Managementul Fondului Cinegetic 23 Garcin

Managementul fondului cinegetic 23 Gârcin

în scopul promovării turismului cinegetic

PROIECT DE DIPLOMĂ

Cuprins

Introducere

Capitolul 1: Turismul de vânătoare în România

1.1.Istoric al vânătorii

1.2.Turism de vânătoare în România

1.3.Fondul de vânătoare

1.5. Etica organizatorului de vânători colective

1.6. Recorduri cinegetice deținute în timp de trofee din România

Capitolul 2: Descrierea generală a zonei studiate

2.1. Situarea geografică

2.2. Încadrarea în organizarea administrativă

2.2.1. Limite și vecinități

2.2.2 Căi de acces

2.3. Condiții staționale

2.3.1. Condiții geologice

2.3.2. Condiții geomorfologice

2.3.3. Condiții climatice

2.3.4. Condiții edafice

2.3.5. Condiții hidrologice

2.3.6. Influența condițiilor staționale și a celor climatice asupra existenței faunei

Capitolul 3: Studiul faunei

3.1. Efectivele principalelor specii de interes cinegetic

3.2. Biologia și ecologia principalelor specii

Capitolul 4: Potențialul turistic cinegetic în zona studiată

4.1. Infrastructura turistică în zona studiată

4.2. Servicii și pachete oferite în cadrul turismului cinegetic

Capitolul 5: Eficiența economică

Capitolul 6: Concluzii

Bibliografie :

Introducere

În prezent, viața omului modern este caracterizată printr-o urbanizare excesivă, stres și suprasolicitare datorată zgomotului, ritmului alert impus de timp, deși după o anumită vârstă, cei din Occident tânjesc după apropierea de sălbăticie, de natură, și România încă se bucură de aceste lucruri și are de oferit obiective de faună și floră unice sau rare în Europa, și la prețuri accesibile.

Plecând de la toate acestea, prezenta lucrare își propune să prezinte importanța și valorificarea resurselor faunistice din cadrul fondului cinegetic Gârcin, o zonă frumoasă, cu tradiție cinegetică.

Lucrarea este structurată în șase capitole, cu un total de 86 de pagini, plux anexe.

Capitolul I este compus din șase subcapitole și cuprinde istoricul noțiunii de turism de vânătoare, așa cum a fost ea înțeleasă, și cum mai este încă practicată și astăzi.

Capitolul II descrie zona de studiu, cu limitele acesteia, condițiile staționale (condiții geologice și geomorfologice, condiții climatice, condiții edafice și condiții hidrologice) precum și influența acestor condiții asupra vânatului din zonă.

Capitolul III prezintă câteva detalii legate de efectivele și biologia faunei de interes din cadrul fondului.

Capitolul IV prezintă potențialul turistic al zonei, precum și măsurile efective de activitate.

Capitolul V cuprinde calculul eficienței economice a activității.

Capitolul VI cuprinde concluziile și eventuale propuneri în managementul de viitor al fondului, legat de activitatea de turism.

Capitolul 1: Turismul de vânătoare în România

România este una dintre puținele țări europene care mai păstrează și suprafețe de pădure naturală. Cu o mare biodiversitate și un procent ridicat de ecosisteme naturale intacte. Ea posedă și numeroase culoare de migrație pentru păsările din restul Europei.

Toate aceste lucruri duc la o bogăție de peste 3.500 de specii de plante, și câteva zeci de mii de specii faunistice, doar în Delta Dunării, conform celor de la Rezervația Biosferei – Delta Dunarii, sunt undeva la 5.429 specii de plante și animale.

Conform legii 407/2006 fondurile cinegetice vor avea suprafața minimă de 5.000 ha la câmpie și în Delta Dunării, 7.000 ha la deal și 10.000 ha la munte. Gestionarii trebuie să aplice un management durabil al speciilor de interes cinegetic. Dacă în 1960, România avea o suprafață de 22.663.000 ha productivă din punct de vedere vânătoresc, în care s-au constituit 2.157 de fonduri de vânătoare, după aplicarea legii 103/1996 acestea s-au împărțit în 2.227 de fonduri, legea 407/2006 a ridicat numărul acestora la 2.265 de fonduri.

În fiecare dintre aceste fonduri, vom întâlni o specie de vânat cu o valoare mai ridicată din punct de vedere cinegetic. Aceasta se numește vânat principal. El prezintă o valoare atât economică, cât și vânătorească, sau cel puțin așa îl definea Vasile Cotta în cartea sa.

Turismul cinegetic pentru mulți reprezenta, și, reprezintă și astăzi, o aventură de vânătoare sau pescuit. Fondul cinegetic al României are ca specii principale :

Iepure pe circa 15.200.000 ha

Căprior pe circa 3.900.000 ha

Cerb pe circa 2.800.000 ha

Capră neagră pe circa 220.000 ha

Vânat de baltă pe circa 543.000 ha

Figura nr. 01. Reprezentarea grafică a suprafeței speciilor principale

În zona montană specia principală, care prezintă un interes major, este cerbul carpatin. În aceste condiții el atrage mai mulți vânători, care apreciază naturalețea exemplarelor noastre, în ciuda ofertei venite din Ungaria, care au dezvoltat un turism de vânătoare, bine pus la punct, cu o infrastructură dezvoltată și un număr de exemplare destinat recoltei impresionant.

1.1.Istoric al vânătorii

Vânătoare – acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, aflate în stare de libertate. nr.407/2006

Așa este definită prin lege vânătoarea. În sens general vânătoarea este sportul care le oferă practicanților, care urmăresc și ucid animalele sălbatice, în mod direct hrană, iar indirect, oportunitatea de a-și petrece timpul în mijlocul naturii, de a-și reface forțele fizice și intelectuale.

Acțiunea de vânătoare își are începuturile în vremurile preistorice, atunci oamenii vânau animale sălbatice pentru a se apăra și pentru a-și procura hrană pentru ei și familiile lor, și blănuri pentru a-și confecționa îmbrăcăminte (figura nr. 02).

Figura nr. 02. Oameni preistorici la vânătoare de mistreți (Wikipedia)

După îmblânzirea unor animale și apariția agriculturii, problema hranei și a îmbrăcăminții a fost rezolvată, dar activitatea a rămas, omului îi plăcea să-și arate curajul și îndemânarea în fața semenilor săi. Astfel vânătoarea a evoluat dintr-o activitate de subzistență într-o pasiune, așa cum s-a păstrat până în zilele noastre.

În antichitate nobilimea Egiptului, Greciei și Romei își petrecea timpul liber la vânătoare. Astfel în secolul XIII Kublai Khan împăratul mongolilor a instituit prima lege menită să protejeze animalele sălbatice, el a interzis vânătoarea în perioada de împerechere a animalelor.

Secolul XIV, odată cu inventarea prafului de pușcă, a deschis drumul vânătorii cu arme. Tot în aceste vremuri au apărut și noțiunile de vânat mare, care era accesibil doar feudalilor, iar vânatul mic era accesibil și păturii de jos.

Capitalismul a schimbat accesibilitatea la vânat, deși vânătoarea era permisă oricărui cetățean, vânatul aparținea propietarului pământului, dacă propietatea depășea 100 ha la câmpie și 1.000 ha la munte.

Socialismul a modificat situația total, vânatul a intrat în propietatea statului. Vânătorii au fost organizați în asociații de vânătoare.

Noul capitalism i-a păstrat statului dreptul de propietate asupra vânatului, dar a adus reglementări asupra gestionării vânatului.

1.2.Turism de vânătoare în România

România este considerată una dintre puținele țări europene ce mai posedă păduri naturale. Cu o mare biodiversitate și un procent ridicat de ecosisteme naturale intacte, ea păstrează și astăzi unele specii rare, complet dispărute sau pe cale de dispariție în unele regiuni ale Europei, dar care aici se dezvoltă în condiții optime, și unele dintre ele se pot vâna cu autorizații speciale, în cantități limitate.

Circa 2 milioane de iepuri, câteva sute de mii de păsări, sute până la câteva mii de lupi, urși, jderi, căpriori, mistreți, capre negre, cerbi carpatini, rațe și gâște au fost și mai sunt trecute în cotele de recoltă, printr-un management bun și durabil sau unul defectuos și pe scurtă durată, cu nevoia de optimizare a efectivelor sau alte interese. Toate astea au dus la un turism de vânătoare, care a atras clienți atât din rândul demnitarilor români, cât și turiști străini care veneau și cheltuiau sume importante de bani.

Turismul de vânătoare a fost organizat în vederea atragerii turiștilor străini, și este de înțeles; dispariția unor mamifere din fauna multor țări dezvoltate și prețurile mai mici practicate la noi îi atrăgeau. Vânătorii români, în general sunt cei care au contact cu domeniul silvic, sau, apropiați ai acestora, care se înscriu în asociații de vânătoare, plătesc o cotizație anuală și beneficiază de dreptul de a avea și de a utiliza o armă de vânătoare. O altă categorie de vânători români, cu o arie mai mare de activitate, sunt oameni de afaceri și diverși demnitari. Startul s-a dat, încă din “Epoca de Aur“, când vânătoarea începea la semnalul șefului statului. Ulterior, în anii de după 1990, vânătoarea nu a mai avut parte de activitate prezidențială, în schimb, a prins avânt în rândul demnitarilor și a oamenilor de afaceri.

1.3.Fondul de vânătoare

fond cinegetic – unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic și suprafața de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar și astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. Nu se includ în fondurile cinegetice suprafețele din intravilan, precum și zona strict protejată și zona tampon din cuprinsul Rezervației Biosferei "Delta Dunării" – legea 407/2006

Figura nr. 03. Distribuția speciilor de vânat pe suprafața țării(Wikipedia)

Așa este definit fondul de vânătoare (cinegetic) conform legii. Aceste fonduri în prezent sunt în număr de circa 2.265 de fonduri, gestionate de Regia Națională Romsilva prin cele 400 de ocoale de stat, sau Asociații de Vânătoare legal constituite, și acestea în număr de peste 200. Toate aceste fonduri formează Fondul Cinegetic Național care este administrat de stat prin Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Gestionarii prin intermediul paznicilor de vânătoare sau a pădurarilor de vânătoare vor avea o activitate de gospodărire durabilă a vânatului în cadrul fondului. Aceștia vor asigura necesarul de hrană complementară vânatului prezent în fondul respectiv în toate perioadele critice, se vor asigura că există condiții de liniște și adăpost, și vor conduce populațiile de vânat spre a-și menține efective optime, pentru diminuarea semnificativă a pagubelor produse de speciile de vânat altor sectoare de interes antropic, numărul exemplarelor ce depășesc numărul optim calculat, va fi trecut în cotele de recoltare. Cotele vor fi propuse de gestionar, aprobate și stabilite de către administrator.

Cota anuală în fondul cinegetic național al României este estimată la circa 3.000.000 kg de carne de vânat, circa 1.000.000 de blănuri și piei, dar nu în ultimul rând trofeele aferente. În subcapitolul 1.6 (Recorduri cinegetice deținute în timp de trofee din România ) sunt prezentate tabelar trofeele intrate în patrimonul național, multe dintre ele ocupând chiar și pe plan internațional poziții importante. Aceste cifre exclud exemplarele care sunt capturate și exportate vii în vederea repopulării unor zone cinegetice din țară și străinătate, sau pentru grădini zoologice.

Iepurele de câmp este considerat principalul vânat din România, suprafața sa de răspândire fiind estimată la circa 15.200.000 ha. Cu arealul cuprins între golul alpin și litoral, efectivul său a fost estimat la 1.650.000 de exemplare.

Căpriorul este considerat ocupantul locului doi în ce privește suprafața acoperită, aceasta fiind undeva la circa 3.900.000 ha. Efectivul său este estimat la circa 145.000 de exemplare. Privind aceste cifre este greu de crezut, că în perioada 1948-1960 Câmpia Română pierduse efectivele de căprior, dar în urma unor acțiuni eficiente de repopulare, în acea zonă au rezultat o populație sănătoasă.

Căpriorul este urmat de cerb cu o suprafață de circa 2.800.000 ha și un efectiv estimat la 40.000 de exemplare, prin cifrele de recoltă se extrag anual aproximativ 1.800 de piese. Cerbul este un vânat de foarte mare importanță, datorită valorii genetice ridicate a populației locale. El a fost pierdut de unele țări din fauna locală.

Ultimele locuri sunt ocupate de Capra neagră cu 220.000 ha, cu efective de circa 7.500 de exemplare și vânatul de baltă cu o suprafață de 543.000 ha.

Vânatul în țara noastră este răspândit aproximativ pe toate formele de relief și în toate regiunile geografice. Din zona Bărăganului, unde avem caracteristice ca specii autohtone potârnichea și prepelița, specia care a devenit una cu mare căutare la câmpie este fazanul. O specie care a fost introdusă în urmă cu 2-3 secole în vestul și sudul țării, ea s-a adaptat și naturalizat în condițiile țării noastre. Înmulțindu-se în crescătorii sau natural, efectivul estimat este undeva la 250.000 de exemplare. Se cunoaște ca în timpul regimului comunist, în programul fazani pentru Europa, efectivul de fazani a fost estimat în jurul a 500.000 de exemplare. Acesta populează în general trupurile mici de pădure înconjurate de suprafețe agricole. O altă specie care se găsește în zona de câmpie-deal este cerbul lopătar, efectivul acestuia este estimat la 5.200 de exemplare.

În zona de deal întâlnim căpriorul și mistrețul, ca reprezentanți ai pădurilor de foioase. Dacă precizam anterior că efectivul de căprior este de 145.000 de exemplare, cel de mistreț este de circa 42.000 de exemplare, cotele de recoltă ale acestora ajungând la circa 6-7.000 de căpriori și tot cam atâția mistreți.

Pădurile de munte ne aduc cerbul ca principal vânat, cu o greutate medie de 240-250 kg la masculi și 80-130 kg la femele, el populează sectorul Carpaților Orientali și zona celor de Curbură, precum și unele zone din Carpați Meridionali și Munții Apuseni. Efectivul de cerbi calculat în fondul național după cum spuneam este de circa 40.000 de exemplare. Similar ca și areal este ursul, animal care s-a impus în principal pentru blană și mai puțin pentru carne, deși pentru mulți și aceasta reprezintă o delicatesă. Efectivul de urși în prezent este estimat la 5.000-6.000 de exemplare. Este o specie total protejată, dar cu aprobarea unor derogări speciale se pot extrage controlat circa 200 de exemplare anual, acele exemplare care produc pagube.

O altă specie întâlnită în pădurile de munte, predominant în Carpații Orientali este râsul. La ora actuală efectivul de râs din țară ar fi apreciat la 2.000 de exemplare, specia fiind de asemenea strict protejată. Cu un areal vast și foarte divers, vânat pentru blana sa de o valoare apreciată este jderul, cu efective de circa 10.000 de exemplare și cotă de recoltă de circa 1.500 de piese anual.

Golul alpin, și zona pădurilor de limită superioară altitudinal, constituie habitatul caprei negre. Trofeul de capră neagră este de un prestigiu deosebit în mare parte datorită condițiilor dificile pe care le înfruntă animalul pe parcursul vieții. Efectivele de capră sunt estimate la 7.500 de exemplare, cotele de recoltă reducându-se la câteva sute de exemplare anual.

Urmărind și interpretând toate aceste date despre fondurile cinegetice din țara noastră, putem spune că fondul național al României reprezintă o sursă importantă de venit, iar cu un management de exploatare durabilă a fondurilor cinegetice, prin buna gospodărire a fondurilor, păstrarea unor efective optime și a unor exemplare sănătoase , atragerea în continuare a vânătorilor autohtoni sau străini, valorificarea la prețuri pe măsură a trofeelor, pot duce la maximizarea încasărilor.

1.4.Agențiile de Hunting

Hunting este termenul englezesc care desemnează vânătoarea. Acest termen cu o tentă mai exotică, și cu priză mai mare la public s-a impus în rândul firmelor de turism, care atrăgeau și atrag turiști străini în România. În trecut, turiștii străini erau restricționați în a participa la vânătoare în fondurile cingetice de pe cuprinsul țării noastre, acestora li se percep taxe speciale pentru vânătoare, fotografiere, expatrierea trofeelor sau închirierea armelor de vânătoare. Datorită taxelor percepute , care nu se ridicau la potența salariilor cetățenilor Uniunii Europene, numărul mic de agenții care se ocupau cu domeniul vânătorii, unii străini au început speculații de intermediere a vânătorilor cu firmele din țară. Aici li se asigura cazarea în hoteluri sau cabane de vânătoare cu circuite închise, și întocmirea tuturor formalităților necesare, precum și excursii de vizitare a obiectivelor turistice din apropierea locului de vânătoare.

În prezent, prin aderarea la Uniunea Europeană, situația vânătorilor invitați-cetățeni străini s-a îmbunătățit, statutul acestora devenind egal cu cel al vânătorilor autohtoni. Taxele de dobândire a autorizațiilor, de organizare a acțiunilor de vânătoare, de cazare și desfășurarea propriu-zisă a vânătorii sunt unice pentru toți vânătorii.

Astfel agențiile atrag vânători din Italia, Germania, Anglia, Spania. Aceștia nu depășesc câteva mii, suprafața fondului și managementul limitează acest fapt, șocul financiar suferit de europeni, și concurența venită din Ungaria la posibilitatea numărului de exemplare destinate recoltării își spun cuvântul.

