Managementul International In Andoradocx

=== Managementul international in Andora ===

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: MANAGEMENT

MANAGEMENTUL INTERNAȚIONAL ÎN ANDORRA

STUDENTĂ:

SFABU ROXANA

2016

CUPRINS

CAPITOLUL 1. ANDORRA – PREZENTARE GENERALĂ……………………………………………….2

CAPITOLUL 2. IMPACTUL CULTURII ASUPRA MANAGEMENTULUI INTERNAȚIONAL ÎN ANDORRA……………………………………………………………………………………..6

CAPITOLUL 3. COMUNICAREA ÎN MANAGEMENTUL INTERNAȚIONAL DIN ANDORRA

CAPITOLUL 4. RISCURILE ÎN AFACERILE INTERNAȚIONALE

CAPITOLUL 5. NEGOCIEREA INTERNAȚIONALĂ ÎN ANDORRA

CAPITOLUL 6. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ANDORRA

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. ANDORRA – PREZENTARE GENERALĂ

Principatul Andorra fără ieșire la mare este una dintre cele mai mici state din Europa, cuibărit în Pirinei între granițele franceze și spaniole. În perioada 1278-1993, Andorra a trăit sub conducerea a doi coprincipi (francez și spaniol). În anul 1993, acest sistem feudal a fost modificat prin introducerea unei constituții moderne, coprincipii au rămas în calitate de șefi de stat onorifici, dar guvernul a transformat țara într-o democrație parlamentară. 

Andorra a devenit o destinație turistică populară vizitate de aproximativ 10 milioane de oameni în fiecare an, aceștia fiind atrași de sporturile de iarna, clima de vară, și cumpărături duty-free. Andorra a devenit, de asemenea, un centru comercial internațional bogat datorită sectorului său bancar matur și impozitelor scăzute. Ca parte a eforturilor sale de a moderniza economia, Andorra s-a deschis pentru investiții străine, și s-a angajat și în alte reforme, cum ar fi promovarea inițiativelor fiscale destinate susținerii unei infrastructuri mai largi. Deși nu este un membru al Uniunii Europene (UE), Andorra se bucură de o relație specială cu UE și folosește moneda euro ca monedă națională.

Figura nr. 1.1. Principatul Andorrei

Sursa: https://www.google.ro/search?q=andorra+harta

Având o suprafață de doar 458 km2, Andorra și-a valorificat însă din plin poziția pe care o are între cele două mări țări ale Europei, Spania și Franța. Ca urmare, principala sursă de venituri o constituie turismul, care, împreună cu comerțul, asigură 80 – 90% din PIB.

În ceea ce privește structura etnică a populației (de doar 85.580 locuitori), aceasta este reprezentată în figura de mai jos.

Figura nr. 1.2. Structura etnică a populației din Andorra

Sursa: Prelucrat de autoare conform datelor de pe https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-factbook/geos/an.html,

În figura de mai jos este reprezentată structura populației pe vârste și pe sexe la nivelul anului 2015.

Figura nr. 1.3. Structura populației din Andorra pe categorii de vârstă și pe sexe

Sursa: Prelucrat de autoare conform datelor de pe https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-factbook/geos/an.html

Limba oficială este catalana, iar religia care predomină este romano catolică. Populația se grupează în șapte parohii: Andorra la Vella, Canillo, Encamp, Escaldes-Engordany, La Massana, Ordino, Sant Julia de Loria.

În ceea ce privește economia, așa cum precizam și în paginile de mai sus, turismul, vânzarea cu amănuntul și finanțele sunt pilonii micii economii din Andorra, reprezentând mai mult de trei sferturi din PIB, mai ales statutului de duty-free din Andorra pentru unele dintre produsele comercializate aici. Stațiunile andorriene atrag turiști atât în sezonul cald, dar și sezonul rece, cu toate că încetinirea creșterii economice în țările vecine a dus la o scădere a numărului de turiști înregistrat anual.

Deoarece producția agricolă este limitată, doar 5% din suprafața totală este teren agricol, economia Andorrei este vulnerabilă la variațiile prețurilor la combustibili și la produsele alimentare, deoarece majoritatea produselor alimentare sunt importate. Țara exportă parfumuri și produse cosmetice, produse ale industriei tipografice, mașini electrice și echipamente, îmbrăcăminte, produse din tutun și mobilier. 

Andorra este un membru al uniunii vamale UE și este tratată ca un membru al UE pentru comerțul cu mărfuri fabricate (fără tarife) și ca un membru din afara UE pentru produsele agricole. Deoarece în Andorra se utilizează moneda euro, această țară este efectiv supusă politicii monetare a Băncii Centrale Europene.

Avantajul comparativ al Andorrei, ca un paradis fiscal erodat, a fost acela că legile secretului bancar au fost relaxate sub presiunea UE și OCDE. O creștere economică mai lentă în Spania și Franța a estompat și perspectivele creșterii economice din Andorra. Astfel, începând cu anul 2010, scăderea numărului de turiști a dus la o scădere a PIB-ului și la o deteriorare puternică a finanțelor publice, fapt care a determinat guvernul să pună în aplicare mai multe măsuri de austeritate pentru a reduce deficitul bugetar, inclusiv perceperea unor impozite speciale pe profit. 

Guvernul intenționează, de asemenea să instituie un impozit pe venit la inițiativa Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Noua taxă se va aplica pentru oricine care trăiește în principat timp de cel puțin 183 de zile într-un an calendaristic. Primii 30.000 dolari din venituri vor fi scutiți de impozit, iar următorii 20.000 dolari vor fi taxați cu 5%. 

 Guvernul Andorra și-a mai relaxat, de asemenea, legile sale de rezidență și de investiții în 2012, pentru a face țara mai atractivă pentru investitorii străini. O persoană care acum trebuie să-și petreacă 90 de zile pe an, în principat pentru a beneficia de rezidență, în comparație cu cerința anterioară de 180 de zile. 

CAPITOLUL 2. IMPACTUL CULTURII ASUPRA MANAGEMENTULUI INTERNAȚIONAL ÎN ANDORRA

Cultura a fost definită de-a lungul timpului în diferite moduri. Printre cele mai vechi definiții date culturii se numără și cea a lui Tylor, care preciza: „cultura este acel întreg complex care cuprinde cunoștințele, credințele, arta, morala, legile, obiceiurile și orice alte capacități și obișnuințe dobândite de indivizii unei societăți”.

Geert Hofstede a dat următoarea definiție culturii, aceasta fiind „programarea colectivă a minții, care diferențiază membrii unui grup uman de altul”. Conform acestei definiții, cultura cuprinde sistemele de valori, valorile fiind printre componentele esențiale ale unei culturi. Astfel, cultura este modelată de către mediul social al indivizilor și nu de către indivizii înșiși, fiind vorba de un fenomen colectiv.

Cultura reprezintă moștenirea unei societăți, transmisă prin viu grai, literatură sau alte forme de comunicare, dar și modul de viață și de gândire al acelei societăți transmis din generație în generație. Cultura reflectă latura umană a mediului economic. Ea este o sumă a caracteristicilor comportamentale înrudite și învățate, care sunt împărtășite de membrii societății.

Influența culturii asupra activităților economice a fost studiată încă de la începutul secolului al XX-lea. Weber a reliefat influența religiei, ca element al culturii, asupra performanțelor economice ale societății (Weber, 1976). Inglehard (2000) a cercetat influențele a numeroși factori care modifică sistemul de valori pe un eșantion de 65 de societăți. El a descoperit că diferențele economice se datorează în mare măsură diferențelor culturale.

