. Managementul Firmei. Mod de Manifestare Si Risc (s.c. Xyz S.a.)

Economie

. Managementul Firmei. Mod de Manifestare Si Risc (s.c. Xyz S.a.)

Byadmin ianuarie 1, 2024

CAPITOLUL I

Riscul economic si financiar în activitatea firmei. Concept si mod de manifestare.

În cadrul analizei si evaluarii riscului se urmareste variabilitatea rezultatelor întreprinderii la modificarea cifrei de afaceri si structurii cheltuielilor (fixe si variabile), la modificarea structurii capitalurilor (propii, împrumutate) si a variabilitatii solvabilitatii întreprinderii. În acest scop se dezvolta principalele trei categorii de riscuri pe care întreprinderea, în ansamblul activitatii ei, si le asuma: riscul de exploatare (economic), riscul de finantare (financiar) si riscul de faliment (insolvabilitatea).

Analiza rentabilitatii constituie un aspect esential al diagnosticului financiar, dar concluziile sunt cel adesea incomplete daca nu se ia în considerare celalalt aspect al analizei financiare: riscul.

Într–o aceptiune sintetica, riscul semnifica variatia rezultatului sub presiunea conditiilor de mediu.

Delimitarea analizei riscului de anliza rentabiltatii nu trebuie sa duca la concluzia ca cele doua aspecte independente.

Rentabilitatea nu se poate aprecia decat în functie de riscul suportat.

Riscul mai poate fi definit ca: variabilitatea profitului fata de media rentabilitatii din ultimele exercitii sau ca variabilitate a profitului în functie de volumul de activitate al întreprinderii. În continuare, analiza riscului este structurata în concordanta cu formele pe care acesta le poate îmbraca, respectiv: riscul economic, riscul financiar, riscul de faliment.

Analiza riscului de exploatare

Riscul de exploatare (economic) reprezinta incapacitatea unei întreprinderi de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la variatiile mediului.

Pragul de rentabilitate

Riscul activitatii economice nu este altceva decat incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp si cu cele mai mici costuri, eforturi, la variatia mediului economic. Riscul nu depinde numai de factori generali (pret de vanzare, cost, cifra de afaceri) ci si de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor fata de volumul de activitate.

Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, acelasi nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit cifra de afaceri mai mare.

Sinteza între nivelul cheltuielilor fixe si cel al marjei o realizeaza punctul mort. Punctul mort sau punctul critic reprezinta nivelul de activitate (cifra de afaceri) care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade iar rezultatul este nul. Punctul mort, denumit si “ prag de rentabilitate “, evidentiaza nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situieze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Depasind acest nivel, activitatea societatii devine rentabila, deci riscul economic va fi cu atat mai mic cu cat nivelul punctului mort va fi mai redus.

Pragul de rentabilitate se poate determina dupa caz în : unitati fizice, valorice, pentru un singur produs, sau pentru întreaga activitate a întreprinderii. Pragul de rentabilitate în unitatile fizice este operational la întreprinderile monoproductive. La cele care produc si comercializeaza o gama variata de produse, cu costuri si preturi diferite, calculul prgului de rentabilitate si valoarea lui informationala sunt conditionate de modul de organizare a evidentei cheltuielilor fixe.

Calculul pragului de rentabilitate în unitatile fizice porneste de la relatiile:

CA = CT

q * p = CV + CF

q * p = q * v * CF

Prin urmare volumul fizic al productiei pentru care rezultatul exploatarii este nul se calculeaza dupa urmatoarea relatie:

QPR = =

în care:

QPR = volumul fizic al productiei vandute pentru a atinge pragul de rentabilitate (PR)

mcv = marja unitara asupra cheltuielilor variabile

Pragul de rentabilitate pe produs

Pentru determinarea pragului de rentabilitate în unitati valorice se folosesc urmatoarele relatii:

CA = CT

CA = CV + CF

CA = CA * Rv + CV

CAPR = = unde: Rv = rata cheltuielilor variabile

Rmv = rata marjei cheltuielilor varibile

Pragul de rentabilitate în unitati valorice

Pentru unitatile care produc si comercializeaza o gama variata de produse, pragul de rentabilitate se stabileste dupa urmatoarea relatie:

CAPR = =

R = rata medie a cheltuielilor variabile

Rmv = rata medie a marjei cheltuielilor variabile

rmvi = rata marjei cheltuielilor pe produs

rvi = rata medie a cheltuielilor variabile individuale

Pragul de rentabilitate în conditii de sezonalitate

Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul unui ‘indicator de pozitie’ () fata de pragul de rentabilitate.

Acest indicator de pozitie se poate determina atat în marimi absolute () cat si în marimi relative (’) potrivit relatiilor:

= CA reala – CAPR

’ =

Riscul de exploatare se determina cu ajutorul coeficientului efectului de levier al exploatarii(CELE):

CELE =

CELE = unde: MCHV = CA – CV

RE = CA – CV – CF

CA = cifra de afaceri;

RE = rezultatul exploatarii;

CAPR = pragul cifrei de afaceri;

MCHV = marja cheltuielilor variabile.

Coeficientul efectului de levier al exploatarii masoara sensibilitatea rezultatului exploatarii la variatia cifrei de afaceri.

În concluzie, levierul exploatarii este determinat atat de marimea cheltuielilor fixe, cat si de pozitia cifrei de afacerirealizata în raport cu pragul de rentabilitate.

Analiza riscului financiar

Riscul financiar reflecta variabilitatea indicatorilor de rezultate, sub incidenta structurii financiare a întreprinderii. Capitalul întreprinderii are doua componente (capital propriu si împrumutat), ce se deosebesc fundamental prin costul pe care–l genereaza.Daca întreprinderea recurge la împrumuturi va suporta în mod sistematic si cheltuielile financiare aferente. Astfel, îndatorarea, prin marimea si costul ei, antreneaza variabilitatea rezultatelor, deci modifica marimea riscului financiar.

Exista doua modalitati de analiza a riscului financiar :

– analiza riscului financiar, pe baza metodei pragului de rentabilitate.

– efectul de levier.

Analiza riscului financiar pe baza metodei pragului de rentabilitate

Analiza riscului financiar poate fi abordata, similar celei a riscului economic, cu luarea în considerare a cheltuielilor financiare (dobanzile aferente capitalurilor împrumutate), care sunt considerate cheltuieli fixe la un anumit nivel de activitate. Trebuie precizat faptul ca dobanda (Dob) se apreciaza ca o cheltuiala fixa în raport cu cifra de afaceri.

PM’ =

în care : PM’ = pragul de rentabilitate financiara

F = cheltuieli fixe de exploatare (exclusiv dobanda) v = coeficient privind ponderarea cheltuielilor

variabile în cifra de afaceri.

Efectul de levier financiar

Incidenta îndatorarii asupra pozitiei cifrei de afaceri în raport cu pragul de rentabilitate se confirma si prin efectului de levier financiar. Apelarea la credite conduce la cresterea riscului economic, crestere datorata riscului suplimentar de îndatorare.

Levierul financiar exprima incidenta îndatorari firmei asupra rentabilitatii capitalului propriu.

Prezentare cea mai frecventa a efectului de levier financiar porneste de la urmatoarea schema:

Evaluarea riscului financiar se face cu ajutorul coeficientului efectului de levier financiar (CELF) :

CELF =

Ri = rezutatul curent înainte de deducerea impozitului pe profit.

Rentabilitatea financiara se poate calcula utilizand urmatoarea formula:

Rf =

sau

Rf = =

Rf = Re + (Re – p)

Re = RE – Dob

Rex = At * Re – Dob ; unde:

At = Cpr + D

Pentru ca efectul de levier sa actioneze favorabil este necesar ca diferenta (RE –p) sa ramana pozitiva.

Analiza riscului de faliment

Diagnosticul riscului de faliment consta în evaluarea capacitatii întreprinderi de a face fata angajamentelor asumate fata de terti, deci în evaluarea solvabilitatii întreprinderii.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea unitatii patrimoniale de a face fata obligatiilor scadente care rezulta fie din angajamente anterioare contractate, fie din operatii curente, fie din prelevari obligatorii.

Mentinerea solvabilitatii pentru o întreprindere constituie o restrictie ce se impune în mod curent, cu alte cuvinte echilibrul financiar este un imperativ permanent pentru orice întreprindere.

Analiza riscului de faliment se poate face în maniera statica, prin analiza echilibrelor financiare din bilant sau în maniera dinamica, prin analiza fluxurilor din tabloul de finantare.

Analiza statica poate fi facuta în functie de cele doua conceptii de elaborare a bilantului: patrimoniala si functionala.

În cadrul analizei statice patrimoniala a riscului de faliment intereseaza patrimoniul net al actionarilor si activul economic în ansamblu, ca o garantie pentru creditori. Instrumentele operationale utilizate în acest scop sunt fondul de rulment financiar si ratele de lichiditate completate cu ratele de îndatorare. În cazul în care dificultatile financiare ale întreprinderi devin periodice, acestea pot pune în pericol echilibrele fundamentale si pot afecta reputatia firmei, categorisind–o “rau platnica”, imagine care dauneaza întreprinderi. În analiza riscului de insolvabilitate, literatura de specialitate recomanda ca prag minim o rata de 20–30% a activului net contabil în raport cu pasivul total.

Analiza statica functionala a riscului de faliment utilizeaza ca instrumente operationale nevoia de fond de rulment pentru exploatare si trezoreria neta, starea de insolvabilitate fiind reflectata de modul în care se realizeaza echilibrul financiar functional.În evaluarea riscului de faliment, bancile utilizeaza ca prag orientativ, nivelul creditelor de trezorerie care nu trebuie sa depaseasca jumatate din nevoia de fond de rulment pentru exploatare,adica fondul de rulment functional nu trebuie sa fie mai mare decat jumatate din nevoia de fond de rulment pentru exploatare. Aceste norme sunt orientative, întrucat nivelul fondului de rulment necesar echilibrului functional depinde nu numai de variabilitatea nevoii de fond de rulment pentru exploatare dar si de marimea riscului de faliment pe care creditorii firmei sunt dispusi sa îl suporte.

Analiza dinamica a riscului de faliment permite diagnosticarea si explicarea dezechilibrului financiar, evidentiat prin analiza statica. Cele doua tipuri de analuza sunt deci complementare si trebuie facute în aceleasi timp.

Analiza dinamica porneste de la fluxurile de fonduri, determinate de operatiunile de exploatare si de operatiunile de capital (de investitii si de finantare), evidentiate în tabloul de finantare (a se vedea capitolul anterior).

Instrumentele operationale ale analizei prin fluxuri financiare sunt excedentul de trezorie al exploatarii, capacitatea de autofinantare, autofinantarea si cash–flow–ul. Acesti indicatori stau la baza determinarii unor rate de rambursare a datoriilor si de autonomie financiara care prin valorile lor, pun în evidenta existenta riscului de faliment.

Analiza riscului de faliment apeleaza la ratele si indicatorii de rambursare a datoriilor si de autonomie financiara:

Rata capacitatii de rambursare (DAT / CAF) care care pe termen lung si în regim permanent, ar trebui sa fie mai mica de 3 sau 4 ani.

Rata autonomiei financiare (CAF /Rambursarea datoriilor financiare stabile) ar treliment pe care creditorii firmei sunt dispusi sa îl suporte.

Analiza dinamica a riscului de faliment permite diagnosticarea si explicarea dezechilibrului financiar, evidentiat prin analiza statica. Cele doua tipuri de analuza sunt deci complementare si trebuie facute în aceleasi timp.

Analiza dinamica porneste de la fluxurile de fonduri, determinate de operatiunile de exploatare si de operatiunile de capital (de investitii si de finantare), evidentiate în tabloul de finantare (a se vedea capitolul anterior).

Instrumentele operationale ale analizei prin fluxuri financiare sunt excedentul de trezorie al exploatarii, capacitatea de autofinantare, autofinantarea si cash–flow–ul. Acesti indicatori stau la baza determinarii unor rate de rambursare a datoriilor si de autonomie financiara care prin valorile lor, pun în evidenta existenta riscului de faliment.

Analiza riscului de faliment apeleaza la ratele si indicatorii de rambursare a datoriilor si de autonomie financiara:

Rata capacitatii de rambursare (DAT / CAF) care care pe termen lung si în regim permanent, ar trebui sa fie mai mica de 3 sau 4 ani.

Rata autonomiei financiare (CAF /Rambursarea datoriilor financiare stabile) ar trebui sa fie mai mare decat 2.

Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE).

Conceptul de întreprindere în dificultate

Majoritatea întreprinderilor în Romania, dupa anul 1990, au dat faliment, o parte supravietuiesc artificial si foarte putine îsi desfasoara activitatea normal.

Potrivit teoriei economice, starea de dificultate se defineste ca o situtie permanenta de crizafinanciara si care poate deveni rapid dramatica atat prin restrangerea activitatii, cat si prin diminuarea creditelor.

Cele trei criterii generale care stau la baza identifcarii întreprinderilor în dificultate sunt:

insolvabilitatea, acest lucru se traduce prin insuficienta activului pentru achitarea datoriilor.

Supraîndatorarea, acest lucru presupune compromiterea capacitatii unei întreprinderi de a face fata datoriilor scadente, deoarece gradul de îndatorare este foarte mare.

existenta unor fapte de natura sa compromita continuarea exploatarii.

Uniunea Europeana a Expertilor Contabili a retinut urmatarele semne ale unei situatii dificile, reale sau potentiale:

–existenta unui fond de rulment negativ sau chiar al unui rezultat net negativ;

–utilizarea unor credite curente pentru finantarea investitiilor;

–imposibilitatea reînnoirii creditelor;

–falimentul unor furnizori sau clienti;

imposibilitatea reglarii creditelor la scadenta normala.

O întreprindere în dificultate este o întreprindere în dezechilibru pe plan industrial, social si financiar.

Întreprinderea în dificultate se caracterizeaza în esenta prin:

inadaptarea la mediu a societatii respective. Aceasta inadaptare poate periclita supravietuirea întreprinderii;

scaderea volumului de activitate si a rentabilitatii;

folosirea unor tehnici si instrumente de management neperformante;

situatie financiara dificila;

grad scazut de utilizare a capacitatii de productie;

neasigurarea concordantei: om – metoda – matina.

Din punct de vedere juridic, o întreprindere este în dificultate atunci cand nu–si poate onora datoriilor, iar în acest caz legea prevede deschiderea procedurii de reorganizare sau lichidare juridica.

Principalele cauze care conduc la falimentul unei întreprinderi

Sunt multe cauze generatoare de dificultati pentru o întreprindere. O buna parte din acestea provin din mediul economico–social si concurential în care firma actioneaza: – accentuarea concurentei interne si internationale;

– aparitia unor de produse de substitutie;

–pierderea unui client important sau falimentul acestuia;

–falimentul unui furnizor important care asigura anumite materiale, piese subansamble esentiale pentru continuarea activitatii întreprinderii;

–falimentul unei banci cu care întreprinderea avea relatii financiare preponderente;

–aparitia unor reglementari pe linia securitatii si protectiei mediului;

–scaderea continua a cotatiei la bursa.

Din studii statistice s–a constat ca aceste cauze detîn în medie o pondere de cca 51% în declansarea unor falimente.

Cauzele interne sunt:

–rotatia stocurilor si clientilor inferioara normei sectoriale;

–practicarea unor marje inferioare normelor sectoriale;

–finantarea investitiilor cu sursele aferente exploatarii;

–pierderi repetate din exploatare;

–imposibilitatea reînnoirii creditelor.

Aceste cauze sunt la originea a peste jumatate din numarul de falimente înregistrate de–a lungul anilor.

În functie de natura lor, cauzele dificultatilor pot fi:

a)Cauze legate de reducerea volumului de activitate datorita:

–tendintei de scadere a pentru produsele realizate de întreprindere;

–pierderii unui client important;

–competitivitatii în scadere a produselor întreprinderi;

–gradul redus de reînnoire a produselor, respectiv de adaptare la nevoi;

–scaderi conjuncturale a cererii;

–falimentului unui furnizor.

b)Cauze legate de reducerea marjelor si a rentabilitatii:

–decizii strategice inadecvate;

–rigiditatea pretului de vanzare;

–cheltuieli prea mari cu personalul;

–existenta unor mijloace fixe depasite din punct de vedere tehnic;

–ponderea mare a cheltuielilor fixe;

–cresterea preturilor materiilor prime.

c)Cauze specifice privind trezoreria întreprinderii:

–falimentul unui client important;

–dificultati în obtinerea de credite;

–durata mare de rotatie a stocurilor;

–prelungirea duratei creditului–clienti;

–diminuarea duratei creditului furnizori.

d)Cauze specifice sistemului de management:

–pregatirea profesionala necorespunzatoare a conducatorilor si incapacitatea de a se adapta noilor conditii ale pietei;

–neîntelegeri între membrii conducerii;

–contabilitatea analitica deficitara si necunoasterea costului complet;

–lipsa înlocuitorilor pentru conducatorii actuali;

–remunerarea excesiva a coducatorilor.

e)Cauze accidentale:

–deturnari de fonduri;

–calamitati;

–decesul conducatorului;

–probleme sociale interne.

În urma unui studiu referitor la cauzele falimentului, efectuat în Franta în 1986, s–au identificat urmatoarele 10 cauze:

–falimentul unor clienti 21%

–stocuri prea mari 11%

–reducerea creditelor 11%

–cheltuieli cu personalul prea mari 10% –contabilitate deficitara si necunoasterea costului complet 9%

–deturnari de fonduri 8%

–expropiere 8%

–scaderea conjuncturala a cifrei de afaceri 8%

–organizarea deficitara a întreprinderi 6%

CAPITOLUL II

PREZENTAREA GENERALÃ A S.C. „ARCTIC” S.A.

2.1 SCURT ISTORIC

Întreprinderea de frigidere Arctic Gãesti a fost construitã în anii 1968-1970 dupã licenta Thomson-Houston-Franta, investitie aprobatã prin HCM NR. 1446 -1966.

Începând cu anul 1970 a început fabricarea de frigidere cu 2 stele de140 l, 180l, 240 l si a motocompresoarelor de 1/8 CP si 1/6 CP. Capacitatea proiectatã a fost de 200.000 de bucãti frigidere pe an si 220.000 motocompresoare pe an, aceasta fiind realizatã în anul 1975 cînd s-a fãcut si iesirea de sub licentã.

Principalele etape de dezvoltare a socetãtii se prezintã dupã cum urmeazã :

—1975-1978 pentru a se putea mentine pe piata externã, s-au efectuat modificãri constructive ale produselor (instalatia electricã, condensator, disign, etc.)

—1976 s-a hotãrât dublarea productiei (cu dotãri suplimentare reduse), obiectiv atins în anul 1981, când s-au realizat 400.000 aparate frigorifice

—1978 s-a realizat integrarea în fabricare a procesului de extrudere a plãcilor de ABS si polistiren

—1978-1980 s-a realizat diversificarea productiei prin proiectare, executarea, si introducerea în fabricatie a congelatoarelor verticale de 120 I, 160 I, 240 l.

—1980 se lãrgeste gama de produse prin introducerea în fabricatie a rãcitoarelor de 240 l, destinate în special exportului.

—1981-1989 integrarea reperelor de mase plastice, obtinute prin injectie.

—1983 începe fabricarea combinelor frigorifice de 260 l, 300 l, 340l.

—1986 s-au pus în functiune primele masini de expandat polistiren (PEX)

__ 1988 se diversifica gama de produse prin fabricarea frigiderelor cu 2 usi de 230l si proiectarea, în conceptie proprie, a unui nou tip de moto compresor.

— 1991 Întreprinderea de frigidere Gãesti se transformã în societate pe actiuni sub denumirea de S.C.„ARCTIC” S.A.,având ca scop producerea si comercalizarea frigiderelor, congelatoarelor si masinilor specifice tehnicii frigului, proiectarea tehnologicã si constructivã, service.

—1993 începe fabricarea vitrinelor frigorifice de 220 l

—1990-1994 se executã utilajele si probele de laborator penru prototip si seria zero a minicompresoarelor de 1/ 6 CP

—1994 începe producerea congelatoarelor orizontale de 110 l. Anul 1994 a însemnat un an de cotiturã prin trecerea procesului de fabricatie la produse ecologice ,prin înlocuirea agentului frigorific F 12 cu R 134 si a F 11 CU 141 B.

— 1995 – din luna ianuarie s-a trecut la utilizerea vopselelor pulbere prin montarea a trei instalatii de vopsit în câmp electrostatic cu pulbere de la firma WAGNER-Austria.

– fabricarea primelor 5.000 minimotocompresoare de 1/6CP

—1997-Începând cu luna martie va mai intra o linie pentru fabricarea congelatoarelor orizontale de capacitate mare de 250-450 l. Ele sunt destinate a fi utilizate pentru scopuri casnice, dar si pentru scopuri comerciale.

În prezent S.C. ARCTIC S.A. cuprinde urmãtoarele fabrici:

fabrica de motocompresoare

fabrica de asamblare aparate frigorifice

fabrica de garnituri magnetice

fabrica de grãtare si cosuri congelatoare

fabrica de repere injectate

fabrica de condensatoare

fabrica de vaporizatoare

fabrica de S.D.V.-uri

fabrica de întretinere si reparatii utilaje

fabrica de service

Societatea asigura service–ul produselor sale printr–un numar de 95 de reprezentante tehnice (în 52 spatii proprii si 43 spatii închiriate), în 16 din aceste reprezentante efectuandu–se vanzarea propriilor produse.

De asemenea, societatea dispune si de o retea de distributie formatã din 18 magazine, din care 16 magazine functioneazã în cadrul reprezentantelor, iar douã magazine functioneazã separat. Din cele 18 magazine, 12 sunt proprietatea societãtii, iar 6 sunt închiriate.

În ceea ce priveste capitalulul social, la constituire a fost de 706.171 mii lei ,împãrtit în 141.230 actiuni nominative în valoare nominalã de 5000 lei fiecare, fiind integral subscris si vãrsat de statul român în calitatea sa de actionar unic.

Societatea comercialã „ARCTIC” din Gãesti , la sfârsitul anului 1991, a efectuat o majorare de capital social de la 706.171mii lei la 885.740 mii lei

reprezentând o diferentã conform evidentei contabile de la data de 31. 12. 1990 .

În urma reevaluãrii mijloacelor fixe conform HGR nr. 500/1994 societatea a înregistrat o majorare de capital de la 7.298.238 mii lei la 57.186.000 mii lei constând în 1.915.995 actiuni nominative în valoare nominalã de 25.000 lei fiecare. În urma aplicãrii legii 55/1995 s-a înregistrat suprasubscriere si în loc de aproximativ de 23.000 de actionari s-au înregistrat 59.000 pentru partea de 49% care a fost transferatã cu titlu gratuit.

Banca Europeanã pentru Reconstructie si Dezvoltare ( BERD) si-a exprimat dorinta de a achizitiona pachetul de 51% detinut de FPS si de a deveni astfel actionar majoritar.Tratativele sunt avansate, banca a si plãtit cu 200.000 $ o firmã strãinã specializatã care a efectuat auditul financiar si de management al fabricii. BERD va veni cu un aport financiar de 15milioane $, care vor fi utilizati pentru achizitionarea de utilaje si aparaturã modernã, astfel încât sã se realizeze diversificarea productiei de frigidere, cu încadrarea în normele europene. S-a întocmit un plan de afaceri cu bãtaie pânã în anul 2000, în care s-au prevãzut cãile si mijloacele prin care fabrica sã se dezvolte în continuare.

2.2 OBIECTUL DE ACTIVITATE

scule, dispozitive, subansamble specifice

masini, utilaje si instalatii aferente industriei frigului, electrotehnicii si electronicii

lucrãri de proiectare si service

studii si cercetãri în domeniul frigului

activitãti cu caracter social în favoarea salariatilor

bunuri de larg consum

În anul 1991, s-a efectuat o modificare a obiectului de activitate, înregistratã la Oficiul Registrului Comertului Dâmbovita sub nr. 1594/05.11.1991,acestea constând în :

—„scopul societãtii este producerea si comercializarea produselor si lucrãrilor care fac obiectul de activitate al societãtii comerciale, vânzarea cu amãnuntul, prin subunitãti proprii ( reprezentante, service, magazine )

din întreaga tarã , promovarea dar si punerea în aplicare a initiativelor de

interes national în domeniul fabricatiei de frigidere, congelatoare si combine frigorifice, masini ,utilaje si instalatii aferente industriei frigului , domenii conexe si realizarea de beneficii

—vânzarea prin subunitãtile proprii (reprezentante, service , magazine) a productiei proprii, precum si a altor produse achizitionate de la terti.”

O nouã modificare a obiectului de activitate a fost fãcutã în anul 1992, înregistratã la Oficiul Registrului Comertului sub nr.54/10.01.1992 si care cuprinde :

—„producerea si comercializarea produselor si lucrãrilor care fac obiectul de activitate al societãtii comerciale, vânzarea cu amãnuntul prin subunitãtile proprii (reprezentante, service, magazine si puncte de desfacere) din întreaga tarã , promovarea si punerea în aplicare a initiativelor de interes national în domeniul fabricatiei de frigidere , congelatoare si combine frigorifice, masini ,utilaje si instalatii aferente industriei frigului, domenii conexe si realizarea de beneficii – vanzarea prin subunitatile proprii.

Prin cererea de de înscriere de mentiuni nr. 1366/09.04.1992 s–a efectuat o extindere a obiectului de activitate care cuprinde si fabricarea produselor de panificatie si comrcializarea acestora în incinta societatii, precum si în piete si oboare.

2.3 PREZENTAREA ACTIVITÃII DE BAZÃ

2.3.1 NIVELUL PRODUCIEI

Capacitatea de productie proiectatã a fost de 200.000 aparate frigorifice pe an si 220.000 compresoare frigorifice pe an si a fost atinsã în anul 1975.

Prin organizarea, modernizarea si extinderea fluxului de fabricatie s-a ajuns în prezent la o productie de 360.000 — 380.000 bucãti aparate frigorifice pe an si la 420.000 —450.000 bucãti compresoare pe an, având 4316 angajati în care este inclus personalul SERVICE si cel al magazinelor proprii de desfacere.

2.3.2 NIVELUL DE DESFACERE

În prezent produsele fabricate la S.C ARCTIC S.A sunt vandute la firme particulare si de stat pe piata interna si pe piata externa.

În urma unui studiu al pietei interne rezulta urmatoarele situatii statistice:

– în Romania sunt circa 7 milioane de familii, cu o distributie de 40 de frigidere la 100 de familii si 10 congelatoare la 100 de familii.

—în perspectivã , dacã din cele 7 milioane de familii se scad familiile care nu vor cumpãra în urmãtorii 10 ani frigidere, aproximativ 20%,din diversele motive (zone neelectrificate, zone muntoase, nivel scãzut de trai ) potentialii sunt considerati cei care cumpãrã pentru prima datã un frigider si cei care îl au cumpãrat acum în urmã cu mai mult de 10 ani (media timpului de bunã functionare) si cei care îl înlocuiesc (în mai putin de 10 ani).

Situatia privind vânzarea de congelatoare se prezintã diferit fatã de vânzarea de frigidere din urmãtoarele motive:

prepararea, în anumite zone ale tãrii,de alimente prin conservare îndelungatã traditional.

fabricarea rãcitoarelor cu compartiment separat de congelare cu volum brut de 50 l.

În urmãtorii 10 ani , potentialii cumpãrãtori de congelatoare vor fi aproximativ 3 milioane de familii.

Dacã din potentialii cumpãrãtori, datoritã scãderii constructiei de locuinte si inflatiei mai scãdem 30% în urmãtorii 10 ani , piata internã absoarbe aproximativ 4.2 milioane de frigidere si 2.1 milioane de congelatoare. Din studiu reiese cã în urmãtorii 10 ani vor fi necesare cam 6.3 milioane de aparate frigorifice pentru piata internã , în timp ce fabrica produce în acelasi interval de timp doar 3.8 milioane aparate frigorifice.

Având în vedere nivelul exportului de 25-30% din productie , numãrul aparatelor rãmase a fi vândute pe piata internã este de 2.85-2.66 milioane. Astfel societatea doreste sã producã 550.000 bucãti pe an la nivelul anului 2000.

În anul 1996 s-a exportat 30% din productie în Franta ,Anglia, Grecia, Liban. Pentru mentinerea nivelului la export în urmãtorul an societatea a fãcut modificãri tehnologice pe fluxurile de fabricatie (izolarea termicã a dulapilor si usilor, uleiuri si agenti frigorifici) pentru eliminarea substantelor ce contineau clor. Din ianuarie 1995 România este semnatara „ Protocolului “ de la Montreal.

Ca urmare a cererilor existente pe piata europeanã de congelatoare orizontale, societatea a trecut de la 1.07.1994 la fabricarea unui singur tip

de congelator orizontal cu volumul brut de 110 l urmând ca sã introducã în fabricatie si alte tipuri .

În 1997 societatea exportã toate tipurile de aparate frigorifice în Franta,Germania, Anglia, Grecia, un segment important fiind congelatoarele orizontale de 110 l.

2.4 STRUCTURA ORGANIZATORICÃ

Abordarea sistematicã a managementului delimiteazã structura organizatoricã ca principala componentã a subsistemului organizatoric microeconomic.

În cadrul oricãrui firme se regãseste o structurã procesualã si o organizare structuralã. Rezultatele organizãrii procesuale se concretizeazã în delimitarea si definirea functiunilor întreprinderii precum si a componentelor acestora:

-activitãti

–atrbutii

sarcini

Organizarea procesuala a firmei consta în stabilirea si delimitarea proceselor de munca fizica si intelectuala, a componentelor acestora (miscari, timpi, operatii, lucrari,

sarcini), precum si gruparea lor pe posturi, formatii de muncã, compartimente, corespunzãtor anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, în vederea realizãrii în cele mai bune conditii a obietivelor previzionate.

În cadrul organizãrii firmelor se pot delimita în functie de sfera de cuprindere douã subdiviziuni principale:

a. organizarea ansamblului activitãtilor unei unitãti

b.organizarea diferitelor activitãti componente (fabricatie, aprovizionare, desfacere, marketing)

În prezent, organizarea se executã sub douã forme principale :

a.de cãtre manageri, atributul sau functia organizãrii fiind o parte intrinsecã a procesului managerial

b.de cãtre persoane sau echipe specializate în acest domeniu

Organizarea structuralã reprezintã cea de-a doua componentã de bazã a organizãrii formale a firmei. Principala expresie a organizãrii structurale o reprezintã structura organizatorie.

Structura organizatoricã a firmei reprezintã ansamblul persoanelor si subdiviziunilor organizarorice astfel constituite, încît sã asigure premisele organizatorice în vederea realizãrii obiectivelor previzionate.