1.5. Etica organizatorului de vânători colective

Organizatorul de vânătoare , este mai mult decât un simplu vânător. Toți participanții la acțiunile de vânătoare sunt obligați să accepte poziția aceasta, dar acela care o face, își asumă obligațiile ce îi revin, deoarece, el devine conducătorul vânătorilor, gonacilor, și al personalului asociației desemnat pentru a deservi obștea vânătorească.

El se va preocupa ca acțiunea să fie încununată de succes, ca toți colegii de vânătoare să fie mulțumiți. Sarcinile sale încep cu cel puțin 1 zi înainte. El trebuie să cunoască în prealabil terenul și starea vânatului.

Atunci când este vorba de un organizator experimentat, care are încredere în paznicul de vânătoare, poate lua decizii în baza discuțiilor cu acesta.

Ajuns în ziua vânătorii, organizatorul, va fi punctual, și va face un instructaj profesional cu privire la regulile de protecție a muncii și desfășurarea vânătorii, nici superficial, dar nici exagerat de detailat. Acesta va veghea ca în partida de vânătoare, să nu fie comise fapte ce contravin legii și eticii vânătorești.

În mod concret, un organizator necesită :

Punctualitate;

La ora stabilită, va saluta grupul de bun venit și va face tradiționalul instructaj;

Comunicarea clară a programului zilei de vânătoare;

Stabilirea ritmului deplasării spre locul de vânătoare;

Păstrarea tăcerii în timpul deplasării;

Poziționarea și detalierea unghiurilor și distanțelor de tragere, pozițiile colegilor, și direcțiile de sosire a goanei;

Aprecierea paznicului de vânătoare, ca pe un coleg de vânătoare;

Respect asupra vânatului și insuflarea spiritului și celorlalți vânători;

Arbitrarea imparțială a litigiilor dintre vânători;

Organizarea recuperării și strângerii vânatului, și organizarea tabloului de vânătoare.

Etica vânătorească impune tuturor vânătorilor o purtare civilizată față de personalul de teren și gonacii de ocazie.

Date extrase din Codul Vânătorului (Agvps.ro)

1.6. Recorduri cinegetice deținute în timp de trofee din România

Tabelul nr. 01. Clasament național – Trofee de Căprior din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. 02. Clasament național și internațional – Blănuri de Urs brun din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. 03. Clasament național – Cranii de Urs brun din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. 04. Primele 15 trofee de Cerb carpatin din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. 05. Clasament național – Blănuri de Lup din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. 06. Clasament național – Cranii de Lup din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. 07. Cele mai valoroase 25 trofee de mistreț din România

După cum putem observa în tabelul nr. 05. pădurile orașului Săcele au oferit condițiile de adăpost și liniște necesare vânatului, astfel în 1979 N.Șelaru a dobândit un trofeu de blană de lup cu 158,98 puncte C.I.C., astfel el se clasează pe locul 5 în clasamentul național al blănurilor de lup. În anul imediat următor s-a recoltat conform tabelului nr. 07, un trofeu de mistreț cu 136,50 puncte C.I.C., intrat în topul celor mai valoroase 25 trofee de mistreț din România.

O altă mândrie a României care trebuie amintită, este trofeul record mondial absolut la capră neagră din anul 1934 de 141,1 puncte C.I.C. (treofeul Hesseimer din munții Făgăraș), care nu a fost egalat până în prezent.

Capitolul 2: Descrierea generală a zonei studiate

Zona studiată este reprezentată de fondul cinegetic nr. 23 Gârcin. Fondul se suprapune în mare parte cu UP VIII Gârcin , UP VII Doftana și UP III Piatra Mare din cadrul RPLP Săcele.

Figura nr. 04. Schița fondului cinegetic 23 Gârcin

2.1. Situarea geografică

Fondul cinegetic nr. 23 Gârcin este situat în vecinătatea bazinului râului Tărlung. Acesta este străbătut de doi dintre cei mai importanți afluenți ai Tărlungului, pâraiele Doftana și Gârcin. O mare parte din fond intră în componența versantului sudic al masivului Piatra Mare.

2.2. Încadrarea în organizarea administrativă

Fondul cinegetic nr. 23 Gârcin este gestionat de Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, ca instituție de învățământ ce are ca disciplină de studiu vânatul și vânătoarea. Facultatea are în gestiune 3 fonduri cinegetice ( cu o suprafață totală de peste 35.000 ha) în care studenții desfășoară activități practice.

2.2.1. Limite și vecinități

Fondul cinegetic nr.23 Gârcin se întinde pe toată raza orașului Săcele. Dacă în Nord trece nu cu mult de DJ 103B, în Nord-Est până la granița realizată de râul Tărlung între Săcele și comuna Tărlungeni, în Est până la barajul de acumulare de pe râul Tărlung, în Sud atinge granița cu județul Prahova, punctul de referință culmea Paltinul, în Sud-Vest Muntele Lacul Roșu, în Vest limita este chiar vârful Piatra Mare, iar în Nord-Vest rîul Timiș.

Vecinitățile fondului :

NORD: Fondul cinegetic nr. 20 Prejmer – Cernatu – AJVPS Brașov

EST: Fondul cinegetic nr. 18 Timiș – AJVPS Brașov

SUD: Fondul cinegetic nr. 23 Azuga – Ocolul Silvic Azuga

VEST: Fondul cinegetic nr. 25 Tărlung – AJPS Brașov

2.2.2 Căi de acces

Principala cale de acces este Strada Valea Gârcinului care leagă DN1A, care străbate orașul Săcele, de DC129A, acesta din urmă traversează tot fondul cinegetic, în partea vestică, ajungând, până în Predeal și Azuga. O altă cale de acces este DJ102I, acesta trece în partea estică a fondului, având corespondență spre Câmpina prin Valea Doftanei Regățene.

2.3. Condiții staționale

2.3.1. Condiții geologice

Elementele geologice caracteristice acestui teritoriu, pe care îl ocupă fondul, sunt următoarele: fliș grezos-calacaros, calcare, conglomerate, depozite detritice de pantă pe fliș grezos-calcaros.

Alături de factorul climatic, specificul geologic al substratului a influențat în mare măsură formarea și evoluția solurilor care s-au constituit pe seama straturilor superioare ale depozitelor de cuvertură.

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin, UP VII Doftana

2.3.2. Condiții geomorfologice

Fondul cinegetic nr. 23 Gârcin, din punct de vedere geografic este situat în vecinătatea sudică a râului Tărlung. Acesta este străbătut de pâraiele Gârcin ( Gârcinul Mic și Gârcinul Mare) și Doftana cu afluenții săi : Valea Rece, Tigăile, Davidoaia, Baieul.

Din punct de vedere fizico-geografic, fondul cinegetic este situat în Unitatea carpato-transilvană A, Carpații Orientali C, Grupa de Curbură ( Munții Bârsei și Piatra Mare), subculmile Piatra Mare, Rențea, Țâlfa, Tăieturica din bazinul pârâului Gârcin și Tigăi, Rențea din bazinul Doftanei.

Ca unitate de relief caracteristică este versantul. Expoziția predominantă a versanților este N-V. Cei mai răspândiți sunt versanții cu înclinare de 16-30 g (figura nr. 05).

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin și UP VII Doftana

Figura nr. 05. Procentajul înclinației versanților

2.3.3. Condiții climatice

Teritoriul fondului analizat face parte din ținutul climei de munte, subtipul climei Carpaților Orientali, districtul climei de pădure și pajiști montane, topoclimatul complex al Carpaților de Curbură.

Climatul se caracterizează prin ierni reci, cu un strat continuu de zăpadă, veri nu prea calde și cu precipitații suficiente tot timpul anului.

Regimul termic :

Temperatura aerului prezintă variații importante lunare și anuale.

Temperatura medie a aerului (medii lunare și anuale în oC) este prezentată în tabelul următor :

Tabelul nr. 08. Temperaturile medii lunare și anuale

Date extrase din clima României

Temperatura maximă absolută : 37,1 oC;

Temperatura minimă absolută : – 29,6 oC;

Temperaturile medii pe anotimpuri sunt :

– iarna: -2,5 oC;

– primăvara :8,2 oC;

– vara : 17,0 oC;

– toamna : 8,3 oC;

Numărul mediu de zile cu temperature medie mai mare de 0 oC este de 278, perioada începe la 28 februrie și se termină în jur de 2 decembrie.

Numărul mediu de zile cu temperatura medie mai mare de 10 oC este de 167, perioada începe la 24 aprilie și se termină la 7 octombrie. Primul îngheț apare în jurul datei de 21 septembrie.

Ultimul îngheț are loc în jurul datei de 24 mai.

Durata medie a intervalului fără îngheț este de 150 de zile.