Cultura are un impact puternic asupra activității de marketing. Marketingul presupune câștigarea de profit prin satisfacea nevoilor, dorințelor umane și cerințelor umane. Pentru a le satisface cât mai bine trebuie înțeleasă cultura pieței-țintă. O modalitate de înțelegere a culturii este de a analiza componenentele acesteia. Mai relevante pentru impactul asupra deciziilor privind mixul de marketing sunt următoarele componente ale culturii: cultura materială, limba, religia, estetica, educația, valorile, normele, tradițiile și obiceiurile, organizarea socială.

Cultura materială are două părți componente: tehnologia și economia. Tehnologia cuprinde tehnicile folosite pentru crearea de bunuri materiale. Nivelul tehnologic variază în limite foarte largi, iar poporul aparținând unei anumite culturi are un nivel de cunoștințe tehnologice care se manifestă în mod diferit. Economia reprezintă maniera în care oamenii folosesc capacitățile lor pentru a obține beneficii. În economie sunt cuprinse producția de bunuri și servicii, distribuția, consumul, mijloacele de schimb și venitul obținut din serviciile publice. Modul în care muncesc oamenii este determinat în mare măsură de tehnologie. La fel și consumul.

Limba este componenta principală a culturii unui popor întrucât cea mai mare parte a culturii unei societăți se regăsește în limbajul vorbit. Ea reflectă natura și valorile culturii. Cunoașterea limbii unei societăți contribuie în măsura determinantă la înțelegerea culturii acesteia.

Estetica se referă la ideile unui culturi privitoare la frumusețe și bun-gust, așa cum sunt ele exprimate în artă, folclor, muzică, dramă și dans și aprecierea specifică a

culorilor și formelor. Ea prezintă un interes special pentru comerciantul internațional datorită rolului pe care îl are în interpretarea semnificațiilor simbolurilor diferitelor metode de expresie artistică, a culorilor și standardelor de frumusețe din fiecare cultură.

Educația reprezintă procesul de transmitere a deprinderilor, ideilor și atitudinilor, precum și instruirea în anumite discipline. Sistemul de educație al unei țări reflectă în mare măsură gradul ei de cultură. Educația determină orientarea, dorințele și motivarea oamenilor.

Religia este unul dintre elementele cele mai sensibile ale culturii. Religia presupune existența unei forțe supranaturale care ne guvernează viețile. Ea definește idealurile de viață, care sunt reflectate la rândul lor în atitudinile și valorile societății și indivizilor. Religia stă la baza similarităților culturale în țările care împărtășesc aceleași credințe și comportamente.

Normele sunt reguli care recomandă sau interzic anumite comportamente în situații specifice. De exemplu, modul în care ne îmbrăcăm în diverse împrejurări derivă din sistemul de norme. Tot din cultură provin și obiceiurile alimentare.

Valorile sunt credințele și opiniile despre ceea ce este „bun” sau „rău” în comportamentul uman. Valorile esențiale ale unei culturi sunt cele comune tuturor indivizilor, înrădăcinate și durabile. În marketing, valorile esențiale ale unei culturi definesc modul în care sunt văzute și utilizate produsele, precum și modul în care se stabilesc relațiile pe piață.

Tradiții și obiceiuri. Pentru înțelegerea corectă a tradițiilor și obiceiurilor, comerciantul internațional trebuie să cunoască modul de gândire din acea cultură, istoria și cultura țării, modul de luare a deciziilor și timpul alocat acestora.

Organizarea socială se referă la modul de înrudire și de relaționare a oamenilor. Rolul familiei în societate, precum și al membrilor în cadrul familiei variază semnificativ în funcție de cultura unei țări. Gruparea pe vârste, rolul femeii în societate diferă și ele mult în funcție de cultură.

Influența culturii asupra deciziilor de produs

Există o paletă largă de decizii privind produsul, referitoare la produsul în sine, marcă, ambalaj, etichetă, garanții și servicii postvânzare, poziționare. În ce privește produsul în sine, caracteristicile mai importante care sunt influențate de cultură sunt dimensiunile produsului, forma produsului, conținutul în sine al produsului, calitatea, metodele de folosire a produsului, culorile produsului.

