Managementul informațional și [614055]

ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”
NECLASIFICAT
Exemplar nr.
Facultatea de Securitate și Apărare
Departamentul Sisteme Informaționale și Acțiuni Cib ernetice

Băcăințan Mariana-Diana

Programul de studii universitare de licență
Sisteme Informaționale

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Conducător științific
Col. prof. univ. dr. Călin Ion

– București, 2020 –

ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”

NECLASIFICAT
Exemplar nr.
Facultatea de Securitate și Apărare
Departamentul Sisteme Informaționale și Acțiuni Cib ernetice

Băcăințan Mariana-Diana

Programul de studii universitare de licență
Sisteme Informaționale

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Tema: Managementul informațional și
importanța acestuia în sistemele
informaționale

Conducător științific
Col. prof. univ. dr. Călin Ion

– București, 2020 –

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
2 din 76
Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
3 din 76
Cuprins
INTRODUCERE ………………………………… ……………………………………… 7
1. ABORDĂRI TEORETICE REFERITOARE LA INFORMAȚIE
ȘI SISTEME INFORMAȚIONALE ……………………. ……………………. 11
1.1. Conceptul de informație – mijloc de comunicare și c unoaștere……….. 11
1.1.1. Caracteristicile informației …………………. ………………………………………… 16
1.1.2. Necesitatea de informații ……………………. ………………………………………… 19
1.1.3. Clasificarea informațiilor……………………. ………………………………………… 20
1.2. Aspecte fundamentale ale sistemelor informaționale ……………………… 22
1.2.1. Conceptul de sistem informațional …………….. ………………………………….. 22
1.2.2. Componentele sistemelor informaționale ………… ……………………………… 25
1.2.3. Funcțiile sistemului informațional…………….. …………………………………… 26
2. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL
INFORMAȚIONAL ………………………………. …………………………………. 29
2.1. Organizație și management ……………………. …………………………………….. 29
2.1.1. Delimitări conceptuale privind organizația …….. ………………………………. 29
2.1.2. Management. Abordări și relevanță …………….. ………………………………… 31
2.2. Factorul uman în sistemele informaționale ……… …………………………….. 34
2.3. Management organizațional ……………………. ……………………………………. 39
2.4. Conceptul de management informațional …………. …………………………… 42
2.5. Importanța ciclului informațional …………….. ………………………………….. 44
3. CORELAREA ASPECTELOR TEORETICE CU
APLICABILITATEA CONCEPTULUI STUDIAT …………… ………. 49
3.1. Evoluția tehnologiei informației în sistemele infor maționale …………… 49
3.1.1. Tendințe emergente în tehnologia informației …… ……………………………. 54
3.2. Tipologia sistemelor în managementul informațional …………………….. 56
3.2.1. Sistem de procesare a tranzacțiilor – TPS ……… ……………………………….. 58
3.2.2. Sistem de automatizare a muncii de birou – OAS …. ………………………… 59
3.2.3. Sistem de lucru bazat pe cunoștințe – KWS ……… ……………………………. 60
3.2.4. Sistem informațional pentru management – MIS …… ……………………….. 61
3.2.5. Sistem suport pentru decizii – DSS ……………. ………………………………….. 62

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
4 din 76
3.2.6. Sistem destinat conducerii – EIS ……………… ……………………………………. 63
3.3. Sistem integrat de informații – ERP …………… …………………………………. 63
3.3.1. SeniorERP – studiu de caz ……………………. ……………………………………… 65
CONCLUZII ………………………………….. ………………………………………… 69
BIBLIOGRAFIE………………………………… …………………………………….. 71

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
5 din 76
Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
6 din 76
Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
7 din 76

INTRODUCERE

În prezent, organizațiile acumulează o cantitate ma re de date ce sunt procesate
pentru necesarul de informații. Este imperativă ges tionarea optimă a informațiilor,
în special în contextul actualului val tehnologic, pentru a înțelege trecutul, a aprecia
prezentul și a creiona viitorul unei organizații. I nformațiile exacte și precise
reprezintă o resursă extrem de valoroasă pentru soc ietate și toate structurile
organizaționale deoarece pe baza acestora se iau de cizii și se proiectează obiective.
Fluxul de informații, cu precădere în cadrul organi zațional, este direcționat de
un sistem informațional, ce incorporează mijloace m anuale și automate de tratare a
datelor și informațiilor, realizate de resursa uman ă într-o ierarhie prestabilită prin
proceduri informaționale.
O organizație care este capabilă să-și gestioneze î n mod adecvat informațiile
poate atinge chiar și niveluri competitive ridicate pe piața în care își desfășoară
activitatea, deoarece datorită acestui lucru, echip ele de lucru prezente în organizație
își pot identifica punctele forte și punctele slabe pentru o mai bună planificare, cu
scop clar determinat. În acest sens, o opțiune vala bilă pentru creșterea valorii
organizaționale este ca informația să fie integrată și pusă la dispoziție la momentul
potrivit persoanei potrivite, astfel încât să poată fi analizată de factorii de decizie, în
general de manageri.
O gestionare strategică a resurselor este o artă. A stfel, printr-un proces
permanent susținut de motivație si de prelucrare a datelor de care dispunem,
centralizat pe înțelegere și cunoaștere a acțiunilo r întreprinse, realizăm în orice
activitate, un management informațional care crista lizează obiective și misiuni prin
prisma deciziilor luate.
Catalizatorul managementului informațional este fac torul uman. În
organizație acesta se situează pe diferite poziții operaționale, informaționale sau

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
8 din 76
decizionale și în funcție de activitatea desfășurat ă contribuie la administrarea
resursele atât prin metode și tehnici manuale cat ș i automate.
În acest moment, instrumentele tehnologice automate reprezentate de sistemul
informatic ca parte integrată a sistemului informaț ional, joacă un rol foarte important
în integrarea datelor și în creșterea valorii pe ca re le aduce organizației. Există
diverse sisteme informaționale cu sisteme integrate de gestionare care îndeplinesc
obiectivele principale din cadrul unei companii pre cum automatizarea proceselor,
furnizarea de informații de sprijin managerial și e xecutiv, obținerea de avantaje
competitive prin implementarea și utilizarea aceste ia, printre altele, care permit o
manipulare adecvată a informațiilor.
Informațiile fiabile sunt cruciale pentru procesul de luare a deciziilor
operaționale și strategice, fiind mai exacte atunci când se bazează pe surse de
informații care ajută compania să reducă incertitud inea și riscul. În acest scop,
tehnologiile informaționale sunt un instrument foar te valoros care permite
colectarea, procesarea și stocarea datelor care sun t generate din aceeași operațiune
comercială zilnic. Acest lucru facilitează accesul la informații și reduce marja de
eroare care ar putea exista atunci când sunt realiz ate succesiv activitățile.
Tehnologia informației a revoluționat modul în care companiile pot opera,
comunica, planifica și analiza astfel încât să îmbu nătățească eficiența, eficacitatea și
rentabilitatea. Când vorbim despre procesele organi zaționale, ne referim la toate cele
care au legătură cu toate domeniile care o susțin s ă desfășoare activitatea căreia îi
este dedicată. Pentru acest tip de proces, există u n răspuns tehnologic foarte util
pentru organizații, sistemele ERP. Aceste sisteme, ca instrument de asistență
decizională, permit integrarea tuturor informațiilo r și prin această automatizare,
nivelul de fiabilitate al datelor este crescut la p roiectarea unui plan de acțiune sau a
unei strategii, asigurând un management informațion al eficient.
Conținutul lucrării de față își propune să prezinte principalele aspecte
teoretice si aplicabilitatea acestora în legătură c u importanța managementului
informațional în sistemele informaționale.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
9 din 76
Lucrarea este structurată pe trei capitole. Capitol ele sunt structurate în baza
cuvintelor cheie ce au reprezentat fundamentul elab orării acestei cercetări:
informație, sistem informațional și management.
Primul capitol abordează aspectele teoretice referi toare la informație și
sisteme informaționale prin definirea conceptelor ș i o modestă clasificare a
componentelor și funcțiilor reprezentative.
În capitolul al doilea sunt prezentate considerații le generale cu privire la
conceptul de management informațional, cu abordări în domeniul managementului.
Prin contextualizarea termenului de organizație est e reprezentat cadrul în care
factorul uman fundamentează procesul de management si este reliefată importanța
ciclului informațional.
Capitolul al treilea reprezintă o abordare observaț ională a dimensiunii
aplicative a conceptului studiat prin care este evi dențiată importanța unui
management informațional optim în sistemele informa ționale. Aplicabilitatea este
evidențiată prin tipologia sistemelor informatice i ntegrate în decursul timpului prin
evoluția tehnologiei informației, ce vin în sprijin ul optimizării și eficientizării
proceselor organizaționale. Ca o încununare a efort urilor tehnologiei, am considerat
relevantă prezentarea unui umil studiu de caz al ce lui mai elocvent sistem integrat
de informații, sistemul ERP, care prin structură și funcționalități este suport al
factorului uman în procesul decizional, prin desfăș urarea managementului
informațional.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
10 din 76

Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
11 din 76

1. ABORDĂRI TEORETICE REFERITOARE LA
INFORMAȚIE ȘI SISTEME INFORMAȚIONALE

„Există încă multe lucruri de făcut. Primul și cel mai greu este să folosim
cunoștințele noastre actuale pentru înlăturarea rel elor pe care le știm. Al doilea este
să orientăm cercetările științifice spre descoperir ea de noi mijloace de înlăturare a
relelor pe care astăzi nu le putem evita, spre vind ecarea bolilor și asigurarea unei
vieți lungi și fericite tuturor oamenilor. Ne aștea ptă apoi alte sarcini, constând în
continuarea și extinderea cercetărilor în vederea d escoperirii unor rele necunoscute
încă, pe care, la rândul lor, va trebui să le comba tem și să le distrugem. Pe de altă
parte, ca sarcini pozitive, trebuie să descoperim n oi lucruri utile, materiale și
procedee noi și, mai presus de toate, noi baze efec tive pentru organizarea acțiunilor
sociale. Aceasta înseamnă că, de fapt, cunoașterea reprezintă doar prima etapă în
îndeplinirea sarcinii ce revine gândirii omenești. Cunoașterea trebuie să ducă la
transformări constructive, pentru ca ea însăși să s e poată astfel împrospăta. 1”

1.1. Conceptul de informație – mijloc de comunicare și c unoaștere
Fiecare persoană, fiecare companie, și în general f iecare organizație, captează
în permanență o serie de date, o mare parte neavând o semnificație pentru aceasta,
existând în schimb alte date ce servesc la o mai bu nă înțelegere a sinelui și a mediului
înconjurător. Aceste date, care constituie așa-numi ta informație, au menirea de a
conduce spre luarea celor mai bune decizii. Prin ur mare, informația comunicată la
timp și în cantitatea potrivită, reprezintă un punc t cheie pentru orice organizație.
„Comunicarea între persoane sau între grupuri joacă un rol esențial, de prim ordin.
Prin comunicare, individul se umanizează, își forme ază și își dezvoltă
personalitatea, deoarece ea este cea care asigură t ransmiterea experienței sociale.

1 J. D., Bernal, Știința în istoria societății , Editura Politică, București, 1964, p. 933.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
12 din 76
Omul este o ființă care comunică și, în virtutea ac estui fapt, se formează și se
manifestă ca om 2.”
În orice companie, managerii iau decizii, pregătesc planuri și controlează
activitățile folosind informațiile pe care le pot o bține, fie din surse formale, fie prin
surse informale, cum ar fi conversații față în față , apeluri telefonice, contacte sociale,
etc. Managerii se confruntă cu un mediu caracteriza t prin complexitate și
incertitudine crescânde. Teoretic, în aceste condiț ii, managerul ar trebui să poată
defini tipul de informații solicitate și să le și o bțină. Cu toate acestea, în practică nu
se întâmplă acest lucru, ci mai degrabă, managerii își desfășoară activitatea pe baza
informațiilor disponibile și accesibile. Astfel, ma joritatea deciziilor sunt luate fără a
avea cunoștințe absolute, fie pentru că informațiil e nu sunt disponibile, fie pentru că
ar costa foarte mult achiziționarea acestora. În ci uda dificultăților de obținere a
informațiilor, managerii au nevoie de informații re levante pe baza cărora să își
îndeplinească funcțiile de planificare, control și decizie.
Termenii de date și informații sunt uneori folosiți în mod interschimbabil;
totuși, sensul acestora este diferit. „Data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a
unor acțiuni, procese, fapte, fenomene, referitoare la organizație sau la procese din
afara sa, care interesează managementul acesteia 3.” Datele sunt fapte obținute prin
citire, observare, calcul, măsurare, etc.
Organizarea datelor reprezintă procesul de identificare, definire, stru cturare
și memorare a datelor. Pentru organizarea și preluc rarea datelor în vederea obținerii
informațiilor sunt utilizate următoarele concepte:
Atributele datei – se referă la proprietățile datei (tipul datei, v aloarea inițială,
precizia prezentării interne, etc) și determină mod ul în care poate fi ea tratată în
procesul de prelucrare 4.

2 Mielu, Zlate, Fundamentele psihologiei , Editura Polirom, Iași, 2009, p. 216.
3 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management , Editura Economică, București, 1995, p. 171.
4 Narcisa, Isăilă, Utilizarea tehnologiei informației în mediul econom ic , Editura Universitară, București, 2012, pp.
13-15.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
13 din 76
Codificare – proces care pe baza unor reguli prestabilite asi gură înlocuirea
valorilor pe care le au elementele unei mulțimi cu valori ce aparțin altei mulțimi, cu
caracteristici diferite.
Cod – denumire sub care regăsim un set de simboluri el ementare, împreună
cu regulile potrivit cărora se formează aceste simb oluri.
Sistem binar – sistem pentru codificarea informațiilor la nivel fizic.
Bit – unitate elementară de reprezentare a informației corespunzător cifrei
binare 0 își 1.
Byte (octet) – secvență de 8 cifre binare (biți) consid erată unitatea elementară
de adresare a memoriei calculatorului. Într-un byte se poate reprezenta, la nivel
intern, un caracter.
Programul informatic – definește operațiile care se efectuează asupra
informației în cadrul procesului de prelucrare.
Algoritmul de prelucrare – specifică etapele care trebuie parcurse în
prelucrarea informațiilor și ordinea lor de execuți e.
Sistemul ASCII (American Standard Code for Information Interchang e) –
sistem standardizat de reprezentare a datelor la ni vel intern, care permite
reprezentarea fiecărui caracter la nivel de octet ( byte), oferind posibilitatea
codificării a 256 caractere, 128 reprezentând codif icarea standard pentru PC-uri, iar
celelalte 128 sunt cunoscute și sub denumirea de AS CII extins prin care se permite
codificarea literelor care nu se regăsesc în alfabe tul limbii engleze, simboluri
științifice, simboluri matematice etc.
Informația digitală – reprezintă informația folosită în sistemele de c alcul și
mediile de memorare recunoscute de acestea, fiind r eprezentată în forma codificată
(șiruri de cifre binare).
Fișier de date – colecție omogenă de date stocate pe un suport te hnic
recunoscut în prelucrarea automată, identificabil p rin nume și extensie.
Bază de date – reprezintă una sau mai multe colecții de date, a flate în
interdependență, împreună cu descrierea structurii lor și a relațiilor de organizare și

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
14 din 76
structurare a datelor, se asigură: independența fiz ică și logică a datelor față de
programele de aplicații și invers, accesul rapid la informațiile stocate în baza de date,
o redundanță minimă și controlată a datelor. După m odelul de date folosit se
întâlnesc următoarele tipuri de baze de date: arbor escent (ierarhic), rețea, relațional,
baze de date orientate obiect și baze de date obiec t relaționale.
Sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) – pachet specializat de programe
prin care se asigură structura și gestiunea colecți ilor de date din bazele de date.
Depozit de date (Data warehouse) – reprezintă o colecție tematică de date,
special concepută pentru analiza datelor și fundame ntarea procesului decizional.
Sursele pentru depozitele de date sunt: date din is toric, bazele de date publice (BD
statistice, demografice, prognoze etc.). Structurar ea și memorarea datelor pe
suportul fizic trebuie făcută pentru a permite efec tuarea unor analize multicriteriale.
Sistem de calcul – reprezintă calculatorul prin prisma componentelo r sale
fizice (hardware) și logice (software).
Sistem informatic – reprezintă ansamblul de resurse, procedee și mij loace, cu
precădere automate, folosite în prelucrarea datelor în vederea furnizării, în mod
operativ, a informațiilor necesare activităților ma nageriale.
Constatăm astfel că, informația este un set de date transformate într-un mod
care ajută la reducerea incertitudinii despre viito r și prin urmare, la luarea deciziilor.
Informația reprezintă datele transformate într-un m od semnificativ pentru persoana
care o primește, având o valoare reală sau perceput ă pentru deciziile și acțiunile
acesteia. Astfel, informațiile sunt date care au fo st interpretate și înțelese de către
receptor. Relația dintre date și informații este ec hivalentă cu relația dintre materia
primă și produsul finit. Informațiile vor fi semnif icative atât timp cât vor reprezenta
materia primă pentru o anumită decizie.
Apare astfel procesul de reflexie și înțelegere, of erind posibilitatea mesajului
de a avea sensuri diferite, pentru fiecare persoană în parte. Procesul implică, de
asemenea, ca datele ce au fost analizate sau proces ate pentru a produce mesaje, să
fie înțelese de către receptor pentru a se transfor ma în informații. Transformarea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
15 din 76
datelor în informații impune conștientizarea cerinț elor de utilizare, formare
profesională, de poziția în organizație și de famil iarizare cu limbajul și metoda de
calcul a persoanei ce primește informația.