Temperatura medie anuală este de +7,8 oC. Asta caracterizează un climat continental moderat. Regimul termic variază în funcție de altitudine și influențe locale, astfel generează o serie de topoclimate locale.

Temperatura medie anuală reprezintă un grad de favorabilitate ridicat pentru speciile principale : molid, brad, fag.

Regimul pluviometric :

Regimul pluviometric este definit de cantitățile de precipitații medii lunare și anuale, evapotranspirație potențială, precum și, numărul de zile cu strat de zăpadă și are o importanță deosebită asupra creșterilor și dezvoltării arboretelor, deci, și asupra faunei din cadrul fondului.

Tabelul nr. 09. Precipitațiile atmosferice (mm), medii lunare și media anuală

Date extrase din clima României

Figura nr. 06. Precipitațiile medii atmosferice lunare și anuale

Precipitațille medii pe anotimpuri sunt :

– iarna: 102,2 mm;

– primăvara : 186,0 mm;

– vara : 312,9 mm;

– toamna : 146,1 mm;

– perioada de vegetație : 523,1 mm;

Numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă este de 70,8 zile.

Precipitațiile medii anuale sunt de circa 750 mm. După cum, regimul termic variază în funcție de altitudine și influențele locale, și, precipitațiile sunt influențate de relief, acestea au o repartiție neuniformă în teritoriu. În sectoarele cu altitudini de peste 1000 m, precipitațiile sunt mai bogate, ele ajung și la 1.200 mm.

Media precipitațiilor lunare este foarte variată, ea atinge un maxim în lunile iunie – iulie. Cel mai secetos anotimp este iarna. În zeonul de vegetație, cantitatea de precipitații căzută, depășește jumătate din totalul anual (70%).

Tabelul nr. 10. Evapotranspirația potențială (mm), medii lunare și media anuală

Date extrase din clima României

Regimul precipitațiilor atmosferice, cel al evapotranspirației, precum și raporturile dintre ele, influențează major vegetația forestieră. Aceasta din urmă, se resimte în prezența vânatului, din cadrul fondului. Evapotranspirația are valori nule în lunile de iarnă, și, valori maxime în lunile de vară, media anuală este de 601 mm. Balanța umidității solului este de + 146 mm.

Regimul eolian :

Temperaturile medii, umiditatea atmosferică și evapotranspirația sunt influențate în mare parte de direcția, viteza și intensitatea vântului. Vânturile predominante în zonă sunt cele din sud-vest.

Tabelul nr. 11. Frecvența vânturilor

Date extrase din clima României

Tabelul nr. 12. Viteza vânturilor

Date extrase din clima României

În total, procentul zilelor cu vânt este de 76 %, iar zilele de calm reprezintă 24 %.

Vânturile din timpul verii care sunt uscate și calde produc scăderea umidității din aer și sol mărind în felul acesta evapotranspirația.

Figura nr. 07. Frecvența vânturilor pe direcții

Figura nr. 08. Viteza vânturilor pe direcții

Indicatorii sintetici ai datelor climatice :

Tabelul nr. 12. Curba indicilor de ariditate

Date extrase din clima României

Indicele de ariditate de Martone :

– 55,6 – iarna;

– 40,0 – primăvara;

– 46,4 – vara;

– 32,0 – toamna;

– 40,5 – în perioada de vegetație.

2.3.4. Condiții edafice

În tabelul nr. 13 identificăm tipurile de sol din teritoriul fondului. Solurile cele mai răspândite în cadrul acestui fond sunt cele eutricambosol tipic, și districambosol tipic, împreună ocupă în jur de 65% din suprafața fondului (figura nr. 10).

Eutricambosol tipic face parte din clasa Cambisolurilor și este repartizat pe 33% din suprafața luată în studiu, este cel mai reprezentativ din cadrul fondului și are urmrmătoarele succesiuni de orizonturi: Ao-Bv-C.

Orizontul Ao are culoare brun închisă datorită humusului de tip mull forestier și grosimea de circa 10-40 cm. Orizontul Bv este de culoare brun gălbuie și este gros de circa 20-150 cm. Textura este lutoasă și luto-argiloasă.

Eutricambosol tipic ocupă 32% din suprafața fondului și prezintă următoarele succesiuni de orizonturi: Ao-Bv-C. Districambosolurile prezintă drept orizont de diagnoză un Bv cambic care are cel puțin în partea sa superioară un grad de saturație în baze sub 55%.

Tabelul nr. 13. Tipuri și subtipuri de sol

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin și UP VII Doftana

Figura nr. 09. Procentul de participare a claselor de soluri

Figura nr. 10. Procentul de participare a tipurilor și subtipurilor de sol

Tipuri de stațiuni :

Tabelul nr. 14. Tipuri de stațiuni

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin și UP VII Doftana

Figura nr. 11. Procentul de răspândire al tipurilor de stațiune

În tabelul nr. 14 sunt prezentate tipurile de stațiuni identificate în cadrul fondului, conform procentajului de participare, și putem observa că cel mai răspândit tip de stațiune este cel Montan de amestecuri (Bs), brun edafic mare cu Asperula-Dentaria, aceasta face parte din etajul montan de amestecuri, care predomină ca procent de participare în suprafața fondului (figura nr. 11).

Tabelul nr. 15. Tipuri de păduri

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin și UP VII Doftana

Tabelul nr. 16. Potențialul stațional privit în comparație cu productivitatea arboretelor

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin și UP VII Doftana

Tabelul nr. 17. Procentajul claselor de vârstă în cadrul fondului

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin și UP VII Doftana

Figura nr. 12. Graficul procentajului claselor de vârstă

2.3.5. Condiții hidrologice

Fondul cinegetic nr.23 Gârcin este situat în bazinul hidrografic ale pârâului Gârcin, cu cei doi afluenți mai importanți, Gârcinul Mare și Gârcinul mic, și, al pârâului Doftana cu afluenții săi Rece de Jos, Rece de Sus, Tigăi, Ferenț, Valea Adâncă de Sus precum și pâraiele Valea Adâncă de Jos, Valea Dreasă și Valea Dreasă de Jos. Debitul acestor pâraie este constant, el înregistrează creșteri de debit, primăvara după topirea zăpezilor și vara după ploi torențiale, când gradul de turbiditate este mare și are loc un transport masiv de aluviuni. Apele sunt nepoluate, și, nu există surse poluante în zonă. Ele se scurg în acumularea de pe râul Tărlung.

2.3.6. Influența condițiilor staționale și a celor climatice asupra existenței faunei

După cum am putut vedea în cadrul studiului climatic, temperatura medie anuală în teritoriul fondului este de +7,8 oC. Precipitațiile medii anuale sunt de circa 750 mm. Evapotranspirația are valori nule în lunile de iarnă, și, valori maxime în lunile de vară, media anuală este de 601 mm. Balanța umidității solului este de + 146 mm. Temperatura medie anuală reprezintă un grad de favorabilitate ridicat pentru speciile principale : molid, brad, fag. Pădurile de aici sunt situate în etajul fitoclimatic al molidișurilor, amestecurilor de rășinoase cu fag, și al făgetelor montane și premontane. Particularitatea caracteristică a zonei, este inversiunea de temperatură produsă de văile înguste, și care a condus la inversiunea vegetației, astfel fagul s-a putut instala mai sus decât molidul, rezultatul fiind întâlnirea de făgete, făgeto-brădete la altitudini mari. Asta poate creea un loc de adăpost și hrană pentru cerb, râs, lup.

Tabelul nr. 16. ne indică o proporție a bonității superioare a stațiunilor de 65%, și o productivitate superioară a arboretelor de 66%. Clasele de vârstă arată conform figurii nr. 12 un procentaj ridicat pentru clasele VI și VII, astfel speciile de vânat au asigurate condiții de adăpost și liniște și hrană. Deficitar pentru unele specii ar fi procentul scăzut de participare al celor din clasa I.

Capitolul 3: Studiul faunei

Fauna reprezintă totalitatea viețuitoarelor care aparțin regnului animal ce trăiesc într-un areal gografic sau într-o regiune. Ele și suprafața ocupată constituie fondul cinegetic.

Principalele specii de interes turistic în cadrul fondului sunt Ursul, Cerbul, Lupul și Râsul. Criteriul după care le-am ales, după cum spuneam este cel de interes turistic, motivația principală fiind lipsa acestora din fauna națională a turiștilor țintă. Aceștia provin din țări dezvoltate, care dintr-o multitudine de factori (dezvoltarea urbanistică, vânătoarea excesivă, lipsa unui management durabil al populațiilor, atitudinea greșită a oamenilor față de vânat) au condus la dispariția acestor specii de pe teritoriul lor.

3.1. Efectivele principalelor specii de interes cinegetic

Tabelul nr. 18. Efectivele speciilor de vânat răpitor stabil pe anul 2015

Tabelul nr. 18. Efectivele speciilor de vânat nerăpitor stabil pe anul 2015

3.2. Biologia și ecologia principalelor specii

După cum a fost precizat mai sus principalele specii de interes cinegetic și turistic cuprinse în această lucrare sunt Ursul brun eurasiatic (Ursus arctos arctos) , Cerbul (Cervus elaphus ) , Lupul (Canis lupus) , Râsul (Lynx lynx).

Ursul brun eurasiatic (Ursus arctos arctos)

Figura nr. 13. Ursul brun eurasiatic (carnivoremari.ro)

Poartă denumirea de urs pentru mascul, femela de ursoaică, iar progeniturile până la un an de pui, cei de 2-3 ani ursaci. Longevitatea ursului este de 30-35 de ani, după mărime și dentiție avem pui, urs tânăr, urs de vârstă mijlocie și urs bâtrân.

Greutatea medie în prezent a exemplarelor atinge 100-200 kg la female și 140-320 kg la masculi (Anexa 02). Ursul este un animal omnivor, predominant vegetală. Primăvara paște iarbă, vara se hrănește cu fructe de zmeură, mure, afine, iar toamna se orientează pe jir sau ghindă, în anii cu fructificație slabă devine un pericol pentru livezi. Iarna, urșii care nu au intrat în bârlog, în mod normal vânează mistreți, căprioare, în general exemplare bolnave, ori cadavre. Nu de puține ori, în zona orașului din multiple cauze, scăderea suprafeței împădurite, extinderea zonei intravilane, modificări climatice, înmulțirea efectivelor peste cel optim, ei ajung în zona populată, devenind astfel un posibil pericol pentru populație. Conform datelor din figura nr.14, Brașovul este unul dintre județele cu efective ridicate de urs.

Figura nr. 14. Județele cu cele mai mari efective de urs

Figura nr. 15. Distribuția urșilor în România (carnivoremari.ro)

În tabelul nr. 19 avem estimarea efectivelor de urs la nivelul țării noastre, care are cea mai mare populație din Europa, în comparație cu celelalte țări (tabelul x.x.), cu excepția Rusiei (circa 120.000 de exemplare). În 1968 densitatea era 1,15 urși la 1.000 ha, astăzi ar fi de 8 exemplare la 100 km2. Posibile explicații ar fi viața solitară a ursului, fidelitatea sa față de locului de trai. Trecerea ursului ca specie protejată, și interzicerea recoltării au constituit un factor de suprapopulare. Urșii din zona Brașovului sunt cunoscuți ca celebrii “urși gunoieri”.

Tabelul nr. 19 Estimarea numărului de urși în țara noastră

Tabelul nr. 20. Estimarea numărului de urși în Europa

Deși este o verigă importantă în lanțul trofic din zona temperată, în unele țări europene nu mai este prezent deloc, nici nu este dorit pentru repopulare, a fost dorit pentru vânat, este dorit pentru observare și fotografiere în stare de libertate, departe de grădinile zoologice.

Așadar ursul deși scos din cotele de recoltă, el este în continuare hrănit în perioadele critice pentru a fi ținut departe de zona urbană, aceste locuri pot devein zonele de atracție turistică, deci poate deveni o sursă de profit, pentru că și hrănirea lor complementară necesită resurse financiare. În urma discuțiilor cu gestionarii fondului am putut afla, și am trecut spre observare în tabelul nr. 18, un număr de 24 de exemplare, un număr potrivit zonei unde ne aflăm ( figura nr. 15).

Cerbul (Cervus elaphus )

Figura nr. 16. Cerbul carpatin (dvsvrancea.ro)

Pentru a nu fi confundat cu cerbul lopătar, a purtat denumirea de cerb carpatin, acum se folosește denumirea de cerb comun. Masculul se numește cerb sau taur, femela – ciută de cerb, puiul până la 10 luni se numește vițel (vițea) de cerb.

Deși la noi în țară există o singură specie, varietatea deosebirilor între exemplare i-a condus pe mulți la încercarea de a o împărți în mai multe subspecii. Multitudinea aclimatizărilor și a amestecului au făcut acest lucru imposibil.

Tabelul nr. 21. Date biometrice la cerb

Date extrase din Vânatul și vânătoarea în România

Aceste greutăți ( tabelul nr. 21) sunt unele medii, greutatea cerbului variază în funcție de sex, vârstă, anotimp și diferite faze de ciclu anual al vieții. O ciută în medie are 80-130 kg, vițelul, la fătare, 7-12 kg. De la începutul lunii august până în perioada premergătoare boncănitului, cerbii se găsesc în perioada de îngrășare, ei ating nivelul cel mai mare al greutății chiar în jurul datei de 10 septembrie, atunci începe perioada de boncănit ( 10 septembrie – 10 octombrie), în această perioadă cerbii ajung să piardă până la 25-30 kg. În perioada următoare boncănitului, cerbul începe să își refacă greutatea, dacă este o toamnă lungă și abundentă, el intră complet refăcut.

Culoarea părului diferă în funcție de exemplar, vârstă, sex. La vițel, petele deschise de pe corp, constituie un mijloc de apărare împotriva dușmanilor, aceste peste dispar la circa 3 luni, adulții năparlesc de două ori pe an, primăvara și toamna. Cea de primăvară începe la jumătatea lui aprilie și durează circa 20-25 de zile, la exemplarele bătrâne, începe în medie cu circa 10 zile mai târziu. Năpârlirea de toamnă decurge mai lent, la cei tineri se încheie la cam la sfârșitul perioadei de boncănit, iar pe cei bătrâni aproape de finele lunii octombrie.

Cerbul preferă pădurile de mare întindere (cel puțin 5 000 ha), liniștite, fără sau cu puține așezări omenești, cu sol fertil, bogate în hrană, străbătute de ape curgătoare, aceste condiții de hrană sunt îndeplinite de pădurile de foioase sau amestec de foioase. Fondul cinegetic Gârcin , în urma condițiilor studiate la capitolul 2, îndeplinește cerințele ecologice ale acestuia.

Lupul (Canis lupus)

Figura nr. 17. Lupul (carnivoremari.ro)

Masculul se numește lup, femela lupoaică, iar puii – pui de lup. În țările nordice lupul are un colorit cenușiu –deschis, în țara noastră lupii din zona de munte au un colorit al blănii galbenă-cenușie, spre deosebire de lupul din zonele joase care are o culoare galbenă-brună. El se găsește în mod natural în Delta Dunării, și ajunge până în golul alpin.

Greutatea medie ajunge la 25-30 de kg (tabelul nr.22 ). Lupul este o specie monogamă, după formarea perechilor, în februarie când are loc împerecherea, lupoaica se atașează de un partener și rămâne cu acesta să își crească puii.

Tabelul nr. 22. Date biometrice la lup

Date extrase din Vânatul și vânătoarea în România

Tabelul nr. 23. Date biometrice la lup

Date extrase din Studiul Carnivore Mari 2000

Hrana lupului constă în animale domestice (oi, capre, vite, câini), acestea fiind mai ușor de prins, dar în lipsa lor urmărește și vânat. Lupul poate străbate câteva zeci de kilometri într-o seară, în căutarea hranei, alergând și cu o viteză de 60 de km/oră.

La fel, ca și în cazul ursului, lupul în Europa de Vest, a fost vânat frenetic, până la dispariție. Și la noi în țară populația de lupi a traversat o perioadă neagră, s-a purtat o campanie de stârpire a specie, dar nu a fost pierdut din fauna locală. Deși nu este cel mai puternic animal dintre carnivorele europene, el și-a câștigat un statut printre popoarele continentului. Astăzi la fel, stârnește curiozitatea populației, o ușoară teamă și respect.

Râsul (Lynx lynx)

Figura nr. 18. Râsul eurasiatic (carnivoremari.ro)

Masculul se numește râs, femela – râsoaică, iar puiul – pui de râs.

În tabelul nr. 24 identificăm datele biometrice asupra subspeciei din țara noastră Râsul carpatin sau eurasiatic (Lynx lynx lynx), aceștia ating în medie 80-150 cm lungime, și o greutate de 18-30 kg. Sunt cei mai mari, urmați de cei iberici cu 85-120 cm și 13-25 kg, cele două specii americane au mărimi asemănătoare, 70-120 cm și 9-15 kg.

Tabelul nr. 24. Date biometrice la râs

Date extrase din Vânatul și vânătoarea în România

Figura nr. 19. Distribuția râșilor pe glob (Wikipedia)

Figura nr. 19 ne indică prezența râșilor pe glob, cel mai răspândit este râsul eurasiatic, cu un efectiv estimat la circa 55.000 de exemplare, mare parte aflate în Rusia, în România au fost estimate circa 2.000 de exemplare, Europa de Vest semnalează aceeași problemă a carnivorelor, lipsa lor.