Dimensiunile produsului ca mărimea, capacitatea sau volumul sunt supuse influențelor pieței și mediului și adesea necesită soluții distincte pentru fiecare piață. Unul dintre factorii importanți îl reprezintă alegerea sistemului metric sau nemetric. Firma trebuie să meargă dincolo de simpla conversie dintr-un sistem în altul. Și alți factori de mediu influențează mărimea produsului. Mâinile japonezilor sunt mai mici, picioarele americanilor sunt mai mari, deci producătorii de mănuși și pantofi trebuie să țină cont de acest fapt. De asemenea, locuințele din unele țări sunt mai puțin spațioase, și producătorii de articole casnice trebuie să țină cont de acest lucru. Chiar și în țările în care preferințele consumatorilor par să fie similare, există deosebiri semnificative în privința dimensiunilor și capacității produselor. Astfel, consumatorii din Uniunea Europeană au

preferințe deosebite în privința mașinilor de spălat rufe. Italienii preferă mașini cu o capacitate de 4 kg, britanicii de 5 kg, iar germanii și suedezii preferă mașinile de 6 kg capacitate. Italienii preferă mașinile de mici dimensiuni, pe când ceilalți le preferă pe cele cu înălțimea de un metru. Francezii, italienii și britanicii preferă mașinile mai înguste, pe când germanii și suedezii, pe cele mai late. Dacă francezii preferă mașinile cu 60 de rotații pe minut, italienii le preferă pe cele cu 400 rotații pe minut, iar britanicii, suedezii și germanii, pe cele cu 700-800 rotații de minut. Britanicii și suedezii nu doresc mașini cu încălzirea apei, întrucât casele lor au încălzire centrală, pe când italienii, germanii și francezii doresc ca mașinile să aibă încorporate și încălzitoare de apă. Francezii și britanicii preferă mașini cu agitatoare, pe când ceilalți doresc mașini cu rostogolirea rufelor. Britanicii doresc mașini care să nu aibă un aspect izbitor, italienii preferă mașinile viu colorate, francezii optează pentru eleganță, germanii, pentru o mașina rezistentă, iar suedezii, pentru o imagine puternică. Britanicii preferă alimentarea superioară a mașinii, pe când ceilalți optează pentru o alimentare laterală (Terpstra, 1997, p. 348).

Forma produsului este un element important în decizia de produs. În acest sens, simbolistica este un factor-cheie în deciziile de produs (Dubois, 1987). Reprezentările simbolice își au expresia în tradiție și obișnuințe. Dacă atributul simbolic al unui produs este perceput negativ, el va trebui modificat. În Orientul Mijlociu figurile rotunde sau pătrate sunt acceptate. Steaua în șase colțuri, arătătorul ridicat sunt evitate.

Conținutul în sine al produsului este și el influențat de cultură, în special la bunurile de consum. Musulmanii nu consumă carne de porc și alcool. De aceea, în țările islamice grăsimea animală trebuie înlocuită cu cea vegetală din cauza restricțiilor religioase. Hindușii brahmani nu consumă carne deloc. Compania australiană producătoare de alimente pentru animale de casă Uncle Ben’s, de exemplu, a trebuit să elimine carnea de porc chiar și din alimentele destinate animalelor, întrucât consumul de carne de porc este interzis de religia musulmană. Dacă există un număr mare de analfabeți sau femeile sunt excluse de la educație, produsele trebuie simplificate.

Un produs poate avea utilizări variate pe alte piețe, iar metodele de pregătire pot fi altele. De exemplu, firma americană Dunkin’s Donuts, nu a avut succes la început în Brazilia, întrucât localnicii nu servesc de obicei micul dejun. Așa că a trebuit să se adapteze pieței locale, realizând produse din fructe locale pentru desert sau petreceri. Nici compania Campbell nu a avut succes în Brazilia cu supele sale preparate din carne de vită și vegetale, întrucât gospodinele braziliene preferă supele uscate de tipul Knorr, cărora le adaugă ingrediente locale.