În cadrul structurii organizatorice a firmei deosebim douã componente principale:

-structura managerialã

-structura de productie

Structura managerialã poate fi definitã ca ansamblul managerilor de nivel superior si a subdiviziunilor organizatorice prin ale cãror decizii si actiuni se asigurã conditiile economice, tehnice si de personal necesare desfãsurãrii activitãtii compartimentelor de productie.

Structura de productie este alcãtuitã din totalitatea subdiviziunilor organizatorice ale firmei, in cadrul cãrora se desfãsoarã activitãtile de productie.

Organizarea SC „ARCTIC” SA respectã prevederile legii 31/1990, procesul de productie este executat de Adunarea Generalã a Actionarilor. Adunarea Generalã a Actionarilor este organul de conducere al societãtii, care decide asupra activitãii acesteia si asigurã politica ei economicã si comercialã.

Adunãrile Generalesunt ordinare si extraordinare si au urmãtoarele atributii principale :

aprobã structura organizatoricã a societãtii si numãrul de posturi, precum si normativul de constituire a compartimentelor functionale si de productie

alege membrii Consiliului de Administratie si ai Comisiei de Cenzori, inclusiv cenzori supleanti, le stabileste remunerarea, îi descarcã de activitate si îi revocã

alege directorul general si adjunctii acestuia si presedintele Consiliului de Administratie

aprobã si modificã programele de activitate si bugetul societãtii

stabileste competentele si rasunderile Consiliului de Administratie si Comisiei de Cenzori

hotaraste cu privire la contractarea de împrumuturi bancare si la acordarea de garantii

examineazã, aprobã sau modificã bilantul si contul de profit si pierderi dupã analizarea rapoartelor Consiliului de Administratie al Comisiei de Cenzori sau al expertului de gestiune, dupã caz, aprobã repartizarea profitului între actionari

hotãrãste cu privire la înfiintarea si desfiintarea de sucursale, filiale si agentii

hotãrãste cu privire la mãrirea sau reducerea capitalului social, la modificarea numãrului de actiuni sau a valorii nominale a acestora, precum si la cesiunea actiunilor

hotãrãste cu privire la comasarea , divizarea sau dizolvarea si lichidarea societãtii

Adunãrile Generale sunt ordinare si extraordinare. Adunarea Generalã ordinarã are loc cel putin o datã pe an, în cel mult 3 luni de la încheierea exercitiului financiar.

Adunarea extraordinãrã se convoacã ori de câte ori este nevoie în cazul adoptãrii diferitelor hotãrâri cum ar fi:

prelungirea duratei societãtii

mãrirea capitalului social

schimbarea obiectului de activitate

fuzionarea cu alte societãti

Societatea este administratã de Consiliul de Administratie constituit din 9 membrii numiti si înlocuiti de cãtre AGA.

Consiliul de Administratie aplicã deciziile privind strategia si obiectivele societãtii , administrând întreaga activitate de productie si economico-financiarã, având urmãtoarele atributii:

angajeazã si concediazã personalulsi stabileste drepturile sã obligatiile acestuia

stabileste îndatoririle si responsabilitãtile personalului societãtii pe compartimente

aprobã operatiunile de încasãri si plãti potrivit competentelor acordate

aprobã operatiunile de cumpãrare si vânzare de bunuri (cu exceptia mijloacelor fixe )

aprobã incheierea de contracte de inchiriere

stabileste tactica si strategia de marketing

aprobã încheierea sau rezilierea altor contracte

supune anual Adunãrii Generale a Actionarilor în termen de 60 de zile de la încheierea exercitiului economico-financiar raportul cu privire la activitatea societatii, bilantul si contul de profit si pierderi pe anul precedent, precum si proiectul de program de activitate si proiectul de buget al societãtii pe anul în curs

Consiliul de Administratie poate delega o parte din atributiile sale unui Comitet de Directie, compus din membrii alesi de C.A , fixându-le în acelasi timp si salariile. Presedintele îndeplineste si functia de director general, în care calitate conduce si comitetul de directie, asigurînd conducerea curentã a societãtii.

Consiliul de Directie se întruneste ori de cîte ori este nevoie, dar cel putin o datã pe sãptãmînã. Deciziile Comitetului de directie se iau cu majoritatea absolutã a voturilor membrilor sai.

Gestiunea societatii este controlata de gestionari si de Comisia de cenzori, formata din trei membrii, care trebuie sa fie asociati cu exceptia cenzorilor contabili.

Comisia de Cenzori are urmãtoarele atributii principale:

în cursul exercitiului financiar verificã gospodãrirea fondurilor fixe si a mijloacelor circulante, a portofoliului de efecte, casa si registrele de evidentã contabilã si informeazã CA asupra neregulilor consacrate

la lichidarea societãtii verificã si controleazã operatiunile de lichidare

prezintã AGA punctul sãu de vedere la propunerile de reducere a capitalului social sau de modificare a statutului si obiectului societãtii

Cenzorii prezintã unele rapoarte AGA sau CA si iau parte la adunãrile administratorilor fãrã drept de vot.

AGA, CA si Comitetul de directie sunt organe deliberative care adoptã decizii privind activitatea curentã si de perspectivã a firmei, iar Comisia de Cenzori este un organ colectiv care elaboreazã recomandãri planurilor decizionale.

Activitatea sectiilor de productie si a serviciilor functionale de specialitate este condusã conform organigramei de cãtre directiile de profil ale firmei, acestea exercitînd coordonarea, îndrumarea si controlul.

Desfãsurarea activitãtii societãtii comerciale se desfãsoarã pe regulamentul de organizare si functionare al acesteia care stipuleazã atributiile, relatiile ierarhice, functionale si de colaborare între diversele activitãti ale societãtii.

Structura organizatoricã se împarte pe 6 directii:

-directia de calitate

-directia tehnicã

-directia de dezvoltare retehnologizare

-directia de productie

-directia comercialã

-directia economicã

Fiecare din aceste directii are în subordine sectii de productie, servicii, birouri, ateliere si laboratoare aferente. Sunt cuprinse si activitãti complementare si auxiliare: PSI, cantinã, pazã, cabinet medical, etc.

Desfãsurarea în bune conditii a activitãtii impune o strînsã colaborare între compartimente, o strictã concordantã cu necesitatea realizãrii obiectivului de bazã al întrprinderii.

Serviciul Asigurarea Controlului Calitãtii Produselor rãspunde de controlul calitãtii produselor si serviciilor în toate fazele de fabricatie, de livrare a produselor cu respectarea strictã a prescriptiilor standardelor de stat, normelor externe, documentatiilor tehnice, a contractelor de introducere a metodelor moderne de control a calitãtii produselor , de urmãrire a comportãrii în exploatare a produselor, de îndeplinire a programului de verificãri metodologice.

Acest serviciu se compune din urmãtoarele compartimente :

-biroul ingineria calitãtii si metodelor de control

-laboratorul de metrologie

-laboratorul frigotehnic

-laboratorul chimic

Directia tehnicã are urmãtoarele atributii:

–elaboreaza planuri de cercetare stiintifica, proiectare si cercetare tehnologica pentru realizarea de produse noi, cat si modernizarea celor existente

–organizeaza si asigura activitatea de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica pentru nevoile proprii, pentru produse si procedee noi

-organizeazã studii pentru asimilarea de noi produse

-stabileste planul tematic de inventii si inovatii

-asigurã experimentarea, omologarea preliminarã a produselor ( prototip ), executarea si omologarea seriei zero.

Directia tehnicã are în componentã urmãtoarele compartimente:

-atelierele decercetare si proiectare numerele 1, 2 si 3

-biroul pregãtire tehnologicã a fabricatiei

-sectia sculãrie

-atelierul de prototipuri.

Directia de dezvoltare si retehnologizare are urmãtoarele atributii:

-elaboreazã planul de investitii, de finantare si creditare a acestora la nivelul societãtii

-stabileste în colaborare cu furnizorii grafice pentru livrarea utilajelor corelate cu graficele de executie a investitiilor si cu termenele de punere în functiune a capacitãtilor

-organizeazã receptia obiectivelor de investitii-organizeazã si controleazã activitatea de exploatare, întretinere si reparare a masinilor, utilajelor si instalatiilor, planificã reparatiile capitale ale mijloacelor fixe

-urmãreste respectarea normelor de consum, precum si utilizarea rationalã a materialelor, combustibililor si energiei

-organizeazã si conduce activitatea de P.S.I si protectia mediului înconjurãtor.

Aceastã directie are în componentã:

-serviciul investitii mecano-energetic

-atelierul de proiectare autoutilare

-serviciul P.S.I. si mediul înconjurãtor

-atelierul de electronicã

-sectia de întretinere generalã

Directia comercialã este alcãtuitã din :

-serviciul aprovizionare

-biroul de desfacere

-serviciul transporturi

-serviciul import-export

-fabrica service

Serviciul aprovizionare urmãreste mobilizarea si punerea în valoare

cu maximã eficientã a tuturoro resurselor materiale si rãspunde de:

-asigurarea bazei tehnico-materiale necesare realizãrii ritmice a productiei

-preîntâmpinarea formãrii de stocuri de stocuri supranormative si reducerea în circuitul economic a celor disponibile

-respectarea disciplinei contractuale

Directia economicã are în subordine:

-serviciul financiar

-serviciul contabilitate

-biroul preturi si tarife

–biroul C.F.I

Principalele atributii ale acestor servicii sunt:

–asigura elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli urmarind mentinerea echilibrului financiar, capacitatea de plata, lichiditatea financiara

-exercitã controlul financiar preventiv

-asigurã organizarea si efectuarea inventarului patrimoniului

-întocmeste bilantul contabil

Directia productie are urmãtoarele atributii:

-elaboreazã programele de fabricatie pe baza variantei de plan aprobate si a prioritãtilor de produse stabilite

-face propuneri pentru fundamentarea necesarului de aprovizionat

-urmãreste utilizarea cu maximã eficientã a capacitãtilor de productie

-urmãreste respectarea ciclurilor de fabricatie, a regimurilor pescrise în procesul tehnologic de fabricatie

-urmãreste respectarea normelor de consum si utilizarea rationalã a materiilor prime, materialelor

-analizeazã si urmãreste realizarea productiei pentru a se permite îndeplinirea obligatiilor contractuale.