Figura nr. 1: De la date și informații 5
Este cunoscut faptul că toți managerii au nevoie de informații, însă nu toți au
nevoie de același tip de informații. Tipul de infor mații solicitate depinde de diverși
factori: nivel ierarhic, tipul de activitate, confi dențialitate, urgență, etc. În fapt,
utilitatea informațiilor este discutabilă, deoarece se poate întâmpla ca ceea ce
înseamnă informație pentru o persoană, să reprezint e o simplă dată pentru altcineva.
„Conceptul de informație este delimitat de orizontu l de cunoaștere al unui om
care știe realmente să exploateze informativ un câm p ori un mediu informațional 6.”
Informația reprezintă cunoașterea și înțelegerea datelor de către receptor. Informaț ia
reduce incertitudinea și aduce noutate receptorului prin ceva despre care acesta nu
știa. Informația constituie un factor esențial pent ru orice organizație prin faptul că
deținerea sau nu a informațiilor corespunzătoare va fi un factor determinant în
calitatea deciziilor adoptate și, în consecință, în strategia ce poate fi proiectată și
ulterior implementată.

5 Ion, Călin, Deficiențe în activitatea de analiză a informațiilo r , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol
I”, București, 2015, p. 19.
6 Ștefan, Vlăduțescu, Informația de la teorie către știință , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 5.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
16 din 76
„Termenul cunoștințe este definit ca fiind totalita tea noțiunilor, ideilor,
informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare 7.” Obiectivul activității
unei organizații include colectarea cunoștiințelor și stimularea efortului. Tehnologii
utile includ motoare de căutare, tehnologii de scan are, software de recunoaștere a
vocii și a caracterelor optice, agenți inteligenți, sisteme pentru managementul
bazelor de date și depozite. După ce informația est e identificată, colectată și
gestionată este transformată în cunoștințe.
Acest proces reclamă clasificare, analiză și sintez ă, necesitând intervenția
umană. Cunoștințele nu se creează prin tehnologii. Numai ființa umană exprimă
informația într-un format care face transformarea c u ușurință în cunoștințe de către
altă persoană după ce a găsit informația.
Unul dintre promotorii înțelepciunii – Neil Fleming 8 ne atrage atenția asupra
anumitor capcane ale cunoașterii pe baza următoarel or premise:
 o colecție de date nu reprezintă informații
 o colecție de informații nu reprezintă cunoștințe
 o colecție de cunoștințe nu înseamnă înțelepciune
 o colecție de judecăți nu reprezintă adevărul

1.1.1. Caracteristicile informației 9
Relevanță
Aceasta este o calitate decisivă. Informația releva ntă este aceea care aduce un
plus de cunoștințe și reduce incertitudinea cu priv irea la problema ce trebuie
analizată. Adesea, rapoartele și mesajele conțin pă rți irelevante ce provoacă
dificultăți și frustrări în utilizarea lor. Trebuie subliniat faptul că multe decizii greșite
adoptate în organizații se datorează supraîncărcări i cu date. Informațiile bune,
corecte nu provin dintr-o acumulare excesivă de dat e, ceea ce conduce adesea la un

7 Ion, Călin, Deficiențe în activitatea de analiză a informațiilo r , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol
I”, București, 2015, pp. 20-21.
8 Neil, Fleming, Coping with a Revolution: Will the Internet Change Learning? , https://vark-learn.com/wp-
content/uploads/2014/08/Information_and_Knowle.pdf, accesat în data de 03 aprilie 2020.
9 Jayawardene Vimuthki, Sadiq Shazia, Indulska Marta , An analysis of data quality dimensions ,
https://espace.library.uq.edu.au/view/UQ:312314, ac cesat în data de 03 aprilie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
17 din 76
sentiment general de neputință în rezolvarea proble mei, ci se bazează pe obținerea
datelor relevante.
Precizie
Informația trebuie sa fie suficient de precisă pent ru utilizarea acesteia de către
decident în scopul propus. Nu există informație abs olut precisă. Din acest
considerent, există riscul ca o investiție ce urmăr ește furnizarea unei precizii mai
mari, să nu conducă la o creștere a valorii informa ției.
Nivelul de precizie trebuie să fie proporțional cu importanța deciziei ce trebuie
luată și depinde de rangul ierarhic pe care deciden tul îl ocupă în organizație.
Integralitate
În mod ideal, toate informațiile necesare pentru lu area deciziei trebuie să fie
disponibile integral, însă în realitate acest lucru nu este posibil. O informație poate
fi considerată integrală dacă ne informează despre punctele cheie ale problemei
studiate.
Încrederea în sursă
Încrederea în sursă crește atunci când aceasta a fo st credibilă în trecut. În mod
special, în cazul deciziilor strategice, managerii folosesc rapoarte din diverse surse
pentru a crește încrederea în mesaj.
Comunicarea cu persoana potrivită
În cadrul organizației, fiecărui manager i se atrib uie o anumită sferă de
activitate și responsabilitate și trebuie să primea scă informațiile necesare pentru
îndeplinirea sarcinilor cuvenite. În momentul în ca re acest aspect nu este conform
cu realitatea organizațională, există posibilitatea ca informația necesară să nu fie
furnizată nivelului corespunzător. Astfel, se poate întâmpla ca un superior să nu
furnizeze toate informațiile solicitantului, în tim p ce uneori un subordonat poate
omite sau reține informații în încercarea de a se f ace indispensabil. Furnizorii de
informații trebuie să cunoască necesitatea de infor mație și să asigure disponibilitatea
acesteia acolo unde este necesar a fi livrată.
Punctualitate

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
18 din 76
Informația bună este cea comunicată în momentul în care se dorește utilizarea
acesteia. Într-o oarecare măsură, necesitatea rapid ității în obținerea informațiilor
poate intra în conflict cu acuratețea acestora, deș i metodele moderne de prelucrare a
datelor pot produce informații precise foarte reped e. Informații vitale pentru
organizație își pot pierde valoarea atunci când exi stă întârzieri în obținerea,
procesarea sau comunicarea acestora.
Deși punctualitatea informațiilor procesate în mod regulat în cadrul
organizației este foarte importantă, informațiile a r trebui să fie produse cu o
frecvență relaționată tipului de decizii și activit ăți asociate acestora. Adesea în
organizații, rapoartele sunt realizate în mod regul at la intervale destul de arbitrare
(zilnic, săptămânal sau lunar) după tradiții și con venții calendaristice, fără a se ține
cont de ciclul de timp al activității implicate.
Detaliu
Informațiile trebuie să conțină cantitatea minimă d e detalii pentru
eficientizarea luării deciziilor. Orice caracter sa u date în exces, înseamnă un efort
suplimentar de stocare, mai multă procesare, mai mu ltă dificultate de asimilare și
probabil decizii mai puțin eficiente. Nivelul de de taliu trebuie să varieze cu nivelul
din organizație: cu cât nivelul din organizație est e mai mare, cu atât gradul de
agregare și sinteză este mai mare. Uneori, informaț iile, în special la niveluri
inferioare, trebuie să fie foarte detaliate pentru a fi utile, deși regula generală a celor
mai mici detalii ar trebui să fie întotdeauna aplic ată pentru a fi în concordanță cu
utilizarea eficientă a informației.
Înțelegere
„Înțelegerea presupune sumarea și organizarea infor mației, elaborarea unor
ipoteze și formularea unor concluzii 10 .” Dacă informațiile nu sunt înțelese, acestea
nu pot fi utilizate și, prin urmare, nu pot adăuga valoare. Există mulți factori care
influențează înțelegerea informațiilor:

10 Paul, Popescu-Neveanu, Tratat de psihologie generală , Editura Trei, București, 2013, p. 510.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
19 din 76
 Preferințele utilizatorului. Unele persoane preferă
informațiile sub formă de grafice sau diagrame, alt ele preferă o
descriere narativă. Unii preferă prezentări statist ice și numerice în timp
ce alții nu le înțeleg.
 Cunoștințe anterioare. Înțelegerea este rezultatul asocierii
memoriei cu mesajul primit.
 Factorii de mediu. Presiunea de grup, timpul dispon ibil și
încrederea în sistemul informațional influențează î nțelegerea.
 Limbajul. Informațiile sunt codate în semnale sau m esaje.

1.1.2. Necesitatea de informații
Lumea noastră este lumea informației. O multitudine de cărți, reviste și ziare
sunt disponibile zilnic potențialilor cititori. În pofida acestui fapt, capacitatea umană
este limitată și luăm la cunoștință doar o cantitat e foarte mică din toate aceste
informații. Adevărul este că nu există proceduri cl are care să ne ajute să identificăm
rapid toate informațiile de interes.
Nevoia de informații face apel la informațiile nece sare pentru realizarea
corectă atât a procesului decizional 11 cât și a executării sarcinilor derivate din acesta
și este reprezentată prin trei faze asociate cu cel e ale procesului de management
strategic 12 .
În formularea strategiei trebuie să se realizeze diagnosticul strategic, ad ică o
analiză internă și a mediului, atât generală cât și specifică. În această fază a
diagnosticului strategic, informația reprezintă un element fundamental. Este
necesară obținerea de informații despre principalii factori strategici ai mediului:
cultural, financiar, politic, concurență, tehnologi e, referitoare atât la starea actuală
precum și la evoluția acestora. Pentru a finaliza a naliza internă, organizația are
nevoie de propriile informații generate ca urmare a propriei activități. Aceste

11 http://www.lisbdnet.com/the-needs-and-importance-o f-information/, accesat în data de 09 aprilie 2020.
12 Oana Adriana, Gică, Procesul managementului strategic în întreprinderil e mici și mijlocii , Presa Universitară
Clujeană, Cluj, 2015, http://www.editura.ubbcluj.ro /bd/ebooks/pdf/1826.pdf, accesat în data de 09 apri lie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
20 din 76
informații pot fi produse în acord cu funcțiile org anizației. Astfel, se poate vorbi
despre informații legate de marketing, producție, f inanțe, resurse umane, cercetare
și dezvoltare și management.
În implementarea strategiei , fiecare membru implicat al organizației trebuie
să știe ce parte a strategiei urmează să execute, p entru care trebuie să primească
informații despre ce sarcini trebuie să îndeplineas că și cum, în vederea reglementării
planurilor strategice. Astfel, cei responsabili de finalizarea acțiunilor, au nevoie de
informații despre ce și cum trebuie să facă. Aceste informații sunt comunicate, în
general, într-un flux descendent.
Controlul strategiei ; pentru a efectua un control eficient, este necesa r să
cunoaștem rezultatele acțiunilor întreprinse pentru executarea planurilor și este
necesar, de asemenea, să știm cum evoluează diferit ele componente ale mediului, cu
scopul de a verifica dacă strategia este dezvoltată corespunzător și dacă nu există
modificări ce pot influența viabilitatea acesteia.

1.1.3. Clasificarea informațiilor
Informația reprezintă o resursă esențială și strate gică, ce poate fi obținută din
mai multe surse. Printr-o clasificare generală, put em distinge între informațiile
interne și externe ale organizației.
O mare parte din datele colectate de sistemele info rmaționale se referă la
funcționarea organizației și servesc producerii de informații interne. Aceste
informații interne furnizează personalului din mana gement cunoștințe cu privire la
funcționarea organizației și indică dacă sunt îndep linite obiectivele. În sfera internă,
majoritatea informațiilor provin din sistemul de co ntabilitate și din analizele
statistice efectuate în toate departamentele organi zaționale (vânzări, producție, etc.).
Alte surse interne de informații sunt sondajele și interviurile cu membrii
organizației, ce furnizează informații calitative, de exemplu nivelul motivației
personalului.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
21 din 76
Pe lângă informațiile interne, managerii și întregu l sistem de conducere
necesită informații externe legate de mediu: volumu l vânzărilor concurenței directe,
segmente de potențiali clienți, distribuția geograf ică a acționarilor organizației, etc.
Astfel, succesul organizație se bazează și pe adapt area la cererea mediului extern.
Informațiile vehiculate într-o organizație pot fi g rupate pe mai multe categorii
după următoarele criterii 13 :
După modul de exprimare informațiile pot fi:
 Orale – expuse prin viu grai;
 Scrise – consemnate de regulă pe hârtie;
 Audio-vizuale – se adresează concomitent văzului și auzului.
După gradul de prelucrare informațiile se împart în:
 Primare – anterior nu au suferit un proces de prelu crare informațională;
 Intermediare – se află în diferite faze de prelucra re informațională;
 Finale – au trecut prin întregul șir de prelucrări informaționale
prevăzute.
După direcția vehiculării informațiile pot fi:
 Descendente – se transmit de la nivelurile ierarhic e superioare la cele
inferioare ale managementului;
 Ascendente – se transmit de la eșaloanele ierarhice inferioare la cele
superioare de management;
 Orizontale – se transmit între titularii de posturi situați pe același nivel
ierarhic.
După modul de organizare a înregistrării și prelucr ării informațiile se
clasifică în:
 Tehnico-operative – localizează în timp și spațiu p rocesele din cadrul
firmei;
 De evidență contabilă – se referă în special la asp ectele economice ale
activităților firmei;

13 Liviu, Mihăescu, Sisteme informaționale și aplicații informatice în administrarea afacerilor , Editura Universității
"Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2009, pp. 37-38.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
22 din 76
 Statistice – reflectă sintetic principalele activit ăți ale firmei
corespunzător unor standarde prestabilite.
După mediul de proveniență informațiile pot fi:
 Exogene – provin din suprasistemele din care face p arte firma;
 Endogene – sunt generate în cadrul firmei.
După destinație informațiile se împart în:
 Interne – beneficiarii de informații sunt managerii și executanții din
întreprindere;
 Externe – beneficiarii de informații sunt clienții, furnizorii sau
suprasistemele din care face parte firma.
După gradul de obligativitate pentru adresant informațiile pot fi:
 Imperative – emise de conducători fiind destinate n ivelurilor ierarhice
inferioare;
 Nonimperative – emise de executanți și manageri fii nd destinate
preponderent colegilor sau superiorilor.
După natura proceselor informațiile, bazate pe funcțiunile firmei, se pot
clasifica astfel pentru:
 Cercetare-dezvoltare;
 Comerciale;
 Producție;
 Financiar-contabile;
 Personal;
 Complexe.

