se atașează situațiilor financiare anuale va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:

a) menționarea situațiilor financiare anuale care fac obiectul auditului financiar, împreuna cu cadrul de raportare financiara care a fost aplicat la întocmirea acestora,

b) o descriere a ariei auditului financiar, respectiv a standardelor de audit conform cărora a fost efectuat auditul financiar,

c) o opinie de audit care exprima în mod clar opinia auditorilor financiari potrivit căreia situațiile financiare anuale oferă o imagine fidela conform cadrului relevant de raportare financiara si, după caz, daca situațiile financiare anuale respecta cerințele legale opinia de audit este fără rezerve, cu rezerve, o opinie contrara sau, daca auditorii financiari nu au fost în măsura sa exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii.

d) o referire la aspectele asupra cărora auditorii financiari atrag atenția, printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit sa fie cu rezerve

e) o opinie privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu situațiile financiare anuale pentru același exercițiu financiar.

Raportul astfel întocmit se va semna de către auditorii financiari și se va data. Situațiile financiare anuale se întocmesc și se publica în moneda naționala și au înscrise clar numele și prenumele persoanei care le-a întocmit, calitatea acesteia: director economic, contabil-sef sau alta persoana împuternicita sa îndeplinească aceasta funcție, persoana autorizata potrivit legii, membra a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, precum și numărul de înregistrare în organismul profesional.

Situațiile financiare anuale însoțite de raportul administratorilor, de notele explicative și de raportul auditoriilor vor fi supuse aprobării adunării generale a acționarilor sau asociaților.

Situațiile financiare anuale trebuie însoțite de o declarație scrisa de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situațiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităților Economice Europene Situațiile financiare anuale se vor depune la organul fiscal de la domiciliul fiscal și la Oficiul Registrului Comerțului unde este sediul social.

I.2. STRUCTURA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE

Criteriile de mărime în funcție de care entitățile întocmesc situații financiare vizează următoarele: persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele trei criterii:

total active: 3.650.000 euro,

cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro,

număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

bilanț

cont de profit și pierdere

situația modificărilor capitalului propriu

situația fluxurilor de numerar

note explicative la situațiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime prevăzute anterior întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind:

bilanț prescurtat,

cont de profit și pierdere,

note explicative la situațiile financiare anuale simplificate.

Opțional, ele pot întocmi

situația modificărilor capitalului propriu și/sau

situația fluxurilor de numerar.

I.2.1. FORMULARUL BILANȚULUI – INFORMAȚII INCLUSE

Formularul 20. – Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.

Bilanțul – forma listă cuprinde:

active; gruparea elementelor de activ – după natura și lichiditate

datorii; gruparea elementelor de datorii – după natura și exigibilitate

capitaluri proprii: interesul rezidual al acționarilor în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.

Formatul bilanțului prescurtat este următorul:

Tabel nr. 1.1. Formatul bilanțului prescurtat

I.2.2. FORMULARUL contului de profit și pierdere – INFORMAȚII INCLUSE

Prevederi referitoare la elementele din contul de profit și pierdere se referă la:

Cifra de afaceri netă, care cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri. În cazul entităților al căror obiect principal de activitate ii constituie activitatea de leasing, în cifra de afaceri neta se include și dobânda cuvenita acestor contracte, aferenta perioadei de raportare.

Entitățile trebuie să prezinte în notele explicative proporția în care impozitul pe profit afectează „Profitul sau pierderea din activitatea curentă" și „Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară".

Veniturile și cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităților curente ale entității trebuie prezentate la „Venituri extraordinare" și „Cheltuieli extraordinare".

Prin activități curente se înțelege orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integranta a afacerilor sale, precum și activitățile conexe în care aceasta se angajează și care sunt o continuare a primelor activități menționate, incidente acestora sau care rezulta din acestea.

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente ale entității și care, prin urmare, nu se așteaptă sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat.

Pentru a stabili daca un eveniment sau o tranzacție se delimitează clar de activitățile curente ale entității, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacției aferente activității desfășurate în mod curent de entitate, decât frecventa cu care se așteaptă ca aceste evenimente sa aibă loc.

Prin urmare, un eveniment sau o tranzacție poate fi extraordinara pentru o entitate, dar nu și pentru o alta, datorita diferențelor dintre activitățile curente ale acelor entități. De exemplu, pierderile rezultate în urma unui cutremur pot fi calificate de către o entitate ca element extraordinar. Exemple de evenimente sau tranzacții ce dau naștere, în general, la elemente extraordinare în cazul majorității entităților sunt exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural.