Un rol important îl au culorile produsului. Acestea pot fi utilizate pentru distingerea mărcii – compania Herz, de exemplu, folosește culoarea galbenă, iar firma Avis, pe cea verde. Rolls Royce utilizează argintiul strălucitor pentru a crea imaginea de articol de lux. Pepsi-Cola a avut multe probleme când a schimbat culoarea automatelor sale din albastru închis în albastru deschis în țările din sud-estul Asiei, întrucât această culoare simbolizează acolo doliul și moartea.

Produsele trebuie adaptate și culturii materiale a familiei. Ca atare, se va analiza dacă familia are autoturism, dacă pregătește hrana, dacă are frigider. Femeile care spală rufele la râu nu au nevoie de detergent, ci doar de săpun.

Produsul oferit pieței străine trebuie să fie în concordanță cu reglementările legale și obișnuințele religioase sau sociale. De exemplu, produsele care conțin formaldehidă sunt strict interzise în Japonia, pe când în alte țări nu.

Marca este influențată de următoarele elemente ale culturii: limba, estetica și valorile culturale. Numele de marcă poate fi influențat în primul rând de limbă, dacă acesta nu este tradus corect sau semnificația lui are o conotație negativă. De exemplu, expresia „no va” în spaniolă înseamnă „nu merge”, și poate fi confundată cu cuvântul italian „nova” care înseamnă „nou”. Prin urmare, firma General Motors nu a avut succes în țările vorbitoare de limbă spaniolă cu modelul său Nova. De asemenea, cuvântul „fresca” (denumirea băuturii răcoritoare americane Fresca) în spaniolă este un jargon pentru lesbiene, iar marca de autoturisme Pinto a firmei Ford a trebuit să fie schimbată în Corcel în Brazilia, după ce s-a descoperit că în această țară „pinto” este un jargon pentru organul sexual al bărbatului. Uneori, același cuvânt are o semnificație complet diferită în alte țări (false friends). De exemplu, cuvântul „diet” în franceză sugerează sănătate șubredă. În consecință, firma Coca-Cola, nu folosește în Franța numele „Diet Coca-Cola”, ci „Coca-Cola light”.

În țările cu grad ridicat de naționalism, trebuie folosite mărcile locale pentru a avea acces pe piață. De exemplu, din 1996, guvernul vietnamez a impus ca numele tuturor mărcilor să fie locale (Kotabe, Helsen, 1998, p. 336).

Imaginea țării de origine poate varia în funcție de valorile culturale. Germania este recunoscută pentru mărcile de autoturisme, SUA pentru cele ale fast food-urilor, țigărilor, gumelor de mestecat, Elveția pentru ale ceasurilor, Franța pentru moda feminină. În anumite culturi, imaginea țării de origine este asociată cu o înaltă calitate, seriozitate, profesionalism.

Deciziile referitoare la ambalaj au în vedere în esență forma și structura ambalajului, mărimea acestuia, culorile, cultura materială. Astfel, americanii preferă să cumpere maioneza și muștarul în borcane, pe când în Germania și Elveția se preferă tuburile. De asemenea, în SUA berea este ambalată de obicei în cutii de tablă, pe când în Europa se ambalează în sticle. Mărimea pachetelor variază în funcție de modelele de cumpărare și condițiile pieței. În țările cu venituri scăzute, bunurile se vând de regulă cu bucata și nu în pachete cu mai multe produse.

În privința culorilor, țările africane le preferă de regulă pe cele mai vii. Totuși, culoare roșie este asociată cu vrăjitoria și moartea. Culoarea albă nu este preferată pe ambalajele din țările dezvoltate din cauza posibilității de confuzie cu produsele generice. Negrul, pe de altă parte, este din ce în ce mai folosit, sugerând calitate, excelență și „clasă”.