1.2. Aspecte fundamentale ale sistemelor informaționale

1.2.1. Conceptul de sistem informațional
Apariția conceptului de sistem a fost determinată d e necesitatea de a confirma
oamenilor faptul că fenomenele din natură nu sunt i zolate ci între le există

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
23 din 76
interacțiuni iar în cadrul mulțimilor de obiecte na turale sau artificiale există forme
de organizare, simple sau complexe, constituite în structuri ierarhizate, precum și
interdependențe care privesc legătura intrinsecă di ntre cauză și efect 14 . Astfel,
sistemul poate fi identificat cu un ansamblu de obi ecte, fenomene, procese, ființe sau
grupuri ce își mențin existența și funcțiunile prin intermediul interacțiunilor și
interdependențelor dintre ele acționând pentru real izarea unui obiectiv prestabilit. O
abordarea dinamică a sistemului pornește de la inte rdependența în spațiu și timp a
obiectelor, evenimentelor și fenomenelor și scoate în evidență transferurile continue
de fluxuri de energie și informații esențializând c onceptul „sistem – structură –
funcție”.
Orice sistem poate fi împărțit în subsisteme. Întru cât organizația se comportă
ca un sistem, este posibilă fragmentarea părților s ale în subsisteme. Conceptul
integrator al organizării informaționale în cadrul oricărei organizații sociale, atât la
nivel macro cât și la nivel micro, îl reprezintă sistemul informațional .
Pentru o mai bună înțelegere a conceptului, facem a pel și la definiția dată de
Ovidiu Nicolescu și Ion Verboncu 15 unde „sistemul informațional poate fi definit ca
ansamblul datelor, informațiilor, fluxurilor și cir cuitelor informaționale,
procedurilor și mijloacelor de tratare a informații lor menite să contribuie la
stabilirea și realizarea obiectivelor organizației. ”
Sistemul informațional se relaționează cu restul si stemelor și cu mediul.
Caracteristica de bază a sistemului informațional î n organizație este de colectare,
procesare și diseminare a informațiilor ce sunt nec esare în procesul decizional. Prin
urmare, performanța unui manager depinde de capacit atea sa de a exploata
capacitățile sistemelor informaționale pentru obțin erea rezultatelor scontate.
Pentru a completa această definiție a sistemului in formațional, este necesară
clarificarea confuziei care există între acest conc ept și cel de sistem informatic.

14 Dan, Magaliuc, Managementul informațiilor militare în actul decizi onal , Editura Academiei Forțelor Terestre
„NICOLAE BĂLCESCU”, Sibiu, 2014, pp. 25-26.
15 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Fundamentele managementului organizației , http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap4, acc esat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
24 din 76
Sistemul informatic poate fi definit ca un ansamblu de reguli, proceduri
mijloace și metode, cu precădere automate, folosite pentru culegerea, transmiterea,
prelucrarea și stocarea datelor 16 . Sistemul informatic este o componentă a
sistemului informațional și anume acea parte a aces tuia care preia și rezolvă sarcinile
de culegere, prelucrare, transmitere și stocare a d atelor cu ajutorul sistemelor de
calcul. Pentru a-și îndeplini rolul în cadrul siste mului informațional, sistemul
informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, r egulilor, procedurilor,
mijloacelor, metodelor și tehnicilor, prin care se asigură prelucrarea automată a
datelor. Sistemul informatic constă în interconecta rea complexă a numeroase
componente hardware și software, care sunt practic sisteme de operare și programe
de aplicații.
Sistemele informaționale sunt sisteme sociale al că ror comportament este
influențat în mare măsură de obiectivele, valorile și credințele individuale și de grup,
precum și de performanța tehnologiei. Astfel, compo rtamentul sistemului
informațional nu este determinist ori conform unui model algoritmic.
În prezent, sistemul informațional trebuie să prelu creze o mare cantitate de
date și să furnizeze informații, cu structuri difer ite, mai multor factori de decizie din
organizație, astfel devenind esențial rolul informa ticii. Având în vedere rolul
important atribuit sistemelor informaționale, consi derăm că organizațiile de astăzi
nu pot fi gestionate eficient fără sisteme informaț ionale proiectate folosind o serie
de tehnologii informaționale. Tehnologia informației apare ca un aspect
fundamental , întrucât facilitează gestionarea organizațiilor ș i permite căutarea de
avantaje competitive.
Cu toate acestea, un sistem informațional este mai mult decât un simplu sistem
informatic. Sistemul informațional este inseparabil de sistemul organizație-mediu,
iar în procesul decizional nu se poate pretinde ca toate informațiile necesare să fie
predeterminate, formalizate și computerizate.

16 Gh. Pisău, C. Toma, I. Mihăescu, Elaborarea și introducerea sistemelor informatice , Editura Tehnică, 1975, p.
23.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
25 din 76
Informația circulă prin întreaga organizație precum un flux, prin canale
formale și informale. Sistemul informațional reprez intă structura organizațională
care trebuie să administreze aceste fluxuri informa ționale cu maximă eficiență și
precizie, în vederea îndeplinirii obiectivelor stab ilite conform strategiei
implementate.
Majoritatea problemelor care apar în sistemele info rmaționale sunt legate de
aspecte organizatorice, sociale sau umane, spre deo sebire de ocazionalele probleme
legate de aspecte tehnice. În acest fel, managerii trebuie să se concentreze pe
aplicarea corectă a strategiei și tacticii sistemel or informaționale.

1.2.2. Componentele sistemelor informaționale 17
În accepțiunea majorității specialiștilor sistemul informațional este definit,
într-o concepție sistemică, drept un ansamblu inter conectat de date, informații,
fluxuri informaționale, proceduri informaționale și mijloace de prelucrare,
transmitere și stocare a datelor care acționează în vederea realizării obiectivelor
fundamentale ale unei firme. Din definiția dată se pot evidenția următoarele
componente ale sistemului:
1. Datele care reprezintă ansamblul de informații prelucrate despre un
fenomen sau proces;
2. Informațiile reprezintă acele date care aduc un spor de cunoașt ere
receptorului (uman sau mașină);
3. Fluxurile informaționale reprezintă ansamblul informațiilor și
deciziilor (caracterizate prin conținut, frecvență, calitate, volum, formă,
suport), necesare desfășurării unei anumite activit ăți sau operații și care
se transmit între două posturi de lucru. Flux infor mațional reprezintă
totalitatea informațiilor care parcurg circuitele i nformaționale
existente.

17 Liviu, Mihăescu, Sisteme informaționale și aplicații informatice în administrarea afacerilor , Editura Universității
"Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2009, p. 35.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
26 din 76
4. Circuitele informaționale – ansamblul legăturilor existente între diferite
verigi organizatorice;
5. Procedurile informaționale – totalitatea metodelor și tehnicilor de
prezentare a informațiilor primare pentru asigurare a interfeței om-
calculator. Evoluția procedurilor este strâns legat ă, în timp, de evoluția
performanțelor sistemelor de calcul;
6. Mijloace de tratare a informațiilor – ansamblul echipamentelor
constructive (hardware) și a suporturilor logice (s oftware) ce asigură
prelucrarea informațiilor și obținerea rezultatelor finale.

1.2.3. Funcțiile sistemului informațional
Sistemele informaționale sunt dezvoltate în organiz ații pentru a ajuta la
îndeplinirea sarcinilor desfășurate în cadrul acest ora. Astfel, putem identifica un
sistem de înregistrări medicale într-un spital, un sistem de evidență proceduri penale
în secțiile de poliție, un sistem de plată pentru s alarii în orice instituție, sisteme de
inventar în centrele comerciale, etc.
Orice sistem informațional 18 îndeplinește o serie de funcții ce pot fi grupate
în: culegere (generare), conversie, comunicare (tra nsmitere), memorare, prelucrare,
distribuție și afișare a informațiilor, folosind me tode și tehnici specifice.
Culegerea și generarea asigură obținerea informațiilor relevante pentru
organizație, conversia le transformă în format electronic (dacă este cazu l),
comunicarea (transmiterea) permite circulația organizată și ra pidă a tuturor
categoriilor de informații, memorarea realizează transferul în timp real al acestora
în bazele de date, iar prelucrarea asigură obținerea informațiilor finale necesare di n
datele și/sau informațiile primare, ulterior produc ându-se distribuția acestora la
utilizatori.

18 Gelu Alexandrescu, Gheorghe Boaru, Constantin Alex andrescu, Sisteme informaționale pentru management ,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I ”, București, 2012, pp. 37-38.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
27 din 76
Din punct de vedere managerial, sistemul informațio nal al organizației trebuie
să asigure îndeplinirea următoarelor funcții 19 : decizională, operațională,
educațională și de documentare.
Funcția decizională exprimă menirea sistemului informațional de a asig ura
elementele informaționale necesare fundamentării și adoptării deciziilor.
Funcția operațională se referă la scopul sistemului informațional de a
declanșa multitudinea de acțiuni necesare realizări i obiectivelor organizației,
asigurând astfel operaționalizarea deciziilor, meto delor și tehnicilor manageriale.
Funcția de documentare exprimă menirea sistemului informațional de a
înregistra informațiile, cu scopul de a îmbogăți cu noștințele utilizate în procesele
manageriale sau de execuție.
Funcția educațională are ca rol asigurarea informațiilor cu caracter fo rmativ
și tratarea acestora astfel încât să se obțină creș terea efectelor educaționale, atât în
plan individual cât și în plan organizațional.

19 Hortensia, Gorski, Sistemul Informațional Managerial , Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2003 , p. 97.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
28 din 76
Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
29 din 76

2. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND
MANAGEMENTUL INFORMAȚIONAL

Managementul informațional se asigură că oamenii po triviți au informațiile
potrivite la momentul potrivit. Există însă mai mul te etape în realizarea acestui
proces: datele trebuie prelucrate, contextualizate, etichetate și analizate pentru a
deveni informații utile. Definiția managementului i nformațional este în continuă
evoluție pe măsură ce tehnologia, ideile și nevoile organizațiilor se schimbă iar în
acest capitol vom aborda minimal acest concept.

2.1. Organizație și management

2.1.1. Delimitări conceptuale privind organizația
Organizațiile ocupă un loc central în societate: fi e că este vorba de activități
în sfera economică, socială, culturală, religioasă sau administrativă, interacțiunile
între actori se desfășoară în instanțe social organ izate.
Dicționarul explicativ al limbii române definește o rganizația ca o „asociație
de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament sau
unui statut, în vederea depunerii unei activități o rganizate” 20 .
Într-un sens larg, însă, putem spune că organizații le reprezintă grupuri
structurate de actori ce urmăresc, mai mult sau mai puțin consecvent, realizarea unui
scop. Clasificările organizațiilor se fac, de obice i, după scopurile constitutive 21 :
a. organizații private pentru profit (scopul se referă la interesele materiale
ale unui grup de indivizi);

20 Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române , Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p.
727.
21 Lazăr, Vlăsceanu, Sociologie , Editura Polirom, Iași, 2011, pp. 171-172.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
30 din 76
b. organizații private nonprofit sau neguvernamentale (scopul se referă la
interesele de natură socială, politică, economică, dar nepatrimoniale ale
unor grupuri sociale);
c. organizații publice (scopurile sunt de natura colectivă, neexclusivă).
Aceste tipuri, deși legal diferențiate după tipul d e proprietate și modul de
constituire, se întrepătrund din punct de vedere so cial. Organizațiile private, chiar
dacă nu își propun scopuri publice, îndeplinesc fun cții de natură publică. De pildă,
prin faptul că angajează forță de muncă, plătesc ta xe și produc valoare adăugată, ele
contribuie la procesul de dezvoltare a societății ș i sunt indispensabile acestuia. Pe de
altă parte, organizațiile publice pot urmări și pro duce sistematic profit.
Modernitatea a însemnat procese ample de raționaliz are și formalizare, tot mai
multe domenii și activități cândva tradiționale asu mând forme de organizare
rațională, în cadrul organizațiilor. Raționalizarea este caracteristica organizațiilor
moderne și se referă la urmărirea sistematică a sco purilor, la selecția mijloacelor
optime și subsumarea acestora scopurilor. De asemen ea, în organizațiile raționale
există posibilitatea calculării atât a mijloacelor folosite și disponibile (capital,
resurse umane, tehnologie), cât și a gradului de re alizare a scopurilor, managementul
organizației realizând în activitatea curentă astfel de calcule22 .
Managementul organizației este abordat din multiple puncte de vedere care
adesea se deosebesc substanțial între ele. După Ovi diu Nicolescu și Ion Verboncu
„managementul organizației rezidă în studierea proce selor și relațiilor de
management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităților și principiilor care le
guvernează și a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici și modalități de
conducere, de natură să asigure obținerea, menținer ea și creșterea
competitivității”23 .

22 Ibidem , p. 173
23 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Fundamentele managementului organizației , http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1, acc esat în data de 21 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
31 din 76

2.1.2. Management. Abordări și relevanță
Managementul este un fenomen universal. Este un ter men foarte popular și
utilizat pe scară largă. Toate organizațiile – de a faceri, politice, culturale sau sociale
sunt implicate în management, deoarece managementul este cel care ajută și
direcționează diversele eforturi către un scop defi nit.
Managementul și anume „activitatea și arta de a conduce”24 este acel ceva
care direcționează eforturile de grup către atinger ea anumitor obiective stabilite în
prealabil. Este procesul de a lucra cu și prin alți i pentru a atinge în mod eficient
obiectivele organizației, prin utilizarea eficientă a resurselor.
„Preocupările privind conducerea activități umane a u apărut o dată cu
primele forme de organizare socială și s-au amplif icat pe măsura progresului
material și spiritual al omenirii. Deși elemente ș i percepte ale managementului apar
încă din antichitate, cristalizarea lor științifică este de dată relativ recentă, dacă
privim formarea științei managementului din perspe ctivă istorică. În ce privește
managementul științific, ca proces a cărei evoluție este o reflectare a preocupărilor
de analiză și dezvoltare a teoriei sale, se pot dis tinge trei etape principale:
managementul empiric, începuturile managementului ș tiințific și managementul
științific”25 .
Managementul științific se referă la perioada conte mporană și reprezintă
factor determinant în organizație alături de activi tatea managerială. Pe de-o parte
managementul este asociat cu activitățile legate de conducere, în sensul că o parte a
factorului uman (managerii) previzionează, organize ază, coordonează, antrenează,
controlează și evaluează prestația executanților, i ar pe de altă parte, într-un sens mai
larg, managementul presupune conducerea și gestiona rea activităților unei
organizații în care există o responsabilitate clară pentru fiecare dintre prestatorii

24 Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române , Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p.
595.
25 Ioan, Ursachi, Management , Editura ASE, București, 2001, https://ase.md/file s/catedre/mgs/Management.pdf,
accesat în data de 10 aprilie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
32 din 76
proceselor de management. Astfel, ansamblul procese lor de muncă ce se desfășoară
în cadrul unei organizații se împart în procese de execuție și procese de management.
„Managerul este, de departe, cel mai important pers onaj al organizației,
indiferent de ipostazele în care se află: director general, președinte, director
executiv, vicepreședinte, director de departament, director centru de profit, șef
serviciu, șef birou, șef secție, șef atelier, maist ru ș.a.m.d. Acesta exercită procese de
management cu intensități variabile, în funcție de poziția ierarhică pe care o ocupă
în configurația structurală a organizației, adică adoptă decizii (de management)
prin care influențează deciziile și acțiunile altor persoane. Așadar, managerul:
previzionează (Pv), organizează (O), coordonează (C o), antrenează (A),
controlează (C) și evaluează (E).
Orice organizație este abordată managerial nu prin prisma proceselor de
management și a funcțiilor pe care le presupune (Pv , O, Co, A, și C, E) ci, cu
prioritate, prin cele patru componente manageriale, respectiv subsisteme, ce dau
consistență sistemului de management al acesteia: s ubsistemul decizional (SD),
subsistemului informațional (SI), subsistemul org anizatoric (SO) și subsistemul
metodologico-managerial (SM)”26 .

Figura nr. 2: Esența managementului 27

26 Ion, Verboncu, Management, eficiență și eficacitate , http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/5. pdf, pp.
60-61, accesat în data de 03 aprilie 2020.
27 Ibidem , p. 62

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
33 din 76
Cel care a identificat și analizat procesele de man agement pentru prima dată
a fost Henri Fayol (1841-1925) 28 , în cadrul lor definind cinci funcții principale:
previziunea, organizarea, comanda, coordonarea și c ontrolul.
Analizând literatura de specialitate, constatăm fap tul că numeroși specialiști
în domeniu au divizat în mod diferit funcțiile managementului. Astfel, în literatura
de specialitate, cel mai des, întâlnim următoarea d ivizare a funcțiilor
managementului: previziune, organizare, coordonare, antrenare și control-
evaluare 29 .
Previziunea reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor or ganizației și de
identificare a celor mai eficiente căi de realizare a acestora.
Organizarea reprezintă procesul de alocare și repartizare a re surselor
financiare, materiale și umane în așa fel încât obi ectivele stabilite în cadrul
previziunii să fie realizare în cele mai bune condi ții.
Coordonarea reprezintă procesul prin care se armonizează deciz iile și
acțiunile personalului organizației și ale subsiste melor sale, în cadrul obiectivelor
stabilite prin previziune și a sistemului organizat oric creat.
Antrenarea este activitatea de influențare și motivare a pers onalului
organizației pentru ca aceasta să contribuie la sta bilirea și realizarea obiectivelor
organizației.
Controlul reprezintă procesul de adaptare a activităților un ei organizații în așa
fel încât performanțele acesteia să corespundă stan dardelor și obiectivelor stabilite.
Funcțiile managementului sunt realizate prin interm ediul factorului uman,
individual sau sub forma unei echipe. În activitate a celor mai multe organizații,
echipa de manageri este structurată pe câteva nive luri de conducere:
 Nivelul de vârf , Top management, este responsabil de conducerea de
ansamblu a organizației. La acest nivel se stabiles c strategia și politicile

28 https://www.12manage.com/methods_fayol_14_principl es_of_management.html, accesat în data de 05 aprili e
2020.
29 Svetlana, Bîrlea, Sisteme Informatice de Management. Note de curs , http://feisa.usch.md/wp-
content/uploads/2017/03/SIM.pdf, accesat în data de 06 aprilie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
34 din 76
operaționale, obiectivele generale ale organizației cât și mijloacele de
realizare fiind definite pe un interval de timp de ordinul anilor.
 Nivelul Tactic , în care se urmărește realizarea nemijlocită a str ategiei
și politicilor managementului de vârf. Astfel, în c adrul acestui nivel are
loc urmărirea realizării sarcinilor specifice și se iau decizii de corecție
a abaterilor ce pot apărea în subsistemele conduse și coordonate de
acest nivel. Acest proces are un caracter periodic.
 Nivelul Operativ , treapta cea mai de jos, unde are loc conducerea
directă și nemijlocită a proceselor și activitățilo r direct specifice pentru
respectivul sistem de producție. Aici are loc reali zarea nemijlocită a
operațiilor de care depinde atingerea obiectivelor planificate. La acest
nivel se efectuează o mare cantitate de operațiuni de rutină, acest proces
având un caracter curent.

2.2. Factorul uman în sistemele informaționale
Atunci când ne gândim la sistemele informaționale, este ușor să ne
concentrăm asupra componentelor tehnologiei și uită m să privim dincolo de aceste
instrumente, pentru a înțelege pe deplin integrarea lor într-o organizație. Următorul
pas este să ne concentrăm pe oamenii implicați în s istemele informaționale. De la
personalul de asistență de prim rang, până la anali știi de sisteme, dezvoltatori și
ofițerul principal de informații (CIO), persoanele implicate în sistemele de informații
reprezintă un element esențial.
Oamenii sunt implicați în sistemele informaționale în aproape toate felurile.
Oamenii își imaginează, dezvoltă, susțin și, poate cel mai important, oamenii
folosesc sisteme informaționale 30 .
Creatorii sistemelor informaționale

30 https://opentextbook.site/informationsystems2019/c hapter/chapter-9-the-people-in-information-systems-
information-systems-introduction/, accesat în data de 22 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
35 din 76
Primul grup de oameni considerați joacă un rol în p roiectarea, dezvoltarea și
construirea sistemelor informaționale. Aceste perso ane sunt în general tehnice și au
o pregătire în programare, analiză, securitatea inf ormațiilor sau proiectarea bazei de
date.
Analist de sisteme
Aceasta lucrează cu o echipă sau departament care î ncearcă să identifice
cerințele organizației și să analizeze detaliile sp ecifice ale unui sistem existent sau a
unui sistem care trebuie construit. În general, ana listului i se cere să înțeleagă bine
organizația în sine, scopul activității, procesele implicate și capacitatea de a le
documenta bine. Analistul identifică diferitele păr ți interesate din sistem și lucrează
pentru a implica persoanele adecvate în procesul de analiză.
Faza de analiză implică atât analistul cât și utili zatorii. Este important să
realizăm rolul pe care utilizatorii îl au în analiz a sistemului. Utilizatorii pot avea
informații semnificative despre cât de bine funcțio nează sistemul actual, precum și
să sugereze îmbunătățiri.
Odată ce sunt determinate cerințele, analistul începe procesul de implementar e
a acestora într-un proiect de sistem. Este importan t să se înțeleagă ce soluții
tehnologice diferite vor funcționa și să ofere mai multe alternative clientului, pe baza
constrângerilor bugetare ale organizației, a constr ângerilor tehnologice și a culturii.
După selectarea soluției, analistul va crea un docu ment detaliat care descrie noul
sistem.
Faza de proiectare are ca rezultat identificarea co mponentelor noului sistem,
inclusiv modul în care acestea se raportează între ele. Proiectantul trebuie să
comunice clar cu dezvoltatorii de software, precum și cu administratorii bazelor de
date, folosind o terminologie care să fie în concor danță cu ambele specialități.
În general analistul de sisteme nu este cel care re alizează dezvoltarea efectivă
a sistemului informațional. Documentul de proiectar e creat de analistul de sistem
furnizează detaliile necesare creării sistemului și este transmis unui dezvoltator

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
36 din 76
pentru a scrie efectiv software-ul și administrator ului bazei de date pentru a construi
baza de date și tabelele care vor fi în baza de dat e 31 .
Programator / Dezvoltator
Programatorii își petrec timpul scriind coduri într -un limbaj de programare.
În cazul dezvoltării sistemelor, programatorii înce arcă, în general, să îndeplinească
specificațiile de proiect ce le-au fost date de un analist/proiectant de sisteme. Există
multe stiluri diferite de dezvoltare de programe. U n programator poate lucra singur
pentru perioade lungi de timp sau poate lucra într- o echipă cu alți dezvoltatori. Un
programator trebuie să fie capabil să înțeleagă pro cese complexe, precum și
complexitatea unuia sau mai multor limbaje de progr amare.
Inginer de calculator
Inginerii de calculatoare proiectează dispozitivele de calcul care sunt utilizate
în fiecare zi. Există multe tipuri de ingineri de c alculatoare care lucrează la o
varietate de dispozitive și sisteme. Unele dintre c ele mai proeminente poziții de lucru
în domeniul ingineriei calculatoarelor sunt următoa rele:
 Inginer hardware . Un inginer hardware proiectează componente
hardware și de test, cum ar fi microprocesoare, dis pozitive de memorie,
routere și rețele.
 Inginer de software . Inginerii de software tind să se concentreze pe o
anumită zonă de software cum ar fi sisteme de opera re, rețele, aplicații
sau baze de date. Inginerii software folosesc trei domenii de abilitate
principală: informatică, inginerie și matematică.
 Inginer de sistem . Un inginer de sistem preia componentele proiectat e
de alți ingineri și le face să lucreze împreună, co ncentrându-se pe
integrarea hardware-ului și software-ului.
 Inginer de rețea . Un inginer de rețea înțelege cerințele de rețea a le unei
organizații și apoi proiectează un sistem de comuni cații pentru a
răspunde acestor nevoi, folosind hardware-ul și sof tware-ul de rețea.

31 Ibidem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
37 din 76
Operațiuni și Administrare
Un alt grup de profesioniști în sisteme informațion ale sunt implicați în
operațiunile zilnice și în administrarea IT. Acești a trebuie să mențină sistemele
funcționale și la zi pentru ca restul organizației să poată folosi cel mai eficient aceste
resurse.
Operator de calculator
Un operator de calculator este persoana care suprav eghează calculatoarele
mainframe și centrele de date din organizații. Unel e dintre sarcini includ actualizarea
sistemelor de operare la zi, asigurarea memoriei di sponibile și a stocării pe disc și
supravegherea mediului fizic al computerului.
Administrator baze de date32
Un administrator de baze de date este persoana care proiectează și gestionează
bazele de date pentru o organizație. Acesta creează și menține baze de date care sunt
utilizate ca parte a aplicațiilor sau a depozitului de date.
Asistent/Analist de informații
Cele mai multe organizații mijlocii și mari au un b irou de asistență pentru
tehnologia informației. Serviciul de asistență este prima linie de asistență pentru
utilizatorii de calculatoare din organizație. Utili zatorii care au probleme sau au
nevoie de informații pot contacta biroul de asisten ță.
Chief Information Officer (CIO)
Ofițerul șef de informații deține funcția de șef al sistemelor informaționale.
Acesta aliniază planurile și operațiunile sistemelo r informaționale cu obiectivele
strategice ale organizației. Sarcinile includ buget area, planificarea strategică și
deciziile de personal pentru funcționarea sistemelo r informaționale. CIO-ul trebuie
să fie, de asemenea, reprezentantul departamentului IT din cadrul organizației.
Aceasta implică colaborarea cu liderii/managerii su periori din toate părțile
organizației pentru a asigura o bună comunicare, pl anificare și bugetare.

32 https://www.rubinian.com/produse_fise_de_post_cor. php?id=PRUFP0306, accesat în data de 26 martie 2020 .

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
38 din 76
Poziția CIO nu necesită foarte multă expertiză tehn ică. Deși este util, este mai
important ca această persoană să aibă abilități bun e de management și să înțeleagă
cum funcționează organizația. Multe organizații nu au pe cineva cu titlul de CIO. În
schimb, șeful de funcției al sistemelor informațion ale este numit vicepreședinte al
sistemelor informaționale (VP) sau director al sist emelor informaționale.
Manager
Multe dintre diferitele funcții din organizații su nt grupate și conduse de un
manager. Managerul raportează CIO-ului și gestionea ză angajații specifici funcției
sale.
Manager de proiect
Această persoană lucrează cu părțile interesate ale proiectului pentru a
menține echipa organizată și comunică starea proiec tului către conducere. Un
manager de proiect nu are autoritate asupra echipei de proiect. În schimb, managerul
de proiect coordonează planificările și resursele p entru a maximiza rezultatele
proiectului. Acest lider trebuie să fie un bun comu nicator și o persoană extrem de
organizată.
Ofițer de securitate a informațiilor
Un ofițer de securitate a informațiilor este respon sabil de stabilirea politicilor
de securitate a informațiilor pentru o organizație și de supravegherea implementării
acestor politici. Deoarece informațiile au devenit un atu critic, această poziție a
devenit foarte apreciată. Agentul de securitate a i nformațiilor trebuie să se asigure
că informațiile organizației rămân protejate atât d e amenințările interne, cât și de
cele externe.
Utilizatorii sistemelor informaționale
Pe lângă persoanele care lucrează la crearea, admin istrarea și gestionarea
sistemelor informaționale, există un grup de oameni extrem de important, și anume,
utilizatorii sistemelor informaționale. Acest grup reprezintă un procent foarte mare
din angajații unei organizații. Dacă utilizatorul n u este capabil să învețe și să
utilizeze cu succes un sistem informațional, sistem ul este sortit eșecului.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
39 din 76

2.3. Management organizațional
Managementul organizațional 33 include în special ajustarea corespunzătoare
a întregului sistem de management, stabilirea valor ilor și regulilor organizației și
proiectarea structurii organizaționale, gestionarea resurselor, precum și procesele
cotidiene. Zona de management organizațional este u n domeniu transversal. În
managementul organizațional se aplică metode de management strategic , metode de
management al calității și metode de eficiență .
Managementul organizațional include următoarele dom enii separate:
 Managementul Performanței Corporative (CPM) 34
 Guvernanța corporativă – este cel mai înalt nivel de conducere care
aduce legătura între proprietari și conducerea orga nizației
 Managementul strategic – se concentrează pe stabilirea strategiilor la
nivelul întregii organizații
 Managementul operațional – se concentrează pe procedurile zilnice de
rutină
 Managementul timpului
 Alte metode de management cuprinzătoare, de anvergu ră
Guvernanța corporativă are loc în practică printr-un set de reguli (polit ici),
obiective strategice ale organizației, stabilirea r esponsabilităților de management și
procesele organizației. Se aplică în primul rând co mpaniilor mari cu o structură de
proprietate complexă, unde este dificil să se trans fere voința proprietarului către
conducerea organizației. Guvernarea corporativă est e exercitată direct de către
proprietari sau reprezentanții acestora (organul de conducere) – cum ar fi consiliul
societății pe acțiuni, consiliul de administrație e tc.
Managementul strategic este un domeniu de management axat pe planificarea
pe termen lung și pe direcția organizației. Managem entul strategic într-o organizație

33 https://managementmania.com/en/organizational-mana gement, accesat în data de 26 martie 2020.
34 Mihai, Savin, Management InterculturalVolumul XV, Nr. 3 (29) , Târgoviște, 2013,
http://seaopenresearch.eu/Journals/articles/MI_29_3 2.pdf, accesat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
40 din 76
asigură că lucrurile nu se întâmplă la întâmplare, ci în conformitate cu planurile pre-
planificate pe termen lung. Acesta servește, pe de o parte, la transmiterea cerințelor
proprietarilor către management (guvernanță), iar p e de altă parte, managementului
organizațional pentru organizație, unificarea și or ientarea comportamentului tuturor
oamenilor din toate părțile organizației.
Managementul strategic nu înseamnă doar stabilirea obiectivelor pe termen
lung. Este o disciplină managerială foarte cuprinză toare – managementul strategic
este arta, știința și abilitatea formulării, luarea de decizii complexe și implementarea
ulterioară a tot ceea ce permite unei organizații s ă își atingă obiectivele. Reprezintă
un proces de specificare a misiunii organizației, viziunii și obiectivelor sale,
politicilor și planurilor , definirea programului, proiectelor și diverse măs uri care
ajută la atingerea obiectivelor unei companii. Treb uie să existe un program care să
specifice când urmează a fi atinse obiectivele. Tre buie să existe valori care să
măsoare dacă obiectivele au fost atinse.
Managementul timpului este un domeniu de management, care include
diferite metode de gestionare, iar timpul este perc eput ca o resursă de limitare.
Metodele vizează obținerea controlului timpului pet recut de o persoană sau
organizație pentru anumite activități sau procese. Scopul este de a crește
productivitatea și eficiența utilizării timpului. A fectează toate evenimentele din
organizație, deoarece managementul timpului se refe ră la managerii de la toate
nivelurile de conducere, precum și la toți ceilalți angajați.
Organizarea – una dintre funcțiile de bază ale mana gementului este parte
integrantă a managementul organizațional. Fiecare o rganizație determină structurile,
regulile și relațiile reciproce ale elementelor sal e individuale, cum ar fi oamenii,
procesele, tehnologia sau strategia.
Pentru a gestiona o organizație într-un anumit inte rval de timp spre atingerea
obiectivele sale, se folosesc următoarele metode:

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
41 din 76
 BSC – Balanced Scorecard 35 – este un sistem de management și de
măsurare a performanței organizației, care se bazea ză pe definirea unui
sistem echilibrat de indicatori inter-relaționați a i performanței afacerii.
 ERP – Planificarea resurselor companiei – este un mod de management
și planificare ce implică toate resursele asociate organizației. Termenul
ERP este cel mai adesea asociat cu categoriile de s isteme
informaționale corporative care includ gestionarea complexă a
resurselor organizației. Este strâns legat de Tehno logia Informației,
deoarece multe funcții analitice avansate și alte n evoi nu se pot face
fără sprijinul unor sisteme și aplicații sofisticat e. De obicei este un
pachet de aplicații care conectează gestionarea res urselor, inclusiv:
managementul resurselor umane, planificare și logis tică, economie și
finanțe.
 MBC – Managementul competențelor
 MBO – Managementul prin obiective – „Managementul prin obiective
se bazează pe determinarea riguroasă a acestora pân ă la nivelul
executanților, care participă nemijlocit la stabili rea lor și pe corelarea
strânsă a recompenselor și a sancțiunilor cu nivelu l realizării
obiectivelor prestabilite” 36 .
 Dezvoltare organizațională 37 – este un concept larg, extrem de
complex, al managementului organizațional (este un set de metode) de
creștere a eficacității și viabilității organizație i prin aplicarea
cunoștințelor științelor comportamentale (psihologi e, sociologie și
antropologie). Cunoașterea și aplicarea metodelor d e psihologie socială
a organizației, precum și sociotehnologia joacă un rol crucial.
 Managementul proceselor – este una dintre activitățile de bază și zilnice
ale managerilor, dar și a tuturor celorlalți angaja ți.

35 http://www.balanced-scorecard.ro/, accesat în data de 28 martie 2020.
36 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management , Editura Economică, București, 1995, p. 262.
37 https://managementmania.com/en/organizational-deve lopment, accesat în data de 07 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
42 din 76
 Managementul de proiect – „constă în planificarea, organizarea și
gestionarea (controlul) sarcinilor și resurselor ce urmărește atingerea
unui obiectiv, în condițiile existenței unor constr ângeri referitoare la
timp, resurse și costuri” 38 .
 Managementul schimbării – se concentrează pe implementarea și
aplicarea schimbărilor în organizație.

2.4. Conceptul de management informațional
După cum am amintit anterior, managementul a fost d efinit drept procesul
care înglobează activitățile managerilor în organiz ație, în vederea planificării,
organizării și controlului optim în al operațiunilo r întreprinse. Aceștia planifică prin
stabilirea strategiilor, a obiectivelor și prin sel ectarea celui mai bun curs de acțiune
pentru atingerea obiectivelor. Organizează sarcinil e necesare pentru planul
operațional, stabilesc aceste sarcini în grupuri om ogene și atribuie delegarea
autorității; controlează standardele de performanță și evită abaterea de la standard 39 .
Luarea deciziilor este o condiție prealabilă fundam entală a fiecăruia dintre
procesele enumerate. Astfel, rolul managementului informațional este de a asigur a
fluxurile informaționale relevante și în timp util, pentru sprijinul proceselor de
planificare, luare a deciziei operaționale și admin istrative, execuție și evaluare, prin
utilizarea mijloacelor automatizate 40 . Aplicarea unor proceduri eficiente de
management informațional permite utilizarea tehnolo giei informației pentru
asigurarea informațiilor de calitate, managerilor, în sprijinul procesului de luare a
deciziei.
Informația are un mare impact asupra luării decizii lor și, prin urmare, valoarea
acesteia este strâns legată de deciziile care rezul tă din utilizarea acesteia. Informația

38 http://www.cimec.ro/Arheologie/arh-management/05-M anagdeproiect-probgenerale.pdf, p. 24, accesat în d ata de
14 martie 2020.
39 Bayo, Okunade, Management Information Systems ,
http://dlc.ui.edu.ng/oer.dlc.ui.edu.ng/app/upload/C IS%20302_1507198171.pdf, p. 68, accesat în data de 09 aprilie
2020.
40 Ion, Călin, Managementul informațional , https://lms.adlunap.ro/, accesat în data de 09 ap rilie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
43 din 76
nu are o valoare universală absolută. Valoarea sa e ste legată de cei care o folosesc,
când este utilizată și în ce situație este utilizat ă.
Informațiile sprijină deciziile, deciziile declanșe ază acțiuni și acțiunile
afectează realizările sau performanțele organizație i.
Managementul informațional se realizează pe baza ur mătoarelor principii 41 :
a. principiul uniformității – asigurarea caracterului unitar al informațiilor
prin crearea și folosirea unor criterii și reguli u nice de clasificare și
codificare a informațiilor (indicatori de sinteză ș i nomenclatoare pe
domenii), de înregistrare a datelor specifice activ ităților din organizatie;
b. principiul structuralității organizaționale – valorificarea colectivă a
informațiilor, prin implicarea conducerii. Manageme ntul informațional
este o responsabilitate fundamentală care necesită implicarea
conducerii la cel mai înalt nivel, crearea și adapt area continuă a unei
structuri organizaționale eficiente. Informația est e o resursă a
organizației și trebuie exploatată în folosul organ izației, nu în folos
individual;
c. principiul proprietății și custodiei informației – respectarea dreptului de
proprietate și de custodie a informațiilor. Informa ția trebuie să aibă un
emitent, drepturi bine definite de proprietate și c ustodie stabilite pe
întregul ciclu de viață. Proprietarul este titularu l drepturilor de
dispoziție a informațiilor;
d. principiul standardizării informației – standardizarea informațiilor și a
procedurilor comune de tratare a acestora. Asigurar ea condițiilor de
realizare a interoperabilității/cooperării presupun e standardizarea
informațiilor acestora în structuri standardizate, pe baza cerințelor
operaționale;
e. principiul diseminăriil/partajării informațiilor – informațiile trebuie să
fie gestionate cu maximă atenție pe baza principiul ui "responsabilitatea

41 Idem

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
44 din 76
de a partaja" coroborat cu principiul "necesitatea de a cunoaște", prin
definirea clară a cerințelor de schimb informaționa l între entitățile care
au acces la acele informatii. Informatia trebuie cr eată o dată și utilizată
de mai multe ori, de mai mulți utilizatori;
f. principiul securității informaționale – informațiile trebuie protejate prin
aplicarea unui set de măsuri care să asigure un niv el ridicat de încredere
în utilizarea sistemelor informatice, de comunicați i, electronice și non-
electronice, pentru asigurarea confidențialității, integrității,
disponibilității, non-repudierii și autenticității informațiilor stocate,
procesate și diseminate prin aceste sisteme.

2.5. Importanța ciclului informațional
Managementul informațional este complex și poate pă rea copleșitor din mai
multe motive, existând atât de multe sarcini, surse de informații, întrebări, conexiuni
critice și procese implicate. Există atât de multe sisteme și organizații care utilizează
adesea propriile sisteme pentru stocarea, capturare a și partajarea de date importante
cu tot atât de multe priorități și evoluții. Și, nu în ultimul rând, există atât de multe
informații și date, date tot mai nestructurate, de varii dimensiuni ce continuă să
crească într-un ritm uluitor 42 .
Pentru eficientizarea managementului informațional trebuie asigurată
implementarea optimă a unui ciclu informațional definit drept „o secvență de
activități în care informațiile sunt obținute, cole ctate, transformate în produse
informative și diseminate beneficiarilor” 43 . Funcționarea optimă a ciclului
informațional în managementul informațiilor este de terminată de structura corectă a
acestuia prin mixul său tradițional de oameni, proc es(e) și instrumente/tehnologii.
Colectarea și transformarea informațiilor în valoar e, prin sprijinirea
procesului decizional, reprezintă scopul management ului informațional în
organizatie. Importanta acestuia în sistemul inform ațional este reflectată prin aportul

42 https://www.i-scoop.eu/information-management/, ac cesat în data de 09 aprilie 2020.
43 Doctrina pentru proceduri de informații , București, 2018, p. 52

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
45 din 76
factorului uman în special din poziția decidentului prin strategiile folosite de
utilizare a informației în demersul îndeplinirii mi siunii organizației, a obiectivelor și
a supremației informaționale raportat la mediul ext ern.
Ciclul informațional presupune executarea în succes iune logică a cinci etape.
Trebuie menționat că deși aceste etape sunt distinc te ele se vor desfășura
continuu, cu suprapuneri temporare, fiind extrem de dificil a fi delimitate secvențial.
Pe de altă parte, natura ciclică a acestor etape re zultă din cerința că informația
procesată trebuie să fie actualizată și reevaluată pentru menținerea oportunității și
relevanței acesteia 44 .

Figura nr. 3: Fazele ciclului informațional 45
Planificarea și direcțion area – această etapă inițială este esențială pentru
succesul oricărui proces de informații și aplicarea acestuia de către autoritatea
decizională care conduce ciclul de informații. Pres upune stabilirea legăturilor între

44 Sorin Topor, Ion Călin, Costinel Nițu, Draga-Nicol a Crăciun, Despre informații și sisteme informaționale
militare , Editura BREN, București, 2008, p. 40.
45 Ibidem , p. 41

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
46 din 76
toate structurile de informatii și cercetare, ident ificarea și stabilirea cerințelor
sistemului informațional.
Culegerea datelor și informațiilor – se desfășoară în cadrul unui sistem unitar
și planificat. Culegerea datelor și informațiilor c onstituie o activitate permanentă,
prin constituirea de baze de date. Culegerea datelo r și informațiilor implică
exploatarea tuturor surselor de informații. Structu ra de informații/cercetare trebuie
să aibă suficiente cunoștințe despre posibilitățile și limitele acționale ale acestora,
pentru a fi în măsură , nu numai să selecteze cea m ai bună sursă, dar și pentru a
menține un control corespunzător asupra productivit ății ei. Datele și informațiile
culese de sursele de informații sunt difuzate prin mijloace de comunicații protejate
către compartimentele care asigură managementul cul egerii. Aceste date și
informații sunt dirijate spre compartimentele speci alizate de procesare și
direcționare.
Prelucrarea datelor și informațiilor – reprezintă procesul de transformare a
informațiilor native sau a altor informații în info rmații utile elaborării deciziilor,
adică procesarea, evaluarea, analiza, integrarea și interpretarea datelor și
informațiilor în răspunsuri ale cererilor de inform ații. Este un proces logic, mental
sau bazat pe inteligența artificială, colectiv și i mparțial ce stabilește semnificația
datelor și informațiilor și care se finalizează pri ntr-un produs de informații
(prezentări orale, documente scrise sau în format e lectronic, hărți, scheme sau alte
documente diferite) 46 .
Difuzarea informațiilor – este acea fază a ciclului informațional în care
informațiile sunt transmise la beneficiari, într-o formă potrivită – finită sau brută –
corespunzător cerințelor formulate.
Valorificarea informațiilor – informațiile sunt valorificate atât de manageri
pentru fundamentarea deciziilor, cât și de structur ile de informații/cercetare pentru
pregătirea și desfășurarea acțiunilor de informații /cercetare.

46 Dan, Magaliuc, Managementul informațiilor militare în actul decizi onal , Editura Academiei Forțelor Terestre
„NICOLAE BĂLCESCU”, Sibiu, 2014, p. 59.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
47 din 76
Evaluarea și conexiunea inversă (feedback-ul) 47 – prin evaluare și conexiune
inversă (feedback-ul), structurile implicate în cic lul informațional trebuie să
aprecieze calitatea execuției fiecărei faze, să det ermine cât de bine sistemul de
management informațional satisface cerințele de inf ormații. În această etapă, se
urmărește dacă toate ordinele specifice sunt îndepl inite la timp și dacă sistemul
informațional este perfect sincronizat. Conexiunea inversă trebuie să permită
efectuarea oportună a ajustărilor necesare în scopu l satisfacerii cerințelor de
informații critice, prioritare și a cererilor de in formații solicitate pe parcursul în
timpul derulării acțiunilor militare. Este esențial să se depisteze neajunsurile apărute
și să se identifice soluțiile necesare pentru depăș irea acestora.

47 Ibidem , p. 65

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
48 din 76
Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
49 din 76

3. CORELAREA ASPECTELOR TEORETICE CU
APLICABILITATEA CONCEPTULUI STUDIAT

Așa cum am observat pe parcursul lucrării de fată, sistemele informaționale
au o serie de componente omogene, unele tangibile, altele intangibile și încă altele
cu caracter personal. Aceste componente culeg, stoc hează, organizează și distribuie
date în întreaga organizație. Prin faptul că unul d intre rolurile sistemelor
informaționale este de a lua datele și de a le tran sforma în informații, apoi de a
transforma acea informație în cunoștințe organizați onale, constatăm că pe măsură ce
tehnologia s-a dezvoltat, acest rol a evoluat iar s istemele informaționale au devenit
coloana vertebrală în orice organizație.

3.1. Evoluția tehnologiei informației în sistemele infor maționale
Pentru a înțelege impactul pe care tehnologia infor mației îl are asupra
societății și economiei astăzi, trebuie să înțelege m modelele evolutive din trecut.
Tehnologia informației 48 a însemnat o seamă de transformări, unele dintre e le de
mare amplitudine, cu un impact esențial asupra vieț ii noastre de zi cu zi. Noile
modele de afaceri reprezintă un răspuns al organiza țiilor la modificările generate de
tehnologie în plan economic, dar și social. Progres ul tehnologic a influențat serios și
mecanismele de coordonare și de management, din cad rul organizațiilor și a
activităților lucrative, punându-se un accent deose bit pe utilizarea potențialului
resurselor umane și formarea de competențe.
Conform Dicționarului Merriam-Webster tehnologia informației este definită
drept „ tehnologia care implică dezvoltarea, întreținerea ș i utilizarea sistemelor de

48 https://researchandeducation.ro/2019/04/25/impactu l-tehnologiei-informatiei-in-transformarea-digitala .html,
accesat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
50 din 76
calculatoare, software și rețele pentru prelucrarea și distribuirea datelor 49 ” iar
termenul datează din 1978.
Pentru a obține o apreciere completă a rolului sist emelor informaționale, vom
analiza modul în care acestea s-au schimbat de-a lu ngul anilor prin etape specifice
ale progresului tehnologiei informației.
Era Mainframe
Etapa calculului centralizat prin intermediul calcu latoarelor de tip mainframe
reprezintă perioada în care un calculator cu o capacitate mare de procesare și
stocare putea fi utilizat de mai mulți utilizatori simulta n. Aceștia aveau acces la o
unitate centrală care stoca și procesa informațiile centralizate și transmitea apoi
informațiile utilizatorilor prin intermediul termin alelor. Efectele calculului
centralizat se regăsesc și în plan social și organi zațional, atât prin sistemele
informaționale concepute pe specificul structurilor ierarhice, cât și prin practicile
manageriale de utilizare a informațiilor centraliza te.
Între 1950 si 1960 calculatoarele au fost văzute ca o modalitate de a face
calcule mai eficient. Aceste prime calculatoare de afaceri erau monștri de
dimensiunea unei camere, cu mai multe mașini legate între ele. Activitatea principală
a fost organizarea și stocarea unor volume mari de informații, fiind accesibile doar
întreprinderilor mari, universităților și agențiilo r guvernamentale. Astfel, din 1960
au fost introduse sistemele de planificare a resurselor de fabricație (MRP-
Manufacturing Resources Planning ), înlocuite astăzi de sistemele de planificare a
resurselor întreprinderii (ERP – Enterprise Resourc e Planning). Acest software,
rulând pe un calculator mainframe, le-a oferit comp aniilor capacitatea de a gestiona
procesul de fabricație făcându-l mai eficient. IBM a devenit compania dominantă de
bază. Îmbunătățirea continuă a software-ului și dis ponibilitatea hardware-ului mai
ieftin au integrat în cele din urmă computere mainf rame în majoritatea organizațiilor
mari.

49 https://www.merriam-webster.com/dictionary/informa tion%20technology, accesat în data de 26 martie 202 0.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
51 din 76
Revoluția PC-ului
Etapa calculatoarelor personale a apărut odată cu p roducția și comercializarea
în masă a computerelor personale, la prețuri accesi bile. Caracteristica principală a
sistemelor informaționale specifice acestei perioad e constă în accesarea, utilizarea
și prelucrarea resurselor informaționale de către u n singur utilizator prin intermediul
computerului personal, aspect care a condus la desc entralizarea puterii de procesare.
Prin urmare, datorită prețului accesibil al tehnolo giei și, concomitent, datorită
capacității de procesare, stocare și transfer a inf ormațiilor de către calculatorul
personal s-a ajuns și la descentralizarea structuri lor organizaționale și schimbarea
practicilor manageriale.
În 1975, primul microcomputer a fost anunțat: Altair 8800 . Popularitatea sa
imediată a stârnit imaginația antreprenorilor de pr etutindeni și au apărut repede zeci
de companii producătoare. Cea mai proeminentă dintr e acești producători timpurii
de calculatoare personale a fost o mică companie, l a vremea respectivă, cunoscută
sub numele de Apple Computer , condusă de Steve Jobs și Steve Wozniak , cu succesul
„Apple II”. Nedorind să fie lăsat în afara revoluți ei, în 1981 IBM a făcut echipă cu
Microsoft, pe atunci doar o companie la început de drum, pentru software-ul lor de
sistem de operare și a lansat în grabă propria vers iune a calculatorului personal
numită pur și simplu „PC”. Companiile mici aveau în sfârșit calculatoare accesibile
care le puteau oferi sistemele informaționale neces are.
Începând cu 1980, au apărut multe companii noi de c alculatoare, oferind
versiuni mai puțin costisitoare ale PC-ului. Astfel , prețurile au scăzut și inovația a
fost stimulată. Microsoft a dezvoltat sistemul de operare Windows, versiunea 3.1
devenind prima lansare de succes comercial în 1992. Utilizările obișnuite în această
perioadă includeau prelucrarea textelor, foile de c alcul și bazele de date iar aceste
calculatoare nu erau conectate la o rețea.
Client-server
La mijlocul anilor '80, companiile au început să va dă nevoia de conectare a
calculatoarele ca o modalitate de colaborare și par tajare a resurselor. Cunoscută

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
52 din 76
drept „ client-server ”, această arhitectură de rețea le-a permis utiliza torilor să se
conecteze la rețeaua locală (LAN) de pe calculatoru l lor („ clientul ”) prin conectarea
la un calculator central numit „ server ”. Companiile de software au început să
dezvolte aplicații care permiteau mai multor utiliz atori să acceseze aceleași date în
același timp. Aceasta a evoluat către aplicații sof tware pentru comunicare, odată cu
prima utilizare populară a poștei electronice apăru te în acest moment. Aceste rețele
de calculatoare deveneau atât de puternice încât în locuiau multe dintre funcțiile
efectuate anterior de mainframe-uri cu o fracțiune din cost. În această epocă s-au
dezvoltat primele sisteme de planificare a resurselor întreprinderii (ERP –
Enterprise Resource Planning ) și au rulat pe arhitectura client-server. Un sist em
ERP este o aplicație cu o bază de date centralizată care poate fi utilizată pentru a
conduce întreaga activitate a companiei. Cu module separate pentru contabilitate,
finanțe, inventar, resurse umane și multe altele, s istemele ERP, cu SAP-ul
Germaniei 50 care a condus calea, au reprezentat cele mai moder ne tehnologii în
integrarea sistemelor informaționale.
Internetul, World Wide Web și comerțul electronic
Prima transmisie pe distanță lungă între două calcu latoare a avut loc pe 29
octombrie 1969, când dezvoltatorii sub conducerea Dr. Leonard Kleinrock au trimis
cuvântul „autentificare” din campusul UCLA către Institutul de Cercetare Stanford
din Menlo Park, California, la o distanță de peste 350 mile. Departamentul Apărării
din Statele Unite a creat și a finanțat ARPA Net (Advanced Research Projects
Administration) , o rețea experimentală care în cele din urmă a dev enit cunoscută sub
numele de Internet. ARPA Net a început cu doar patr u noduri sau site-uri, un început
foarte umil pentru Internetul de astăzi. Inițial, i nternetul a fost limitat la utilizarea de
către universități, agenții guvernamentale și cerce tători. Utilizatorii au fost instruiți
să tasteze comenzi (astăzi ne referim la aceasta ca „linie de comandă”) pentru a
comunica și transfera fișiere. Primele mesaje de ti p e-mail pe Internet au fost trimise

50 https://www.sap.com/corporate/en/company/history.h tml, accesat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
53 din 76
la începutul anilor ’70, deoarece câteva companii f oarte mari s-au extins de la
rețelele locale la Internet.
În 1989, Tim Berners-Lee a dezvoltat o modalitate mai simplă pentru ca
cercetătorii să partajeze informații pe internet, c oncept pe care l-a numit World Wide
Web. Această invenție a devenit catalizatorul creșterii Internetului ca o metodă
pentru organizații să poată împărtăși informații de spre ele. Pe măsură ce browserele
web și conexiunile la Internet au devenit normă, co mpaniile s-au grăbit să apuce
nume de domenii și să creeze site-uri web.
În 1991, Fundația Națională a Științei 51 , care a guvernat modul de utilizare a
internetului, a ridicat restricțiile privind utiliz area sa comercială și astfel in decursul
anilor pana in 2000 inclusiv a avut loc un val al i nvestițiilor organizațiilor bazate pe
internet.
WEB 2.0
Utilizarea tehnologiei în afaceri a continuat să ev olueze într-un ritm frenetic.
Site-urile au devenit interactive; în loc să vizite ze doar un site pentru a afla despre o
afacere și a cumpăra produsele sale, clienții au do rit să-și poată personaliza
experiența și să interacționeze cu organizația. Web 2.0 este exemplificat prin
bloguri, rețele sociale și comentarii interactive f iind disponibile pe multe site-uri
web. Această nouă lume web 2.0, în care interacțiun ea online a devenit așteptată, a
avut un impact mare asupra multor organizații și ch iar a întregi industrii.
Era post-PC
După zeci de ani ca principal dispozitiv de calcul utilizat în majoritatea
organizațiilor, vânzările PC-ului încep acum să sca dă pe măsură ce vânzările de
tablete și telefoane inteligente accelerează. PC-ul va continua să joace un rol cheie
în organizații, dar nu va mai fi modul principal de desfășurare a activităților. Puterea
limitată de stocare și procesare a acestor dispozit ive este compensată de trecerea la
conceptul „ cloud ”, care permite stocarea, partajarea și backup-ul i nformațiilor la
scară masivă.

51 https://www.nsf.gov/news/news_summ.jsp?cntn_id=103 050, accesat în data de 29 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
54 din 76
Astfel, sistemele informaționale au ajuns sa deserv ească simultan nevoile
unuia sau mai multor utilizatori, în orice moment ș i în orice loc. Progresele din
domenii precum tehnologia informației și telecomuni cații au condus la
interconectări ale sistemelor informaționale cu fun cții multiple și diferite, precum
cloud computing, big data și inteligența artificial ă, asigurând crearea unui mediu
informațional omniprezent.

3.1.1. Tendințe emergente în tehnologia informației
Secolul XXI a fost definit prin aplicarea și avansa rea în tehnologia
informației. Tehnologia informației a devenit o par te integrantă a vieții noastre de zi
cu zi. Tehnologia informației a servit ca un import ant agent de schimbare în diferite
aspecte ale organizațiilor și societății. S-a doved it schimbător de jocuri în rezolvarea
problemelor economice și sociale. Avansarea și apli carea tehnologiei informației
sunt în continuă schimbare. Unele dintre tendințele tehnologiei informației sunt
următoarele: Cloud Computing, Aplicații de telefoan e, Interfețe utilizator, Analytics
(analize).
Conceptul Cloud Computing 52 – unul dintre cele mai discutate concepte în
tehnologia informației. Cloud Computing oferă 3 tip uri de servicii largi, în principal
Infrastructura ca serviciu (IaaS) , Platforma ca serviciu (PaaS) și Software ca
serviciu (SaaS) .
Infrastructura ca serviciu (IaaS) permite accesul clienților la servicii de
infrastructură on-demand prin intermediul internetu lui. Avantajul esențial este că
furnizorul de cloud găzduiește componentele infrast ructurii, care furnizează
capacități de calcul, de stocare și de rețea, astfe l încât abonații să își poată rula
fluxurile de lucru în cloud. Abonatul în cloud este de obicei responsabil pentru
instalarea, configurarea, securizarea și întreținer ea oricărui software în infrastructura
cloud, cum ar fi baza de date, middleware-ul și sof tware-ul pentru aplicații.

52 https://www.oracle.com/ro/cloud/, accesat în data de 29 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
55 din 76
Platforma ca serviciu (PaaS) oferă clienților avantajul de a accesa
instrumentele pentru dezvoltatori de care au nevoie , pentru a crea și gestiona aplicații
mobile și web fără a investi în – sau întreține – i nfrastructura de bază. Furnizorul
găzduiește componentele infrastructurii și middlewa re-ul, iar clientul accesează
aceste servicii printr-un browser web.
Software ca serviciu (SaaS) este un model de furnizare a software-ului în care
furnizorul de cloud găzduiește aplicațiile clientul ui în locația sa. Clientul își
accesează aplicațiile din internet. În loc să plăte ască pentru întreținerea propriei
infrastructuri de calcul, clientul beneficiază de a bonamentul la serviciu, plătind pe
măsură ce utilizează.

Figura nr. 4: Diagrama conceptuală a cloud computin g 53
Aplicațiile de telefon – aplicație software pe telefon inteligent, tablet ă etc.
Aplicațiile pentru telefoanele inteligente sau Mobile Apps au devenit un succes de la
introducerea acestora pe piață. Sunt concepute pent ru a rula pe Smartphone, tablete
și alte dispozitive mobile.
Interfața cu utilizatorul a suferit o revoluție de la introducerea ecranului tactil.
Capacitatea ecranului tactil a revoluționat modul î n care utilizatorii finali

53 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cloud_computing, acc esat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
56 din 76
interacționează cu aplicația. Ecranul tactil permit e utilizatorului să interacționeze
direct cu ceea ce este afișat și, de asemenea, elim ină orice dispozitiv de mână
intermediar, precum mouse-ul. Capacitatea ecranului tactil este utilizată în
telefoanele inteligente, tablete și alte aparate de informații.
„Analytics 54 este un ansamblu de procese de analiză a datelor la care
contribuie în mod decisiv științe ca: statist ica matematică, teoria algoritmilor,
știința computațională. Preeminența sa în medi ul organizațional se datorează
progreselor făcute în domeniul TIC, conducând la in frastructuri de calcul
performante și la apariția unor tehnici și instrume nte software avansate pentru
colectarea și prelucrarea informațiilor”.

3.2. Tipologia sistemelor în managementul informațional
Având în vedere complexitatea procesării informații lor și diferitele grade sau
niveluri în care datele și procesele pot fi structu rate, în funcție de problemă sau
situație, sunt necesare mai multe categorii de sist eme informaționale pentru a face
față tuturor nevoilor informaționale ale organizați ei 55 .
O organizație tipică are numeroase sisteme informaț ionale, fiecare susținând
un nivel organizațional specific. Aceste sisteme in clud sisteme de procesare a
tranzacțiilor (Transaction Processing Systems – TP S ) la nivel operațional, sistem
de automatizare a muncii de birou (Office Automatio n Systems – OAS ) și sisteme de
lucru bazat pe cunoștințe (Knowledge Work System – KWS ) la nivel de cunoștințe,
sisteme informaționale pentru management (Managemen t Information System –
MIS ) și sisteme suport pentru decizii (Decision Support Sys tem – DSS ) la nivel de
management, și sistemele destinate conducerii (Executive Informati on System – EIS )
la nivel strategic.
Mai întâi au apărut sistemele TPS care au înlocuit procedurile manuale pentru
sarcinile de rutină clar structurate cu proceduri c omputerizate mai rapide și mai

54 Vladimir Florian, Gabriel Neagu, Revista Română de Informatică și Automatică, vol. 26, nr. 1, 2016,
https://rria.ici.ro/wp-content/uploads/2016/03/03-a rt-1.-Neagu_Florian-2.pdf, accesat în data de 29 ma rtie 2020.
55 Liviu, Mihăescu, Sisteme informaționale și aplicații informatice în administrarea afacerilor , Editura Universității
"Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2009, pp. 51-54.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
57 din 76
precise. Unele dintre cele mai comune tranzacții ef ectuate acum de către TPS sunt
facturarea, contabilitatea și gestionarea salarizăr ii.
La sfârșitul anilor 70, conceptul de MIS 56 a încercat să răspundă tuturor
nevoilor de informații ale organizației la niveluri strategice, tactice și operative,
structurate în funcție de decizii specifice predefi nite. Cu toate acestea, în practică,
aceste sisteme nu au fost utile managerilor de nive l înalt, deoarece, în general,
trebuie să se ocupe de situații noi care necesită d ecizii nestructurate pentru care
nevoile de informații nu au fost stabilite anterior . Din acest motiv, MIS sunt adecvate
în special pentru a acoperi nevoile de informații a le managerilor de nivel inferior.
Odată ce a devenit clar că modelele globale ale sis temului de informații
strategice nu sunt viabile, DSS au fost introduse. Acestea au oferit soluții pentru
contexte specifice de luare a deciziilor și, în fin al, s-au dovedit a fi mai potrivite
pentru anumite zone ale personalului organizației.
Având în vedere că angajamentele și responsabilităț ile conducerii diferă
substanțial de cele ale altor persoane din organiza ție, sarcinile acestora nu pot fi
văzute în mod clar ca o simplă extindere sau intens ificare a activității desfășurate la
niveluri inferioare în ierarhia companiei. În acest context, au apărut sistemele EIS
care au fost concepute pentru a oferi informații fi abile executivilor despre indicatorii
cheie ai funcționării și operațiunilor organizațiil or lor.

Figura nr. 5: Piramida sistemelor informaționale 57

56 https://adataanalyst.com/information-systems-manag ement/evolution-information-system-function/, acces at în
data de 26 martie 2020.
57 Nicolae, Sfetcu, Sisteme informaționale pentru colectarea, filtrarea , procesarea, crearea și distribuirea datelor și
informațiilor , https://www.setthings.com/ro/sisteme-informationa le-pentru-colectarea-filtrarea-procesarea-crearea-
si-distribuirea-datelor-si-informatiilor/, accesat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
58 din 76

3.2.1. Sistem de procesare a tranzacțiilor – TPS 58
Sistemele de procesare a tranzacțiilor sunt pietrel e de temelie ale sistemului
informațional al unei organizații și includ operați unile zilnice. Multe organizații nu
pot funcționa fără acest tip de sistem. Pe măsură c e operațiunile sunt efectuate,
sistemele de procesare a tranzacțiilor colectează, prelucrează, stochează date și
reflectă tranzacțiile comerciale, cum ar fi vânzări , achiziții, plăți etc.
Sistemele de procesare a tranzacțiilor sunt cele ma i definite sau structurate
procese informaționale din organizație, automatizân d nucleul central al operațiunilor
sale. Scopul lor este de a îmbunătăți activitățile de rutină. Cele mai obișnuite
tranzacții includ facturarea, salariile, producția și primirea comenzilor. Companiile
își propun să desfășoare aceste activități rapid, s istematic și eficient. Toate aceste
activități se desfășoară la nivel operativ în orice organizație și au caracteristici
comune similare:
 Aceste operațiuni se repetă de multe ori.
 Modul în care sunt efectuate aceste tranzacții este foarte similar în toate
companiile.
 Activitățile pot fi separate în etape (proceduri) b ine înțelese care pot fi
descrise în detaliu.
 Există foarte puține excepții de la procedurile sta ndard.
Caracteristicile de mai sus permit stabilirea rutin elor pentru gestionarea
tranzacțiilor. Volumul mare de tranzacții la nivelu l operațional al unei organizații
determină multe companii să încerce și să dezvolte modalități mai eficiente de
procesare a datelor generate prin acest tip de acti vitate.
Sistemele de procesare a tranzacțiilor sunt mai rap ide și mai precise decât
procedurile manuale utilizate pentru a efectua acel eași activități de rutină. Un sistem
de procesare a tranzacțiilor înlocuiește proceduril e manuale cu proceduri bazate pe
calculator pentru a îndeplini sarcini de rutină bin e structurate.

