Managementul Deseurilor Urbane

=== 14ed6c742f0129ee5b25f0ffa57b580e67d5eafa_156194_1 ===

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

FACULTATEA E.A.M

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Autor:

Conf. Univ. Dr. TRICĂ CARMEN-LENUȚA Simon Constantin

BUCUREȘTI

2018

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

FACULTATEA E.A.M

MANAGEMENTUL DEȘEURILOR URBANE

Coordonator științific: Autor:

Conf. Univ. Dr. TRICĂ CARMEN-LENUȚA Simon Constantin

BUCUREȘTI

2018

CUPRINS

ARGUMENT Error: Reference source not found

CAPITOLUL 1.MANAGEMENTUL DEȘEURILOR URBANE 6

1.1. Aspecte generale 6

1.2. Poluarea mediului prin deșeuri 8

1.3. Reglementarea juridică și programe de combatere a deșeurilor 10

1.4. Gestionarea deșeurilor 11

CAPITOLUL II GESTIONAREA DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA 21

2.1. Obiectivele Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor 21

2.2. Analiza situației actuale privind gestionarea deșeurilor la nivel național 23

2.3. Valorificarea deșeurilor la nivel național 24

2.4. Organizarea gestionării deșeurilor și structura zonelor de salubrizare Error: Reference source not found

2.5. Monitorizarea deșeurilor menajere Error: Reference source not found

CAPITOLUL 3 MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI Error: Reference source not found

3.1. Gestiunea serviciilor de salubrizare Error: Reference source not found

3.2. S.C Compania Romprest Services S.A.,operator în domeniul salubrizării în municipiul București Error: Reference source not found

3.3. Scurt istoric și prezentarea firmei S.C Compania Romprest Services S.A Error: Reference source not found

3.5. Analiza SWOT 39

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………..42

ARGUMENT

Economia mondială implică un nivel ridicat de resurse consumabile, în acestă categorie fiind incluse materii prime (lemn, metal, minerale), energie și sol. Din nefericire însă prelucrarea sau utilizarea acestora conduce automat la transformarea unei însemnate cantități din acestea în deșeurii și emisii. Luând în considerare și impactul asupra mediului urban trebuie cautate în permanență metode și tehnici pentru reducerea acestora.

Principalul obiectiv al prezentei lucrări implică o analiză asupra modului în care deșeurile urbane sunt gestionate și manageriate în scopul restrângerii și eliminării surselor de poluare, luându-se în calcul și impactul acestora asupra calității vieții rezidenților mediului urban.

Având în vedere cele prezentate mai sus, primul capitol cuprinde aspecte generale care țin de managementul deșeurilor urbane, poluarea cauzată de acestea, modalitați de valorificare ale acestora și concluzii ce reies din această analiză generală a situației deșeurilor din mediul urban.

Cel de-al doilea capitol se axează pe gestionarea deșeurilor în România și implementarea strategiei de dezvoltare durabilă în domeniul strategiilor de management integrat al deșeurilor.

Capitolul trei descrie măsurile luate în cadrul managementului deșeurilor în București și conține analiza economică a firmei S.C Compania Romprest Services S.A.,operator în domeniul salubrizării în municipiul București. Diagnosticul economic se referă la multitudinea instrumentelor și informațiilor care ne permit creearea unei imagini de ansamblu a situației financiare și performanței unei firme.

De asemenea analiza economică din acest capitol include un scurt istoric și prezentarea firmei S.C Compania Romprest Services S.A, însemnând organizarea funcțională, mediul organizației, resursele alocate pentru colectarea și transportul deșeurilor din București, tendințe ale pieței și analiza SWOT.

Lucrarea de față are în vedere dezbaterea acestui subiect întrucât deșeurile urbane reprezintă un pericol pentru sănătatea publică (atât la nivel național, cât și global), iar gestionarea ineficientă a acestora poate conduce la condiții de viață precare și un mediu natural inconfortabil pentru membrii societății.

Personal consider că orice semnal de alarmă tras în această direcție poate atrage atenția asupra unei conștienizări mai profunde asupra acțiunilor noastre ce implică degradarea mediului natural.

Și nu în ultimul rând aș dori să mulțumesc, pe această cale, profesorului meu coordonator Conf. Univ. Dr. Trică Carmen-Lenuța pentru sprijinul acordat în elaborarea acestei lucrări.

CAPITOLUL I

MANAGEMENTUL DEȘEURILOR URBANE

Gestionarea deșeurilor, reprezintă un proces cunoscut și sub denumirea de management al deșeurilor și se referă în linii mari la educarea oamenilor în legatură cu transportul, tratarea, colectarea, depozitarea și reciclarea deșeurilor.

În categoria deșeurilor intră gunoaiele produse în urma activităților umane, iar managementul acestora reprezintă încercarea de minimalizare a impactului acestora asupra mediului și sănătății populației.

Managementul deșeurilor presupune pe lângă eliminarea deșeurilor și recuperarea anumitor resurse prin intermediul reciclării, proces care nu numai ca reduce daunele provocate mediului natural dar și crește eficiența economică.

1.1. Aspecte generale

O primă cauză a creșterii volumului de deșeuri o reprezintă expansiunea demografică masivă, ce implică automat creșterea economică bazată în mare parte pe progres tehnologic în procesele de producție ale diferitelor materiale. În urma revoluțiilor industriale și agricole, cantitatea de deșeuri a depășit capacitatea de absorbție a mediului, prin urmare societate s-a trezit într-un mediu al gunoaielor și al poluării.

Din punct de vedere al sursei, deșeurile sunt de două tipuri, urbane și industriale. Deșeurile industriale sunt deșeuri de prelucrare (a diferitelor materiale, lemn, metal, cauciuc, materiale plastice, țesături etc), rezidii (fiind incluse aici emisii gazoase, lichide sau solide) și rebuturi (însemnând produse finite care nu corespund cerințelor tehnice).

Deșeurile urbane, conform criterilor stabilite de către STAS, IRS 13350, acestea pot fi clasificate în funție de: proveniență, compoziție, caracteristicile principale de tratare și posibilitățile de refolosire.

După proveniență deșeurile urbane pot fi deșeuri menajere ce includ resturi alimentare, ambalaje din diferite materiale (carton, hartie, țesături), materiale plastice, materiale metalice, sticlă, cenușă sau chiar namolurile provenite de la stațiile de epurare a apei, deșeuri asimilabile celor menajere provenite din industria locală, deșeuri stradale, acestea sunt caracteristice aglomerărilor urbane și provin din activitatea cotidiană a populației, deșeuri sanitare ce provin din instituțiile de sănătate având un grad ridicat de periculozitate, deșeuri agro-zootehnice ce provin din activitatea agricolă, mai ales din centrele de creștere a animalelor, în această categorie pe lângă dejecțiile animalelor intrând și resturile de la furaje, insecticide, resturi vegetale, etc., deșeuri de gradină, deșeuri de construcții (rezultate în urma demolării sau construcției de imobile industrile sau civile), deșeuri voluminoase sau amcombrate (au dimensiuni foarte mari).

După compoziție există deșeuri cu compoziție organică (resturi de metale feroase, metale neferoase, betoane, tencuieli, sticlă, ceramică, cenusă etc) și deșeuri cu compoziție anorganică provenite din resturile animale, vegetale, hartie, textile, plastic, lemn, etc.

După caracteristicile principale de tratare deșeurile pot fi combustibile, fermentabile și inerente..

După posibilitățile de refolosire deșeurile sunt refolosibile ca atare sau ca materii prime secundare.

O categorie specială a deșeurilor o reprezintă cele de tip e-dechet sau deșeuri cibernetice, în această categorie intrând bateriile uzate, aparatură electrică și electrotehnică etc, ce conțin o mare cantitate de substanțe nocive precum plumb, mercur, crom și altele.