Culoarea blănii râsului este pe un fond galben-roșcat pe spate și lateral, și alb-galben pe abdomen și partea inferioară a gâtului, imprimate cu pete roșu închis sau negre. Caracteristic speciei sunt perii negri și lungi din vârful urechilor, părul lung în formă de favoriți ce atârnă din maxilare, și coada mai scurtă decât a pisicii sălbatice. Râsul are nevoie de o vastă zonă păduroasă, liniștită. Asemenea zone mai există doar în locurile stâncoase, unde nu s-au putut plasa așezări omenești. Râșii predomină pe lanțul Carpaților Răsăriteni și Sudici, Munții Apuseni de la 700 m până la 1 400-1 600 m.

În cadrul fondului cinegetic Gârcin, personalul de teren a identificat 7 exemplare, conform fișei fondului. În general râsul este un animal fidel locului unde a crescut, dar se poate deplasa pe distanțe destul de mari, în perioada de împerechere.

Capitolul 4: Potențialul turistic cinegetic în zona studiată

După identificarea tabelară a recordurilor cinegetice în capitolul 1, analizele realizate în capitolul 2 asupra condițiilor staționale, geologice, geomorfologice, climatice, edafice, hidrologice și influența acestora asupra faunei din cadrul fondului cinegetic, bineînțeles și însemnările biologiei și ecologiei speciilor realizate în capitolul 3, putem vorbi despre un real potențial turistic în cadrul fondului nostru studiat.

Un potențial pe care România, în special Brașovul îl are de oferit turiștilor străini, un turism care este în plină dezvoltare, dar care prinde culoare cu pași mărunți. Revenind la zona noastră, acest potențial se regăsește și în Strategia de dezvoltare a Municipiului Săcele.

În acest plan se vorbește despre fondul forestier și componentele sale principale – pădurile și terenurile forestiere, precum și fondul cinegetic care reprezintă o resursă naturală – importantă a orașului, atât din punct de vedere economic, social cât și al turismului.

4.1. Infrastructura turistică în zona studiată

Pe raza orașului Săcele conform site-ului carta.ro, un site specializat turismului românesc, în locuri de cazare, găsim un singur hotel “Hanul Domnesc”, Conform site ului găsim undeva la 21 de pensiuni, și 2 restaurante. (Anexa 03).

Figura nr. 20. Evoluția spațiilor de cazare din Săcele în perioada 2003-2007

(Sursa Institutul Național de Statistică)

O altă unitate de cazare, care nu a fost trecută pe respectivul site, dar am ales-o ca unitate de cazare în pachetul de turism este Vila David, prezentarea ei o putem găsi în Anexa 04, unitatea de cazare este situată chiar în interiorul fondului, la doar 2 km de DN 1A (figura nr. 21), criteriile de alegere au fost :

Distanța față de zona de studiu, net mai aproape ca oricare din celelalte unități;

Numărul de camere necesare;

Raportul calitate/preț, deși unele din pensiuni se apropiau de ea, tematica aleasă pentru construcția ei, îngrijirea, și în primul rând prețurile, m-au determinat să o aleg fără ezitare;

Serviciile auxiliare (posibilitatea de plimbări cu ATV-ul, sau călare);

Amplasarea geografică.

Figura nr. 21. Distanța DN 1A – Vila David

Potențialul turistic antropic și natural din zona studiată

După cum spuneam în capitolul 2, o mare parte neproductivă cinegetic din suprafața fondului este format din zona locuită a municipiului Săcele. Mai jos voi prezenta câteva din atracțiile turistice naturale sau antropice, care se află situate pe raza orașului, deci implicit în suprafața fondului studiat.

Fortificația dacică de la Bunloc (figura nr. 22).

Descoperită inițial în 2005 de un arheolog amator, ca un zid de piatră, ridicat fără mortar, ulterior descoperindu-se că fortificația se întinde 80-100 ha, zidul respective are o lungime de circa 3,5 km, o lățime de 1,80 m și înălțimea de aproximativ un 1 m, Arheologii de la Facultatea de Istorie și Patrimoniu „Nicolae Lupu” din Sibiu au denumit descoperirea „Fortificația preistorică Bunloc” fiind prima de acest gen din sudul Transilvaniei, cercetătorii susțin că fortificația ar putea fi la fel de valoroasă ca și zona sacră de la Sarmizegetusa.

Figura nr. 22. Amplasarea fortificației dacice Bunloc (wikipedia)

Munții Piatra Mare, 1.844 m.

Masivul Piatra Mare este poziționat în estul fondului 23 Gârcin, făcând parte din Munții Bârsei, în cadrul Carpaților de Curbură.

Masivul este format în mare parte din conglomerate și calcare, ei ating altitudinea maximă în Vârful Piatra Mare cu 1.844 m.

Principalele puncte de interes turistic din cadrul masivului sunt reprezentate de Canionul 7 scări, Cascada Tamina, Prăpastia Urșilor și nu în ultimul rând Peștera de gheață. Situată la altitudinea de 1.400 m, peștera prezintă o arhitectură geologică deosebită.

Flora prezentă pe suprafața masivului prezintă câteva specii de plante ocrotite de lege cum ar fi Floarea de colț (Leontopodium alpinum), Iedera albă (Daphne blagayana) , Tulichia mică (Daphne cneorum), Ghintura galbenă (Gentiana lutea) (Anexa 05)

Date preluate de pe carpati.org

Muzeul Etnografic Săcele (figura nr. 23)

Muzeul orașului Săcele devenit filială a Muzeului de Etnografie Brașov în 1990, a organizat prima expoziție permanentă cu profil istoric-etnografic în 1964, la doar 2 ani după preluarea sa de către Muzeul Județean Brașov.

Clădirea este atestată documentar încă din anul 1543, ea având utilitatea de Casă a Dijmelor până în anul 1848, atunci își schimbă destinația și primește diferite destinații. Aspectul actual al clădirii datează din anul 1804.

Astăzi ea adăpostește și își încântă vizitatorii cu piese de port popular specific mocanilor și ceangăilor, documente istorice, obiecte de uz casnic, unelte, costume folosite de mocani săceleni, precum și reconstituiri de interioare tradiționale.

Date preluate de pe wikipedia.org/wiki/Muzeul_Etnografic_din_Săcele

Figura nr. 23. Muzeul Etnografic Săcele (sursa blacsea-travel)

Monumente istorice și de arhitectură.

Ansamblul bisericii "Sf. Nicolae" din Cernatu (biserica, zidul de incintă și turnul clopotniță), construcție secolul al XVIII-lea.

Ansamblul bisericii "Sf. Adormire a Maicii Domnului" din Turcheș (biserica, școala veche și zidul de incintă cu turn de poartă), construcție secolul al XVIII-lea.

Ansamblul bisericii "Sf. Nicolae" din Baciu (biserică, poartă și zid de incintă), construcție 1808 – 1809.

Ansamblul bisericii "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Satulung (biserica, școala veche și zidul de incintă), construcție secolul al XIX-lea.

Ansamblul bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din Satulung (biserica și zidul de incintă), construcție sec. XIX – XX.

Date preluate de pe wikipedia.org/wiki/Săcele

4.2. Servicii și pachete oferite în cadrul turismului cinegetic

Din studiile și datele culese la capitolele anterioare, în prezenta lucrare vom realiza programe de utilizare durabilă a efectivelor de vânat de pe suprafața fondului cinegetic 23 Gârcin.

Din discuțiile purtate cu persoane de specialitate din cadrul RPLP Kronstadt, și firme de turism din Brașov, cei care în prezent au astfel de activități restrânse în cadrul fondurilor gestionate de ei, am ales ca structură principală pentru o eficiență ridicată, modelul prezentat în cele ce urmează :

Grupul țintă al proiectului este reprezentat de turiști din țările occidentale ( Irlanda, Regatul Unit, Franța, Olanda, Belgia, Germania, Spania, Portugalia), sau chiar de pe alte continente. Motivația principală – lipsa carnivorelor mari din fauna țărilor respective.

Turiștii vor cunoaște limba engleză. Motivația principală – Engleza este limba oficială în circa 53 de state ale lumii, este cea mai vorbită din Uniunea Europeană, și prima limbă oficială a Organizației Națiunilor Unite. Estimările indică un număr de peste 1 miliard al celor care vorbesc limba engleză. În ultimii ani a prins avânt chiar și în rândul țărilor germanice. Din punct de vedere al numărului de cuvinte, dicționarul englez numărând peste 500.000 de cuvinte, fără a adăuga aici o varietate de termini tehnici sau științifici, mai mult decât orice altă limbă europeană.

Numărul membrilor unui grup nu va depăși maxim 4-5 persoane, acesta fiind un număr ideal cu care se poate lucra fără probleme, în privința atenției, siguranței, transportului, cazării, folosirii unor instalații vânătorești.

Vârsta persoanelor va fi între 35-50 de ani. Adulții la această vârstă conform studiilor clinicii Vista Vision România, sunt cei mai afectați de stres și oboseală. De altfel conform obesrvațiilor făcute de mine într-un an de zile, turiștii ce vizitează Brașovul, și țara, se clasează în acest interval de vârstă.

Condiția fizică conform observațiilor realizate de mine într-un an de zile, persoanele aflate în vizită, au o condiție fizică bună, nu una atletică de performanță, dar una care să le permită un ritm mediu de deplasare pe anumite trasee.

Conform figurii nr. 24 un număr mare de turiști erau aflați în jurul zonei studiate, și care erau dispuși la proiecte de destindere, exeperiență nouă, pură. Așadar ne vom concentra atenția asupra turiștilor aflați deja în România.

Figura nr. 24. Procentajul turiștilor chestionați în Brașov ( 400 de persoane/ 12 luni )

Activitatea va fi împărțită în două tururi

Turul Carnivorelor, care va începe din luna iunie, condiționarea principală fiind apariția fructelor de pădure, cu mare priză la străini.

Turul Cervidelor, care va fi doar în perioada boncănitului (10 septembrie – 10 octombrie).

Programul va fi unul Center based, acest tip este cel mai eficace în general, limitând problema consumului de carburant, eliminând problema cazării pe tot parcursul turului, eficientizând timpul și coordonarea activităților.

Resurse necesare :

paznic de vânătoare (vorbitor de limba engleză sau nu)

ghid/translator (opțional)

Autovehicul 5+1 locuri

Cazare + Servire masă

Instalații de observare (observatoare închise, observatoare deschise)

Program Tur Carnivore :

În prima zi se vor prelua turiștii din zona de limită a fondului, mai exact din zona benzinăriei LUKOIL Dârste, aflată în apropierea hotelurilor RAMADA și Atlas, aceasta se află la 10, 28 km față de pensiunea pe care am ales-o ca unitate de cazare (figura nr.25). Odată ajunși la destinație, acestora li se va face cazarea și vor servi cina. Timpul efectiv este prezentat în tabelul nr. 25.

Tabelul nr. 25. Orarul zilei 1

Figura nr. 25. Traseul de la preluare la destinație al turiștilor

În cea de-a doua zi trezirea se face la ora 04:00, turiștilor li se va servi micul dejun, apoi vor fi preluați de ghid (paznic de vânătoare) și conduși spre observator. Traseul este de doar 5 km (figura nr. 26), deplasarea se poate realiza și pe jos, dar având în vedere că pe traseu, lângă păstrăvărie avem o stână permanentă, recomand deplasarea acestora cu autovehiculul.

Figura nr. 26. Traseul de la cazare la observator

În figura nr. 27 au fost schițate distanțele de la locul unde mașina va fi oprită până la observator, respectiv de la observator la locul de hrănire. Se poate observa că mașina va fi oprită la drum, și de aici se poate parcurge distanța de 180 m până la observator, acea poiană oferind siguranță și vizibilitate pe toată distanța; arborii, pârâul și arbuștii camuflând grupul de eventualii urși, care ajung la locul de hrănire prin partea de sus a zonei de hrănire.

Figura nr. 27. Distanțele între punctele de interes

Odată ajunși la observator, ghidul (chiar paznicul în sine) va permite accesul grupului înăuntru. Observatorul este unul închis (figura nr. 28), perfect pentru observarea urșilor. Distanța de la observator la locul de hrănire este de circa 30 m, perfectă pentru a putea observa exemplarele, și de a obține niște fotografii bune, pentru a aduce mulțumirea turiștilor.

Figura nr. 28. Observatorul ( vedere din față)

Aici grupul va aștepta în liniște apropierea urșilor de locul de hrănire, când aceștia vor sosi, ghidul le va vorbi despre biologia, ecologia speciei și alte curiozități din observații proprii asupra exemplarelor din fond. Părăsirea observatorului se va face sub atenta supraveghere a ghidului, după care grupul se va întoarce la bază pentru a servi masa și a se odihni, după trezire se va servi o gustare și se va repeta spre după-amiază. Timpul efectiv este prezentat în tabelul nr. 26.

Tabelul nr. 26. Orarul zilei 2

Ca o recomandare propunem câteva lucrări de recondiționare în prealabil a observatorului. În rest, din ce s-a identificat în teren, considerăm că este într-o stare bună, atât din punct de vedere al siguranței, al accesului și a folosinței. Bineînțeles că i se pot aduce mai multe îmbunătățiri ulterioare.

În ziua a 3-a dacă nu s-a reușit atragerea și observarea urșilor la observator, se va repeta programul din ziua a 2-a, dacă acesta s-a reușit, se va repeta și în dimineața acestei zile, urmând ca după odihna de după-amiază, ghidul să le ofere o plimbare pe un traseu ales de el, auxiliar să le ofere șansa de a observa și fotografia și alte specii din cadrul fondului.

Tabelul nr. 27. Orarul zilei 3

Program Tur boncănit cerb :

Pe același principiu ca și la turul Carnivorelor în prima zi se vor prelua turiștii din zona de limită a fondului, mai exact din zona benzinăriei LUKOIL Dârste, aflată în apropierea hotelurilor RAMADA și Atlas, aceasta se află la 10, 28 km față de pensiunea pe care am ales-o ca unitate de cazare (figura nr.29). Odată ajunși la destinație, acestora li se va face cazarea și vor servi cina. Timpul efectiv este prezentat în tabelul nr. 28.

Figura nr. 29. Traseul de la preluare la destinație al turiștilor

Tabelul nr. 28. Orarul zilei 1

În cea de-a doua zi trezirea se face la ora 05:00, turiștilor li se va servi micul dejun, apoi vor fi preluați de ghid (paznic de vânătoare) și conduși spre observator.

În cadrul fondului existând două locuri de boncănit, unul chiar în apropierea locului de cazare circa 1,5-2km, iar cel de al doilea la 9-10 km, ghidul (paznicul de vânătoare) va lua decizii în funcție de observațiile făcute în zilele anterioare, condițiilor climatice. După cum am identificat în capitolul 2, temperatura medie toamna în zona studiată este 8,3 oC. Media lunară pe septembrie este de 13,5 oC, iar pe octombrie de doar 8,4 oC. Ținând cont că perioada de boncănit începe în jurul datei de 10 septembrie până în jurul datei de 10 octombrie, vom fi oarecum condiționați de schimbările de temperatură din acea perioadă.

Tabelul nr. 29. Orarul zilei 2

În ziua a 3-a se va servi micul dejun la ora 05:00, în jurul 06:00 se va face plecarea spre observator, pentru ca la ora 12:00 să se servească masa, după care turiștii se vor odihni, ca program în ultima zi se propune ca în partea de seară o serie de activiăți de recreere, programul de echitație inclus în pachet, sau tarifare separată pentru tur cu ATV-ul în cadrul fondului, spre seară o masă și un program de divertisment la libera alegere.

Tabelul nr. 30. Orarul zilei 3

Figura nr. 30. Observator închis cervide

După cum se observă și în figura nr. 30, instalațiile de observare pentru cervide din cadrul fondului se află într-o stare bună.

Capitolul 5: Eficiența economică

Pentru calculul eficienței economice a acestui proiect, am luat în evidență doar cheltuielile ce țin de activitatea în sine. Multe din acestea erau deja retribuite segmentului de amenajare și management al fondului, așadar nu au fost luate în calcul. În calcul au fost luate sursele principale generatoare de cheltuieli, cele opționale, precum și încasărilor, ce țin doar de proiectul în sine.

Eficiența economică a turului la Carnivore :

În cele ce urmează va fi prezentat calculul economic pe un tur pentru Carnivore, cu un grup de 4 persoane.

Tabelul nr. 31. Costul cheltuielilor principale

Din tabelul nr. 31 reiese un cost pe grup de 2.640 RON, valoare care constă în costul cazării, servirea mesei grupului și o eventuală plimbare călare. Necesarul de combustibil destinat turului l-am estimat la 40 de litri, de aici reiese un cost total de 212

RON.

*Curs euro în această perioadă 1 € = 4, 45 RON

__________________________________________

TOTAL cheltuieli principale = 2.852 RON = 640 €

În tabelul nr. 32 sunt prezentate eventuale costuri opționale, apărute în cazul în care apare nevoia de suplimentare cu un traducător/ghid, sau un autovehicul.

Tabelul nr. 32. Costul cheltuielilor opționale

*Curs euro în această perioadă 1 € = 4, 45 RON

De aici reiese un total al cheltuielilor opționale de 705 RON.

