Managementul Ecologic al Resurselor Funciare

Economie

Managementul Ecologic al Resurselor Funciare

Byadmin ianuarie 1, 2024

PROIECT DE LICENȚĂ

MANAGEMENTUL ECOLOGIC A RESURSELOR FUNCIARE

DIN RAIONUL UNGHENI. MĂSURILE DE AMELIORARE

CUPRINS

INTRODUCERE

O dezvoltare economică avantajoasă se bazează pe principii durabile în ceea ce privește toate componentele naturale: aerul, apa, solul, biodiversitatea, pădurile și resursele subsolului. Fiecare din elementele enumerate mai sus joacă un rol foarte important în viată contemporană. Apa, care este considerată elixirul vieții, este foarte utilă atât pentru natură cât și pentru om. Ea influențează la dezvoltarea vegetației, solurilor, menținerea vieții animalelor, etc. Tot ea contribuie la procesele exogene și modificarea reliefului. Aerul, care se întâlnește adânc în scoarța terestră, și foarte departe sus în atmosferă este și el extrem de folositor. Datorita lui putem trăi și respira. Aerul, ca și apa, sunt necesare vieții și activității omului, dar totuși cel mai important rol în natură, îl joacă solul. Solul este probabil una din cele mai importante – și totuși neglijate – resurse naturale. Este esențial pentru viața pe pământ pentru că hrănește plantele, care în schimb furnizează alimente și oxigen oamenilor și animalelor.

Producătorii agricoli din raionul Ungheni respectă valoarea solului prin faptul că monitorizează atent ceea ce introduc și ce obțin din el, precum și felul în care activitățile lor afectează fertilitatea și compoziția acestuia. Respectul pentru fiecare organism viu reprezintă un principiu general al agriculturii durabile, începând cu cel mai mic micro-organism din sol până la cel mai mare copac care crește deasupra. Din această cauză, fiecare verigă a lanțului ecologic este concepută în vederea menținerii, și unde e posibil, a creșterii diversității plantelor și animalelor. Îmbunătățirea biodiversității este adesea rezultatul bunelor practici ale agriculturii durabile, cât și a respectării Regulamentului UE privind producția agricolă. Când termenul biodiversitate este folosit în agricultura durabilă, acesta nu înseamnă numai creșterea mai multor animale și plante, dar și faptul că mai multe din plantele și animalele dintr-o anumită zonă cresc în mod natural. O importanță deosebită este acordată conservării speciilor de animale, soiurilor de plante protejate și a solurilor.Suprafața raionului Ungheni de astăzi o constituie 108,3 mii ha, dintre care 65% sunt folosite în agricultură. Predomină soluri fertile cea 75-80 % dintre suprafață este acoperită cu cernoziomuri.

Se mai întâlnesc soluri brune de pădure, cenuși de pădure, calcaroase, cernoziomuri tipice, cambie obișnuite și solonetizate. Bonitatea medie a solului variază între 65-70 puncte.

Pe teritoriul raionului este puternic dezvoltată eroziunea de suprafață și cea liniară.

Aceste procese sunt cauzare de caracterul fragmentat al reliefului, ploile torențiale frecvente, predominarea rocilor ușor erodabile, precum și un șir de factori de natură antropică.

Scopul și sarcinile proiectului de licență constă în evaluarea managementului ecologic a resurselor funciare și trasarea măsurilor de protecție a mediului în raionul Ungheni și comunei Petrești având ca puncte de reper: starea factorilor de mediu; sursele existente și potențiale de poluare a mediului; sistematizarea datelor statistice; pronosticul eventualelor fluctuații de mediu.

În acest context, un rol esențial revine evaluării gradului de stabilitate ecologică a teritoriului fată de impactul antropogen, prevenit din diferite activități.

La fel evaluarea ecologică a raionului Ungheni și a comunei Petrești a acestui raion, se determină prin examinarea detaliată a stării resurselor naturale și a factorilor de mediu:

resursele funciare

resursele silvice

resursele acvatice

Cercetările desfășurate au inclus examinarea complexă a acestor resurse și analiza stării lor sub influența diferitor impacte cum sunt deșeurile.

Obiectele de cercetare

Obiectul principal supus evaluării ecologice este raionul Ungheni și a comunei Petrești a acestui raion. Drept factori ecologici investigați sunt: resursele funciare; resursele silvice; biodiversitatea.

Actualitatea temei

Tema proiectului este actuală din moment ce impactul mediului poluat se răsfrânge nefast asupra populației. Evaluarea factorilor de mediu ne permite de a concluziona starea mediului la general ca în cele din urmă să conștientizăm situația reală, și să venim cu măsuri de prevenire și protecție. Omul trebuie să realizeze că de fapt nu Natura are nevoie de protecție ci omul cu rațiunea. În prezent e necesar de a stabili o corelație dintre om și natură. Descrierea calități mediului și tendinței de schimbare este importantă pentru stabilirea situației de referință.

Este actual și important de a evalua și trasa măsuri de protecție a mediului la nivel local reieșind din problemele și particularitățile specifice localităților date. Astfel că ceea ce poate fi pus în practică în cadrul unei regiuni/localități nu este bine venită pentru alta [16, p.283].

Procesele de luare a deciziilor presupune analiza cauzelor impactului negative asupra mediului. Deși este influențată și de factorii naturali, în principal calitatea mediului depinde de mărimea impactului antropogen mai ales de practicile actuale deoarece activitățile umane se bazează pe resursele naturale, succesul dezvoltări socio-economice în multe cazuri depinde de capacitatea de a organiza corect relațiile dintre om și mediul ambient [11, p.3].

CAPITOLUL I. SINTEZA SURSELOR BIBLIOGRAFICE

1.1. Caracteristica generală a solurilor

Natura terestra, componența lumii vegetale și animale au evoluționat de la cele mai primitive forme până la asociațiile biologice contemporane. De la începutul revoluției industriale, adică de la mijlocul secolului al XVIII-lea activitatea umană a avut și ea un rol important în modelarea suprafeței Pământului, câteodată chiar cu efecte surprinzătoare. Continentele au ajuns la forma lor și în pozițiile actuale în urma mișcării plăcilor ce formează scoarța solidificată a Pământului, adică datorită plăcilor tectonice. În istoria de 4,6 miliarde de ani a Pământului s-au mai petrecut multe alte schimbări, până ce planeta noastră a căpătat înfățișarea de azi. Concomitent a avut loc si formarea solului – pedogeneza[16, p.20].

Dar cum se formează solul însuși? Solul se formează la suprafața uscatului din stratul superior al rocilor pe anumite elemente de relief. Acest proces este foarte îndelungat și constă în interacțiunea mai multor factori de pedogeneză cum ar fi: roca-mamă, organisme vii (animale si microorganisme), clima, vegetație, relief, ape freatice și de suprafață, timpul geologic.

Rocile de la suprafața scoarței terestre, fiind supuse proceselor de dezagregare (care pot fi de trei forme: fizică, adică mărunțirea; chimică: producând-se reacții chimice sub influența apei de suprafață sau din rocă, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a oxigenului și dezagregarea biologică: adică efectul distructiv al diferitelor vietăți; efecte majore pot fi produse și de influențele chimice ale unor organisme vegetale, cum ar fi unele alge și licheni care produc acizi ce fac superfețele rocilor mai poroase), se sfărâmițează în particule mai mici – nisip, praf, mâl – și astfel participă la formarea structurii și compoziției chimice și mineralogice a solului.

Un alt factor extrem de necesar în formarea solului este clima. Ea condiționează formarea diferitor tipuri de soluri. Datorită climei, formei și înclinației planetei noastre Terra față de suprafața ecliptică. Fâșiile termice, numite si brâuri termice, la rândul lor contribuie la formarea zonelor climaterice, biogeografice. În așa mod se creează zonalitatea naturala.

Factorii pedogenetici sunt componenți ai mediului înconjurător a căror acțiune au contribuit la formarea învelișului de sol. Formarea solului este condiționată de acțiunea complexă a factorilor pedogenetici care acționează între partea superioară a zonei de contact dintre litosferă cu biosfera, atmosfera și hidrosfera. Rolul principal în formarea învelișului de sol îl au următorii factori pedogenetici: roca, clima, relieful, vegetația și fauna, apa freaticăși stagnantă, timpul și activitatea antropică. Toți acești factori sunt în strânsă interdependențăși au declanșat procesele de pedogeneză care au condus la formarea învelișului de sol. Solul nu se poate forma și nu poate evolua în cazul în care unul din acești factori nu acționează în procesul de pedogeneză[7,p.81].

Fig.1. Factorii pedologici care influențează la formarea profilului de sol

Solul are foarte multe definiții, fiecare semnificând ceva anume. Una din ele este următoarea: solul este materialul fragil și afânat care acoperă într-un strat subțire toata suprafața scoateți terestre. Fără el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei și florei. De aici deducem faptul ca solul depinde mult de forma de relief deasupra cărei se află. Construcția de bază a formelor de relief este creată de către forțe ce acționează în interiorul Pământului. Aceste procese extraordinare produc zilnic schimbări în această structură de bază, o deformează în mod continuu. Fertilitatea este și ea de două tipuri: fertilitate naturală și fertilitate economica.

Fertilitatea naturala (potențială), a solului este un rezultat al fenomenelor naturale (fizice, chimice, biologice), neinfluențate de om. Ea se dezvoltă continuu și este determinată de compoziția fizică și biochimică a solului, de condițiile de clima și relief și se manifestă prin capacitatea de reproducere spontană a vegetației.

Fertilitatea economică (antropogenă) a solurilor apare ca urmare a unor activități modificatoare a omului. Ea depinde de aplicarea corectă a tehnicilor agricole corespunzătoare (lucrări agrotehnice, îngrășăminte, irigații, desecări, etc).

Fertilitatea totală depinde de cantitatea de humus – aurul negru pe care îl conține solul. Humusul prezinta un amestec de substanțe organice foarte complicate. Unii chimiști consideră că humusul este cea mai complicată substanță pe planetă. Rolul de baza al humusului în procesul de solificare și în natură în genere constă în faptul că el reprezintă o substanță conservată, un acumulator de energie solară, fixate în materia organica de generațiile precedente ale plantelor și animalelor. Apariția humusului a stopat procesul de mineralizare, de descompunere totală a rămășițelor organice. Humusul a făcut posibilă acumularea pe viitor a energiei solare, a contribuit la formarea solurilor primitive inițiale, deci la apariția pedogenezei. În continuare evoluția organismelor terestre, a asociațiilor vegetale și animale s-a produs concomitent cu evoluția solurilor, contribuind astfel la evoluția ecosistemelor naturale. Humusul o substanță organo-minerală conține diferite elemente și substanțe nutritive, ce asigură fertilitatea solului.

Prin fertilitate se înțelege proprietatea solului de a asigura plantele cu substanțe nutritive (compuși ai elementelor chimice cu care se hrănesc plantele), apă și aer necesare dezvoltării normale în perioada de vegetație. Deci, solul este format atât din substanțe organice, cât și din substanțe minerale

Solul conține și o anumita cantitate de apă. Apa dizolvă unele substanțe nutritive pe care plantele le absorb împreună cu ea. Solul conține și aer, care este necesar pentru respirația rădăcinilor plantelor, animalelor și microorganismelor. Rezultă că solul nu este solid. Aproximativ 2/5 din el este alcătuit din apă și aer.

Un alt factor este timpul geologic. Solul se formează într-o perioadă îndelungată de timp. S-a constatat că solurile contemporane s-au format în ultimele 8-10 mii de ani. De exemplu, un strat de sol cu grosimea de un cm, pe o suprafață netedă, se formează într-o perioadă de la câteva zeci de ani până la 100 de ani.

Învelișul discontinuu al solului se numește pedosferă, grosimea sa variind de la câțiva cm până la câțiva metru. Stratul superior al solului este cel mai productiv și are aproximativ 25 cm.; cultivarea intensă însă poate diminua puternic cuternic calitatea sa.

Cu toate că exista posibilitatea de a cultiva plante în rezervoare cu apa, lucru care se numește hidroponica cea mai buna soluție este de a cultiva plante în sol. Acesta este rolul solului în natura, asta îl face deosebit si util, de neînlocuit.

În timp ce solurile sunt la fel de esențiale pentru societatea umană ca și aerul și apa, degradării solului nu i s-a acordat nici pe departe la fel de multă atenție precum s-a acordat amenințărilor la adresa celorlalte două elemente. Totuși solurile reprezintă baza pentru 90% din alimentația umană, alimentația animală, fibre și combustibil. Acestea susțin locuințele oamenilor și asigură materie primă și pânză freatică. Europa se confruntă cu așa probleme majore ca pierderea solului de la suprafață datorită eroziunii sau activităților de construcție, contaminării și acidificării. Aceste probleme se întâlnesc și în Republica Moldova. Lipsa de atenție acordată degradării solului poate fi observată nu doar în lipsa unor directive europene și naționale sau de obiective privind protecția solului, dar și în lipsă de date. În timp ce, de exemplu, 300 000 de terenuri din UE au fost identificate ca fiind categoric sau potențial contaminate, cea mai bună estimare este că există 1,5 milioane de zone contaminate.

Solurile din Republica Moldova și protecția lor

Solul prezintă un rol esențial în funcționarea normală a ecosistemelor terestre și acvaterestre, reprezentând o uzină imensă, la scară mondială permanent producătoare, prin procese automorfe, de fitomasă care constituie baza dezvoltării organismelor heterotrofe, inclusiv a omului.

În țara noastră resursele funciare și de sol reprezintă 33,8 mii km2, având următoarea structură pe categorii de folosința: teren agricol – 75,5%, păduri și plantații forestiere – 12,5%, alte categorii de terenuri – 12 %. Plantațiile perene – preponderent vii și livezi, care se supun cu regularitate lucrărilor și tratamentelor chimice, constituie 14,5% din terenurile agricole. Astfel suprafețele supuse lucrărilor intensive ocupă aproape 2/3 din suprafața totală a țârii și 85,3% din suprafața terenurilor agricole. După suprafața arabilă care îi revine unui locuitor,R. Moldova, cu 0,41 ha/locuitor, ocupă unuldin primele locuri în Europa, fiind devansată numai de Ungaria (0,466 ha/locuitor), Finlanda (0,424 ha/locuitor), Danemarca (0,422 ha/locuitor), Bulgaria (0,422 ha/locuitor), și România (0,422 ha/locuitor) [3, p.8].

După calitățile naturale, solurile Republicii Moldova fac parte din categoria celor mai valoroase din zona temperată.

Clasificarea solurilor Republicii Moldova

Pentru clasificarea solurilor în Republica Moldova a fost utilizat sistemul naturalist rus (1977).

Ulterior I.A.Krupenikov și V.P.Podâmov au elaborat „Lista sistematică a solurilor Republicii Moldova” (1987), care include cca 5000 de denumiri de soluri.

În scopul înlăturării dificultăților la aplicarea acestui sistem în cadrul efectuării ridicărilor pedologice la scara mare, în anul 1993 colaboratorii Institutului de Pedologie și Agrochimie „N. Dimo” au elaborat un sistem de clasificare și bonitare a solurilor mai simplu care a fost racordat cu clasificarea FAO-UNESCO și Baza Internațională de referință (IRB). După perfecționare (2001) acest sistem de clasificare și bonitare a solurilor la nivel superior include 17 tipuri și 65 subtipuri de sol (V. Cerbari, 2001).

În anul 1999 A. Ursu propune „Clasificarea solurilor Republicii Moldova”, care a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova nr. 1261 din 16 noiembrie 2004 (anexa nr. 3 la Regulamentul cu privire la conținutul documentației cadastrului funciar – Clasificarea solurilor Republicii Moldova și notele debonitare, Monitorul oficial al RM, nr. 212-217 (1566-1571) 26 noiembrie 2004, p. 84)

„Clasificarea solurilor utilizată în Republica Moldovapresupune evidențierea și identificarea solurilor pe baza proprietăților lor intrinseci, precum și folosirea unor particularități ale orizonturilor în scopuri diagnostice” (după A. Ursu, 1999).

Conform acestei clasificări ca urmare a condițiilor bioclimatice neomogene a teritoriului Republicii Moldova, acțiunii și interacțiunii diferitor procese de pedogeneză, învelișul de sol este divizat în 13 tipuri, care sunt unite în 5 clase. În cadrul tipurilor sunt evidențiate 36 subtipuri. Autorul menționează că clasificarea„ … păstrează și respectă principiile de bază a pedologiei genetice.

Solul este conceput și caracterizat ca un corp specific, care integrează într-un tot unic construcția verticală a profilului, particularitățile și interdependența dintre toate orizonturile și suborizonturile genetice[7, p.91].

Spațial, pe teritoriul Moldovei este pronunțata zonalitatea pe altitudine si pe latitudine. În nord-vestul Codrilor, la altitudinea de 300-400 m deasupra nivelului marii, în pădurile de fag si carpen s-au format solurile brune de pădure. La altitudinea de 200-250 m deasupra nivelului marii, în gorunișuri s-au format soluri cenușii de pădure, iar în locurile mai joase – cernoziomurile care parca conturează solurile cenușii si brune de pădure [16, p.200].

Cele mai răspândite soluri din Moldova sunt cernoziomurile, care ocupa 75 la suta din suprafața teritoriului tarii [anexa nr.1].

Pentru Codri sunt caracteristice solurile brune de pădure si cele cernoziomce. Zonalitatea pe latitudine este marcată bine de caracterul răspândirii cernoziomurilor. În nordul republicii predomina cernoziomurile tipice si levigate, în partea centrala se întâlnesc cernoziomurile podzolite si levigate, iar la sud sunt răspândite cernoziomurile obișnuite și carbonatice. În luncile inundabile ale râurilor sub vegetația de luncă și de baltă s-au format solurile intrazonale. Eroziunile au influențat la formarea solurilor cu diferit grad de eluviune. Sunt răspândite soluri de toate profilurile, aluviale și deluviale. După componența fizico-chimică, solurile fertile constituie 80% din teritoriul republicii. Din ele 63% revin solurilor cu textura lutoasa, 15% – ușoare, argiloase-grele. 17% din total sunt soluri luto-nisipoase și ușor lutoase. Cele argiloase (grele) ocupă 1%, cele luto-nisipoase 3% , si solurile pietroase 1,5%.

Republica Moldova este împărțită în 3 provincii de soluri și anume:

Provincia de silvostepa ce ocupa 38,8 % din teritoriul republicii. În aceasta provincie predomina cernoziomurile tipice si cele levigate. Solurile cenușii de pădure constituie circa 10 %. Suprafața solurilor hidromorfe, precum si a celor humice carbonate este neînsemnată.

Provincia de păduri a Moldovei Centrale (Codrii) ocupa 16 % din teritoriul republicii. Suprafața solurilor de pădure constituie 40 %, a cernoziomurilor podzolite si celor levigate – circa 30 %.

Provincia de stepa a Dunării ocupa 34,7 % din teritoriul republicii. Genetic, tine de vegetația de stepa. Aici predomina cernoziomurile obișnuite si cele carbon atice, pe alocuri se întâlnesc cernoziomuri xerofite de pădure si cernoziomuri compacte [16,p.155].

Suprafața terenurilor erodate în ansamblu pe țară constituie 877644 ha, din care 504777 ha sunt slab erodate, 259332 ha mediu erodate și 114165 ha puternic erodate. În prezent, pe teritoriul Moldovei circa 40 la sută din terenurile agricole au soluri erodate de diferite grade: slab erodate – 23,2 la sută, moderat-erodate – 11,7 și puternic erodate – 4,9 la sută.

Conform unor date, din anul 1965 până în anul 2000, suprafața totală a terenurilor agricole erodate, în diferită măsură (slab, moderat, puternic), a crescut de la 590 mii ha la 859 mii ha. Dacă analizăm datelor oficiale, suprafața terenurilor erodate a crescut cu 45%, de facto, ea s-a dublat.Ignorarea principiilor ecologice ale agriculturii contemporane a dus la scăderea fertilității solului [3,p.41].

Tabelul 1

Raionarea solurilor din Republica Moldova

Protecția solurilor. Mulți cercetători sunt de părere că poluarea este o consecință a activității umane. Ei afirmă acest lucru plecând de la ideea că, dezvoltarea numerică a omenirii, creșterea nevoilor și evoluția continuă a tehnologiei sunt principalii factori ai degradării solului. De-a lungul secolelor, Pământul a fost profund modificat de aceste activități ale oamenilor. S-a ajuns la această situație deoarece aceștia au crezut că rezervele Pământului sunt interminabile. În prezent procesele de degradare s-au accelerat și, drept urmare, specialiștii au încercat să facă cunoscută această situație prin prezentarea de programe informative. Interesul pentru poluarea mediului a crescut enorm în ultimii ani pentru întreaga populație a globului, a instituțiilor și a diverselor organizații. Trebuie menționat faptul că și anumite persoane au tras semnale de alarmă. Primii vizionari care au tras semnalul de alarmă legat de deteriorarea mediului înconjurător au fost oamenii de știință din secolul al XIX-lea. Aceștia au încercat să învețe populația despre cum să protejeze mediul. În ceea ce privește conceptul de protecție a naturii, acesta a fost introdus de biologi și romantici pe la mijlocul secolului al XIX-lea [16, p.75].

Trebuie să recunoaștem faptul că, aproape toate deșeurile solide sunt depozitate prin înghesuire sau aruncate întâmplător pe sol. De la mucul de țigară până la mașina abandonată din spatele blocului, de la picătura de ulei scursă din combina de treierat grâul până la munții cu diverse deșeuri de la groapa de gunoi, toate sunt poluări directe ale solului făcute de oameni. Bineînțeles, în mod conștient sau inconștient.

Noi, ar trebui să fim mai conștienți de impactul acțiunilor noastre asupra solului și ar trebui să facem tot posibilul în a nu-l polua, asta dacă ne dorim o viață mai sănătoasă. Dar pentru ca acest lucru să fie realizabil, e necesar sa cunoaștem câteva elemente referitoare la importanța ecologică a solului:

se află în strânsă legătură cu aerul unei regiuni prin structura și natura lui;

influențează calitatea surselor de apă subterană și de suprafață;

contribuie la creșterea și dezvoltarea vegetației;

“participă” la dezvoltarea socio-economică a așezărilor umane.

Cu toții ar trebui să realizam importanta pe care o are solul în cadrul ecosistemului și, fără sa pierdem din vedere faptul ca întreaga noastră existența se derulează aici, pe Terra, sa încercăm împreună să contribuim la construirea unui vis: un pământ sănătos și prosper. Trebuie să devenim conștienți de primejdia care amenință viitorul și să depunem doar eforturi de voința pentru a conserva și a proteja planeta! Am putea începe prin a arunca mucul de țigară și ambalajele acolo unde trebuie.

CAPITOLUL II. EVALUAREA FACTORILOR DE MEDIU

A RAIONULUI UNGHENI ȘI A COMUNEI PETREȘTI.

MĂSURILE DE AMELIORARE

2.1. Managementul ecologic a resurselor funciare din raionul Ungheni.

Starea actuală a resurselor funciare

Relieful raionului Ungheni se caracterizează prin zone de dealuri joase, văi largi, lunca cursului mijlociu a râului Prut, ce fac parte din podișul Moldovei Centrale.

Clima este temperat continentală, ca și în întreaga republică. Iarna este blândăși scurtă, vara este călduroasă și lungă. Temperatura medie anuală a anului este pozitivă și oscilează între 8° C și 9° C. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 350 și 380 mm.

Suprafața totală a raionului Ungheni constituie circa 108262, 14 ha, dintre care 65 % sânt folosite în agricultură. Predomină solurile fertile: circa 75-80% din suprafață este acoperită cu cernoziomuri [anexa nr.2].

Dintre alte tipuri de soluri se mai întâlnesc solurile brune de pădure, cenuși de pădure, calcaroase. Bonitatea medie a solului variază între 65-70 puncte. Pe teritoriul raionului este puternic dezvoltată eroziunea de suprafață și cea liniară (de adâncime).

Aceste procese sânt cauzate de caracterul fragmentat al reliefului, ploile torențiale frecvente, predominarea rocilor ușor erodabile,precum și un șir de factori de natură antropică.

Terenurile degradate constituie circa 30 % din suprafața totală a raionului Ungheni.

Comuna Petrești, baștina mea, se află la o distanță de 12 km nord de centrul raional Ungheni, la 1 km de calea ferată Ungheni – Bălți și de traseul internațional Chișinău –Iași, la 115 km de Chișinău.

Suprafața totală e de: 4501,01 ha, dintre care: pământ arabil – 3215 ha, pășuni – 486,59 ha,culturi multianuale- 36,26 ha, teren proprietate publică – 118,001 ha, teren proprietate de stat- 752,11 ha, teren proprietate privată – 677,32 ha, suprafețe irigate – 640 ha.

Fig.1. Raionul Ungheni este amplasat geografic în partea de centru-vest a Republici Moldova

Fig.2. Suprafața solurilor degradate, r-ul Ungheni, ha.

Tabelul 2

Categoriile și deținători de terenuri

Conform raionării agro-pedoclimatice a Republici Moldova teritoriul comuni Petrești face parte din raionul 3c subraionul cernoziomurilor pulverulente obișnuite și carbonatice a teraselor râului Prut [15, p. 30-31].

Diversitatea condițiilor naturale de solificare șiinteracțiunea lor cu factorul antropogen au condus la formarea pe teritoriul moșiei comunei a unui înveliș de sol cu caracter variabil și complex. Diferențierea solurilor are loc conform altitudinilor. Pe cumpenele apelor în condiții automorfe s-au format solurile cernoziomice.

În depuneri și lunci s-au format solurile freatice umede, lacoviști semimlăștinoase și mlăștinoase. În lunca râului Delia învelișul de sol este format din soluri aluviale de diferite grade de salinizare și alcoolizare.

Pe versanții înclinați se observă procesele de eroziune contemporană cu diferită intensitate de dezvoltare și formarea eroziunii liniare cu formarea ravenelor și canalelor. Practic toate solurile într-o măsură mare sânt tehnoantropogen transformate (desfundate, plantate, desecate, irigate).

În rezultatul cercetărilor au fost determinate următoarele tipuri de soluri [7, p. 91-92]:

Cernoziomurile obișnuite

Se caracterizează prin levigarea carbonaților din partea de sus a profilului (efervescența – 30-60 cm), reacțiasoluției solului neutră sau slab alcalină, cu un conținut de humus moderat până la adâncime mare.

Cernoziomurile obișnuite au profil divizat în următoarele orizonturi:

Ar – A – Bca – BC – CCa,

unde: Ar – orizontul humuso – acumulativ arabil

A – humuso – acumulativ

Bca – orizontul de trecere carbonatic

CCa – roca mamă

Culoarea în partea superioară a profilului este cenușiu întunecat cu nuanțe cafenii,în orizontul „B” brună neagră cu nuanțe galbene. Dacă granulometria solului este mai ușoară atunci culoarea este mai deschisă.

Structura solului este granulară – glomerulară, în orizontul Ar – glomerulară – pulverulentă. În partea superioară a profilului solul este afânatși slab compact, cu o capacitate mai sporită se caracterizează orizonturile carbonate. Trecerea la un orizont la altul este lentă.

Grosimea stratului humificat este de 80 – 96 cm la solurile puternic profunde și 65-78 cm la moderat profunde. Se caracterizează conținutul de humus în stratul arabil 3,1-3,45 % cu adâncimea cantitatea lui se micșorează treptat. Suma cationilor de schimb este de 27-30 mg ecv. \100g de sol. Din cationi predomină cei de la ².

Reacțiasoluției solului în stratul superior este neutră, mai jos trece în slab alcalină și alcalină. Carbonații apar la adâncimea de 40-60 cm acumularea maximală de carbonați se evidențiază la adâncimea de 140-150 cm 12,2 %.

Conținutul de argilă fizică 50-56 % arată că solurile sânt lutoase-argiloase.

Cernoziomurile obișnuite slab erodate în urma spălării a jumătate din orizontul „A” posedă profunzimea profilului (A+B) 66-77 cm.

Culoarea profilului este întunecată,orizontul „A”- cenușiu închis cu trecerea treptată în brun și apoi în culoarea rocii parentale. Structura în partea superioară a profilului este pulverulentă,a orizontului „A” glomerulară-grăunțoasă, orizontul „B” este macrogrăunțos-glomerular. Textura orizonturilor superioare „Ar”, „A” este afânat-compactizare, mai adânc slab compactează. Conținutul de humus în stratul arabil este de 2,8 %, cu adâncimea cantitatea lui se micșorează treptat. Reacțiasoluției solului este slab alcalină și alcalină.

Carbonații apar la adâncimea de 40-50 cm. În cantității de 3,4 %,iar maximul lor este de 11 % în roca parentală.

Conținutul de argilă fizică 47-49 % arată că solurile sânt lutoase-argiloase.

Cernoziomurile carbonatice

Sântrăspândite pe diferite forme de relief. Ca roci de solificare servesc argilele și luturile leosidale pe depozitele aluvial-deluviale.

Criteriul diagnostic a acestui subtip de cernoziom este aparițiaefervescenței de la suprafață sau în partea superioară a orizontului „A” (până la 30 cm). Carbonații apar sub formă de mucegaiuri, miceliu. Pentru cernoziomurile carbonatice este caracteristică argilizarea secundară a părții superioare a profilului deoarece se observă un conținut mai sporit a argilei fizice față de orizonturile inferioare și rocă.

Cernoziomurile carbonatice au profilul format din următoarele orizonturi:

Ar – Aca – Bca – BCca – Cca,

unde: Ar – orizontul humuso – acumulativ arabil

Aca – humuso – acumulativ carbonatic

Bca – orizontul de trecere carbonatic

BCca – suborizontul de trecere carbonatic

Cca – roca parentală

Culoarea profilului în partea superioară este cenușiu-neagră, în jos pe profil trece în cenușiu-cafeniu în orizontul „B” este prezent miceliu alb de carbonați.

Textura în partea superioară este afânată, în cea inferioară slab compactă și compactă.

Structura este nestabilă glomerulară, granulară – glomerulară, iar în orizontul arabil – prăfoasă. Trecerea de la un orizont la altul și în roca de solificare este lentă.

Grosimea stratului humificat (A+B) constituie 63-79 cm la solurile moderate profunde și mai puțin de 60 cm la solurile semiprofunde. Conținutul de humus în stratul arabil variază în limitele 2,6-2,9 %. Cu adâncimea cantitatea lui se micșorează până la 0,8-0,9 % în stratul 70-80 cm.

Suma cationilor de schimb variază în limitele 25-30,4 mg. ecv. /100 g sol. Cationii de la ²+ predomină asupra celor de Mg²+ în raport de 5:1. carbonații apar de la suprafață în cantității mici 1,4-2,4 % cu adâncimea cantitatea lor creștepână la 14-16,8% (în roca parentală). Reacțiasoluției solului este slab alcalină în stratul superior, cu adâncimea trece în alcalină. După conținutul de argilă fizică 47-52 % și 62-61 % solurile sânt lutoase-argiloase și argiloase-lutoase.

Cernoziomurile carbonatice erodate slab în urma spălării aproape jumătate din orizontul „A” posedă o profunzime de 63-79 cm.

Conținutul de humus în stratul superior (9-20 cm) variază în limitele 2,6-3,1 %. Cu adâncimea cantitatea lui se micșorează treptat. Suma cationilor de schimb este de 29,6-30,9 mg ecv./100 g sol. Cationii de la Ca2+ predomină asupra cationilor de Mg2+. Raportul lor este de 4:1. Reacția solului e slab alcalină și alcalină. Carbonații apar de la suprafață în cantității de 1,4-2,1% cu adâncimea cantitatea lor creștepână la 12-15,6% (în roca parentală). După conținutul de argilă fizică de 48-46 % și 44 %, solurile sânt lutoase-argiloase și lutoase mediu.

Cernoziomurile carbonatice slab erodate gluzac în adâncime se întâlnesc în locurile cu o componență litologică omogenă a rocii parentale cu o stratificare superficială a rocii premiabile. Aceasta duce la stabilirea pânzei freatice. Pentru aceasta soluri este caracteristic predominarea proceselor anaerobe ce duc la schimbarea pedogenezei cu eliberarea fierului și compușilor săi. În partea de jos a profilului apar cutane gleice cu nuanță albăstrie, măslinie, concrețiuni de Fe2O și MnO4.

Cernoziomurile carbonatice moderat erodate sânt legate de versanți cu înclinație medie și au pierdut în rezultatul eroziei aproape tot orizontul „A”.

Grosimea stratului humificat rămas constituie 46-59 cm. Se caracterizează cu următorii indici fizico-chimici:

Conținutul de humus în stratul arabil variază în limitele 1,8-2,1 %. Suma cationilor de schimb este de 26-31 mg ecv./100 g sol. Din cationii predomină cei de la 2+.

Carbonații apar de la suprafață în cantității de 2,4-7,6 cu adâncimea cantitatea lor creștepână la 12-14,8%. Reacțiasoluției solului pe întregul profil este alcalină.

După conținutul de argilă fizică 61-48% și 42% solurile sânt argiloase-lutoase, lutoase-argiloase și lutoase mediu. Aceste soluri sânt delimitate de contur, precum și în asocieri cu cele slab și puternic erodate. Cernoziomurile carbonatice puternic erodate sânt legate de versanții cu înclinație mare și au pierdut în urma eroziei orizontul „A” și o bună parte a orizontului „B”. Solul rămas are profunzimea 17-29 cm. Solurile sunt delimitate cu contur, precum și în asocieri cu cele moderat erodate.

Conținutul de humus în stratul 0-20 cm variază în limitele 1,9-1,2%.

Suma cationilor de schimb este de 28-29 mg ecv./100g sol. Din cationic predomină cei de la 2+. Reacțiasoluției solului este alcalină. Cantitatea de carbonați în stratul superior este de 13%, cu adâncimea crește până la 16,2% în roca parentală. Componenta granulometrică a solurilor este diferită.

În partea de jos a profilului apar cutane gleice cu nuanțe albăstrii, măslinii, concrețiuni de Fe2O3 și MnO4.

Solurile deluviale

Sunt răspândite pe elementele joase a reliefului. Se formează în urma aluviunii. Procesul deluvial este mai bine exprimat decât procesul de solificare. Solurile zonale sânt acoperite de depuneri deluviale contemporane sau proluviale.

Apele freatice sunt la adâncime mai joasă de 2,5 m și nu influențează esențial la procesul de solificare. Deseori orizontul întunecat poate conține mai puțin humus decât solul astupat în urma procesului de depuneri a materialului de solificare de pe solurile erodate, în acest caz se obține profil inversat.

În general aceste soluri se aseamănă cu cernoziomurile profunde cu diferențierea diferită a hidromorfizmului, precum șiinfluența considerabilă a vegetației de luncă.

Lacoviștile deluviale se formează în luncile umede. La aceste soluri procesul de luncă predomină asupra procesului cernoziomic de formare a solului. Apele freatice se află mai aproape de suprafață (1,5-2,0 m) și influențează considerabil la procesul de solificare.

Partea de jos a profilului e gleirată,ea conține cutane gleice cu nuanțe măslinie, fracțiuni negre de MnO4, precum și pete brun-ruginii a acumulării de Fe2O3. Structura părții de jos a profilului este, bulgăroasă, bolovănoasă. În stare umedă este aderent lipicios.

Lacoviști mlăștinoase

Lacoviștile mlăștinoase humico-gleice se întâlnesc pe elementele joase a reliefului și pe versanții slab înclinați în locurile unde apele freatice ies la suprafață. S-au format sub influența apelor freaticeși a vegetației de luncă. Aceste condiții contribuie la gleizarea profilului solului.

Nivelul apelor freatice poartă un caracter nepermanent. Primăvara și în anii cu precipitații esențiale apele freatice apar la suprafață sau se află în limitele stratului 0-50 cm.

Caracteristic pentru aceste soluri este supraumezirea profilului, care se divizează în II orizonturi: superior humico-gleic, bogat în substanțe organice șiinferior.

Profunzimea orizontului superior este diferită în dependență de gradul procesului de înmlăștinire, și variază în limitele 40-60 cm cu profunzimea totală 87-100 cm.

Solurile aluviale

Aceste soluri sânt legate de elementele joase a reliefului în cazul de luncă r. Delia.

S-au format aceste soluții sub influența apelor freatice, precipitațiilor atmosferice și a vegetației de luncă.

Caracteristica pentru aceste soluri este profilul humificat până la 150 cm, gleizarea părții inferioare a profilului, adâncimea pânzei freatice 0,6-1,2 m.

Nivelul ridicat al apelor freatice contribuie la umezirea de lungă durată sau temporară a solurilor formate pe aceste depozite, are o mulțime de pete brune-ruginii a compușilor de Fe2 O3și MnO4. Reacția solului este alcalină și puternic alcalină. După conținutul de Na absorbit 14% și 35% solurile moderate și foarte puternic alcalizate.

Solurile deformate de alunecări de teren

Sunt răspândite pe versanții deluroși cu proprietăți de erodare. S-au format în urma mișcării masei de sol în trecutul apropiat, la moment procesele de eroziune s-au stopat, suprafața un pic s-a nivelat. În rezultat mișcării haotice pe versanți a stratului de sol, are loc amestecarea orizontului și a rocilor. În unele cazuri s-au păstrat toate orizonturile existente până la începutul mișcării, dar deseori solurile nu posedă un orizont bine determinat.

Formarea alunecărilor active este cauzată de mișcarea maselor de sol pe versanți în jos sub influența forței de greutate, șiexistența rocii premiabile, ce duce la stabilirea pânzei freatice.

Grundul nehumificat al alunecărilor active

Sunt plasate aceste soluri pe versanții deluroși cu proprietăți de erodare. S-au format în urma mișcării masei de sol în trecutul apropiat. Învelișul de sol de pe alunecările active reprezintă o repartizare haotică a solurilor erodate, deluviale salinizate și alcalinizate. Alocuri la suprafață ies apele freatice. Se observă inversia orizonturilor și a pro filelor întregi.

Microrelieful acestor soluri este foarte complicat. Pentru scoaterea acestor terenuri în asolamente este necesară înierbarea și împădurirea unor sectoare a terenurilor.

Gradul de bonitare a solurilor grupei este de 37-100 [9, p. 5-6].

Actualmente, circa 80% din suprafața totală a raionului se caracterizează printr-o capacitate de nitrificare foarte scăzută (sub 10 mg/100 g de sol), 59% din suprafața totală având un conținut foarte scăzut (21%) și scăzut (38%) de fosfor mobil.

În ultimii 5-6 ani, anual se încorporează în sol numai câte 8-11 kg/ha de elemente nutritive. Odată cu recoltele obținute, se extrag din sol și se exportă circa 200-220 kg/ha de elemente nutritive. Deci, bilanțul elementelor nutritive în agricultură este profund negativ – minus 190-210 kg/ha. Conform normativelor, returnarea elementelor nutritive în sol prin aplicarea fertilizanților în doze optime asigură majorarea recoltelor cu 35-40% și invers. Necompensarea pierderilor de substanțe organice și micșorarea în fiecare an a elementelor nutritive va duce implicit la scăderea fertilității și reducerea esențială a volumului și calității recoltelor, îndeosebi ale celor de grâu. Este necesar de menționat că unui număr semnificativ de unități teritorial administrative din raion înprezent le revine resurse financiare de o calitate redusă. În condițiile când nota medie ponderată de puncte de bonitate pe țară constituie 63, în unele gospodării agricole această abia depășește 50 de unități. Astfel, în raionul Ungheni, nota medie ponderată de puncte constituie 54 [3, p.22].

Măsuri cu privire la efectuarea lucrărilor de protecție a solurilor

În anul 2013 pe teritoriul raionului Ungheni de către Î.S. „Silva–Centru din Ungheni” au fost efectuate plantări în fondul forestier pe suprafața de 13.2 ha., iar de către primăriile r-nul Ungheni în lunile martie-noiembrie anul 2013 au fost plantați în total 18188 arbori și 200 arbuști în spatii verzi, pe malurile râulețelor și pâraie iar de către SA „Drumuri Ungheni” au fost plantații 500 arbori de specia nuc și pentru extinderea fondului forestier pe anul 2013 nu sa produs.

În anul 2013 de către producătorii agricoli din r-nul Ungheni au fost aplicate îngrășăminte chimice inclusiv sub culturi agricole 5775 chintale. Reiese că în mediu în raion au fost aplicate îngrășăminte chimice 57,0 kg la 1 ha de culturi agricole. Aplicarea îngrășămintelor naturale constituie 28400 tone, inclusiv sub culturi agricole 21000 tone. Deci în anul 2013 în mediu pe raion au fost aplicate îngrășăminte naturale cîte 0,60 tone la 1 ha de culturi agricole.

Factorii de degradare și sursele de poluare a resurselor funciare

Eroziunea solului. Principala cauză ce duce la degradarea sau distrugerea totală a solului este eroziunea apelor sau cea eoliană. Acest dușman al solului este declanșat însă de către proasta gospodărie făcută de om de-a lungul timpului.

Pentru a mări suprafața terenurilor omul a defrișat pădurile, a desțelenitpajiștile, lăsând solul fără covorul vegetal natural protector. Astfel se creează cele mai bune condiții pentru acțiunea eroziunii.

Cauzele degradării solului:

Folosirea greșită a terenurilor;

Distrugerea învelișului vegetal;

Desțelenirea exagerată a pământurilor;

Prelucrarea neregulată a solului;

Folosirea tehnicii agricole grele;

Irigarea incorectă;

Pe lângă pierderea stratului de suprafață a solului, eroziunea favorizează înstrăinarea unor cantității din cele mai importante elemente minerale (potasiu, fosfor, magneziu, N, Ca).

Eroziune prin apă

După agentul provocator deosebim:

Eroziune eoliană

Combaterea: eroziunii prin apă pe terenurile agricole cultivate se face prin prelucrarea solului de-a lungul curbei de nivel, arătură adâncă, grăparea solului primăvara, alterare fâșiilor de culturi prășitoare cu culturi de păioase. În măsurile de combatere a eroziunii o mare importanță are utilizarea îngrășămintelor corespunzătoare, pentru a asigura dezvoltarea normală a plantelor. Sunt bine venit măsurile de împădurirea terenurilor degradate prin eroziune.

Eroziunea eoliană a solurilor este provocată de vânturi puternice.

Combaterea eroziunii eoliene:

Folosirea perdelelor forestiere de protecție;

Introducerea îngrășămintelor organice;

Introducerea cu îngrășăminte minerale (pentru lupta cu eroziunea eoliană);

Culturi de plante ce asigură o bună protecție a solului (păioase, floarea-soarelui, plante furajere);

Reducerea la minimum a lucrărilor agricole corespunzătoare.

Fig. 3. Degradarea solului [elaborată de autor]

Poluarea solului

Putem spune, fără exagerare, că poluarea solului este o problemă destul de actuală, iar, în anumite regiuni deosebit de gravă.

Cauzele poluării solului sânt următoarele:

Depozitarea necontrolată la suprafața solului a deșeurilor solide menajere cum sunt:

Resturi alimentare;

Hârtii;

Sticlă;

Ambalaje;

Cenușă…

Tratare cu substanțe chimice a terenurilor agricole în scopul sporirii fertilitățiilor sau combaterii dăunătorilor plantelor agricole. Atunci când se exagerează în utilizarea acestor substanțe, poate rezulta o poluare accentuată a solului care apoi se face resimțităși în produsele alimentare, în aer, în sursele de apă.

Introducerea îngrășămintelor minerale sporește roada la ha, însă, pe lângă componentele care sporesc fertilitatea solului și accelerează ritmul de creștere al plantelor, îngrășăminteleconținși componente străine ce impurifică solul. Mai mult ca atât, din cantitatea de îngrășăminte minerale introduse în sol, plantele sânt în stare de asimilare doar 50%. Excesul de îngrășăminte din plante trec la consumarea în organismul uman, sau a animalelor, provocând diferite boli. Pe această cale are loc acumularea, înaparatul digestiv, anitraților și transformarea lor, de către flora intestinală și procesul de nitrare, în nitrozamine, care nu sânt altceva decât agenți cancerigeni extrem de puternici.

Măsuri de protecție a resurselor funciare

În prezent cea mai mare bogăție a plaiului moldav, solurile suportă acțiunea factorului antropic. Ca rezultat,o mare parte din ele și-au pierdut calitatea sa esențială-fertilitatea, multe din ele sânt erodate, salinizate, poluate, înmlăștinite.

Pentru a ameliora starea învelișului de sol este necesar.

de a limita repartizarea, pentru necesități neagricole a pământurilor fertile;

sporirea fertilității solurilor puțin productive recultivarea solurilor distruse prin metoda de suprapunere a unor noi structuri de pământ;

majorarea normei anuale de îngrășăminte organice pe seama micșorării normei de îngrășăminte minerale, aplicarea asolamentelor științific argumentate;

aplicarea diferențiatăși strict reglementată a îngrășămintelor minerale și a pesticidelor;

crearea unor soiuri rezistente de plante agricole rezistente la condiții extreme;

sădirea perdelelor forestiere de protecție;

mărirea suprafețelorîmpădurite a terenurilor puternic poluate cu interzicerea oricărui activități economice [5, p. 68].

În raionul Ungheni unii producători agricoli cu succes au început implementarea Tehnologiilor Conservative de Lucrare a Solului. Procesul odată început, pare să continue și să se extindă pe arii tot mai mari. Numărul producătorilor agricoli, care manifestă un interes sporit pentru implementarea No-Tillului și a Mini-Tillului în raion este în creștere. Însă pentru majoritatea agricultorilor din comuna Petriși, mă refer în special la cei, care încă nu și-au extins terenurile pe suprafețe mari, tehnologia conservativă de lucrare a solului mai rămâne un scop, sau un obiectiv care ar putea fi atins întru-un viitor nedeterminat.

Prevenirea și combaterea alunecărilor de teren

prevenirea alunecărilor de teren prin construirea canalelor de evacuare rapidă a apei pluviale;

drenarea terenurilor prin diferite metode;

captarea izvoarelor de coastă;

zidurilor de sprijin;

contra banchetelor.

2.2. Starea ecologică a aerului atmosferic, resurselor acvatice, biodiversității și gestionarea deșeurilor menajere din raionul Ungheni și a comunei Petrești

Aerul atmosferic. Starea actuală și surse de poluare.

Calitatea aerului atmosferic este influențată în mod semnificativ de sursele de poluare antropogenă, mai ales în orașeși în apropierea zonelor industriale. In ultimii ani ponderea surselor industriale în poluarea aerului a scăzut în mod constant, iar principala sursă de poluare a devenit transportul auto.

Pe teritoriul raionului amplasate circa 295 surse staționare de poluare a aerului. Doar circa 10% dintre acestea sunt dotate cu instalații de captare și purificare.

Tabelul. 3

Dinamica emisiilor principalelor substanțe nocive (tone pe an) în anii

2008-2012, raionul Ungheni [datele inspectoratului ecologic Ungheni]

Tabelul 3 ilustrează dinamica emisiilor pentru ultimii ani în – 2012, raionul Ungheni [datele inspectoratului ecologic Ungheni. Cota foarte mare a anhidridei sulfuroase se explică prin utilizarea păcurii și cărbunelui cu un conținut sporit de sulf.

Din datele prezentate mai sus se observă o scădere a emisiilor a principalilor poluanți de la sursele fixe de poluare, datorită introducerea unor noi tehnologii mai puțin poluante cât șistaționării multor întreprinderi [14, p. 213].

Pe teritoriul raionului Ungheni sunt amplasate 75 de întreprinderi poluatoare a bazinului aerian (anexa 4).Starea actuală a întreprinderilor ce servesc ca surse de poluare a aerului atmosferic din raionul Ungheni s-a îmbunătățit comparativ cu anii precedenți, deoarece cazangeriile care funcționau pe bază de păcură și cărbune au fost retehnologizate și funcționeză pe bază de gaze naturale. Majoritatea întreprinderilor înregistrate ce activează au efectuată inventarierea surselor de poluare și activează în baza autorizațiilor pentru emisii de poluanți în aerul atmosferic. Pe teritoriul raionului sînt amplasate – 75 intreprinderi, dintre care 9 întreprinderi industriale: (S.A. „Natur Bravo”, S.A. „Covoare Ungheni”, S.A. „Magistrala”, S.A. „Drumuri Ungheni”, S.A. „Ceramica Ungheni”, S.A. „Ungheni Vin”,SRL „Simex- Ungheni”, SA „Cereale -Prut”, SRL „VM Plumcom”), 2-întreprinderi de transport: (S.A. „Autocar Tranzit”, SRL „Rincor Prim”), 11 întreprinderi care dispun de 19 stații de alimentare cu carburanți, și 2 baze de produse petroliere:

1. Î.S „Moldresurse”, s. Pîrlița

2. SRL „Vero Nadina” – se află în stadie de construcție, or. Ungheni, 40 – cazangerii, dintre care 7 pe combustibil solid, 1 – păcură, 32 – gaze naturale. Sursele fixe de poluare din raionul Ungheni clasificate după nivelul de emisii în atmosferă revin la categoria III ce se referă întreprinderile cumasa emisiilor pînă la 100 t.[9, p. 56].

Sursele mobile de poluare. În raza raionului există circa 7,5 mii unități de transport auto. Starea tehnică a parcului de automobile este foarte proastă, fapt care determină depășirea frecventă a normelor de emisii. În poluarea mediului este semnificativă contribuția transportului internațional auto. Sursele principale de poluare a aerului atmosferic sunt autotransportul din dotarea întreprinderilor și sectorul particulari. Cu ajutorul utilajului din dotarea I.E. Ungheni de către colaboratorii postului mobil a fost controlat nivelul gazelor de eșapament la autotransporturi din întreprinderi, gospodării și transport particular, anume 383 unități, inclusiv 170 cu motor dizel. În cadrul operațiunii „Aer Curat” în două etape au fost controlate 350 autotransporturi, inclusiv 135 motor dizel.

Plata pentru poluarea aerului atmosferic de la sursele staționare achitată în anul 2012 de către agenții economici ce activează pe teritoriul raionului Ungheni constitue 53297,74 lei. S-au eliberat 51 autorizații de emisii în atmosferă.

Măsuri de protecție a bazinului aerian

Modernizarea utilajului și trecerea cazangeriilor la folosirea gazului natural.

Implementarea tehnologiilor performante.

Dotarea întreprinderilor cu mijloace performate de purificare.

Implimentarea monitoringului privind protecția aerului atmosferic în toate ramurile economiei naționale și în cadrul tuturor proceselor tehnologice.

Dotarea înterprinderilor poluatoare a aerului atmosferic cu mijloace de captare, purificare și neutralizare.

Sursele mobile poluează cel mai mult aerul atmosferic, din aceste considerente este necesar folosirea carburanților de tip european: euro 1, euro 2 ș.a. de acest tip pentru a diminua emisiile de Pb, oxizi de azot și sulf.

Gestionarea corectă a deșeurilor, întrucât la descompunerea unor tipuri de deșeuri se degajă gaze toxice precum metanul, hidrogen sulfurat, amoniac ș.a., care în același timp provoacă disconfort estetic.

O măsură de protecție și prevenire este plantarea arborilor – fie în calitate de fîșii forestiere sau păduri. Ecosistemele silvice formează un microclimat aparte contribuind la curățarea aerului, diminuarea poluării fonice.

Educarea ecologică a populației este o măsură de viitor pentru protecția mediului la general [13, p.74].

Sursele care poluează aerul atmosferic foarte puțin poluiază solul.

Resursele acvatice. Starea actuală a resurselor acvatice.

Apa, alături de aer și sol, constituie o condiție naturală fundamentală, de care depinde existența și progresul societății omenești. Dezvoltarea societății a fost și rămâne strâns legată de accesul la resursele de apă, iar cele mai mari și dinamice așezări umane sunt condiționate de proximitatea resurselor de apă abundente și de calitate.

Apa e unul din factorii de mediu, poluarea căruia este greu de evitat comparative cu aerul atmosferic, calitatea căruia e greu de controlat.

O apă este considerată poluată când compoziția sau starea sa fizică ori chear estetică sânt modificate direct sau indirecte de acțiunile omului,în așa măsură cănu se mai pretează a fi utilizată în stare naturală [8, p.16].

Calitatea apei râului Prut, în general, se încadrează în categoria ,,moderat poluată”, dar în aval de localitatea Valea Mare este de categoria ,,puternic poluată”.

În acest segment este sporită cantitatea compușilor organici din cauza deversării efluenților de la stațiile orășenești de epurare Ungheni și Iași.

În rezultatul cercetării probelor de apă prevelate din afluenții Prutului r. Varșavca, r. Delia și r. Nărnova s-a constatat, că râurile mici continuă să fie o sursă de poluare a Prutului cu substanțe organice, detergenți și produse petroliere, deasemenea ele poluiază solul.

Tabelul 4

Calitatea apei unor râuri mici din raionul Ungheni [elaborat de autor]

Poluarea puternică a râurilor mici limitează utilizarea lor ca sursă de apă pentru cele mai multe dintre folosințele obișnuite (menajere, industriale,de recreație, practic ele sînt utelizate doar pentru irigarea terenurilor la scară locală.

Unica sursă de suprafață de apă potabilă în această zonă este r.Prut unde sânt amplasate 10 prize de apă care aparțin Direcției de producție ,,Apă-Canal” (1 priză); Direcției de ameliorare Ungheni (4 prize), uzinei biochimice Ungheni (1 priză) și gospodăriei Păltinaș, s.Simen (1 priză). În total pe teritoriul Aenției sînt 108 beneficiari care efectuează captarea mecanică a apei. Dintre aceștea dispun de autorzații pentru gospodăriea specială a apei 68%.

În 2006 a fost captat un volum de 7616 mii metri cubi de apă, și au fost evacuată 4138 mii metri cubi de ape uzate [12, p.96]. Distribuția utilizării apei pe sectoare este prezentată în figură:

Fig.4.Volumul apelor utilizate din surse centralizate pe teritoriul agenției Ungheni (mii m3, datele anuale 2006)

Resursele acvatice și protecția lor în comuna Petrești

Moșia satului Petrești este srăbătută de râul Prut și râușoarele Gîrla Mare, Șoltoaia și Vladnic. Din cantitatea totală a precipitațiilor atmosferice căzute într-un an mediu, dar care este destul de redusă, doar 14-17% alimentează pâraiele, râul Prut și lacurile, cea mai mare parte se consumează prin infiltrație și evaporare. Aceasta situație justifică preocuparea din cele mai vechi timpuri a locuitorilor din această zonă de a amenaja iazuri care să suplimenteze rezervele de apă necesare agriculturii.

Aflându-se în zona Mării Negre, satul Petrești are și ape sărate presate răspîndite în depunerile cainozoice, cu adincimea lor înclinată în direcția sud, unde se observă și sărarea orizonturilor lor de jos a apelor subterane. Forța apelor presate în partea de nord constituie 200–250 m, iar în partea de sud rar atinge 100 m.

Deasemenea pe moșia satului Petrești se pot întâlni ape hidrogeno-sulfurate, sărate, ioda-bronate ș.a. Apele subterane din localitate a căror existență este strânsă legată de condițiile geologice, fizico-geografice și situarea ei în zona Marii Negre, sunt reprezentate prin strate acvifore de adincime (captive) cât și prin strate libere(acvifere).Straturile acvifore captive sunt puțin exploatate, cercetate și folosite. În ce privește straturile libere (acvifere) sunt reprezentate prin cele freatice situate la partea superioară a platourilor, la adîncime de 10–30 m. Ele sunt ușor alcaline (PH=7-7,5), cu o temperatură în jur de 9⁰C. Anume ele asigură alimentația obișnuită cu apă.

În comuna Petrești numărul total de fântâni o constituie 92, dintre care doar 78 sânt folosite cu apă potabilă. 100 % din populație e asigurată cu apă, 66 % din populație este asigurată cu apă potabilă și dintre 3 fântâni artizene, unde se presupune că starea lor actuală este încă bună. O bună parte din teritoriu este ocupat cu un iaz, suprafața căruia o constituie 20 ha.

Sursele de poluare a resurselor acvatice

În urma acumulării gunoiului din gospodările ce cresc animale și păsări, diferitor deșeuri casnice, a unor cadavre de animale aruncate, iazul și-a perdut mult din calitate, apa este tulbură, a căpătat un miros și un gust neplăcut. La fel și o bună parte din fântâni sânt poluate în urma gunoiștelor aflate în râpele de prin apropiere, a deșeurilor vităritului aflate la mici distanțe de la fântâni.

O altă sursă de poluare sânt și apele din ploaie, topirea zăpezilor ce aduc cu sine nisip, argilă, frunze și alte resturi vegetale.

Apa și calitatea ei înfluențează direct asupra sănătății populației. Poluată cu nitrați, sulfați, flor, cloruri, sânt deasemenea depășite standartele pentru duritate, reziduri fix, parametri microbiologici. Estimarea efectelor asupra sănatății arată că nitrații în concentrațiile înregistrate pot provoca methemoglobinemie înfantilă, afectează sistemul nervos și cardiovascular. Poluarea microbiologică a apei reprezintă un pericol real al apariției unor înfecții ca:

Diaree

Dezinterie

Hepatită virală

Extrem de vulnerabile față de impactul antropogen sunt apele freatice. Principalele surse și factori de poluare a pânzelor de apă freatică sunt (Sandu M., 2000):

Extragerea excesivă a apei din fântâni (mai mult decât poate asigura pânza de apă freatică).

Pătrunderea poluanților în apele freatice prin intermediul apelor de suprafață [10, p. 17].

Activitățile care generează poluarea apei subterane sunt:

Lucrările destinate evacuării anumitor substanțe în mediu subteran.

Obiectivele proiectate pentru stocarea, tratarea sau depozitarea substanțelor, care funcționaeză necorespunzător de stocare subterane sau supraterane (deversare, fisurare etc.), descărcarea în gropile de excavații a deșeurilor.

Mijloacele de transport al unor substanțe: conducte destinate transportului substanțelor chimice sau apelor uzate, spargerea ambalajelor și împrăștierea pe sol și în apă a unor produse chimice în timpul transportului.

Alte activități: irigații, aplicarea pesticidelor, ierbicidelor și a fertilizatorilor, depozitele de deșeuri animaliere, apele provenite din precipitații – spălarea șoselelor (andiderapant, alți poluanți), spălarea și dizolvarea poluanților atmosferici, poluarea urbană etc [6, p. 36].

Cercetările efectuate (Sandu M., Ropot V., 2006) denotă un șir de factori ce condiționează ce condiționează poluarea apelor cu nitrați:

Tipul solului și particularitățile lui fizico-chimice, capacitatea zonei de aerare;

Cantitatea, copmonența și proprietățile fertilizatorilor folosiți în agricultură;

Volumul depunerilor atmosferice anuale și repartizarea lor sezonieră;

Componența petrografică, gradul de reținere a rocilor impermiabile;

Caracterul interacțiunii apelor de suprafață cu cele supterane etc.

Zeci de ani în urmăsa produs acumularea compușilor azotului în apa freatică și în sol din cauza folosirii iraționale a îngrășămintelor cu azot. Informația privind conținutul nitraților în apa izvoarelor amplasate în sate sau în nemijlocita apropiere de ele denotă valori cu depășiri ale CMA pentru ionii nitrați de la 1,05 până la 2,5 ori în mai mult de 10 % din probele evaluate. În toate cazurile poluarea este promovată de gunoiul de grajd și menajier stocat neregulamentar, iar nitrații fiind compuși ușor solubili în apă, migrează pe verticală și orizontală.

În apa fântânilor din republică conținutul nitraților depășește CMA de al 1 până la 50 și mai multe ori. În anii 60-70 ai secolului XX fiecare a doua fântână avea un conținut de nitrați mai mare ca CMA (Sandu M., Ropot V., 2006). Excepție nu fac nici fântânile satelor din bazinul râului Prut [4, p.3].

Dupa datele inspectoratului ecologic Ungheni în raion sunt depistați 62 surse potențiale de poluare a apei (anexa numărul 5).

Starea ecologică a râului Prut

Calitatea apei este o noțiune complexă, care cuprinde numeroase aspecte ale raportului om-natură. Utilizând acest termen, se are în vedere modul în care atât viața și sănătatea oamenilor, a biodiversității în general, cât și diverse obiective social-economice, pot fi afectate de calitatea apei sau de consecințele unor activități economice, care declanșează procese de degradare ce duc la poluarea apei. Factorii nefavorabili ai resurselor acvatice, formați pe parcursul evoluției tehnico-științifice în industrie, agricultură, construcții etc., fac necesară efectuarea unui șir de măsuri profilactice de asanare a apei – acțiune bazată pe cunoașterea calitativă și cantitativă a indicilor chimici, fizici, biologici și bacteriologici. Dinamica și regimul de variație în timp și în spațiu al poluării apelor au foarte mare importanță asupra modului cum reacționează mediul respectiv și asupra intensității efectelor directe și indirecte produse. Un rol deosebit de important revine naturii substanțelor poluante, cantităților deversate și ritmului în care acestea ajung în râuri, în lacuri sau ape subterane [6, p. 36].

Poluarea chimică se produce predominant datorită existenței pe teritoriul raionului Ungeni a întreprinderilor industriale și agricole, sisteme de încălzire, mijloace de transport, din a căror funcționare se evacuează reziduuri chimice care ajung în apă. Despre aceasta ne dovedesc analizele probelor de apă luate din diferite sectoare a râului Prut.

Dacă analizam calitatea apei răului Prut la același punct de prelevare a probelor, adică pe teritoriul orașului Unghehi pe perioada anilor 2009-2011, nu putem să observăm o ușoară îmbunătățire explicată prin micșorarea capacităților de funcționare sau chiar stopare a multor întreprinderi ce serveau drept surse importante de poluare a resurselor acvatice, precum și a utilizării îngrășămintelor minerale și organice pe câmpurile agricole în cantități mai mici decât se administrau anterior.

Tabelul 5

Calitatea apei râului Prut pe teritoriul orașului Ungheni

[datele inspectoratului ecologic Ungheni]

Din datele prezentate în tabelul 5, observăm că valoarea durității totale a sporit în anul 2011 față de anul 2009 cu 10,3 mg/l, iar a sulfat ionului a sporit în această perioadă cu 86,9 mg/l. În același timp, valoarea celorlalți parametri determinați a scăzut în a. 2011 față de a. 2009 respectiv pentru: ionul de amoniu cu 1,7 mg/l, ionul de nitrat cu 18,6 mg/l, ionul de nitrit cu 0,4 mg/l, ionul de clor cu 135,3 mg/l, iar conținutul biochimic de oxigen cu 7,8 mgO2/l.

Cu toate acestea, râul Prut continuă să fie poluat, pentru toți indicii chimici determinați. Din analiza rezultatelor obținute putem menționa cu certitudine despre starea ecologică deplorabilă a râului Prut – afluentul Dunărei. Se vede că persoanele care contribuie la poluarea acestui râu nu conștientizează faptul că prin aceasta ele afectează nu numai propria sănătate, dar și sănătatea populației din localitățile care se alimentează cu apă potabilă din râul Prut.

Măsuri de protecție a resurselor acvatice

Protecția apelor în totraionul este nesatisfăcătoare. Degradarea puternică a iazurilor și a râurilor unde malurile sunt lipsite de o zonă deprotecție sanitară, în urma cărora sunt surpate, înămolite, și odată cu apele de scurgere aici nimeresc substanțe chimice toxice care poluiază și solul.

Totodată negativ a înfluențat și tăierea totală a pădurii aflate la cățiva metri de la acest obiecte. De aceea, protecția apei în raion este o problemă acută și cere o rezolvare căt mai rapidă.

Principalele măsuri de profilaxie a impurificării apei de suprafață și subterană constă în:

Stabilirea normelor sanitare cu folosirea celor mai moderne metode și aparataj;

Interzicerea deversării deșeurilor casnice și a fermelor animaliere;

Întroducerea metodelor uscate (fără folosirea apei) de înlăturare a gunoiului de grajd.

Cât privește sursele de aprovizionare cu apă potabilă a populației trebuie stabilite și respectate zonele sanitare de protecție în limitele regiunii de cartare a lor,înterzicerea oricărui tip de poluare în zona dată.

Potențialul existent de dezvoltare:

Planificarea rațională a cheltuielilor publice pentru aprovizionarea cu apă;

Reconstrucția rețelelor înginerești;

Sporirea eficienței stațiilor de tratare a apei potabile;

Procurarea în cantități necesare a reactivelor pentru tratare;

Reciclarea cadrelor de la stația de tratare Ungheni;

Modernizarea secției de clorare a apei;

Sporirea eficienței stației de epurare a apelor reziduale;

Înbunătățirea stări fântânelor din municipiu și satele raionului.

Doar modernizarea sistemelor de aprovizionare cu apă și aplicarea programului de contorizare a consumului ar reduce folosirea nerațională a apei.

Lipsa învestițiilor pentru retehnologizarea apeductului și contorizare, iresponsabilitatea populației față de utilizarea rațională a apei fac posibilă irosirea ei [1, p. 51].

Măsurile de protecție a resurselor acvatice realizate în anul 2007 din raionul Ungheni sunt prezentate în anexa numărul 6.

Biodiversitatea și protecția ei

Tabelul. 6

Caracteristica generală a ariilor protejate de stat din raionul Ungheni

Din ariile protejate, cea mai inportantă este rezervația „Plaiul Fagului” organizată în anul 1998[2,p.12]. Prin diversitatea landșaftică, a structurii arboretelor, a elementelor de floră și faună, această instituție este binecunoscută oamenilor de știință în domeniu din țară și străinătate, structurilor statele de orentare ecologică organizațiilor neguvernamentale de profil naturalist.

În limitele teritoriale ale rezervației „ Plaiul Fagului ” pot fi întâlnite formațiuni compacte cu arbori seculari în care predomină gorunul, stejarul pedunculat, în altele-fagul care atinge inălțimi de 30-40 m, un diametru mediu al tulpinii de 80-100 cm și vârsta de 80-150 ani, motiv pentru care rezervația a și fost „botezată” – „ Plaiul Fagului”. Pe lîngă diversitatea acestor arbore, Podișul Central Moldovenesc, se întâlnesc și formațiuni de tipul păduricelor de luncă, precum și elementele ce țin de ecosistemul acvatic.

În diversitatea ecosistemelor naturale, silvice și acvatice,și-au găsit condiții favorabile de creștere și dezvoltare o largă varetate specifică și intraspecifică de plante erbacee. Putem menționa că pe teritoriul rezervației au fost deja colectate, erbazizate, și determinate ca 680 specii de plante vasculare. Complexul factorilor mediului ambiant, cum ar fi temperatura, solul, umiditatea, lumina, cel al formelor de relief, variabilitatea înălțimelor față de nivelul mării, expoziția versanților au contribuit efectiv asupra unei anumite stabilități a echilibrului ecologic și prin aceasta a dus la o vastă varetate a habitatelor naturale optime, a unui comfort vital diverșilor reprezentanți ai lumii animale. Plus la aceasta,factorii de liniște,hrana abundentă, paza și protecția,asistența veterinară ect. le permite înmulțirea și dezoltarea, în modfiresc, a unui număr impreseonant de specii ale lumii animale – 139 specii de păsări, 42 – specii de manifere, 7 de reptile, 9 de amfibieni, 11 de pești.

Din cauza nerespectării legislației ecologice în vigoare, sectoarele existente de pădure din bazinul Prutului nu sunt valorificate rațional, cu atât mai mult, în defavoarea pădurilor s-a constatat și faptul aplicării în anii 60 ai secolului trecut a programului de regularizare a albiilor râurilor mici, care au dus la distrugerea fășiilor de protecție, iar toate încercările de restabilire și creare în continuare a acestor fășii în bazinele hidrografice, inclusiv din cel al Prutului nu au fost duse la bun sfârșit. Urmări negative asupra ecosistemelor naturale au avut desecarea mlaștinilor și bălților, în scopul obținerii noilor terenuri agricole.

Fauna. Starea actuală. Probleme. Măsuri de protecție.

Deasemena lumii animale îi revine un loc deosebit în formarea structurii solului, a părții lui organice și fertilității.

Satul Petrești este așezat în zona de silvostepă a republicii noastre. Clima este favorabilă pentru dezvoltarea diversă a lumii animale. Fauna este diversitatea tuturor speciilor de animale, care trăesc intr-o zonă dată. Fauna satului Petrești este reprezentată prin diverse specii de animale care populează apele, câmpurile, pădurile (vulpi, bursuci, iepuri, căprioare…)

Fauna noastră este reprezentată prin diverse specii de insecte, de păsări domestice,sedentare, călătoare. Unele specii de animale, precum: rămele, larvele unor insecte, insecte adulte, poluând solul în număr mare,asigură descompunerea resturilor organice, sporind astfel fertilitatea solului.

Animalele iau parte la formarea compoziției chimice a apelor subterane, ca rezultat apare o atmosferă specială de la suprafața Pămintului. Animalele mai au o mare însemnătate la formarea landșaftelor. O influență deosebită au animalele asupra plantelor. Unele din ele îndeplinesc cu succes funcția de polinizatori ai plantelor. Hrănindu-se cu plante, animalele erbivore pot acționa negativ când pasc prea mult pe unul și același loc, distrugându-se plantele, rădăcinele și structura solului.

Viața animalelor se află într-o strânsă legătură cu cea a plantelor. Un rol mare îl au animalele în viața omului. Îmsemnătatea lor în natură este multilaterală și deseori se schimbă în dependență de anumiți factori: locul de trai, anotimpul, cantitatea, caracterul activității gospodărești a omului.

Măsuri de protecție

Tăierea pădurilor, construirea drumurilor,caselor de locuit, poluarea atmosferei, a apei, a solului, braconajul sânt varetăți de activitate a omului care schimbă esențial suprafața planetei și condițiile de viață a animalelor.

Ocrotirea animalelor este posibilă prin reglementarea vânătorii, cu interzicerea completă a vânatului de specii rare și a vânării pe anumite teritori.

Animalele sălbatice trebuie ocrotite și de substanțele chimice otrăvitoare; folosite în agricultură pentru combaterea dăunătorilor, îndeosebi în perioada de reproducere.

Multe păsări pier mâncând grăunțe otrăvite întrebuințate contra rozătoarelor, șoarecilor.

În scopul prevenirii otrăvirilor animalelor sălbatice cu substanțe chimice,trebuie respectate următoarele cerințe:

Folosirea pe larg a metodelor biologice de combatere a dăunătorilor;

Păstrarea substanțelor otrăvitoare în depozite;

Interzicerea tratării chimice a plantelor în perioada de înflorire.

Flora. Starea actuală. Probleme. Măsuri de protecție

Lumii vegetale îi revine rolul principal în formarea structurii solului, a părții lui organice și fertilitații.

Teritoriul comunei Petreștise află în zona de pădure cu frunza lată a Podișului Central Moldovenesc. Pe cele mai înalte pante s-au format pădurile de stejar de piatră, rei, arțar, carpen.

Sub aceste păduri și sub pământul arabil din preajmă s-au format solurule de pădure. Terenurile aflate în trecut sub vegetația de luncă – stepe în timpul de față sânt arate. Dar alocuri s-au păstrat unele sectoare ce caracterizează fosta vegetație.

Din plante fac parte diferite specii de negară, părul porcului,păiuș brăzdat, pir gros, coada-șoarecelui, diferite specii de leguminoase. Se mai cultivă și vița de vie, pomi fructiferi. Pe câmpurile arabile printre plantele de cultură se întlnesc buruiene ca: susaiul, pirul, știrul, loboda, volbura, cornuții, pălămida.

Omul înbunătățește condițiile de viață pentru plantele cultivate. El desfășoară diferite lucrări, cum ar fi: irigarea, prășirea, folosirea îngrășămintelor minerale și organice, lupta cu dăunătorii.

Folosirea pesticidelor pentru distrugerea buruienilor, dăunătorior, bolilor și a răzătoarelor mărește recoltele plantelor agricole. Însă pericolul crește și prin persistența pesticidelor, care nu se descompun, nu sânt dizolvabile, ci se acumulează an de an. În plus, acestea distrug și însecte utile, ca albinele, iar pe de altă parte, s-a observat că multe insecte dăunătoare capătă rezistență față de ele.

Gestionarea deșeurilor menajere. Starea actuală. Probleme.

Gestionarea deșeurilor

Suprafața totală a rampelor de depozitare a deșeurilor menajere solide din raionului Ungheni constituie 54.29 ha din care suprafața rampelor autorizate de depozitare a deșeurilor menajere solide constituie – 34,09 ha și suprafața rampelor neautorizate este de 20.2 ha, cantitatea deșeurilor depozitate în acest an constituie 12592.5 mii tone.

La moment în raionul Ungheni sunt selectate preventiv 22 terenuri pentru amplasarea depozitelor de deșeuri menajere și solide și sunt în curs de elaborarea a schemei de amplasare sau a proiectelor de execuție și autorizare la 22 primării și anume: or. Ungheni, or. Cornești, Alexeevca, Boghenii Noi, Bumbăta, Cetireni, Chirileni, Cioropcani, Condrătești, Cornova, Hîrcești, Drujba, Mînzești, Manoilești, Morenii Noi, Năpădeni, Petrești, Pîrlița, Sînești, Sculeni, Sinești, Todirești și Valea Mare, care sînt la nivel de proiectare și amenajare. În restul primăriilor dispun de 26 gunoiști existente care sunt neautorizate.

În raionul Ungheni numai primăria orașului Ungheni dispune de poligon deșeuri menajere solide autorizat care este amplasat la 2,0 km la Est de oraș, din partea stângă a traseului Ungheni – Cetireni. Suprafața totală atribuită sub poligon de deșeuri menajere solide constituie 8,49 ha. Poligonul de deșeuri menajere solide a or. Ungheni dispune de proiect de execuție elaborat de I.P. „Moldcomunproiect” încă în anul 1988, obiectivul nr.4767.

Poligonul de deșeuri menajere solide a or. Ungheni este gestionat de către Î.M „AVE Ungheni” SRL. La moment primăria or. Ungheni efectuează lucrări de evacuare, recultivare a deșeurilor dispersate cât și redresarea situației în general a poligonul de deșeuri menajere solide a or. Ungheni.

Din numărul total de localități din raion în număr de 74 localități, inclusiv 2 localități urbane, din care în 22 de primării sunt poligoane de deșeuri menajere solide autorizate din care în 5 primării se efectuează salubrizare planificată și anume în primăriile or. Ungheni, com. Zagorancea, inclusiv s. Semeni, com. Petrești, Valea Mare de către Î.M „AVE Ungheni” SRL și or. Cornești, inclusiv în or. Cornești se desfășoară salubrizarea la comandă.

Acumularea deșeurilor toxice

Conform Hotărârii Guvernului R.Moldova nr. 30 din 15 ianuarie 2001 în perioada lunii septembrie a anului 2004 s-au colectat pesticidele inutilizabile și interzise, s-au reambalat și s-au transportat la depozitul Divizionul de Artilerie „Prut” al M.A.R.M. Depozitul dat, a fost propus spre folosință temporară cu o suprafață de 20 x 15m. Pe teritoriul raionului Ungheni s-au colectat următoarele cantități de pesticide inutilizabile:

Total pe raion pesticide – 77615 kg, dintre care: lichide – 8700kg, praf – 68915 kg. saci – 2234, butoaie de fier – 87.

Toate au fost concentrate la poligon.

Depozitul nominalizat este asigurată paza, accesul către el este ptactic limitat. Depozitul se află amplasat în afara spațiului intravilan orășănesc. Depozitul are și protecție naturală sub formă unor ridicături din pămînt care vor proteja de pătrunderea averselor meteorice. De asemenea specificul construcției capitale al depozitului posedă capacitatea de ventilare naturală continuă. La moment, obiectul dat nu prezintă pericol pentru populație și pentru poluarea solului.

CONCLIZII ȘI RECOMANDĂRI

Pe parcursul efectuării proiectului de licență am studiat documentația de profil, am efectuat multe deplasări în teren ceia ce mi-a oferit posibilitatea de a cunoște managementul ecologic a resurselor funciare din raionul Ungheni și comuna Petrești

Reeșind din datele cercetate am constatat următoarele:

75-80 % din suprafața totală a raionului este acoperită cu cenozemuri, bonitatea medie este 65-70 puncte. După calitățile naturale, solurile fac parte din categoria valoroase.

Majoritatea terenurilor agricole cercetate sunt într-o stare ecologică satisfăcătoare, se respectă asolamentele se aplică îngrășămintele organice căt și chimice dar într-o cantitate mică, pe unele terenuri se aplică sistemul de lucrare a solului “No-till”.

Pe teritoriul raionului cira 30% din suprafața totală sunt terenuri degradate. Este puternic dezvoltată eroziunea de suprafață și cea liniară. Sunt alunicări de teren, soluri salinizate și înmlăștinite.

Poluarea solurilor au loc în urma: depozitări necontrolată a deșeurilor solide și lichide menajere, tratarea cu substanțe chimice a terenurilor și plantelor agricole.

Degradarea solurilor au loc: în urma folosirea greșite a terenurilor; distrugerea învelișului vegetal; desțelenirea exagerată a terenurilor; prelucrarea incorectă și neregulată a solului; folosirea tehnicii agricole grele; irigarea incorectă.

Recomandările ce pot fii date sunt următoarele:

Respectarea asolamentelor, pe viitor în ele să fie introduse și culturi leguminoase, de cercetat starea apelor pentru irigare.

Sădirea perdelelor forestiere de protecție; mărirea suprafețelor împădurite a terenurilor puternic poluate cu interzicerea oricărui activității economice.

Aplicarea diferențiată și strict reglementată a îngrășămintelor minerale și a pesticidelor.

Prevenirea alunecărilor de teren prin construirea canalelor de evacuare rapidă a apei pluviale, drenarea terenurilor prin diferite metode.

Gestionarea corectă a deșeurilor menajere și toxice.

O mare plăcere mi-a făcut-o stăruința cu care agricultorii noștri din com. Petrești au grijă de terenuri, aplicarea îngrășămintelor organice. Aplicarea tehnologiilor moderne de lucrare a solurilor, sisteme moderne (No-till).

B I B L I O G R A F I E

Acte legislative și normative ale Republicii Moldova

1. Programul Strategic Național de Acțiuni privind Protecția Mediului pentru perioada 1995-2020: Chișinău, 1995, p.322.

2. Lege cu privire la fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat:

aprob. de Parlamentul Rep. Moldova, nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998. Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 66-68, p. 12-17.

Manuale, monografii, cărți, broșuri, articole

3. CHIVRIGA, V. Evoluția pieței funciare agricole în Republica Moldova /; Inst. Pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) "Viitorul". – Ch. : IDIS "Viitorul", 2009 (Tipogr. "MSLogo" SRL). – 48 p)

4.Cronica apelor. Publicat în: Buletin ecologic trimestrial nr.1, August. Chișinău, 2004, p.3- 9.

5. FLOREA, N. Degradarea, protecția și ameliorarea solurilor și terenurilor. București: Ceres, 2003. p.126.

6. GARABA,V. Apă potabilă pentru locuitorii de la sate, Colecția „Natura”. Chișinău, 2004. 94 p.

7. GUMOVSCHI. A.; STADNIC, S. ECO PEDOLOGIE (Știința solului: geneza, proprietățile, clasificarea, geografia), Curs de prelegeri, ULIM. Chișinău, 2013.162 p.

8. ROPOT, V. Resursele de apă. Cantitatea, calitatea și protecția lor. În: „Materialele seminarului, studii și comunicări practice privind managementul resurselor de apă în condițiile unui mediu vulnerabil”. Chișinău, 2002. p.16-30.

9. Raportul Pedologic. „Solurile raionului Ungheni și utilizarea lor rațională”, Institutul de Pedologie și Agrochimie „N. Dimo”. Chișinău, 2002. 56p.

10. SANDU, M. ș.a., Resurse acvatice, starea și problemele resurselor acvatice. Calitatea și capacitatea de autoepurare. În: Starea mediului în Republica Moldova (Raport Național). Chișinău, 2003. p. 15-25.

11.SPĂTARU, T. Republica Moldova în contextul Dezvoltării Durabile (Aspecte sociologice). Iași: Pan-Europe, 2005. p.304.

12. Starea mediului în Republica Moldova în anul 2005, (Raport Național). Chișinău: Institutul Național de Ecologie, 2006. 116p.

13. Starea mediului în Republica Moldova în anul 2006, (Raport Național) Chișinău: Ministerul Ecologiei și Resursilor Naturale al R.Moldova, AȘM, Institutul de Ecologie și Geografie, 2007. 103p.

14. Starea mediului în Republica Moldova în anii 2007-2010, (Raport Național), Chișinău: Ministerul mediului al R. Moldova, Institutul de Ecologie și Geografie, 2011. 190p.

15. URSU, A. Raioanele pedogeografice și particularitățile regionale de utilizare și protejare a solurilor. Chișinău, AȘM, 2006. 232p.

16.URSU, A. Solurile Moldovei. Chișinău: Știința, 2011. 323 p.

ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Raionul Ungheni pe harta Republicii Moldova

Anexa 3

Solurile fertile ale comunei Petrești protejate de perdelele forestiere de protecție

Anexa 4

Dinamica emisiilor principalelor substanțe nocive (tone pe an), raionul Ungheni