I.3. ÎNTOCMIREA BILANȚULUI CONTABIL ÎN ȚARA NOASTRĂ CONFORM O.M.F.P 1752/2005

Potrivit OMFP nr.1752/2005, în tara noastră se întocmește schema verticala de bilanț, care ordonează structurile patrimoniale în active, datorii și capital propriu. Schema verticala de bilanț pune în mod explicit în evidenta doi indicatori, și anume:

fondul de rulment calculat ca diferența intre activele circulante și obligațiile nete.

poziția financiara neta curenta calculata ca diferența intre total active și obligații curente.

Bilanțul traduce în practica unul din principiile de baza ale contabilității în partida dubla și anume dubla reprezentare, prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componentei materiale cat și sub aspectul surselor de proveniența.

Activul explica modul de utilizare a resurselor, respectiv a capitalurilor puse la dispoziția întreprinderii, iar în pasiv se regăsesc resursele de finanțare ale întreprinderii, formate din capitaluri proprii și datorii față de terți. Aceasta modalitate de reprezentare a utilizărilor și resurselor de care dispune întreprinderea la un moment dat face posibila existenta unui echilibru valoric intre utilizări sau active patrimoniale și resurse sau pasive patrimoniale.

Aceasta expresie este rezultanta faptului ca orice element de activ are unul sau mai multe izvoare de finanțare în pasiv. Deoarece situațiile financiare sunt surse principale de informații cred ca ar fi necesara instituirea obligativității auditării acestora.

In acest mod se va oferi posibilitatea prezentării intr-un mod mai credibil a situației financiare a societăților, protejând diferitele categorii de beneficiari de informații contabile. Aceasta va constitui o sarcina cu un puternic accent social știut fiind ca din calitatea și viabilitatea informațiilor din bilanț se asigura veniturile bugetare ale statului și sursa de baza pentru realizarea masurilor de protecție sociala.

In România, după 1989, în sistemul contabil au avut loc schimbări majore care au asigurat trecerea de la un vechi sistem contabil de sorginte sovietica la actualul sistem, care prezintă un nivel adecvat de implementare a prevederilor Directivei a IV–a Uniunii Europene și de aliniere la unele cerințe stipulate de Standardele Internaționale de Contabilitate.

De aceea obiectivul pe termen lung în ceea ce privește sistemul contabil îl reprezintă îmbunătățirea raportărilor financiare ale societăților comerciale.

Realizarea practica a acestui obiectiv pe termen lung este condiționata de

îndeplinirea altor doua obiective:

punerea la punct la punct și realizarea unui program de pregătire și perfecționare profesionala care sa corespunda cerințelor impuse de procesul de implementare a strategiei în domeniu;

parcurgerea anumitor etape organizatorice și de reglementare în practica a auditului financiar-contabil.

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND MANAGEMENTUL ÎNTOCMIRII SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE PE EXEMPLUL S.C. AGERO AUTOMOTTO S.R.L.

II.1. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII

Studiul de caz al acestei lucrări l-am întocmit asupra societății AGERO AUTOMOTTO SRL, cu sediul social în CONSTANTA, STR.DISPENSARULUI, NR.12, înregistrată la Registrul comerțului cu cod unic de Înregistrare: 17982490, Domeniu principal de activitate: Automobile – Service, Asistenta Tehnica

Societatea a înregistrat o CIFRA DE AFACERI de 165.087 lei în anul 2008, din care:

154.696 – „704" Venituri din lucrări, servicii executate terți

10.391 – „707" Venituri din vânzarea mărfurilor.

Figura nr. 1: Structura cifrei de afaceri în anul 2008 la SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L.

II.2. ETAPE ÎN ÎNTOCMIREA BILANȚULUI CONTABIL LA SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L.

Întocmirea bilanțului contabil cu întreaga suita de documente de sinteză reprezintă un proces complex de agregare a datelor în vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situația patrimoniului și rezultatele obținute.

Derularea acestui proces la SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L. se concretizează intr-o suită de lucrări, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisă a bilanțului.

Lucrările contabile de închiderea exercițiului la SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L. sunt structurate astfel:

1.Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere.

2.Inventarierea generală a patrimoniului.

3.Contabilitatea operațiilor de regularizare privind:

a. diferențe la inventar,

b. amortizări,

c. ajustări pentru deprecieri,

d. ajustări pentru riscuri și cheltuieli,

e. diferențe de conversie și de curs valutar,

f. delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor.

4. Stabilirea balanței conturilor după inventariere.

5. Determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea pierderii.

6. Redactarea bilanțului contabil.

II.3.STABILIREA BALANȚEI CONTURILOR ÎNAINTE DE INVENTARIERE la SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L.

Balanța de verificare înainte de inventarierea patrimoniului se întocmește pentru centralizarea și controlul exactității datelor înregistrate în conturi.

Controlul datelor înregistrate în conturi la SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L. pentru anul 2008, a evidențiat dacă s-au întocmit documentele justificative pentru toate operațiile economice și s-au înregistrat în contabilitate toate documentele primare și centralizatoare, control realizat prin punctare referitoare la operațiile economice ale întreprinderii care au avut loc în perioada pentru care se întocmește bilanțul.

Aspecte depistate cu ocazia acestor verificări la SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L sunt următoarele:

au fost înregistrate toate facturile de intrare și ieșire în conturile de terți.

au fost inventariate toate operațiile de intrări și ieșiri de mijloace fixe pentru care exista documente primare și nu exista operații pentru care nu au fost întocmite documente primare.

amortizarea mijloacelor fixe s-a înregistrat pe categorii de mijloace fixe în funcție de gradul de utilizare.

Balanța conturilor de inventariere poate fi abordata ca un inventar contabil:

Relațiile de control proprii balanței sunt cele dintre debitul și creditul conturilor, înregistrarea cronologica și sistematica, înregistrarea sintetica și analitica.

Informația de control privind înregistrarea în conturi a tuturor documentelor justificative este egalitatea rulajului debitor sau creditor din balanța cu totalul rulajului calculat în registrul jurnal general.

II.4. INVENTARIEREA GENERALA A PATRIMONIULUI LA SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L

Aceasta reprezintă lucrarea preliminară prin care se stabilește situația reala a patrimoniului.

Relația proprie inventarului prin care se determina situația reala a patrimoniului la un moment dat este data de formula:

II.4.1. PREGĂTIREA INVENTARIERII

Prin inventarierea la SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L. s-a urmărit să se constate existenta fizica a tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, din punct de vedere cantitativ și valoric sau numai valoric ( în cazul gestiunilor cu evidenta global valorica ) în cadrul unității.

Pregătirea inventarierii cuprinde o serie de masuri premergătoare inventarierii propriu-zisa care are menirea de a asigura reușita deplina a inventarierii ce urmează a se efectua. Unele dintre aceste masuri sunt de natura organizatorica și se refera la: stabilirea obiectivului inventarierii și sferei de cuprindere; numirea prin dispoziție scrisa a conducătorului unitarii la propunerea conducătorului compartimentului financiar a comisiei de inventariere. în decizia de numire a comisiei de inventariere se arata obligatoriu:

componenta; responsabilul comisiei, modul de organizare a inventarierii( pe secții, subunități, depozite) la data de începere a operațiunilor.

instruirea, supravegherea și controlul modului de efectuare a operațiilor de inventariere de către conducătorul compartimentului financiar-contabil.

sortarea și gruparea bunurilor supuse inventarierii, separarea

valorilor materiale în stare buna de cele degradate, a celor proprii de cele primite în custodie sau spre prelucrare.

verificarea metodologica a instrumentelor și aparatelor de măsurat și cântărit ce vor fi folosite în cursul inventarierii.

Atribuțiile comisiei centrale de inventariere în cadrul SC” SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L”:

– coordonează și centralizează activitățile subcomisiilor de inventariere.

– arbitrează eventualele diferențe intre subcomisiile de inventariere și persoanele gestionare pe linia de acordare de perisabilități, compensări de plusuri și minusuri în condițiile îndeplinirii cumulative a următoarelor:

plusurile și minusurile numai la sorturile aceleiași grupe de produse, plusurile și minusurile sa fie în gestiune de către aceleași persoane responsabile, lipsurile sa se producă în aceeași perioada gestionara, diferențele valorice se stabilesc intre totalul valorii sorturilor constatate în plus și totalul valorii constatate în minus din cadrul aceleași compensări fără a se diminua valoric patrimoniul societarii.

aproba propunerile subcomisiilor de inventariere de recuperare a minusurilor constatate în condițiile legii.

Printre masurile premergătoare de natura contabila se înscriu: întocmirea de documente justificative pentru toate operațiile economice și înregistrarea lor în contabilitate, stabilirea soldului scriptic a tuturor gestiunilor de valori materiale.