58 https://paginas.fe.up.pt/~acbrito/laudon/ch2/chpt2 -1main.htm, accesat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
59 din 76
Ieșirea sistemului de procesare a tranzacțiilor poa te lua forma documentelor
de tranzacție sau a interogărilor de baze de date.
a) Documente de tranzacție . Multe sisteme de procesare a tranzacțiilor
produc documente de tranzacție, precum facturi, com enzi de cumpărare
sau liste de salarii. Aceste documente pot fi clasi ficate ca documente de
acțiune sau documente informative . Documentele de acțiune implică
faptul că se iau acțiuni iar cele informative confi rmă faptul că o
tranzacție a avut loc sau informează despre una sau diverse tranzacții.
b) Interogări de baze de date . O mare varietate de informații pot fi extrase
dintr-o bază de date folosind un sistem de gestiona re a bazelor de date
și limbi orientate către utilizator de a patra gene rație. Aceste interogări
pot furniza liste cu toate tranzacțiile procesate î ntr-o anumită perioadă
de timp sau rapoarte de eroare cu o listă de tranza cții procesate eronat.

3.2.2. Sistem de automatizare a muncii de birou – OAS
Sistemele OAS includ o gamă largă de instrumente in formatice 59 , cum ar fi
programe de calcul tabelar, programe de editare de texte și programe de prezentare.
Misiunea lor este de a prelua, prelucra, stoca și t ransmite date și informații sub forma
comunicațiilor electronice între birouri și nivelur ile organizatorice dintr-o firmă.
Apărute în anul 1970, programele de calcul tabelar au devenit astăzi indispensabile
și chiar a doua natură pentru utilizatorii de calcu latoare, realizând practic
automatizarea calculelor sub forma unor tabele al c ăror element central îl reprezintă
celula. Editoarele de texte memorează, actualizează și listează documente ce conțin
text și imagine și a căror complexitate se întinde de la texte clasice la publicistică.
Pachetele de prezentare realizează filme ce conțin sunet și imagine, iar programele
de tip notebook sau calendar memorează o planificar e de activități sau simple date
personale. Pentru aceste sisteme poate fi utilizato r orice persoană care posedă

59 Aurel, Stepan, Sisteme informatice în management și neteconomie ,
http://file.ucdc.ro/cursuri/T_M_n18_Sisteme_informa tice_in_management_si_neteconomie.pdf.pdf, p. 40, a ccesat
în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
60 din 76
cunoștințe despre un software de tip birotic ( Microsoft Office , Coreii Office sau
Smart Suite – numite generic "Office suites" – sunt realizate de firme ca Microsoft ,
Novell sau Lotus ), în vederea creării de documente cu un editor de texte, realizării
unor calcule cu un editor de tabele, stocării de da te cu ajutorul unui notebook sau
calendar sau realizării unor prezentări computeriza te. Principalele aplicații sau
subsisteme ale OAS includ: poșta electronică, telec onferințele, aplicațiile web,
messenger, chat, videochaturi, videotelefon, agende electronice, tehnoredactare
computerizată etc.

3.2.3. Sistem de lucru bazat pe cunoștințe – KWS 60
Un sistem de lucru bazat pe cunoștințe (KWS) este u n sistem specializat
construit pentru a promova crearea de cunoștințe și abilități tehnice cu scop de
integrare în mod corespunzător în organizație a ace stora. Ajută lucrătorii de
cunoștințe în crearea și propagarea de informații ș i cunoștințe noi, oferindu-le
instrumente grafice, analitice, de comunicații și d e gestionare a documentelor.
Lucrătorii de cunoștințe trebuie, de asemenea, să c aute cunoștințe în afara
organizației. Astfel, sistemul de lucru al cunoștin țelor trebuie să ofere acces facil la
bazele de date externe. În plus, sistemele de lucru pentru cunoștințe ar trebui să aibă
o interfață prietenoasă pentru a ajuta utilizatorii să obțină informațiile cerute rapid și
ușor. Unele exemple de sisteme de lucru pentru cuno ștințe sunt sisteme de proiectare
asistată de calculator (CAD), sisteme de realitate virtuală și stații de lucru financiare.
Sisteme de proiectare asistată de calculator (CAD) : Aceste sisteme sunt
utilizate pentru automatizarea creării și revizuiri i proiectelor folosind calculatoare și
programe grafice. Software-ul CAD are capacitatea d e a furniza specificații de
proiectare pentru unelte și procesul de fabricație.
Sistem de realitate virtuală : Aceste sisteme au mai multe capacități decât
sistemele CAD pentru vizualizare, redare și simular e. Folosesc software-ul grafic

60 https://www.managementstudyhq.com/six-major-types- of-information-systems.html, accesat în data de 26 martie
2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
61 din 76
interactiv pentru a construi simulări generate de c omputer care par aproape reale.
Ele pot fi utilizate în activități educaționale, șt iințifice și de afaceri.
Stații de lucru financiare : sunt utilizate pentru a combina o gamă largă de d ate
atât din surse interne, cât și externe. Includ date de gestionare a contactelor, date de
piață și rapoarte de cercetare. Stațiile de lucru f inanciare ajută la analizarea situațiilor
de tranzacționare și a unei cantități mari de date financiare în foarte scurt timp. De
asemenea, este utilizat pentru gestionarea portofol iului.

3.2.4. Sistem informațional pentru management – MIS
„Sistemul informațional pentru management reprezint ă ansamblul integrat al
datelor, informațiilor și cunoștințelor pentru cond ucere necesare organizației
gestionate cu precădere în format electronic, împre ună cu infrastructura
informațională incluzând tehnologia informației și comunicațiilor, personalul de
specialitate, logistica informațională și structura de management a informațiilor.
Acesta cuprinde toate componentele, fluxurile și ci rcuitele informaționale, canalele
de comunicație, metodele, tehnicile, procedeele și procedurile pentru culegerea,
transmiterea, prelucrarea/elaborarea datelor și inf ormațiilor, diseminarea,
afișarea (mai ales prin grafica interactivă) și uti lizarea acestora după un model unic
de date, în vederea fundamentării și adoptării deci ziilor în condiții deterministe sau
probabiliste și conducerii acțiunilor planificate î n scopul realizării optime a
obiectivului sau misiunii stabilite pentru organiza ție și obținerii de avantaje
competitive, pe baza dobândirii superiorității, dom inației sau supremației
informaționale” 61 .
Acesta poate fi definit ca sistem ce furnizează inf ormații utilizatorilor cu nevoi
similare. Scopul principal al MIS este de a oferi m anagerilor informațiile de care au
nevoie pentru a lua decizii și a rezolva problemele . MIS sunt suportate de baze de
date corporative, care includ date generate de proc esarea tranzacțiilor.

61 Gelu Alexandrescu, Gheorghe Boaru, Constantin Alex andrescu, Sisteme informaționale pentru management ,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I ”, București, 2012, p. 24.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
62 din 76
Fiecare organizație trebuie să ia decizii cu privir e la multe probleme care apar
regulat, fie că sunt săptămânale, lunare sau trimes triale, pentru care sunt necesare
anumite informații. Deoarece procesele de luare a d eciziilor sunt clar definite,
informațiile necesare pentru a lua decizii pot fi u șor identificate. Prin urmare, un
sistem de informații administrative poate pregăti r apoarte periodice pe care să se
bazeze aceste decizii; aceste rapoarte sunt pregăti te și prezentate într-un format
proiectat anterior. Astfel, aceste sisteme oferă sp rijin pentru deciziile structurate,
deoarece administratorii știu dinainte care sunt fa ctorii ce trebuie luați în considerare
în procesul de luare a deciziilor, iar MIS furnizea ză rapoarte clar structurate cu toate
informațiile necesare pentru a lua aceste decizii s tructurate. Conținutul acestor
rapoarte poate fi îmbunătățit prin includerea conce ptului de management prin
excepție. În acest caz, procesatorul de informații compară performanțele reale cu
standardele stabilite anterior, iar atunci când per formanța se încadrează în limitele
acceptabile, atenția managerului este atrasă asupra faptului.
„Utilizatorii unui astfel de sistem nu sunt doar ma nagerii, ci și angajații care
își pot controla și corecta activitatea prin faptul că sistemul devine un sistem cu
feed-back, reacția inversă fiind realizată chiar de MIS. În fapt, acesta este și rolul
MIS – de a prelua informații și de a le transforma în informări pentru manageri și
bucle de reacție inversă pentru controlul sistemulu i de către angajați”62 .

3.2.5. Sistem suport pentru decizii – DSS
„Un sistem de asistență decizională (DSS) este un s istem sau subsistem
interactiv bazat pe computer destinat să ajute fact orii de decizie să utilizeze
tehnologii de comunicații, date, documente, cunoști nțe și/sau modele pentru a
identifica și rezolva problemele, finaliza sarcinil e procesului decizional și ia decizii.
Este un termen general pentru orice aplicație compu terizată care îmbunătățește
capacitatea unei persoane sau a unui grup de a lua decizii. De asemenea, sistemele

62 Aurel, Stepan, Sisteme informatice în management și neteconomie ,
http://file.ucdc.ro/cursuri/T_M_n18_Sisteme_informa tice_in_management_si_neteconomie.pdf.pdf, p. 41, a ccesat
în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
63 din 76
de asistență decizională se referă la un domeniu ac ademic de cercetare care implică
proiectarea și studierea sistemelor informatice ana litice. În general, sistemele de
asistență decizională sunt o clasă de sistem inform atic informatizat care sprijină
activitățile de luare a deciziilor” 63 .

3.2.6. Sistem destinat conducerii – EIS
Un EIS oferă managerilor seniori un sistem care să ajute la luarea deciziilor
strategice și tactice. Scopul acestuia este de a an aliza, compara și identifica
tendințele pentru a ajuta direcția strategică a org anizației. EIS abordează decizii
nestructurate și creează un mediu generalizat de ca lcul și comunicare, în loc să ofere
orice aplicație fixă sau o capacitate specifică. As tfel de sisteme nu sunt concepute
pentru a rezolva anumite probleme specifice, ci pen tru a rezolva o serie de probleme
în schimbare. Sunt concepute pentru a încorpora dat e despre evenimente externe,
cum ar fi noile legi fiscale sau concurenții și, de asemenea, să atragă informații
rezumate din MIS și DSS. Aceste sisteme filtrează, comprimă și urmăresc datele
critice; accentuând reducerea timpului și a efortul ui necesar pentru a obține
informații utile managementului strategic. Folosesc software grafic avansat pentru a
oferi reprezentări extrem de vizuale și ușor de uti lizat ale informațiilor complexe și
a tendințelor actuale, dar nu tind să ofere modele analitice.

3.3. Sistem integrat de informații – ERP
Enterprise Resource Planning (ERP) reprezintă sisteme bazate pe arhitectura
client – server dezvoltate pentru prelucrarea tranz acțiilor și facilitarea integrării
tuturor proceselor, din faza planificării proceselo r, dezvoltării producției, până la
relațiile cu furnizorii, clienții sau alți partener i de afaceri 64 . ERP este considerată
expresia cea mai fidelă a interdependenței dintre e conomic și tehnologia

63 https://dssresources.com/, accesat în data de 26 m artie 2020.
64 Doina Fotache, Luminița Hurbean, Soluții informatice integrate pentru gestiunea afac erilor , 2004,
https://www.researchgate.net/publication/311016654_ Solutii_informatice_integrate_pentru_gestiunea_afac erilor_E
RP, accesat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
64 din 76
informațională. Provocarea principală constă în efi cientizarea proceselor
organizaționale centralizând toate informațiile înt r-o singura platformă.
Un sistem ERP constă din componente software, de ob icei numite module,
care se concentrează fiecare pe o funcție esențială de afaceri, cum ar fi finanțele și
contabilitatea, resursele umane, producția, managem entul materialelor și
managementul relațiilor cu clienții (CRM). Organiza țiile folosesc doar modulele de
care au nevoie pentru a-și conduce propria activita te 65 .
Rădăcinile ERP 66 încep în planificarea cerințelor materialelor (MRP ), un
sistem de calcul al materialelor și componentelor n ecesare fabricării unui produs
dezvoltat de inginerul IBM Joseph Orlicky în 1964. Până în anii ’70, software-ul
MRP era un element principal al producătorilor.
În 1983, expertul în management Oliver Wight a dezvoltat MRP II, care a
extins MRP la alte tipuri de resurse, inclusiv fina nciare, și a adăugat sprijin pentru
planificarea capacității, gestionarea costurilor, c ontrolul etajelor și planificarea
vânzărilor și a operațiunilor, printre altele. În p aralel, în anii '70, consultanții și
furnizorii au început să dezvolte software-ul mainf rame în rețea pentru gestionarea
proceselor financiare, inclusiv contabilitatea și s alarizarea, pe o singură bază de date.
Două dintre aceste startup-uri, Baan și SAP , au crescut rapid pentru a deveni
furnizori de software de vârf, care, la începutul a nilor 1990, a devenit cunoscut ca
ERP.
ERP oferă numeroase avantaje, majoritatea provenind din schimbul de
informații și standardizare. Deoarece modulele ERP împărtășesc datele mai ușor
decât sistemele disparate sau neconectate, acestea pot facilita gestionarea proceselor
trans-departamentale ale organizației. Alegerea sis temului ERP potrivit permite
beneficiarului să implementeze un sistem integrat u nic, prin înlocuirea sau
reproiectarea sistemelor informatice existente. În România oferte de sisteme ERP
sunt: SAP, Oracle, MFG/PRO, SCALA, SIVECO . Această piață este în dezvoltare.

65 Bayo, Okunade, Management Information Systems ,
http://dlc.ui.edu.ng/oer.dlc.ui.edu.ng/app/upload/C IS%20302_1507198171.pdf, p. 81, accesat în data de 26 martie
2020.
66 https://searcherp.techtarget.com/definition/ERP-en terprise-resource-planning, accesat în data de 26 m artie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
65 din 76

3.3.1. SeniorERP – studiu de caz
Senior Software 67 este denumirea comerciala a S.C. Senior Software A gency
S.R.L.. Compania a fost fondată în anul 2003 cu pes te 150 de angajați în prezent și
birouri în București, Cluj, Constanța și Iași. Cons iderată unul dintre cei mai dinamici
furnizori locali de soluții software integrate pent ru managementul afacerilor,
compania Senior Software are peste 400 de implement ări în România, Bulgaria,
Italia, Ungaria și Marea Britanie utilizând cele ma i noi tehnologii de la Microsoft
alături de platforme testate la nivel internațional .
SeniorERP asigură managementul integrat al proceselor de dis tribuție, import,
export, producție, retail sau servicii fiind primul ERP din România disponibil în
varianta SaaS (Software as a Service) , disponibil pe platforma de cloud Microsoft
Azure și care încorporează platforma Tableau Software 68 pentru analiza datelor.
SeniorERP poate fi livrat in diferite versiuni, atâ t SaaS cat si On-premise , ceea
ce permite implementarea unei politici flexibile de licențiere ale cărei costuri sunt
ușor de controlat.

Figura nr. 6: Versiuni SeniorERP 69
SeniorERP cuprinde mai multe module, specializate p e departamente și tipuri
de activități: contabilitate, trezorerie, nomenclat oare, mijloace fixe, controlling

67 https://www.seniorsoftware.ro/despre-companie-seni or-software/, accesat în data de 26 martie 2020.
68 https://www.tableau.com/, accesat în data de 26 ma rtie 2020.
69 https://www.seniorsoftware.ro/wp-content/uploads/2 018/02/Prezentare-Senior-Software-limba-romana-Divi zia-
ERP-2018.pdf?, accesat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
66 din 76
(control), prețuri, vânzări, stocuri, producție, ap rovizionare, logistică, parc auto,
administrare, spațiu de lucru și SeniorERP Mobile.
Modulul Contabilitate din sistemul ERP este creat în vederea automatizăr ii
operațiunilor contabile generale, oferind flexibili tate și utilitate atât societăților
comerciale mici și medii cât și a celor mari cu act ivitate complexă (cu multe filiale
și puncte de lucru, diverse valute). SeniorERP este actualizat în concordanță cu
legislația română în vigoare și totodată este alini at la standardele internaționale de
contabilitate. Modulul asigură înregistrarea tuturo r documentelor primare cât și
obținerea tuturor situațiilor financiare contabile aferente exercițiilor financiare, la
standardele europene.
Modulul de Trezorerie din ERP integrează fluxurile financiare din compan ie,
urmărind în detaliu fiecare tip de operațiune. Pent ru a asigura ușurința în exploatare
și informații de o calitate superioară, în ERP au f ost implementate operațiuni
specifice tipologiilor de probleme, capabile să fun damenteze procese decizionale.
Modulul Nomenclatoare din cadrul sistemului ERP include funcționalități
dedicate pentru gestiuni, articole, parteneri, pers onal, trezorerie, mijloace fixe,
contabilitate, documente, geografice, parc auto, co ntrolling, containere.
În modulul Mijloace Fixe sunt urmărite în detaliu operațiunile aplicate asu pra
mijloacelor fixe pe toata durata funcționarii acest ora, responsabilii și localizarea
acestora în cadrul companiei. Din punct de vedere f inanciar-contabil, modulul
implementează un număr configurabil de standarde de amortizare financiare,
generează automat notele contabile și repartizează costurile pe centre conform
criteriilor prestabilite.
Modulul Controlling dă posibilitatea planificării parametrilor financi ari ai
companiei și oferă atât capabilități proactive pent ru avertizarea din timp în cazul
depășirii negative a acestora cât și instrumente de analiză complexe în vederea
determinării factorilor de influență.
Modulul Prețuri . Niciunul dintre procesele de aprovizionare sau de vânzare
nu poate fi eficient fără urmărirea prețurilor de a chiziție, respectiv de vânzare.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
67 din 76
Modulul Vânzări permite unei companii să își (re)organizeze și urm ărească
procesul de vânzare într-un mod eficient, datorită opțiunilor multiple de configurare
și urmărire a canalelor de vânzare acoperite.
Modulul de gestiune stocuri al sistemului ERP are ca rol principal urmărirea
și controlul articolelor stocabile din cadrul compa niei. Acesta acoperă toate
activitățile legate de stocuri, începând cu identif icarea produselor până la operațiile
care au loc cu acestea.
Rolul modulului de producție din ERP este de a completa managementul
stocurilor prin implementarea operațiunilor specifi ce unui proces de producție
simplificat.
În funcție de specificul clientului, modulul de aprovizionare din sistemul ERP
poate urmări procesul de aprovizionare pornind de l a estimarea necesarului de
aprovizionat, trecând prin stadiile specifice unei comenzi de achiziție, sosirea
documentelor fiscale, gestiunea recepției de bunuri și finalizându-se cu legături către
modulele de contabilitate, vânzări, stocuri etc.
Modulul Logistică planifică resursele de infrastructură existente în vederea
obținerii unei utilizări optime a acestora.
Modulul Parc Auto este un produs indispensabil pentru managerul de f lotă în
vederea creșterii rentabilității, disponibilității și a eficientizării utilizării
automobilelor dintr-o companie, modulul oferind evi dența permanentă a activității
fiecărei mașini: traseu, consum, accidente, amenzi.
Modulul Administrare oferă utilizatorilor posibilitatea definirii diver selor
niveluri de acces la informație în cadrul aplicație i, prin definirea de grupe specifice
de utilizatori.
Modulul Spațiu de lucru este destinat centralizării celor două tipuri mari de
activități: operarea datelor curente, respectiv emi terea de rapoarte de sinteză. Între
scopurile acestui modul al sistemului ERP se regăse sc eficientizarea și reducerea
timpului de acces la informația relevantă pentru ut ilizator și concentrarea acesteia.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
68 din 76
Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
69 din 76

CONCLUZII

Indiferent de momentul în timp sau forma de organiz are în care se regăsește
omul, în calitatea sa de comunicator a tot ceea ce vede, aude și simte, s-a folosit de
datele ce i-au conferit informație. Nevoia de a înț elege ce și cum trăim rezidă în
nevoia de cunoaștere. Când identificam sensul datel or, deținem puterea cunoașterii
prin informațiile receptate și le comunicăm spre a produce și mai multă cunoaștere.
Pornind de la aceste rânduri, concluzionez această lucrare prin înțelepciunea
moștenită în urma cercetărilor efectuate. Dar aceas tă moștenire este menită a etala
noi orizonturi, mai largi, în ampla lume a informaț iilor. Procesăm informația în orice
moment și o facem în funcție de motivație și de poz iția sau situația cu care ne
identificăm în societate.
Raportat la societatea informațională în care coexi stăm, pentru ca doar așa
putem numi actuala societate, organizația are menir ea de a aduce indivizii împreună,
indiferent de tipul de activitate desfășurat de ace asta, cu scopul de a le satisface
obiectivele comune și pentru a le oferi suport.
Așa cum am evidențiat în lucrarea de față, din pozi ția ocupată într-o formă de
organizare, factorul uman în calitate de conducător , ocupă poziții pe scara ierarhică
ca parte componentă a unui sistem ce are capacitate a de a prelua și transporta
informația acolo unde este necesară, spre a conferi cunoaștere celui care are nevoie
să decidă direcția de acțiune. Astfel, omul care co nduce, managerul în cadrul
sistemului informațional, prin procese manuale sau automate cu ajutorul științei
informaticii și a tehnologiei, își desfășoară nevoi a continuă de cunoaștere și își
gestionează toate resursele pentru a decide drumul optim de urmat.
O gestionare a resurselor în cadrul prezentat, repr ezintă managementul
informațional extrem de important pentru orice orga nizație. Un management
informațional cu un suport tehnologic performant, p roduce cunoștințe ce însuflețesc

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
70 din 76
orice viziune și misiune spre atingerea obiectivelo r, a performanțelor și nu în ultimul
rând a supremației informaționale.
Valul tehnologiei aduce noi schimbări de direcție î n orice activitate prin
instrumentele de eficientizare și optimizare puse l a dispoziție, într-un număr tot mai
mare. Reprezentând suport pentru factorul uman, est e deductibil faptul că
instrumentele tehnologice pot aduce avantaj competi tiv, doar dacă sunt utilizate
corespunzător. Dezvoltarea tehnologiei informației este în expansiune, însă
garantarea managementului informațional nu se poate baza doar pe acest
considerent. Omul trebuie să se dezvolte în același timp cu tehnologia pentru ca
aceasta să rămână un avantaj și să nu se transforme într-un inamic, o necunoscută,
un risc sau o vulnerabilitate. Atâta timp cât se va menține un echilibru în cunoașterea
comună și completă pentru componentele sistemului i nformațional, acesta va putea
fi gestionat conform planificării, dispunând de toa te resursele la capacitate maximă.
Studiul de caz realizat în finalul acestei lucrări pune accent pe importanța
tehnologiei informației în organizație, pentru o de sfășurare cât mai benefică a tuturor
activităților, prin utilizarea tuturor informațiilo r și punerea acestora la dispoziția
factorilor umani operaționali, informaționali și de cisivi. În același timp însă, reflectă
faptul că acești factori umani sunt indispensabili și prin funcțiile și componentele
oferite, acest sistem informatic integrat dezvoltă o și mai mare motivație spre
cunoaștere, prin tot ce este produs și reprodus.
În final, putem spune că managementul informațional reprezintă fundamentul
sistemului informațional. Fără arta de a conduce ce ea ce deținem, nu înaintăm și
astfel scad șansele de realizare a dezideratelor.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
71 din 76

BIBLIOGRAFIE

Lucrări de autori
1. Dan, Magaliuc, Managementul informațiilor militare în actul decizi onal ,
Editura Academiei Forțelor Terestre „NICOLAE BĂLCES CU”, Sibiu,
2014.
2. Gelu Alexandrescu, Gheorghe Boaru, Constantin Alexa ndrescu, Sisteme
informaționale pentru management , Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, București, 2012.
3. Gh. Pisău, C. Toma, I. Mihăescu, Elaborarea și introducerea sistemelor
informatice , Editura Tehnică, 1975.
4. Hortensia, Gorski, Sistemul Informațional Managerial , Editura Universității
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2003.
5. Ion, Călin, Deficiențe în activitatea de analiză a informațiilo r , Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, Bucur ești, 2015.
6. J. D., Bernal, Știința în istoria societății , Editura Politică, București, 1964.
7. Lazăr, Vlăsceanu, Sociologie , Editura Polirom, Iași, 2011.
8. Liviu, Mihăescu, Sisteme informaționale și aplicații informatice în
administrarea afacerilor , Editura Universității "Lucian Blaga" din Sibiu,
Sibiu, 2009.
9. Mielu, Zlate, Fundamentele psihologiei , Editura Polirom, Iași, 2009.
10. Narcisa, Isăilă, Utilizarea tehnologiei informației în mediul econom ic ,
Editura Universitară, București, 2012.
11. Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management , Editura Economică,
București, 1995.
12. Paul, Popescu-Neveanu, Tratat de psihologie generală , Editura Trei,
București, 2013.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
72 din 76
13. Sorin Topor, Ion Călin, Costinel Nițu, Draga-Nicola Crăciun, Despre
informații și sisteme informaționale militare , Editura BREN, București,
2008.
14. Ștefan, Vlăduțescu, Informația de la teorie către știință , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2002.

Articole, publicații, lucrări de cercetare
1. ***, Academia Română, Dicționarul explicativ al lim bii române, Editura
Univers Enciclopedic, București, 1998.
2. ***, Doctrina pentru proceduri de informații , București, 2018.
3. ***, Aurel, Stepan, Sisteme informatice in management si neteconomie ,
http://file.ucdc.ro/cursuri/T_M_n18_Sisteme_informa tice_in_management_s
i_neteconomie.pdf.pdf.
4. ***, Bayo, Okunade, Management Information Systems ,
http://dlc.ui.edu.ng/oer.dlc.ui.edu.ng/app/upload/C IS%20302_1507198171.p
df.
5. ***, Doina Fotache, Luminița Hurbean, Soluții informatice integrate pentru
gestiunea afacerilor , 2004,
https://www.researchgate.net/publication/311016654_ Solutii_informatice_in
tegrate_pentru_gestiunea_afacerilor_ERP.
6. ***, Ioan, Ursachi, Management , Editura ASE, București, 2001,
https://ase.md/files/catedre/mgs/Management.pdf.
7. ***, Ion, Calin, Managementul informațional , https://lms.adlunap.ro/.
8. ***, Ion, Verboncu, Management, eficiență și eficacitate ,
http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/5.pd f.
9. ***, Jayawardene Vimuthki, Sadiq Shazia, Indulska M arta, An analysis of
data quality dimensions , https://espace.library.uq.edu.au/view/UQ:312314.
10. ***, Mihai, Savin, Management InterculturalVolumul XV, Nr. 3 (29),
Târgoviște, 2013, http://seaopenresearch.eu/Journal s/articles/MI_29_32.pdf.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
73 din 76
11. ***, Neil, Fleming, Coping with a Revolution: Will the Internet Change
Learning? , https://vark-learn.com/wp-
content/uploads/2014/08/Information_and_Knowle.pdf.
12. ***, Nicolae, Sfetcu, Sisteme informaționale pentru colectarea, filtrarea ,
procesarea, crearea și distribuirea datelor și info rmațiilor ,
https://www.setthings.com/ro/sisteme-informationale -pentru-colectarea-
filtrarea-procesarea-crearea-si-distribuirea-datelo r-si-informatiilor/.
13. ***, Oana Adriana, Gică, Procesul managementului strategic în
întreprinderile mici și mijlocii , Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2015,
http://www.editura.ubbcluj.ro/bd/ebooks/pdf/1826.pd f.
14. ***, Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Fundamentele managementului
organizației , http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1.
15. ***, Svetlana, Bîrlea, Sisteme Informatice de Management. Note de curs ,
http://feisa.usch.md/wp-content/uploads/2017/03/SIM .pdf.
16. ***, Vladimir Florian, Gabriel Neagu, Revista Român ă de Informatică și
Automatică, vol. 26, nr. 1, 2016, https://rria.ici. ro/wp-
content/uploads/2016/03/03-art-1.-Neagu_Florian-2.p df.
Diverse
1. ***, https://www.nsf.gov/news/news_summ.jsp?cntn_id =103050.
2. ***, http://www.balanced-scorecard.ro/, accesat în data de 28 martie 2020.
3. ***, http://www.cimec.ro/Arheologie/arh-management/ 05-Managdeproiect-
probgenerale.pdf , p. 24, accesat în data de 14 mar tie 2020.
4. ***, http://www.lisbdnet.com/the-needs-and-importan ce-of-information/,
accesat în data de 09 aprilie 2020.
5. ***, https://adataanalyst.com/information-systems-m anagement/evolution-
information-system-function/, accesat în data de 26 martie 2020.
6. ***, https://dssresources.com/, accesat în data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
74 din 76
7. ***, https://managementmania.com/en/organizational- development, accesat
în data de 07 martie 2020.
8. ***, https://opentextbook.site/informationsystems20 19/chapter/chapter-9-
the-people-in-information-systems-information-syste ms-introduction/,
accesat în data de 22 martie 2020.
9. ***, https://paginas.fe.up.pt/~acbrito/laudon/ch2/c hpt2-1main.htm, accesat
în data de 26 martie 2020.
10. ***, https://researchandeducation.ro/2019/04/25/imp actul-tehnologiei-
informatiei-in-transformarea-digitala.html, accesat în data de 26 martie
2020.
11. ***, https://ro.wikipedia.org/wiki/Cloud_computing, accesat în data de 26
martie 2020.
12. ***, https://searcherp.techtarget.com/definition/ER P-enterprise-resource-
planning, accesat în data de 26 martie 2020.
13. ***,https://www.12manage.com/methods_fayol_14_princ iples_of_manage
ment.html, accesat în data de 05 aprilie 2020.
14. ***, https://www.i-scoop.eu/information-management/ , accesat în data de 09
aprilie 2020.
15. ***, https://www.managementstudyhq.com/six-major-ty pes-of-information-
systems.html, accesat în data de 26 martie 2020.
16. ***, https://www.merriam-
webster.com/dictionary/information%20technology, ac cesat în data de 26
martie 2020.
17. ***, https://www.oracle.com/ro/cloud/, accesat în d ata de 29 martie 2020.
18. ***,https://www.rubinian.com/produse_fise_de_post_c or.php?id=PRUFP03
06, accesat în data de 26 martie 2020.
19. ***, https://www.sap.com/corporate/en/company/histo ry.html, accesat în
data de 26 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
75 din 76
20. ***, https://www.seniorsoftware.ro/wp-content/uploa ds/2018/02/Prezentare-
Senior-Software-limba-romana-Divizia-ERP-2018.pdf?, accesat în data de
26 martie 2020.
21. ***, https://www.tableau.com/, accesat în data de 2 6 martie 2020.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT
76 din 76
Pagină albă