Directia productie cuprinde:

-serviciul programare, lansare si urmãrire a productiei

-sectiile de productie :

compresor

compresor-vaporizator

injectii

table vopsitorie

montaj general

grãtare

S.C Arctic S.A a înregistrat o crestere a cifrei de afaceri în perioada 1998 fata de 1997 de la 381.690.190 lei la 485.574.244lei,aceasta crestere datorandu–se în principal cresterii cantitatii de produse finite si productivitatii muncii, dar si datorita cresterii inflatiei.

Modifcarea productivitatii muncii a determinat modificarea ascendenta a cifrei de afaceri. Rezultatul este considerat explicabil tinand cont ca la obtinerea acestor rezultate a contribuit favorabil doi din cei trei factori de influenta ai productivitatii muncii: gradul de înzestrare tehnica si randamentul mijloacelor fixe productive,aportul cel mai mare avandu–l gradul de înzestrare tehnica +1025194008 lei.

Desi ponderea mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe are o influenta negativa asupra cifrei de afaceri de –5455687898 lei, randamentul mijloacelor fixe productive a înregistrat o crestere de +786543789 lei, aceasta crestere fiind determinata de sporirea înzestrarii întreprinderii cu mijloace fixe noi si performante.

Gradul de valorificare a productiei marfa fabricate a înregistrat o situatie negativa –789065432 lei, ceea ce însemna ca a avut loc o crestere a stocurilor de produse finite si semifabricate.

S.C. Arctic S.A Gaesti a efectuat o serie de restructurari, înregistrand o diminuare a numarului de salariati de la 4249 în 1997 la 4085 în 1998.

Cifra de afaceri de la S.C Arctic S.A Gaesti a înregistrat o crestere si în perioada 1999 fata de 1998 în suma de +165.139.932 lei, aceasta crestere a fost determinata în principal de cresterea cantitatii de produse finite si cresterea productivitatii muncii, dar si datorita cresterii inflatiei.

Modificarea productivitatii muncii +1234567890 lei a determinat modificarea ascendenta a cifrei de afaceri, aceasta modificare este efectul cresterii gradului de înzestrare tehnica si a cresterii ponderii mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe, acest lucru realizandu–se prin investitii noi.

Consecinta îmbunatatirii structurii mijloacelor fixe productive prin investitii noi, a creat premise nu numai pentru cresterea productiei, ci si pentru îmbunatatirea calitatii acesteia, o asemenea situatie reprezinta un aspect favorabil pentru S.C Arctic S.A. La obtinerea acestui au contribuit doi din cei trei factori de influenta ai productivitatii muncii,si anume: gradul de înzestrare tehnica cu +1234567890 si cu +123456789.

O influenta negativa asupra cifrei de afaceri a avut–o gradul de valorificare a productiei fabricate –1234567890 lei, ceea ce a condus la limitarea valorii cifrei de afaceri, precum si la reducerea vitezei de recuperare a fondurilor investite.

La fel ca în perioada precedenta, conducerea întreprinderii S.C Arctic S.A a efectuat o serie de disponibilizari, ajungandu–se în 1999 la un numar de 3282 de salarati, fata de 4085 de salariati în 1998, aceasta situatie a condus la diminuarea cifrei de afaceri cu –123456789 lei. Însa, acest fapt nu trebuie interpretat ca un lucru negativ,dimpotriva, diminuarea numarului de salariati este un lucru bun deoarece înseamna ca s–au redus cheltuielile cu personalul.

În perioada 1997–1998 la nivelul S.C Arctic S.A Gaesti, se constata o crestere a valorii adaugate de la 123.108.439 lei la 174.668.638 lei.

În perioada 1998–1999 S.C Arctic S.A Gaesti, înregistreaza o crestere a valorii adaugate cu 50.128.257 lei.Modificarea ascedenta înregistrata de valoarea adaugata, de la o perioada la alta,atesta faptul ca întreprinderea desfasoara o activitate corespunzatoare. În cadrul valorii adaugate ponderea cea mai mare nu o detine rezultatul exploatarii, ci cheltuielile cu personalul. Acestea au înregistrat o crestere în perioada 1997–1998 cu +21357842 lei.

În perioada 1998–1999 cheltuelile cu personalul au înregistrat o crestere de la 94.562.293 lei la 126.451.893 lei. Aceasta crestere s–a datorat salariilor personalului, în conditiile în care numarul acestora s–a redus de la 4085 la 3282.

Modificarea ascedenta a remunertiilor personalului a avut ca efect cresterea cheltuelilor privind asigurarile si protectia sociala. Acestea au crescut în perioada 1997–1998 de la 18.176.981 lei la 25.200.739 lei, aungand în 1999 la 39.744.700 lei.

Cresterea volumului amortizarilor s–a datorat ca urmare a majorarii valorii medii a activelor fixe (corporale) si respectiv a modificarilor intervenite în structura acestora.Cheltuelile cu impozitele si taxele au înregistrat o crestere în perioada 1997–1998 de la 1.269.863 lei la 1.927.876 lei, ajungand în 1999 la 8.811.806 lei.

În ce priveste rezutatul brut al exploatarii acesta a înregistrat o crestere mica în perioada 1997–1998 de la 51.282.075 lei la 51.543.914lei, iar în 1999 a înregistrat o crestere ceva mai mare, ajungand la 60.056.214 lei. Aceasta modificare s–a datorat în principal cresterii cifrei de afaceri.

În ce priveste indicele cifrei de afaceri, acesta este mai mic decat indicele productiei fabricate atat în1998 cat si în 1999, ceea ce are ca efect cresterea imobilizarilor în stocuri, or tendinta fiind de reducere a acestora, cifra de afaceri trebuie sa înregistreze o dinamica superioara.

Indicele productiei fabricate este mai mare decat indicele productiei exercitiului atat în 1998 cat si în 1999, aceasta inegalitate marcheaza reducerea stocurilor de productie neterminata si a consumului intern.

În 1998 indicele valorii adaugate adaugate este mai mare decat indicele productiei exercitiului. Aceasta inegalitate rezulta din reducerea ponderii cheltuielilor materiale în total productie.În 1999 indicele valorii adaugate este mai mic decat indicele productiei exercitiului, rezulta cresterea ponderii cheltuielilor materiale.

Profitul brut înregistreaza o diminuare de la an la an, respectiv 46.698.518 în 1997, 25.788.562 în 1998 si 22.500.629 în 1999, ponderea principala o detine rezultatul exploatarii.

Rata rentabilitatii veniturilor înregistreaza o diminuare de la an la an, respectiv 10,06 în 1997, 3,98 în 1998 si 2,71 în 1999.

Rata rentabilitatii activelor totale înregistreaza si ea o diminuare, astfel: 27,34 în 1997, 5,23 în 1998 si 2,69 în 1999.

Un aspect pozitiv este faptul ca fondul de rulment creste de la an la an, ceea ce reflecta surplusul de capital permanent care poate fiutilizat pentru nevoile temporare, de asemenea el mai reflecta partea activelor circulante finantate din datoriile pe termen scurt. Aceasta reprezinta o sitatie pozitiva pentru întreprindere.

CAPITOLUL III

Analiza riscului economic si financiar.

III.1Analiza contului de rezultate.

Contul de rezultate sintetizeaza fluxurile economice,respectiv cheltuielile si veniturile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare, financiara si exceptionala.

Structura contului de rezultate pe cele trei domenii de activitate (exploatare, financiar si exceptional),permite degajarea unor solduri de acumulari banesti potentiale, destinate sa îndeplineasca o anumita functie de remunerare a factorilor de productie si de finantare a activitatii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune.

Normele contabile din Romania nu au prevazut obligativitatea unui document care sa redea soldurile intermediare de gestiune si nici nu au lasat la dispozitia întreprinderii o asemenea optiune.

În Franta, întreprinderile sunt obligate sa întocmesca “tabloul soldurilor intermediare de gestiune”.Necesitatea utilizari soldurilor intermediare de gestiune este impusa pe de o parte de analiza econoico–financiara a întreprinderii plecand de la datele contabile, si pe de alta parte de întocmirea conturilor nationale.

Realizarea soldurilor intermediare de gestiune presupune tratarea prealabila a cuntului de profit si pierdere, pentru a pune în evidenta modul de functionare si rentabilitatea întreprinderii ca: productia exercitiului, valoarea adaugata, excedent brut de exploatare, rezultatul exploatarii, rezultatul curent si rezultatul net al exercitiului.

1997

1998

1999

Potrivit datelor de mai sus se constata ca marja comerciala (adaos comercial), înregistreaza o crestere în perioada 1997–1998 de la 3.456.030 lei la 5.645.159 lei, ajungand în 1999 la 6.408.962 lei.

Productia exercitiului înregistreaza si ea o crestere în perioada 1997–1998 de la 385.241.710 lei la 506.585.418 lei, ajungand în 1999 la 667.122.512 lei.

În general productia exercitiului este un indicator inevitabil, dar ambiguu, deoarece este format din elemente eterogene: productia vanduta care este evaluata la pretul de vanzare, productia imobilizata si productia stocata care sunt evaluate la costul de productie.Productia exercitiului a avut la baza modificarea ascedenta a productiei vandute. Aceasta a înregistrat o crestere în perioada 1997–1998 de la 349.762.571 lei la 403.850.864 lei, ajungand în 1999 la 592.467.109 lei.

Valoarea adaugata reprezinta primul sold intermediar de gestiune, aceasta a crescut în perioada 1997–1998 cu 51.560.195 lei, iar în perioada 1998–1999 cu 50128257 lei. Modificarea ascendenta valorii adaugate s–a bazat pe utilizarea factorilor de productie, îndeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumparate de întreprindere de la terti.Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a întreprinderii:personalul, statul, creditorii, actionarii, întreprinderea.

Excedentul brut de exploatare, care reprezinta primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie în termeni de rentabilitate, a înregistrat o crester în perioada 1997–1998 cu 29.544.340 lei, iar în perioada 1998–1999 cu 11.354.727 lei. Modificare ascedenta a excedentului brut de exploatare, reprezinta contributia activitatii de exploatare la formarea rezultatelor, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu si platite. Excedentul brut de exploatare evidentiaza performantele economice pe care S.C ARCTIC S.A le–a înregistrat în perioada 1997–1999.

Se constata ca în ultimii trei ani S.C ARCTIC S.A a înregistrat profit.Acesta a înregistrat o diminuare în perioada 1997–1998 de la 28.510.521 lei la 7.431.621 lei, ajungand în 1999 la 14.078.099 lei.Ponderea principala o detine rezultatul exploatarii, ceea ce constituie o situatie normala, care atesta eficienta activitatii de baza.

Deoarece întreprinderea nu poate sa prevada cu certitudine diferitele componente ale rezultatului sau, cum ar fi costul, pretul,cantitatea, activitatea acesteia este supusa riscului de exploatare.Posibilitatea înregistrarii unor rezultate insuficiente sau chiar o pierdere se evalueaza pe baza riscului economic. Aceasta posibilitate este legata de cheltuielile fixe care reduc flexibilitatea întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta la variatia cifrei de afaceri. Gradul de flexibilitate depinde de potentialul tehnic al întreprinderii de potentialul uman, dar si de structura organizatorica.

III.2 Analiza pragului de rentabilitate si aprecterea riscului de exploatare.

Riscul nu depinde numai de factori generali (pret de vanzare, cost, cifra de afaceri) ci si de structura costurilor, respectiv comportamentul lor fata de volumul de activitate. Repartitia între cheltuielile fixe si cheltuielile variabile în raport cu cifra de afaceri, exercita o influenta marcanta asupra rentabilitatii. Acest lucru justifica determinarea unui “efect de levier al exploatarii”.

La S.C. ARCTIC S.A, care comercializeaza o gama variata de produse, pragul de rentabilitatte valoric pentru întreaga activitate a fabricii, are urmatorul model:

CAPR =

CAPR1997 = = 221.319.307 lei

CAPR1998 = = 360.244.198 lei

CAPR1999 = = 588.462.545 lei

În procesul decizional prezinta interes deosebit stabilirea pragului de rentabilitate în zile, avand semnificatia datei calendaristice la care pragul de rentabilitate este atins:

PRZ = *360

PRZ1997 = *360 = 209 zile

PRZ1998 = *360 = 267 zile

PRZ1999 = *360 = 325 zile

În anul 1997 S.C. ARCTIC S.A a realizat pragul cifrei de afaceri în suma de 221.319.307 lei în ziua a 209–a din an, respectiv pe data de 28 iulie.

În anul 1998 pragul cifrei de afaceri în suma de 360.244.198 lei a fost realizat în a 267–a zi a anului, respectiv pe data de24 septembrie.

În anul 1999 pragul cifrei de afaceri în suma de 588.462.545 lei a fost realizat în a 325–a zi a anului, respectiv pe data de 21 noiembrie.

Evaluarea riscului de exploatare pornind de la modelul pragului de rentabilitate se concretizeaza în doua maniere complementare:

a) fie calculand rata care exprima direct riscul de exploatare (RPR):

RPR = *100

RPR1997 = *100 = 57,98%

RPR1998 = *100 = 74.18%

RPR1999 = *100 = 90,43%

b) fie calculand indicele de securitate (Is):

Is1997 =

Is1997 = = 0,42

Is1998 = = 0.258

Is1999 = = 0,1

În urma calculelor efectuate cu privire la evaluarea riscului de exploatare se observa o crestere de la an la an a ratei care exprima direct riscul de exploatare, respectiv de la 57,98% în 1997 la 74,18% în 1998, ajungand în 1999 la 90,43%. Cresterea acestei rate reprezinta în fapt o crestere a riscului de exploatare ceea ce reprezinta o situatie nefavorabila pentru întreprindere.

În ceea ce priveste indicele de securitate al întreprinderii acesta înregistreaza o diminuare de la an la an, respectiv de la 0,42 în 1997 la 0,258 în 1998, ajungand în 1999 la 0,1. În urma acestor date rezulta o diminuare a marjei de securitate de care dispune întreprinderea.

Aprecierea riscului de exploatare poate fi facuta si cu ajutorul unui “indicator de pozitie” fata de pragul de rentabilitate, indicator exprimat atat în marimi absolute (), cat si în marimi relative (’) potrivit relatiilor:

= CAreala – CAPR

1997 = 381.690.190 – 221.319.307 = 160.370.883 lei

1998 = 485.574.244 – 360.244.198 = 125.330.046 lei

1999 = 650.714.176 – 588.462.545 = 62.251.631 lei

'’ =

’ = = 0,725

’ = = 0,347

’ = = 0,105

Flexibilitatea absouta () înregistreaza o diminuare în toti anii analizati astfel: de la 160.370.883 lei în 1997 la 125.330.046 lei în 1998, ajungand în 1999 la 62.251.631 lei, ceea ce înseamna ca riscul de exploatare este mai mare si deci capacitatea întreprinderii de a–si adapta productia la cerintele pietei este mai redusa.

Acelasi lucru este valabil si pentru coeficientul de volatilitate (’) care deasemenea scade si el de la an la an, ceea ce înseamna ca riscul de exploatare creste de la an la an.

III.2 Sensibilitatea rezultatului exploatarii în raport cu nivelul de activitate.

Cunoasterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului minim de realizat pentru ca întreprinderea sa fie profitabila. Masura riscului, care este determinat de atingerea punctului critic, este evidentiata de coeficientul de levier global al exploatarii.

Sensibilitatea rezultatului exploatarii la variatia nivelului de activitate se masoara cu ajutorul coeficientului de elasticitate (e) care se calculeaza astfel:

e =

unde: RE – variatia rezultatului exploatarii

CA – variatia cifrei de afaceri

1997 – 1998

e = = 0.02

e = = 0,49

În perioada 1998 – 1999, S.C. ARCTIC S.A înregistreaza o pondere mare a cheltuielilor fixe, iar rezultatul exploatarii este foarte sensibil la variatia cifrei de afaceri, înregistrand un coeficient de elasticitate ridicat. Din datele prezentate se observa cresterea semnificativa a coeficientului de elasticitate în perioada 1998 – 1999 fata de perioada 1997 – 1998 de la 0,02 la 0,49. Aceasta modificare ascedenta a coeficientului de elasticitate atesta cresterea riscului de exploatare al întreprinderii.

Se constata ca la o îndepartare a cifrei de afaceri realizata de pragul de rentabilitate se înregistreaza o scadere a coeficientului de elasticitate.

Variabilitatea rezultatelor depinde si de structura costurilor. Astfel între nivelul de activitate si coeficientul de elasticitate se formeaza relatia:

e = =

e1997 =

e1998 =

e1999 =

III.4 Analiza riscului financiar.

Variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenta structurii financiare se caracterizeaza cu ajutorul riscului financiar.

În cazul în care o firma recurge la împrumuturi, aceasta trebuie sa suporte sistematic si cheltuielile financiare aferente. Evident, se impune luarea în calcul a cheltuielilor financiare (dobanzilor) care la un anumit nivel de activitate sunt considerate cheltuieli fixe. În acest ccaz se calculeaza un prag de rentabilitate global dupa relatia:

CAPR =

CA1997 = = 284.868.923 lei

CAPR1998 = = 422.364.933 lei

CAPR1999 = = 649.666.886 lei

Desi S.C. ARCTIC S.A are o situatie relativ buna în ce priveste riscul de exploatare, integrarea cheltuielilor financiare în cheltuieli fixe a condus la cresterea cifrei de afaceri critice la 284.868.923 lei în anul 1997, 422.3664.933 lei în anul 1998, ajungand în anul 1999 la 649.666.886 lei.

Marirea influentei politicii financiare, a structurii financiare asupra performantelor firmei a dat nastere unei modelari simple, cunoscuta sub denumirea de “efect de levier financiar”.

Levierul financiar exprima incidenta îndatorarii întreprinderii asupra rentabilitatii capitalului propriu. Prezentarea cea mai frecventa a efectului de levier financiar porneste de la urmatoarea schema:

Rf = =

Rf = Re + (Re – p)

Re = RE – Dob

Rex = At * Re – Dob ; unde:

At = Cpr + D

Rf =

Rf1997 = = 0,26

Rf1998 = = 0,02

Rf1999 = = 0,03

Eficienta îndatorarii asupra rentabilitatii financiare este dependenta de raportul dintre rentabilitatea economica si procentul de dobanda.

S.C ARCTIC S.A se afla în situatia în care Re<p.

În aceasta situatie costul datoriilor este ami mare decat rentabilitatea economica si deci se impune minimizarea raportului D/Cpr.

Re<p

Figura 3.1. Relatia dintre rentabilitatea economica si financiara.

În concluzie, analiza riscului financiar si a efectului de levier ce însotesc apelul la îndatorare, prezinta un interes malor pentru optimizarea structurii financiare si asigurarea viabilitatii oricarei societati comerciale care functioneaza în conditiile unei autentice economii de piata.

CAPITOLUL IV

Analiza riscului de faliment

IV.1 Analiza statica a riscului de faliment pe baza biantului functional.

Bilantul este instrumentul de reflectare a echilibrului financiar al, la încheierea exercitiului, de reflectare meteriala (prin active) a modului de utilizare a capitalurilor proprii si împrumutate.Bilantul ofera deci criterii de apreciere a echilibrului financiar la un moment dat si baza de calcul pentru elaborarea bugetelor întreprinderii.

Analiza statica este o analiza în care sunt prioritare valoarea si solvabilitatea întreprinderii. Acest tip de analiza a reprezentat mult timp în teoria economica singura modalitate de evaluare a riscului.

4.1.1 Fondul de rulment patrimonial

Semnificatia în termeni de echilibru financiar

Conform teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabila daca asigura echilibrul maselor bilantiere de aceeasi durata,daca respecta urmatoarele reguli financiare:

Activ imobilizat(IMO) = Capital permanent(CPM)

Activ circulant(ACR) = Datorii de exploatare(DEX)

Respectarea stricta a acestor ecuatii de echilibru presupune o activitate fara întreruperi si de o regularitate perfecta în privinta încasarilor si platilor.Realizarea practica a acestor cerinte este dificila deoarecedeoarece activele sunt asimetrice din punct de vedere al riscului.Acaeasta asimetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje în masura sa faca fata “neregularitatilor de scadenta” cunoscuta în teoria economica sub denumirea de fond de rulment, poate fi definit:

pornind de la elementele cuprinse în partea superioara a echilibrului

FR = R.S – IMOB. BRUTE

FR1997 = 128.859.591 – 80.651.914 = 48.207.677 lei

FR1998 = 424.672.164 – 288.024.187 = 136.647.986 lei

FR1999 = 759.047.368 – 567.126.178 = 191.921.190 lei

S.C ARCTIC S.A înregistreaza un fond de rulment pozitiv ceea ce reprezinta o situatie favorabila pentru întreprindere.

b) pornind de la elementele de baza ale bilantului

FR = AC – DTS

FR1997 = 88.882.481 – 39.013.898 = 49.868.583 lei

FR1998 = 194.893.348 – 53.554.565 = 141.338.783 lei

FR1999 = 229.528.146 – 75.063.539 = 154.464.607 lei

Fondul de rulment este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestora la înfaptuirea echilibrului pe termen scurt, de asemenea el reflecta partea activelor circulante nefinantate din datoriile pe termen scurt.

Din punct de vedere financiar fiecare element de activ reprezinta o alocare de fonduri banesti, iar elementele din pasivul bilantului reflecta sursele de provenienta a capitalurilor proprii si împrumutate.Elementele de activ sunt structurate dupa gradul lor de lichiditate (posibile de a fi transformate în bani), iar elementele de pasiv dupa gradul de exigibilitate (însusirea de a deveni sadente la un anumit termen).

S.C ARCTIC S.A se afla în situatia în care:

AC > DTS = FR > 0

În acest caz întreprinderea are o situatie favorabila în termeni de solvabilitate. Este în masura sa faca fata obligatiilor la scadenta, dispunand de un stoc de lichiditati potentiale.

Prima modalitate de determinare a fondului de rulment este specifica practicii si literaturii de specialitate din Franta.

A doua modalitate de determinare a fondului de rulment este specifica practicii si literaturii de specialitate din tarile anglo–saxone.

Indiferent de modalitatea de calcul, în logica financiara nu exista decat un singur fond de rulment. Determinand fondul de rulment dupa prima modalitate se constata ca acesta înregistreaza o crestere în perioada 1997–1998 de la 48.207.677 lei la 136.647.986 lei, ajungand în 1999 la 191.921.190 lei. Se constata ca S.C ARCTIC S.A înregistreaza un fond de rulment pozitiv, iar resursele stabile finanteaza imobilizarile brute.

Determinand fondul de rulment dupa a doua modalitate se constata ca activele circulante transformabile în lichiditati într–un termen scurt (sub un an) vor permite nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt, dar si degajarea de lichiditati excedentare.Aceasta situatie pune în evidenta fondul de rulment financiar ca epresie a realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la înfaptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.

4.1.2. Analiza statica a riscului de faliment prin metoda ratelor

În analiza statica a riscului de faliment se utilizeza doua categorii de rate.

Ratele de solvabilitate.

Rata solvabilitatii generale (Rsg)

Rsg =

Rsg1997 = = 1,53

Rsg1998 = = 1,84

Rsg1999 = = 1,77

Rata solvabilitatii generale permite aprecirea gradului de acoperire a datoriilor pe termen scurt de catre activul circulant.

Rata solvabilitatii generale a înregistrat o crestere în perioada 1997–1998 de la 1,53 la 1,84, urmand ca în 1999 sa înregistreze o usoara diminuare 1,77, ceea ce înseamna ca gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt a fost mai mare în 1998.

Evolutia acestei rate a avut la baza în perioada 1997–1998, cresterea semnificativa a activelor circulante în timp ce datoriile pe termen scurt au crescut cu o pondere mai mica decat acitivele circulante. În perioada 1998–1999 diminuarea ratei solvabilitatii generale, a avut la baza cresterea datoriilor pe termen scurt.

Rata solvabilitatii generale este echivalenta cu asa zisa “rata a fondului de rulment”:

Rfr =

Rfr1997 = = 1,578

Rfr1998 = = 1,399

Rfr1999 = = 0,79

Rata solvabilitatii partiale (Rsp)

Rsp =

Rsp1997 = = 0,59

Rsp1998 = = 1,17

Rsp1999 = = 1,08

Exprima capacitatea întreprinderii de a–si onora obligatiile pe termen scurt din creante si disponobilitati. Potrivit teoriei economice rata solvabilitatii partiale trebuie sa fie cuprinsa între 0,8 si 1, aceasta reprezinta o situatie optima în ceea ce priveste solvabilitatea.

Cand rata solvabilitatii partiale este mai mare decat 1, rezulta ca întreprinderea nu are o situatie buna în ceea ce priveste solvabilitatea. Aceste rezultate au la baza valorilor foarte mari ale activului circulant, în special a productiei neterminate si a stocurilor de produse finite.

c)Rata solvabilitatii imediate (Rsi)

Rsi =

Rsi1997 = = 0,14

Rsi1998 = = 0,32

Rsi1999 = = 0,31

Potrivit teoriei economice rata solvabilitatii immediate trebuie sa fie mai mare decat 0,3. Conform datelor prezentate mai sus S.C ARCTIC S.A îndeplineste aceasta conditie în anii 1998 si 1999.

Rate de structura financiara de pasiv

Rata autonomiei financiare (RAF)

RAF =

RAF1997 = * 100 = 17,5%

RAF1998 = * 100 =14,8%

RAF1999 = * 100 = 56,9%

Rata îndatorarii totale (RÎT)

Rata îndatorarii pe termen scurt

RÎT =

RÎT1997 = = 1,739

RÎT1998 = = 1,343

RÎT1999 = = 1,040

Rata îndatorarii pe termen lung

RÎT =

RÎT1997 = * 100 = 17,5%

RÎT1998 = * 100 =14,8%

RÎT1999 = * 100 = 56,9%

b)Rata cheltuielilor financiare (RCF)

RCF =

RCF1997 = = 0.31

RCF1998 = = 0,11

RCF1999 = = 0.2

RCF =

RCF1997 = = 0,66

RCF1998 = = 0,74

RCF1999 = = 1,52

Se constata ca S.C. ARCTIC S.A înregistreaza o rata privind autonomia financiara cuprinsa între 10% – 30% în perioada 1997 –1998, respectiv 17,5% în 1997 si 14,8% în 1998. În anul 1997 S.C. ARCTIC S.A depindea destul de mult de clientii sai.Aceasta situatie s–a remediat în anul 1998 deoarece întreprinderea înregistreaza o valoare a ratei autonomiei financiare de 14,8%, deci întrepriderea depindea de clientii sai dar într–o proportie mai mica decat în anul precedent.

În anul 1999 S.C. ARCTIC S.A înregistreaza o valoare a ratei autonomiei financiare mai mare de 30%, respectiv de 56,9%.

Valoarea înregistrata a avut la baza cresterea datoriilor pe temen lung, respectiv de la 51.928.597 lei în 1998 la 258.163.232 lei în 1999. Cu alte cuvinte în prezent întreprinderea S.C. ARCTIC S.A depinde în mare parte de clientii sai.

În ce priveste rata îndatorarii totale pe termen scurt aceasta înregistreaza o diminuare de la an la an, respectiv 1,74 în 1997, 1,34 în 1998, ajungand în 1999 la 1,04. Aceasta diminuare a avut la baza cresterea într–un ritm superior a contului de clienti si a celui de efecte scontate în raport cu datoriile pe termen scurt, care la randul lor au crescut si ele dar într–o proportie mai mica.

Calculand rata cheltuielilor financiare dupa prima relatie se observa ca S.C ARCTIC S.A înregistreaza valori mai mici respectiv de 0,31 în 1997, 0,11 în 1998, ajungand la 0,2 în 1999. Aceasta modificare s–a bazat pe cresterea cifrei de afaceri, în timp ce cheltuielile financiare au crescut si ele dar într–o proprti mai mica, respectiv de la 33.724.914 lei în 1997 la 38.359.851 lei în 1998, ajungand la 90.862.155 lei în 1999.

IV.1.3 Analiza statica functionala a riscului de faliment

Aceasta analiza utilizeaza ca instrumente operationale: nevoia de fond de rulment si trezoreria neta.

Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezinta partea din activele ciclice ce trebuie finantata din resurse stabile, respectiv partea din activele circulante formata din stocuri si creante, care nu este acoperita pe seama datoriilor de exploatare.

NFR = (St + Cr) – DEX

NFR1997 = (54.46.561 + 22.829.950) – 38.257.062 = 39.038.449 lei

NFR1998 = (71.346.544 + 39.862.731) – 53.045.890 = 58.163.385 lei

NFR1999 = (88.083.083 + 73.462.347) – 74.339.490 = 87.205.940 lei

Din datele de mai sus se observa ca necesarul de fond de rulment înregiatreaza o crestere în perioada 1997–1998 de la 39.038.449 lei la 58.163.385 lei, ajungand în 1999 la 87.205.940 lei. Aceasta diferenta semnifica un surplus de nevoi temporare (ciclice) posibile de mobilizat.

Trezoreria neta (TN) reprezinta diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment.

TN = FR – NFR

Trezoreria neta este expresia ce mai concludenta a desfasurarii unei activitati echilibrate si eficiente. Ea releva calitatea echilibrului financiar general al întreprinderii atat pe termen lung, cat si pe termen scurt. Realizarea unei trezorerii nete, în cadrul mai multor exercitii succesive,demonstreaza succesul întreprinderii în viata economica si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru întarirea pozitiei ei pe piata.

TN1997 = 49.868.583 – 39.038.449 = 10.830.134 lei

TN1998 = 141.338.783 – 58.163.385 = 83.175.398 lei

TN1999 = 154.464.607 – 87.205.940 = 67.255.667 lei

S.C ARCTIC S.A înregistreaza o crestere a trezoreriei nete în perioada 1997–1998 de la 10.830.134 lei la 83.175.398 lei, urmand ca în perioada 1998–1999 sa înregistreze o diminuare de la 83.175.398 lei la 67.255.667 lei.Însa, pe ansamblul perioadei analizate întreprinderea, înregistreaza o trezorerie pozitiva care evidentiaza faptul ca exercitiul financiar s–a încheiat cu un surplus monetar, expresie concreta a profitului net din pasivul bilantului si a altor acumulari banesti.Acest excedent de trezorerie urmeaza sa fie plasat eficient si în deplina siguranta pe piata monetara si/sau financiara.

Pragurile cele mai utilizate în normele bancare sunt urmatoarele:

– creditele de trezorerie nu trebuie sa fie mai mari decat jumatate din nevoia de fond de rulment (de exploatare);

– fondul de rulment (functional) trebuie sa fie mai mare decat jumatate din nevoia de fond de rulment (de exploatare),

IV.2 Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor

Investigarea clasica a riscului de faliment, prin metodele enuntate, permite evidentierea performantelor trecute ale întreprinderii, chiar si a riscului de exploatare, fnanciar, de îndatorare etc., informand în mica masura asupra viitorului acesteia si neevaluand total riscul de faliment.Întrucat rezultatele financiare se degradeaza foarte rapid în timp, apare tot mai evidenta necesitatea unor informatii mai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment.Ca o reactie la aceste cerinte practice, cercetatorii si organismele financiare internationale s–au preocupat de elaborarea unei metode de predictie a riscului de faliment, denumita metoda scorurilor.

