Managementul Informatiei In Domeniul Militar

Apariția și evoluția civilizației umane a fost și este marcată de o multitudine de fenomene care țin, în mod evident, de specificul existenței omului ca specie aparte a regnului animal, dar și de particularitățile cadrului social pe care acesta l-a construit de–a lungul dezvoltării sale. Unul dintre fenomenele care au catalizat procesul desprinderii omului din rândul animalelor și l-au rupt de cadrul natural al existenței sale, proiectându-l întru cadru de evoluție cu totul nou, cel social, a fost comunicarea.

Dacă comunicarea a ajuns elementul principal la care ne raportăm în mediile în care lucrul înseamnă interacțiunea dintre oameni, tot așa informația ocupă locul central în toate dimensiunile vieții: socială, economică, politică, religioasă, militară.

Dacă de exemplu cadrul religios sau social nu impune nevoia acută de acumulare a unei mari cantități de informație, nu același lucru se întâmplă însă în mediul politic, economic sau militar.

Mediul militar, ținând cont că sistemul militar asigură securitatea unui stat, unei țări, a unui popor, a unei nații, se bazează exclusiv pe transmiterea și receptarea de informații din toate celelalte ramuri ale vieții. Sistemul militar, fiind mijlocul de execuție, mijlocul prin care se duc la îndeplinire ordinele clasei politice se poate deduce simplu cât de importantă este informația în mediul politic.

În era noastră, în care informația a căpătat un rol foarte important și în care noțiunea de management s-a dezvoltat și se desfășoară plenar în orice domeniu era necesar și normal să apară și conceptul de management al informației. Era necesar să apară structuri specializate care să se ocupe și de informații.

Managementul informației, cum era normal, a apărut, s-a dezvoltat și funcționează și în mediul militar. S-au format instituții specializate la nivelul întregii noastre armate cât și la nivelul fiecărui eșalon inferior în parte. În cadrul fiecărei unități militare, există ofițeri, cadre care se ocupă de primirea, căutarea informațiilor, de tratarea lor și de transmiterea lor comandantului unității și eșaloanelor superioare.

Deci, și în cadrul unităților militare de aviație subordonate Statului Major al Forțelor Aeriene, managementul informației ocupă un loc aparte în structura respectivei unități.

În zilele noastre câștigarea unei confruntări armate nu se mai bazează atât de mult pe cantitatea de piese umane și tehnice implicate în confruntarea directă pe câmpul de luptă, cât mai ales pe cantitatea și calitatea informațiilor despre inamic de care dispune eșalonul de comandă.

În condițiile actuale în care aviația militară constituie elementul principal într-o confruntare armată (afirmație demonstrată de războaiele ultimilor 15 ani) se impune ca informațiile vehiculate în ramura militară a aviației să fie punctul central în cadrul managementului informațional militar.

Un deficit, o lacună în sistemul informațional din cadrul managementului informațional militar, duce nu numai la o grea organizare și susținere a acțiunilor militare dar poate duce și la pierderea confruntării.

Un management necorespunzător al informației lasă urme adânci în filele de istorie dar și în psihicul celor implicați direct în confruntare. Lucrarea de față dorește să evidențieze tocmai acest capitol al managementului informației în structurile militare subordonate Statului Major al Forțelor Aeriene: aspectele psihologice.

C. STADIUL CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ÎN DOMENIU

În orice domeniu, activitățile de grup necesită o conducere capabilă să pregătească, să declanșeze, să focalizeze și să coordoneze eforturile umane și pe cele materiale în locurile și în momentele potrivite, în vederea îndeplinirii obiectivelor ordonate sau asumate din proprie inițiativă. Dezideratul de mai sus impune existența unei conducerii fără de care obținerea rezultatelor scontate este de neconceput.

Necesitatea conducerii s-a impus oamenilor încă din cele mai vechi timpuri. Succesul vânătorii în colectiv, dar mai ales în ciocnirile cu alte grupuri, depindea de existența unui conducător. În ultimii ani, mai ales în materialele publicistice, apare tot mai frecvent termenul “management”, cu cei doi membri ai familiei sale: “manager” și “managerial”.

Conducerea își îndeplinește menirea, exercitându-se asupra următoarelor resurse: oamenii, priviți ca agenți capabili să conceapă și să realizeze efectiv transformarea sistemelor existente, utilajele și echipamentelor de lucru, diferitele materiale, timpul, banii, informațiile, terenul, construcțiile de orice fel. La cele de mai sus se adaugă bunăvoința, reputația, imaginea, autoritatea, prestigiul persoanelor chemate să conducă.

Pornind de la problematica capitolului de față, un loc de frunte revine cuvântului management și perechii lui, manager.

Managementul are, în general, semnificația de conducere, de administrare a unei organizații productive. În sens strict, managementul cuprinde organizarea și conducerea structurilor economice ( nu a celor politice ).

În sens larg, managementul înseamnă știința și arta conducerii organizațiilor și totodată, activitatea propriu-zisă de conducere, ba chiar și totalitatea managerilor.

Managerul este cel apropiat termen de cuvântul conducător, cu o certă tentă administrativă. În management accentul cade pe îndeplinirea obiectivelor, pe când în administrație problema esențială constă în respectarea regulilor, a procedeelor, pe evitare riscurilor. În literatura de profil managerul este considerat o persoană inventivă cu autoritate și responsabilitate decizională privind folosirea principalelor resurse ale organizației – oameni, mașini și instalații, materiale, bani și timp. De fapt, același lucru se poate spune despre director sau despre comandant.

Liderul, reprezintă un conducător din sfera relațiilor interpersonale (lider de opinie, lider politic, religios, conducătorul unui grup).

Nici manager și nici lider nu constituie termeni militari specifici și nu sunt folosiți în texte oficiale (legi, regulamente, instrucțiuni, manuale) ca înlocuitor ai celor de comandant sau șef. Dacă ne oprim asupra lor o facem pentru că termenii sunt în mare vogă, autorii în cauză având, cumva, senzația că operând cu noi sonorități verbale vor impulsiona schimbări vizibile și mai rapide într-un domeniu care, oricum, nu de cuvinte noi duce lipsă ci de priceperea reală a conducătorilor și de voința lor de a modifica efectiv mersul lucrurilor.

D. DIRECȚII DE CERCETARE PROPUSE

După cum rezultă și din studiile și lucrările specialiștilor în domeniul informațional și după cum am evidențiat și în lucrarea de față, societatea noastră se mai poate numi, pe bună dreptate, și societate informațională iar timpurile în care trăim se încadrează perfect în noul concept de eră informațională.

Informația a devenit în era noastră, această eră informațională, resursa indispensabilă în buna desfășurare a vieții în toate domeniile și extinderile ei. Apariția și dezvoltarea științei managementului și importanța cunoscută de informație în ultimul timp a dus la conștientizarea faptului că o conducere eficientă la orice nivel și în orice structură (organizație) a mediului civil nu se poate face decât cu decizii bune, clare și concise elaborate în baza unei însemnate cantități de informații calitative.

Deși în mediul militar, noțiunea pură de management sau manager nu există, rolul și însemnătatea informației ocupă și aici locul central în buna organizare și desfășurare a activității de conducere.

Constituind o componentă de bază în alcătuirea sistemului militar, în general, dar și componentă a procesului de desfășurare a activităților în fiecare unitate și subunitate militară în parte, informația trebuie să stea în obiectivul comandanților tuturor structurilor militare, dar și în atenția fiecărei persoane din cadrul acestor unități.

O informare corectă și completă conduce spre buna desfășurare a activităților și acțiunilor militare și îndeplinirea cu succes a misiunilor.

În caz de război, o informare corectă și completă aduce mult mai aproape succesul unei operațiuni sau unei acțiuni. O informare eronată, întârziată, necompletă și un sistem informațional deficitar nu numai că îngreunează procesul de conducere, dar sporește șansele și cauzele unui eșec.

Aceeași problemă se pune și pe timp de pace: lacunele sistemului informațional dintr-o unitate militară contribuie la desfășurarea greoaie a activităților și chiar la nerealizarea activităților propuse.

Implicațiile reale ale informațiilor nu se opresc însă aici: informația acționează până și la nivelul psihicului celor implicați în respectivele activități.

Managementul informațiilor se impune a fi veriga forte în dezvoltarea unui climat corespunzător de desfășurare a activităților și cea care influențează la nivel psihologic, personalul pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor.

E. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