Managementul Ecologic A Resurselor Acvatice DIN Raionul Soldanesti. Masuri DE Ameliorare

MANAGEMENTUL ECOLOGIC A RESURSELOR ACVATICE DIN RAIONUL ȘOLDĂNEȘTI. MĂSURI DE AMELIORARE.

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. PROTECȚIA ȘI UTILIZAREA RESURSELOR ACVATICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

1.1. Aspecte generale privind apele de suprafață și subterane

1.2. Surse potențiale de poluare și măsuri de protecție a resurselor acvatice

CAPITOLUL II. STAREA CALITĂȚII MEDIULUI ÎN RAIONUL ȘOLDĂNEȘTI.

2.1. Prezentarea generala a localitatilor raionului Șoldănești

2.2. Starea calitatii mediului în raionului Șoldănești

CAPITOLUL III. MANAGEMENTUL ECOLOGIC A RESURSELOR ACVATICE DIN RAIONUL ȘOLDĂNEȘTI. MĂSURI DE AMELIORARE

3.1. Calitatea apelor în raionul Șoldănești

3.2. Managementul apelor și măsuri de ameliorare ale apelor din raionul Șoldănești

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualiatea temei. Printre problemele globale cu care se confruntă omenirea la începutul mileniului trei se află lipsa apei și degradarea calității apei. De asemenea, realizarea obiectivelor dezvoltării durabile depind intr-o măsură foarte mare de managementul integrat al resurselor de apă. Apa fiind un factor esențial pentru existența vieții și pentru dezvoltarea societății umane.

Managementul integrat al resurselor de apă promovează dezvoltarea și coordonarea apei, a terenului și a resurselor acestora, în vederea optimizării, dezvoltării sociale și economice echilibrate fără compromiterea durabilității ecosistemelor [7, p.15].

Politicile de dezvoltare nu pot fi eficiente făra a lua în considerare resurselor de apă. Conceptul de management integrat al resurselor de apă presupune, în contrast cu gospodărirea tradițională a resurselor de apă, o abordare integrată a acestora atât la nivel fizic și tehnic cât și la nivel de planificare și management. Nivelul de integrare este bazinul hidrografic, unitatea naturală de formare a resurselor de apă. Pe de altă parte, o mare parte a populației nu recunoaște consecințele de mediu ale utilizăriisale a apei.

Puțini realizează faptul că fiecare articol de mâncare, îmbrăcăminte și adăpost necesită deasemenea extragerea și consumul unor cantități foarte mari de apă din aceste habitate. Și foarte puțini recunosc faptul că reziduurile acestor produse și ale propriilor corpuri afectează habitatele care rămân. Într-adevăr, toate ființele umane nu recunosc unele din consecințele pe care acținile lor le au asupra mediului. În final, recunoașterea este crucială în procesul identificării și tratării cu seriozitate a utilizării apei și protecției mediului [5, p.9].

Într-o formă simplă, apele naturale constituie suma umidității atmosferice, a precipitațiilor, a stocurilor din sol și din adâncime, a ghețarilor și a calotelor glaciare, a oceanelor și aumidității depozitate sau transpirate de plante și animale. Este imposibil să studiem resursele de apă dulce fără a aminti de apele sărate ale oceanelor. Apa potabilă provine din oceane și, o dată folosită, se întoarce în oceane ca parte a marelui ciclu hidrologic.

Trebuie menționat că există numeroase discrepanțe între autori în ceea ce privește cantitățile de apă potabilă stocate în diferite părți ale circuitului hidrologic. De altfel, s-a ajuns la un numitor comun în privința sumei totale a apei sărate și dulci a planetei, și anume un total de 1 400 000 000 km2. Astfel, apa dulce din lacurile naturale și cele antropice reprezintă 0.009%, umiditatea atmosferică 0.001%, râurile și pârâurile 0.0001 iar apa de adâncime 0.61%, în total însumând 0.6201 % din apa totală a planetei.În termeni de volum, suma totală a cantității de apă dulce disponibilă este de 41 022 000 km3,  iar din aceasta, între 90 000 și 125 000 km3 se află în râuri și lacuri, de unde se aprovizionează populația. În total, există aproximativ 833 319 000 km3 de apă dulce pe suprafața uscatului, dar majoritatea este blocată în calotele glaciare sau se află la adâncimi mari în interiorul planetei.

Una dintre problemele globale cu care se confruntă omenirea la începutul mileniului trei este lipsa apei și degradarea calității apei. De asemenea, realizarea obiectivelor dezvoltării durabile depind într-o mare măsură de managementul integrat al resurselor de apă, apa fiind un factor esențial pentru existența vieții și pentru dezvoltarea societății umane.

Scopul lucrarii este de a caracteriza din punct de vedere ecologic raionul Șoldănești, a resurselor lui acvatice, a depista factorii poluatori a mediului și resurselor acvatice și de a propune masuri de protecție a mediului și a resurselor acvatice în raion.

Reieșind din scopul propus au fost trasate următoarele obiective:

– studiul și selectarea literaturii cu privire la tema dată;

– caracterizarea managementului resurselor de apa în raionul Șoldănești;

– studiul calității factorilor de poluare a apelor în raionul Șoldănești;

– analiza diverselor grupe de poluanți si impactul lor asupra mediului;

– elaborarea concluziilor și înaintarea propunerilor practice întru ameliorarea stării ecologice ale apelor raionului.

Lucrarea dată este alcătuită din: introducere, trei capitole, a câte două subcapitole fiecare, concluzii și recomandări practice.

CAPITOLUL I. PROTECȚIA ȘI UTILIZAREA RESURSELOR ACVATICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

1.1. Aspecte generale privind apele de suprafață și subterane

Existența vieții este legată de apă care, datorită însușirilor sale având un rol esențial în desfășurarea proceselor biochimice, fiziologice și ecologice. Aceste însușiri și implicațiile lor ecologice sunt următoarele: Densitatea. Apa are însușirea de a realiza densitatea maxima la +4 °C. Această caracteristică permite existența vieții bentonice inclusiv în sezonul rece, sub gheața care se formează la suprafață. Căldura specifică. S-a constatat că pentru încălzirea cu un grad a unui gram de apă este necesară o calorie, ceea ce face ca apa să se încălzească și să se răcească incet. Consecințele ecologice ale acestei insușiri sunt foarte importante. Dat fiind că 2/3 din suprafața Pământului sunt acoperite cu apă, aceasta devine un factor moderator al climei globului, atenuând oscilațiile de temperatură. Din aceeași cauză în mediul acvatic temperatura are variatii mai moderate decât pe uscat. Conductibilitatea termică a apei. Conductibilitatea termica a apei este mica, aproximativ de cca 100 ori mai mica decat a argintului, apa fiind totusi un conductor termic mai bun decat multe lichide organice.

Astfel se explică de ce speciile de origine acvatică nu sunt homeoterme: pierderile de energie necesară menținerii temperaturii ar fi atât de mari încât completarea lor prin hrană abundentă ar deveni nerentabilă. Puterea de solvire. Apa este un remarcabil solvent: dizolva cel mare mare număr de substanțe, din toate lichidele cunoscute. De aceea reprezintă pe de o parte un mediu ideal pentru desfășurarea proceselor metabolice [22, p.5].

Apa ca factor ecologic, prezintă o distribuție diferită în timp și spațiu ceea ce determină adaptări ale plantelor și condiționează repartiția lor geografică. Principalele surse de apă sunt: ploaia, zăpada, roua, ceața și umiditatea relativă a aerului.

Viața pe pământ este dependentă de apă. Creșterea demografică, concentrările urbane, ridicarea nivelului de trai, progresul igienei măresc continuu consumurile casnice de apă. Totalul apei pe Glob este aproape de 1,39 miliarde km3, din care 96,5% se află în Oceanul Planetar [23, p.19].

Apa dulce reprezinta 3,5% din volumul total de apă al hidrosferei. Analizând diversele forme sub care se găsește apa dulce, evidențiem următoarea situație: calotele glaciare și ghețarii detin 77,2% din volumul total de apă dulce, ponderea apelor subterane și umiditatea solului este de 22,4%, aceea a lacurilor și mlaștinilor de 0,35%, cea reprezentată de umiditatea atmosferică 0,04%, iar aceea a cursurilor de apă de numai 0,01% [28, p.24].

Printre soluțiile avute în vedere pentru a satisface necesarul de apă mereu crescut, amintim: desalinizarea apei de mare, pânzele subterane și folosirea ghețurilor polare [32, p.26].

În prezent Republica Moldova se confruntă cu un deficit al resurselor acvatice. S-a constatat că în zonele din sudul republicii sursele de apă potabilă sunt în continuă descreștere, se mărește numărul fântânilor secate și a râurilor mici.

În comparație cu restul țărilor Europei, Republica Moldova este o țară cu resurse reduse de apă. Teritoriul țării este traversat de peste 3600 râuri, râulețe și pâraie permanente cu o lungime de peste 16 mii km, 90% din care au o lungime mai mică de 10 km și numai 9 de peste 100 km. Cele mai mari râuri și principalele surse de apă sunt Nistru și Prutul: Nistru are o lungime de 1345 km, Prutul cu o lungime de 967, izvorăsc din munții Carpați din Ucraina și pentru Moldova sunt râuri de frontieră. În granițele sale actuale, Republica Moldova are 569 m din malul stâng al Dunării la confluența sa cu Prutul.Cel mai important curs de apă intern este Răutul care are o lungime de 286 km. Pluviometria slabă și neregulată determină perioade de etiaj sau chiar de desecare totală a majorității cursurilor de apă cu debit mic [25, p.21].

Rețeaua hidrografică a Republicii Moldova este constituită și din ape subterane cu peste 4832 fîntîni arteziene, circa 179268 fântîni cu alimentare din apele freatice și 4353 lacuri naturale și bazine artificiale cusuprafața de 42mii 145 ha cu un volum de circa 1,32 mlrd. m3., amplasate pe cursurile apelor curgătoare. Cele mai mari bazine artificiale: Costești – Stînca pe răul Prut (59,0 km2), Dubăsari pe fluviul Nisru (67,5km2) și Ghidighici pe râul Bîc (6,8 km2). Această rețea de bazine acvatice asigură regularizarea și evacuarea scurgerilor de suprafață, răspunde presingului recreativ, se folosește pentru aprovizionarea cu apă potabilă și tehnică, pentru irigație, navigație și în alte scopuri.

Populația Republicii Moldova constituie circa 3,558 mln. locuitori, inclusiv 1,503 mln. în localitățile urbane și mai mult de 2,054 mln. în spațiul rural. De alimentarea cu apă potabilă prin sisteme centralizate beneficiază circa 80% din populația urbană și numai 20% din populația rurală [3, p.73].

Conform datelor raportului „1-gospodărirea apei”, principala sursă de aprovizionare cu apă o reprezintă apele de suprafață din care se alimentează majoritatea populației. Captările de apă se efectuează: din râuri – 850 mln m3/an; din resursele subterane – 129 mln m3/an. Municipiile Chișinău și Bălți, orașele Soroca și Rezina se alimentează din râul Nistru.

Foto 1. Râul Nistru sursă de aprovizionare cu apă a populație

Consumul (utilizarea) apei, mln. m3.

Tab.1.

Fluviul Nistru – principala arteră acvatică a Republicii Moldova, are un rol vital în aprovizionarea populației cu apă potabilă, asigurarea necesităților agriculturii, industriei și, în general, în dezvoltarea durabilă a țării. Concomitent, râul reprezintă sursa principală de aprovizionare cu apă potabilă a unor localități ale Ucrainei, inclusiv orașul Odesa, sursă ce determină existența unor zone umede de importanță internațională, precum și starea ecosistemului Mării Negre [6, p.95], [21, p.18].

Pentru 8 orașe: Briceni, Edineț, Cupcini, Glodeni, Ungheni, Leova, Cantemir și Cahul, apa se captează din râul Prut. Majoritatea stațiilor de tratare ale acestor sisteme se exploatează pe parcursul a 25–30 ani fără a fi reconstruite și nu corespund cerințelor actuale, atât în privința tehnologiei de trata dezvoltarea durabilă a țării. Concomitent, râul reprezintă sursa principală de aprovizionare cu apă potabilă a unor localități ale Ucrainei, inclusiv orașul Odesa, sursă ce determină existența unor zone umede de importanță internațională, precum și starea ecosistemului Mării Negre [6, p.95], [21, p.18].

Pentru 8 orașe: Briceni, Edineț, Cupcini, Glodeni, Ungheni, Leova, Cantemir și Cahul, apa se captează din râul Prut. Majoritatea stațiilor de tratare ale acestor sisteme se exploatează pe parcursul a 25–30 ani fără a fi reconstruite și nu corespund cerințelor actuale, atât în privința tehnologiei de tratare, cât și a stării fizice a construcțiilor și utilajelor [4, p.69].

În perioada anilor 2004 – 2012 captarea totală a apei din bazinele naturale a scăzut de la 852 mln. m3 pînă la 850 mln. m3, inclusiv a apelor subterane de la 136 mln. m3 până la 129 mln. m3. Utilizarea apelor pentru necesitățile gospodărești și potabile s-a majorat în această perioadă de la 115 mln. m3 până la 118 mln. m3. Scăderea consumului total al apei este condiționată de declinul activității industriale, economisirea și contorizarea apei utilizate de populație.

Cu servicii centralizate de alimentare cu apă au fost asigurate 38,8% din populația republicii (1,5 milioane persoane), 76,7% din orașe și 36,3% din localitățile rurale. În anul 2013 numărul localitățile dotate cu sisteme de alimentare cu apă au fost de 383 localități.

În anul 2013 din totalul de apeducte 681, numai161 au fost dotate cu sisteme de canalizare, dintre care au funcționat 111 sisteme. Din totalul de sisteme de canalizare, 124 sunt dotate cu stații de epurare. Numărul populației cu acces la servicii de canalizare a constituit 762 mii persoane, ce reprezintă 21,45% din totalul populației, inclusiv 50,1% în localitățile urbane și numai 1,0% din localitățile rurale [4, p.71].

Una din cele mai stringente probleme sub toate aspectele rămâne a fi aprovizionarea cu apă a populației. La acest capitol ne aflăm în impas, în managementul resurselor acvatice și valorificarea durabilă a ecosistemelor acvatice la standartele internaționale rămâne deocamdată un vis frumos. Acest obiectiv ar putea fi realizat dacă specialiștii din domeniul dat iși vor uni eforturile, vor sensibiliza societatea în acest sens și vor fi susținuți la nivel de stat. De un real folos este îndeplinirea tuturor prevederilor Hotărârii Guvernului Republicii Moldova din 30.12.2005, care a aprobat Programul de alimentare cu apă și canalizare a localităților din Republica Moldova până în anul 2015 și a concretizat căille de soluționare a celor expuse [24, p.6].

1.2. Surse potențiale de poluare și măsuri de protecție a resurselor acvatice.

Factori ce influențează la calitatea resurselor acvatice

Calitatea apei râurilor este influențată de factori antropici și naturali [24, p.64]. Apele meteorice aduc gaze dizolvate din atmosferă, naturale sau provenite din poluarea aerului, particule de praf, pulberi și particule radioactive, materiale antrenate în cursul șiroirii pe suprafața solului, cum sunt frunze, ierburi și alte materiale vegetale în toate fazele posibile de biodegradare, bacterii, argile, insecticide și erbicide, substanțe organice solubile extrase din vegetația în putrefacție etc. [8, p.76].

Utilizările casnice ale apelor aduc aport de material organic nedegradat, de exemplu, gunoi menajer, grăsimi etc., material organic parțial degradat cum ar fi materiale fecale trecute parțial sau deloc prin proces de epurare, bacterii inclusiv patogene, virusuri, ouă de viermi, hârtie, plastic, detergenți etc. [42, p.37]. Utilizarea industrială generează un input de materiale organice biodegradabile, solide anorganice, reziduuri chimice extrem de diverse, ioni de metale [44, p. 83]. Tehnologiele folosite în agricultură aduc în apele de suprafață cantități suplimentare de săruri și ioni, resturi de îngrășăminte chimice, insecticide și ierbicide, particule de sol, etc [47, p.74]. Factori antropici

Factori antropici de variație spațio-temporală a calității apelor de suprafață sunt în primul rând poluările antropice accidentale, dar și descărcarea discontinuă de ape uzate ce produce variații-șoc de concentrație a poluantului, greu de suportat pentru viețuitoarele acvatice [40, p.32].

Irigațiile determină debite de reântoarcere (cu încărcare specifică) numai în perioada de irigare a culturii în cauză. Fabricile de conserve de legume de regulă funcționează (și deci poluează) sezonier. Apele fecaloid-menajere neepurate ajung în emisar în cantități crescute la anumite ore, corespunzător programului locuitorilor. Apele uzate industriale adesea se generează în perioadele de activitate a fabricii (cu excepția celor unde se lucrează în 3 schimburi), iar detergenți și alte substanțe se antrenează la sfârșit de schimb sau în pauze când se fac spălări etc. [1, p.142].

Factori naturali

Condițiile climatice: Apele din topirea zăpezii sunt noroioase, moi, cu conținut bacterian ridicat. Apele în perioade de secetă sau din zone aride sunt dure și cu conținut mineral înalt, semănând cu apele subterane. Apele la inundații sunt noroioase și adesea au antrenat o multitudine de compuși diverși. Radiația solară, vânturile, variația de temperatură și ciclul îngheț – dezgheț, atacă și sfărâmă rocile dure, generând astfel și particule antrenabile de ape ca suspensii [37, p.85].

Condițiile geografice: Apele de munte, cu curgere rapidă, diferă de cele de șes ca putere de transport, gradient, acoperire a albiei etc. În apropierea mării, vântul aduce cantități importante de săruri ce ajung apoi în ape determinând salinitate crescută [34, p. 28-29].

Condiții geologice: Solurile argiloase produc noroi. Cele organice și mlaștinile produc colorație. Terenurile cultivate dau particule de sol, îngrășăminte, ierbicide și insecticide. Rocile fisurate sau fracturate permit intrarea în apele subterane a bacteriilor, suspensiilor etc. Conținutul mineral depinde de roci, atât cantitativ cât și calitativ. Astfel, capacitatea relativă de dezagregare a apei este de 1 pentru granit, 12 pentru calcar și 80 pentru sare. Prezența activității hidrotermale sau vulcanice poate duce la mari poluări "naturale", căci unele ape vulcanice au aciditate extremă (lacul Kawah Idjen din insula Java, cu pH 1,5). La fel de mari influențe pot avea alunecările de teren, cedarea bruscă a ghețarilor sau domurilor de sare sau alte asemenea evenimente catastrofice naturale ce duc la descărcarea bruscă de ape cu mare conținut salin sau de suspensii [43, p.88].

Vegetația: Vegetația atacă prin rădăcini (mecanic) și prin mecanisme biochimice roca dură, generând astfel și particule antrenabile de ape ca suspensii. În plus produce frunziș și alte resturi vegetale, care cad direct în ape sau sunt antrenate de vânt sau viituri. Vegetația acvatică influențează și ea calitatea apei: procesele biochimice productive sau de degradative reglează adesea cantitatea de azot și fosfor, pH-ul, carbonații, oxigenul dizolvat și alte substanțe din apă. Acest control este pregnant în lacuri dar poate să se manifeste și în râuri [45, p.79].

Anotimpul: Toamna în ape e antrenat frunziș și alte resturi vegetale, modificându-se culoarea, gustul, conținutul bacterian și cantitatea de carbon organic și azot din ape. Sezonul mai uscat determină creșterea concentrațiilor de săruri. Organismele acvatice se dezvoltă și ele sezonier. Amestecul apei din lacuri se produce sezonier. Inundațiile sunt și ele de regulă sezoniere, la fel și perioadele secetoase, cu debite reduse [44, p.87].

Variația diurnă: Ziua algele din apă produc oxigen, noaptea consumă. Concentrația de oxigen dizolvat prin urmare variază și ea într-o anumită măsură [35, p 146].

Practicile manageriale cu privire la resursele naturale: Terenurile suprapășunate sau denudate sunt susceptibile la eroziune. Pădurile mult mai puțin, dar sunt sursă de detritus organic, ca și mlaștinile [18, p.16].

Surse potențiale de poluare a resurselor acvatice în Republica Moldova

Calitatea apelor de suprafață este determinată de sursele de poluare existente, de atitudinea populației, a factorilor de decizie la nivel local și național față de prevenirea poluării și protecția resurselor acvatice. Conform investigațiilor efectuate de către laboratoarele Inspectoratului Ecologic de Stat și ale Ministerului Sănătății, starea apelor de suprafață este nesatisfăcătoare.

Sunt înregistrate poluări excesive în apele râurilor mici, incluzînd Bîcul, Răutul, Ichelul, Botna, Cubolta, Lunga etc. Prin investigațiile efectuate permanent se constată tendința de degradare a cursurilor de apă în aval de așezările umane, ceea ce demonstrează existența surselor de poluare și impactul acestora asupra resurselor acvatice. Apele fluviului Nistru sunt vulnerabile la poluare și sunt influiențate în mare măsură de regimul hidrologic stabilit de nodul hidroenergetic Dnestrovsc (Ucraina). Calitatea cursurilor de apă este influiențată puternic de evacuările de poluanți în apele uzate, concentrate și deversate în bazinele de apă, de modul de gestionare a bazinului lor de către țările de frontier, de colaborarea țărilor pentru protecția și utilizarea durabilă a apelor [6, p.96].

Nu este un secret că în ultimii 15 ani starea ecologică în bazinul fluviului Nistru nu s-a îmbunătățit, ba chiar, conform unor indici, se înregistrează regresul aceseia. Nici Republica Moldova, nici Ucraina până când n-au demonstrat o voință clară de colaborare, care s-ar baza pe reușitele experienței mondiale, inclusiv tratarea complexă și cea conform principiului de bazin. În același timp, ambele state au declarat integrarea europeană în calitate de prioritate politică externă, ceea ce sporește temeiurile lor de a urma “rețetele”, printe care și Directiva– Cadru a Apei a Uniunii Europene (2000) [14, p.165]. Însă, de fapt, se observă tendința ambelor țări de a elabora planuri și programe referitoare la fluviu la nivel național lăsînd pentru viitor coordonarea și realizarea unor activități comune. Desigur, pe această cale pot fi atinse anumite scopuri, de exemplu, diminuarea gradului de poluare a fluviului; totuși, în acest mod devine destul de suspicioasă din cauza acțiunilor imprevizibile ale vecinului [10, p.12].

Poluarea apelor de suprafață și celor subterane este cauzată, în cele mai multe cazuri, de sectorul gospodăriei comunale (stațiile de epurare, apele uzate, deversările apelor neepurate din sistemul comunal, managementul neadecvat al deșeurilor menajere solide în toate localitățile), sectorul agrar (dejecțiile animaliere acumulate în acumulatoare, depozitele de pesticide etc.), sectorul energetic, bazele de produse petroliere, stațiile de alimentare cu petrol, alte surse, care prezintă focare de poluare continuă. Apele meteorice rezultate în urma precipitațiilor vin în contact cu terenul și în procesul scurgerii, antrenează atât ape uzate de diferite tipuri, cît și deșeuri, îngrășăminte chimice, pesticide și în momentul ajungerii în receptor conțin un număr mare de poluanți.

Din sursele de poluare a resurselor acvatice sunt supuse controlului doar cele provenite din evacuările rezultate din activitățile utilizatorilor primari de apă, care influențează negativ apele de suprafață din cauza purificării insuficiente a apelor uzate și, în multe cazuri, a evacuării apelor uzate făr purificare în majoritatea localităților republicii, cum ar fi orașele: Rezina, Cantemir, Soroca, Strășăni Cimișlia și altele.

Conform datelor prezentate de Centrele de Investigații Ecologice (CIE) ale IES în anul 2013 au fost prelevate 1787 probe de apă și efectuate 20539 analize de laborator în vederea aprecierii gradului de poluare a apelor de suprafață. Principalii indicatori specifici de poluare controlați de către CIE sunt concentrația de amoniu, azotați, azotiți, consumul chimic și biologic de oxigen, materia în suspensie. Rezultatele analizelor, în deosebi în cazurile când se depistează depășiri ale CMA (concentrații maximal admisibile), sunt imediat prezentate inspectorilor din teritoriu, Inspectoratului Ecologic de Stat pentru luarea deciziilor și măsurilor respective de redresare a situației ecologice în conformitate cu Legislația Ecologică.

Monitorizarea influenței localităților și altor deversări asupra calității apelor naturale, precum și din bazine acvatice utilizate cu scop de agrement sau piscicultură se preiau probe din toate râurile. Principalii receptori sunt apele curgătoare ale bazinelor hidrografice ale fluviului Nistru și râului Prut.

Calitatea apei fluviului Nistru este influențată și de afluentul său–Bîc. În conformitate cu datele analitice efectuate de către CIE AE Chișinău în probele prelevate amonte și aval de deversarea râului Bîc în fluviul Nistru, satul Gura Bîcului, raionul Anenii-Noi s-a constatat o majorare a concentrațiilor aval față de amonte.

Albia râului Bîc intersectează cel mai urbanizat teritoriu al Republicii Moldova – municipiul Chișinău. Apa la intrare în municipiul Chișinău, deja încărcată cu poluanți, se impurifică și mai intensiv în sectorul orășenesc. La principalii indici de poluare – CCO, CBO5, NH4+ atât în punctul de deversare din lacul Ghidighici cât și în ultimul punct de prelevare, podul „Sîngera-Floreni” concentrațiile medii anuale depășesc norma admisibilă (CMA) respectiv: (CCO – de 3,0 ori; CBO5 – de 4,5 ori; NH4+ – 7,8 ori) și (CCO – de 6,2 ori; CBO5 – de 9,5 ori; NH4+ – 95,0 ori) în conformitate cu datele analitice pentru anul 2012 (Raportul anul CIE AE Chișinău 2012). Depășiri ale CMA de poluanți în apele râului.Bîc s-au constatat în toate punctele de prelevare și aceste depășiri variază în dependență de cantitatea noxelor deversate cu apele reziduale, deșeuri menajere, apele poluate provenite de la spălarea neautorizată a transportului, apele meteorice poluate și deversate de către agenții economici ai mun. Chișinău. Depășesc CMA conținutul de amoniu, azotiți, detergenți, produse petroliere [3, p.78].

În ultimii ani se observă o reducere cantitativă a deversărilor apelor uzate în Republica Moldova. Volumul apelor uzate evacuate în bazinele de suprafață în perioada a. 2000–2012 a scăzut de la 740 mln.m3 până la 675 mln.m3. Însă datorită funcționării insuficiente a stațiilor de purificarea apelor uzate cantitatea poluanților în apele uzate evacuate din sursele organizate, precum și concentrația maxim admisibilă permisă de normativele în vigoare, se menține peste limita admisă de autoritatea de mediu. Volumul apelor uzate, epurate insuficient, deversate în obiectivele acvatice s-a micșorat în această perioadă de la 8,2 mln.m3 până la 7,4mln.m3, dar volumul apelor fără epurare s-a mărit de la 0,5 mln. m3 până la 1,5 mln. m3.

Evacuarea apelor reziduale în bazinele de suprafață, mii m3.

Tab.2.

În republică sunt 203 complexe și ferme animaliere, majoritatea sunt renovate pentru funcționare fără revizuirea stării tehnice a instalațiilor hidrotehnice, care sunt o sursă de poluare a resurselor acvatice. În majoritatea cazurilor, complexele animaliere sunt amplasate în zona de protecție a râurilor. Problema poluării de la sectorul casnic rural rămâne actuală, unde deșeurile animaliere sunt împrăștiate pretutindeni, provocând impact sporit asupra apelor freatice.

În republică sunt circa 7 mii sonde arteziene de apă, din care se exploatează doar 2310 sonde și din care în baza autorizației de folosința specială a apei – 996 sonde, inclusiv: pentru apă potabilă – 1532; cu destinație menajeră (tehnică) – 532; agricolă și industrială – 230; curative – 16. Restul 2346 de sonde nu sunt exploatate. Sonde în construcție sunt 17 unități [4, p.76]. Multe dintre sonde se află în stare deplorabilă, calitatea apei nu corespund normelor sanitare, la unele este depășit termenul de exploatare (mai mult de 25 ani, de exemplu, în raioanele Glodeni, Nisporeni, Sîngerei, Cimișlia, Taraclia etc.) și debitele de apă din sonde nu asigură în deajuns necesitățile consumatorilor. O bună parte din sonde se află într-o stare avariată, altele au fost abandonate sau lichidate fără respectarea normelor în vigoare. Apariția sondelor fără stăpân a fost generată de trecerea la noile relații economice, reorganizarea agenților economici și divizarea lor în întreprinderi mici. Ca urmare acestea poluează apele subterane în profunzime prin amestecarea apelor de diferită componență chimică din diferite orizonturi acvifere și scurgerile de la suprafață, fapt ce cauzează înrăutățirea calității apei utilizate în scopuri potabile. O altă sursă de poluare a apei este impactul transfrontier. Poluarea apelor transfrontaliere generează presiuni cu țările vecine (R. Moldova – România; R. Moldova – Ucraina). Acordurile internaționale, care nu se respectă, prevăd ca apele care părăsesc teritoriul unei țări să nu fie de o calitate mai proastă decăt cele care intră pe teritoriul acestei țări.

O influență mare asupra calității apelor naturale o au evacuările de ape uzate neepurate sau insuficient epurate de la stațiile de epurare a orașelor în receptorii naturali. Cele mai mari volume de ape uzate neepurate provin de la sistemele de canalizare ale localităților. Situația privind funcționarea stațiilor de epurare și preepurare în ultimii anii s-a înrăutățit. Starea stațiilor de epurare a apelor uzate, fiind 190 la număr, dintre care 134 funcționează cu epurare insuficientă. O problemă importantă care există în procesul de epurare a apelor uzate și influențează semnificativ asupra mediului ambiant este lipsa instalațiilor moderne de epurare a apelor reziduale.

În scopul protecției și utilizării durabile a resurselor de apă, care constituie o problemă prioritară pentru Republica Moldova, se întreprind măsuri la nivel de țară așa ca: desfășurarea săptămînii apei curate „Apa-izvorul vieții” și organizarea și desfășurarea acțiunii „Râu curat de la sat la sat”, unde în ultimii ani în localitățile republicii prin intermediul Agențiilor și Inspecțiilor ecologice s-au elaborat și realizat de către organele administrației publice locale planuri de acțiuni concrete pentru fiecare localitate ce țin de amenajarea fântânilor și izvoarelor, lichidarea gunoiștilor stihinice din zona de protecție a râurilor.

Măsuri ce țin de prevenirea poluării și folosirii raționale a resurselor acvatice:

– Eficacitatea funcționării stațiilor de epurare pe întreg teritoriul țării nu s-a îmbunătățit în ultimii ani. Eficacitatea epurării conținutului de NH4+ este foarte joasă la majoritatea stațiilor.Volumele insuficiente de ape reziduale recepționate și, prin urmare, concentrația excesivă de nocivități, dereglează funcționarea optimă a procesului tehnologic de epurare;

– Calitatea apelor de suprafață rămîne a fi poluată, sursa principală de poluare fiind evacuările directe ale apelor uzate, fără epurare sau insuficient epurate de la stațiile de epurare;

– Agenții economici trebuie să întreprindă măsuri pentru epurarea apelor meteorice, care continuă să fie o sursă de poluare semnificativă a apelor de suprafață.

– În scopul neadmiterii poluării apelor subterane de lichidat prin tamponare prizele subterane ce nu au perspective de utilizare;

– De modernizat și dezvoltat baza analitică a monitoringului și trecerea la standardele europene de control a calității apei;

– De elaborat politici locale de alimentare cu apă și canalizare;

– De accelerat implementarea „Programului de alimentare cu apă și de canalizare a localităților din Republica Moldova”;

– De promovat programe comune cu țările din bazinul Dunării și Nistrului în vederea protejării mediului;

– De întrodus gestionarea complexă a resurselor acvatice pe bazine, perfecționarea monitoringului transfrontalier, sistemului de informare, elaborarea și implementarea standardelor ecologice unice;

– De promovat sisteme locale de canalizare pentru instituțiile publice din comunitate;

– De implementat un regim eficient de exploatare a fîșiilor riverane de protecție a apelor, împădurirea acestora și evidența inundației localităților și a terenurilor agricole.

CAPITOLUL II. STAREA CALITĂȚII MEDIULUI ÎN RAIONUL ȘOLDĂNEȘTI

Prezentarea generală a localității raionul Șoldănești

Prima mențiune documentară a satului Șoldănești, aflat în proprietatea boierului Pisoțchi și a soției sale Tudosca, fiica marelui logofăt Pătrașcu Șoldan, datează din anul 1610, localitatea fiind pomenită într-o mărturie hotărnică asupra satelor învecinate. Legenda spune că localitatea Șoldănești își trage denumirea de la un tînăr boier cu numele Șoldan, care în mai multe lupte a dat dovadă de curaj, fiimd răsplătit de domn prin atribuirea mai multor sate, printre care și cel care a luat numele Șoldănești. Neamul Șoldăneștilor este unul din cele mai vechi din Moldova, contemporan descălecării, după cum menționează marele cărturar D.Cantemir. Pe parcursul secolelor al XV-lea – al XVII-lea mai mulți boieri din neamul Șoldan ocupă înalte dregătorii în stat.
Recensămîntul din anul 1817 a fixat la Șoldănești 52 de gospodării țărănești, o moară pe apa Ciornei, pămînt arabil, pășuni și fînețe. În anul 1835 o nouă catagrafie a populației Basarabiei înregistrează în satul Șoldăneșni 304

locuitori, dintre care 166 bărbați și 138 femei. În anul 1894 pe tronsonul căii ferate Rîbnița-Bălți au fost inaugurate mai multe stații de cale ferată, printre care și cea din Șoldănești.
Un loc aparte în dezvoltarea economică a Șoldăneștiului a avut-o morăritul. Exista o anumită tradiție a morilor de apă amplasate pe rîul Ciorna. Și astăzi se pot vedea pe malul Ciornei pietrele de temelie, care arată locul unei mori de apă. Populația locală practica prelucrarea pămîntului și creșterea vitelor. În 1904 în cele 93 de gospodării din Șoldănești 283 vite cornute mari. În 1911 la Șoldănești a fost deschis oficiul poștal și stabilită legătura telegraficică.
În perioada anilor 1918-1944 comuna Șoldănești a avut în subordonarea sa mai multe sate vecine, întrînd în componența plasei Rezina, județul Orhei. În anul 1863 la Șoldănești se deschide școala parohială, iar în 1902 își începe activitatea școala primară de o singură clasă. Cele mai timpurii informații despre lăcașele religioase din Șoldănești le avem cu referire la biserica cu hramul Sf. Voievozi, ridicată la sfîrșitul secolului XVIII. În 1804 la Șoldănești este construită din lemn biserica Sf. Arhanghel Mihail. În 1957 biserica a fost închisă de autorități, iar edificiul a fost utilizat pentru activități economice. La 14 noiembrie 1993 biserica a fost redeschisă.

În 1980 localitatea Șoldănești capătă statut de orășel, iar din 2002 – statut de oraș. Astăzi orașul Șoldănești este centrul administrativ al raionului Șoldănești cu o populație de peste 6 000 locuitori.

Foto 2. Clădirea executivul raional

Poziția fizico-geografică a raionului Șoldănești

    Raionul Șoldănești este situat în partea de nord-est a Republicii Moldova. În partea de nord și nord–vest, raionul are hotare administrative cu raionul Florești, la sud-vest cu raionul Telenești, la sud și sud-est cu raionul Rezina, la est cu UAT din stînga Nistrului. Centrul raional Șoldănești este situat la km 80,7 și km 41,7 a traseului național Bălți-Râbnița, având hotare cu raioanele Rezina, Telenești și Florești.
Suprafața totală a raionului constituie 59836,67 ha [48].

Схема 1. Harta raionului Șoldănești

Cadrul natural, solul, clima

    Teritoriul raionului este situat în limitele Podișului Nistrului, relieful este moderat fragmentat și reprezentat prin podișuri, dealuri joase și vîlcele largi, iar interfluviile au formă de șiruri deluroase. Pe alocuri se întîlnesc dealuri izolate în formă de cupolă. Altitudinile absolute sunt cuprinse între 200-300 m. Altitudinea maximă deasupra mării 338 m, (dealul Zahorna). 
Pe povârnișuri sunt răspândite eroziuni și alunecări de teren.
Pe teritoriul raionului solurile se caracterizează prin fertilitate înaltă în special predomină cernoziomurile tipice, levigate, obișnuite și carbonatate, soluri cenușii și cenușii închise de pădure. Bonitatea medie a solului conform datelor din Cadastrul Funciar al Republicii Moldova este de 74 puncte, media pe raioanele republicii fiind de 63puncte.
Printre principalele resurse minerale aflate pe teritoriul raionului se evidențiază resursele nemetalifere, cea mai mare parte a rezervelor se află în apropierea com. Mihuleni – zăcăminte de calcare, com. Olișcani – pietriș, în apropierea or. Șoldănești, com. Olișcani, Mihuleni, Vadul-Rașcov – argile, com. Alcedar, Dobrușa, Răspopeni – nisipuri.
Clima este temperat-continentală, temperatura medie a lunii ianuarie – 4,5 0 С, iulie +21,0 0 C, cantitatea medie anuală de precipitații constituie 500-560 mm.
Teritoriul raionului este traversat de râul Ciorna afluentul rîului Nistru. Se întâlnesc multe izvoare de apă potabilă, apele subterane se află la adâncimile cuprinse între 0,5 m și 10-15 m.

Din punct de vedere fizico-geografic, raionul Șoldănești se află situat la latitudinea 47.8205 longitudinea 28.7979 și altitudinea de 127 metri față de nivelul mării. În componența raionului întră 33 localități concentrate în 23 primării (1 oraș, 6 comune, 16 sate). Conform recensamintului din anul 2004 popuplația este de 42 227 locuitori.

Structura suprafețelor terenurilor raionului: Total teren agricol – 59836,67 ha, inclusiv: arabil – 27083 ha; Plantații forestiere – 11472, 35 ha; Fîșii forestiere – 4738, 66 ha;

Plantații multianuale – 3543,78 ha, inclusiv: livezi – 2531,9 ha, vii – 605,52 ha.

Fînețe – 52,18 ha; Pășuni – 4760,8 ha; Pârloagă – 411,1 ha; Mlaștini – 172,7 ha;

Ape – 843 ha, inclusiv: iazuri – 173,16 ha;

Construcții – 1526,08 ha; Drumuri – 1453,75 ha, străzi și pețe – 1206 ha, alte terenuri 2187 ha din care: râpi – 353,31 ha, alunicări de teren– 312,2 ha.

Foto 2. La Climăuții de Jos pământul fuge de sub picioare

În raion există 87 agenți economici cu impact diferit asupra mediului, dintre care circa 87 funcționează. Categoriile principale de activitate:

Stații de alimentare cu carburanți și depozit de păstrare a carburanților;

Baze de transport auto, deservirea tehnicii auto;

Întreprinderi de prelucrare a lemnului;

Pieța agricolă;

Întreprinderi de panificație;

Mori și oloinițe;

Cariere de zăcăminte minerale;

Producerea asfaltului, deservirea drumului;

Servicii de telecomunicare;

Servicii de asigurare cu energie electrică;

Servicii de gazificare;

Serviii de livrare a apei potabile, evacuarea și apelor uzate;

Întreprinderi de fabricare a materialelor de construcție;

Întreprinderi de confecționare a hainelor.

Surse de poluare fixe cu impact sporit în raionul Șoldănești lipsesc.

Bazinele acvatice. Actualmente potențialul acvatic a raionului Șoldănești este compus de 43 iazuri artificiale cu suprafața oglinzii apei și fâșiei riverane de protecție , iar 28 iazuri sunt date în folosință separată dintre care 25 posedă titlul de Stat și 18 utilizători primar de autorizații de ghestionare a apei. Râurile, afluenții și pâraiele. Pe teritoriul raionului Șoldănești curg râurile: Nistru – , Ciorna – 30km, 21 afluenți a râului Ciorna și Nistru cu o lungime totală de 60, . Izvoare. În raionul Șoldănești sun exploatate 143 izvoare de apă potabilă. Mai amenajate estetic sunt izvoarele din satul Sămășcani, Chipeșca, Mihuleni, Fuzăuca, Cușilăuca.

Fântânile de mină. În raion sunt la evidență 5850 fântâni mină, inclusiv obștești – 47. Toate fântânile sunt folosite pentru necesități potabile, menajere și iregarea terenurilor de pe lângă gospodăriile individuale. Starea la majoritatea din ele este satisfăcătoare, deși sunt necesare lucrări curente de amenajare și curățare. Calitatea apei potabile din fântânile mină de folosință generală nu este cunoscută pe deplin.

Sondele de apă: evidența, administrarea lor. La sfârșitul anului 2013 în raion se numeră la evidență 54 de sonde artiziene dintre care se exploatează doar 16, utilizătorii primari de apă în raion sunt: Regia „Apa – Canal”, Spitalul Raional, SRL „ Forever”, „ IS Șoldănești, SRL “ , „ Moldovatransgaz”care anual captează 56,69 mii m3 de apă pentru necesitati menajere și numai Întreprinderea pentru Silvicultură folosește apa pentru producere pentru prelucrarea lemnului. În raionul Șoldănești lipsesc fabrici de vin, conserve, zahar. Complexe zootehnice, ferme de vite mari cornute și porci în raionul Șoldănești nu sunt [49]. Obiectul de studiu al cercetărilor efectuate a servit apele raionului Șoldănești. Metodele de investigare permit de a efectua concret, asigurat, modernizat și într-un volum necesar colectarea probelor de apă în funcție de natura sursei (ape de suprafață sau subterane). Aceste metode sunt efectuate de către Controlul analitico-ecologic de Stat. Controlul sa efectuat de către specialiști laboratorului ecologic în teritoriul potențial expus poluării sau în cazuri excepționale cu prelevarea probelor, efectuarea analizelor și prezentarea concluziilor privind sursa de poluare

Prelevarea și transportul probelor de apă pentru analiza fizico-chimică

Condițiile de prelevare și transport ale probelor sunt o etapă importantă în analiza apei pentru obținerea unor rezultate exacte, întrucât calitățile inițiale ale acesteia se pot modifica, dacă colectarea sau transportul nu au fost efectuate corespunzător. Probele de apă trebuie să reflecte întocmai condițiile de la locul prelevării, asigurându-se păstrarea maximă a conținutului salifier și a gazelor în apă.

Pentru ca rezultatele analizelor de apă să fie just interpretate, fiecare probă de apă înaintată pentru examinare este însoțită de o etichetă și o fișă, care conține o serie de date ce caracterizează proba colectată.

Analizele fizico–chimice necesită, de asemeni, ca de la recoltare și momentul introducerii în lucru de laborator timpul să fie cât mai scurt. Perioada maximă de păstrare a probelor este de 4 ore, de la recoltare până la începerea determinărilor în laborator. Transportul se face în lăzi izoterme. Dacă analiza apei nu se poate efectua în timp optim, pentru a preveni transformările în componența chimică a apelor, se recomandă conservarea probelor pentru unii indicatori. Întrucât nu există o metodă universală de conservare a apei, adecvat pentru toți ingredienții ei, este necesară o conservare specifică a fiecărui component [33, p.136], [38, p.86].

Metodele de determinare a indicatorilor fizici ai apei

-Determinarea mirosului apei

Determinarea mirosului s-a efectuează la temperatura de 15–200C și la 600C, conform metodei descrise de Friptuleac ș. a., 1998.

-Determinarea gustului

Aprecierea gustului se face din proba de apă care s-a folosit și pentru miros. Gustul se determină în cazul în care specialistul este convins că inonfensivitatea apei are temperatura de 200C, conform metodei descrise de Friptuleac ș. a., 1998 [17, p 61].

-Determinarea colorației apei

Pentru determinarea colorației se utilizează metoda fotometrică utilizând scara bicromat–cobaltată.

-Determinarea turbidității apei

Se efectuează pe cale fotometrică prin compararea apei cercetate cu suspensii standarde.

Determinarea indicilor chimici ai apei

Determinarea durității

Duritatea apei este condiționată de prezența tuturor cationilor din apă, în afară de cationii metalelor alcaline. În genere, duritatea este conferită de bicarbonați (în majoritate) și de cloruri, azotați, sulfați (în măsură mai mică).

Duritatea este un indicator indirect al gradului de mineralizare a apei. Apele dure sunt neplăcute la gust, formează depozite în vasele în care se fierbe apa, împiedică o bună fierbere a legumelor, nu produc spumă cu săpunurile, limitând folosința lor menajeră. Apele cu conținut scăzut de săruri de calciu și magneziu sunt incriminate în favorizarea afecțiunilor cardiovasculare. După duritatea lor, apele naturale se clasifică după cum este indicat în tabelul 3.

Tabelul 3.

Clasificarea apelor naturale după duritatea lor [38m]

Se cunosc 5 tipuri de duritate a apei: totală, temporară, permanentă, carbonică și necarbonică.

Duritatea totală este cauzată de prezența sărurilor de calciu și magneziu în apă. Între duritatea totală și celelalte tipuri de duritate există următoarea dependență:

Duritatea totală = duritatea carbonică + duritatea necarbonică.

Duritatea totală = duritatea temporară + duritatea permanentă.

Duritatea carbonică este cauzată de cantitatea ionilor de calciu și magneziu, echivalentă conținutului ionilor de hidrocarbonat (carbonat) în apă, și numeric este egală cu concentrația celor din urmă în apă.

Duritatea temporară, ca și cea carbonică, este cauzată de ionii de HCO3–. Duritatea carbonică se determină prin calcul, duritatea temporară este o mărime experimentală. Ea arată cu cât se micșorează duritatea totală după fierberea îndelungată a probei ca rezultat al reacțiilor, ce se produc:

Ca2+ + 2HCO3– = CaCO3 + CO2 +H2O;

Mg2+ + 2HCO3– = MgCO3 + CO2 + H2O.

CaCO3 și MgCO3, obținuți în urma reacției, posedă o oarecare solubilitate (PSCaCO3 = 1,7 ∙ 10–8; PSMgCO3 = 1,0 ∙ 10–5) și deci în soluție rămâne o cantitate oarecare de ioni de Ca2+, Mg2+ și CO32–. De aceea, duritatea temporară, fiind aproape de mărimea durității carbonice, totuși este mai mică (adesea această diferență constituie 1,0-1,5 mg∙echiv./l). Duritatea totală în prezent se determină prin metoda complexonometrică cu trilon B (complexon III sau acid etilendiamintetraacetic).

Determinarea trilonometrică a durității totale. Trilonul B reprezintă sarea de sodiu a acidului etilendiamintetraacetic și formează complecși stabili cu ionii metalelor bi- și trivalente. Schematic interacțiunea ionilor de calciu și magneziu cu trilonul B poate fi exprimată prin următoarea ecuație:

Ca2+ + Na2H2R Na2(CaR) + 2H+,

unde R – radicalul acidului etilendiamintetraacetic. Asupra acestei reacții influențează negativ ionii de Al3+, Fe3+, Mn2+, Cu2+ etc. În legătură cu aceasta, se efectuează două determinări: orientativă și exactă.

Determinarea orientativă: 1 ml de apă naturală s-a tunat într-un balon conic, s-a adăugat 10 ml de apă distilată, 0,2-0,3 ml de soluție-tampon (50 g NH4Cl s-a dizolvat în 250 ml de soluție de NH4OH cu partea de masă de 25%, volumul s-a adus până la 1 l cu apă distilată), 0,02g de indicator eriocrom negru T sau special ET 00 (0,5 g de indicator s-a pisat bine cu 50 g de NaCl) și s-a dozat cu soluție de trilon B 0,025 M până apărea culoarea albastră.

Duritatea totală X, mg/l, s-a calculat după formula:

X = V 2 M 1000,

unde V – volumul soluției de trilon B, consumat la dozare, ml;

M – molaritatea soluției de trilon B.

Determinarea exactă: Într-un balon s-a luat volumul de apă necesar pentru analiză, în așa fel, încât să conțină nu mai mult de 0,5 mg∙echiv./l de Ca2+ + Mg2+ (100 ml, când duritatea este de 0,5-5 mg∙echiv./l, 50 ml la duritatea de 5-10 mg∙echiv./l; 25 ml – 10-20 mg∙echiv./l și 10 ml la duritatea de 20-50 mg∙echiv./l).

La o porție alcoolică de probă (100, 50, 25 sau 10 ml), volumul căreia s-< adus până la 100 ml cu apă distilată, s-a adăugat 5 ml de soluție–tampon și 0,1 g de indicator, s-a agitat bine și s-a dozat cu soluție de trilon B, după cum este arătat mai sus:

Duritatea totală X, mg/l, se calculează după formula:

unde V1 – volumul de trilon B ce s-a consumat la dozare, ml;

M – molaritatea soluției de trilon;

V – volumul de apă luat pentru analiză, ml.[38, p.96].

Determinarea cantității ionului de amoniu din apă

Principiul metodei constă în aceea că amoniacul formează cu reactivul Nessler (tetraiodomercuratul de potasiu) un complex colorat în galben (iodura de oximercuramoniu), a cărui intensitate este proporțională cu concentrația amoniacului și se poate colorimetra. A fost aplicată metoda descrisă de Friptuleac ș. a., 1998.

Determinarea cantității sulfat–ionilor

Proba trebuie să fie transparentă. Dacă apele sunt tulburi, atunci ele s-au filtrat sau s-au tratat cu hidroxid de aluminiu. În 20 ml de apă supusă analizei s-au turnat 1 ml de soluție de BaCl2 (0,6 g de gelatină s-au ținut 14 ore la rece în 200 ml de apă distilată încălzită în prealabil până la dizolvarea totală a gelatinei; în soluția de gelatină obținută s-a dizolvat apoi 2 g BaCl2 7H2O; peste 2 ore soluția putea fi folosită) și 2 ml de HCl 0,5N. Peste 30 min s-au comparat cu soluțiile–standard, tratate analog. Calculul cantitativ a fost aplicat după formula menționată de Friptuleac ș. a., 1998 [17, p.106].

Determinarea cantității ionilor de clor este bazată pe dozarea ionilor de clor în mediu neutru sau foarte slab bazic cu soluție de azotat de argint în prezența cromatului de potasiu.

Detreminarea nitrit–ionilor. Principiul metodei constă în următoarele: în prezența reactivului Griess (amestec de alfanaftilamină și acid sulfanilic) nitriții din apă formează un compus azotic de culoare roșie, a cărui intensitate variază în raport cu cantitatea nitriților din apă. Cantitatea ionilor de nitrit se determină colorimetric cu ajutorul spectrofotometrului.

Determonarea cantității ionilor de nitrat. Principiul metodei constă în faptul că acidul fenoldisulfonic transformă nitrații în nitroderivați de culoare galbenă, a căror intensitate este proporțională cu concentrația nitraților. Cantitatea ionilor de nitrat se determină colorimetric [38, p.136].

Determinarea valorii consumului biologic de oxigen (CBO) s-a efectuat conform metodelor descrise de Friptuleac ș. a., 1998.

Valorile indicilor chimici ai apei analizate s-au comparat cu valorile concentrațiilor maximal admisibile CMA [39, p.19].

Starea calității mediului în raionul Șoldănești

În raionul Șoldănești nu sunt amplasate stații de monitorizare a poluării de fond, acestea situându-se în zone convenționale curate, la altitudini de 1000-1500 m și distanțǎ de minim 20 km fațǎ de aglomerǎri urbane sau obiective industriale care influențeazǎ calitatea aerului.

Poluarea de impact este reprezentată la nivelul județului de:

– poluarea industrială produsă de agenții economici, în zonele aflate sub impactul direct al acestora;

– poluarea urbană datorată instalațiilor de încalzire centralizată, traficului rutier, urban și de tranzit.

Principalele surse cu emisii de pulberi din raionul Șoldănești sunt: procese industriale de ardere, industria de prelucrare a lemnului si de transport [14, p.1 24].

Zona raionului Șoldănești – face parte din categoria zonelor cu grad de poluare medie, datorat în special traficului rutier intens.

O altă sursă semnificativă de poluare a atmosferei o constituie traficul rutier. Aerul ambiental este poluat de traficul greu și traficul de tranzit pe tronsoanele de drumuri naționale care străbat orășelul Șoldănești și alte localități rurale din raion.

Transportul auto: unități, starea de uzură, volumul emisiilor în atmosferă. Conform datelor statistice sunt 4098 unități de transport dintre care cu motor dizel 1203 unități cu motor pe benzină 2895 unități. Volumul substanțelor nocive elimenate în aer atmosferic pe perioada 2012 constituie 13,0367 tone.

Prezența autorizațiilor de emisii de la surse fixe de poluare. Numărul întreprinderilor care dispun de autorizații pentru emisiile substanțelor poluante în atmosferă de la sursele fixe de poluare în r-nul Șoldănești constituie 28 unități.

Volumul emisiilor de la surse fixe de poluare. În anul 2012 volumul emisiilor a constituit 159 tone.

Prezența, starea și utilizarea surselor termo- energetice și a cazangerii. În raion sunt prezente 42 cazangerii, funcționează 42 cazangerii, 3 din ele sunt pe cărbuni și 39 pe gaze naturale

Starea ecologică a resurselor funciare. În urma formării gospodăriilor țărănești a apărut un număr mare de beneficiari, care gestionează mici suprafețe de terenuri agricole. Acest proces a avut loc în urma divizării și imparcilării terenurilor agricole gestionate de beneficiari (gospodării colective) conform proiectelor de organizare a terenurilor bazate științific și experimentate practic, care prevedeau măsuri de preîntîmpinare a eroziunii solului, a altor procese de înrăutățirte a stării lui, prevedeau măsuri agrotehnice, organizatorice de îmbunătățire a calității solului. Lipsa proiectelor de organizare a terenurilor agricole, numărul mare de beneficiari agricoli face dificil protecția resurselor funciare. Din cauză că nu se îndeplinesc măsuri antierozionale de protecție a solului suprafața terenurilor erodate în raion este de , sau 37,6% din toată suprafața terenurilor agricole ( vezi tab.1).

Luând în considerație întenționarea fenomenilor de eroziune a solurilor cît și suprafața terenurilor deteriorate și erodate se impune intensificarea unor măsuri organizatorice, tehnologice, antierozionale de către toți beneficiarii funciari. În raion a scăzut brusc restituirea elementilor nutritive pentru plante pe contul îngrășemintelor chimice și organice. Datorită multor factori economici, sociali și de altă natură anual suprafețele plantelor agricole se asigură cu îngrășeminte de 30 la 100. Toate aceste procese duc la scăderea bruscă a recoltelor, accelerare a proceselor de humificare a solurilor, de eroziunea lor. Suprafața alunecărilor de teren în primăriile raionului Șoldănești alcătuiesc . În anul 2012 în raion lucrări silvotehnice de protecție a solurilor prin crearea plantațiilor forestiere masive în rîpi, vîlcele și alunicări de teren n-au fost îndeplinite. Pe parcursul anului 2012 la întreprinderile agricole și proprietarii de teren agricol nu au fost depistate cazuri de ardere a miriștii.

Starea ecologică a pășunilor din an în an se înrăutățește tot mai mult. O cauză este sporirea considerabilă a șeptelului de animale în gospodăriile casnice, pășunate zilnic pe pășunele APL, în total în localitățile raionului sunt la evidență 15217 capete de bovine, cabaline și ovine, ceea ce revine în mediu cîte 3,53 capete la un ha de pășune din cele . Cu toate acestea primăriile nu întreprind acțiuni de ameliorare a stării pășunilor în special organizarea corectă a pășunatului vitelor care sunt scoase în cîmp odată cu topirea zăpezei, iar ovinele și caprinele anul întreg. Din negligența cetățenilor pășunele sunt poluate cu deșeuri din masă plastică, fier uzat, cu alte produse și obiecte. Primăriile localităților la evidența cărora se află pășunele nu întreprind măsuri agrotehnice antierozionale, meliorative, hidrotehnice de îmbunătățire a stării ecologice a pășunelor. În bugetul local nu sunt prevăzute resurse financiare pentru îndeplinirea măsurilor corespunzătoare. Așa situație este caracteristică pentru suprafețele de pășune din toate localitățile raionului.

Terenuri asanate și irigate pe teritoriul raionului Șoldănești nu sunt înregistrate. Repartizarea terenurilor pentru crearea zonelor riverane de protecție a rîurilor și bazinelor acvatice și cazuri concrete de prelucrare a fîșiilor riverane de protecție pe teritoriul raionului Șoldănești în anul 2013 nu au fost înregistrate. Au fost depistate 31 cazuri de depozitare în aceste fîșii a diferitor deșeuri de către locuitorii satelor Fuzăuca, Vadul- Rașcov, Cobîlea, Șoldănești, Olișcani, Pohoarna, Chipesca, Mihuleni, Salcia. Pe toate cazurile au fost întocmite procese – verbale, care au fost examinate de către inspectorul șef a IE Șoldănești cu aplicarea sancțiunilor administrative.

Sursele de poluare a solurilor. De către întreprinderile agricole în raionul Șoldănești în anul 2012 au fost utilizate îngrășeminte minerale în cantitate de 13743 chentale substanță activă pe o suprafață de 27462 ha sau 51,35 kg/ha, în majoritate cele de azot la hrănirea suplimentară a culturilor de toamnă și sfeclei de zahăr. Mai bine sunt aplicate îngrășemintele minerale pe suprafețele agricole în primăriile comunele Alcedar, Cotiugenii – Mari, Pohoarna,Vadul- Rașcov, Chipeșca, Cusmirca și altele. Îngrășaminte organice pe cîmpurile agricole din r-nul Șoldănești nu au fost încorporate. Cantitatea pesticidelor utilizate în această perioadă constituie 38,39 tone greutate fizică sau 23,1 tone substanță activă pe o suprafață de 13743 ha. Prezentul de pesticide în mediu pe suprafețele prelucrate constituie 2,89 kg/ha greutate fizică sau 1,73 kg/ha supstanță activă. Cazuri concrete de impactul pesticidelor perimate asupra solului în anul 2013 pe teritoriul raionului Șoldănești nu sunt înregistrate.

Pentru a îmbunătăți situația la compartimentul dat este absolut necesar de a pune la baza agriculturii – ecologia. De pe aceste poziții necesită să fie revăzute toate tehnologiile referitoare la pregetirea, prelucrarea solului, structura asolamentelor, sistemelor și formele de nutriție a plantelor, sistemele de irigare și asanare în așa mod, cîmpul, după fiecare cultură să-și îmbunătățească proprietățile. În acest scop toate tehnologiile și recomandarile legate de acțiuni asupra solului trebuie să treacă în mod obligatoriu expertiza ecologică. Este necesar de a micșora cota pămînturilor arabile în structura terenurilor agricole. Această măsură necesită în primul rînd îndeplinirea necondiționată a Legii R. Moldova cu privire la zonele și fîșiile de protecție a apelor, rîurilor și bazinelor de apă. În rîndul al doilea toate pămînturile arabile puternic erodate de trecut în rezervă pentru a fi recultivate și întoarse în stare normală, dacă această nu e posibil de împădurit.

La ameliorarea situației ecologice va aduce și gradul de împădurire pînă la cota ecologică corespunzătoare zonei. Mai întîi să fie restabilite toate perdelele forestiere de protecție a cîmpurilor, anual sădirea noilor fîșii de protecție proiectate , iar în al doilea rînd împădurirea tuturor alunicărilor de teren pămînturilor salanizate și a rîpilor. Pentru a îndeplini aceste cerințe este necesar de a consolida terenurile agricole în gospodării și asociații de gospodării masive dezvoltarea în perspectiva cărora trebuie să fie bine fundamentată din punct de vedere ecologic bazat pe un pachet de legi stricte.

În raionul Șoldănești sunt 15112 ha degradate din care terenuri agricole – 40738,6 ha (terenuri slab, mediu, puternic erodate); supuse alunecărilor de teren – 269,8 ha; râpi – 256 ha. Un factor principal stabilizator de mediu, care este în stare se asigure protecția împotriva alunicărilor de teren și de eroziune a solului, să mențină un climat sănătos pentru lumea vegetală și animală, pentru omenire – sunt pădurile.

Suprafața terenurilor deteriorate și erodate în raionul Șoldanești, ha

(Starea 01.01.2014)

Tabelul 4.

Suprafața silvică acoperită cu păduri a raionului Șoldănești este de 11610,83 ha. În hotarile administrative ale raionului Șoldănești este prezentă IS Șoldănești care are o suprafață de . IS Șoldănești la rîndul său are în companența sa trei ocoale silvice. Acestea sunt: ocoalele silvice Șoldănești; Olișcaiși și Cinșeuți. În hotarile administrative ale raionului Șoldănești IS Șoldănești are prezente două ocoale silvice: ocolul silvic Șoldănești și Olișcani. Al trelea ocol silvic, Cinșeuți se află în hotarile administrative a raionului Rezina.Tot în hotarile administrative ale raionului Șoldănești este prezentă și o suprafață de a IS Soroca , ocolul Silvic Cuhurești. Urmează apoi pădurile și fîșîile de protecție ce sunt în gestionarea primăriilor raionului. Pădurile primăriei au o suprafață de , fâșiile de protecție a cîmpurilor 738,33 ha. Spațiile verzi a localităților sunt de 81,5 ha. Fîșiile de protecție a drumului auto și a căii ferate sunt de . Spațiile verzi în raionul Șoldănești ocupă o suprafață de 81,50 ha conform funcționalității spațiilor verzi în raionul Șoldănești sunt clasificate astfel:

Spații verzi de folosință generală;

Scoaruri.

Spații verzi din cuprinsul arteriilor de circulație.

Spații verzi cu acces limitat;

Spații verzi de pe lângă instituțiile de învățămînt și preșcolare.

Spații verzi de pe lângă instituțiile sanitare.

Spații verzi de pe lângă locuințe.

Spații verzi din incinta întreprinderilor.

Spații vezi cu profil specializat.

Plantații în cimitire.

De cele mai multe spații verzi dispun următoarele primării: Șoldănești – 20.5 ha, Cotiugenii – Mari – 6,86 ha, Rogojeni – 4,71 ha, Dobrușa – 4,5 ha, Alcedar – 4,32 ha și Salcia – 3,15 ha. Structura fondului ariilor protejate de stat și monumentele naturii. Fondul ariilor naturale protejate de stat include obiectele și complecsele naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru conservarea biodiversității și habilitatelor naturale, pentru studierea proceselor naturale, restabilirea echilibrului ecologic și pentru educațiea ecologică a populației. Obiectele și complexile din fondul ariilor protejate sânt de importanță internnațională, națională și locală. Modul de atribuire a acestor grade de importanță este stabilit de prezenta lege, de alte acte normative privind fondul ariilor protejate.

În conformitate cu Legea privind Fondul Ariilor Naturale protegate de Stat nr 1538 – XIII din 25.02.1998 în raza de acțiune a Inspectoratul Ecologic Șoldănești se află 12 obiective – complexe care fac parte din fondul ariilor protegate, asupra cărora se extind controale de Stat privind regimul lor de protecție. Conform legii cu privire la ariile naturale protejate de stat ele sunt clasificate astfel: palentologice hidrologice, floristice și geologice. În raionul Șoldănești ele sunt următoarele:

Primărie Climăuții de Jos, monumentul hidrologic numit „izvorul Cărăușarilor” suprafața resurse protejate de apă.

Primăria Sămășcani, monument hidrologic numit „ Izvorul Sămășcan” suprafața resurse protegate de apă.

Primăria Dobrușa, satul Zagorna monument hidrologic „Izvorul Zagorna” suprafața resurse protejate de apă.

Primăria Olișcani, monument geologic „ Cariera veche” de lângă calea ferată Șoldănești suprafața – resurse protegate zăcăminte.

Primăria Cobîlea, arborile secular numit „ Stejarul lui Ștefan cel Mare” vârsta 670 ani resurse protejate flora.

Primăria Dobrușa, monument arborile secular numit „ Stejarul Zagorna” vârsta 460 ani resurse protejate flora.

Primăria Răspopeni, monument palentologic „Rîpa” spre satul Ignăței suprafața resurse protegate sol.

Primăria Vadul Rașcov, monumentul geologic „ Profilul geologic Socola” suprafața , resurse protegate sol.

IS Șoldănești, rezervația peizagistică Dobrușa suprafața resurse protejate flora.

IS Șoldănești, rezervație peizagistică Curături-Poiana – suprafața resurse protejate flora.

IS Șoldănești, rezervația peizagistică Climăuți suprafața de resurse protejate flora.

IS Șoldănești, rezervația naturală Glingeni suprafața resurse protegate flora.

Din lipsa de finanțe la unele din aceste monumente de natură nu sunt reinoite panourile vizuale și informaționale. În anul 2006 sau reînoit pașapoartele ecologice la toate. Deținătorii de teren îndeplinesc obligațiunele stipulate de lege privind fondul ariilor naturale protejate de stat în vederea gestionării ariilor protejate. Dispun de borne de hotar a ariilor protejate, de pancarte cu inscripțiile indicătorii și de avertisment. Ariile protejate de Stat mai au și un rol deosibit în vederea ridicării nivelului cultural, ecologic al populației. Gestionarea deșeurilor. Situația privind modul de contractare a colectării și transportării deșeurilor. În localitățile raionului Șoldănești sunt la evidență 39 rampe de depozitare a DMS autorizate cu suprafața totală de , care au o capacitate de 1803 mii m3. Până în prezent la rampele de depozitare a deșeurilor în localitățile raionului au fost depozitate 345,4 mii tone DMS dintre care 40,3 mii tone au fost formate în perioada de raport.

În componența raionului Șoldănești fac parte 33 localități, concentrate în 23 primării (un oraș, 6 comune, 16 sate). Suprafața totală a DMS este de dintre care autorizate și neautorizate. În localitățile rurale salubrizarea este organizată după metoda de comandă, la înțelegerea benevolă dintre beneficiari și proprietarii de transport în lipsa serviciilor desconcentrate în teritoriu sau persoanelor juridice ori fizice împlicare în colectarea, transportarea și selectarea DMS. Terenurile pentru depozitarea DMS în localitățile rurale sunt selectate de catre primarii si coordonate cu serviciul ecologic raional, în lipsa proiectelor de execuție, fiind localizate în gropi de siloz din incinta fostelor complexe sau ferme de vite, lutarii, terenuri afectate de alunecari de teren, ripi, etc. Majoritatea depozitelor sunt amplasate pe pante, în zona de protectie a lacurilor. Toate depozitele inventariate au drum de acces ( fie pietris – 30%, drum de țară – 70 %). Depozitele nu sunt diguite sau sunt parțial diguite, fără fâșii de protectie.

În cadrul proiectului „Crearea sistemelor de management integrat a deșeurilor menajere pentru opt localități„ au fost construite 100 plantforme, dintre care 50 s-au construit în comuna Cotiujenii Mari, care, la moment, este inițiatorul proiectului, 20 platforme în comuna Dobrușa, 20 în satul Pohoarna și 10 în comuna Rogojeni. Au fost achizitionate două autospeciale de transportare a deșeurilor, tractor cu remorcă, excavator, tehnică de calcul, containere cu rotile pentru colectarea DMS, urne stradale și panouri informationale. Au fost valorificare 44 360,13 mii lei, ceea ce constituie 100 % din costul total al proiectului. În urma implementarii acestui proiectul a fost creat I.M. „ Servicii comunal – locative Cotiujenii Mari”.

Respectând continuitatea proiectului realizat primăria orășelului Șoldănești susținută financiar de Biroul de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ) a elaborat proiectul „ Extinderea sistemului integrat de colectare selectivă a deșeurilor în 3 raioane: Rezina, Soldanești, Florești din bazinul râului Ciorna”. În rezultatul implimentării proiectului va fi amenagat pologonul sanitar pentru depozitarea DMS, organizate servicii desconcentrate în teritoriu implecate în colectarea, transportarea și selectarea DMS. Prin urmare au fost construite 54 platforme, 4 ECO casuțe , au fost procurate și instalate 400 tomberoane, 40 gunoiști recultivate, 110 urne. S-a procurat: un excavator și două autospeciale pentru transportarea deșeurilor.

Gestionarea carierilor și minelor. În raionul Șoldănești sunt luate la evidență 2 mine de extragere a blocurilor de calcar,care la moment nu funcționează, fiind exploatate până în anul 2010 (terminul de valabilitate a licențiilor fiind expirat):

G.Ț. Parascovei , mina Mihuleni , cu suprafața de 0,08ha (deschis) și 31,90 ha (subteran);

S.R.L. Mina Nouă,, mina ,,Parcani cu suprafața de 2,80ha (deschisă) și 181,90 ha (subteran).

Starea fondului cinegetic: suprafața terenurilor de vânătoare, speciile de interes vânătoresc.Vânătoarea și pescuitul sânt una din cele mai vechi îndeletniciri ale omului. Dar, în acelaș timp amatorii de vânat și pescuit trebue să aibă grijă de faună, de reproducere a animalelor sălbatice și să nu admită braconajul.Pentru protecțiea faunei cu toții trebue să contribuim la menținerea acesteea în stare bună, de a proteja speciile de interes vînătoresc în orce anotimp al anului, de a nu admite braconajul. Deaceea în fiecare an sânt întărite ordine pentru vânat la păsări și animale de interes vânătoresc conform legii.

Suprafața terenurilor de vânătoare ce sunt în hotarile administrative a raionului Șoldănești sunt de dintre care IS Șoldănești are , terenurile agricole 43302 ha, bălțile și bazinele de apă . Pe terenul raionul Șoldănești este prezentă societatea vănâtorilor și pescarilor.

Din terenurile fondului foristier IS Șoldănești pentru necesitățile vânătorești sunt alocate 4791 ha. Astfel în ocolul silvic Olișcani sunt 2761ha , iar în ocolul silvic Șoldănești sunt . În IS Șoldănești sunt repartizați 2 vânători, numiți în continuare egeri prin ordinul directorului IS Șoldănești. Din partea IS Șoldănești pentru timpul de iarnă, la întreținerea animalilor de pădure sunt pregătite.Conform ordinului nr.06 din 18.01.2012 al Agenției Moldsilva întru prevenirea înrăutățirii situației epizootice și răspândirii rabiii și depistării densității optime a vulpelor, creării condițiilor optime pentru reproducerea speciilor cinegetice de valoare înaltă, se permite dobândirea vulpelor și cânelor vagabonzi, hoinari în fondul forestier. În perioada dată sau vânat: 39 vulpi, precum au fost nimicite 27 cioare, coțofene și 141câni vagabonzi.

Construcția a obiectelor vânătorești – 3 buc.

Hrănitori – 3 buc.

Turnuri de observare -1 buc

Adăpători – 6 buc.

Sa mai pregătit: – 6 tone de fân; – 8 mii buc de frunzari; orz și porumb – 3 tone; topinambru (mere de pământ) ; porumb – ierburi multeanuale – .

Pentru toate acestea IS Șoldănești a cheltuit 60000 lei. Sau petrecut recensămîntul animalilor în fondul foristier. Rezultate sunt următoarele:

Mistreți – 34, sa recoltat1.

Căpriori -100.

Iepuri -189.

Veveriți – 180.

Jderi – 64.

Vulpi – 253 sa recoltat 39.

În societatea vânătorilor și piscarilor din Șoldănești sunt prezenți 170 vânători. Anual se petrece recensămîntul păsărilor și animalilor cu blană pentru a se știe numărul lor pentru vânat. Conform recensămîntului anual se emite ordin cu privire la deschiderea vânatului. Astfel în luna august 2012 confor ordinului Nr 43A, din 8 august 2012 al SVP din R. Moldova sa deschis vânatul la păsări începând cu data de 18.08.2012. Conform acestui ordin vânatul se permite numai în zilele de odihnă. Tot conform acestui ordin, sa întărit limetele permise pentru vânatul păsărilor. La animalile cu blană vânatul s-a deschis la 2 decembrie 2012 și a continuat până la data de 13.01.2012. Pentru perioada mersului vânatului sa întocmit un grafic plan conform căruia sa organizat 30 raiduri în vederea combaterea braconajului. În acest grafic au fost încluși: lucrătorii poliției; șeful socoietății vânătorilor și piscarilor; lucrătorii IS Șoldănești și inspectorii IE Șoldănești. În perioada dată sau folosit mijloacele de transport a IE Șoldănești și IS Șoldănești. În fondul forestier de stat pe toată perioada vânatului sa recoltat un mistreț.

Conform planului de lucru al sociității vânătorilor și piscarilor din Șoldănești pentru anul 2012 conform recensământului sa enumerat și sa recoltat:

Porumbei -1200 sau recoltat 194.

Rațe – 420 sau recoltat 174.

Fazani – 300 sau recoltat 46.

Iepuri – 850 sau recoltat 110

Vulpi – 534 sau recoltat 146.

Găște –20, recoltate – 0. În perioada dată sau realizat 170 foi de vânătoate și 85 licențe la vânatul fazanului. Pentru iernatul animalilor sau pregătit și sau amenajat: 20 hrănitori; frunzari 100 buc; rămășițe de la porumb și grâu 600 kg, sărării 27 buc, adăpători 34, cuiburi pentru păsări 27. Pentru înmulțirea fazanilor în natură,

ca păsări de interes vânătoresc pe data de 10 iulie 2012 sau adus și sau eliberat în natură la iazul mare din satul Șipca 80 exsemplare de pui de fazan, tot la această dată sau adus și sau eliberat 120 de fazani în zona Căuești ,, Izvorul Turcului” la 2,0 km de satul Zagorna și la 2,0 km de satul Găuzeni.Toți acești pui de fazani au fost cumpărați din comunaTalmaz, raionul Ștefan-Vodă.

CAPITOLUL III. MANAGEMENTUL APELOR ȘI STAREA CALITĂȚII LOR

ÎN RAIONUL ȘOLDĂNEȘTI

Calitatea apelor în raionul Șoldănești

Conform Directivei Parlamentului și a Consiliului European 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de acțiune comunitar în domeniul politicii apei, apa nu este un produs comercial ci este un patrimoniu care trebuie protejat, tratat și apărat ca atare. În cadrul fiecărui bazin hidrografic e necesar a se planifica și asigura protecția și utilizarea durabilă a apei. Republica Moldova, dorește să adereze la statele Comunității Europene, de acea trebuie să aibă ca scop cel puțin realizarea obiectivelor de „stare bună a apelor” prin definirea și implementarea măsurilor necesare în cadrul programelor integrate de măsuri, ținând seama de cerințele deja existente la nivelul Comunității. Scopul final al acestei Directive este realizarea eliminării substanțelor periculoase prioritare și contribuția la atingerea concentrațiilor în mediul marin apropiate de valorile naturale pentru aceste substanțe.

Monitorizarea calității apei implică monitorizarea tuturor elementelor incluse în subsistemele: ape de suprafață (râuri, lacuri), ape subterane și ape uzate. Obiectul programelor de monitorizare a apelor îl constituie evaluarea și controlul calității acestora. Apele de suprafață sunt expuse poluării datorită deversărilor de ape uzate neepurate sau insuficient epurate. Evaluarea calității apelor s-a bazat pe prelucrarea datelor obținute din sistemul propriu de monitorizare și din datele furnizate de Administrația Națională Apele Moldovei, „Regia –APA Șoldănești” și Stațiunea a Medicinei Preventive a raionului Șoldănești. În raionul Șoldănești, evaluarea calității apelor curgătoare de suprafață s-a bazat pe prelucrarea datelor analitice primare obținute lunar în câteva secțiuni de supraveghere din bazinele hidrografice ale raionului.

În raionul Șoldănești se află 7 apeducte de apă cu lungimea totală de 18,7km din care sunt rețele de stradă și rețele de cartier și de curte.

Starea la majoritatea apeductelor poate fi caracterizată ca satisfăcătoare, deoarece ele în ultimii ani au fost renovate. Infrastructura de deservire a acestora este slab dezvoltată și practic există doar în 4 primării (orășelul Șoldănești, primăria Mihuleni, primăria Cobîlea, primăria Șestaci). Rețele de canalizarea sunt doar în orășelul Șoldănești cu lungime de și primăria Șestaci, SA „ Moldovatransgaz” cu o lungime de 1,5 km este în primăria Șoldănești. Asigurarea cu sisteme de epurare:

a) La moment în raion există 4 stațiuni de epurare biologică (SEB). Permanent în raion activează toate 4 SEB, care aparțin SRL „ Brodețchi” și 3 SEB ÎM „ Regia –APA Șoldănești”.

b) Persoane fizice și juridice care nu au acces la rețele de canalizare exploatează 34 haznale impermiabile tip beton , care sunt în stare satisfăcătoare;

c) la sistem centralizat de evacuare a apelor uzate menajere și de producere sînt conectate 1230 persoane juridice și fizice.

Deținerea de către utilizători a autorizațiilor de folosință specială a apei. De autorizații de gospodărire a surselor de apă pe anul 2012 dispun 6 agenți economici: Spitalul raional Șoldănești și IS Șoldănești, SRL „Moldovatransgaz”, SRL „ Sornecom”, SRL „Construcția Modernă”, Întreprinderea Individuală „ Lachi N”.

Utilizarea obiectivelor acvatice în scopuri piscicole, deținerea actelor și modul de utilizare. Pe teriroriul raionului Șoldănești precum și în hotarile administrative a raionului sunt prezente un număr de 43 bazine acvatice, precum și rîul Nistru cu lungime de care se marginește cu satele Cot, Climăuți, Vadul – Rașcov și Socol din cele 43 bazine acvatice prezente pe teritoriul raionului Șoldănești 16 sunt socotite ca bazine acvatice ce au destinație creșterea peștilui. Din acestea bazine acvatice sunt următoarele: Șoldănești Alcedari 0.72ha , Cobîlea a) și b) Cotiugenii –Mari a) , b) , c) d) Cușmirca , Șipca Parcani , Pohoarnea 0,95 ha, Răspopeni 0,15 ha, Dobrușa a)14ha, b) Vadul –Rașcov a) b).

La nivelul Republicii Moldova Monitoring Integrat al Apelor din țară include subsistemele: râuri, lacuri naturale și de acumulare, ape subterane, ape uzate. Evaluarea calității apelor s-a bazat pe prelucrarea datelor obținute atât din sistemul propriu de monitorizare al raionului Șoldănești, cât și din datele furnizate de către Administrația Națională Apele Moldovei. Normativul privind obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, cuprinde 5 clase de calitate, clasa I reprezentând cea mai bună calitate a acestora.

Situația comparativă privind încadrarea în clasele de calitate dintre semestrul I 2009 și semestrul I 2008 pentru râurile monitorizate ale raionului Șoldănești se prezintă în

figura 1.

Fig. 1. Situația comparativă privind încadrarea în clasele de calitate dintre semestrul I 2009 și semestrul I 2008 pentru râurile r. Șoldănești [12, p.80].

În cursul semestrului I 2009 a fost analizată din punct de vedere fizico-chimic și biologic apa lacurilor de acumulare. Făcând caracterizarea apei pe grupe de indicatori se constată că aceasta se încadrează în limitele claselor I și II de calitate în toate secțiunile monitorizate. Monitorizarea apelor subterane are ca scop urmărirea în timp a distribuției, ariei de întindere a poluanților și concentrației acestora în subteran. Urmărirea în timp a acestor parametrii pentru apele uzate deversate de la agenții economici duce la cunoașterea principalelor surse poluatoare din raionul Șoldănești.

Sub aspect calitativ, în anul 2008 pentru BH au fost efectuate 40 prelevări de probe dintr-un total de 24 de foraje la nivelul raionului.

Fig.2. Evoluția încadrării apelor subterane

În ceea ce privește starea cantitativă a apelor subterane, nu au fost determinate situația în care acestea să fie la risc sau în situația de a nu atinge obiectivele de mediu.

În 2008 s-au recoltat 94 probe de apă din rețelele de distribuție, din localitățile deservite de Apă Canal Șoldănești. Toate probele s-au încadrat chimic și bacteriologic în valorile prevăzute de Legeslația Republicii Moldova.

Repartiția volumelor de ape uzate la nivelul raionul Șoldănești, în raport cu stadiul epurarii este prezentată în fig. 3.

Fig.3. Repartiția volumelor de ape uzate la nivelul raionul Șoldănești, în raport cu stadiul epurarii

Diferența dintre situația apelor uzate suficient epurate din 2008 față de 2007 se datorează faptului că stațiile de epurare a operatorului Apă Canal Șoldănești S.A. nu a funcționat la capacitate, aceasta fiind pe parcursul întregului an 2007 în proces de retehnologizare.

Moldova trebuie să se conformeze până în 2015 în ceea ce privește construirea sistemelor de canalizare și a stațiilor de epurare a apelor uzate în aglomerările urbane cu mai mult de 10.000 locuitori echivalenți (l.e.), iar până în 2018 în aglomerările cu o populație echivalentă cuprinsă între 2.000 și 10.000 l.e. În plus, tot până la sfârșitul anului 2015, toate aglomerările de peste 10.000 l.e. trebuie să fie dotate cu instalații pentru reducerea concentrațiilor de nutrienți. Termenul "locuitor echivalent" reprezintă suma persoanelor plus numărul convențional de persoane cu care se echivalează gradul de poluare al unei activități economice, care evacuează ape uzate preepurate compatibile cu apele uzate menajere (provenite de la om). În acest sens, cele mai relevante activități economice sunt cele de prelucrarea cărnii, a laptelui și de producere a conservelor de legume și fructe. În mod convențional, în această echivalare se utilizează cea bazată pe cantitatea specifică de materii organice exprimate în CBO5, prin adoptarea valorii de 60 g CBO5/om/zi. Termenul CBO5 înseamnă consumul biochimic de oxigen la 5 zile, și reprezintă cantitatea de oxigen consumată în decurs de 5 zile de microorganismele existente în apa uzată pentru oxidarea materiei organice în scopul susținerii vieții lor [13, p.96].

 Diferența dintre situația apelor uzate suficient epurate din 2008 față de 2007 se datorează faptului că stația de epurare a operatorului S.C. Apă Canal S.A. Șoldanești nu a funcționat la capacitate, aceasta fiind pe parcursul întregului an 2007 în proces de retehnologizare. La finele anului 2007 stația de epurare se afla în probe tehnologice. Republica Moldova trebuie să se conformeze până în 2015 în ceea ce privește construirea sistemelor de canalizare și a stațiilor de epurare a apelor uzate în aglomerările urbane cu mai mult de 10.000 locuitori echivalenți (l.e.), iar până în 2018 în aglomerările cu o populație echivalentă cuprinsă între 2.000 și 10.000 l.e. În plus, tot până la sfârșitul anului 2015, toate aglomerările de peste 10.000 l.e. trebuie să fie dotate cu instalații pentru reducerea concentrațiilor de nutrienți. Termenul "locuitor echivalent" reprezintă suma persoanelor plus numărul convențional de persoane cu care se echivalează gradul de poluare al unei activități economice, care evacuează ape uzate preepurate compatibile cu apele uzate menajere (provenite de la om). În acest sens, cele mai relevante activități economice sunt cele de prelucrarea cărnii, a laptelui și de producere a conservelor de legume și fructe. În mod convențional, în această echivalare se utilizează cea bazată pe cantitatea specifică de materii organice exprimate în CBO5, prin adoptarea valorii de 60g CBO5/om/zi.

Formele cele mai intense de depreciere multiplă a calității apei din subteran au fost identificate în zonele de intravilan rural ale raionului Șoldănești, unde deșeurile lichide ajung în subteran, datorită lipsei unui minim de dotări cu instalații hidroedilitare. Aceasta se face direct, prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate și al șanțurilor stradale și indirect de la depozitele de gunoi de grajd sau gropile improvizate de deșeuri menajere. Aceste cauze duc la prezența în apele subterane, cu precădere, a compușilor azotului. Totuși, datorită ariei restrânse, nu se poate vorbi despre o poluare generală a apelor subterane. Parțial, aceste probleme s-au rezolvat prin închiderea în 2009 a gropilor de gunoi din zona rurală.

Solul este un sistem dinamic care îndeplinește multe funcții fiind vital pentru activitățile umane și pentru supraviețuirea ecosistemelor. Ca interfața dintre pământ, aer și apă, solul este o resursă neregenerabilă, format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii [12, p.133].

Caracteristica hidrochimică a apelor rîului Nistru.

Nistrul este un rîu transfrontalier, care trecînd prin două țări, Moldova și Ukraina, se deversează în Marea Neagră. Rîul este cea mai mare arteră fluvială a Moldovei și este sursa primară de apă potabilă și de eliminare a deșeurilor pentru mai mult de un milion de oameni, de asemenea o sursa de apă pentru locuitorii raionului Șoldănești. Nistrul este al doilea după dimensiune rîu din Ukraina, asigurînd cu apă potabilă 2,6 milioane de oameni din orașul Odesa. Construirea barajului de pe Nistru, cu scopul primar de a genera curent electric,a fost finisată în 1985 pe teritoriul Ukrainei în or. Novodnestrovsk, în apropierea nemijlocită cu hotarul cu Moldova [41, p.32]. Din acel moment cursul ulterior al rîului, care în marea sa majoritate este pe teritoriul Moldovei, a avut probleme majore de mediu cauzate de schimbările temperaturii apei, chimiei apei și a curentului. Pe parcursul ultimilor decenii, savanții din Moldova au notificat degradarea rîului care se datorește, nu în ultimul rînd, prezenței barajului la 20 km de la hotarul cu Moldova [26, p.38]. Este cunoscut faptul că emiterile de apă prin baraj sînt executate în conformitate cu un anumit grafic ce satisface necesitățile pentru generarea rîului. În prezent apa este eliminată prin baraj din hipolimnionul rezervorului care o temperatură practic constantă egală cu 6-8⁰ C. Această schimbare a temperaturii rîului este evidentă în special în lunile de vară.

Reieșind din toate expuse devine foarte important de a estima calitatea apei fluviului Nistru după indicii hidrochimici și determinarea căilor posibile de protecție ale acestuia [27, p.39].

În rezultatul realizării obiectivelor preconizate în perioada lunilor aprilie-octombrie 2003 au fost efectuate cercetări privind starea apelor Nistrului Medieval pe sectorul s.Naslavcea – or.Dubăsari, cu lungimea de 315 km. Estimarea calității apelor fluviului s-a realizat în cadrul celor 5 expediții hidrochimice. Probele de apă au fost colectate în următoarele puncte:

S.Naslavcea,rezervor-tampon al barajului de la Novodnestrovsk, 200 m în aval de barajul Naslavcea;

Or.Otaci;

Or.Soroca(în aval de deversarea apelor uzate urbane );

S.Erjovo;

S.Cocieri(rezervor de acumulare Dubăsari din amonte);

Or.Dubăsari (rezervor de acumulare Dubăsari,100 m în aval de barajul Dubăsari).

În timpul expedițiilor probele de apă au fost colectate din stratul de suprafață al apei (h= 0,5 m). Au fost determinați următoriii parametri: temperatura apei, pH-ul, Eh-ul, rH-ul, conductibilitatea electrică,ionii principali ce determină mineralizarea, duritatea totală, cantitatea oxigenului dizolvat (OD), consumul biochimic de oxigen (CBO5),oxidabilitatea permanganometrică (CCOMn), consumul chimic de oxigen (CCOCr),conținutul de nitrați,nitriți, azot amoniacal, fosfași, fluor,fenoli. În total, fiecare probă a fost analizată după 20 de parametri hidrochimici [19, p.23].

Analiza compoziției chimice a apelor Nistrului Medial în porțiunea 200 m în aval de barajul Naslavcea- 100 m, în aval de barajul Dubăsari a denodat că formarea calității apelor depinde de reglare a scurgerii și poluare de la diferite localități [19, p.24].

Regimul termic al bazinului Medial este puternic influiențat de reglarea debitului prin pătrunderea maselor de apă rece din rezervorul –tampon de la Novodnestrovsk. La sfîrșitul perioadei de primăvară (24.04.03) probele de apă colectate la 200 m în aval de barajul Naslavcea aveau temperatura 4,2⁰C. Influiența fluxului rece a fost depistată pînă la punctul de colectare s.Erjovo, care este situat pe malul barajului de la Dubăsari. În perioada de vară (mai-iunie-iulie ) temperatura apei în aval de rezervorul de la Naslavcea varia între 11,0⁰C – 12,6⁰C, la Otaci și Soroca nu se ridica mai sus de 13,0⁰C- 17,8⁰C, în rezervorul de la Dubăsari apa se încălzea pînă la 19,7-20,6⁰C [19, p.25] .

Fluxul de apă din rezervorul – tampon pătrundea în albia rîului țn aval de baraj cu valorile pH-ului cuprinse în intervalul îngust de valori: 7,8- 8,0. Mai jos de s.Naslavcea valorile pH-ului cresc pînă la 8,1-8,4, valoarea maximă atingînd lîngă s. Cocieri.

Compoziția ionică și mineralizarea apelor fluviului Nistru sînt determinate de conținutul ionilor principali în fluxul de apă ce vine din rezervorul – tampon și depinde de regimul de exploatare rezervorului – tampon de la hidroelectro centrala de la Novodnestrovsk. Pe parcursul realizării cercetărilor în albia Nistrului Medial lîngă s.Naslavcea din rezervorul- tampon pătrundeau apele cu mineralizarea 549-422 mg⁄l de tip hidrogenocarbonat- clorice sau hidrogenocarbonat, grupa calciului, natriului sau a calciului-natriului. După raportul dintre cantitățile echivalente de cationi și anioni, aceste ape aparțin tipului ll sau lll (după Alekin) [27, p.41]. Apele metamorfizate, în care conținutul de cloruri depășea cantitatea echivalentă de Na și K (tipul lll), se înregistrau în luna mai după regularea de debit din rezervorul- tampon în perioada cuprinsă dintre mijlocul lunilor martie și mai. Din cauza perioadei foarte scurte de cercetare și lipsei datelor despre condițiile de formare a mineralizării apellor din rezervorul-tampon, devine foarte greu de efectuat calcule a dependenței mineralizării apelor acumulate în rezervor- tampon și debitului de apă, precum și dependența conținutului tuturor ionilor principali de mineralizare [26, p.38-39].

În aval de s.Naslavcea, lîngă or.Otaci,mineralizarea apelor varia în limitele 428-497 mg⁄l.

În lunile iunie și septembrie în aval de or.Soroca a fost depistată o creștere neînsemnată a cantității ionilor principali, ce determină mineralizarea apelor, valorile cărora se micșorau pe parcursul curgerii fluviului pînă la rezervorul de la Dubăsari.

Duritatea totală a apelor Nistrului lîngă s.Naslavcea pe parcursul lunilor aprilie -mai 2003 varia în limitele 3,8-5,2 mmol ⁄ l. Pe toată lungimea studiată a fluviului valorile durității totale variau neînsemnat, cu excepția secțiunii în aval de rezervorul de la Dubăsari,unde acest parametru se micșorează și valoarea medie a acesteia constituie 4,3 mmol ⁄ l [19, p.20].

Conținutul de oxigen și Consumul biochimic de oxigen (CBO5).

În perioada de realizare a cercetărilor, conținutul de oxigen dizolvat în apele Nistrului a fost favorabil. Cu toate acestea, în aval de rezervorul– tampon lîngă s.Naslavcea în lunile iulie și septembrie a fost depistată scăderea gradului de saturație a apelor cu oxigenul dizolvat pînă la 63-64%, fapt care poate indica la poluarea mai avansată a apelor ce pătrund în fluviu din rezervorul–tampon.

După valorile CBO5 apele Nistrului în porțiunea s. Naslavcea–or. Dubăsari în anotimpul de vară pot fi caracterizate ca poluate și moderat poluate. Parametrul CBO5 permanent depășește concentrațiile limite admisibile (CLA). Indicele CBO5 avea valori mai mici decît CLA numai pe secțiunea s. Năslavcea în lunile iulie și septembrie. Ținînd cont de faptul că, tot în această perioadă a fost depistat și conținutul redus de oxigen dizolvat, se poate de presupus că volumele de apă ce pătrund în fluviu din rezervorul de acumulare conțineau componenți toxici, care inhibau procesul de oxidare biochimică a substanțelor organice. Valori sporite a parametrului CBO5 se depistau pe secțiunile or. Otaci, Soroca și s. Cocieri [19, p.19] .

Conținutul ionilor de nitrat în apele Nistrului variau în perioada realizării proiectului de la 0,7mg/l pînă la 12,4mg/l. Apele ce pătrundeau în Nistru de pe teritoriul Ucrainei conțineau de la 4,8mg/l pînă la 19,5 mg/l de ioni NO3- . În unele perioade a fost depistat un conținut mai sporit de ioni de nitrat pe secțiunile or. Otaci și s. Erjovo.

După conținutul în apele Nistrului a ionilor de amoniu (NH4+) acestea pot fi clasificate ca apele moderat poluate, iar în secțiunea or. Soroca (în aval de deversare în Nistru a apelor urbane uzate) apele se caracterizau ca ape poluate (conținutul de NH4+ atingea valorile 1,26 mg/l). Pentru toată perioada de cercetare a fost evidentă creșterea considerabilă a cantității de ioni de amoniu pe secțiunea or. Soroca.

În probele de apă cercetate în perioada efectuării observațiilor, au fost depistate concentrații sporite de ioni nitriți (NO2-). Conținutul de nitriți ce depășeau CLA s-au înregistrat pe secțiunile s. Naslavcea și or. Otaci în luna mai, pe secțiunile s. Etjovo, s. Cocieri și or. Dubăsari- în lunile mai, iunie și iulie, iar pe secțiunea or. Soroca acest parametru depășea valorile limite admisibile pe parcursul întregii operioade de investigare [29, p.5].

Fosforul reprezintă unul din cei mai importanți indicatori ce determină statutul trofic al apelor naturale. În unele țări este introdus normativul ecologic al conținutului formelor dizolvate de fosfați ioni, care este estimat cu 0,05mg/l. După conținutul ionilor de fosfat situația în porțiunea Nistrului cuprinsă între s.Naslavcea și or. Dubăsari poate fi apreciată ca nefavorabilă din punct de vedere ecologic. Apele pătrundeau în rîu din rezervorul–tampon cu un conținut sporit de fosfați și concentrația acestor ioni creștea continuu. Cea mai mare concentrație a ionilor fosfat s-a depistat în luna mai. În secțiunile s. Naslavcea, or. Otaci, or. Soroca, s.Erjovo, s. Cocieri și or. Dubăsari ea se schimba pe parcursul perioadei – septembrie în următoare limite: 0,07-3,28mg/l; 0,09-3,8mg/l; 0,20-3,02mg/l; 0,17-3,54mg/l; 0,18-3,18mg/l; 0,40-1,14mg/l [19, p.23].

Reeșind din conținutul total de substanțe organice după valorile oxidabilității bicromatice (CCCOCr), apele Nistrului de porțiunea cercetată pot fi clasificate ca poluate și puternic poluate. În perioada studiată de pe teritoriul Ucrainei prin barajul de la Naslavcea în fluviu pătrundeau ape cu valori ridicate ale CCOCr, cuprinse între 11mgO/l- 43mg/O/l. În aval de baraj capacitatea de autoepurare a apelor a fost foarte mică, cantitatea de substanțe organice de la or. Otaci pînă la or. Dubăsari varia în limitele 9,0-55,0mgO/l. Pe parcursul verii a fost depistată poluarea suplimentară a apelor pe secțiune or. Soroca și s. Erjovo (pînă la 29,0-55,0 mgO/l) [30, p.14].

În apele Nistrului pe porțiunea cercetată în perioada lunilor mai-septembrie se depistau concentrații mici de fluoruri, care se încadrau în limitele 0,07-0,42mg/l.

Așadar, cercetările efectuate pe porțiunea fluviului Nistru de la s.Naslavcea pînă la or. Dubăsari în perioada lunilor aprilie-septembrie au denotat că printre principalii factori antropogeni, ce influiențează starea și compoziția chimică a apelor reprezintă reglarea fluxului fluviului prin barajul stațiunii hidroelectrice de la or. Novodnestrovsc (Ucraina) și rezervoarele de acumulare a apelor de la or. Novodnestrovsc și s. Naslavcea deversările apelor uzate urbane ale or. Otaci și Soroca, precum și prin utilizarea necontrolată a zonelor de recreere în perioada de vară (s. Cocieri).

Din rezervorul–tampon de la s. Naslavcea în apele rîului pătrunde o cantitate mare de apă rece de tip ionic metamorfizat, cu conținut sporit de substanțe organice dizolvate, fenoli, forme minerale ale azotului și fosforului, metale grele. Diversările apelor urbane uzate și utilizarea necontrolată a zonelor de recreare contribuie la poluarea suplimentară a Nistrului. Prin aceste surse de poluare se evidențiază deversările de la or. Soroca [12, p.24].

Starea apelor și nivelul de poluare ale acestora a fost estimat reeșind din valorile CLA pentru diferite scopuri.

Din cele de mai sus putem concluziona că:

Reglarea debitului cu fluxurile reci ale apelor din rezervorul – tampon de la s. Naslavcea puternic influiența regimul termic al rîului, această influiență fiind observată pînă la rezervorul de la or. Dubăsari(secțiunea s. Erjovo).

În lunile iulie și septembrie în secțiunea s. Naslavcea, în aval de baraj, a fost înregistrată micșorarea evidentă a gradului de saturație a apelor cu oxigenul dizolvat de pînă la 63-64%. Mai jos de această secțiune regimul de oxigen a fost favorabil.

Parametrul CBO5 ce determină prezența substanțelor organice ușor degradabile pe cale biochimică avea valorile majorate pe toată porțiunea studiată a Nistrului. Creșterea valorii parametrului se observa pe secțiunile or. Otaci, or. Soroca, s. Cocieri [29, p.3-4] .

În perioada cercetărilor în apele Nistrului de pe teritoriul Ucrainei pătrundeau mase de ape cu conținut sporit de substanțe organice, cantitatea cărora este dată de parametrul CCOCr . Acest parametru varia în limitele de 11,0-43,0mg/l. Capacitatea de autoepurare a apelor în aval s. Naslavcea se caracteriza ca joasă. În perioada de vară poluarea mai avansată a apelor după acest parametru se înregistra pe secțiunile or. Soroca și s.Erjovo (CCOCr= 29,0-55,0mg/l).

Pe parcursul cercetărilor s-a observat poluarea fluviului cu azot amoniacal și azot nitric. Cantitățile acestor forme de azot depășeau CLA după criteriul toxicității pentru ihtiofaună (0,5 mgNH4+/l și 0,08mgNO2/l). În luna aprilie apele cu conținut sporit al ionilor NH4+ se înregistrau pe secțiunea s. Naslavcea în locul pătrunderii apelor de pe teritoriul Ucrainei. În luna iulie pe secțiunea or. Soroca conținutul ionilor NH4+ constituia 1,26 mg/l și în acest caz afost creat un pericol real pentru activitatea vitală a peștilor.

Pe porțiunea rîului dintre s. Naslavcea și s. Erjovo în luna mai au fost depistate cantități sporite de nitriți, care depășeau CLA. Aceeași situație a fost înregistrată și în lunile iunie și iulie în secțiunile or. Dubăsari, s. Erjovo, s. Cocieri, iar pe secțiunea or. Soroca conținutul de nitriți a fost mai mare decît concentrațiile limite admisibile pe parcursul întregii perioade de investigare.

Situația ecologică nefavorabilă a apelor a fost înregistrată și după conținutul formelor minerale de fosfor în probele investigate. Conținutul ionilor de fosfat permanent depășea concentrația limită admisibilă după criteriul ecologic (0,05mgPO43-/l). Fosfații reprezintă un factor de bază ce determină eutrofizarea rezervoarelor de ape naturale prin contribuția la schimbarea statutului trofic ale acestora. Cantități sporite ale fosforului mineral se depistau în apele Nistrului pe secțiunea s. Naslavcea. Pe porțiunea cercetată apele se mai îmbogățeau cu ionii fosfat [29, p.4].

La punctul de trecere a fluviului Nistru a graniței de Stat a RM, este necesar de a crea o stație de supraveghere care va efectua observații regulate (în fiecare lună) asupra regimului și compoziției chimice a apelor fluviului la intrarea lui pe teritoriul țării.

Microorganismele constituie veriga de legătură dintre mediul biotic și abiotic. Activitatea lor vitală determină conținutul de oxigen din apă, transformarea și regenerarea biogenelor, mineralizarea substanțelor organice, contribuie la formarea sedimentului în bazinele acvatice. Microorganismele acvatice sint profund implicate în procesele de autoepurare a apelor naturale [31, p.15-16].

Probele de apă au fost recoltate din sectorul inferior al fluviului Nistru în perioada anilor 1981-2008. S-a determinat bacterioplanctonul total, bacteriilor heterotrofe, densitatea numerică a azotofixatorilor, amonificatorilor,nitrificatorilor, denitrificatorilor, fosfatmineralizatorilor, amiloliticilor,celulozoliticilor, fenoliticilor și petrolooxidanților. Studierea bacterioplanctonului total s-a efectuat după metoda tradițională de microscopiere directă a filtrelor membranare ,,Synpor” nr.7 . Efectul numeric a grupelor fiziologice de microorganisme pe medii minerale, solide și lichide conform metodicilor tradiționale unanim acceptate [31, p.16].

Dezvaoltarea cantitativă a bacterioplanctonului total în unele perioade de cercetare variază de la 0,4 mln.cel/ml pînă la 19,0 mln.cel., dar valorile medii 4,0 mln.cel/ml (Tabelul 5).

Dinamica multianuală a indicilor bacterioplanctonului în Nistru

Tabelul 5.

Schimbări esențiale au avut loc și în dezvoltarea bacteriilor heterotrofe. Astfel densitatea numerică a lor în anii 1981-1985 (1,67 mii cel/ml) a crescut de 2 ori în comparație cu anul 1976. În anii 1991-1992 acest indice se cifra cu 4,70 mii, în 2002- 8,0 și în 2008 – 5,3 mii cel/ml. Situația similară s-a atestat și în distribuția cantitativă a grupelor fiziologice de microorganisme participante în circuitul principalelor elemente biogene: azot, fosfor, carbon [31, p.16-17].

Cele mai bine reprezentate numeric din circuitul sînt bacteriile sînt din grupa amonificatorilor. Amplituda de variație a densității numerice a lor este foarte mare de la 10 pînă la 450000 cel/ml. Această gamă largă de variație se datorează atît deosebirilor în spațiu, cît și spectaculoase dinamici sezoniere. Astfel în perioada anilor 1991-1992 densitatea numerică a amonificatorilor variază de la 1,0 mii cel/ml pînă la 45,0 mii cel/ml, în 2002-2003 de la 350 cel/ml pînă la 20,0 mii cel/ml, în 2008 de la 2000 cel/ml pînă la 12,0 mii cel/ml. Numărul lor în cea mai mare măsură depinde de cantitatea de substanță organică ușor degradabilă.

Microorganismele nitrificatoare au o creștere foarte lentă și activitatea lor metabolică este represată de prezența substanțelor organice. Efectul numeric a lor este foarte scăzut. În toate perioadele de cercetare numărul lor se cifrează în mediu cu 3- 78 cel./ml, iar la unele stații nitrificarea autotrofă n-a fost înregistrată [30, p.15].

Microorganismele denitrificatoare au fost înregistrate în toate stațiile investigate și în toate perioadele de cercetare. Amplituda de variație a densității numerice a lor este foarte mare de 1 cel. Pînă la 35 mii cel./ml. În aspect sezonal s-a constatat că dezvoltarea maximă are loc în sezonul de vară, rar toamna, asemănător cu activitatea microorganismelor amonificatoare. De menționat, că în lunele reci ale anului procesul de denitrificare este atenuat, iar numărul lor se cifrează cu unități și zeci de cel.ml.

Bacteriile fosfat mineralizatoare a început să fie studiate începînd cu anul 1981. Distribuția lor numerică este diferită atît aspect sezonier, cît și multianual. Limita lor de variație este de la zeci de cel. Pînă la mii de celule la un mililitru de apă. În perioada anilor 1981-1985, în mediu, au fost depistate 472 cel./ml. În perioada următoare (1991-1992) efectul numeric a bacteriilor din acest grup a crescut de circa 4 ori constituind în mediu 1772 cel./ml. În perioada următoare de cercetare (2002-2004) densitatea numerică a lor a scăzut de 5 ori (356 cel./ml). Fluctuațiile acestea mari a bacteriilor din ciclul fosforului ne sugerează ideea, că cantitatea bacteriilor fosfatmineralizatoare este în funcție atît de dezvoltarea fitoplanctonului, a vegetației submerse, cît și de conținutul fosforului organic din apă [29, p.6].

Biodegradarea microbiană a fenolului. Compușii complexi de fenoli sînt descompuși de microorganisme pînă la fenoli simpli și ulterior pînă la bioxid de carbon și apă. Ca sursă de hrană și energie microorganismele utilizează carbonul din fenoli. Densitatea numerică a bacteriilor fenolitici în apa Nistrului Inferior variază foarte mult (50- 250000 cel/ml) și depinde de cantitatea de fenoli din apă, care pătrund cu apele uzate, sau pot fi acumulate în mod natural prin descompunerea macrovegetației submerse și a rămășiților de hidrobionți.

Biodegradarea microbiană a petrolului. La descompunerea substanțelor petroliere participă diferite bacterii asporogene, ciuperci, drojdii și proactinomicete. Efectul numeric a lor este de 5- 900 cel./ml.

Din analiza succesiunilor multianuale a bacteriilor fenolitici și petrolitici se constată, că în unii ani efectivul lor numeric este majorat, în alții scăzut. Aceasta probabil se explică prin conținutul variabil al substanțelor toxice la degradarea cărora participă aceste microorganisme [31, p.26] .

Conform rezultatelor microbiologice din ultimii ani calitatea apei fl.Nistru Inferior poate fi încadrată în limitele claselor- satisfăcător curate-poluată, zonele betamezosaprobice- alfamezosaprobice și categoriilor mezotrofice- eutrofice. La unele stații (Varnița, Sucleia ) apa fluviului este puternic poluată(zona alfamezosaprobă).

Procesele microbiologice de degradare și mineralizare a materiei organice în fl. Nistru (sectorul inferior) se petrec intensiv, ceea ce conduce la reciclarea principalelor elemente C,N,P și la autoepurarea apei [30, p.15].

Foto 3. Fântână îngijită cu apă curată conform normelor sanitare

3.2. Managementul apelor și măsuri de ameliorare ale apelor din raionul Șoldănești

Managementul resurselor de apă necesită implicarea tuturor părților interesate – publice și private – la toate nivelurile și la momentul portivit. Deciziile și acțiunile în domeniul managementului integrat al resurselor de apă trebuie luate de toți cei care pot fi afectați, la nivelul corespunzător cel mai adecvat.

Legislația în vigoare în scopul utilizării raționale a resurselor de apă, protecția și evitarea epuizării și influenței distructive a apelor presupun:

–    implementarea unei politici unice de stat privind managementul resurselor de apă;

–  realizarea unui set de măsuri privind utilizarea rațională a resurselor de apă, reabilitarea și construcția sistemelor noi de irigare;

–      elaborarea și perfecționarea acordurilor internaționale ce țin de majorarea eficacității utilizării apelor rîurilor de transfrontieră Prut, Dunărea, Nistru;

–      implementarea unui regim eficient de exploatare a fîșiilor riverane de protecție a apelor, împădurirea acestora și evitarea inundației localităților și a terenurilor agricole [36, p.38].

Pentru managementul integrat al resurselor de apă comunitatea internațională a recomandat guvernelor aplicarea următoarelor principii:

• principiul bazinal – resursele de apă se formează și se gospodăresc în bazine hidrografice. Apa dulce este o resursă vulnerabilă și limitată, indispensabilă vieții, mediului și dezvoltării societății. Gospodărirea rațională a resurselor de apă, cere o abordare globală care să îmbine probleme sociale și dezvoltarea economică, cu protecția ecosistemelor naturale. O gospodărire durabilă a resurselor de apă va integra utilizatorii de apă dintr-un bazin hidrografic;

• principiul gospodăririi unitare cantitate-calitate – cele două laturi ale gospodăririi apelor fiind în strânsă legătură, apare ca necesară o abordare unitară care să conducă la

soluții tehnico-economice optime pentru ambele aspecte;

• principiul solidarității – planificarea și dezvoltarea resurselor de apă presupune colaborarea tuturor factorilor implicați în sectorul apelor: statul, comnunitățile locale,

utilizatorii, gospodarii de ape și ONG-uri;

• principul “poluatorul plătește” – toate cheltuielile legate de o poluare produsă diverșilor utilzatori de apă și mediu este suportată de cel care a produs poluarea;

• principiul economic – beneficiarul plătește – apa are o valoare economică în toate formele ei de utilzare și trebuie să fie recunoscută ca un bun economic. Eșecurile din trecut pentru recunoașterea valorii economice a apei, au condus la poluarea și la exploatarea nerațională a resurselor de apă. Gospodărirea apei ca un bun economic, reprezintă o cale importantă în realizarea unei exploatări eficiente și echitabile

și în conservarea și protecția resurselor de apă;

• principiul accesului la apă – în virtutea acestui principiu, este vital să recunoaștem că dreptul fundamental al ființei umane, este de a avea acces la apă curată și suficientă, la

un preț adecvat. Aceste principii fundamentează conceptul de management integrat al resurselor de apă care îmbină problemele de utilizare a apei cu cele de protecție a ecositemelor naturale prin integrarea la nivel bazinal a folosințelor de apă [20, p.11].

Managementul integrat al resurselor de apă promovează dezvoltarea și coordonarea apei, a terenului și a resurselor acestora, în vederea optimizării, dezvoltării sociale și economice echilibrate fără compromiterea durabilității ecosistemelor.

Politicile de dezvoltare nu pot fi eficiente făra a lua în considerare resurselor de apă.

Conceptul de management integrat al resurselor de apă presupune, în contrast cu gospodărirea tradițională a resurselor de apă, o abordare integrată a acestora atât la nivel fizic și tehnic cât și la nivel de planificare și management. Nivelul de integrare este bazinul hidrografic, unitatea naturală de formare a resurselor de apă.

Cele mai importante aspecte ale dezvoltării sistemului resurselor de apă sunt următoarele:

• durabilitatea aspectelor fizice – ceea ce înseamnă menținerea circuitului natural al apei și a nutrienților;

• durabilitataea mediului – „toleranța zero” pentru poluarea care depășește capacitatea de autoepurare a mediului. Nu există efecte pe termen lung sau efecte ireversibile asupra mediului;

• durabilitatea socială – menținerea cerințelor de apă precum și a dorinței a plătii serviciile de asigurare aresurselor de apă;

• durabilitatea economică – susținerea economică a măsurilor care asigură un standard ridicat de viață din punct de vedere al apelor pentru toți cetățenii;

• durabilitatea instituțională – menținerea capacității de a planifica, gestiona și opera sistemul resurselor de apă [9, p.59].

Gospodărirea durabilă a resurselor de apă are la bază managementul integrat al acestora care asigură ca serviciile realizate de sistemul resurselor de apă să satisfacă obiectivele prezente ale societății fără a compromite abilitatea sistemului de a satisface obiectivele generațiilor viitoare, în condițiile păstrării unui mediu curat.

Managementul integrat al resurselor de apă presupune:

1) Integrarea sistemului resurselor naturale de apă Sistemului resurselor naturale de apă care este reprezentat de ciclul hidrologic și componentele sale: precipitații, evaporația,

scurgerea de suprafață și scurgerea subterană. Menținerea bilanțului hidrologic și a raporturilor dintre componentele sale, are la bază legăturile biofizice dintre păduri, pământ și resursele de apă dintr-un bazin hidrografic, și este esențial pentru utilizarea durabilă a sistemului reusurselor rnaturale de apă.

2) Integrarea infrastructurii de gospodărire a resurselor de apă în capitalul natural Realizarea unei infrastructuri de gospodărire a apelor “prietenoasă” față de mediu care să asigure atât alimentarea optimă cu apă a folosințelor și reducerea riscului producerii de inundații cât și conservarea și creșterea biodiversității ecosistemelor acvatice.

3) Integrarea folosințelor de apă Alimentarea cu apă a populației, industriei și agriculturii și conservarea ecosistemelor acvatice sunt abordate sectorial în mod tradițional. Majoritatea folosințelor de apă solicită resurse de apă în cantități din ce în ce mai mari și de calitate foarte bună. Rezolvarea ecuației resurse-cerințe de apă și protecția resurselor de apă necesită analiza folosințelor la nivel de bazin hidrografic [33, p.115].

Managementul resurselor de apă necesită implicarea tuturor părților interesate – publice și private – la toate nivelurile și la momentul portivit. Deciziile și acțiunile în domeniul managementului integrat al resurselor de apă trebuie luate, de toți cei care pot fi afectați, la nivelul corespunzător cel mai adecvat (pricipiul subsidiarității).

4) Integrarea amonte – aval Folosințele din amonte trebuie să recunoască drepturile folosințelor din aval privitoare la utilizarea resurselor de apă de bună calitate și în cantitate suficientă. Poluarea excesivă a resurselor de apă de către folosințele din aval. Toate acestea necesită dialog pentru a reconcilia necesitățile folosințelor din amonte și din aval.

5) Integrarea resurselor de apă în politicile de planificare Apa este unul dintre elementele fundamentale ale vieții și în același timp un factor care condiționează dezvoltarea socială și economică, fiind adesea un factor limitativ. Societatea și economia se vor putea dezvolta numai în măsura în care se va dezvolta și gospodărirea apelor, această condiționare marcând rolul și importanța activității în contextul dezvoltării durabile [33, p.116].

Managementul integrat al resurselor de apă are la bază, în conformitate cu prevederile Directivei Cadru 2000/60 a Uniunii Europene, Planul de Management al bazinului hidrografic. Pe baza cunoașterii stării corpurilor de apă, acest Plan stabilește obiectivele

țintă pe o durată de șase ani și propune la nivel de bazin hidrografic măsuri pentru atingerea stării bune a apelor în vederea utilizării durabile a acestora.

Gospodarirea apelor se bazeaza pe abordarea la nivel de bazin hidrografic, recunoscandu-se ca apele nu au frontiera;

· Toate apele sunt protejate de lege, pornind de la cele subterane, continuand cu raurile si Marea Neagra.

· Sunt stabilite obiective de stare pentru toate apele (“starea buna”) acestea urmand a fi atinse la termene prestabilite (2015);

· S-a statuat o abordare combinata, pentru controlul poluarii, prin limitarea acesteia la sursa si prin stabilirea de obiective de calitate la cursul receptor;

· Sunt incluse instrumente economice, in sprijinul atingerii obiectivelor de mediu (analiza economica, pretul apei, recuperare costurilor);

· Este asigurata participarea publicului (informare, consultare, implicare);

· Planurile de Gospodarire a Apelor, la Nivel Bazinal, se elaboreaza la intervale de 6 ani si ele includ: caracteristicile bazinului hidrografic, analize de mediu si economice, reteaua de monitoring, stabilirea de obiective de mediu, rezultatele participarii publicului si programele de masuri pentru atingerea obectivelor propuse.

Sistemul gospodăririi apelor în raionul Șoldănești are o lungă și bună tradiție. S-au menținut și dezvoltat principiile privind organizarea pe bazine hidrografice și gospodărirea unitară cantitativă și calitativă a apelor și au fost introduse noi principii precum principiul “poluatorul plătește”, participarea publicului la luarea deciziilor, noi criterii ecologice.

Protecția și utilizarea resurselor acvatice. Resursele de apă în raionul Șoldănești sunt compuse din apele râului Nistru cu rețeaua de afluenți: răușorul Ciorna și nenumărate pâraie, care izvorăsc din izvoarele de apă din fiicare localitate, 44 lacuri de accumulare cu suprafață totală a apelor de 192,61ha .

La evidența primăriilor satelor și comunelor din raion sunt 143 izvoare și 5850 fântîni mină, care sunt în folosință generală pentru satisfacerea necesităților cu apă potabilă, menajeră și altă natură a populației.

Din cele 143 izvoare sunt amenajate și se află în stare bună 118, necesită reparație cosmetică și amenajare 17 izvoare, 8 izvoare necesită reparație capitală.

În anul 2014 în localitățile raionului s-au petrecut lucrări de amenajare și reparație a izvoarelor de apă și fântânilor de mină, care au îmbunătățit starea ecologică și sanitară. Cu părere de rău în localități sunt întîlnite cazuri de nerespectare a zonelor de protecție la fîntînile cu apă potabilă, locuitorii construiesc în zonele de protecție grajduri de vite , depozitează deșeuri menajere și de altă natură, care duc la poluarea apei. Conform datelor CMP 73,5% din fântâni apa potabilă nu corespunde cerințelor sanitaro igienice și este de calitate proastă, care depășește concentrația maximă admisibilă a nitraților și nitriților de câteva ori.

Starea fântânilor de mină și izvoarelor în raionul Șoldănești

Tab. 4

La sfârșitul anului 2013 în raion se numeră la evidență 54 de sonde artiziene dintre care se exploatează doar 16 .Utilizătorii primari de apă în raion sunt: Regia „Apa – Canal”, Spitalul Raional, SRL „ Forever”, IS Șoldănești, SRL “ Moldovatransgaz”care anual captează 56,69 mii m3 de apă pentru necesitati menajere și numai Întreprinderea pentru Silvicultură folosește apa pentru producere pentru prelucrarea lemnului. În scopuri de ierigare în raionul Șoldănești apa nu este folosită.În primăriile raionului Șoldănești sunt la evidență 44 bazine acvatice dintre care 43 bazine sunt în stare satisfăcătoare, 1 bazin acvatic este uscat, 44 bazine – parțial înămolite, care se exploatează în scopuri piscicole.

Potrivit legislației Republicii Moldova activitatea utilizătorilor primari de apă trebuie să se conformeze cerințelor autorizațiilor de folosință specială a apelor, eliberate de către autoritățile de mediu, în coordonare cu autoritățile pentru gospodărirea apelor, autoritățile pentru supraveghere sanitară de stat, autoritățile pentru protecția rezervelor piscicole.

În anul 2013 Inspecția Ecologică Șoldănești a înregistrat 5 utilizători primari de apă, dintre care la sfârșitul anului, toți dispuneau de autorizație de gospodărire specială a apelor, SRL “ Forever”, Spitalul Raional Șoldănești, Î.S. Șoldănești, Î.M.Regia Apa Canal, SRL Moldovatransgaz

În anul 2013 indicii de gospodărirea a apelor de către utilizătorii primari sunt următoare:

– pentru necesități menagerie – 52,475mii m3

– pentru producere – 0,838 mii m3

Pentru irigare în gospodăriile agricole din r-nul Șoldănești apa nu este utilizată, la fel nu este captată apa în surse de suprafață. Față de anii 90 utilizarea apei pentru necesitățile gospodărești și potabile în raion s-a redus considerabil, fiind condiționat de declinul activității industriale și agricole, economisirelor și contorizarea apei utilizate de populație.

În perioada anului 2013 captarea totală a apei din surse subterane constituie 53,313 mii m3.

Nivelul de asigurare a populației raionului Șoldănești cu cantitatea necesară de apă potabilă de calitate

Tab. 5

Numărul populației raionului Șoldănești asigurate cu apă potabilă corespunzătoare necesităților igienice de apă potabilă în anul 2008 a fost de 4992, inclusiv urbane 4093 și rurale 891, iar ăn anul2009 a fostde 5224, inclusiv urbane 4503 și rurale 721(tab.5).

Potențialile surse de poluare în raion sunt: complexul de evacuare și epurare a apelor uzate din or. Șoldănești, Stațiile PECO, depozite de deșeuri menajere, gunoiștele neautorizate formate pe teritoriul primăriilor și comunelor, ingrasamintele azotice incorect aplicate.

In urma sondajului de opine „Cât de mulțumiti sunteți de calitatea următoarelor servicii din comunitate” cetatenii raionului Soldanesti au dat urmatoarele raspunsuri (vezi diagrama 1, 2, 3).

Complexul de evacuare și epurare a apelor uzate, formate în blocurile locative la organizații și întreprinderi din or. Șoldănești nu funcționează mai bine de 16 ani. Utilajul lor este descompletat. În anul 2007 cu susținerea directă a Guvernului Republicii Moldova primăriei Șoldănești s-a hotărât 43 milioane lei pentru reconstrucția rețelilor de canalizare și construcția noilor stații de epurare. În același an primăria or. Șoldănești a început lucrările de reconstrucție a rețelilor de canalizare pentru ce au fost utilizate în anul 2007 – 1 milion 350 mii lei.

Diagramă 1.

Asigurarea cu apa potabila

Diagramă 2.

Funcționarea sistemelor de canalizare

Diagramă 3.

Organizarea evacuării deșeurilor

Primăria or. Șoldănești dispune de proiectul de reconstrucție a rețelilor de canalizare și construcția noilor stații de epurare a apelor reziduale. În anul 2009 primăria a primit 2 milione de lei din partea Guvernului pentru reconstrucția rețelilor de canalizare orășenești care au fost valorificate la construcția rețelelor de canalizare și stației de epurare pe starda M Grecu din or. Șoldănești. În anul 2010 din FEN s-a alocat 2 milioane lei pentru construcția a 3 stații de epurare cu rețele de canalizare, 39 de depozite de deșeuri menajere nu sunt construite și amenajate după proiecte speciale, nu corespund cerințelor ecologice și sanitare, ca urmare devenind surse potențiale de poluare a mediului în prealabil a resurselor acvatice. În anul 2011 din FEN au fost allocate 1465540 lei pentru construcția sistemului de aprovizionare cu apă potabilă, canalizare și epurare a gimnaziului și obiectelor de minire social – culturală primăriei satului Parcani, lucrările sunt finisate, obiectul să exploatează conform destinației. S-a construit un apeduct la cartierele Eminescu și Lacurilor din orașul Șoldănești, pe baza proiectului primăriei Șoldănești ,din FEN au fost alocați 1284080 lei. Pentru Consiliul Raional Șoldănești din FEN au fost alocați 1500000 lei pentru instalațiile de purificare în orașul Șoldănești cu reconstrucția rețelelor de canalizare pentru etapa II. În baza proectului au fost începute lucrările la construcția rețelelor de canalizare și a stației de purificare, dar lucrările nu sunt terminate, din lupsa finanțelor.

În perioada anului 2013 în localitățile raionului au fost depistate 113 de gunoiști formate neautorizat, dintre care 68 au fost lichidate. S-au amenajat depozitele de deșeuri menajere conform proiectelor în satul Cotiugenii – Mari.

Starea stațiilor de epurare a apelor uzate. Până în prezent în orășelul Șoldănești sunt construite 4 stații de epurare: stația nr 1 de tipul TOPAS- 150, cu capacitatea de 22,5 m3/sutcă amplasată în zona garajurilor, mai jos pe pantă construită în anul 2007. Stație de epurare nr 2 de tip TOPAS – 45 cu capacitatea de 11,25 m3/sutcă, amplasată în zona Fabricii de Fermentare a Tutunului, , stația de epurare nr 3 TOPAS -50 cu capacitatea de 75 m3/sutcă amplasată mai jos de Liceul theoretic A. Mateevici construită în anul 2008, stația de epurare nr 4 este de tip TOPAS-114 cu capacitatea de – 75 m3/sutcă este amplasta lîngă brutărie, care se află pe strada Victoriei și este construită în anul 2011. Eficacitatea stațiilor de epurare din orășelul Șoldănești este ținută la control de către Centrul Investigații Ecologice al AE Bălți, care regulat conform graficului odată în trimestru prelevează probe fiind supuse încercărilor fizico – chimice, conform metodicilor în vigoare., Rezultatele încercărilor la toate 4 stații de epurare sunt numai positive cu eficacitatea înaltă, toate 4 stații funcționează în regime normal.

Ponderea probelor ce nu corespund cerințelor igienice după nitrați este de 81,7%, dacă se raportează la numărul total de fântăni cercetate în anul 2008, în anul 2013 acestea au constituit 77,2%.

A fost studiată apa din căte 5 fântani ale celor 21 loalitâți verificate ale raionului Șoldănești, analizând trei indici chimici: nitrații, duritatea și reziduu fix.

În apa tuturor fântânilor valoarea concentrației maxime admise (CMA <10 mg/l) în ceea ceprivește cantitatea de nitrați a fost peste limitele normative. Depășirea a fost de 5,8 -54,6 ori (Rogojeni, Alcedar, Soldanesti). Nitrații din apă s-ar putea fi din cauza utilizarii fertilizanților în sol, dar și datorită impurificării cu substanțe organice, ajunse la ultima etapă de mineralizare. Concentrația nitraților din sursele de apă subterană este mai mare decat în apele de suprafață [2, p.89].

Duritatea apei nu a depașit CMA<10 mg/l în apa din fantanele examinate ale majoritatea localitatilor, însă în unele depașirea aceasta a fost de 3,0 – 4,6 ori (Soldanesti, Pohoarna, Climăuții de Jos, Cotiugenii – Mari).

Duritatea apei este condiționată de prezenta tuturor cationilor din apa, în afară de cationii metalelor alcaline. Duritatea este conferita de bicarbonati și de cloruri, azotati, sulfati si este un indicator indirect al gradului de mineralizare a apei. Ea poate fi indicator de poluare organica, deoarecela descompunerea substantilor organice se produce CO2, care sporeste solvabilitatea pentru sarurile din sol. Apele dure sunt neplacute la gust, formeaza depozite pe vasele in care ferbe apa, impedica la o buna ferbere a productelor, nu produc spuma cu sapunurile [2, p.90].

In majoritatea localitatilor nu sa depistat depasiri mari ale reziduului fix in apele fantanelor. Cele mai mari depasiri ale CMA <1500 (mg/l) de reziduu fix s-a atestat in Soldanesti, Rogojeni, Pohoarna – de 1,64- 2,08 ori. Valoarea reziduului fix caracterizeaza mineralizarea apei, deci putem aprecia ca in raionul Soldanesti apa fantanelor are o mineralizare sporita.

În anul 2013 inspectorii IE Șoldănești au efectuat 30 controale la compartimentul dat cu întocmirea actelor de control și prescrierea indicațiilor obligatorii persoanelor controlate. În rezultatul controalelor efectuate au fost depistate 65 cazuri de încălcare legislației ecologice cu întocmirea de procese – verbale majoritatea dintre care pe persoane fizice pentru depozitarea deșeurilor în fîșia de protecție a apelor , care s-a soldat cu poluarea apelor naturale. Așa cazuri a fost depistate în toate localitățile din raion.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Poluarea apei este legată de activitatea umană. Pe lângă rolul ei de a asigura cerințele vieții și ale proceselor industriale, apa acționează de asemeni ca un mediu de colectare și ca un mecanism de transport pentru reziduuri casnice, agricole și industriale, și care prin aceasta îi cauzează poluarea.

Deteriorarea calității apei cauzată de poluare este agravată de managementul defectuos al apelor.

Starea ecologică și sanitară a localităților din raionul Șoldănești influențiază negativ la calitatea apei potabile.

– Cele peste 7497 capete convenționale (porci, vaci, oi,ccapre, cai păsări) produc anual circa 149,2 mii m3 de djecții și gunoi de grajd. Acestea constituie o sursă serioasă de poluare, mai ales că sunt imprăștiate pretutindeni, provocând poluarea resurselor acvatice.

– Păstrarea, utilizarea și aplicare pesticidelor și fertilizanților incorectă, deasemenea poluiază resursele acvatice (Exemplu Dacia Agrochim SRL unul din marii poluatori).

– Evacuările organizate din instalațiile de epurate s-au transformat în surse de poluare, datorită epurării insuficiente a apelor uzate.

Populația raionului este asigurată insuficient cu apă potabilă din punct de vedere cantitativ și calitativ. Numărul asigurați cu necesarul de apă de calitate este de 5224, ceea ce constituie circa 10,75% din totalul populației.

În apa majoritea fântânilor examinate de pe teritoriul s-a depistat depășirea concentrațiilor maxime admisibile (CMA) de nitrați.

Duritatea apei nu a depașit CMA în apa din fantanele examinate ale majoritatea localitatilor, însă în 4 localități depașirea aceasta a fost de 3,0 – 4,6 ori.

În majoritatea localitatilor nu sa depistat depășiri mari ale reziduului fix în apele făntânelor. Cele mai mari depasiri ale CMA de reziduu fix s-a atestat în 3 localități – de 1,64- 2,08 ori. Managementul apelor în raionul Șoldănești este încă insuficient și nu face față noilor cerințe de gestinare resurselor alocate pentru organizarea eficientă a serviciilor și protecția ecosistemelor acvatice.

Fiind unul din principalii componenți ai mediului, resursele de apă necesită și măsuri eficiente de protecție prin:

implementarea tehnologiilor de producere nonpoluante și cu un volum minim de consum al apei;

implementarea sistemelor de filtrare sau tratare a apelor uzate pentru reciclarea lor;

implementarea în practică a tehnologiilor moderne cu un volum minim de evacuare a apelor uzate în mediul înconjurător;

implementarea stațiilor moderne de epurare a apelor uzate și remodernizarea celor vechi, ținându-se cont de gradul lor de impurificare;

realizarea măsurilor de protecție a afluenților mici de poluarea accidentală provocată de torentele de apă în urma precipitațiilor abundente;

instituirea zonelor de protecție, plantarea fâșiilor silvice de-a lungul râului N istru și afluenților săi, interzicerea depozitării deșeurilor și lichidarea tuturor gunoiștilor în luncile râurilor și afluenților săi conform legislației de mediu în vigoare;

Identificarea punctelor de stocare a pesticidelor și a îngrășămintelor si aducerea lor în corespundere cu cerințele, normele și standardele de păstrare a pesticidelor și îngrășămintelor minerale;

Utilizarea rațională a îngrășămintelor și pesticidelor;

Instituirea cerințelor speciale de perfecționare, instruire și educație ecologică a fermierilor și în general a populației.

BIBLIOGRAFIE

AȘEVSCHI V., DUDNICENCO T., ROȘCOVAN D. Ecologie și Protecția Mediului. Chișinău: Foxtrot, 2007. 399 p.

AȘEVSCHI V., DUDNICENCO T. Managementul ecologic al apei potabile în raionul Florești. În revista NOOSFERA nr.3 , 2010. Chișinău: ANSE, p.87-92.

Anuarul IES – 2012. Chișinău: Știința, 2013. 256p.

Anuarul IES – 2013. Chișinău: Știința, 2014. 298p.

BRETOTEAN, M. și a. Corpurile de ape subterane la risc din Romania. București: in Revista Hidrogeologia, vol.7, nr.1, 2006. p. 9-15.

CANDU T., SOCOLOV V., SOCOLOVA L. Caracteristica hidrochimică a apelor fluviului Nistru în porțiunea s. Naslavcea – or. Dubăsari. În revista NOOSFERA nr.5 , 2011. Chișinău: ANSE, p.95-98.

CRISTEA I. Managementul resurselor acvatice vii din bazinele hidrografice montane ale Romaniei, conform legislatiei Uniunii Europene. Bucuresti: Matrixro, 2010. 260 p.

COJOCARU I. Surse, procese și produse de acumulare. București: Ed. H*G*A*, 1997. 183 p.

Cele mai importante probleme de gospodărirea apelor. București: Administrația Națională “Apele Române”, 2007. 264 p.

DUMITRU M., ȘIMOTĂ C. Cod de bune practici agricole. București: VOX 2007. 162 p.

DUCA GH., GOREACEVA N. Resursele de apă. În: Starea mediului ambiant în Republica Moldova. Editura AGEPI, Chișinău, 1999. p.74-86.

DUCA GH., ZANOAGA C., DUCA M., GLADCHI V. Procese redox în mediul ambiant. Chișinău, 2001. 382 p.

DUCA GH., SCURLATOV IU., MISITI A., MACOVEANU M. Chimie ecologică. București: Științifică și Enciclopedică 1999. 305 p.

Dialog asupra implementării Directivei Cadru a Uniunii Europene în Agricultură și Gospodărirea Apelor în Țările Candidate în UE din RegiuneaCentral și Est Europeană. Prima fază 2001 – 2003 de la Haga la Kyoto, 2001. 262 p.

DEDIU I. Enciclopedie de ecologie . Chișinău: Știința, 2010. 836 p.

DONEA, V., DEDIU, I., ANDON, C. și alții. Ecologie și protecția mediului. Chișinău: Centrul ed. al UASM, 2003. 208p.

FRIPTULEAC, GR.; ALEXA, L; BĂBĂLĂU, V. Igiena mediului (Lucrări practice). Chișinău: Știința, 1998. 360 p.

FURON, R. Problema apei în lume. București, 1997. 287 p.

GLADCHI V., GOREACEVA N., BORODAEV R. Caracteristica hidrochimică a apelor fluviului Nistru în porțiunea s. Naslavcea – or. Dubăsari, Chișinău, 2003. 394 p.

GOREACEVA N., ROMANCIUC L., DUCA GH. Problemele apelor de suprafață ale Republicii Moldova. În Anale Științifice ale Universității de Stat din Moldova. Chișinău, 2000. p. 367-374.

GRIGHELI GH., STASIEV GR. Apa amărăciunilor, sau setea de apă potabilă. În Buletinul ONG BIOS NR.4. Chișinău, 2000. p.17-21.

GUMOVSCHI A. Curs de lecții la ecologia generală. Chișinău, ULIM, 2015. 58p.

GRUIA, E. ș.a. Apa și poluarea. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1999. 204 p.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova din 30.12.2005 – Aprobarea Programului de alimentare cu apă și canalizare a localităților din Republica Moldova pînă în anul 2015. – 10 p.

MOSCALU N., IORDANOV R. Ghidul voluntarului de mediu. Bălți: editura USB A.Russo, 2014.138p.

Managementul integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al fluviului Nistru–Asociația Internațională Ecologică a Păstrătorilor Rîului „Eco-TIRAS-2004”, Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale al Republicii Moldova. Chișinău, 394p.

Managementul integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al fluviului Nistru–Asociația Internațională Ecologică a Păstrătorilor Rîului „Eco-TIRAS-2008”, Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale al Republicii Moldova. Chișinău, 392 p.

MOHAN, Gh.; ARDELEAN, A. Ecologie și protecția mediului. București: Ed. Scaiul, 1993. 349 p.

NEGRU M. Structura funcțională a comunităților microbiene al fl. Nistru. Conf. Int. „Problemele conservării biodiversității din cursul medial și inferior al fl. Nisru”. Chișinău, 1998. p.120-122.

NEGRU M, NEGRU C. Biodiversitatea comunităților bacteriene din ecosistemele acvatice ale Republicii Moldova. În Culegeri de articole științifice „Biodiversitatea vegetală a Republicii Moldova”. Chișinău: USM, 2001. p. 55-64.

NEGRU M., ȘUBERNEȚKII I. Starea actuală a bacerioplanctonului în sectorul inferior al fl. Nistru// Conf. Corpului didactico-științific. Bilanțul activității științifice a USM în a.2000-2002. Chișinău , 2003. p.164-165.

NEGULESCU, M ș. a. Protecția mediului înconjurător. București: Ed. Tehnică, 1995. p. 17-42.

Planuri de Management Integratal Resurselor de Apă. Manual de Instruire si Ghid Operational, Bucuresti: IWRM, 2007. 244 p.

PODANI, M. ș. a Hidrologie inginerească. Târgoviște: Editura Sfinx, 2000. p. 26-29.

ROȘCOVAN, D.; DANILESCU, I. Geografia fizică generală. Chișinău: CE USM, 2001. 345 p.

Riscul și managemnetul integrat al resurselor de apă Parteneriatul Global al apei. Bucuresti: IWRM, 2004. 44 p.

ȘCHIOPU, D. Ecologie și protecția mediului. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1997. 153 p.

SANDU, M.; LOZAN, R.; ROPOT, V. Metode și instrucțiuni pentru controlul calității apelor. Chișinău: Știința, 1992. 160 p.

SIREȚANU, D. I. ș. a. Regulament igienic. Protecția bazinelor de apă. Controlul poluării. Chișinău: Tipografia A.Ș.M., 1997. 24 p.

Studiul calității apei potabile în zona rurală. Sumar. Chișinău: Departamentul Protecția Mediului Înconjurător. 1997. 38 p.

TODERAȘ I., VICOL M., RUSU V., USATÂI M., ȘUBERNEȚKII I., NEGRU M., BĂZGU S., BORȘ Z., UNUREANU L., ESAULENCO V., ATANASOV S. Particularitățile fizico-chimice, biologice și productivitatea lacului de baraj Dubăsari (Republica Moldova) În: Lacurile de acumulare din România. Vol. I. Iași. 1997. p. 70-74.

TRUFAȘ, Valer ș. a. Chimismul apelor rîurilor din bazinul hidrografic Siret. București: Tip. Univ. Buc., 1980. p. 33-45.

VARDUCA, A. Protecția calității apelor. București: Edit. *H*G*A, 2000. p. 81-99.

ZĂVOIANU, I. ș. a. Poluarea apelor. În: Studii Geografice cu elevii asupra calității mediului înconjurător. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1981. p. 80-98.

ВЕРИНА, В. Н. О некоторых изменениях в природных богатствах Молдавской ССР и задачи охраны природы. B: Проблемы географии Молдавии. Вып. 2. Кишинёв, 1967, с. 78-81.

ДРОЗДОВ, Н. Н.; МЯЛО, Е. Г. Экосистемы мира. М.: Высшая школа, 1997. 340 с.

РOПОТ, Б. М. и др. Проблемы качества, использования и охраны водных ресурсов Mолдовы. Кишинев: Штиинца, 1991. 286 с.

http://soldanesti.md/index.php/raionul-soldanesti.html.

http://soldanesti.md/index.php/asezarea-geografica.html.

Harta nr.1 Hidrografia r. Nistru Anexa 1

Analiza de situație (SWOT) a stării mediului ambiant din raionul Șoldănești

Anexa 2.

BIBLIOGRAFIE

AȘEVSCHI V., DUDNICENCO T., ROȘCOVAN D. Ecologie și Protecția Mediului. Chișinău: Foxtrot, 2007. 399 p.

AȘEVSCHI V., DUDNICENCO T. Managementul ecologic al apei potabile în raionul Florești. În revista NOOSFERA nr.3 , 2010. Chișinău: ANSE, p.87-92.

Anuarul IES – 2012. Chișinău: Știința, 2013. 256p.

Anuarul IES – 2013. Chișinău: Știința, 2014. 298p.

BRETOTEAN, M. și a. Corpurile de ape subterane la risc din Romania. București: in Revista Hidrogeologia, vol.7, nr.1, 2006. p. 9-15.

CANDU T., SOCOLOV V., SOCOLOVA L. Caracteristica hidrochimică a apelor fluviului Nistru în porțiunea s. Naslavcea – or. Dubăsari. În revista NOOSFERA nr.5 , 2011. Chișinău: ANSE, p.95-98.

CRISTEA I. Managementul resurselor acvatice vii din bazinele hidrografice montane ale Romaniei, conform legislatiei Uniunii Europene. Bucuresti: Matrixro, 2010. 260 p.

COJOCARU I. Surse, procese și produse de acumulare. București: Ed. H*G*A*, 1997. 183 p.

Cele mai importante probleme de gospodărirea apelor. București: Administrația Națională “Apele Române”, 2007. 264 p.

DUMITRU M., ȘIMOTĂ C. Cod de bune practici agricole. București: VOX 2007. 162 p.

DUCA GH., GOREACEVA N. Resursele de apă. În: Starea mediului ambiant în Republica Moldova. Editura AGEPI, Chișinău, 1999. p.74-86.

DUCA GH., ZANOAGA C., DUCA M., GLADCHI V. Procese redox în mediul ambiant. Chișinău, 2001. 382 p.

DUCA GH., SCURLATOV IU., MISITI A., MACOVEANU M. Chimie ecologică. București: Științifică și Enciclopedică 1999. 305 p.

Dialog asupra implementării Directivei Cadru a Uniunii Europene în Agricultură și Gospodărirea Apelor în Țările Candidate în UE din RegiuneaCentral și Est Europeană. Prima fază 2001 – 2003 de la Haga la Kyoto, 2001. 262 p.

DEDIU I. Enciclopedie de ecologie . Chișinău: Știința, 2010. 836 p.

DONEA, V., DEDIU, I., ANDON, C. și alții. Ecologie și protecția mediului. Chișinău: Centrul ed. al UASM, 2003. 208p.

FRIPTULEAC, GR.; ALEXA, L; BĂBĂLĂU, V. Igiena mediului (Lucrări practice). Chișinău: Știința, 1998. 360 p.

FURON, R. Problema apei în lume. București, 1997. 287 p.

GLADCHI V., GOREACEVA N., BORODAEV R. Caracteristica hidrochimică a apelor fluviului Nistru în porțiunea s. Naslavcea – or. Dubăsari, Chișinău, 2003. 394 p.

GOREACEVA N., ROMANCIUC L., DUCA GH. Problemele apelor de suprafață ale Republicii Moldova. În Anale Științifice ale Universității de Stat din Moldova. Chișinău, 2000. p. 367-374.

GRIGHELI GH., STASIEV GR. Apa amărăciunilor, sau setea de apă potabilă. În Buletinul ONG BIOS NR.4. Chișinău, 2000. p.17-21.

GUMOVSCHI A. Curs de lecții la ecologia generală. Chișinău, ULIM, 2015. 58p.

GRUIA, E. ș.a. Apa și poluarea. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1999. 204 p.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova din 30.12.2005 – Aprobarea Programului de alimentare cu apă și canalizare a localităților din Republica Moldova pînă în anul 2015. – 10 p.

MOSCALU N., IORDANOV R. Ghidul voluntarului de mediu. Bălți: editura USB A.Russo, 2014.138p.

Managementul integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al fluviului Nistru–Asociația Internațională Ecologică a Păstrătorilor Rîului „Eco-TIRAS-2004”, Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale al Republicii Moldova. Chișinău, 394p.

Managementul integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al fluviului Nistru–Asociația Internațională Ecologică a Păstrătorilor Rîului „Eco-TIRAS-2008”, Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale al Republicii Moldova. Chișinău, 392 p.

MOHAN, Gh.; ARDELEAN, A. Ecologie și protecția mediului. București: Ed. Scaiul, 1993. 349 p.

NEGRU M. Structura funcțională a comunităților microbiene al fl. Nistru. Conf. Int. „Problemele conservării biodiversității din cursul medial și inferior al fl. Nisru”. Chișinău, 1998. p.120-122.

NEGRU M, NEGRU C. Biodiversitatea comunităților bacteriene din ecosistemele acvatice ale Republicii Moldova. În Culegeri de articole științifice „Biodiversitatea vegetală a Republicii Moldova”. Chișinău: USM, 2001. p. 55-64.

NEGRU M., ȘUBERNEȚKII I. Starea actuală a bacerioplanctonului în sectorul inferior al fl. Nistru// Conf. Corpului didactico-științific. Bilanțul activității științifice a USM în a.2000-2002. Chișinău , 2003. p.164-165.

NEGULESCU, M ș. a. Protecția mediului înconjurător. București: Ed. Tehnică, 1995. p. 17-42.

Planuri de Management Integratal Resurselor de Apă. Manual de Instruire si Ghid Operational, Bucuresti: IWRM, 2007. 244 p.

PODANI, M. ș. a Hidrologie inginerească. Târgoviște: Editura Sfinx, 2000. p. 26-29.

ROȘCOVAN, D.; DANILESCU, I. Geografia fizică generală. Chișinău: CE USM, 2001. 345 p.

Riscul și managemnetul integrat al resurselor de apă Parteneriatul Global al apei. Bucuresti: IWRM, 2004. 44 p.

ȘCHIOPU, D. Ecologie și protecția mediului. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1997. 153 p.

SANDU, M.; LOZAN, R.; ROPOT, V. Metode și instrucțiuni pentru controlul calității apelor. Chișinău: Știința, 1992. 160 p.

SIREȚANU, D. I. ș. a. Regulament igienic. Protecția bazinelor de apă. Controlul poluării. Chișinău: Tipografia A.Ș.M., 1997. 24 p.

Studiul calității apei potabile în zona rurală. Sumar. Chișinău: Departamentul Protecția Mediului Înconjurător. 1997. 38 p.

TODERAȘ I., VICOL M., RUSU V., USATÂI M., ȘUBERNEȚKII I., NEGRU M., BĂZGU S., BORȘ Z., UNUREANU L., ESAULENCO V., ATANASOV S. Particularitățile fizico-chimice, biologice și productivitatea lacului de baraj Dubăsari (Republica Moldova) În: Lacurile de acumulare din România. Vol. I. Iași. 1997. p. 70-74.

TRUFAȘ, Valer ș. a. Chimismul apelor rîurilor din bazinul hidrografic Siret. București: Tip. Univ. Buc., 1980. p. 33-45.

VARDUCA, A. Protecția calității apelor. București: Edit. *H*G*A, 2000. p. 81-99.

ZĂVOIANU, I. ș. a. Poluarea apelor. În: Studii Geografice cu elevii asupra calității mediului înconjurător. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1981. p. 80-98.

ВЕРИНА, В. Н. О некоторых изменениях в природных богатствах Молдавской ССР и задачи охраны природы. B: Проблемы географии Молдавии. Вып. 2. Кишинёв, 1967, с. 78-81.

ДРОЗДОВ, Н. Н.; МЯЛО, Е. Г. Экосистемы мира. М.: Высшая школа, 1997. 340 с.

РOПОТ, Б. М. и др. Проблемы качества, использования и охраны водных ресурсов Mолдовы. Кишинев: Штиинца, 1991. 286 с.

http://soldanesti.md/index.php/raionul-soldanesti.html.

http://soldanesti.md/index.php/asezarea-geografica.html.

Harta nr.1 Hidrografia r. Nistru Anexa 1

Analiza de situație (SWOT) a stării mediului ambiant din raionul Șoldănești

Anexa 2.