Metoda scorurilor se bazeaza pe tehnicile statistice ale analizei discriminate a caracteristicilor financiare, determinate cu ajutorul ratelor.

În teoria economica au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman, modelul Conan si Holder, modelul Bancii Frantei etc.

Modelul Altman reprezinta una dintre primele functii scor, a fost elaborat în anul 1968 de catre profesorul E.I.Altman. El a folosit informatiile obtinute în urma studierii unui larg esantion de companii, atat în randul celor care au dat faliment cat si al celor care au supravietuit. Altman a descoperit ca analiza bazata pe mai multe variabile, facuta cu ajutorul a 5 indicatori, a permis prevederea a 75% din falimente cu 2 ani înainte de producerea acestora.

Modelul “Z” al lui Altman se prezinta astfel:

Z = 3,3R1 + 1,4R2 + 1,2R3 + 0,9R4 + 0,6R5

R1 =

R2 =

R3 =

R4=

R5 =

Pe baza acestor rate, modelul “Z” al lui Altman se prezinta astfel:

Z = 3,3R1 + 1,4R2 + 1,2R3 + 0,9R4 + 0,6R5

Z1997 = 0,99 + 0,056 + 0,348 + 2,007 + 1,119 = 4,52

Z1998 = 0,33 + 0,028 + 0,336 + 0,891 + 1,997 = 3.582

Z1999 = 0,2376 + 0,028 + 0,228 + 0,702 + 0,816 = 2,012

Din continutul informational al indicatorilor, reulta ca nivelurile lor sunt cu atat mai bune cu cat înregistreaza o valoare absoluta mai mare. De aceea, scorul “Z” poate fi interpretat astfel:

cand Z 1,8 – starea de falment este iminenta

cand Z > 3 – situatia financiara este buna si bancharul poate avea încredere în întreprinderea respectiva. Aceasta este solvabila.

cand 1,8 < Z – situatia financiara a întreprinderii este dificila, cu performente vizibil diminuate si apropriate de pragul starii de faliment.Aflata în aceasta situatie întreprinderea îsi poate relansa activitatea, daca adopta o strategie financiara corespuzatoare.

Modelul Altman este aplicabil mai ales în conditiile existentei bursei de valori. Într–o economie în care nu functioneaza bursa de valori se poate face o apreciere a alternativelor care exista pentru economiile particulare sau institutionale de a investi capitalul la banci sau în alte oportunitati.

Aplicand modelul Altman se constata ca S.C. ARCTIC S.A are performante sensibil diminuate în anul 1999 si apropiate de pragul starii de faliment.

IV.3 Analiza functionala a riscului de faliment.

Fondul de rulment functional si corelatia cu necesarul de fond de rulment.

Fondul de rulment reprezinta un indicator clasic, frecvent utilizat în analiza financiara. În teoria economica s–au impus conceptele de fond de rulment net (sau fond de rulment patrimonial) si, respectiv, fond de rulment functional (sau fond de rulment net global).

Majoritatea lucrarilor de specialitate în domeniul economic prezinta fondul de rulment sub acceptiunea de fond de rulment net global (FRNG), calculat pe baza bilantului functional.

Regula de baza este aceea ca resursele durabile trebuie sa asigure finantarea nevoilor stabile, în timp ce resursele ciclice trbuie sa serveasca la findntarea nevoilor ciclice.

Fondul de rulment net global poate fi determinat astfel:

FRNG = Resurse durabile – Nevoi stabile

sau

FRNG = (Resurse durabile – Amortizare) – Imobilizari

Evaluarea riscului se face prin analiza diferentei dintre fondul de rulment net global si necesarul de fond de rulment, si prin metoda ratelor.

Analiza diferentei dintre FRNG si NFR

FRNG1997 – NFR1997 = 33.171.201 – 42.038.449 = –8.867.248 lei

FRNG1998 – NFR1998 = 68.918.904 – 58.163.385 = 10.755.519 lei

FRNG1999 – NFR1999 = 54.047.000 – 87.205.940 = –33.589.940 lei

Ajustarea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment se face prin soldul de trezorerie. Se constata ca S.C. ARCTIC S.A înregistreaza un fond de rulment net global mai mare decat nevoia de fond de rulment doar în anul 1998, respectiv de +10.755.519 lei, ceea ce înseamna ca fondul de rulment acopera în totalitate nevoia de fond de rulment. Aceasta a avut la baza în principal cresterea capitalurilor proprii de la 108.269.457 lei în 1997 la 350.459.127 lei în 1998.

În anii 1997 si 1999 fondul de rulment net global nu acopera nevoia de fond de rulment, acesta din urma fiind mai mare cu 8.867.248 lei în 1997 si 33.589.940 lei în 1999. Aceasta este determinata de faptul ca activele imobilizate au crescut, ele fiind de 80.651.914 lei în 1997 si de 567.126.178 lei în 1999.

Analiza FRNG prin metoda ratelor

Principalele rate ale fondului de rulment net global sunt:

a) Rata de finantare a cifrei de afaceri

RCA = *360

RCA1997 = 31 zile

RCA1998 = 51 zile

RCA1999 = 30 zile

Aceasta rata reflecta marja de securitate a întreprinderii. Se apreciaza ca pentru majoritatea întreprinderilor aceasta rata trebuie sa fie cuprinsa între 30 pana la 90 zile. Dupa cum se observa S.C. ARCTIC S.A îndeplineste aceasta conditie în toti cei trei ani analizati, rata fiind de 31 zile în 1997, 51 zile în 1998, ajungand la 30 de zile în 1999.

b) Rata de finantare a activelor circulante(RAC)

RAC = *100

RAC1997 = 37.32%

RAC1998 = 35,36%

RAC1999 = 23,55%

Rata de finantare a activelor circulante permite aprecierea proportieiîn care fondul de rulment net global concura la acoperirea din punct de vedere financiar a activelor circulante. Din datele prezentate mai sus se observa ca aceasta rata a scazut de la an la an, aceasta datorandu–se în principal cresterii accentuate a activelor circulante.

c) Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment(RNFR)

RNFR = *100

RNFR1997 = 78,9%

RNFR1998 = 118,49%

RNFR1999 = 61,98%

Aceasta rata este cea mai importanta si ofera o imagine, în termeni financiari, a derulari ciclului de exploatare. Daca RNFR > 100, semnifica faptul ca fondul de rulment a asigurat finantarea integrala a nevoii de fond de rulment si o parte din trezoreria de activ. Dupa cum se observa din datele prezentate mai sus aceasta conditie este îndeplinita doar în 1998, atunci cand RNFR =118,49%, în ceilalti ani rata de acoperire a necearului de fond de rulment este sub 1, respectiv 78,9% în 1997 si 61,98% în 1999. Aceasta înseamna ca fondul de rulment net global nu acopera necesarul de fond de rulment în anii 1997 si 1998.

CAPITOLUL V

STRATEGII ALE PREVIZIUNII RISCULUI

V.1 COORDONATE ALE ANALIZEI STRATEGICE A RISCULUI

O directie importanta privind dezvoltarea diagnosticului financiar o constituie asocierea acestuia cu diagnosticul strategic. Instrumentele operationale propuse de specialisti sunt matricile de analiza strategica.

Analiza strategica si diagnosticul strategic se efectuiaza la nivelul unui domeniu de activitate strategica si trebuie sa permita, în cazul de fata folosind metoda matricilor, adoptarea unor decizii daca, pentru domeniul de activitate considerat este eficient sa se continuie activitatea sau nu, si masura în care firma se poate angaja sau dezangaja în diferitele afaceri.

În folosirea matricilor de analiza strategica au capatat o mare notorietate modelele elaborate de Grupul de Consultanta Boston – denumit modelul B.C.G si modelul elaborat de cabinetul de consultanta A.D Little – denumit modelul A.D.L.

Aceste doua modele permit abordarea problematicii echilibrului financiar, a riscului în corelatie cu portofoliul de activitate al întreprinderii, cu pozitie sa concurentiala.

Modelul BCG este bazat pe rata de crestere a sectorului si pozitiei concurentiala a întreprinderii, da o imagine a pozitiei pe care întreprinderea o detine pe scara costurilor, respectiv a situatiei sale concurentiale. Firma are interesul sa–si mareasca partea de piata, independent de rata de crestere a sectorului, deoarece cu cat întreprinderea detine cea mai imporanta cota–parte de piata, cu atat aceasta va dispune de un avantaj concurential mai mare.

Modelul BCG este bazat pe folosirea fenomenului “curbei de experienta”, datorita carui fapt el este denumit si “modelul curbei de experienta”.

Potrivit acestui fenomen se elaboreaza o curba de experienta, care exprima curba costurilor în functie de productia cumulata, care evidentiaza faptul ca, pe masura cresterii productiei sub impactul cresterii experientei personalului în executarea anumitor activitati, are loc o scadere a costului productiei, astfel ca, la o dublare a productiei cumulate a unui bun, costurile scad cu 10 – 30%.

Pornind de la efectul fenomenului curbei de experienta, modelul BCG se prezinta astfel:

Matricea ADL constituie o îmbogatire conceptuala, o dezvoltare a criteriilor economico–financiare, care stau la baza analizei portofoliului de produse.

Astfel, matricea ADL este o matrice în care pe abcisa ia în consideratie maturitatea strategica, pentru a aprecia astfel interesul pe care îl prezinta fiecare domeniu, si pe ordonata, pozitia concurentiala, pentru a aprecia capacitatea concurentiala a domeniului. Se observa ca produsele aflate în faza de lansare sau crestere au nevoile mai mari decat cele stagnate sau de declin.

+ –

Marimea riscului este dependenta si de pozitia concurentiala a întreprinderii. O pozitie concurentiala puternica se concretizeaza într–o rentabilitate ridicata si în principiu într–o stare de echilibru financiar.

Aceasta abordare, corelata cu celelalte aspecte ale riscului constituie un instrument util si eficient al diagnosticului financiar strategic. Evident, aceasta maniera de abordare este recomandata ca o completare a celorlalte metode de investigare a riscului.

V.2 Concluzii