__________________________________________

TOTAL cheltuieli opționale = 705 RON = 159 €

Total costuri = Total cheltuieli principale + total cheltuieli opționale

Total costuri = 2.852 RON + 705 RON = 3.557 RON

Astfel un total al cheltuielilor principale și opționale ne va conduce la o valoare de 3557 RON adică 800 €. Aceasta este valoarea care o vom cheltui cu oferirea cazării, meselor, unei eventuale partide de echitație, transportului turiștilor pe toată perioada turului.

Pentru calcularea veniturilor am ales un plan de tarifare de 100 € /persoană/zi,

astfel turul ne va aduce un venit brut de 1.200 € (tabelul 33).

Tabelul nr. 33. Venituri tur

*Curs euro în această perioadă 1 € = 4, 45 RON

100 € x 4 persoane x 3 zile = 1.200 € = 5.340 RON

Tabelul nr. 34. Calculul venitul net

Un tur de 3 zile, cu un grup de 4 persoane ne va aduce un venit de 5.340 RON, cheltuielile totale (principale + opționale) pe care le vom suporta vor fi de 3.557 RON, pe care le scădem din venitul brut și vom obține suma de 1.783 RON. Aceasta va fi supusă impozitării pe profit în valoare de 16%, astfel vom obține un profit net de 1.497,72 RON (tabelul nr. 34).

În cadrul unui an, ținând cont de vegetație și condiții climatice, putem efectua un număr optim de circa 10 tururi la carnivore. Raportând asta la profitul net calculat pe un tur de 4 persoane, vom obține un profit pe sezon pe turul de Carnivore de circa 14.977 RON.

Eficiența economică a turului la boncănitul cerbului :

În cele ce urmează va fi prezentat calculul economic pe un tur pentru Cerb în perioada boncănitului, cu un grup de 3 persoane.

Tabelul nr. 35. Costul cheltuielilor principale

Din tabelul nr. 35 reiese un cost pe grup de 1.1980 RON, valoare care constă în costul cazării, servirea mesei grupului și o eventuală plimbare călare. Necesarul de combustibil destinat turului l-am estimat la 40 de litri, de aici reiese un cost total de 212

RON.

*Curs euro în această perioadă 1 € = 4, 45 RON

__________________________________________

TOTAL cheltuieli principale = 2.192 RON = 492 €

În tabelul 36 sunt prezentate eventuale costuri opționale, apărute în cazul în care apare nevoia de suplimentare cu un traducător/ghid, sau un autovehicul.

Tabelul nr. 36. Costul cheltuielilor opționale

*Curs euro în această perioadă 1 € = 4, 45 RON

De aici reiese un total al cheltuielilor opționale de 705 RON.

__________________________________________

TOTAL cheltuieli opționale = 705 RON = 159 €

Total costuri = Total cheltuieli principale + total cheltuieli opționale

Total costuri = 2.192 RON + 705 RON = 2.897 RON

Astfel un total al cheltuielilor principale și opționale ne va conduce la o valoare de 2.897 RON adică 651 €. Aceasta este valoarea care o vom cheltui cu oferirea cazării, meselor, unei eventuale partide de echitație, transportului turiștilor pe toată perioada turului.

Pentru calcularea veniturilor am ales un plan de tarifare de 100 € /persoană/zi,

astfel turul ne va aduce un venit brut de 900 € (tabelul nr. 37).Tabelul nr. 37. Venituri tur

*Curs euro în această perioadă 1 € = 4, 45 RON

100 € x 3 persoane x 3 zile = 900 € = 4.005 RON

Tabelul nr. 38. Calculul venitul net

Un tur de 3 zile, cu un grup de 3 persoane ne va aduce un venit de 4.005 RON, cheltuielile totale (principale + opționale) pe care le vom suporta vor fi de 2.897 RON, pe care le scădem din venitul brut și vom obține suma de 1.108 RON. Aceasta va fi supusă impozitării pe profit în valoare de 16%, astfel vom obține un profit net de 930,72 RON (tabelul nr. 38).

În cadrul unui an, ținând cont de perioada boncănitului (10 septembrie – 10 octombrie) și de condițiile climatice, putem efectua un număr optim de circa 4 tururi la boncănitul cerbului. Raportând asta la profitul net calculat pe un tur de 3 persoane, vom obține un profit pe sezon pe turul de boncănitului la cerb de circa 3.722 RON.

Tabelul nr. 39. Balanța economică pe un tur boncănit cerb și Carnivore

În tabelul nr. 39 putem observa cu ușurință căci doar un tur pe Carnivore și unul pe boncănitul la cerb ne va aduce un venit net de 2.428,44 RON.

Balanța economică

Ie = 44,79

Astfel după un sezon pe Carnivore, în care vom realize un număr mediu de circa 10 tururi, vom realiza un profit de 14.977 RON. Iar sezonul pe boncănitul la cerb, unde vom realiza în medie un număr de 4 tururi, care ne va aduce un profit de 3.772 RON.

Astfel cumulate cele două sezoane vor aduce anual un profit de 18.749 RON (tabelul nr. 40)

Tabelul nr. 40. Balanța economică anuală

Capitolul 6: Concluzii

Ca o concluzie a studiilor efectuate și prezentate în cadrul acestei lucrări, am putut observa bogăția faunistică din cadrul fondului 23 Gârcin. Bogăția sa nu constă în numărul propriu-zis al speciilor, ci în diversitatea lor. Carnivorele au adus sume importante de bani în țară, dar și utilizarea durabilă a acestor resurse pot aduce venituri pe termen lung.

În urma calcului economic efectuat în capitolul 5 pe cele două tuturi, primul fiind cel pe carnivore, cu un grup de 4 persoane și cu o durată de 3 zile, a reieșit un profit de circa 1.497 RON, astfel cu un optim de tururi în număr de 10, pentru a ne putea folosi de vremea bună și de fructele de pădure pentru a aduce deliciul tururilor, într-un sezon vom aduce un venit mediu de 14.977 RON de pe urma unor specii care efectiv nu puteau aduce venituri de pe urma recoltelor, acestea fiind specii protejate. Cel pe boncănitul la cerb, cu un grup de 3 persoane, tot pe o durată de 3 zile aduce un profit de 930 RON, iar cu o medie de 4 tururi vom realiza un profit de 3.772 RON. Astfel, bugetul fondului va crește anual cu ajutorul acestei activități în medie cu circa 18.749 RON.

O parte din venituri se pot investi în menținerea efectivelor de urs în anumite zone accesibile programului, dar totuși ferite de turiștii amatori ai orașului.

În următorii ani propunem înființarea de noi puncte de observare și locuri de hrănire. Recondiționarea celor existente, precum și a imprejurimilor acestora pe cât posibil. Asta având în vedere populația minoritară de pe raza municipiului, care are un efect negative asupra dezvoltării urbanistice și a turismului a Săcelelui.

În urma discuțiilor avute cu persoane specialiste în domeniul turistic, am putut afla și propun pe viitor pentru creșterea veniturilor pe viitor înființarea unor puncte de concentrare a efectivului de lupi, precum și înfințarea unor bordeie de 2 persoane în acele zone. Astfel să se poată crea un tur, pentru fotografierea din apropiere a animalului. Acest lucru este la mare căutare de către jurnaliștii și fotografii din alte țări specializați pe fauna sălbatică. Bineînțeles și suma plătită de aceștia va fi considerabil mai mare, datorită timpului alocat, gradului de risc sporit.

Bibliografie :

Comănescu L. – Pontențialul turistic natural al României, Editura Credis, București

Comșia A. – Biologia și principiile culturii vânatului. Editura Academiei, București,1961.

Cotta V. – Vânatul. Editura Ceres, București, 1982.

Cotta V. , Bodea M. – Vânatul și vânătoarea în România, Editura Ceres, 2001

Micu I. – Istoricul vânătorii – Reprografia Universității Transilvania din Brașov

Nedici Gh. – Istoria Vânătoarei – Ed. PAIDEIA, București, 2003

Negruțiu A., Popescu V. – Managementul populațiilor de interes cinegetic și salmonicol – Reprografia Universității Transilvania din Brașov, 2008-2009

Sava A. – România Sinteză Geografică – Ed. Științifică și Enciclopedică, 1975

Spârchez Gh. , Târziu D. , Dincă L. – Pedologie – Ed. Lux Libris Brașov, 2011

Amenajamentul RPLP Săcele, UP VIII Gârcin, UP VII Doftana, UP III Piatra Mare

Fișa fondului cinegetic 23 Gârcin

Site-ul oficial ROSILVA

Site-ul oficial al Ministerul mediului

Turismul de vânătoare și pescuit în România și produsele turistice aferente, Oradea

Site-ul oficial ITRSV Brașov

Site-ul avpslebada.ro

www.agvps.ro/download/CODUL VANATORULUI.doc

https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Etnografic_din_Săcele

http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/piatra_mare-39/flora/

http://magiamuntelui.blogspot.ro/2013/04/vf-piatra-mare

http://www.vila-david.ro

http://www.carnivoremari.ro/