Studii statistice au scos în evidență că volumul deșeurilor din întreaga lume este într-o continuă creștere, ajungând până în acest moment la aproximativ 2000 de milioane tone, dintre care 200 milioane tone sunt deșeuri menajere, având un nivel mediu anual de 1t deșeu pe cap de locuitor al planetei. Banca Mondială a prezentat într-un studiu că rata de generare a deșeurilor este mai mare în țările industrializate, comparativ cu țările în curs de dezvoltare, (vezi tabelul 1).

Figura 1. Compoziția deșeurilor menajere solide în funcție de nivelul de industrializare al statelor, sursa http://www.management.ase.ro/reveconomia/2004-1/18.pdf

1.2. Poluarea mediului prin deșeuri

Poluarea reprezintă fenomenul prin care mediul înconjurător este contaminat cu diferite substanțe și/sau materiale, având drept consecințe asupra sănătății umane, calității vieții sau afectarea ecosistemelor. În ceea ce privește depozitele de deșeuri acestea prezintă următoarele riscuri asupra mediului și sănătății publice: modificări de peisaj și disconfort vizual, poluarea aerului, poluarea solului și poluarea apelor de suprafață.

Figura 2. Poluarea apei, sursă https://www.google.ro

Poluarea apei de suprafață constă în creșterea nivelului de nitriți, nitrați, substanțe periculoase, iar contaminarea solului va conduce la infertilitatea acestuia și implicit la incapacitatea acestuia de a mai susține formele specifice de viață. Resturile industriale pot genera deșeuri inflamabile, corozive sau chiar explozive care pot pune în pericol așezările umane. Pe de altă parte agenții patogeni ce se regăsesc în deșeuri pot conduce la boli virale, bacteriene și parazitare.

Figura 3. Poluarea solului, sursa https://www.google.ro

Poluarea aerului este o consecință directă a acțiunilor industriale, termocentralele sau uzinele metalurgice arunc în aer cantități însemnate de cadmiu, plumb, mercur sau benzen, ce au un efecte negative asupra sănătății oamenilor.

Figura 4. Poluarea aerului, sursa https://www.google.ro

Efectele poluării se văd abia pe termen lung, din acest motiv nu se cunosc exact consecințele acesteia, mai ales asupra unor sisteme complexe precum oceanele, acviferele subterane, ecosistemelor acvatice, ghețarilor, etc.

Așadar o gestionare prudentă a deșeurilor este impetuos necesară pentru a evita o catastrofă ecologică în viitor.

1.3. Reglementarea juridică și programe de combatere a deșeurilor

Conștientizarea faptului că deșeurile reprezintă o problemă globală s-a facut încă din 1970, când s-a constatat că metodele de depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare pentru creșterea alarmantă a acestora.

La conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992 au fost adoptate politici pe plan mondial privind diminuarea deșeurilor. De asemenea în februarie 2008 la nivel european erau cuprinse 29 de directive al Comisiei Europene, printre care cele mai importante sunt:

Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile

Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deșeurile periculoase (modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE)

Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (modificată de Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2004/12/CE)

Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor

Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor

Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice

Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice

Directiva Parlamentului European și Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz

Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva Consiliului 87/101/CEE)

Directiva 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori

Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor

Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor și trifenililor policlorurați (PCB și PCT)

Directiva Consiliului 86/278/CEE privind protecția mediului și în particular a solurilor când se utilizează nămoluri provenite din epurare în agricultură

O dată cu integrare în Uniunea Europeană, România a încorporat un număr de aproximativ 116 acte legislative ce transpuneau aceste directive, legi, hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență ale guvernului și ordine emise de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD, fost Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor – MMGA, fost Ministerul Apelor și Protecției Mediului – MAPM), Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF, fost Ministerul Economiei și Comerțului – MEC) și Ministerul Transporturilor (MT, fost Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor – MTCT).

1.4. Gestionarea deșeurilor

Prin gestionarea deșeurilor se întelege totalitatea activitățiilor de colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor, inclusiv monitorizarea acestor operațiuni.

Gestionarea deșeurilor are drep principal obiectiv protejarea sănătății populației, protejarea mediului, conservarea resurselor naturale prin politici de reducere a deșeurilor, reutilizarea și reciclarea acestora și menținerea esteticii mediului înconjurător.

Colectarea deșeurilor din locul unde sunt produse urmărește reducerea poluării cât și facilitarea recuperării acestora prin reciclare.

Daca gestionarea nu se face în mod corespunzător intervin riscuri majore de contaminare a apelor, solurilor sau aerului, având consecințe directe asupra sănătății oamenilor.

European Economic Area a stabilit tendințele prin care managementul deșeurilor se poate desfășura, astfel încat acesta să conducă la reducerea deșeurilor la nivel global. Printre acestea cele mai importante sunt: minimizarea și prevenirea cantităților de deșeuri, reciclarea, incinerarea și depozitarea. Strategia universală urmărește minimizarea cantității de deșeuri, respectiv și cea de resurse naturale utilizate, cât și maximizarea fluxului de reciclare al deșeurilor.

Prevenirea și minimizarea cantității de deșeuri

Prevenirea acumulării deșeurilor presupune reducerea de la sursă a fluxului de deșeuri, acest aspect aflându-se în centrul politicilor Uniunii Europene, statele membre având obligația de a adopta și implementa programe de prevenire a producerii deșeurilor, în prezent existând 36 de programe naționale și regionale în această direcție.

Programele de prevenire au la bază principiul de “ierarhizare al deșeurilor”, prevenirea deșeurilor având cea mai mare pondere în ierarhie, urmată de reutilizare, reciclare și valorifiare, eliminarea acestora fiind la baza piramidei (vezi figura 5).

Figura 5. Ierarhizarea deșeurilor, sursa http://www.ecoteca.ro/2820.html

În prezent este în desfășurare cel de-al 7 – lea Program de acțiune pentru mediuce va ghida politica UE de mediu până în 2020, acesta având trei obiective cheie: protejarea, conservarea și consolidarea capitalului natural al Uniunii, în scopul transformării acesteia într-o politică eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, având o economie ecologică și competitivă cu emisii reduse de carbon, evitând astfel presiunile asupra cetățenilor europeni legate de mediul natural și riscurile pentru sănătate și bunăstare. Aceste obiective pot fi atinse prin punerea în aplicare a legislației, investiții inteligente și performante în politica de mediu și prin educația în sensul protejării mediului natural.

Prevenirea acumulării deșeurilor vizează în principal risipa alimentară, deșeurile municipale, echipamentele electrice și electronice, deșeurie de ambalaje și deșeurile periculoase.

O analiză efectuată de EEA în 2014 a scos în evidentă o gamă largă de măsuri, însemnînd că 40% sunt legate de faza de consum și de utilizare, 39% pun accent pe faza de proiectare, producție și distribuție; 21% se concentreaza pe cadrul general al generării de deșeuri. De asemenea se pune accent pe instrumente pentru informare și sensibilizare 63%, instrumentele economice și de reglementare 16% și respectiv 14% și acorduri voluntare 7%.

Alte măsuri pentru prevenirea acumulării deșeurilor implică: taxele pe deșeuri, programele informative sau responsabilitatea producătorilor în ambalarea produselor.

Principii de valorificare

Valorificarea deșeurilor presupune prelucrarea acestora astfel încât să faciliteze creșterea duratei de viață a acestuia în circuitul economic. Măsurile de valorificare a deșeurilor, conduc, ca și cele de evitare a acumulării lor, la reducerea cantitativă și calitativă a deșeurilor, astfel că cele două măsuri pot fi considerate complementare.

Spre deosebire de prevenirea formării deșeurilor, valorificarea necesită consumul de energie, fiind și producătoare de poluare a mediului.

Principalele operațiuni de tratare și valorificare a deșeurilor sunt sortarea, reciclarea, transportarea, compostarea deșeurilor biodegradabile, tratarea mecano-biologică și tratarea termică.

Sortarea și reciclarea deșeurilor

Reciclarea vizează eficiența folosirii resurselor și impactul asupra mediului. Deșeurile pot reprezenta o sursă importantă de resurse secundare, dacă acest proces se face într-un mod corespunzător. Un prim impact al reciclării deșeurilor este acela că determină scăderea cererii de materii prime primare și totodată scăderea costului de producție, întrucât adesea utilizarea materiilor prime secundare este mai puțin costisitoare.

Reciclarea și reutilizarea deșeurilor se poate efectua prin separarea și sortarea după colectare, în mod mecanic ori manual.

Figura 6. Categoriile de containere în scopul separării la sursă a deșeurilor, sursă google.ro

Eficiența separării după colectare depinde de freacțiunea recuperată, ce trebuie să îndeplinească condițiile optime de reciclare. Calitatea fracțiunii de deșeuri separate nu trebuie să fie afectată de colectarea integrală și de separarea ulterioară, un exemplu în acest caz poate fi separarea metalelor sau a lemnului, care este ușor de realizat și pot fi utilizate ulterior ca materie secundară, spre deosebire de sticlă, care se poate sparge în timpul colectării, însemnând pierderi în masa deșeurilor sau comparativ cu hartia ce se degradează rapid. Din acest motiv se practică tot mai des separarea la sursă a deșeurilor, fapt ce conduce la fracțiuni de deșeuri de bună calitate. Separarea la sursă implică mijloace de colectare în care pot fi depozitate separat categorii diferite de deșeuri, puse la dispoziție fiecărei gospodării. Acest aspect complică organizarea colectării deșeurilor și determină o creștere a costurilor colectării. Containerele ce conțin materiale refolosibile sunt preluate și transportate prin grija administraților publice la firmele prelucrătoare.

Printre materialele cel mai des reciclate se numără:

Hartia – materiile prime folosite în fabricarea harției sunt lemnul, celuloza, hartia veche. Hartia reciclată permite o economisire de aproape 25% din cantitatea de electricitate și de 90% din cantitatea de apă necesară pentru producerea hartiei. Tot prin reciclarea hartiei se elimină conținutul de clor toxic necesar producerii hartiei albe.

Sticla – materiile prime folosite la fabricarea sticlei sunt nisipul de cuarț, calcarul, soda, și altele. Reciclarea sticlei menajează în primul rând mediul natural și economisește din bogățiile naturale, apa și electricitatea.

Fierul – este unul din puținele materiale 100% reciclabil, din acest punct de vedere cantități insemnate de minereu natural pot fi economiste

Aliminiul – este de asemenea un material 100% reciclabil, iar prin prelucrarea acestuia se economisește aproximativ 95% din energia necesară producerii aluminiului nou.

Transportul deșeurilor

Transportul deșeurilor presupune totalitatea proceselor care au loc după colectarea deșeurilor, până ajung la instalațiile de reciclare, tratare și/sau eliminare a acestora. Transportul deșeurilor este de două feluri: transport pe distanțe mici și transport pe distanțe mari. Din alt punct de vedere sistemele de transport se clasifică în transport plin, transport gol și transport intermediar.

Figura 7. Transportul deșeurilor (prelucrat după Salhofer și colab., 2007)

În condițiile orașelor moderne transportul trebuie să se facă cu autovehicule care să asigure ușurință la încărcare și descărcare în/din containere (mici, medii, marii) sau saci.

Din cauza difersității extrem de mari a mijloacelor cu care se efectuează transportul deșeurilor este foarte greu de sistematizat această activitate, însă principalele autovehicule de transport a rezidurilor sunt: autogunoierele, autoplatformele (pentru transportul containerelor), automăturătoarele (colectarea rezidurilor stradale), autobasculantele, etc.

Figura 8. Mijloc de transport rutier al deșeurilor, sursa http://www.deseuri-online.ro/new/download/Colectaretransport.pdf

Pe lângă transportul rutier, în gestionarea deșeurilor este folosit și transport feroviar sau naval al acestora. Transportul feroviar este folosit în special pentru a transporta deșeurile compactate către diferite instalații de reciclare, tratare sau eliminare. Transportul feroviar se face în containere de comprimare, în containere cu sistem rotativ de comprimare sau vagoane deschise acoperite în partea superioară cu prelate. Datortiă capacităților mari de încărcare transportul feroviar este folosit în special la transportul deșeurilor masive sau cu densitate mare, precum fier vechi, zgură, deșeuri din construcții și demolări sau nămoluri orășenești.

Comparativ cu transportul feroviar, transportul naval implică transportarea unor cantități mult mai mari de deșeuri, însă este relativ rar întalnit.

Este important de reținut că colectarea și reciclarea deșeurilor conduce la un mediu mult mai curat și mai sănătos în care ne putem desfășura activitatea.

Compostarea deșeurilor biodegradabile

Compostarea este aplicată deșeurilor biodegradabile colectate separat. Prin deșeuri biodegradabile se înteleg: deșeuri menajere, dejecții animale, deșeuri alimentare, resturi vegetale, ce ajung printr-o formă sau altă în faze de putrefacție din care rezultă un îngrășământ natural ecologic.

O primă metodă de a obține produsul finit este de a lăsa deșeurile biodegradabile să ajungă în stare de putrefacție prin lipsa acută de oxigen, acest proces fiind cunoscut sub numele de putrefacție anaerobă. Această metodă se aplică în special resturilor vegetale și alimentare. În ceea ce privește celelalte deșeuri biodegradabile (dejecții animale, resturi menajere, etc) lăsate în putrefacție anaerobă conduce la un miros insuportabil, infestarea pânzei de apă freatică, răspândirea agenților patogeni etc. Așadar pentru aceste deșeuri este folosită biodegradarea aerobă, ce implică un aport substanțial de oxigen. Materialele ajung să fie descompuse în aproximativ 10-14 săptămâni, prin această metodă, în timp ce prin putrefacția anaerobă în 12-24 luni. Putrefacția aerobă mai poartă denumirea și de compostare fierbinte, datorită cantităților mari de căldură degajate în acest proces, materialul putând atinge chiar temperaturi de peste 70ᵒC.

Compostarea necesită următoarele etape: identificarea deșeurilor biodegradabile în funcție de natura și cantitatea lor, determinarea suprafeței necesară la depozitare, evaluarea condițiilor climatice din zonă, mărunțirea materialului de compostat și asezarea lui pe suprafața determinată, răscolirea continuă a materialului (2-3 ori pe săptămână), suplimentarea cu apa (dacă este cazul) și evaluarea nivelului de prelucrare și stabilirea momentului în care este gata produsul finit.

Figura 9. Procesul de compostare al bălegarului de la animale, sursa google.ro

Principalele avantaje ale folosirii compostului sunt: elimină mirosurile neplăcute, elimină sursele de răspândire a micorobilor și infestarea solului, apei și aerului, ajută la fertilizarea solurilor cu îngrășământ ecologic, lipsit de toxicitate, ajută la îmbunătățirea calității solului, acesta devenind mai afânat și mai penetrant pentru plante, și ajută la aerarea solului cu până la 40%.

Tratarea mecano-biologică și tratarea termică

Tratarea mecano-biologică se aplică în mare parte deșeurilor colectate în amestec. Această tratare are drept scop reducerea componentei biodegradabile și reducerea volumului de deșeuri depozitate. Tratarea mecano-biologică se face utilizând instalații ce se compun dintr-o tratare mecanică preliminară, tratare principală biologică și tratare mecanică ulterioară.

Prin tratarea mecano-bilogică se obține un combustibil inactiv biologic și cu potențial de valorificare energetică, ajutând totodată la reducerea cantității de apă în deșeurile ce trebuie incinerate sau depozitate.

Tratarea mecanică preliminară presupune în primul rând eliminarea deșeurilor ce nu pot fi tratate biologic precum baterii, acumulatori, sticlă, roci, sau materiale ce se descompun greu, precum cele sintetice.

În urma separației are loc tratarea biologică ce se va face în spații special amenajate, din cauza mirosurilor apărute în urma procesului de alterare a deșeurilor. Cea mai uzuală formă de tratare biologică o reprezintă procedeul de alterare totală, toate substanțele biologice ce se descompun fiind transformate în CO2, apă și substanțe cu conținut de acizi în putrefacție.

Tratarea mecanică ulterioară are în vedere separarea deșeurilor din plastic din materialul rezultat în urma alterării deșeurilor biodegradabile.

În Uniunea Europeană, una dintre metodele de tratare mecano-biologică este stabilizarea, ce implică de asemenea cele trei etape prezentate, în scopul valorificării materiale și energetice a deșeurilor urbane.

Tratarea termică a deșeurilor se face prin următoarele procedee: incinerarea, piroliza, coincinerarea și procedul de uscare. Procesele de tratare termică reprezintă o variantă fezabilă, după procedeele de valorificare, în fața procedeului de depozitare a deșeurilor.

În momentul de față cel mai important procedeu termic îl reprezintă incinerarea deșeurilor. Obiectivele procedurii de incinerare sunt reducerea potențialului de poluare, reducerea cantității de deșeuri, conversia substanțelor rămase în urma valorificării într-o formă care poate permite depozitarea și exploatarea energiei produse.

Oxidarea la temperaturi înalte transformă compușii organici în oxizi gazoși, însemnând în special bioxidul de carbon și apă, în timp ce compușii anorganici sunt transformați în cenușă.

Condițiile tehnice ce trebuie îndeplinite pentru procesul de tratare termică presupun temperaturi de peste 900ᵒC, timpul de staționare, însemnând raportul între volumul camerei de ardere și debitul de gaze rezultate din incinerare, trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura oxidarea, de cele mai multe ori acesta este de la 2 la 4 secunde, și să dispună de turbulență, astfel încât să fie evitată reapariția reacțiilor de oxidare.

Incinerarea are loc în cuptoare special construite pentru această procedură, fiind alcătuite din aparate de măsură și control a cantităților de deșeuri, stații de recepție și depozitare temporare, echipamente de încărcare, instalația de incinerare, echipamente de recuperare a energiei, instalații de tratare a apelor uzate și a gazelor reziduale și depozite temporare pentru reziduuri. Cele mai cunoscute cuptoare sunt cuptoarele cu grătare și cuptoarele cu pat fluidizat.

Avantajele procedurii de incinerare constau în reducerea volumului deșeurilor sub 10% din volumul inițial, ridică eficiența în stocarea, circulația și transportul deșeurilor, impune limite la emisiile de gaze reziduale, zgura și cenușa este reciclată prin materiale de construcți și implică costuri reduse.

CAPITOLUL II

GESTIONAREA DEȘEURILOR ÎN ROMÂNIA

2.1. Obiectivele Strategiei Naționale a Gestionării Deșeurilor

Prin integrarea în Uniunea Europeană, România și-a asumat statutul de stat al reciclării, prin urmare a apărut necesitatea implementării unei instituții care să asigure identificarea obiectivelor și politicilor de acțiune în această direcție, astfel a luat naștere Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD).

Scopul Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor este de a transforma România într-o societate concentrată pe reducerea cantitățiilor de deșeuri și pe reciclarea acestora. SNGD acționează prin prioritizarea eforturilor din domeniul gestionării deșeurilor, în conformitate cu ierarhia acestora, prin încurajarea prevenirii generării acestora și reutilizarea într-o manieră mai eficientă a resurselor naturale, prin dezvoltarea și extinderea sistemelor de colectare separată a deșeurilor în vederea obținerii unei reciclări de calitate superioară, prin dezvoltarea tehnologiilor de reciclare și valorificare a materiei provenită din deșeuri, prin susținerea recuperării energiei din deșeuri și prin reducerea cantităților de deșeuri eliminate prin depozitare.

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC) susține și promovează, în baza Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor, în scopul creerii cadrului necesar pentru dezvoltatrea și implementarea unui sistem integrat al managementului deșeurilor la nivel național în scopul obținerii unui eficient punct de vedere ecologic și economic.

Una dintre cele mai importante atribuții ale SNGD este stabilirea politicii și obiectivelor strategice ale României în domeniul gestionării deșeurilor atât pe termen scurt (anul 2015), mediu (anul 2020) și lung (anul 2050). Este important de notat că prima SNGD a fost aprobată în anul 2004 pentru perioada 2003-2013, cu trei ani înainte de aderarea României la UE. Documentul de strategie a fost realizat în conformitate cu prevederile politice naționale de protecție a mediului și dezvoltare durabilă de la acea dată și stă la baza elaborării PNGD, ambele documente fiind aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1470/9 septembrie 2004. În baza acestor documente au fost elaborate Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor (PRGD) în perioada 2005-2006, Planurile Județene de Gestionare a Deșeurior (PJGD) în perioada 2007-2009, planurile Master și Studiile de Fezabilitate pentru realizarea sistemelor integrate de gestionare a deșeurilor, în vederea finațării prin POS Mediu (2007-2013).

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor necesită permanente revizuirii derivate în principal din următoarele motive: apariția unor noi concepte la nivel european privind gestionarea deșeurilor, adoptarea Directive 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 septembrie 2008 privind deșeurile, înglobarea prevederilor și cerințelor legislative apărute în perioada 2004-2012 și altele. Aceste revizuiri fac parte din Strategia pe termen mediu.

În ceea ce privește România principalele documente de programare și planificare la nivel național pentru gestionarea deșeurilor sunt reprezentate prin:

Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 (PND), acesta cuprinde documentul de planificare strategică și financiară, având drept scop orientarea și dezvoltarea economică și socială a țării. Printre obiectivele PND se numără creșterea competitivității sectorului productiv și atragerea invetitorilor străini, îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii de transport, energetice și asigurarea protecției mediului, creșterea productivității în agricultură, îmbunătățirea standardelor de viață, îmbunătățirea sistemelor sectoriale de management de mediu cu accept pe cele specifice pentru managementul apei și deșeurilor, resurselor naturale și infrastructura de protecție a aerului.

Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României (2013-2020-2030), elaborată de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile împreună cu United Nations Development Programme România (UNDP România), aprobat prin HG nr. 1216/2007.

Programul Operațional Sectorial de Mediu (POS Mediu) include activități de achiziționare și instalare a sistemelor de colectare separată, construcția sistemelor de sortare compostare și reciclare, achiziționarea vehiculelor de transport al deșeurilor, construcția stațiilor de transfer și a celor de eliminare a deșeurilor municipale, construcții adecvate pentru deșeuri periculoase, și servicii de proiectare, manangement, supervizare și publicitate.

2.2. Analiza situației actuale privind gestionarea deșeurilor la nivel național

În mediul urban și rural, din gospodării, instituții, operatori economici, spații publice, spații verzi, din construcții sau demolări, se strâng cantități însemnat de deșeuri, denumite în continuare deșeuri municipale.

La nivel european, deșeurile municipale sunt tratate prin depozitare în proporție de 38%, prin reciclare 25%, prin incinerare 22% și prin compostare 15%. Din nefericire în România principala modalitate de eliminare a deșeurilor este reprezentată de depozitare, și într-o măsură mult mai mică de operațiunile de reciclare și valorificare.

O statistică efectuată de către Eurostat prezintă următoarea situație a metodelor de eliminare a deșeurilor în statele membre, conformă tabelului din figura 10. Statistica prezintă faptul că între statele membre ale UE există discrepanțe majore privind modalitatea de gestionarea a deșeurilor, variind de la situația statelor în care eliminarea se face în cea mai mare parte prin depozitarea acestora cum este cazul Bulgariei (100%), României (99%), Lituaniei (94%), până la situația statelor în care reciclarea deșeurilor municipale ocupă locul principal, precum Danemarca (54%), Olanda (39%) sau Belgia (37).

În ceea ce privește ponderea deșeurilor municipale din România, se identifică că cea mai mare pondere o au deșeurile menajere, de aproximativ 64%, urmate de deșeurile stradale și de cele din construcții sau demolări.

Figura 10. Situația metodelor de eliminare a deșeurilor în statele membre UE, sursa Eurostat

Pe de altă parte s-a remarcat că începând cu anul 2009 are loc o descreștere a cantității de deșeuri generată la nivelul statelor membre UE. Acest aspect se datorează atât politicilor privind gestionarea deșeurilor dar și crizei economice din 2008. În România se înregistrează o cantitate medie anuală de 370kg/locuitor, mai mică decât media la nivel european 520 kg/locuitor.

Una dintre cele mai importante probleme în sistemul de gestionare a deșeurilor în România o reprezintă aria scăzută de acoperire cu serviciile de colectare, la nivel național doar 65% din populație fiind deservită de servicii de salubritate.

2.3 Valorificarea deșeurilor la nivel național

Gradul de valorificare redus al deșeurile are drept principală cauză lipsa unei infrastructuri consolidate privind colectarea, separarea și sortarea deșeurilor, în cele mai multe zone ale țării. România nu dispune de capacități de reciclare pentru anumite materiale precum lemnul sau sticla, dar nici de instrumente financiare ce pot stimula operatorii de salubrizare să transporte materialele colectate către instalațiile de tratare și valorificare.

De asemenea mentalitatea de colectare separată a deșeurilor municipale cu scopul valorificării deșeurilor de ambalaje, provenite din deșeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale sau materiale plastice) lipsește cu desăvârșire.

Figura 11. Situația procesului de reciclare la nivel național, sursa ANPM

În prezent valorificarea energetică a deșeurilor de ambalaje ce dețin putere calorică se realizează în fabricile de ciment care sunt autorizate pentru coincinerarea deșeurilor. De asemenea până în momentul de față România nu dispune de instalații pentru incinerarea deșeurilor municipale. Pe de altă parte, ultimile statistici prezintă faptul că în prezent 80 depozite neconforme sunt în funcțiune pentru depozitarea deșeurilor municipale.

În ceea ce privește deșeurile biodegradabile, începând cu anul 2006 au fost demarate numeroase proiecte ce aveau în vedere construirea de plaforme pentru compostarea deșeurilor vegetale și a unor stații de sortare a deșeurilor reciclabile. Astfel în 2011 funcționau un număr de 60 de instalații și platforme de compostare finalizate pentru deșeurile biodegradabile, fapt ce a condus la respectarea obiectivului stabilit pentru anul 2010, respectiv reducerea cu 25% a cantității de deșeuri biodegradabile depozitate.

Se are în vedere ca până în anul 2020, conform Directivei 2008/98, minim 50% din deșeurile naționale să fie reciclate și pregătite pentru reutilizare, să fie dezvoltate sisteme integrate de gestionare a deșeurilor la nivel județean, și să se construiască 65 de depozite pentru deșeuri nepericuloase.

2.4. Organizarea gestionării deșeurilor și structura zonelor de salubrizare

În România, ca și în alte state membre UE organizarea activitățiilor de colectare, transport și eliminare a deșeurilor municipale revine administrațiilor publice locale. Activitățiile de gestionare a deșeurilor revin în responsabilitatea agenților generatori ale acestora, în conformitate cu principiul „poluantul plătește” sau după caz, producătorilor, în conformitate cu principiul “responsabilitatea producătorului”.

Conform celor prezentate mai sus documentele care reglementează gestionarea deșeurilor cuprind două componente: Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor. De asemenea la sfarșitul anului 2006 au fost implementate Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor (PRGD), de către Agențiile Regionale pentru Protecția Mediului, în colaborare cu reprezentanții autorităților de mediu locale și al celor publice locale și județene. Detaliile la nivel de judet privind acțiunile cuprinse în PRGD au fost stipulate în Planurile Județene de Gestionare a Deșeurilor.

Toate acțiunile de implementare sunt monitorizate, și au drept scop urmărirea progresului înregistrat în atingerea obiectivelor țintă. Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agențiile pentru Protecția Mediului realizaează date prin aplicația MEDIUS. Baza de date MEDIUS cuprinde cinci chestionare completate de către operatorii economici, acestea fiind: PRODDES (date ale generatorilor de deșeuri), MUN (date ale operatoriilor de salubritate), TRAT (dale ale operatoriilor de instalații de tratare a deșeurilor), COLECTARE/TRATARE (date ale operatoriilor economici cu cod CAEN), NĂMOL (date ale operatoriilor stațiilor de epurare orășenești și industriale).

Din punct de vedere organizatoric, România este împărțită în 8 Regiuni de dezvoltare, fără personalitate juridică, create în 1998 în scopul de a coordona dezvoltarea regională a statului. Cele 8 Regiuni de dezvoltare nu reprezintă nici un cadru administrativ, consiliu legislativ sau crop executiv. Funcția acestor secțiuni este de a aloca fondurile PHARE primite de la UE pentru dezvoltarea regională. Cele 8 Regiuni de dezvoltare sunt:

Regiunea de dezvoltare Nord-Est

Regiunea de dezvoltare Sud-Est

Regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia

Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia

Regiunea de dezvoltare Vest

Regiunea de dezvoltare Nord-Vest

Regiunea de dezvoltare Centru

Regiunea de dezvoltare București-Ilfov

Fiecare dintre aceste regiuni înglobează mai multe județe, însă Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor sunt realizate pe fiecare dintre Regiuni.

În rapoartele de la nivelul regiunilor de dezvoltare s-a evidențiat că lipsa facilităților necesare pentru managementul corect al deșeurilor, poate conduce la o anumită presiune asupra mediului. În majoritatea regiunilor s-au înregistrat progrese în pregătirea proiectelor pentru „Sistem integrat de management al deșeurilor” în vederea accesării de fonduri prin POS Mediu.

Din nefericire însă până la implementarea proiectelor identificate prin „Master planurile privind gestiunea deșeurilor” și realizarea „Sistemelor de management integrat al deșeurilor la nivelul județelor”, deșeurile vor exercita în permanență posibile presiuni asupra tuturor factorilor de mediu.

Gradul de acoperire cu servicii de salubritate conform datelor prelucrate se identifică a fi de 84,94 % în mediul urban și 48,74 % în mediul rural. Se înregistrează așadar o creștere în mediul rural, începând cu anul 2010, datorată în mare parte înființării la nivelul comunelor a serviciilor proprii de salubritate dar și autorizării de noi agenți privați de salubritate.

Din nefericire, din cauza procentului foarte scăzut de colectare selectivă a deșeurilor, componentele reciclabile din deșeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, materiale plastice, metale) nu se recuperează, ci se elimină aproape în totalitate prin depozitare finală împreună cu celelalte deșeuri municipale. Neinstituirea la nivelul tuturor regiunilor a colectării selective a deșeurilor, va conduce inevitabil la un impact negativ asupra mediului prin prezența deșeurilor reciclabile (hârtie, plastic) pe terenurile virane sau în zonele limitrofe localităților.

Pentru atingerea obiectivelor privind reciclarea și valorificarea deșeurilor este necesar ca administrația publică locală să intensifice acțiunile de educare și conștientizare privind colectarea selectivă sau chiar să promoveze tarife diferențiate pentru serviciile de colectare a deșeurilor menajere.

Pe de altă parte depozitarea deșeurilor continuă să reprezinte principala opțiune de eliminare a deșeurilor municipale. În cadrul regiunilor, aproximativ 90% din deșeurile municipale fiind eliminate prin depozitare. Pe altă parte depozitele neconforme a căror activitate a fost sistată până la sfârșitul anului 2017, au ridicat probleme mai serioase. Populația în lipsa acestora au optat pentru depozitarea deșeurilor în gropi de pământ, unde fie ard deșeurile, fie le utilizează ca fertilizanți pe terenurile agricole (din păcate netratate), ceea ce reflectă necesitatea unei mai bune informări în vederea conștientizării de către populație a problemelor și riscurilor ridicate de aceste practici și nevoia impetuoasă de a sorta și colecta rațional deșeurile în vederea reciclării, a valorificării lor ca resurse secundare.

O altă problemă o reprezintă depozitarea necontrolată a deșeurilor (în locuri nepermise, cum ar fi malurile râurilor, poduri și podețe, terenuri cu alte destinații etc.), care nu poate fi rezolvată decât prin implicarea activă a administrației publice locale, a autorităților de mediu, ONG-urilor, a mass-mediei și a întregii societăți civile în acțiuni menite să asigure creșterea nivelului de educație ecologică a populației.

În ceea ce privește deșeurile biodegradabile, acestea ridică probleme atunci când, depozitate în spații neconforme, prin transformare degajă metan ce contribuie la încălzirea globală, răspândesc mirosuri neplăcute și acizi care devin toxici contaminând terenul și apele subterane.

Conform normelor europene transpuse în legislația națională obiectivele privind reducerea cantității de deșeuri biodegradabile depozitate prevedeau reducerea cantității de deșeuri biodegradabile depozitate astfel încât până în anul 2016 să se ajungă la numai 35% din greutatea totală a deșeurilor produse în anul 1995. Au fost înregistrate progrese minime în ceea ce privește reducerea cantității de deșeuri biodegradabile la depozitare.

Compostarea deșeurilor menajere este o alternativă viabilă la incinerarea sau depozitarea deșeurilor după operația de separare, însă această practică nu este des întâlnită în țara noastră.

2.5. Monitorizarea deșeurilor menajere

Monitorizarea colectării deșeurilor reciclabile se realizează de către observatori, care pe baza unui chestionar introduc la fața locului datele privind condițiile de colectare a deșeurilor reciclabile cât și calitatea acestora.

Introducerea datelor se face cu ajutorul unor tablete, iar datele sunt centralizate sub forma tabelară. Întrebarile sunt diferite în funcție de zonele de case sau zonele de blocuri. În zonele de blocuri colectarea deșeurilor reciclabile se realizează în containere cu capac galben destinat “Fractiei uscate”, adică a deșeurilor reciclabile (hartie, carton, plastice, doze de aluminiu, cutii de conserve) sau zone de case, unde colectarea selectivă se realizează în saci galbeni.

În majoritatea cazurilor în zonele de blocuri containerele se află în incinte închise. În cazul în care Asociatia de proprietari nu deține incintă metalică pentru deseurile menajere si reciclabile va solicita gratuit, în regim de urgența, la primăria locală realizarea acestora, în funcție de numărul de persoane din cadrul asociației de proprietari. Fiecare punct de colectare este dotat cu un afiș pe care este înscris numele ascciației de proprietar, strada și un numar de identificare.

Majoritatea întrebărilor de monitorizare se referă la: Containerele sunt sau nu in incintă? Există afiș de identificare? Incinta este închisă? Capacele containerelor galbene sunt închise? Există autocolant de “Fracție uscată” pe container lipit spre peretele incintei? Calitatea deseurilor reciclabile este corespunzatare?

Figura 12. Tabel privind monitorizarea colectării deșeurilor reciclabile în zona de blocuri, sursa https://www.ecobihor.ro/monitorizare_deseuri_reciclabile.html

CAPITOLUL 3

MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

3.1 Gestiunea serviciilor de salubrizare

Serviciul public de salubrizare reprezintă un serviciu public local de gospodărie comunală, oganizat, coordonat, reglementat, condus și monitorizat de către autoritățile administrației publice locale.

Gestiunea serviciilor publice de salubrizare se realizează în următoarele modalități: gestiunea directă, gestiunea indirectă sau gestiunea delegată. Consiliile locale sau județene sunt cele care hotărăsc forma de gestiune a serviciilor de salubrizare.

În cazul gestiunii directe autoritățile administrative publice locale își asumă toate responsabilitățile privind organizarea, conducerea, administrarea și gestionarea serviciilor publice de salubrizare. Aceasta se realizează prin compartimente ale consiliului local, organizate ca servicii publice și autorizate conform legii.

În cazul gestiunii delegate autoritățile administrației publice locale pot apela, pentru realizarea serviciilor de salubrizare la unul sau mai multi operatori de servicii publice, care se fac răspunzători în baza unui contract de colaborare de administrarea și exploatarea sistemelor publice de salubrizare. Contractul de delegare a serviciului public de salubrizare va cuprinde în mod obligatoriu clauze referitoare la cantitatea și calitatea serviciului prestat și la indicatorii de performanță: ritmicitatea serviciului, tarifele practicate și modul de încasare a facturilor, redevențe, răspunderea contractuală, forța majoră, durata contractului, clauze speciale privind rezilierea contractului etc.

Serviciul public de salubrizare este organizat în Municipiul București în baza Legii nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, republicată, a Regulamentului de organizare și funcționare a serviciilor publice de salubrizare în Municipiul București și a Normelor de salubrizare și igienizare ale Municipiului București.

Municipiului București este deținătorul deșeurilor municipale și al deșeurilor similare depozitate în recipientele amplasate în municipiul București. Pentru exercitarea acestui drept, Primăria Municipiului București stabilește managementul și gestionarea deșeurilor.

Administrația publică a Municipiului București are obligativitatea colectării separate a deșeurilor în baza următoarelor acte normative:

Legea nr. 101/ 2006 a serviciului de salubrizare a localităților, republicată

Legea nr. 211/15.11.2011 privind regimul deșeurilor, republicată

Ordinul A.N.R.S.C. nr.82/2015 privind aprobarea Regulamentului–cadru al serviciului de salubrizare a localităților

Legea nr.249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaj

În momentul de față în București sunt colectate separat deșeurile în cadrul unor proiecte pilot. În majoritatea sectoarelor au fost amplasat containere de 1,1 mc, containere tip iglu de 2,5 mc și 3 mc. Pe lângă containere sunt distribuiți saci pentru colectarea separată la asociații de proprietari/locatari, unitați de învățământ și agenți economici.

Deșeurile colectate separat sunt transportate cu autospeciale corespunzătoare tipului de deșeu. Materialele colectate în cadrul proiectelor pilot sunt preluate de către operatorul care presteaza serviciul de salubrizare și predate agenților economici autorizați în vederea valorificării.

Colectarea separată în Municipiul București se realizează astfel:

Sectorul 1

în 230 locații containere tip clopot de 2,5 mc pentru hârtie, plastic și metal, sticlă,

în 250 locații containere de 1,1 mc pentru plastic și metal, hârtie și carton, sticlă.

Sectorul 2

în 108 locații 300 containere tip clopot de 2,5 mc pentru hârtie și carton, plastic și metal, sticlă.

Sectorul 3

în 28 de locații 56 containere tip clopot de 1 mc pentru hârtie și carton, plastic,

în 31 de locații 89 containere tip iglu de 2,5 mc pentru hârtie și carton, plastic și metal, sticlă.

Sectorul 4

în 26 locații 78 containere tip clopot de 1,2 mc pentru hârtie și carton, plastic și metal, sticlă.

la 208 asociații de proprietari s-au distribuit 474 containere de 1,1 mc, 84 europubele de 240 l, 6 europubele de 120 l, 2 containere de 4 mc pentru colectarea deșeurilor de hârtiecarton, plastic, sticlă;

s-au distribuit la 710 agenți economici și instituții 778 containere de 1,1 mc, 438 europubele de 240 l, 199 europubele de 120 l pentru colectarea deșeurilor de hârtie-carton, plastic, sticlă

la 64 de unități școlare s-au distribuit 12 containere de 1,1 mc, 10 europubele de 240 l și saci pentru colectarea deșeurilor de hârtie-carton, plastic.

Sectorul 5

în 37 locații 74 de containere de 1,1 mc pentru hârtie, plastic.

Sectorul 6

s-au amenajat pe domeniul public 120 locații unde s-au amplasat containere tip iglu de 3 mc pentru: hârtie, plastic

în 113 locații containere tip iglu de 3 mc pentru sticlă.

în 23 de puncte sunt amplasate containere de 1,1 mc pentru hârtie și plastic,

în 22 de puncte containere de 1,1 mc pentru sticlă.

După colectare deșeurile sunt predate operatorilor economici spre reciclare și valorificare. În momentul de față există 5 operatori de salubrizare privați în Municipiul București, aceștia fiind:

SC Compania ROMPREST SERVICE SA

SC SUPERCOM SA

SC ROSAL GRUP SA

SC RER Ecologic Service București REBU SA

SC URBAN SA

Orice operator privat ce oferă servicii de salubrizare are obligația de a desfășura următoarele activități:

Activitatea de salubrizare stradală ce cuprinde:

Măturatul manual și mecanizat, întreținerea curățeniei, spălatul, stropirea și răzuirea rigolelor căilor publice;

Colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public și predarea acestora unităților de ecarisaj sau către instalațiile de neutralizare;

Colectarea, transportul, sortarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor stradale, cât și a celor rezultate din depozitări necontrolate și din activități de reamenajare și reabilitare interioară a locuințelor/apartamentelor.

Activitatea de iarnă ce cuprinde:

Curățarea și transportul zăpezii de pe căile publice;

Menținerea în funcțiune a carosabilului și trotuarului prin combaterea poleiului și a înghețului.

Activitatea de salubrizare menajeră ce cuprinde:

Colectarea separată și transportul separat al deșeurilor municipale și al deșeurilor similare provenind din activități comerciale, din industrie și instituții, inclusiv fracții colectate separat, fără a aduce atingere fluxului de deșeuri de echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori;

Colectarea și transportul deșeurilor provenite din locuințe, generate de activități de reamenajare și reabilitare interioară și/sau exterioară a acestora;

Managementul integrat al deșeurilor ce cuprinde:

operarea/administrarea stațiilor de transfer pentru deșeurile municipale și deșeurile similare;

sortarea deșeurilor municipale și deșeurilor similare în stațiile de sortare;

organizarea tratării mecano-biologice a deșeurilor municipale și a deșeurilor similare;

administrarea depozitelor de deșeuri și/sau instalațiilor de eliminare a deșeurilor municipale și a deșeurilor similare;

organizarea prelucrării, neutralizării și valorificării materiale și energetice a deșeurilor.

Important de reținut este faptul că operatorii privați se ocupă de gestionarea deșeurilor menajere, îndeplinând toate operațiile de colectare, transport și eliminare a acestora. Pentru colectarea deșeurilor menajere, operatorii dețin următoarea dotare:

SC Compania ROMPREST SERVICE SA – 116 autogunoiere compactoare;

SC SUPERCOM SA – 33 autogunoiere compactoare;

SC ROSAL GRUP SA – 52 autogunoiere compactoare;

SC RER Ecologic Service București REBU SA – 80 autogunoiere compactoare;

SC URBAN SA – 40 autogunoiere compactoare.

Evacuarea reziduurilor menajere se face de preferință zilnic, fără a se depăși următoarele termene maxime (conform Ordinului nr.119/2014 a ministrului sănătății pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind modul de viață a populației):

în anotimpul cald (1 aprilie – 1 octombrie) – zilnic, din zonele centrale și de la unitățile de alimentație publică, unitățile sanitare cu paturi, grădinițe și creșe, iar la cel mult 2 zile din celelalte zone;

în anotimpul rece (1 octombrie – 1 aprilie) – la cel mult 3 zile, din toate zonele.

Evacuarea deșeurilor menajere se face de către operatorii de salubrizare în baza unor programe. În aceste programe sunt incluse toate asociațiile de proprietari/locatari, case individuale, agenti economici, institutii de pe raza de activitate și conțin obligatoriu următoarele date: adresa beneficiarului, frecvența de execuție, tipul utilajului cu care se execută programul, recipientele de colectare, aprobate de primăriile de sector și avizate de Direcția Utilități Publice din cadrul Primăriei Municipiului București.

3.2 S.C Compania Romprest Services S.A.,operator în domeniul salubrizării în municipiul București

Compania Romprest Service S.A., s-a obligat prin semnarea unui contract de delegare să presteze servicii de salubritate pe raza administrativă a municipiului București. Serviciile de salubritate constau în:

precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor municipale, inclusiv a deșeurilor toxice periculoase din deșeurile menajere, cu excepția celor cu regim special,

măturatul, spălatul, stropirea și întreținerea căilor publice,

curățarea și transportul zăpezii de pe căile publice și menținerea acestora în funcțiune pe timp de polei și îngheț,

colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public

colectarea, transportul, depozitarea și valorificarea deșeurilor voluminoase provenite de la populație, instituții publice, agenți economici, neasimilabile celor menajere

colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor rezultate din activității de construcții și demolări.

Contractul de delegare are o durată de 25 de ani, începând de la data semnării acestuia de către reprezentanții legali ai Părților. De asemenea acesta mai prevede că după o perioadă de 15 ani de la semnare, se va organiza un audit al calității prestației serviciilor de salubrizare de către un audit selectat de Autoritatea Contractantă prin licitație internațională, ce va oferi un calificativ de la 1 la 5, 1 reprezentând o calitate f slabă, 5 o calitate foarte bună a prestației. La finalul contractului, dacă acesta nu a fost reziliat conform art.4.1, acesta poate fi prelungit conform prevederilor OUG nr. 34/2006.

3.3. Scurt istoric și prezentarea firmei S.C Compania Romprest Services S.A

Compania Romprest Service a fost înființată în anul 1999, fiind unul din liderii de pe piața de „facility management”, acționând în patru domenii principale: servicii de salubritate stradală și menajeră, curățenie profesională și întreținere de complexe industriale și civile, construcție, întreținere și reparații drumuri și pază, monitorizare și transport valori.

Compania Romprest Service se remarcă în primul rând prin activitate de salubrizare în Sectorul 1 din București. Însă de-a lungul timpului s-a remarcat prin următoarele evenimente: în anul 2001 Romprest a lansat pe piața din România servicii profesionale de tip Facility Management în spațiul aeroportuar, în anul 2002 a deschis filiale în Germania și a înființat departamentul de învațământ pentru calificarea și recalificarea personalului, iar în 2014 Romprest implementează un proiect cofinanțat prin POSDRU, numit “șanșa pentru siguranța viitorului”.

Fiind o companie ce oferă servicii în folosul comunității aceasta, prin misiunea sa își propune să se mențină “în topul companiilor de profil și să activeze permanent ca o entitate dinamică, prosperă și demnă de respect. Reușita companiei Romprest se bazează pe calitatea serviciilor oferite și satisfacerea clienților. Se remarcă printr-o permanentă eficientizare a servicilor oferite, într-o atmosferă distinsă în care se dorește recunoașterea talentului și motivarea devotamentul angajaților.

Compania Romprest își desfășoară activitatea în strânsă legătură cu următoarele valori:

Experiență și inovație

Orientare către client

Respect și parteneriat

Performanță și eficiență

Profesionalism

Responsabilitate socială

Ca și strategie de dezvoltare Romprest își concentrează eforturile pe consolidarea și extinderea businessului, pe diversificarea pachetului de activități, pe creșterea eficienței și pe mărirea portofoliului de clienți.

Într-un mediu plin de provocări, atât din punct de vedere economic, cât și al obligațiilor de mediu, Romprest continuă investițiile în proiecte cheie și în maximizarea performanței. Compania se axează pe dezvoltarea pe termen lung și atingerea obiectivelor, pe adaptabilitatea către noile nevoi ale clienților, respectându-le totodată intimitatea.

De asemenea Romprest încurajează atitudinea pozitivă și lucrul în echipă, respect și susține realizările sportive la nivel national în fotbal, handbal, motociclism, volei, sporturi de apărare șamd.

Romprest își intensifică practicile de dezvoltare și consolidare, adoptă standarde și politici internaționale de business ce se regăsesc în varietatea Portofoliului de servicii: Salubritate, Arhitectură Peisageră, Facility Management, DDD (Dezinsecție, Dezinfecție, Deratizare), Responsabilitate Socială (CSR), Romprest Servicii Integrate, Romprest Security etc.

3.4. Analiza SWOT

Conform celor prezentate în capitolele anterioare, constientizăm că protecția mediului a fost ridicată la nivel de prim obiectiv și responsabilitate publică, având drept bază principiile fundamentale ale dreptului mediului: principiul conservării, principiul prevenirii, principiul precauției în luarea deciziilor și principiul „poluatorul plătește”.

Analiza SWOT privind gestionarea deșeurilor în România, prezintă atât puncte forte cât și puncte slabe, pe care le voi enunța în cele ce urmează.

Puncte forte ale gestionării deșeurilor

Înființarea din 2004 a unei instituții specializate, însemnând Agenția Națională pentru Protecția Mediului, ce are în dotare structuri regionale și locale, cu atribuții și competențe specifice. Departamentul de Mediu din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului are atribuții referitoare la: controlul poluării; terenurile contaminate; substanțele periculoase și gestiunea deșeurilor.

Elaborarea Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor aprobată prin Legea nr. 426/2001, modificată și completată prin Legea nr. 27/2007, urmând a fi revizuită periodic în conformitate cu progresul tehnic și cerințele de protecție a mediului;

Elaborarea Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, precum și elaborarea Planurile Județene de Gestionare a Deșeurilor, revizuite o dată la cinci ani sau ori de câte ori este necesar pe baza raportului de monitorizare anual și a metodologiei de elaborare.

Elaborarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă la orizontul anilor 2013-2020-2030;

Includerea în Planul Național pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare a unor obiective ce fac referire la mediu, resurse, energie;

Legislația privind gestionarea deșeurilor este aliniată la standardele europene,

Punerea în practică a măsurilor de prevenire a producerii de deșeuri, inclusiv reutilizarea, reciclarea sau valorificarea acestora.

Obligarea producătorilor de a recicla 20% și de a valorifica 30% din cantitatea de ambalaje rezultate în urma activității lor.

Înființarea Laboratorului Național pentru Managementul Deșeurilor, cu sedii la București, Galați, Bacău;

Includerea taxei verzi la cumpărarea echipamentelor electrice sau electronice plătește taxa verde, destinată organizațiilor colective responsabile cu transportul și procesarea deșeurilor;

Aplicarea sancțiunilor pe piață ambalajelor neconforme, ce conțin substanțe toxice peste limitele admise;

Implementarea procesului de compostarea a deșeurilor organice și utilizarea lor în celelalte industrii.

Puncte slabe în gestionarea deșeurilor

Importul de pet-uri alimentare în valoare de 80-100 milioane de euro;

Inexistența unor instalații specializate de reciclare a deșeurilor provenite din pet-uri alimentare

Lipsa unei colectări selective a hârtiei.

Lipsa unei educații și a informării privind măsurilor și posibilitățile de gestionare a deșeurilor și protejarea mediului natural, a populației și a agențiilor economici

CONCLUZII

Prin concluziile prezentei lucrări se urmărește atragerea atenției asupra faptului că protecția mediului a devenit o prioritate planetară. Toate statele lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare sau puterea economică au devenit implicate în numeroase procesee privind protejarea mediului. Datorită faptului că nu s-au luat la timp măsurile necesare pentru protecția acestuia, a condus la apariția unor riscuri ecologice majore, care amenință întreaga planetă, țara noastră fiind și ea o piesă din acest puzzle mondial.

Efectul de seră, alterarea stratului de ozon, criza apei potabile, extinderea deșertului, inundații, uragane, alunecări de teren, riscuri nucleare, toate impun cu mare urgență luarea de măsuri.

Tot ceea ce implică managementul sau gestionarea deșeurilor vine în sprijinul măsurilor de prevenire și combatere a poluării mediului în care traim. Doar prin activități riguroase și responsabile putem să protejam mediul înconjurător și implicit pe noi.

Bibliografie

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/Clasificarea-deseurilor-urbane992.php

http://ec.europa.eu/environment/action-programme/

http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/ecologie/Deseuri-urbane-Managementul-de21.php

http://www.ecoteca.ro/2820.html

http://www.deseuri-online.ro/geangu/Compost.htm

http://www.adiecosibiu.ro/files/downloads/trataremecano-biologica.pdf

http://www.deseuri-online.ro/new/download/Colectaretransport.pdf

http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/ecologie/TRATAREA-TERMICA-A-DESEURILOR94.php

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/Tratarea-termica-a-deseurilor-547.php

https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/metode-de-tratare-termica-a-deseurilor-154045.html

http://www.anpm.ro/documents/19877/2250777/CAP+6+MANAGEMENTUL+DESEURILOR.pdf/fa896741-8056-4e6c-99d7-981b617dc39b

http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/ecologie/TRATAREA-TERMICA-A-DESEURILOR94.php

http://www.management.ase.ro/reveconomia/2004-1/18.pdf

http://rtsa.ro/rtsa/index.php/rtsa/article/viewFile/284/279

http://www.romprest.ro/romprest_in_actiune/actiuni_de_moment/

http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/PLAN-REGIONAL-DE-GESTIUNE-A-DE74992.php

http://www.mdrl.ro/_documente/regiuni/1.NE_ro.pdf

http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/PDR.Sud_Est_2014.pdf

file:///C:/Users/Elena/Desktop/Managementul%20deseurilor/2013-04-22-CC-RM-deseuri.pdf

http://www.adrcentru.ro/Document_Files/addocumenteplanificare/00000129/hnen2_Plan%20Regional%20Gestionare%20Deseuri.pdf

http://rumaenien.ahk.de/uploads/media/3.Gestionarea_deseurilor_in_Romania._Date_si_cifre.pdf

http://stiintasiinginerie.ro/wp-content/uploads/2014/01/28-STADIUL-ACTUAL-AL-PROBLEMELOR-ÎN.pdf

http://www.anpm.ro/documents/23445/2513160/09_CAP_VI_2010-Managementul_deseurilor.pdf/53c60370-5814-4277-a817-0d17d0bae428

file:///C:/Users/Elena/Downloads/ghid%20managementul%20deseurilor.pdf

http://profitpentruoameni.ro/wp-content/uploads/2013/07/RaportReciclare.pdf

http://www.raportaremediu.ro/2015/03/12/plan-prevenire-deseuri/

http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2013/01/2013-01-11-DGDSP-SNGD.pdf

http://www.anpm.ro/documents/19877/2250777/CAP+6+MANAGEMENTUL+DESEURILOR.pdf/fa896741-8056-4e6c-99d7-981b617dc39b

http://store.ectap.ro/articole/454_ro.pdf