II.4.2. EFECTUAREA INVENTARIERII

Organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L pe anul 2008 s-a efectuat conform prevederilor Legii Contabilității nr. 80/1991, al Regulamentului de aplicare a Legii Contabilității, precum și al Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 1753 din 2004 privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv.

In baza deciziei nr. 27/16.11.2008 a fost efectuata inventarierea elementelor de activ, capital propriu și datorii în perioada 20.11.2008 – 20.12.2008.

Constatarea existentei elementelor inventariate s-a făcut prin observare directa (prin numărare, cântărire, măsurare, și calcule tehnice unde a fost cazul) pentru bunurile corporale, pe baza de registre sau documente (extrase de cont confirmate de terți) pentru bunurile necorporale.

Toate bunurile inventariate se înscriu în liste de inventariere care se întocmesc separat pe gestiuni, locuri de depozitare, categorii de bunuri.

In ceea ce privește evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, în cadrul SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L., aceasta s-a făcut la nivelul valorii actuale, denumita valoare de inventar, pentru:

bunurile de natura imobilizărilor se evaluează la valoarea actuala a fiecărui element, denumita valoare de inventar. Valoarea de inventar este estimata în funcție de prețul pieței, utilitatea bunului pentru economia întreprinderii, starea și amplasarea bunurilor.

creanțele și datoriile se evaluează la valoarea nominala, corectata, daca este cazul, în funcție de termenii clauzelor din contract.

Pentru creanțele și datoriile incerte și în litigiu valoarea de inventar s-a stabilit în funcție de valoarea probabila de încasat – plătit. In acest scop s-a procedat la analiza individuala a fiecărei creanțe-datorii pentru a se stabili gradul de probabilitate privind încasarea – plata.

elementele monetare exprimate în valuta s-au evaluat la cursul de schimb din momentul efectuării inventarierii, iar diferențele favorabile sau nefavorabile de curs valutar s-au tratat ca venituri sau cheltuieli financiare.

titlurile financiare și de plasament s-au evaluat, în cazul celor cotate la bursa la valoarea de cotare a acestora, din ziua de 31 decembrie, iar a celor necotate la valoarea lor probabila de vânzare.

II.4.3. STABILIREA REZULTATELOR INVENTARIERII

S-au comparat soldurile scriptice din contabilitate cu soldurile faptice.

Rezultatele inventarierii s-au consemnat intr-un proces verbal de inventariere în care s-au înscris:

perioada de gestiune inventariata, persoanele care au făcut inventarierea,

plusurile și minusurile constatate,

bunurile depreciate; creanțele și datoriile incerte și în litigii,

creanțele, datoriile și lichiditățile în devize, constituirea și regularizarea provizioanelor.

In baza procesului verbal de inventariere, rezultatele inventarierii patrimoniale au fost consemnate în Registrul Inventar.

II.5. CONTABILITATEA OPERAȚIILOR DE REGULARIZARE

Contabilitatea operațiunilor de regularizare la SC AGERO AUTOMOTTO S.R.L consta în punerea de acord a evidentelor scriptice cu situația faptica de pe teren și cuprinde operațiuni privind:

Operații privind regularizarea plusurilor și minusurilor de inventar

Odată stabilite rezultatele inventarierii, plusurile și minusurile de inventar s-a procedat la înregistrarea și decontarea gestionara. A efectua aceasta operație înseamnă a regulariza rezultatul inventarierii.

Plusurile se înregistrează ca intrări în patrimoniul unitarii, iar minusurile se imputa. Daca lipsurile constatate la inventariere nu sunt din vina cuiva se decontează asupra cheltuielilor sau veniturilor întreprinderii. Se pot admite compensări cantitative ale lipsurilor cu plusurile în cazul în care exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiași produs, fără a se diminua patrimoniul unității. Compensarea se admite pentru aceeași perioada de gestiune și la același gestionar.

A fost efectuata inventarierea anuala, la finele anului 2008 și s-au constatat următoarele:

a) plusuri de materii prime:

b) plusuri de materiale auxiliare:

c) minusuri de combustibili în valoare de 1216 lei

Se imputa la valoarea de înlocuire la data constatării pagubei inclusiv TVA, personalului vinovat.

d) se înregistrează lipsa unui aparat de copiat conform listei de inventar cu valoare contabila de 2.135 lei complet amortizat:

I se imputa lipsa gestionarului:

e) se înregistrează plusuri la obiectele de inventar în depozitul central

f) se constata plus în casierie suma de 75 lei:

Operații privind calcularea amortizărilor

Amortizarea activelor imobilizate s-a calculat și s-a înregistrat pe baza situației lunare de calcul. La închiderea exercițiului financiar valoarea de inventar este egala cu valoarea rămasa de amortizat. Daca valoarea de inventar este mai mica decât cea rămasa de amortizat, diferența se regularizează astfel:

înregistrarea unei amortizări, în cazul în care se constata o depreciere ireversibila.

constituirea unor ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale, în cazul în care se constata o depreciere reversibila sau relativa ca urmare a unor cauze cum sunt: apariția unei deprecieri de care nu s-a ținut seama cu ocazia inventarierii, supraevaluarea imobilizărilor corporale cu ocazia reevaluării anterioare, lipsa de utilitate în momentul inventarierii.

La inventarierea anuala s-a constatat ca un utilaj achiziționat în urma cu 4 ani este considerat uzat moral, ca urmare a faptului ca pe piața a apărut unul mai performant și pe care întreprinderea dorește sa îl achiziționeze. Utilaj a fost achiziționat la un preț de 66.000 lei, durata de utilizare estimata la data achiziției de a fost de 6 ani, iar metoda de amortizare stabilita a fost cea liniara. Echipamentul este propus la casare. Cheltuielile de casare se concretizează în materiale auxiliare în valoare de 6.000 lei și se obțin piese de schimb în valoare de 9.000 lei.

Se scoate din evidență.

In situația lunara de calcul a amortizării s-a constatat ca la un computer, s-a înregistrat în plus suma de 3 lei, conform fisei amortismentului reglată.

Operații privind ajustări pentru deprecieri

Ajustările pentru deprecieri vizează elementele de activ neamortizabile a căror valoare de inventar la data închiderii exercițiului este mai mica decât valoarea contabila de intrare. Aceste micșorări de valoare au un caracter reversibil, în consecința sunt regularizate la închiderea conturilor.

– la inventarierea anuala se constata ca o creanța asupra unui client, căruia i-a fost trimisa o somație de plata, în valoare de 5,950 lei prezintă un grad mare de incertitudine în ceea ce privește încasarea, de aceea se hotărăște constituirea unei ajustări pentru deprecierea creanțelor-clienți în suma de 5,950 lei.

Operații privind delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor

Pentru a stabili corect rezultatul exercițiului este necesara separarea în timp a cheltuielilor și veniturilor înregistrate în cursul exercițiului sau preluate ca sold din exercițiul precedent. în sfera regularizării cheltuielilor și veniturilor se cuprind: operații privind înregistrarea cheltuielilor de plata ( facturi neprimite, documente de plata neîntocmite ) și veniturilor de realizat; operații privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fără bunuri materiale și prestații ( la cumpărător) și veniturilor pentru facturi întocmite fără expedierea bunurilor materiale sau recepția prestațiilor ( la vânzător);operațiile privind regularizarea cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans (prestații care afectează doua exerciții ); operații privind etalarea cheltuielilor pe mai multe exerciții.

– au fost achiziționate mijloace de transport în valoare de 190.872 lei printr-un contract de leasing financiar ceea ce a determinat următoarele operații:

s-au achitat în avans abonamente aferente anului viitor în suma de 18.311 lei plus TVA.

– în luna decembrie se încasează prin banca, conform facturii, chirii aferente anului viitor în suma de 21.892 lei. plus TVA.

– se constata în extrasul de cont ca s-a încasat, din eroare, suma de 412 lei

Ulterior, în urma verificărilor făcute, se restituie suma destinatarului.

II.6. ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE SIMPLIFICATE ȘI A NOTELOR EXPLICATIVE

Pasul următor redactării Balanței de verificare în formă finală este întocmirea efectivă a Situațiilor financiare anuale compuse din:

1. BILANȚ (cod 10)

Contul de profit și pierdere (cod 20)

Nota explicativă (cod 30)

Situația activelor imobilizate (cod 40)

2. NOTE EXPLICATIVE LA SITUAȚIILE FINANCIARE:

Nota 1 – Active imobilizate: existență și dinamică (conturi din clasa 2)

Nota 2 – Ajustări pentru riscuri și cheltuieli: existență și dinamică (cont 151)

Nota 3 – Repartizarea profitului (conturi 129, 117, 106)

Nota 4 – Analiza rezultatului din exploatare (conturile claselor 6 și 7)

Nota 5 – Situația creanțelor și datoriilor;existența și vechimea conturilor din clasele 4 și 5 de conturi

Nota 6 – Principii,politici și metode contabile

Nota 7 – Acțiuni și obligațiuni; existența și dinamica pe categorii, cantitativ și valoric (unitar și total)( conturile din clasele 1, 2, 5 și evidențele analitice)

Nota 8 – Informații privind salariații, administratorii și directorii: număr, salarii și alte venituri și avantaje acordate (conturi 421, 401, 425, 424, 641, 645…)

Nota 9 – Calculul și analiza principalilor indicatori economico-financiari

Nota 10 – Alte informații

II.7. REDACTAREA BILANȚULUI CONTABIL

Bilanțul contabil format listă cuprinde în forma sintetizata și în expresie valorica mijloacele economice, sursele de constituire ale acestora, precum și rezultatele financiare ale activității unui agent economic la un moment dat.

In acest fel, A, Cp este sistematizat după componenta și participarea sa la procesul economic, inclusiv datoriile corespunzătoare, totul finalizat în rezultate economice ale activității desfășurate și concretizate, în profit sau pierdere.

Mijloacele patrimoniale trebuie sa fie reflectate în diferite posturi ale bilanțului numai la prețul sau costul efectiv. O astfel de evaluare poate avea loc numai daca sistemul de contabilitate este corect și judicios organizat.

Respectarea regulilor de reflectare patrimoniala prin bilanț impune și o serie de prelucrări ale soldurilor și conturilor de genul cumulărilor, defalcărilor, translocărilor. în acest proces se produc și translocări de conturi în sensul ca, deși ele ar trebui trecute după sold în pasivul bilanțului se trec totuși la activ, rectificând prin scădere un anume post de baza.

Activele imobilizate sunt incluse în situațiile financiare anuale la costul de achiziție, mai puțin amortizarea înregistrata.

Amortizarea este calculata conform metodei liniare, astfel încât sa se amortizeze costul mijlocului fix pe întreaga durata de utilizare. Activele se amortizează începând cu luna următoare punerii în funcțiune.

Stocurile de materiale sunt evaluate la costul de achiziție.

Metoda de evidenta a stocurilor folosita de unitate este metoda FIFO.

Creanțele și datoriile sunt prezentate în situațiile financiare la valoarea de intrare. La întocmirea situațiilor financiare s-a ținut cont de principiile contabile aplicabile.

II.8. REDACTAREA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

Rezultatul exercițiului și profitul impozabil

În vederea stabilirii rezultatului brut al exercițiului, se parcurg următoarele etape:

pe parcursul exercițiului sunt înregistrate, pe baza documentelor contabile,toate operațiunile generatoare de cheltuieli și venituri pentru întreprindere;

la sfârșitul exercițiului sunt calculate și înregistrate amortizările mijloacelor fixe ale unității în conformitate cu tablourile de amortizare corespunzătoare fiecărei grupe de mijloace fixe.

De asemenea sunt constituite, dacă este cazul și provizioane.

Sunt calculate și înregistrate cheltuielile de plată și veniturile de realizat;

Închiderea conturilor de cheltuieli este realizată prin debitarea contului 121 “Profit și pierdere” și creditarea conturilor de cheltuieli. Conturile de venituri sunt închise prin debitarea conturilor de venituri și creditarea contului 121”Profit și pierdere”.

II.8. STABILIREA BALANȚEI CONTURILOR DUPĂ INVENTARIERE

După efectuarea inventarierii și contabilizării regularizărilor de inventar s-a întocmit o noua balanța a conturilor.

In urma înregistrării operațiunilor determinate de lucrările de închidere a exercițiului financiar, s-a obținut următoarea balanța a soldurilor conturilor la data de 31.12.2008.

Pentru a stabili rezultatul exercițiului s-a procedat la închiderea conturilor de cheltuieli și venituri.

Folosind datele prezentate în balanța închiderea conturilor de cheltuieli și venituri se prezintă astfel:

închiderea conturilor de venituri:

b ) închiderea conturilor de cheltuieli:

In urma nivelării conturilor de venituri și cheltuieli înainte de impozitare situația în contul 121 ’’ Profit și pierdere ’’ se prezintă astfel:

D 121 ’’ PROFIT și PIERDERE C

În România, din punct de vedere fiscal potrivit Legii 571/2003 Codul Fiscal profitului impozabil se determina pe baza relației:

Calcul impozitului pe profit s-a făcut astfel:

Înregistrările contabile efectuate în cursul anului au fost:

Se fac următoarele înregistrări:

In cazul societăților comerciale cu capital privat, profitul net se repartizează potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor care are loc în luna februarie 2009.

In acest caz s-a hotărât acoperirea pierderilor din anii precedenți pentru sumele reprezentând pierderile aferente anilor precedenți, acoperite din profit, potrivit prevederilor:

Repartizare profit 2008.

Acoperirea pierderilor precedente din profit 2006.

Nota 1- Active imobilizate

Preia practic datele existente în Situația activelor imobilizate și în Situația amortizării activelor imobilizate (cod 40), dar le centralizează creând astfel un tablou complet atât al valorilor brute cât și al celor nete.

Nota 2 – Ajustări

Se menționează ajustările pentru riscuri și cheltuieli existente iar evoluția lor în decursul anului, prin transferurile din cont și în cont ajungându-se la soldul conturilor.

Nota 3 – Repartizarea profitului

Evidențiază repartizarea profitului obținut la sfârșitul exercițiului.

Nota 4 – Analiza rezultatului din exploatare

Reconstituie în mai mare detaliu obținerea rezultatului din exploatare atât pentru exercițiul precedent cât și pentru cel curent. Acest lucru conferă o imagine aparte a evoluției obținerii rezultatului din exploatare pe marginea unor categorii de cheltuieli caracteristice, în speță, contabilității de gestiune.

Cunoscându-se cifra de afaceri (preluată din formularul cod 20, rd. l) se poate calcula rezultatul brut al cifrei de afaceri.

Dacă din rezultatul brut al cifrei de afaceri nete se scad cheltuielile de desfacere și cheltuielile generale de administrație și se adună „Alte venituri din exploatare”, vom obține rezultatul din exploatare, pe care îl verificăm consultând rândul 21 din Contul de profit și pierdere:

Nota 5- Situația creanțelor și a datoriilor

Se menționează creanțele și datoriile firmei, defalcate în funcție de termenul de lichiditate (creanțe) și, respective, de exigibilitate (datorii). Se preiau în acest sens sumele din rd.6, cod 10 – Creanțe și sumele ce reprezintă Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an – rd. 11, cod 10 și din Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an – rd.14, cod 10, pe care nota 5 le detaliază la nivelul soldurilor conturilor componente ale posturilor bilanțiere menționate, eventual apelându-se chiar la analitice.

Nota 6 – Principii, politici și metode contabile

Se prezintă abaterile de la principiile contabile:

Principiul continuității activității

Principiul permanenței metodelor

Principiul prudenței

Principiul independenței exercițiului

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv

Principiul intangibilității

Principiul necompensării

Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Principiul pragului de semnificație

Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai în cazuri excepționale.

Se menționează, de asemenea, schimbarea metodei de evaluare, atunci când este cazul, tratamentele contabile alternative, suma dobânzilor incluse în costul de producție al activelor imobilizate și circulante cu ciclu lung de producție.

Nota 7 – Acțiuni și obligațiuni

Se prezintă informații cu privire la capitalul social subscris, numărul de părți sociale și valoarea lor în funcție de acționariat.

La celelalte societăți, unde este cazul, se menționează numărul și valoarea acțiunilor emise, acțiuni răscumpărabile, obligațiuni emise.

Nota 8- Informații privind salariați, administratorii și directorii

Se fac mențiuni cu privire la: salarizarea directorilor și administratorilor, numărul mediu aferent exercițiului, pe categorii, salariile plătite, cheltuieli cu asigurările sociale.

Nota 9 – Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari

Se calculează utilizând datele din situația financiară, indicatori de lichiditate, indicatori de risc, indicatori de activitate (de gestiune), indicatori de profitabilitate și acolo unde este cazul, indicatori privind rezultatul pe acțiune.

Datele din Nota 9 sunt deosebit de utile fiind pentru prima dată când prin acestea contabilitatea alocă o parte din studiu analizei economico-financiare „adoptând”și mânuind instrumentarul de indicatori necesari creării unei mai bune imagini a situației firmei.

Nota 10 – Alte informații

Se menționează informații cu privire la prezentarea generală a întreprinderii, informații privind relațiile întreprinderii cu filialele, întreprinderi asociate sau cu alte întreprinderi în care se dețin titluri de participare strategice. Se prezintă modalitatea folosită pentru exprimarea în moneda națională a elementelor patrimoniale, a veniturilor și a cheltuielilor evidențiate într-o monedă străină, se fac referiri cu privire la impozitul pe profit, cifra de afaceri, analizându-se procentual, foarte pe scurt componența acestora.

În categoria altor informații se încadrează și onorariile plătite auditorilor, angajamente acordate și angajamente primite.

II.9. EXEMPLE DE CALCUL ȘI ANALIZĂ A PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

A. Indicatori de lichiditate cuprind:

Indicatorul lichidității curente

Valoarea recomandata acceptabilă este situată în jurul valorii 2 și oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente.

Indicatorul lichidității imediate

Indicatori de risc:

Indicatorul gradului de îndatorare calculat astfel:

sau

Unde :

Capital împrumutat = credit peste un an;

Capital angajat = capital împrumutat + capital propriu.

Indicatorul privind acoperirea dobânzilor – determina de câte ori persoana juridica poate achita cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea indicatorului este mai mica, cu atât poziția persoanei juridice este considerata mai riscanta.

B. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) – furnizează informații cu privire la :

viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de numerar ale persoanei juridice;

capacitatea persoanei juridice de a controla capitalul circulant și activitățile sale comerciale de bază.

Viteza de rotație a stocurilor (rulajul stocurilor) aproximează de câte ori stocul a fost rulat pe parcursul exercițiului financiar.

Numărul de zile de stocare – indica numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate și se calculează după formula:

Viteza de rotație a debitelor – clienți

Calculează eficacitatea persoanei juridice în colectarea creanțelor sale și exprimă numărul de zile pana la data la care debitorii își achită datoriile către persoana juridică.

O valoare în creștere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienților și, în consecință, creanțe mai greu de încasat (clienți rău platnici).

Viteza de rotație a creditelor – furnizor – aproximează numărul de zile de creditare pe care persoana juridica îl obține de la furnizorii săi. In mod ideal ar trebui sa includă doar creditorii comerciali.

Unde pentru aproximarea achizițiilor se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra de afaceri.

Viteza de rotație a activelor imobilizate – evaluează eficacitatea activelor imobilizate prin analiza cifrei de afaceri raportate la activele imobilizate.

Indicatori de profitabilitate – exprima eficiența persoanei juridice în realizarea de profit din resursele disponibile:

Rentabilitatea capitalului angajat – reprezintă profitul pe care îl obține persoana juridica din banii investiți în afacere:

Unde capitalul angajat se refera la banii investiți în persoana juridica atât de acționari ,cât și de creditorii pe termen lung, include capitalul propriu și datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii curente.

O scădere a procentului poate scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să-și controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare.

CONCLUZII

Ca reprezentare fidelă a activității economico-financiare a acestei societăți, situațiile financiare anuale, constituie documentul oficial care redă și descrie situația

reală, poziția financiară, performanțele și rezultatele economico-financiare la încheierea exercițiului financiar.

Situațiile financiare anuale la 31.12.2008 au fost întocmite; conform Legii Contabilității nr. 82/1991 (republicată și modificată) și conform Ordin 1752/2005 armonizate cu Directivele Europene și Standardele Internaționale de Contabilitate.

Ele au relevat evoluția economico-financiară a firmei prezentate. care, deși s-a situat din punctul de vedere al profitului net sub valoarea obținută în exercițiul precedent, poate fi considerată ca pozitivă în ansamblu. Situațiile financiare au ca obiectiv să furnizeze informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a întreprinderii, care sunt utile sferei largi de utilizatori în luarea deciziilor economice, satisfac necesitățile comune ale majorității utilizatorilor, prezintă rezultatele administrării întreprinderii de către conducători, inclusiv modul de gestionare de către aceștia a resurselor firmei. Deciziile economice care se iau de utilizatorii situațiilor financiare sunt în măsură să evalueze capacitatea firmei de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informații concrete asupra poziției financiare, performanței, modificărilor poziției financiare.

BIBLIOGRAFIE

Bărbăcioru, V.; Buzinescu, R.; Domnișoru, S.: Gestiunea și analiza financiară, Ed. Economică, București, 2002

Dambean, Catalin: Analiza poziției financiare a entității economice, în Tribuna Economică, nr. 47.

Mitea, Neluța: Contabilitate Financiara, Ed. Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2008.

Stancu I., Finanțe, Ediția a II-a, Ed. Economică, București, 2002

Vintilă G. Gestiunea financiară a întreprinderii, Ediția a III-a, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2002

*** Codul fiscal și Normele metodologice de aplicare, Ed. All Beck, 2005

*** Colecția revistei Capital, 2007.

*** Colecția revistei Tribuna economică, 2007.

*** Ordinul nr. 1752/2005 privind aprobarea reglementărilor contabile cu directivele europene

[Ministerul Finanțelor Publice] – „Reglementări contabile pentru agenții economici”, Ed. Economică, 2003.

http://www.iasb.org/

News