Cultura materială influențează deciziile de ambalare prin tehnologiile de ambalare existente, materialele disponibile, infrastructura de transport, care, dacă este necorespunzătoare, poate duce la deterioararea ambalajelor sau folosirea unor ambalaje mai rezistente.

Etichetarea presupune folosirea limbii adecvate. Dacă eticheta conține informații importante pentru consumator, ea trebuie să fie scrisă, de regulă, în limba acestuia, ceea ce presupune existența de etichete pentru fiecare piață. De asemenea, simbolistica de pe etichete și ambalaje își are explicații în tradiții și obiceiuri. În India, de exemplu, elefanții, papagalii, tigrii sunt folosiți ca mărci de comerț pe etichete și pe ambalaje. În țările în care ponderea analfabeților este ridicată, etichetele trebuie adaptate corespunzător.

Garanțiile și serviciile postvânzare se stabilesc în funcție de valorile culturale și cultura materială. În țările în care oamenii sunt influențați de fatalismul în fața sorții folosirea garanțiilor și serviciilor postvânzare, ca modalități de reducere a riscului asociat cu întâmplările nefericite, este mai puțin eficace ca în țările în care oamenii consideră că viitorul poate fi controlat (Hoover, 1978). În lumea islamică, legitimitatea, ca unul dintre conceptele fundamentale musulmane, garanțiile produsului sunt mai puțin formale.

Poziționarea se face în funcție de valorile culturale ale fiecărei societăți. De exemplu, compania Renault subliniază în Franța plăcerea de a conduce un automobil, în Germania, unde cumpărarea unui autoturism este un lucru serios, pune accent pe siguranță, caracteristici tehnice moderne și confort interior.

Deprinderile tehnologice ale firmei pot influența politica de garanții și servicii postvânzare. De asemenea, dacă firma nu are filiale în străinătate, și prin urmare nici facilități tehnice corespunzătoare, nu va putea avea o politică proprie de garanții și servicii postvânzare. Impactul tuturor acestor elemente asupra culturii sunt sintetizate în tabelul 1.

Influența culturii asupra deciziilor de preț

Există câteva aspecte legate de preț care sunt influențate de cultură. Acestea ar fi: relația preț/calitate, politica de credit, marjele de preț, războaiele prețurilor, efectul țării de origine și negocierea prețurilor.

Relația preț/calitate poate fi interpretată diferit în medii culturale diferite. Peterson și Jolibert identifică o corelație foarte puternică între preț și calitate în Franța și SUA (Peterson, Jolibert, 1976). În România, din cauza comportamentului neetic al unor oameni de afaceri, prețul nu este perceput că însemnând întotdeauna calitate. Se poate spune că valorile culturale influențează modul în care clienții percep prețul ca pe un indicator al calității. Politica de credit este influențată de religie. În lumea musulmană interzicerea luării de camătă face ca să nu poată fi utilizat creditul ca instrument de marketing, ci doar reducerile de preț în numerar. Dubois arată că normele influențează modul de utilizare a creditului, dar și atitudinea față de relația preț/calitate (Dubois, 1987). Pentru a forța decizia, americanii pot oferi concesii de preț doar pe o perioadă limitată și își iau o marjă de preț pentru a acoperi anumite nerealizări din contract. În Europa de Est o concesie mică de preț făcută de o persoană importantă în faza finală a negocierilor poate duce uneori la semnarea contractului (Sasu, 2005).

Efectul țării de origine poate influența decizia de preț. Într-un studiu empiric realizat de Cattin și colaboratorii se arată că managerii asociază produselor manufacturate sub sintagma „Made in ..” importanță diferită (Cattin, 1982). În situația în care imaginea produsului este pozitivă pot fi practicate prețuri mai mari. Normele mai influențează și înclinația intermediarilor de a intra în războaie ale prețurilor.

Stabilirea prețurilor poate fi și un pretext pentru negociere. In lumea arabă, de exemplu, lipsa tocmelii este considerată o jignire. În Africa, negociatoriii care se grăbesc sunt priviți cu suspiciune, deoarece graba le creează impresia că vor fi înșelați. Impactul elementelor culturii asupra deciziilor privind prețul sunt redate în tabelul 2.

Bibliografie

Adler, N.A. (1997). International Dimensions of Organizational Bahaviour, SW College Publishing, Cincinnati

Amway Japan Announces Fiscal (1999). First Quarter, PR Newshire, July, 14, 1999 Buzzel, J.J. (1982). Can You Standardize Multinational Marketing?, in Harvard Business Review, November-December, pp. 102-103 Cateora, P. (1996). International Marketing, Irwin McGraw-Hill, Boston

Cattin, P.; Jolibert, A. (1982). A Cross Cultural Sudy of 'Made-in' Concepts, în The Journal of International Business Studies, Winter, pp. 131-142

Czinkota, M.R.; Ronkainen, I.A. (1998). International Marketing, The Dryden Press, Harcourt Brace College Publisher, New York Douglas, S.; Dubois, B. (1977). Looking at the Cultural Environment for International Marketing Opportunities, în Columbia Journal of World Business, Winter, p. 107

Dubois, B. (1987). Culture et marketing, în Recherche et Applications enMarketing, vol. 11-1, pp. 47-64

Frazier, G., Rody, R. (1991). The Use of Influence Strategies in Interfirm Relationship in Industrial Product Channels, în Journal of Marketing, nr. 55, pp. 52-69 Germany: „Europe's On-line Front Runnes”, în Communications Week International, March, 15, 1999, p. 6

Gillespie, K.; Jeannet, J.P.; Hennessey, H.D. (2004). Global Marketing, Houghton Miffin Company, Boston

Gouldner, A. (1960). The Norm of Reciprocity: A Preliminary Statement, în American Sociological Review, 25, pp.161-179

Hoover, R.J. (1978). A Cross-National Study of Perceived Risk, în Journal of Marketing, July, pp.102-108

Inglehard, R. (2000). Culture and Democracy, Basic Books, Harrison

Inkeles, A.; Levinson, D.J. (1999). National Character, în The Handbook of Social Psychology, vol. 4, Addison-Wesley Reading, MA Jain, S. (1990). International Marketing Management, PWS Kent Publishing Company, Boston Jeannet, P.R.; Hennessey, H.D. (1998). International Marketing Management, Houghton, Miffin Company, Boston

Kotabe, M., Helsen, K. (1998). Global Marketing Management, John Wiley and Sons, New York Mooij, M.K.; Keegan, W.J. (1991). Advertising Worldwide, Prentice Hall, New York Peterson, R.A.; Jolibert, A.J.P. (1976. A Cross-national Investigation of Price and Brands as Determinants of Perceived Product Quality, în Journal of Applied Psichology, vol. 61-4, pp. 533-536

Rosson, P.J.; Ford, D. (1982). Manufactured-Overseas Distributor Relations and Export Performance, în Journal of International Business Studies, fall, pp. 57-71 Sasu, C. (2005). Management internațional, Editura Universității „Al.I.Cuza” Iași Sasu, C. (2005). Marketing internațional, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași Terpstra, V.; Sarathy, R. (1997). International Marketing. The Dryden Press, Harcourt Brace College Publisher, New York

Tylor, E.B. (1871). Primitive Culture, John Murray, London

Usunier, J.C. (2000). Marketing Across Culture, Prentice Hall, London

Weber, M. (1976). The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism, Allen and Urwin, London

CAPITOLUL 3. COMUNICAREA ÎN MANAGEMENTUL INTERNAȚIONAL DIN ANDORRA

CAPITOLUL 4. RISCURILE ÎN AFACERILE INTERNAȚIONALE

CAPITOLUL 5. NEGOCIEREA INTERNAȚIONALĂ ÎN ANDORRA

CAPITOLUL 6. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ANDORRA

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE