Managementul Informatiei In Unitatea Speciala de Aviatie Tulcea

CUPRINS

1. Prezentarea Unității Speciale de Aviație Tulcea……………..…………………3

2.Obiective atribuții și misiuni……………………………………………………….3

3.Sediu, resurse și personal………………………………………………………………………….5

4.Managementul informației în îndeplinirea misiunilor ordonate……………………..7

5.Informația ca resursă. Managementul resurselor informaționale………………7

6.Principii de concepere și raționalizare a sistemului informațional…………..8

7.Aspecte ale managementului informației în structura Unității Speciale de Aviație Tulcea………………………………………………………………………………………………11

8.Concluzii……………………………………………………………………..15

PREZENTAREA UNITĂȚII SPECIALE DE AVIAȚIE TULCEA

Unitatea Specială de Aviație Tulcea s-a înființat ca urmare a diversificării misiunilor componentei aeriene a Ministerului Afacerilor Interne, creșterii solicitărilor celorlalte structuri ale ministerului cu atribuții în domeniul ordinii și siguranței publice, precum și a numărului de apeluri de urgență și umanitare, prin reorganizarea Unității Speciale de Aviație Bucuresti – în baza ,,Concepției de reorganizare a Unității Speciale de Aviație și întrebuințare a resursei de aviație a Ministerului Afacerilor Interne”, avizată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării și transformarea acesteia în Inspectoratul de General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne.

OBIECTIVE ATRIBUȚII ȘI MISIUNI

Unitatea Specială de Aviație Tulcea este structură militară de ordine și siguranță publică, cu competență teritorială, fără personalitate juridică, aflată în subordinea Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne.

Conform Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru aprobarea „Concepției de reorganizare a Unității Speciale de Aviație Tulcea și întrebuințare a resursei de aviație a Ministerului Afacerilor Interne, Unitatea Specială de Aviație Tulcea – cu baza pe Aeroportul Tulcea și cu puncte de sprijin la Sfântu Gheorghe și Mangalia – are competență teritorială asupra județelelor Tulcea, Galati, Braila și Constanța, precum și asupra mării teritoriale a României și zonei contigue adiacente acesteia.

Unitatea Specială de Aviație Tulcea este structura specializată în executarea misiunilor de zbor, operative sau cu caracter umanitar, independent sau în cooperare, în sprijinul structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative din județele Tulcea și Constanța sau al comunității.

Activitatea Unității Speciale de Aviație Tulcea constituie serviciu public și se desfășoară în interesul persoanei, al comunității și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și pentru aplicarea legii, asigurând acordurile, convențiile și protocoalele la care România este parte.

În îndeplinirea atribuțiilor specifice, Unitatea Specială de Aviație Tulcea cooperează cu celelalte structuri ale Inspectoratului General de Aviație, ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Sistemului de apărare și securitate națională, cu alte instituții ale statului și colaborează cu organizații, instituții și autorități ale administrației publice locale, asociații și organizații neguvernamentale, precum și cu persoane fizice și juridice.

În relațiile cu autoritățile publice centrale și locale, cu societatea civilă și structurile cu care cooperează, unitatea este reprezentată de comandantul acesteia (înlocuitorul legal).

Dreptul de a ordona întrebuințarea efectivelor unității, în vederea îndeplinirii misiunilor, îl au ministrul de interne, Secretarul de stat, șef al Departamentului Ordine și Siguranță Publică și inspectorul șef al Inspectoratului General de Aviație.

Atribuții:

asigură sprijinul aerian al structurilor M.A.I. prin executarea misiunilor de zbor operaționale, în situații normale și de criză;

asigură executarea misiunilor de transport aeromedical de urgență, în cooperare cu Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare;

asigură desfășurarea activității de zbor din cadrul Inspectoratului General de Aviație, conform reglementărilor aeronautice militare și civile în vigoare;

asigură implementarea, respectarea și adaptarea politicilor de siguranță aeriană la specificul misiunilor Inspectoratului General de Aviație;

colaborează cu structurile militare de aviație și agențiile civile implicate în managementul spațiului aerian;

elaborează proceduri și instrucțiuni de aplicare a reglementărilor aeronautice militare;

planifică, organizează, coordonează și controlează forțele și mijloacele angajate în executarea misiunilor permanente și temporare, conform legii, ordinelor ministrului Afacerilor Interne și ale inspectorului general;

asigură desfășurarea procesului de instruire la sol și în zbor, pentru asigurarea capacității operaționale necesare îndeplinirii misiunilor de zbor, în orice condiții meteorologice, ziua și noaptea, în siguranță;

organizează și conduce activitatea de perfecționare a întregului personal, pentru ridicarea nivelului de cunoștințe în domeniile de specialitate, al disciplinelor de sprijin și generale;

asigură formarea și dezvoltarea deprinderilor teoretice și practice, individuale și colective, ale personalului aeronautic;

asigură disponibilitatea tehnică a aeronavelor, în conformitate cu reglementările în vigoare;

conduce activitatea de selecționare, formare și promovare a personalului, de evaluare a acestuia în funcție de calitățile profesionale, morale și rezultatele obținute;

organizează, conduce și controlează activitățile de asigurare logistică a misiunilor;

asigură implementarea și respectarea normelor de protecția muncii, mediului și P.S.I.;

asigură organizarea și funcționarea sistemului de comunicații și informatică necesar desfășurării activităților;

asigură pregătirea psihomorală și fizică a întregului personal;

esfășoară activități în domeniul standardizării;

asigură și gestionează resursele necesare desfășurării tuturor activităților.

Misiuni:

Cercetarea și supravegherea din aer:

pentru respectarea normelor privind ordinea și siguranța publică;

a Frontierelor de Stat și ale Uniunii Europene (terestre, fluviale și maritime);

a traficului rutier pe căile de comunicații;

pentru respectarea normelor privind ordinea și siguranța navigației în apele din zona de competență precum și în porturi;

pentru urmărirea, căutarea, descoperirea și prinderea evadaților, dezertorilor sau a altor persoane despre care există date și indicii temeinice că intenționează să săvârșească sau au săvârșit infracțiuni, ori care se sustrag măsurii arestării preventive sau executării pedepselor privative de libertate;

pentru prevenirea și combaterea braconajului piscicol și a exploatării ilegale a altor resurse biologice și nebiologice;

pentru evaluarea situației și a evoluției acesteia în zonele afectate de calamități naturale, accidente, incendii, explozii, avarii, poluări cu diverse substanțe.

Căutarea și salvarea persoanelor aflate în dificultate sau a căror viață este pusă în pericol, pe uscat și pe apă.

Sprijinul aerian al forțelor de intervenție din cadrul tuturor structurilor MAI prin: transport aerian, debarcare, parașutare, coborâre rapidă din elicopter și asigurare din aer a acțiunilor.

Transportul aerian al:

bunurilor materiale afectate de calamități naturale, accidente, incendii, explozii, avarii;

apei, hranei și a bunurilor de strictă necesitate în zonele afectate de dezastre;

delegațiilor oficiale și demnitarilor;

armamentului, munițiilor, materialelor explozive, a altor substanțe periculoase, precum și a materialelor care necesită un timp scurt de transport (inclusiv substanțe și produse farmaceutice).

Escortă aeriană a:

coloanelor oficiale;

transporturilor speciale;

Comandă-control prin:

supravegherea și coordonarea din aer a operațiunilor și acțiunilor structurilor MAI;

filmarea, înregistrarea și transmiterea în timp real a imaginilor în centrele operaționale, ziua și noaptea.

Stingerea incendiilor de suprafață cu ajutorul instalațiilor speciale de la bordul elicopterelor;

Informarea/alertarea publică:

cu ajutorul dispozitivelor de comunicare acustică;

prin difuzare de materiale informative de la bordul elicopterelor.

Misiuni umanitare și transport aeromedical de urgență în cooperare cu SMURD.

Avantajele întrebuințării aviației:

intervenția se face în timp scurt, la distanțe mari, independent de căile de comunicații, pe uscat sau apă;

cercetarea și supravegherea aeriană pot fi executate atât ziua cât și noaptea, datorită aparaturii specializate;

evaluarea situației și intervenția în zone greu accesibile sau periculoase: terenuri inundate, relief montan frământat, întinderi mari de apă, incendii, etc., reducând factorii de risc pentru alte forțe și mijloace;

oferă cea mai bună rază de vizibilitate a zonelor de interes în comparație cu orice alt mijloc de observare terestru sau naval;

asigură transmiterea în direct a imaginilor către un centru operațional de conducere și înregistrarea acestora, pentru evaluarea în timp real a situației, conducerea și coordonarea acțiunilor sau probarea activității infracționale;

parașutarea și debarcarea personalului și a materialelor în zone izolate și inaccesibile altor mijloace de transport;

un elicopter poate asigura sprijinul mai multor echipaje terestre într-o zonă geografică dată;

reducerea timpului de răspuns și implicit creșterea numărului de intervenții medicale rezolvate.

SEDIU, RESURSE ȘI PERSONAL

Conform Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru aprobarea „Concepției de reorganizare a Unității Speciale de Aviație Bucuresti și întrebuințare a resursei de aviație a Ministerului Afacerilor Interne”, Unitatea Specială de Aviație Tulcea a fost dislocată pe Aeroportul Tulcea, având puncte de sprijin la Sfântu Gheorghe și Mangalia.

Până la amenajarea efectivă a sediului Unității Speciale de Aviație Tulcea pe locul de bazare, activitatea unității a fost stabilită a se desfășura în sediul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Tulcea, unde a ocupa un birou în cadrul corpului „B”, iar pe platoul acestei instituții a fost amenajată platforma de aterizare.

Elicopterul va fi parcat în continuare pe platoul special amenajat din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției Forntieră Tulcea.

Doar o treime din necesarul de personal este incadrat conform statului de organizare a Unitatii Speciale de Aviatie Tulcea.

Structura organizației

Organigrama Unității Speciale de Aviație Tulcea se prezinta astfel:

MANAGEMENTUL INFORMAȚIEI ÎN ÎNDEPLINIREA MISIUNILOR ORDONATE

Mediul militar, ținând cont că sistemul militar asigură securitatea unui stat, unei țări, a unui popor, a unei nații, se bazează exclusiv pe transmiterea și receptarea de informații din toate celelalte ramuri ale vieții. Sistemul militar, fiind mijlocul de execuție, mijlocul prin care se duc la îndeplinire ordinele clasei politice se poate deduce simplu cât de importantă este informația în mediul politic.

Managementul informației, cum era normal, a apărut, s-a dezvoltat și funcționează și în mediul militar. S-au format instituții specializate la nivelul întregii noastre armate cât și la nivelul fiecărui eșalon inferior în parte. În cadrul fiecărei unități militare, există ofițeri, cadre care se ocupă de primirea, căutarea informațiilor, de tratarea lor și de transmiterea lor comandantului unității și eșaloanelor superioare.

Deci, și în cadrul unităților militare de aviație, managementul informației ocupă un loc aparte în structura respectivei unități.

În condițiile actuale în care aviația militară constituie elementul principal într-o confruntare armată (afirmație demonstrată de războaiele ultimilor 15 ani) se impune ca informațiile vehiculate în ramura militară a aviației să fie punctul central în cadrul managementului informațional militar.

Un management necorespunzător al informației lasă urme adânci în indeplinirea misiunilor dar și a resurselor folosite.Lucrarea de față dorește să evidențieze tocmai acest capitol al managementului informației.

INFORMAȚIA CA RESURSĂ. MANAGEMENTUL RESURSELOR INFORMAȚIONALE

Resursa informațională este interpretată în general ca managementul resurselor (de tip sisteme informatice, centre de informații, managementul documentelor, activități reprografice etc.) unei organizații care este dedicată circulației (comercializării) sau colectării, prelucrării, transmisiei, stocării și distribuției informației.

Diferențele cele mai importante față de resursele “tradiționale” se referă la faptul că informația este…

expandabilă

compresibilă

înlocuibilă

transportabilă

difuzabilă

portabilă

intactă și după utilizări repetate.

Managementul este o activitate în general definită în termeni de planificare, organizare, control, direcționare, evaluare și utilizare a resurselor.

Managementul resurselor informaționale este managementul ca resursă, sau cu alte cuvinte, acțiunea asupra informației și utilizarea ei ca atare, mai degrabă decât managementul resurselor utilizate în circulația, producerea sau stocarea informației.

Obiectivele de bază ale managementului resurselor sunt următoarele:

maximizarea valorii și beneficiilor obținute din utilizarea resurselor pentru a atinge obiectivele organizaționale;

minimizarea costului achiziției, prelucrării, utilizării și disponibilizării resurselor;

responsabilitatea bine definită pentru utilizarea eficientă a resurselor;

asigurarea cu o bună aprovizionarea a resurselor în cauză.

Evoluția managementului informațional.

Performanța

globală a

organizației

Funcțiile Funcțiile

operative manageriale

auxiliare strategice

PRINCIPII DE CONCEPERE ȘI RAȚIONALIZARE A SISTEMULUI INFORMAȚIONAL

Conceperea și implementarea sistemelor informaționale în cadrul unei organizații trebuie să se fundamenteze pe un ansamblu de principii menite să asigure îndeplinirea cu maximum de eficiență a funcțiilor sale specifice. Aceste principii sunt:

Subordonarea conceperii și funcționării sistemului informațional cerințelor managementului organizației.

Sistemul informațional constituie, în raport cu sistemul managerial un subsistem, fiind o componentă a acestuia. Rațiunea existenței sistemului informațional în organizație o reprezintă asigurarea bazei informaționale necesare pentru derularea eficientă atât a proceselor de management, cât și a celor de execuție.

În consecință, în conceperea sau raționalizarea sistemului informațional, obiectivele și cerințele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele fundamentale, derivate, specifice și individuale ale respectivei organizații. Aceasta implică atât studierea strategiei, politicilor și documentelor organizaționale, cât și discuții și analize comune cu managerii, principalii beneficiari ai sistemului informațional. Numai ulterior este recomandabil ca informaticienii să treacă la stabilirea elementelor structurale și funcționale ale sistemului informațional.

Corelarea strânsă a sistemului informațional cu sistemul decizional și cu organizarea structurală.

Acest principiu exprimă necesitatea armonizării structurale și funcționale a sistemului informativ cu celelalte componente majore ale sistemului de management.

Pe plan constructiv sistemul informațional trebuie corelat în special cu structura organizatorică, avându-se în vedere mai ales utilizarea subdiviziunilor organizatorice, îndeosebi posturile și relațiile organizatorice pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea și prelucrarea informațiilor.

Din punct de vedere funcțional, sistemul informațional este necesar să se armonizeze îndeosebi cu sistemul decizional, astfel încât conținutul informațiilor și caracteristicile dimensionale ale fluxurilor informaționale să reflecte necesitățile specifice adoptării de decizii raționale de către fiecare manager. Necesitatea armonizării componentelor sistemului informațional cu componentele sistemului decizional decurge din funcția decizională a informațiilor.

Principiul unității metodologice a tratării informațiilor

În vederea asigurării compatibilității între toate componentele sistemului informațional, a creării premiselor integrării depline a informațiilor pe verticala sistemului de management este necesar ca modul de culegere și prelucrare a informațiilor să fie unitar din punct de vedere metodologic. O asemenea abordare conferă sistemului informațional un plus de rigurozitate, facilitează schimbările în structura și funcționalitatea sa, precum și controlul managementului asupra funcționării sale. Un alt avantaj sensibil al unității metodologice a tratării informațiilor îl reprezintă ușurarea trecerii la prelucrarea automată a datelor , iar în cazul existenței sale facilitează extinderea folosirii computerelor și a aplicațiilor informatice.

De reținut că implementarea acestui principiu implică apelarea la serviciile unor informaticieni pe tot parcursul procesului de concepere sau de perfecționare a sistemului informațional.

Principiul concentrării asupra abaterilor esențiale

Potrivit acestui principiu, pe verticala sistemului managerial, informațiile trebuie transmise ori de câte ori este posibil, nu global ci selectiv, numai cele care reflectă abateri semnificative de la obiective, criterii și mijloace.

Aplicarea acestui principiu determină economie de timp atât pentru executanți cât și pentru manageri datorită reducerii numărului, dimensiunii și frecvenței situațiilor informaționale întocmite, transmise și analizate. Ca urmare, intensitatea fluxurilor informaționale se diminuează se fac economii cu suporții materiali ai informațiilor în general, se determină o simplificare și fluidizare a sistemului informațional.

Principiul asigurării unui timp corespunzător de reacție componentelor și ansamblului sistemului managerial

Pornind de la premisa că desfășurarea diverselor procese de muncă în general și, în special de management, prezintă caracteristici temporale diferite, este necesar ca și viteza de reacție a subsistemelor să fie diferită. Ca urmare și timpii de culegere, vehiculare și prelucrare a informațiilor și implicit a deciziilor trebuie diferențiați. Aceasta se asigură mai ales prin utilizarea unei game variate de proceduri și mijloace de tratare a informațiilor.

În consecință, se impune utilizarea de diferite mijloace manuale și automatizate. Referitor la ultima categorie, prin care se pot asigura reacții în timp real, deci concomitent sau foarte apropiate de producerea diverselor evenimente în cadrul organizației este recomandabil ca acestea să fie folosite când respectivele procese de muncă o reclamă realmente, date fiind costurile implicate, precum și numeroasele procese complexe pentru a căror abordare contribuția computerului electronic este realmente indispensabilă.

Principiul asigurării de maximum de informații finale din fondul de informații primare

Informațiile primare, al căror volum este de regulă limitat, sunt folosite nemijlocit pentru evidența și controlul desfășurării proceselor, ca și pentru luarea unor decizii, cu caracter local, operativ, de către eșaloanele inferioare ale managementului.

Cele mai importante decizii și acțiuni ale managementului organizației se fundamentează însă pe informații finale. De aici decurge și necesitatea ca fondul de informații primare înregistrat într-o organizație să fie valorificat la maximum, în vederea obținerii celor mai pertinente informații finale. În vederea satisfacerii acestei necesități se trece la aplicarea de proceduri informaționale cât mai rafinate, stabilite și selectate în funcție de cerințele proceselor manageriale, astfel încât informațiile finale să asigure o evaluare multilaterală a proceselor organizației și, concomitent, un temeinic fundament pentru deciziile strategice, tactice și operative (curente).

Principiul flexibilității

Menținerea parametrilor sistemului informațional corespunzător necesităților organizației implică adaptarea continuă la condițiile endogene și exogene acesteia, aflate în permanentă schimbare. Cu alte cuvinte, sistemul informațional trebuie să fie suficient de flexibil pentru a permite modificarea caracteristicilor sale, îndeosebi funcționale, conform necesităților. De un mare ajutor în această privință poate fi conceperea sistemului informațional într-o abordare modulară, posibilă îndeosebi în condițiile utilizării echipamentelor electronice de calcul, baze de date și a unor programe performante. Specialiștii subliniază că un sistem modular adică un ansamblu alcătuit din componente bine delimitate, cu autonomie operațională, integrate însă din punct de vedere funcțional, permite operarea rapidă a modificărilor necesare în modulele implicate, fără a necesita, de regulă, schimbări la nivelul concepției de ansamblu.

Principiul eficacității și eficienței

Acest principiu este, așa cum se știe, cu valabilitate generală în managementul unei organizații. Aplicat la specificul sistemului informațional, principiul eficacității și eficienței înseamnă, pe de o parte, asigurarea informării complete, corecte și în timp util a întreg personalului organizației și, pe de altă parte, o permanentă evaluare și comparare a efectelor cantitative și calitative ale unui sistem informațional cu costurile necesare realizării și funcționării lui. Deosebit de importantă este luarea în considerare a efectelor propagate, mai ales în mecanismul decizional, mai greu de cuantificat, dar esențiale pentru eficiența organizației.

Principiile prezentate trebuie utilizate concomitent, luând în considerare ansamblul cerințelor implicate în interdependența lor, evitând supra sau subevaluarea unora dintre acestea. Asigurarea unui sistem informațional funcțional, eficace și eficient pentru fiecare organizație este esențială întrucât condiționează decisiv performanțele sale.

Aceste principii, care fundamentează conceperea și raționalizarea sistemului informațional necesar unui management eficient și eficace al unei structuri organizatorice pentru îndeplinirea obiectivului stabilit sunt valabile și foarte importante și în organizația militară. Un management al informației care se bazează și respectă aceste principii își arată rezultatele la nivelul eșalonului sau eșaloanelor de decizie din cadrul armatei în general și a fiecărei structuri subordonate (unități și subunități) în special.

Un management eficient se bazează pe decizii corecte și utile scopului propus. Deciziile unui conducător se bazează pe valoarea informațiilor deținute de el, iar acestea depind de calitatea sistemului informațional.

ASPECTE ALE MANAGEMENTULUI INFORMAȚIEI ÎN STRUCTURA UNITĂȚII SPECIALE DE AVIAȚIE TULCEA

Pentru a analiza sistemul informațional este nevoie de a ne raporta la situația în care se află întreaga armată: poate fi în situația de război, în situația de criză sau la pace.

Activitatea de bază este legată de aviație, de zborul aeronavelor, de zborul personalului navigant cu aeronave. Așadar, scopul este acela de a reliefa importanța informațiilor în cadrul activităților de zbor în special și necesitatea funcționării corecte a sistemului informațional în cadrul acestor unități de aviație.

Este adevărat că într-o astfel unitate nu există numai și numai personal navigant și personal aflat în legătură directă cu aviația. Pe lângă cei implicați direct în desfășurarea activității de zbor se mai găsește și personal militar aparținând altor arme și categorii de forțe armate. Cei implicați direct în activitatea de zbor fac parte din următoarele categorii de arme și personal:

personalul navigant, piloții, cei implicați în comanda aeronavelor și în zborul propriu-zis;

personalul nenavigant, care prin activitatea sa de a observa și conduce zborul de la sol reprezintă a doua categorie de persoane aflate în legătură directă cu aviația. Inginerii și personalul tehnic care se ocupă cu menținerea și buna funcționare a aeronavelor sunt și ei incluși în această categorie;

personalul din cadrul armei meteorologie reprezintă și el un pilon important la care se raportează zborul aeronavelor în condiții normale. Deși experiența proprie își spune cuvântul – există piloți care pot prognoza evoluția vremii cu o mare exactitate – totuși arma meteorologie există și are un cuvânt important de spus în ceea ce privește zborul;

Aceste arme au legătură directă cu cea a aviației. Dar acestea nu constituie totalul personalului unei unități militare de aviație. Întâlnim și personal militar medical, chiar și personal civil. Aceste categorii de arme au o tangență mai mică cu activitate de zbor.

Datorită faptului ca activitatea de bază este aviația, voi analiza sistemul informațional al unei astfel de unități, cel axat în principal pe informațiile provenite de la și pentru armele: aviație, cu cele două categorii de personal, navigant și nenavigant.

Persoana cu funcție de comandă într-o astfel de unitate militară nunumai că trebuie să fie bine pregătită teoretic și cu un dezvoltat simț practic dar trebuie să-și formeze un comandament și șefi de compartimente cu care să conlucreze fără nici un fel de obstacole.

Comandamentul unei unități de aviație, constituie elementul de bază în desfășurarea operațiunilor militare și a activități întregului personal implicat. Comandamentul trebuie să fie permanent informat asupra situației.

Cunoașterea situației constituie o obligație permanentă a comandantului, a statului major și, în general, a fiecărui ofițer din structura comandamentului.

Comandamentul unei unități militare realizează cunoașterea situației prin studierea informațiilor referitoare la aceasta. Informațiile despre situație sunt centralizate pe două domenii:

informații despre zona de acțiune;

informații despre forțele proprii.

Informațiile despre zona de acțiune cuprind acele caracteristici ale zonei și a terenului.

Acestea se referă la elementele topografice, ale terenului, la climă (precipitații, temperatură, umiditate, mișcări ale aerului, vizibilitate) și la alte date care caracterizează zona (politico – economice, demografice, sociale, religioase, psihologice, sanitar – veterinare etc). În cadrul acestei acțiuni de informare referitoare la zonă, arma meteo și serviciul de informații existent în orice unitate militară din subordinea oricărui Stat Major reprezintă elementele cheie ale bunei informări a comandantului.

Pentru cunoașterea situației forțelor și mijloacelor proprii este nevoie ca sistemul informațional al fiecărei unități în parte (destul de identificabil cu al alteia, în general, dar special și specific fiecăreia în parte) să funcționeze impecabil.

Informațiile despre zona de acțiune, care prezintă interes, trebuie să ajungă în timp oportun la compartimentul informații, indiferent de compartimentul, arma, specialitatea sau sursele de informare care au intrat în posesia acestora.

Informațiile despre forțele proprii precum și concluziile rezultate din analiza zonei de acțiune și a inamicului se centralizează la centrul operational.

Informațiile despre situație sunt folosite de către comandamente pentru analiza situației și efectuarea estimărilor de stat major. Din analiza situației trebuie să rezulte concluzii necesare stabilirii cursurilor acțiunilor militare, luării deciziei, elaborării planului și a ordinului de acțiune, precum și măsurile urgente ce se impun, în special, pe timpul desfășurării acțiunilor militare.

Natura și ponderea informațiilor precum și timpul în care trebuie procurate, prelucrate, și difuzate comandamentului sunt determinate de forma și procedeele de acțiune militară ce urmează să se desfășoare.

Pentru a cunoaște situația comandamentul desfășoară următoarele activități: procurarea, prelucrarea și difuzarea informațiilor.

Procurarea informațiilor:

În cadrul statului major al fiecărei unități în parte, sunt stabilite proceduri specifice fiecărei arme și fiecărui ofițer dintr-un compartiment, responsabil cu informarea, privind procurare de informații. Pe baza acestor proceduri se aduc apoi la cunoștința comandantului și întregului comandament.

Principalele proceduri folosite de comandament pentru procurarea de informații sunt: rapoartele de informare, informările și procedeele de cercetare specifice structurilor specializate și fiecărui compartiment în parte. Fiecare compartiment al comandamentului stabilește un plan de procurare al informațiilor pe baza necesităților proprii.

La nivelul unităților militare de aviație, pentru procurarea informațiilor referitoare la zona de acțiune, există aeronave și personal navigant special pregătit pentru astfel de operațiuni. Cu toate că acționează pentru culegerea de informații, acțiunea lor se bazează tot pe informații, pe deținere de informații, dar altfel de informații decât cele care urmează a fi strânse, procurate.

Îndeplinirea cu succes a operațiunilor aviației militare constă în calitatea informațiilor și serviciilor aduse de celelalte arme.

Prelucrarea informațiilor

Presupune următoarele activități: procesarea și centralizarea, analiza și evidența acestora.

Procesarea și centralizarea informațiilor se realizează prin prelucrarea primară (decodarea, traducerea, evaluarea etc.) și gruparea acestora pe domenii. În cazul aviației, culegerea de informații înseamnă observarea cu ochiul liber, de către pilot sau de către un observator specializat în informare, care îl însoțește sau fotografierea cu aparate speciale de la bordul aeronavei. Odată ajunși la sol, prelucrarea acestor informații se face rapid și fără eforturi prea mari.

Analiza informațiilor presupune studierea și interpretarea acestora, în scopul stabilirii gradului de autenticitate și a semnificației lor reale.

Informațiile analizate se iau în evidența comandamentului și se rețin atât cele semnificative pentru situația și momentul respectiv, cât și cele nesemnificative. Ceea ce este nesemnificativ pentru o anumită situație poate fi relevant în alte condiții și invers.

În activitatea de prelucrare a informațiilor un loc important îl ocupă mijloacele de prelucrarea și suporturile de păstrare a informațiilor. Informațiile trebuie să ajungă la comandant în stare perfectă, astfel încât deciziile rezultate de pe urma lor să fie corecte, concise, clare și să conducă la rezolvarea cu bine a activității impuse.

Difuzarea informațiilor

Se face prin rapoarte de informare, informări sau alte proceduri de stat major ordonate de comandant.

Rapoartele de informare se prezintă de regulă comandanților și eșaloanelor superioare, iar informările se fac de către eșaloanele superioare către cele inferioare, eșaloanele vecine și între cele care cooperează pentru îndeplinirea unei misiuni, precum și între compartimentele comandamentului.

Informarea se face prin proceduri stabilite de către șeful de stat major în conformitate cu relațiile organizatorice existente. Fiecare ofițer din comandament trebui să cunoască tipul de informații de care au nevoie compartimentele și să fie în măsură să prezinte informări din domeniul său de responsabilitate.

Informarea comandamentelor subordonate, a celor cu care se cooperează și a celor vecine se realizează ori de câte ori este nevoie. Între structurile amintite trebuie să existe o cooperare permanentă pe linia unei informări reciproce, sistematice și oportune.

Comandamentele subordonate, cele cu care se cooperează și cele vecine sunt informate imediat când se descoperă despre inamic elemente surprinzătoare care ar periclita în vreun fel situația.

Compartimentele comandamentului trebuie să-l informeze pe comandant ori de câte ori este necesar pentru a-l pune la curent cu situația și evoluția acesteia în timp și spațiu. La primirea misiunii de către comandant, compartimentul trebuie să fie în măsură să-i prezinte acestuia imediat o estimare a situației curente. Comandantul trebuie să fie informat despre orice schimbare care ar putea influența decizia. Conform acesteia, compartimentele comandamentului comunică comandantului informațiile semnificative despre situație.

Din cele relatate până acum despre importanța informației și a sistemului informațional în cadrul unităților militare de aviație, în caz de război, desprindem următoarea concluzie: circuitul informațional are două sensuri; comandantul ia decizii, dă ordine poate tocmai personalului care i-a pus la bază un fond primar de informații, pe baza cărora, el împreună cu întreg comandamentul și șefii fiecărui compartiment în parte elaborează aceste decizii, în fond tot informații, informații finale.

Ttrebuie să subliniez rolul major al unui corespunzător sistem informațional și al informației de orice natură din mediul aviatic militar.

`Documente pentru informare

Sunt acele acte elaborate și folosite de către comandament pentru a raporta eșalonului superior, a documenta comandantul și personalul din comandament și a informa subordonații și pe cei cu care se cooperează în vederea desfășurării unei acțiuni militare.

Din această categorie de documente fac parte: raportul de informare, informarea, jurnalul acțiunilor militare și alte documente diverse.

Raportul de informare este documentul prin care se realizează informarea eșalonului superior și a comandantului asupra problemelor specifice pregătirii și desfășurării acțiunilor militare. Raportul de informare care se transmite eșalonului superior se elaborează, de regulă, de către compartimentul operații, sub formă de text, la care se pot anexa hărți, scheme sau alte documente. Acesta se transmite la sfârșitul fiecărei zile, după finalizarea unei acțiuni importante, la cerere sau când intervin modificări ale situației și ale acțiunilor care trebuie cunoscute.

Raportul de informare al comandantului se întocmește de către șefii de compartimente sau de către alți ofițeri numiși de comandant și conține, de regulă, date și estimări (concluzii, propuneri) care se prezintă verbal, în scris sau prin alte forme la termenul stabilit. Estimările elaborate trebuie să faciliteze decizia comandantului printr-o prezentare clară, scurtă și concisă.

Raportul de informare, de regulă, cuprinde: situația și estimarea acțiunilor inamicului din punct de vedere al structurii care elaborează raportul; situația unității sau a unui compartiment din cadrul unității și estimarea acțiunilor desfășurate de aceasta sau de respectivul compartiment; concluzii și măsuri sau activități ce se impun pentru continuarea și finalizarea acțiunii; cereri pentru sprijinul acțiunilor; alte elemente, apreciate ca fiind necesare de către persoana care întocmește raportul.

Informarea este documentul prin care se transmit diferite informații subordonaților, vecinilor sau celor cu care se cooperează. Se elaborează de către compartimentele sau ofițerii comandamentului atunci când situația o cere, sub formă de text la care se pot anexa hărți, scheme sau alte documente. Informările asupra problemelor urgente se fac imediat, celelalte informări pot fi grupate și transmise periodic, respectându-se principiul adresării acestora către unitățile, compartimentele sau persoanele strict implicate în rezolvarea situațiilor la care se referă informarea.

Jurnalul acțiunilor militare este destinat evidenței acțiunilor și documentării asupra acestora. Se întocmește sub formă de text, la care se pot anexa hărți, scheme, fotografii sau alte documente purtătoare de informații. Acesta se completează pe măsura desfășurării acțiunilor militare, de către un ofițer din compartimentul operații. El este ajutat de ofițeri din celelalte compartimente ale comandamentului, numiți de șefii acestora, care îi vor pune la dispoziție datele specifice activității lor. Șeful de stat major verifică autenticitatea datelor înscrise în jurnalul acțiunilor militare, iar la terminarea unor acțiuni mai importante le prezintă comandantului.

Jurnalul cuprinde: încadrarea nominală, cu funcții, cu personal a unității; structura unității; concluziile despre situația politico-militară; misiunea unității; prezentarea pe scurt a planului de acțiune; relatarea acțiunilor desfășurate; situația unității și a forțelor subordonate, după îndeplinirea fiecărei misiuni, evidențiindu-se faptele mai importante; schimbările care au avut loc în structura unității; cererile adresate eșalonului superior sau primite de la subordonați, de la vecini și de la cei cu care se cooperează, precum și modul de rezolvare a lor.

Documentele diverse sunt cele care se folosesc pentru documentarea comandamentului și care se referă la cunoașterea situației, zonei a actelor normative. Acestea nu au o formă prestabilită și pot fi tabele, scheme, hărți, fotografii, alți suporți purtători de informații.

CONCLUZII

După cum rezultă și din studiile și lucrările specialiștilor în domeniul informațional și după cum am evidențiat și în lucrarea de față, societatea noastră se mai poate numi, pe bună dreptate, și societate informațională iar timpurile în care trăim se încadrează perfect în noul concept de eră informațională.

Informația a devenit în era noastră, această eră informațională, resursa indispensabilă în buna desfășurare a vieții în toate domeniile și extinderile ei. Apariția și dezvoltarea științei managementului și importanța cunoscută de informație în ultimul timp a dus la conștientizarea faptului că o conducere eficientă la orice nivel și în orice structură a mediului civil nu se poate face decât cu decizii bune, clare și concise elaborate în baza unei însemnate cantități de informații calitative.

Deși în mediul militar, noțiunea pură de management sau manager nu există, rolul și însemnătatea informației ocupă și aici locul central în buna organizare și desfășurare a activității de conducere.

Constituind o componentă de bază în alcătuirea sistemului militar, în general, dar și componentă a procesului de desfășurare a activităților în fiecare unitate și subunitate militară în parte, informația trebuie să stea în obiectivul comandanților tuturor structurilor militare, dar și în atenția fiecărei persoane din cadrul acestor unități.

O informare corectă și completă conduce spre buna desfășurare a activităților și acțiunilor militare și îndeplinirea cu succes a misiunilor.

În caz de război, o informare corectă și completă aduce mult mai aproape succesul unei operațiuni sau unei acțiuni. O informare eronată, întârziată, necompletă și un sistem informațional deficitar nu numai că îngreunează procesul de conducere, dar sporește șansele și cauzele unui eșec.

Aceeași problemă se pune și pe timp de pace: lacunele sistemului informațional dintr-o unitate militară contribuie la desfășurarea greoaie a activităților și chiar la nerealizarea activităților propuse.

Implicațiile reale ale informațiilor nu se opresc însă aici: informația acționează până și la nivelul psihicului celor implicați în respectivele activități.

Managementul informațiilor se impune a fi veriga forte în dezvoltarea unui climat corespunzător de desfășurare a activităților și cea care influențează la nivel psihologic, personalul pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor.